SA M U EL NOAH KRAM ER

PROFESOR DE ASJRIOLOG1B
CONSERVATOR LA UNIVERSITV MUSECJM
UNIVERSITATEA DIN PENNSVLVANIA ît In
ono-
nult
tiile
irea
iţie,

ISTORIA i au
jta -

ÎNCEPE ale
ilte
a te
dT ma
ni-

SUMER W a
te

Şi
e
ţjs /n o - n
1
5

flonuM l
__j p u / a r *

£
7

^ h r u R A ş t i i n ţ i f i c a
I H i I U b u c u re ş ti - 1962
Copyilflkt I W b f Tbo F tlc o s 'i Wlng Press
U 4U a HUls, Colorado,
 INTRODUCERE

Interesul din ce în ce mai mare cu care sînf privite in tara

noastră problemele Orientului Apropiat fac tot mai simţită
nevoia ca publicul nostru cititor să fie cit mai bine informat,
atit în privinţa luptei de eliberare a popoarelor din această
parte a lumii, cît şi în aceea a istoriei şi culturii lor. De-a lun­
gul mileniilor şi veacurilor trecute, unele dintre aceste popoare
au dat tezaurului culturii universale o contribuţie de o va­
loare remarcabilă, ce se cere tot mai mult a fi cunoscută şi
apreciată. Pămîntul lor ascunde monumente şi documente stră­
vechi, care aruncă o lumină deosebit de vie asupra progre­
selor realizate de cultura întregii umanităţi. Dar, înainte de
toate, în Orientul Apropiat s-au format — pe ruinele societăţii
gentilice — primele state organizate in jurul celor mai vechi
oraşe din lume. Pe malurile Eufratului, în Mesopotamia, sau
pe malurile Nilului, în Egipt, s-au clădit cele mai vechi temple
şi palate, au apărut cele mai vechi creaţii literare, precum şi
cele dinţii rudimente ale ştiinţei1.

1 Cercetările sovietice asupra celei mai vechi perioade din istoria Orien­
tului apropiat au deschis, după Marea Revoluţie din Octombrie, calea
adevăratei cunoaşteri şi interpretări a celor mai vechi documente scrise
din trecutul acestei regiuni. Merită a fi subliniate, Înainte de toate, în
această privinţă numeroasele lucrări şi articole ale marilor specialişti so­
vietici, acad. S. Lurie şi acad. V. Struve. Rezultatele obţinute de specia­
liştii sovietici în acest domeniu au fost integrate în voi. I jjm „Istona
Universală", tradus în limba romînă (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1958).

5
 *
Lucrarea ]ui Saniuel Noah JCramer, Istoria Încep© Ia Suinct,
răspunde ded din plin nevoii de informare asupra celor mal
vechi documente scrise din istoria Întregii omeniri. Literatura
sumeriană, astăzi tot mai bine cunoscută, graţie eforturilor
prelungite si stăruitoare ale arheologilor, istoricilor şi lingvişti­
lor, oglindeşte in chip deosebit do grăitor acest capitol, de o
Însemnătate excepţională, din istoria întregii omeniri. Auto­
rul cărţii de faţă, care a fost tradusă pentru prima oară în
limba romlnă, se numără fără îndoială printre cei mai mari
erudiţi ai zilelor noastre. Cunoscind ca puţini alţii nenumă­
ratele documente scrise în limba veche sumeriană şi babilo­
niană, el a contribuit de-a lungul Întregii sale cariere nu numai
la Îmbogăţirea acestei extraordinare arhive istorice şi literare,
scrisă cu caractere cuneiforme pe cărămizi de lut nears, desco­
perite In săpăturile arheologice din Mesopotamia, dar şi la
valorificarea, parţială sau integrală, a vechii literaturi sumero-
babiloniene, care poate fi pe drept cuvînt considerată ca unul
dintre cele mai interesante capitole ale culturii universale.
Scrisă intr-un stil simplu şi atrăgător, publiclnd — uneori
pentru prima oară — fragmente Întregi din această arhivă,
cartea lui S. N. Kramer poate fi considerată, din acest Îndoit
punct de vedere, ca una dintre cele mai potrivite introduceri
in cultura veche sumeriană. Format Insă in şcoala burgheză,
multe din interpretările pe care autorul le dă acestor preţioase
documente istorice sau literare slnt cu totul, sau In parte, ero­
nate. Pe alocuri, Învăţatul onest izbuteşte să găsească unele
explicaţii juste, ce merită a fi subliniate. Multe din documen­
tele pe care se întemeiază lucrarea sa sînt de cel mai mare
preţ pentru noi, fiindcă ele ilustrează din plin tezele marxism-
leninismului cu privire la apariţia şi dezvoltarea celei mai
vechi societăţi orientale, împărţită în clase antagoniste. Acest
lucru va spori fără îndoială interesul cititorului faţă de această
atrăgătoare carte. Dar, pentru a-1 ajuta să înţeleagă în chip
just şi pe deplin valoarea ei documentară, cit şi pentru a-1
ajuta să ocolească interpretările idealiste, care din nefericire

6
 nu lipsesc, este necesar să prezentăm, fie şi în chip succint,
iştoria societăţii şi culturii mesopotamiene in decursul mile­
niului al iV-lea şi al 111-lea I.e.n. precum şi să subliniem ceea
ce aduc nou documentele istorice şi literare pe care se înte­
meiază lucrarea de faţă. N e propunem, pe de altă parte, să
înlocuim unele din concluziile idealiste ale autorului cu expli­
caţia ştiinţifică p e care ne-o oferă datele arheologice şi isto­
rice, interpretate în lumina tezelor materialismului istoric.

Cercetările în domeniul istoriei Orientului Apropiat între­

prinse cu începere de la mijlocul secolului trecut şi pînă
astăzi, au dovedit rolul covîrşitor pe care străvechea popu­
laţie mesopotamiană l-a jucat în formarea orînduirii sclava­
giste. Săpăturile arheologice, ca şi miile de documente desci­
frate şi publicate de specialişti din toate ţările au impus tot
mai mult în ultimul timp, părerea că în „ţara dintre cele două
fluvii" — Tigrul şi Eufratul — procesul de destrămare a orîn­
duirii comunei primitive a luat sfîrşit în cursul mileniului al
>.IV-lea î.e.nyfără a putea vorbi de un „leagăn al civilizaţiei-
y unic în valea Tigrului şi Eufratului, se poate totuşi afirma că
/ civilizaţia sumerianăjjiăscută în partea de sud a Mesopotamiei,
[ s-a format înaintea celei egiptene care, pornind dintr-un mediu
psocial-economic asemănător, s-a dezvoltat pe malurile Nilului
\jtot în cursul aceluiaşi milenim Amîndouă aceste civilizaţii,
cu care începe un capitol nou în istoria întregii omeniri, s-au
dezvoltat în chip organic în sînul societăţii gentilico-patriar-
hale din acele meleaguri şi în condiţiile specifice ale realită­
ţilor economice şi sociale locale.
Care sînt aceste condiţii şi realităţi, care sint populaţiile
care au participat prin munca lor la crearea premiselor acestei
înnoiri ?
Cercetările arheologice au dovedit că în, perioada paleoli­
ticului superior (circa 100 000 de ani î.e.n. — 15 000 de ani

7
i.e.n.) au intervenit deosebiri esenţiale, atit in climatul Africii
şi Asiei anterioare, cit şi in cel al Europei şi Asiei de nord. Pe
cind frigul produs de ultima înaintare a gheţarilor a transfor­
mat Asia de nord în tundră, cu fauna şi flora ei specifică, obli-
gînd populaţia să se refugieze in peşteri, in Orient şi în Africa,
climatul umed şi cald a imprimat un alt ritm vieţii triburilor
de vinători din Sahara şi Arabia. Fiind pretutindeni acoperită
de ape, zona marilor fluvii, — al căror mii roditor va asigura
mai tîrziu triburilor de agricultori din Egipt şi Mesopotamia
obţinerea hranei in condiţii mult mai uşoare, — a rămas însă
nelocuită in tot cursul acestei lungi perioade. Spre sfîrşitul
paleoliticului, topirea gheţarilor a modificat clima Europei şi
Asiei de nord, in timp ce în Africa de nord şi in Asia ante­
rioară a început seceta, care a transformat încetul cu încetul
Sahara şi Arabia in două imense pustiuri. Populaţia nomadă se
va retrage în zona marilor fluvii, Nilul in Egipt, Tigrul şi
Eufratul în Asia anterioară. Astfel se explică în chip ştiinţific
avansul de citeva mii de ani pe care l-a cunoscut civilizaţia
orientală în raport cu Europa şi Asia de nord, unde perioada
neolitică a început cu aproape opt milenii mai tîrziu. Dealt-
minteri, tocmai din aceleaşi cauze obiective, faza mai veche
a neoliticului — caracterizată prin folosirea exclusivă a unel­
telor de piatră şlefuită (15 000 de ani — 6 000 de ani î.e.n.) —
a fost urmată, în Orient, mult mai repede decît în altă parte a
lumii de o fază mai nouă în care, alături de uneltele de piatră,
apar şi uneltele şi produsele de metal (aramă şi aur).
Ţinind seama de aceste condiţii specifice, nu ne mai poate
surprinde constatarea făcută de arheologi că în timpul mile­
niului al V-lea î.en., valea dintre cele două fluvii, Tigru şi
Eufrat, nu era încă locuită, în timp ce in zona muntoasă din
nord şi vest, aşezări omeneşti mult mai vechi — ca cele de la
Susa (Persia) şi Tell-Hallaf (Asia Mică) — erau înfloritoare.
De-abia cînd, de pe urma secetei, care a transformat regimul
ploilor din Arabia şi Asia anterioară, a scăzut debitul celor
două fluvii — mai ales al Eufratului — şi s-a putut folosi mîlul

3
roditor p e care ele il aduceau spre Golful Persic, au apărut în
M esopotam ia propriu-zisă prim ele aşezări om eneşti, in econo­
m ia căro ra ag ricultura şi creşterea vitelor a luat to t mai mult
locul vînătorii. A gricultura prim itivă, uşurată de condiţiile
n atu rale ale acestei regiuni, e ra în să condiţionată de săparea
de canale de irigaţie a tît pentru a feri ogoarele de inundaţie,
cit şi pentru a le asigura apa n ecesară recoltelor. Irigaţiile au
constituit, încă de la începutul istoriei societăţii mesopota-
miene, u n a din preocupările perm anente ale populaţiei locale
şi to t ele au determ inat, aşa cum au subliniat în mai m ulte
rînduri M arx şi Engels, prem isa n ecesară form ării unor state
centralizate în sudul şi centrul acestei re g iu n i1. De pe urma
dezvoltării forţelor de producţie, care a determ inat şi organi­
zarea m ersului apelor, societatea m esopotam iană a putut face
progrese m ult mai rapide, ajungînd să depăşească — la înce­
putul celui de-al IlI-lea m ileniu î.e.n., o d ată cu întem eierea
prim elor oraşe-state sclavagiste din istoria universală — toate
celelalte populaţii din A sia anterioară.
T rei sîn t fazele istorice care au precedat acest moment şi
ele au fost denum ite după locul unde s-au făcut cercetările
arheologice necesare cunoaşterii celei mai vechi perioade din
istoria M esopotam iei: a) faza El-Obeid, b) faza Ur-Uruk şi c)
faza Djemdet-Nasr. C ultura m aterială a fiecărei faze prezintă
elem ente caracteristice, cu ajutorul cărora putem urmări pro­
gresele realizate de populaţia m esopotam iană în tot cursul
m ileniului al IVjlea î.e.n.
Faza cea mai îndepărtată a culturii mesopotamiene, răspîn-
dită pe toată întinderea dintre cele două fluvii şi denumită
după cea mai veche aşezare descoperită lîngă actualul sat El-
Obeid, îm brăţişează o perioadă de timp de mai multe secole
(între 4000—3400 î.e.n.). Continuînd tradiţiile economice mai
vechi, purtătorii acestei culturi mai practică încă vînătoarea şi

1 K. M arx, Forme premergătoare producţiei capitaliste, E.S.P.L.P.,

Bucureşti, 1956, p. 9.

