Curs –Educaţie interculturală curs 7

Curs 7 Specificul formării din perspectivă interculturală

1. Educaţia interculturală pentru formatori

2. Cerinţe esenţiale ale educaţiei pentru interculturalitate
3. Modalitǎţi practice de intervenţie - vezi activităţile de seminar
4. Recapitularea cursurilor şi discuţii

1. Educaţia interculturală pentru formatori

Formatorii sunt acele persoane care interacţionează cu elevii în cadrul activităţilor educaţionale
(formale sau non-formale) şi avem aici în vedere nu doar cadrele didactice dar şi alte categorii de
personal care intră în contact cu aceştia: personalul administrativ al şcolii, asistenţi sociali, consilieri,
gardieni publici, agenţi de poliţie. De fapt, este important ca interculturalitatea să fie o dimensiune sau
un principiu al întregii şcoli. Aceasta presupune ca actorii câmpului educaţional (cadrele didactice,
personalul adminsitrativ, dar şi elevii şi părinţii acestora) să promoveze valori şi comportamente sociale
ca acceptarea, toleranţa, comunicarea şi integrarea pozitivă şi să evite atitudinile negative de
etichetare, stereotipurile, prejudecăţile şi comportamentele discriminatorii, intoleranţa, xenofobia,
rasismul etc.

Exerciţiu 1. Gândiţi-vă că şcoala la care veţi preda, iniţiază un parteneriat cu o şcoală din străinătate pe
tema educaţiei interculturale şi ar solicita participarea unor profesori, indiferent de specializare.
a) V-aţi angaja să participaţi în proiect? DA NU. De ce?
....................................................................................................................................................................
b) Dacă aţi avea posibilitatea să faceţi schimburi de elevi şi profesori aţi fi mai interesat de participare?
c) Dar dacă ar fi posibil să primiţi un salar mai mare pentru faptul că participaţi / iniţiaţi un proiect
şcolar? (În viitor va fi posibilă obţinerea unor măriri de salarii prin participarea la proiecte şcolare)
c) Trebuie să faceţi propuneri pentru activităţi care să vizeze educaţia interculturală? Aţi fi capabil să
lucraţi într-o echipă de 4 profesori şi 4 elevi de liceu? DA NU
d) Daca DA – ce aţi propune? Daca NU – de ce nu va simţiţi atras sau pregătit?
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................

Educaţia pentru interculturalitate se doreşte o dimensiune a unei pregătiri profesionale eficiente şi

coerente a tuturor profesorilor, indiferent de specializare, a formatorilor în general. Desigur, după cum
aprecia Cucoş (2000, p. 201) nu ne propunem să facem din toţi profesorii „psihologi, sociologi sau
antropologi culturali” ci doar să îi sensibilizăm în direcţia socială. Este important pentru toţi formatorii
să înţeleagă dimensiunile (inter-)culturale ale spaţiul social în general, al celui şcolar în special;
existenţa unor sisteme de valori multiple; drepturile dar şi îndatoririle oamenilor, ale cetăţenilor în
general dar şi ale elevilor, etc. La fel de important, sau poate chiar mai relevant este să practice
valorile democraţiei şi prin tot ceea ce face să demonstreze că este o persoană care îi respectă pe ceilalţi
(colegi, elevi, părinţi), care încearcă să-i formeze pe elevi pentru o societate deschisă care valorizează
respectul, toleranţa, înţelegerea mutuală.

1
Curs –Educaţie interculturală curs 7
2. Cerinţe esenţiale ale educaţiei pentru interculturalitate

Societatea în care trăim ne ajută să avem un comportament dezirabil sau dimpotrivă intolerant?
Analizând problematica din perspectiva socială, putem considera că orice persoană este, într-o măsură
mai mare sau mai mică, expusă unor conjuncturi sociale care îl / o determină să aibă prejudecăţi, să îşi
formeze stereotipuri, să eticheteze anumite categorii sociale, culturi, etnii şi să acţioneze în consecinţă,
menţinând astfel, sau transmiţând altora astfel de comportamente. De modul în care conştientizăm
aceste lucruri, încercând să le controlăm atât în plan personal cât şi social depinde viitorul societăţii în
care trăim. Tocmai de aceea, pentru formatori sunt extrem de importante influenţele educative pe care
le transmit şi modul în care acestea influenţează câmpul educaţional.
Exerciţiul 2 Asistaţi la o certă în curtea şcolii în care un grup de copii râd de un alt copil mulatru pe
care îl strigă „ciocolata”. 1) Ce faceţi?........................................................................................................
2) Daca ar trebui să alegeţi un procent de profesori (din 100%) din şcoală pentru fiecare răspuns care
ar fi acesta pe fiecare comportament de mai jos? Voi cum aţi reacţiona?
a) vi se pare amuzant şi vă gândiţi că sunt copii doar se tachinează
b) găsiţi o modalitate concretă să interveniţi pe moment explicându-le elevilor că nu e bine ce fac
c) la ora următoare îl strigaţi la fel pe elevul mulatru dar găsiţi ceva şi pentru ceilalţi ca să ştie cum e
d) la ora următoare cu acei elevi veţi încerca să atacaţi problema explicându-le că nu e bine ce fac
e) la ora următoare, cu alţi elevi încercaţi să faceţi câteva exerciţii pentru a eliminarea „etichetărilor”
f) nu va interesează ce se întâmplă în şcoală, materia trebuie parcursă, altceva nu e important
g) discutaţi cu directorul încercând să propuneţi un proiect de educaţie interculturală cu câteva clase

Pentru a deveni un cadru didactic care practică o educaţie interculturală este esenţială participarea la un
program de formare al formatorilor care să-i pregătească să devină „adevăraţi mediatori culturali şi
agenţi ai schimbării” (Cucoş, 2000, 204) şi care presupune:
- cunoştinţe din ştiinţele socio-umane: stereotipuri, prejudecăţi, minorităţi
- strategii de predare diferenţiată în funcţie de capitalul cultural al elevilor
- identitatea culturală şi atitudini intergrupale
- strategii de cunoaştere şi inter-cunoaştere
- comunicarea şi rezolvarea pozitivă a conflictelor
Un cadru didactic care doreşte să fie un promotor al educaţiei interculturale, trebuie, după cum arăta J.
A. Banks (1988, în Cucoş, 2000, p. 205) să fie dispus să:
1. accepte şi să îşi modifice atitudinile, concepţiile, mentalităţile, şi convingerile
2. experimenteze noi trăiri afective
3. să revalorizeze normele, modelele de natură morală, politică şi ştiinţifică
4. să îşi reorienteze raţionamentele şi judecăţile valorice
5. să înveţe noi comportamente interpersonale şi noi stiluri interacţionale
6. să înveţe noi strategii de autocunoaştere şi intercunoaştere
7. să dorească să transmită aceste dimensiuni elevilor şi celorlalţi.
După activităţile de seminar şi parcurgerea cursurilor încercaţi să evaluaţi măsura în care aţi fost
disponibil şi aţi dorit să realizaţi fiecare din aspectele de mai sus. Evaluaţi pe o scală de la 0-10 unde
valorile sunt 0 (deloc) la 5 (maximal).

3. Modalitǎţi practice de intervenţie – vezi seminarii