9
 pescuitul. Încetul cu încetul însă agricultura şi creşterea
vitelor capătă o pondere din ce în ce mai mare în viaţa lor
economică. Sînt aclimatizate cîteva din plantele cele mai ca­
racteristice regiunii mesopotamiene — al acul, spre exemplu.
Sînt de asemenea domesticite unele animale — oaia, capra,
porcul şi măgarul — des amintite în documentele mesopota­
miene de mai tirziu. Ceramica pictată, lucrată cu mina şi
împodobită cu figuri de animale şi păsări, ca şi ţesăturile sim­
ple, satisfăceau nevoile încă modeste ale acestei străvechi
populaţii, care întrebuinţează deocamdată foarte rar obiectele
de aramă. Cîteva topoare plate de aramă, oglinzi şi ace cu
gămălie din acelaşi metal dovedesc totuşi că, in timpul acestei
faze, populaţia mesopotamiană trecuse în perioada aramei,,
denumită de arheologi perioada eneolitică.
Faza Ur-Uruk, — după numele celor două străvechi oraşe
sumeriene unde săpăturile arheologice au precizat o nouă
perioadă in istoria culturii mesopotamiene (3 400—3 100 de ani
î.e.n.) — prezintă elemente noi, care dovedesc în chip evident
dezvoltarea forţelor de producţie. Populaţia locuieşte încă în
colibe, dar la Uruk se construieşte din cărămizi nearse cel mai
vechi templu, de un tip specific civilizaţiei mesopotamiene
— aşa-numitul ziggurat — pe care arhitecţii din Sumer, Babi-
lon şi Asiria îl vor adopta ca model pentru cele mai însemnate
locaşuri de cult. Ceramica lucrată cu mîna face loc celei,
lucrate la roata înceată. Mai simplă ca decor, ea dovedeşte o-
sporire a capacităţii de producţie a meşteşugarilor locali. Fapt
de o importanţă covîrşitoare este apariţia, în această fază, a
primelor documente scrise într-un alfabet pictografic, cel mai
vechi alfabet din lume. Zgîriate cu un obiect de metal pe
table de lut nears, cele aproape 1 500 de semne ale alfabetu­
lui pictografic sumerian redau în chip schematic imaginea
obiectului despre care e vorba şi pun bazele viitorului alfa­
bet cuneiform. Astfel de documente, descoperite cu miile la
Uruk, datează din perioada finală a acestei faze (denumită
perioada Uruk IV) şi sînt mai ales, aşa cum pe drept cuvînt

10
subliniază autorul lucrării de faţă, acte de natură economică
şi administrativă. Unele dintre ele amintesc că se cultiva
orzul, din care se pregătea şi un fel de bere.
In sfirşit, cea de-a treia fază, cunoscută sub denumirea de
DjemdeUNasr, după satul arab in apropierea căruia a fost
descoperită prin săpături arheologice, se situează între
3 100—2 900 î.e.n. şi încheie această perioadă, care precede
imediat formarea celor mai înfloritoare oraşe sumeriene.
Cultura materială care poartă acest nume cuprinde întreaga
Mesopotamie centrală şi de sud. Agricultura, cu ajutorul
celor mai vechi canale de irigaţie din lume, ia un mare avînt.
Pe lingă orz se cultivă şi grîu. Se dezvoltă metalurgia ara­
mei, pregătind trecerea spre aceea a bronzului, care va
domina întreaga producţie meşteşugărească din mileniile
III şi II î.e.n. Ceramica împodobită cu motive geometrice, şi
lucrată la roata rapidă, dovedeşte şi ea, alături de metalurgie,
dezvoltarea meşteşugurilor. După cum la începutul fazei El-
Obeid agricultorii s-au desprins de nomazii păstori, în urma
primei mari diviziuni sociale a muncii, tot aşa la sfîrşitul
mileniului IV î.e.n. are loc cea de-a doua mare diviziune so­
cială, constatată în urma descoperirilor arheologice, şi anume
desprinderea meşteşugarilor din marea masă a populaţiei
agricole.
Una din cele mai grele probleme pe care le pune cercetarea
acestei perioade din istoria M esopotamiei este aceea a originii
şi limbii populaţiilor care au creat cea mai veche cultură din
această regiune. M iile de documente scrise, descoperite în
aşezările arhaice şi Sn oraşele din sudul Mesopotamiei, au per­
mis doar o singură concluzie : locuitorii din sudul Mesopota­
miei — cunoscuţi în istorie sub num ele de sumerieni — vor­
beau o limbă cu totul deosebită d e limba triburilor semitice
care, în cursul mileniului al IV-lea, s-au infiltrat în centrul
Mesopotamiei. A ceste triburi vor da naştere statului akkadian.
Aşa cum au dovedit-o cercetările lingvistice, vechea limbă
sumeriană era o limbă aglutinantă, formarea noţiunilor noi 1

11
 /acîndu-se cu ajutorul prefixelor adăugate 'la rădăcina cuvin­
telor. Limba akkadiană, care foloseşte terminaţiile, .face parte
din grupa idiomurilor semitice flexionale. Fără să se poată
preciza de unde au venit primele triburi sumeriene care au
poposit la începutul mileniului al IV-lea în sudul Mesopota-
miei, este probabil că, iniţial, ele au pomit dinspre nord-estul
Mesopotamiei, poate din Asia Centrală, graiul lor urmînd ace­
laşi sistem de formare ca şi cel al populaţiilor turce.
Oricum ar fi, o dată ce aceşti păstori nomazi au coborît din
regiunile mai înalte în zona mlăştinoasă dintre Tigru şi Eufrat,
— dînd naştere cele mai vechi culturi locale, cultura El-
Obeid — de unde iniţial se mai ocupau cu vînătoarea şi pes­
cuitul, au trecut la forme de economie mai înaintată, carac­
terizate prin agricultura primitivă şi creşterea vitelor,
începuturile metalurgiei aramei, care se petrece spre sfîrşitul
primei faze din cultura sumeriană, constituie un moment ho­
tărîtor nu numai în domeniul tehnicii — arama, care la
început era lucrată la rece, cu ciocanul, va fi apoi turnată la
cald, în fonne tot mai bine pregătite — dar şi în cel al dezvol­
tării social-economice a acestor triburi. Avem dovada că tot
in această vreme încep a se cristaliza unele forme specifice
de suprastructură, şi anume credinţele religioase. Inmormîn-
tarea în poziţie chircită şi reîngroparea In vase speciale a
osemintelor dovedesc credinţa în viaţa de apoi şi apariţia cul­
tului strămoşilor. In morminte, alături de morţi se aşezau vase
tu alimente, mărgele, scoici şi statuete de femei, cu urme de
tatuaj. Primele elemente ale culturii sumeriene, pe care o con­
statăm In plină dezvoltare In faza următoare, cultura Uruk, au
determinat pe istorici să denumească locuitorii din sudul
Mesopotamiei din această vreme, protosumerienl, .
Lunga experienţă acumulată timp de cîteva secole de pro-
tosumerieni a permis purtătorilor culturii Uruk/ şl DJemdet-
Nasr să realizeze progrese mai rapide spre sfîrşitul mileniului
al IV-lea şi începutul mileniului următor. Fără Îndoială, ferti­
litatea solului, acoperit In fiecare an de ape şi de roditorul mll

12
p u rtat de Eufrat şi Tigru, a creat condiţii favorabile agricul*
turii prim itive. Dar triburile sum eriene, organizate in obşti
săteşti, au trebuit să depună o m uncă stăruitoare pentru a
transform a regiunile m lăştinoase In terenuri de cultură agri­
colă. Secarea bălţilor şi canalizarea apelor nu erau deajuns.
Trebuia creat un sistem de irigaţie artificială pentru ca apa
din timpul inundaţiilor să fie egal îm părţită pe întreg întinsul
ţării.
încă de tim puriu încep a se dezvolta şi culturile agricole
superioare, în special grădinăritul şi pom icultura. Cultura
curmalului este deseori am intită în docum entele şi literatura
veche su m erian ă; legenda despre „arborele vieţii", adesea
reprezentat şi în artă, a izvorît foarte probabil din preocuparea
de a cultiva acest arbore, atît de roditor şi de preţios.
Dezvoltarea m etalurgiei a contribuit, p e de altă parte, la
îm bunătăţirea uneltelor agricole, fapt care a atras după sine
creşterea forţelor de producţie şi sporirea forţei de muncă a
populaţiei. N ecesitatea aprovizionării cu m etale, de a căror
lipsă s-a resimţit în to t tim pul istoriei sale regiunea săracă In
materii prim e a Mesopotamiei, a d a t în acelaşi timp un impuls
deosebit schimburilor com erciale cu regiunile mai îndepărtate.
Arama era adusă din regiunile m untoase din nord-estul Meso­
potamiei — Elam şi Iran —, sau din nord-vest — Asiria. Tot
de aici se aducea şi lemnul, atît de rar în regiunea dintre cele
două fluvii.
Agricultura şi creşterea vitelor, m eşteşugurile şi comerţul
au grăbit, la începutul m ileniului al III-lea î.e.n., destrăm area
vechilor relaţii gentilice. Descoperirile arheologice din această
perioadă reflectă un proces to t mai accentuat de diferenţiere
economică şi socială, — pe de o parte o aristocraţie militară,
cu arme şl podoabe de preţ, pe de altă parte m area masă a
obştilor săteşti.
C reşterea productivităţii muncii a făcut în chip obiectiv
posibilă crearea plus-produsulul, iar acest fapt nu numai că
a constituit premisa necesară apariţiei exploatării, dar a făcut

13
să apară — in comunităţile bazate pe munca colectivă — unele
familii puternice, ce vor forma aristocraţia triburilor. Ea dispu­
nea de arme, putea acapara prada de război, dar şi cele mai
bune terenuri, fapt care a contribuit la intensificarea inegali­
tăţii de avere. Stratificarea produsă astfel în sinul comuni­
tăţilor sumeriene s-a rasfrint şi asupra limbii. Acum apar cei
mai vechi termeni sociali care exprimă noţiunea de „bogaţi” şi
„săraci". Termenul de „oameni mari” apare tot mai frecvent
opus aceluia de „oameni mici*. Din acest punct de vedere.-
deosebit de grăitoare sint rezultatele obţinute in cursul cerce­
tării arheologice a marii necropole din oraşul Ur. In contrast
cu modestia marii majorităţi a mormintelor din această necro­
polă se remarcă un grup restrîns de morminte aristocratice şi
regale, al căror inventar oglindeşte superioritatea economică,
socială şi politică a aristocraţiei militare, încă cu mult înainte
de formarea oraşelor-state sumeriene propriu-zise. Astfel,
cavoul regelui Meskamdug conţinea un cortegiu impresionant
de victime îngropate o dată cu el, fără îndoială pentru a-şi
asigura în viaţa viitoare aceeaşi autoritate şi acelaşi confort:
şase ostaşi înarmaţi, purtînd coif de aramă şi lance, precum şi
două care cu roţile pline, trase de patru boi cu verigi de argint
în nări şi juguri acoperite cu plăci de argint, erau îngropaţi
în afara uşii camerei mortuare; lingă zidul acestei camere,
nouă femei — îngropate foarte probabil în momentul cere­
moniei funebre — erau împodobite cu coliere, coroane şi
piepţeni de aur. Cortegiul regal, îngropat desigur de viu,
număra vreo 60 de victime.
Un cortegiu asemănător s-a descoperit in cavoul reginei
Şubad, care poartă 170 de bijuterii, coroană şi pieptene de aur,
diademă de aur şi pietre semi-preţioase. Alte obiecte de po­
doabă şi de u z : brăţări, inele, pahare, cutii de fard, lămpi de
aur reflectă din plin bogăţia acestei aristocraţii, a cărei poziţie
socială, întemeiată înainte de toate pe puterea armelor, apare
net diferenţiată de restul populaţiei sumeriene. Este faza pe
care Fr. Engels a denumit-o in chip atit de elocvent faza „de-

14
 mocraţiei militare*. Descoperirile de la Troia şi Micene, TIrint
şi Pylos, dovedesc aceeaşi bogăţie In arme şi podoabe de aur.
Poporul înarmat, reprezentlnd vechile ginţi, este condus de o
aristocraţie militară, care înţelege şi ştie să tragă de pe urma
situaţiei sale privilegiate tot mai multe foloase. Această formă
de organizare socială, caracteristică perioadei de sfirşit a orin-
duirii comunei primitive — la greci, ea este ilustrată de
poemele homerice — şi-a imprimat pecetea chiar şi asupra
vremurilor de mai tinriu, cînd societatea sumeriană păşise de­
finitiv pe făgaşul orinduirii sclavagiste. Unul dintre cele mai
interesante documente publicate de S. N. Kramer in cartea de
fafă ilustrează pe deplin această situaţie, confirm! nd genialele
teze ale clasicilor marxism-leninismului cu privire la trecerea
de la relaţiile gentilico-patriarhale la cele tipice statului scla­
vagist oriental. Tocmai fiindcă autorul prezentei lucrări nu-şi
poate explica ştiinţific geneza acestor raporturi şi cum, pe de
altă parte, textul sumerian reprodus de el merită întreaga
noastră atenţie din acest punct de vedere, cu atît mai mult cu
cit el datează de la începutul mileniului al IU-lea î.e.n., con­
siderăm potrivit să stăruim o clipă asupra lui. Regele Ghilga-
meş din oraşul Uruk, fiind ameninţat cu război de regele Agga
din oraşul Kiş, consultă „adunarea bătrînilor din cetate*, cerîn-
du-le sprijinul in hotărîrea sa de a rezista cererilor duşma­
nului. Cum aceştia preferă pacea războiului, Ghilgameş
consideră util să consulte „adunarea luptătorilor cetăţii* care,
spre deosebire de prima adunare, hotărăşte să lupte. Textul
poemului ilustrează astfel prezenţa, pe planuri paralele, a sfa­
tului „bătrînilor" — reprezentanţi ai aristocraţiei — şi a adu­
nării poporului înarmat, care continua tradiţiile gentilice încă
recente. Un exemplu, în multe privinţe asemănător, îl prezintă
istoria Egiptului, într-o vreme mult mai tîrzie. Atunci cînd, pe
la 1600 î.e.n., regele din Teba, Kamesu, intenţiona să alunge
pe hicsoşi, care ocupaseră ţara timp de aproape două veacuri,
el cere sprijinul sfatului nobililor, dar este refuzat, deoarece
aceştia preferau pacea.

15
 Pentru S. N. Kramer, apelul adresat celor două adunări
— dintre care prima, aceea a aristocraţilor îşi va spori con­
tinuu atribuţiile in detrimentul celei de-a doua — constituie o
adevărată surpriză. Pentru autorul cărţii de faţă, acest fapt
oferă dovada existenţei unui „parlament* modern, cu un senat
compus din bătrini şi o cameră, în care cuvtntul hotăritor tl
spuneau cei aflaţi sub arme. Nu e deci de mirare că, moderni-
zind !n chip neştiinţific o situaţie care izvora din însăşi evo­
luţia vieţii triburilor din acea vreme, el subliniază faptul că
suveranii din Sumcr n-ar fi fost „monarhi* absoluţi, deoarece
erau obligaţi să recurgă la consultarea unor instituţii „demo­
cratice*. Se înţelege că autorul nu poate concepe o astfel de
situaţie dccit in sensul unei „democraţii" burgheze — şi încă
una de tip specific american. Intr-adevăr, la sfîrşitul acestui
capitoi, deosebit de interesant tocmai fiindcă textul sumerian
reprodus dovedeşte că şi societatea mesopotamiană a parcurs
aceleaşi etape ca şi oricare comunitate gentilico-tribală intrată
pe făgaşul orinduirii sclavagiste, el îşi pune întrebarea: oare
cum vor fi fost „aleşi" aceşti „deputaţi* şi „senatori*, cum se
va fi obţinut „votul* în aceste adunări, şi aşa mai departe.
Deprins cu practicile „democraţiei* americane, el nu se sfieşte
să-şi imagineze manevrele şi intrigile acestor „parlamentari*
pe culoarele Congresului. Inutil să adăugăm cit de străine sînt
toate aceste consideraţii modemizante faţă de realitatea isto­
rică, înfăţişată atît de elocvent de textul amintit mai sus. O
dată mai mult, singura explicaţie valabilă a acestor fenomene
poate fi dată numai cunoscînd legile de dezvoltare ale so­
cietăţii omeneşti, aşa cum au fost ele dezvăluite de clasicii
marxism-leninismului.
In vremea despre care vorbeşte acest însemnat document,
pe care S. N. Kramer II interpretează după o concepţie pe cît
de modemizantă, pe atît de falsă, participarea „poporului înar­
mat* nu mai era însă decît o rămăşiţă a vechilor relaţii genţi-
lice. Pe ruinele sistemului gentilic şi ca o necesitate politică,
aristocraţia îşi crease instrumentul necesar apărării poziţiei

1G
Sdlo de clasă dom inanţi. In acelaşi timp, forma principali v
economiei din aceasti perioadă fiind agricultura Întem eiaţi pe
irigafie, una dintre cele mai însemnate atribuţii ale celui mai
vechi stat mesopotamian era leg aţi de organizarea şi Între­
ţinerea In b u n i stare a canalelor d e irigaţie. Vechii regi sume­
rieni şi akkadieni nu u iţi niciodati s i sublinieze m eritele lor
!n aceasti privinti, merite pe care le enum eri alături de vic­
toriile repurtate In rizboaie. In cercetările arheologice au
ap iru t de altfel urmele unor vechi canale de irigaţie, a căror
Întreţinere necesita in chip obiectiv centralizarea puterii de
stat in mîinile unui singur şef — despotul — care, aşa cum au
arătat-o clasicii marxism-leninismului, reprezenta in egală
măsură atit unitatea de legătură dintre diferitele comunităţi
mesopotamiene, cit şi stăpinul lor absolut *.
Consolidarea puterii regilor sumerieni în diferitele oraşe-
state din sudul Mesopotamiei, era, de asemenea, legată d e
constituirea unui aparat administrativ, recrutat din rîndurile
aceleiaşi aristocraţii militare şi funciare din mijlocul căreia se
ridicase regalitatea însăşi. Cîteva din aceste oraşe-state au
ajuns, in cursul mileniului al 111-lea î.e.n., la o situaţie înflo­
ritoare, pe care o oglindesc atît monumentele, cit şi miile d e
documente descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice.
Rind pe rînd, ele şi-au disputat intîietatea, ajungînd la con­
flicte teritoriale sau politice, despre care ne informează cîteva
din interesantele documente publicate In lucrarea de faţă^
Ridicate pe mici înălţimi, aceste oraşe, apărate de ziduri groase
construite din cărămizi nearse, posedau un teritoriu rural- mai
mare sau mai mic, pe care munceau locuitorii obştilor săteşti.
Pe teritoriul oraşelor-state din Sumer, alături de oraşele
principale mai existau şi alte aşezări, dintre care unele au
fost subjugate cu forţa armelor de către oraşele principale.
Ele se aflau într-o stare de dependentă politică faţă de oraşul

1 F r. E n g e 1s, Anti-Dilhrlng, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, pp. 165 «I

198—199.

2 — Istoria Incepo la Sumar

p rin c ip a l, a c ă r u i p o p u la ţie s e b u c u r a p o a te d e d r e p tu r i m a i
m a ri d e c ît p o p u la ţia a c e s to r „ s u b u rb ii" .
P o p u la ţia a c e s to r o r a ş e - s ta te n u e r a p r e a n u m e r o a s ă ş i în
m a jo r ita te a c a z u rilo r n u d e p ă ş e a 40 000— 5 0 000 d e o a m e n i.
I n tr e d ife rite le o r a ş e - s ta te s e a f la u în tin d e r i m a ri d e p ă m în t
n e c u ltiv a t, în tr u c it n u e x is ta u în c ă in s ta la ţii m a ri ş i c o m p le x e
d e irig a ţie , ia r p o p u la ţia s e a ş e z a în a p r o p ie r e a flu v iilo r. In
p ă r ţile in te r io a r e a le v ă ilo r , s itu a te l a d is ta n ţe p r e a m a ri d e
s u r s e le d e a p ă , a u r ă m a s ş i m a i tîr z iu în tin d e r i c o n s id e r a b ile
d e p ă m în t n e c u ltiv a t.
L a m a rg in e a d e s u d - v e s t a M e s o p o ta m ie i e r a s itu a t o r a ş u l
E rid u . D e a c e s t o r a ş a f la t p e ţă rm u l „ m ă rii c lo c o tito a r e " e s te
le g a tă le g e n d a p r iv ito a r e l a a p a r iţia c u ltu r ii su m e rie n e . D u p ă
le g e n d e le d e m a i tîr z iu , E rid u a f o s t ş i c e l m a i v e c h i c e n tr u
p o litic a l ţă rii.
L a 4 k m s p r e e s t d e v e c h e a a ş e z a r e a r h e o lo g ic ă d e l a El-
O b e id s e a fla o r a ş u l U r, c a r e a ju c a t u n r o l d e o s e b it d e im p o r­
ta n t în is to r ia S u m e ru lu i. L a n o r d d e U r, to t p e ţă rm u l E u fra ­
tu lu i, s e a fla o r a ş u l L a rsa , a p ă r u t p r o b a b il c e v a m a i tîrz iu . La
n o r d -e s t d e L a rsa , p e ţă r m u l T ig ru lu i, a fo s t d e s c o p e rit o ra ş u l
L ag aş, a c ă r u i im p o r ta n ţă în is t o r ia S u m e ru lu i e s te a m in tită
d e n u m e r o a s e t e x t e şi m o n u m e n te d in m ile n iu l al I lI-le a î.e.n .
R iv a lu l p e r m a n e n t al o r a ş u lu i L ag a ş, o r a ş u l U m m a, s e a fla
p u ţin m a i la n o rd . D in a c e s t o r a ş n i s - a u p ă s tr a t p r e ţio a s e d o ­
c u m e n te c u c a r a c t e r e c o n o m ic , c a r e c o n s titu ie u n m a te r ia l
v a lo ro s p e n tr u c u n o a ş te r e a o r în d u ir ii s o c ia le d in S u m er.
A lă tu ri d e o r a ş u l U m m a, o r a ş u l U ru k d e p e E u fra t a ju c a t şi
e l u n r o l e x c e p ţio n a l în is t o r ia u n if ic ă r ii ţă rii. L a n o r d d e U ru k ,
p e m a lu l E u fra tu lu i, s e a f la o r a ş u l S u ru p p a k , d e u n d e e r a o r i­
g in a r Z iu s u d r a (U tn a p iştim ), e r o u l u n e i le g e n d e s u m e rie n e
d e s p re p o to p . A p ro a p e î n c e n tr u l ţin u tu lu i d in tr e c e le d o u ă
flu v ii c e v a m a i la s u d d e lo c u l u n d e c e le d o u ă flu v ii s e a p r o ­
p ie m a i m u lt u n u l d e c e lă la lt, e r a s itu a t p e E u fra t o r a ş u l
N ip p u r, c e n tr u l r e lig io s a l în tr e g u lu i S u m er. S e p a r e în s ă
 că Nippur n-a fost niciodată centrul vreunui stat cu o reală
importantă politică.
In partea de nord a ţinutului dintre cele două fluvii, pe ţăr­
mul Eufratului, se afla oraşul Kiş, unde, în cursul săpăturilor
făcute între 1920—1930, s-au găsit multe monumente din pe­
rioada sumeriană. Tot în partea de nord, şi tot pe malul Eufra­
tului, se afla şi oraşul Sippar. Potrivit unei tradiţii sumeriene
de mai tîrziu, oraşul Sippar a fost unul dintre principalele
oraşe ale Mesopotamiei, chiar din timpurile cele mai vechi.
Pe măsura valorificării pămîn/turilor de <la şes, graniţele
micilor state din Sumer s-au apropiat între ele. Din această
cauză a început o luptă crîncenă între diferitele state pentru
pămînt şi pentru dominarea principalelor construcţii de iri­
gaţie. Această luptă străbate istoria statelor din Sumer încă
din prima jumătate a mileniului III î.e.n. încercările fiecăruia
dintre aceste state de a deţine controlul asupra întregii reţele
de irigaţie din Mesopotamia de sud au contribuit foarte mult
la lupta pentru hegemonie în Sumer.
In inscripţiile din această vreme se întîlnesc două titluri
diferite pentru a desemna cîrmuitorii statelor sumeriene:
lugal şi patesi (unii cercetători citesc acest titlu ensi). După
cît se presupune, primul titlu desemna pe „şeful oraşului-stat"
din Sumer care nu depindea de nimeni. Termenul de „patesi”
Insă, care iniţial era probabil un titlu de preot, desemna cîr-
muitorul unui stat care recunoştea dominaţia altui centru po­
litic. Un asemenea cîrmuitor juca, în general, doar rolul de
mare preot în oraşul său, iar puterea politică aparţinea unui
lugal al statului căruia i se supunea acest patesi. Un lugal —
rege într-un oraş-stat din Sumer — nu era însă rege şi peste
alte oraşe. De aceea în Sumer, în prima jumătate a mileniu­
lui III, se aflau mai multe centre politice ai căror şefi purtau
titlul de rege — lugal. In secolele XXVII-XXVI î.e.n. sau ceva
mai devreme, după ce oraşul Suruppak a pierdut situaţia sa
dominantă din trecut, în Ur s-a întărit una dintre aceste di-

2* 19
nastii regale. Pînă atunci, oraşul Ur depindea de Uruk, situat
în apropiere.
Judecind după listele regale, şi oraşul Kiş a avut o mare
însemnătate, timp de mai multe secole. Am amintit mai sus
legenda despre lupta dintre Ghilgameş, regele oraşului Uruk,
şi Agga, regele oraşului Kiş, legendă care face parte dintr-un
ciclu străvechi de poeme epice sumeriene.
Pe la mijlocul mileniului al IIHea î.e.n., oraşul Kiş ridică
şi el pretenţii la supremaţia în Sumer. Dar după aceea, pe
primul loc s-a situat oraşul Lagaş. In timpul lui Eannatum,
patesi din Lagaş, (pe la anul 2470) descendent al lui Ur-Nanşe,
întemeietorul dinastiei, a fost zdrobită într-o luptă sîngeroasâ
armata oraşului Umma, al cărui patesi, sprijinit de regii din
Kiş şi Akkad, s-a încumetat să calce vechea graniţă dintre
Lagaş şi Umma. Eannatum şi-a eternizat victoria într-o inscrip­
ţie sculptată pe o mare placă de piatră decorată cu basore­
liefuri. Această placă înfăţişează pe Ningirsu, principalul zeu
al oraşului Lagaş, aruncînd o plasă peste oastea duşmană, apoi
ofensiva victorioasă a trupelor din Lagaş, întoarcerea lor
triumfătoare din campanie etc. Placa lui Eannatumeste cu­
noscută sub numele de „stela vulturilor", după unul din de­
senele care înfăţişează cîmpul de luptă unde vulturii sfîşie
cadavrele duşmanilor ucişi. în urma victoriei obţinute, Eanna­
tum a restabilit graniţa şi a reluat pămînturile fertile cotropite
de duşmani. El a repurtat o victorie şi asupra elamiţilor, vecini
răsăriteni ai Sumerului.
Succesele militare ale lui Eannatum n-au asigurat însă La-
gaşului o pace îndelungată. După moartea lui, războiul cu
Umma a reînceput, război terminat victorios de către Ente-
mena, nepotul lui Eannatum, care a respins din nou cu succes
şi incursiunile elamiţilor.
In timpul succesorilor lui Entemena, Lagaşuî a început să
decadă şi probabil s-a supus din nou oraşului Kiş. Dar hege­
monia acestuia n-a fost de lungă durată, poate din pricina
presiunii tot mai mari exercitate de triburile semite. în luptă,
 5falul Popular al Raionul
-I. V. SJAtlN*
B ib lio te c a po p u liri
«G..T<SPtRC£AMU
c u oraşele din sud, oraşul Kiş a suferit d e asemenea m frîS-rW^>
geri grele.
Războaiele victorioase, am intite d e docum entele sumeriene
d in ultim ele veacuri ale m ileniului III î.e.n., au contribuit in­
tr-o anum ită m ăsură n u num ai la întărirea (politică a Lagaşului,
d a r şi la consolidarea econom iei sclavagiste din acest stat.
Unele d in docum entele vrem ii vorbesc d espre o sum ă d e ac­
tiv ităţi econom ice strîn s legate d e progresele societăţii meso-
potam iene. Plugurile d e lem n înlocuiesc definitiv sapa pri­
m itivă. M etalurgia bronzului în p lină dezvoltare este atestată
a tît d e săpăturile arheologice, c i t şi d e unele m enţiuni docu­
m entare. Prizonierii sînt transform aţi In s c la v i; to t despre
sclavi, al că ro r ro l în econom ia g en e rală a epocii sum eriene
v a fi p rezentat în p ag in ile ce urm ează, vorb esc u n ele acte de
•vînzare a lor.
Dar dezvoltarea v ie ţii econom ice în Lagaş ducea numai la
Îm bogăţirea aristocraţiei sumeriene, din sîn ul căreia se re­
crutau dem nitarii statu lu i şi preoţimea templelor. Marea masa
a populaţiei sărace e ra to t m ai aprig exploatată. Procesul de
stratificare social-econom ică, început mai de mult, poate fi
considerat definitiv încheiat la m ijlocul m ileniului a l 111-lea
i.e.n. A şa cum s-a întâmplat în să pretutindeni în faza d e în­
c e p u t a p rim elor sta te sclavagiste, o luptă — uneori surdă,
alteo ri făţişă — între re g e şi reprezentanţii c e i mai bogaţi ai
a risto c ra ţie i s e constată şi în Lagaş. R egalitatea sumeriană din
ac ea stă vrem e m a i continua încă, c e l p uţin într-o oarecare
măsură, unele aspecte ale regalităţii gen tilice, p e cînd aristo ­
cra ţia —• fie laică, fie sacerdotală — reprezenta elem entele
c e le mai caracteristice ale n oii form aţiuni social-econom ice,
atît sub raportul acaparării m arii proprietăţi funciare, cît şi
su b acela al exploatării n em iloase a sărăcim ii şi a sclavilor.
U ltim ii reprezentanţi ai dinastiei U r-N anşe îş i pierd din ce
în ce m ai m ult din autoritatea lor, cedînd-o treptat marilor
p reoţi, care îşi con solidează astfel extrem d e m ult poziţiile.
A bu zu rile lor au crescut în aceeaşi măsură. O reacţiune îm-
 potriva unei astfel de stări de lucruri nu putea să întîrzie. Ea
a fost iniţiată de regele Urukagina, ale cărui reforme amintite
de documentele contemporane, aruncă o lumină neobişnuit de
vie asupra contradicţiilor social-economice ale societăţii su-
meriene in jurul anilor 2380 î.e.n. A cucerit el puterea în
urma unei uzurpări politice, ajutat de masele populare ? Fap­
tul in sine nu este exclus, dacă ne gîndim că în inscripţiile
sale Urukagina nu aminteşte vreo ascendenţă regală, atribuind
puterea sa sprijinului acordat de Ningirsu, divinitatea su­
premă a Lagaşului. în orice caz, reformele sale, menite să
curme abuzurile aristocraţiei, veneau în chip obiectiv in aju­
torul păturilor mijlocii şi sărace ale populaţiei din acest vechi
centru sumerian. Informaţiile pe care le cuprind documentele
lui Urukagina, amintite pe larg în lucrarea de faţă, îngăduie
să cunoaştem in chip amănunţit formele de cruntă exploatare
pe care le practicau nestînjeniţi funcţionarii şi preoţii temple­
lor. Pretutindeni în Lagaş — în sate şi în oraş, pe corăbii şi
pe malul fluviului, pe lingă turme şi pe lingă pescari — se
aflau supraveghetori şi perceptori.
îndrăzneaţă prin măsurile sale şi îndreptăţită prin obiecti­
vele sale, reforma lui Urukagina nu putea însă remedia defi­
nitiv o stare de lucruri izvorînd din însăşi structura de clasă
a societăţii sumeriene. Cel mult el putea reuşi să limiteze
excesele aristocraţiei, devenite posibile prin slăbirea autori­
tăţii regale. Cu tot caracterul limitat al reformei lui Uruka-
gina, oraşul Lagaş a cunoscut din nou, în timpul scurtei sale
domnii, o stare înfloritoare. Reformatorul aminteşte cu legi­
timă mindrie canalele de irigaţie pe care le-a săpat, precum
şi-templele şi palatele pe care le-a construit. El nu şi-a putut
însă consolida opera. La numai şase ani după ce preluase pu­
terea politică în Lagaş, a izbucnit un nou conflict cu oraşul
Umma, condus de regele Lugalzaggisi. înfrîngerea lui Uruka­
gina s-a datorat foarte probabil şi faptului că aristocraţia din
Lagaş, iritată de reformele sale, nu l-a sprijinit. Dealtminteri,
şi pentru aristocraţia din celelalte oraşe sumeriene, astfel de

22
 reforme puteau constitui un exemplu primejdios. Aşa se ex­
plică desigur victoria lui Lugalzaggisi (2373—2349 î.e.n.), a
cărui domnie înseamnă prima mare încercare de constituire a
unui stat sumerian unitar..
într-adevăr, activitatea militară şi politică a regelui din
Umma nu s-a limitat numai la devastarea şi cucerirea oraşului
Lagaş — un document contemporan favorabil lui Urukagina
povesteşte în termeni dramatici acest episod — dar ea a avut
ca obiectiv şi cucerirea celorlalte oraşe-state sumeriene. Din
inscripţiile sale Teiese că el a supus rînd pe rînd oraşele Ur,
Uruk, Larsa, Nippur şi altele^ De-a lungul unui sfert de veac,
J cît se întinde domnia acestui mare cuceritor, s-a realizat pen-
) tru prima oară în istoria Mesopotamiei un mare stat sumerian,
/ a cărui organizare întruneşte toate condiţiile unei despotii
I orientale. AJnul din documentele sale formulează dealtminteri
^ clar program ul politic al lui Lugalzaggisi, care şi-a întins stă-
pînirea asupra „ţărilor de la răsăritul şi pînă la apusul soare­
lui-, „de la m area de jos (Golful Persic) pînă la marea de sus
(Marea Mediterană)- . Această vastă politică de cuceriri, afirmă
acelaşi document, a dus la înflorirea marilor oraşe sumeriene :
el (regele) „a făcut ca Urukul să strălucească în bucurii, a ri­
dicat capul Urului, ca pe un cap de taur, pînă la cer, a răsplă­
tit oraşul Larsa.., cu apa bucuriei, iar Umma, oraşul iubit al
zeului... a fost înălţat la cea mai mare putere-.
Această operă de centralizare politică decurgea din condi­
ţiile obiective ale dezvoltării economice şi sociale ale vechiu­
lui Sumer. Conducerea unitară a întregii reţele de irigaţie
devenise în acea vreme absolut necesară. Faptul a fost subli­
niat cu vigoare de către Marx, încă într-una din primele sale
lucrări de economie politică. „Condiţiile comune ale însuşirii
reale prin m uncă: sistemele de irigaţie, care au un rol foarte
important la popoarele asiatice; mijloacele de comunica­
ţie etc. apar atunci — afirmă Marx — ca operă a unităţii
supreme — a cîrmuirii despotice care stă deasupra micilor

23
 comunităţi" «. Alături de această cauză, o alta, n u m ai p u ţin
obiectivă — necesitatea eliminării perm anentelor fricţiuni şi
războaie dintre diferitele oraşe sumeriene, păgubitoare p en tru
dezvoltarea economică a societăţii m esopotam iene, — im pu­
nea cu necesitate o centralizare a statului sum erian, indiferent
de punctul său de pornire şi de calea — cel m ai ades brutală
— de realizare. In sfîrşit, o a treia cauză, de n atu ră ex tern ă
de astă dată, dar de o importanţă aproape la feil d e m are ca
şi celelalte două amintite puţin mai sus, contribuia şi ea la
accentuarea acestei tendinţe unificatoare: necesitatea apără-,
iii ţinutului dintre cele două fluvii de atacurile triburilor, n o ­
made sau seminomade, de dincolo de Tigru şi Eufrat sau de
dincolo de munţii de la nord şi vest. „G reutăţile de care se
loveşte colectivitatea — scrie Marx în aceeaşi lucrare — pot
proveni numai de la alte colectivităţi, care fie că au ocupat
mai înainte pămîntul, fie că -tulbură com unitatea pe păm în-
turile ocupate de ea. Războiul este de aceea m area sarcină
generală, marea muncă colectivă, cerută fie pentru a pune
stăpînire pe condiţiile obiective de existenţă, fie pentru a
apăra şi eterniza ocuparea acestora"2. Condiţiile generale ale
dezvoltării societăţii sumeriene din secolul al XXIV-lea î.e.n.,
ca şi funcţia internă şi externă a statului, cereau astfel în chip
obiectiv unificarea politică a acestor oraşe într-un singur stat.
Dacă opera politică realizată de Lugalzaggisi nu a asigurat
statului sumerian decît o existenţă limitată la domnia acestui
rege, faptul acesta se datoreşte unui nou factor, care a inter­
venit in istoria Mesopotamiei la mijlocul mileniului IV î.e.n.
şi care a dus la schimbarea centrului de greutate din sudul în
centrul Mesopotamiei: pătrunderea triburilor sem itice şi
constituirea statului din Akkad.
Înaintarea spre nord a păstorilor nomazi de la sudul Eufra­
tului, aparţinînd marelui grup de triburi semitice, face p arte
dintr-o mare roire a acestor triburi crescătoare de vite, în

1 K. M arx, op, cit,, p. 10.

a Jbidem, p. 11.

24
permanentă căutare de păşune. Accentuarea secetei care a
transformat podişul Arabiei într-un imens deşert începuse
încă de la sfîrşitul epocii paleolitice şi ea a determinat înain­
tarea, în valuri succesive, a acestor triburi spre nord şi vest.
Siria şi Canaanul, Mesopotamia centrală şi de nord sînt cu­
cerite sau populate de aceşti păstori care, în contact cu vechii
locuitori ai acestor regiuni, devin sedentari şi încep a practica
la rîndul lor agricultura. La sfîrşitul fazei Djemdet-Nasr, pre­
zenţa lor pare a fi dovedită în nordul Mesopotamiei, unde
săpăturile recente au scos la iveală marele centru semitic din
oraşul Mari, ca şi în zona centrală a ţinutului dintre cele două
fluvii, în oraşul Kiş, în vremea regelui M esilim ^lncetul cu
încetul, în cursul mileniului IV î.e.n., elem entele semitice
pătrunse j n Mesopotamia au .adoptat, -civilizaţia superioară
sumeriană, realizînd pe seama lor unele centre politice orga­
n iz a t e după acelaşi sistem., Dintre aceste centre, oraşul Akkad
a ajuns să joace în cursul' secolului XXIV î.e.n. un rol deose­
bit de important. Pînă la urmă, statul sem itic din Akkad a su­
pus Sumerul, unificat de Lugalzaggisi, continuînd cu puteri
noi şi cu un nou avînt, politica d e cuceriri iniţiată de regele din
Umma. La mijlocul secolului XXIV î.e.n. începe astfel în isto­
ria Mesopotamiei un nou şi important c a p ito l: statul sumero-
akkadian, a cărui dezvoltare a asigurat timp d e aproape două
veacuri cele mai bune condiţii pentru viaţa econom ică şi cul­
turală mesopotamiană.
Mutarea centrului de greutate în Akkad şi realizarea de
către noul. stat a unităţii mesopotamiene a însemnat fără în­
doială, o eclipsă politică a Sumerului. Hegemonia akkadiană
nu a putut opri însă dezvoltarea economică, socială şi cultu­
rală a vechilor centre sumeriene, integrate pentru mai bine de
un secol în această nouă formaţiune de stat. Opera politică
a lui Sargon (2369—2314 î.e.n.), adevăratul'organizator al sta­
tului akkadian, ca şi aceea a urmaşilor săi Rimuş (2312—2305
î.e.n.), Maniştuşu (2305—2291 î.e.n.) şi Naram-Sin (2290—2254
î.e.n.), care i-au extins mult graniţele, nu poate fi însă just

25
 apreciată fără participarea vechilor centre sum eriene, a căror
producţie economică şi culturală s*a menţinut m ultă vrem e la.
un nivel superior în raport cu aceea a aşezărilor semitice, m ult
mai recente, din regiunea centrală a Mesopotamiei. A ristocra­
ţia sumeriană — în special marea preoţime — îşi cîştigase, în
decurs de aproape un mileniu, o poziţie mult prea puternică
pentru a nu fi tratată cu suficientă atenţie de noii stăpîni.
Dacă la aceasta se mai adaugă faptul esenţial — pus pe bună
dreptate în lumină de S. N. Kramer — că triburile sem ite
instalate in Mesopotamia centrală au adoptat într-o atît d e
mare măsură civilizaţia sumeriană incit, cu excepţia deosebi­
rilor de limbă, se poate vorbi la sfirşitul mileniului al IlI-lea
de o cultură sumero-akkadiană, e lesne de înţeles de ce în­
semnătatea economică şi culturală a vechilor oraşe nu numai
că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut.
Numai aşa se explică, pe de altă parte, faptul că, în mo­
mentul in care şi statul akkadian va intra în criză datorită
atacurilor repetate ale triburilor muntene ale gutilor, statul
mesopotamian se va reface din nou sub hegemonia oraşului
Ur. Intr-adevăr, pe la 2200 î.e.n. întreaga Mesopotamie a fost
cucerită de guti, ale căror atacuri şi jafuri sînt amintite cu
groază de textele contemporane. O jumătate de veac mai tîr-
ziu, Sumerul va renaşte din cenuşă, mai întîi în vechiul centru
al Lagaşului, sub conducerea regelui Gudea, şi mai apoi în
Ur, în vremea dinastiei a 111-a (2132—2024 î.e.n.).
Indiferent dacă Gudea, patesi al oraşului Lagaş, a fost sau
nu complet autonom faţă de stăpînirea gutilor, un lucru este
insă sigur: activitatea acestui rege, atestată de num eroase
monumente şi documente, dovedeşte o nouă afirmare a v e­
chiului element sumerian în istoria Mesopotamiei. C iteva sta ­
tui ale lui Gudea ne-au păstrat chipul acestui rege, iar docu­
mentele din vremea aceea vorbesc de construcţiile şi* d e
măsurile sale de dreptate. O celebră statuie executată în diorit
îl prezintă pe Gudea cu o planşetă de arhitect, pe care este
gravat planul unei construcţii. In inscripţiile sale, el afirmă
că a căutat să apere pe cei slabi, pe orfani şi pe văduve de*
abuzurile celor puternici. In timpul sărbătorilor zeului Nin-
girsu, căruia Gudea i-a ridicat un m ăreţ templu, soarta celor
condamnaţi ar fi fost uşurată şi chiar sclavii ar fi fost scutiţi
de pedeapsă. Documentul aruncă astfel, ca şi ‘textul lui Uru-
kagina, o lumină vie asupra contradicţiilor economice şi so­
ciale din această străveche cetate sumeriană.
A lte centre, printre care Uruk, Eridu, Nippur, trebuie să fi
cunoscut în această perioadă o stare la fel de înfloritoare.
Ea explică încercarea lor d e eliberare d e sub stăpînirea guti­
lor şi hegemonia asupra întregului Sumer pe care, în to t cursul
veacului XXI î.e,n., şi-o asigurase oraşul Ur, condus de regii
din dinastia a IlI-a.
întemeietorul acestei dinastii, Ur-Nammu, ca şi fiul său Şulgi,
se intitulează „rege al Sumerului şi Akkadului", subliniind
astfel unificarea Mesopotamiei centrale şi meridionale. Reali­
tatea economică a ţinutului dintre cele două fluvii im punea cu
necesitate o astfel de politică de unificare. Reorganizîndu-şi
armata, Şulgi obţine mai multe victorii asupra elamiţilor, ca
şi asupra unor „patesi" locali, înlocuiţi mai apoi cu funcţio­
nari regali. C ît de departe s-a întins înspre nord stăpînirea sa
o dovedeşte faptul că, printre oraşele cucerite este am intit
şi oraşul Assur, însemnat centru al asiiienilor. Ca şi Naram-
Sin, Şulgi se intitulează „rege al celor patru părţi ale lumii"
şi, tot ca acest puternic despot akkadian, el se consideră un
adevărat zeu. Era, de fapt, o justificare ideologică a politicii
sale de unificare a Mesopotamiei. A ceasta cu atît mai mult cu
cit primejdii noi apăruseră la orizont şi numai o coeziune a
forţelor interne a statului sumero-akkadian putea să permită
menţinerea ordinii politice şi sociale pe cuprinsul acestui în­
tins stat. Dinspre apus însă se făcea to t mai simţită presiunea
unor noi triburi semitice, cunoscute în izvoarele orientale sub
numele de amoriţi. Primejdia era cu atît mai mare cu cît, de
pe urma numeroaselor campanii ale regilor din Ur, numeroşi

27
 ■sclavi amoriţi erau răspindiţi în oraşele mesopotamiene. Pe
de altă parte, atacurile elamiţilor nu încetau. Ziduri puternice
au fost ridicate în jurul oraşelor Ur şi Nippur de Ibi-Sin, ulti­
mul rege din această dinastie. Cu toate acestea, în anul
2024. î.e.n. statul sumero-akkadian, stăpînit de dinastia a
IlI-a din Ur, s-a prăbuşit sub loviturile elamiţilor şi amoriţilor.
Ur-ul a fost distrus, iar regele Ibi-Sin dus în captivitate în
munţii Elamului. „Cîntecul lacrimilor", alcătuit în primele
veacuri ale mileniului al II-lea î.e.n., aminteşte în termeni
dramatici distrugerea acestei străvechi capitale a regatului,
care jucase un rol excepţional în dezvoltarea şi răspîndirea
culturii sumeriene. Astfel se încheia, de astă dată în chip
definitiv, istoria politică a statului sumero-akkadian ale că­
rei tradiţii şi cultură au fost preluate şi amplificate la începu-.
tul mileniului al II-lea î.e.n. de noul stat al amoriţikyj.. Capitala
j lor, Babilonul, avea să.constituie.secole.de-a rînduJ celjnai^
/ mare centru politic, economic şi cultural al întregului Orient
Y^ p ro p i'at. Literatura şT tradiţiile sumeriene au contribuit foarte
mult, aşa cum pe drept cuvînt subliniază S. N. Kramer, la în­
florirea culturii babiloniene. Limba sumeriană însă, înlocuită
tot mai mult de către graiurile semitice ale akkadienilor şi
amoriţilor, devenise încetul cu încetul o „limbă moartă", în­
văţată în şcolile de scribi cu ajutorul gramaticilor şi dicţio­
narelor.
Fiecare din cele trei mari perioade din istoria sumeriană,
— epoca oraşelor state, epoca sumero-akkadiană şi, în sfîrşit,
■epoca dinastiei a ’lll-a din Ur — este caracterizată de un anu­
mit grad de dezvoltare a forţelor de producţie, fără de care
nu am putea înţelege nici progresele politice realizate de sta­
tele sumero-akkadiene, nici înflorirea vechii culturi sume­
riene, a cărei varietate şi bogăţie o prezintă diferitele capitole
ale lucrării de faţă. Fără a intra în amănuntele, tot mai bine
cunoscute astăzi de pe urma descifrării miilor de documente
sumeriene şi a cercetărilor arheologice efectuate în regiunea

28
 centrală şi meridională a Mesopotamiei, considerăm totuşi
necesar să prezentăm în chip succint aceste trei etape în de­
cursul cărora s-au cristalizat şi consolidat elementele carac­
teristice ale orînduirii sclavagiste din Orientul Apropiat.
Aşa cum am amintit mai sus, dezvoltarea agriculturii înte­
meiată pe irigaţie a fost posibilă numai la un anumit nivel
de dezvoltare a tehnicii. Creşterea productivităţii muncii a
făcut posibilă crearea unui plus-produs şi, o dată cu el, apa­
riţia procesului de stratificare socială, la capătul căruia aristo­
craţia războinică şi-a însuşit cele mai bune pămînturi ca şi
cea mai mare parte a prăzii de război. Astfel se explică faptul
că încă din perioada Djemdet-Nasr primele documente amin­
tesc existenţa unor sclavi casnici. Stadiul înapoiat al dezvol­
tării forţelor de producţie nu făcea însă necesară munca p e
o scară mai largă a mîinii de lucru servile, incit numărul
sclavilor era fără îndoială extrem de redus. Dealtminteri, chiar
în fazele următoare, numărul lo r creşte numai în cadrul ma­
rilor gospodării ale templelor sau palatelor regale. In agricul­
tură, ca şi în lucrările de irigaţie din Mesopotamia şi Egipt,
rolul principal a fost permanent jucat de obştile săteşti, care
— aşa cum au dovedit-o clasicii marxism-leninismului —
constituie adevăratele celule economice şi sociale ale orîn­
duirii sclavagiste de tip oriental. A ceastă situaţie explică fap­
tul, de o deosebită însemnătate pentru cunoaşterea reală a-
progreselor, dar şi a limitelor societăţilor sclavagiste orientale,
că ritmul dezvoltării structurii sociale a vechilor popoare
orientale este extrem de le n t1. Şi aceasta indiferent de faptul
că aristocraţia războinică sau sacerdotală, în fruntea căreia
-se află însuşi despotul, şi-a constituit un puternic instrument
de constrângere — statul oriental — şi a creat o cultură pro­
prie, adeseori strălucitoare. Generată de baza sa economică,

1 Fr. E n g e l s , op. cit., p. 179.

29
cultura orientală — în cazul de faţă, cea sumeriană avea
să joace la rîndul său un rol activ in consolidarea relaţiilor
de producţie proprii unei societăţi împărţită pentru prima
oară in istoria lumii, în clase antagonice.
Documentele privind gestiunea economică a templelor din
secolul al XXIV-lea î.e.n. oglindesc progresele realizate de
aristocraţia locală pe seama proprietăţii obştilor săteşti. Dacă
înainte vreme unele bunuri ale statului Lagaş, şi anume pă-
mîntul, vitele, sclavii, erau numite proprietăţi ale zeului Nin-
girsu, in aceste documente ele sînt declarate proprietatea
şefului local — patesi —, a soţiei şi a fiilor săi. Cît priveşte
gospodăriile templelor, ele erau în chip firesc acaparate de
marea preoţime, a căTei poziţie economică şi politică creşte
mereu. Documentele, datînd din epoca anterioară domniei lui
Urukagina, explică atît nemulţumirile membrilor liberi ai co­
munităţilor din Lagaş, cît şi măsurile curajoase pe care noul
rege le-a considerat necesare.
Un pas înainte din punctul de vedere al consolidării rela­
ţiilor de producţie sclavagiste îl constituie perioada regatului
sumero-akkadian, întemeiat de Sargon. Rezistenţa vechilor
obşti săteşti faţă de tendinţele acaparatoare ale aristocraţiei
a slăbit. O inscripţie a regelui Maniştuşu aminteşte că acesta
a cumpărat unele loturi mari de pămînt în regiunea oraşului
Kiş, de la şefii unor mari familii, denumiţi în text, în chip
deosebit de elocvent, „stăpînii de pămînt" şi „mîncătorii de
argint". In ceea ce priveşte munca sclavilor, ea a început să
fie folosită în meşteşuguri într-o proporţie mai mare decît în
perioada precedentă.. Documentele descoperite în oraşul
Umma ne informează despre marile ateliere din gospodăria
palatului şi a templelor. Inventarul acestor ateliere cuprindea
sute de instrumente de bronz. Cruzimea faţă de sclavi a cres­
cut. Unele documente amintesc de sclavi „fără ochi“, adică
cei cărora li s-au scos ochii, probabil ca pedeapsă.

30
 Despre folosirea muncii sclavilor ne vorbesc şi numeroasele
documente privind gestiunea economică a palatului şi a tem*
plelor din epoca dinastiei a IlI-dea din Ur. Sute de mii de
asemenea documente — In fond cea mai bogată arhivă din
istoria întregului Orient — au fost descoperite în oraşele Ur,
Lagaş, Umma, Nippur şi altele. Ele privesc cele mai variate
laturi ale activităţii marilor gospodării ale regelui şi ale tem­
plelor. Textele lor se referă la agricultură, creşterea vitelor,
construcţii de corăbii, navigaţie, mori, ateliere de timplărie,
ţesătorie, olărie şi fierărie, depozite de lemne, de metale, de
lină etc. Un interes deosebit îl prezintă acele documente care
vorbesc despre sclavii provenind din datornici. Ni s-au păstrat
şi unele documente de drept privat care amintesc că unii
datornici îşi vindeau membrii familiei ca sclavi, drept plată
a datoriilor.
Gospodăriile templelor şi palatelor se desprinseseră defini­
tiv de obştile săteşti din împrejurimea lor. Pe baza unui do­
cument din această vreme s-a putut calcula că pentru gospo­
dăriile templelor şi palatelor din zece oraşe era nevoie, în
timpul secerişului, de peste 20 000 de oameni. Rolul tot mai
mare pe care l-au jucat în viaţa economică a vechiului Sumer
aceste puternice gospodării, ca şi mulţimea de sclavi şi de
oameni liberi rupţi de comunitatea obştească şi care lucrau
înlăuntrul lor, constituie o trăsătură caracteristică a societă­
ţilor sclavagiste de tip oriental. Cultura sumeriană — ca şi
întreaga cultură a vechiului Orient — poartă pecetea acestei
stări de fapt. Şcolile de scribi, necesari administraţiei regale
şi sacerdotale, formarea unei pături de oameni învăţaţi în
jurul templelor şi palatelor explică caracterul de clasă al cul­
turii sumeriene. Operele literare şi juridice, prezentate pe larg
în lucrarea de faţă, oglindesc ideologia clasei dominante şi
numai printre rînduri putem întrezări protestele mulţimii ex­
ploatate. Cu toate acestea, vechea cultură sumeriană a con­
tribuit într-o atît de mare măsură la progresele realizate de

31
 întreaga omenire în zorile vieţii ei civilizate, in c it d iferite le
sale aspecte, prezentate cu atît de m ult ta le n t d e S. N. Kra-
mer, merită p e deplin atenţia n oastră *.
*

In aceste condiţii istorice şi în acest m ediu social-econom ic

s-a format de-a lungul veacu rilo r cea m ai v ech e c u ltu ră m e-
sopoiamianâ, ale cărei rădăcini p o t fi urm ărite, a şa cum re ie se
In chip elocvent din lu c ra re a d e faţă, p în ă d e p a rte în prim ele
faze ale istoriei sum eriene. A doptată d e ak k ad ien ii sem iţi,
preluată In cursul m ileniului al 11-lea d e am oriţii d in Babilon,
cultura m esopotam iană, m ult îm bogăţită p rin ap o rtu l n o ilo r
veniţi, a cunoscut nu num ai o fo arte m are d e z v o lta re în ţa ra
dintre cele două fluvii, d a r şi o m are e x tin d e re c u m u lt d in ­
colo d e T ig ru şi Eufrat. C u ltu ra m esopotam iană treb u ie co n ­
siderată ca p rim a m are c u ltu ră cu c a ra c te r u n iv e rsa l şi in ­
fluenţa ei asu p ra c e lo rla lte p o p u laţii d in O rie n tu l A p ro p ia t
a fost de-a d reptul co v frşito a re. S crierea v ec h e sum ero-akka-
diană a fo st p re lu a tă d e to a te a c este p opulaţii, ia r d a to rită
hegem oniei p o litic e e x e rc ita tă d e re g ii su m ero -ak k ad ien i,
divinităţile lo r au c ă p ă ta t a d e sea n u m ele v e c h ilo r zei su m e­
rieni. O perele lite ra r e su m e rie n e — epopei, im nuri re lig io ase ,
poem e d ram atice, re g u li d e d re p t — s ta u a d e sea la b az a cul-
f turii d iferite lo r p o p u laţii s e m ilic e ..\P r in in term ed iu l lo r, trib u ri
J şi popoare d e g ra i in d o -eu ro p ean , cum a r fi d e p ild ă h ittiţii,
j coborlţl d in A sia M jcă la s flrşitu l m ilen iu lu i al III-lea î.e.n.,
/ au cu n o sc u t s tră v e c h e a c u ltu ră ' su m erian ă , d e u n d e au p r e ­
lu at n u m ero a se e le m e n te c a re , p e o c a le sa u a lta , au a ju n s
V. şi în p atrim o n iu l c u ltu rii v e c h i greceşti» Studii re c e n te a u în ­
ce rca t s ă d istin g ă In c u ltu ra a rh a ic ă g re a c ă in flu e n ţe le o rie n -

1 Evoluţia statelor antice din Orient a făcut obiectul a numeroase studii

fi monografii de specialitate. Recomandăm cititorilor dornici să cunoască
mal îndeaproape istoria Sumerului si Akkadului lucrarea iul V. I. AVDIGV,
Istoria Orientului antic, Editura do Stat, Bucureşti, 1951, precum şi capi­
tolele al Vl'ica şi al VlMea, redactate de V. V. STRUVE, din Istoria Uni­
versală, voi. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958 pp. 183—221.

32
tale, In prim ul rlnd m esopotam iene, şi e un fapt dovedit că
ele îşi trag izvorul din aceste îndepărtate raporturi.
Una din cele mal mori realizări ale poporului sum erian In
dom eniul culturii a fost inventarea scrierii, care apare in
epoca Ur-Uruk încă de la începutul m ileniului al IV-lea i.e.n.
C a toate celelalte sistem e de scriere, apărute independent la
alte popoare antice, scrierea sum eriană s-a n ă sc u t la început
din desen. Exprimarea cuvintelor se făcea prin semne picto-
grafice. Astfel, pentru a scrie cuvîntul „pasăre", scribul din
Sumerul antic desena figura sim plificată a unei păsări *, cu­
vîntul „apă” se scria, ca la m ulte alte popoare antice, printr-un
desen schematic al apei j cuvîntul „stea” era redat printr-un
sem n convenţional, pe care-1 vom găsi în m ulte sistem e antice
d e soriere pictografică.
Dar cu această soriere prim itivă, care folosea desene sim­
plificate ale obiectelor şi fenom enelor văzute, nu se puteau
reda idei complicate şi noţiuni abstracte. De aceea, în scrierea
unor asem enea cuvinte, scribul era nevoit să unească în tre
ele mai m ulte semne diferite. Astfel, c a să scrie cuvîntul „a
plingc", trebuiau unite s e m n e le : „ochi" şi „apă”. C uvîntul
„ploaie” se putea scrie prin alăturarea sem nelor „stea* (cer)
şi „apă". Cuvîntul „a naşte" se scria de obicei prin îm binarea
sem nelor „pasăre" şi „ou". Se înţelege d e la sine că o asem e­
nea scriere era complicată şi greoaie. Îm bogăţirea limbii prinţ
apariţia unui m are num ăr de diferite cuvinte şi forme gram a­
ticale cerea simplificarea sistem ului de scriere. Era deci ne­
cesar ca reprezentările pictografice să fie înlocuite, încetul cu
Încetul, de sem ne cu valoare fonetică. C u timpul, necesitatea
folosirii scrierii rapide a dus la o şi m ai m are schem atizare
a sem nelor şl la perfecţionarea sistem ului de scriere cunei­
formă. A păsate p e argila moale, sem nele şi-au pierdut aspectul!
lor pictural şi, cu timpul, au lu at form a lor clasică.
Scrierea cuneiform ă sum eriană, îm preună cu elem entele de
bază ale culturii sumeriene, a fost îm prum utată de babilonieni,
iar apoi, d ato rită unei largi dezvoltări a com erţului şi culturii

3 — Istoria încep* In Sumer 33

 m

babiloniene, ea s-a răspîndit în tot Orientul A propiat Scrierea

cuneiformă era folosită în Akkadul antic, în Asiria, în statul
hittiţilor, în Urartu, In Siria şi în Persia antică. La mijlocul
mileniului al IMea î.e.n., scrierea cuneiformă devenise siste­
mul universal de scriere diplomatică. De ea se foloseau chiar
şi faraonii egipteni, care purtau o bogată corespondenţă cu
regii din Orientul Apropiat şi cu principii din Siria şi Fenicia.
Scrierea sumeriană a fost împrumutată şi de triburile semite
care populau centrul şi nordul Mesopotamiei, adică Akkadul,
Babikmul şi Asiria. Fireşte că semiţii au adaptat- scrierea
cuneiformă sumeriană la particularităţile limbii lor. Fiecare
semn cuneiform a căpătat astfel o nouă valoare fonetică. Re­
zultatul a fost că scrierea cuneiformă a devenit un sistem de
scriere polifonetică, servind la redairea unei întregi serii de
, silabe diferite^Numai relativ mult mai tîrziu, şi în legătură cu
dezvoltarea comerţului, — la început in Fenicia de nord, la
mijlocul mileniului al Il-lea î.e.n., apoi în Persia, la mijlocul
\ mileniului I î.e.n. — scrierea cuneiformă capătă o formă fone-
ftică mai simplă, transformîndu-se treptat intr-unui din cele mai
Ivechi alfabete cunoscute de n o i ^
_ Faptul că în Mesopotamia antică locuiau două popoare, su­
merienii şi semiţii din Akkad, care vorbeau limbi cu totul
deosebite şi care erau în permanent contact, a dus la necesir
tatea întocmirii de diferite manuale şcolare pentru studiul
acestor limbi. Aşa au apărut silabarele, adică listele semnelor
silabice cuneiforme, cu indicaţii pentru citirea lor în limba
sumeriană şi akkadiană. Tot acum se întocmesc listele ideo­
gramelor cuneiforme, cu explicaţiile corespunzătoare în limba
sumeriană şi akkadiană. Numeroase liste de nume proprii, ta-
bele cu nume de munţi şi ţări, de zei şi temple, de pietre,
plante, obiecte de lemn, piei etc. dovedesc năzuinţa de a
aduna cunoştinţe în cele mai diferite domenii. Ele reprezintă
cele mai vechi încercări de sistematizare a noţiunilor. Listele
şi tabelele erau folosite în şcolile mesopotamiene pentru stu-
| cliul limbii sumeriene sau akkadiene. Pe lingă aceste manuale

34
pur informative ale scribilor, s-au păstrat şi cărţi şcolare cu
exerciţii gramaticale, descoperite în biblioteca străvechiului
oraş sumerian Nippur.
Cititorul Îşi va putea da seama din lectura diferitelor texte,
reproduse şi comentate de S. N. Kramer, că întreaga cultură
din vechiul Sumer era străbătută de concepţia magico-reli-
gioasă. Nivelul scăzut al civilizaţiei şi tehnicii explică depen­
denţa totală a omului de natura înconjurătoare. Frica de teri­
bila forţă a apei, frica de soarele dogoritor, frica de fiarele
sălbatice, toate dădeau omului neputincios impresia că puteri
supranaturale îi pot pune în primejdie existenţa. £1 trebuia
să încerce a le cîştiga bunăvoinţa prin temple, rugăciuni
şi daruri.
Văzînd în fenomenele înfricoşătoare ale naturii opera şi
uneori întruparea unor fiinţe puternice şi supranaturale, lo­
cuitorii antici ai Mesopotamiei adorau natura în diferitele ei
forme şi fenomene. Neavînd posibilitatea să-şi explice raţional
legile care domnesc în natură şi determină schimbarea ano­
timpurilor, neavînd posibilitatea să înţeleagă taina naturii, a
vieţii şi a morţii omului, vechii sumerieni au născocit legende
fantastice, în care viaţa naturii apare ca un reflex al vieţii
spiritelor şi zeilor supranaturali. încă din timpuri străvechi
apare în sudul Mesopotamiei ideea că unii zei ar fi existat
dintotdeauna: înfricoşătoarea stihie a începutului, teribilul
haos a!l apei — Apsu şi Tiam at Cînd însă o dată cu dezvol­
tarea agriculturii, a apărut necesitatea construirii unor canale
de irigaţie, cînd creşterea forţelor de producţie a permis folo­
sirea raţională a apei, s-a născut ideea despre zeul bun şi bine­
făcător, zeul înţelepciunii, Ea, care i-a învăţat pe oameni toate
meşteşugurile, artele şi ştiinţa. Sumerienii antici vedeau în
apă elementul divin primordial, în care, după credinţa lor, se
afla începutul vieţii.
Dar cultul cel mai ră'spîndit în Mesopotamia a fost adorarea
soarelui şi a stelelor. Toomai de aceea zeul cerului, Anu, era
considerat zeu suprem. „Părinte" şi „tege al zeilor", Anu

3* 35
locuia in al treilea cer, de unde domnea asupra lumii, stind
pe tronul său ceresc. La el, ca la cel mai puternic zeu, aleargă
după ajutor toţi zeii, speriaţi de urletul apelor potopului uni­
versal. Locul lui a fost luat, în cursul mileniului al lIMea, de
Edil. Mituri şi imnuri religioase îl prezintă ca pe o divinitate
supremă, creatoare a întregului univers. El ordona succesiu­
nea zilelor şi nopţilor, el proteja creşterea plantelor, el era
izvorul abundenţei şi inventatorul sapei şi plugului. Un al
treilea zeu, Enki, era stăpinul apelor. Sin, zeul lunii, şi fiul
său Babbar, zeul soarelui, ocupau de asemenea un loc de
cinste printre toţi ceilalţi zei. Babbar (la babilonieni, Samaş)
întruchipa in acelaşi timp forţa arşiţei soarelui care înfioară
şi usucă, precum şi forţa binefăcătoare, dătătoare de viaţă,
a razelor solare „care înviorează pe cel bolnav de moarte*.
De ideea şi înfăţişarea soarelui care dă viaţă e legat şi chipul
zeului Tammuz, care reînsufleţeşte natura şi forţele ei crea­
toare. In acelaşi şir de zei intra şi zeiţa Inanna (la semiţii ak-
kaddeni şi la babilonieni, Iştar), zeiţa naturii, a vieţii şi a
dragostei, personificată de planeta Venus, „lumină străluci­
toare a cerului şi pămîntului*. Adorarea astrelor a dus la
apariţia unor complicate sisteme astrologice de prezicere a
viitorului, pe baza poziţiei planetelor şi stelelor pe cer. Din
înălţimea turnurilor tempMor, preoţii din Sumer şi Babilon
urmăreau cu atenţie mişcările aştrilor cereşti, înregistrînd
astfel pentru prima oară în istoria omenirii observaţii ştiin­
ţifice in domeniul astronomiei.
Dar, o dată cu apariţia celei mai vechi societăţi sclavagiste
şi a statului despotic, vechiul cult al naturii îşi schimbă în­
făţişarea, reflectînd în chip fantastic existenţa statului şi a
puterii despotice a regelui. Corespunzător cu aceasta, vechii
zei ai naturii se transformă treptat în zei ai autorităţii, ocro­
titori ai statului şi ai puterii regelui. Zeii, care mai înainte
personificau forţele naturii, devin acum întruchiparea noţiunii
abstracte de dreptate şi forţă, judecători cereşti, luptători teri­
bili şi regi puternici. In epoca regatului babilonian, acest com-
 plicat sistem teologic ajunge la maxima sa dezvoltare. Astfel,
Tammuz, vechiul zeu al naturii, este numit acum „suveran,
conducător, erou prea puternic, stăpin al forţelor ţării”. Samaş,
zeul soarelui, devine zeu al dreptăţii şi justiţiei, ocrotitor ce­
resc al regelui pămîntesc. In preambulul codului său de legi,
Hammurabi, regele Babilonului (1792—1750 î.e.n.) îl roagă „ca
dreptatea lui să strălucească în ţară”, căci el, zeul Samaş, este
cel care i-a dat această lege. Marduk, vechiul zeu semitic al
agriculturii, „care poartă mereu gărija brazdelor, asigură bună­
starea păşunilor şi fineţelor, zăgazurilor şi canalelor, stăpin
al belşugului, bogăţiilor şi recoltelor frumoase”, se transformă
cu timpul In „mare domn”, „stăpin al cerului şi al pămîntului",
luptător puternic, zeu suprem şi oficial al Babilonului. Acum,
pe lingă sapa agricultorului, el poartă ca simbol arcul şi să*
geata luptătorului. în sfîrşit, pînă şi Iştar, vechea zeiţă a for­
ţelor creatoare ale naturii, înfăţişată ■cîndva în chip de zeiţă-
mamă, e transformată în teribila zeiţă-'luptătoare, regină
cerească şi ocrotitoare a puterii regale.
Nu e astfel de mirare că cele mai vechi opere literare, din
care autorul lucrării de faţă a ales pe cele mai reprezentative,
îmbracă în haină religioasă sentimente omeneşti foarte variate.
Ca şi oamenii, zeii au p asiu n i; se duşmănesc şi se luptă între
ei, dar înfrîngerea sau victoria lor — reamintind de multe ori
vicisitudinile unui oraş în luptă cu celelalte — provoacă
distrugeri, foamete sau suferinţe, aşa cum nu o dată se va fi
întîmplat aievea. In aceste credinţe şi obiceiuri, în aceste tra­
diţii şi legende, mintea oamenilor reflectă astfel, ca intr-o
oglindă fantastică, propria lor viaţă şi propriile lor năzuinţe.
Din acest punct de vedere, un loc aparte îl ocupă povestirea
mtîmplăriilor lui Ghilgameş, regele-erou din Uruk, a cărui epo­
pee constituie una dintre cele mai însemnate contribuţii ale
literaturii sumeriene la tezaurul culturii universale. Capitolele
XX şi XXIII din opera lui S. N. Kramer prezintă în chip deose­
bit de convingător a tît originea sumeriană a acestei epopei,
cit şi felul in care ea a fost preluată, amplificată şi adaptată

37
 de amoriţi şi de evrei, in cursul mileniului al Il-lea S.e.n. In
aceste două capitole, literatura comparată este subiectul unui
' studiu de cel mai mare interes. Se subliniază o dată mai mult
ecoul pe care l-au stimit în literatura vechilor triburi şi po­
poare semitice năzuinţele şi luptele străvechiului erou sume­
rian, ale cărui sentimente adine omeneşti sînt exprimate intr-o
formă poetică de-a dreptul impresionantă.

După această succintă expunere asupra formării şi dezvoltă­

rii societăţii sclavagiste mesopotamiene şi a culturii sale, este
momentul să analizăm citeva dintre cele mai însemnate docu­
mente istorice şi literare, pe care se întemeiază S. N. Kramer
atunci cind încearcă să reconstituie aspectele caracteristice
vechii culturi sumeriene.
înainte de orice trebuie subliniat faptul că toate aceste texte,
scrise de contemporani ai evenimentelor sau de scriitori antici
de mai tîrziu, prezintă în chip subiectiv întîmplările descrise
sau amintite. Este deci totdeauna nevoie ca istoricii să te pri­
vească în spirit critic, amintindu-şi de fiecare dată că aceste
texte reflectă mentalitatea contemporanilor. Mai mult decît
atât, scriitorii antici aparţin sau sînt strlns legaţi de anumite
pături sociale, de cele mai multe ori pături exploatatoare ; ci­
titorul trebuie deci să interpreteze în chip ştiinţific informaţiile
pe care ni le oferă textul respectiv, pentru a ajunge la înţele­
gerea ştiinţifică a societăţii antice, înţelegere la baza căreia
stă cunoaşterea legilor de dezvoltare a lumii şi societăţii, dez­
văluite de clasicii marxismului. A analiza conţinutul acestor
informaţii şi valoarea lor documentară înseamnă, în egală mă­
sură, a ţine seama de faptul că toate informaţiile cuprinse în
astfel de documente reflectă condiţiile social-economice ale
lumii în care au trăit vechii sumerieni şi că deci pentru a le
valorifica din punct de vedere al criticii istorice, trebuie să
avem permanent în vedere că ele corespundeau unui anumit
stadiu de dezvoltare a relaţiilor de producţie şi unei anumite

38
 clase sociale. Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că aceste
texte conţin adeseori explicaţii naive privind trecutul mai în­
depărtat sau mai apropiat al omenirii, explicaţii care izvorăsc
din necunoaşterea legilor fizice şi sociale caracteristică aces­
tei perioade de Început a omenirii.
Autorul lucrării de faţă este adeseori conştient de acest fapt.
Am avut însă de mai multe ori prilej ml să subliniem că, moder-
nizind în chip excesiv condiţiile în care s-a dezvoltat societa­
tea şi statul sumerian, el compaTă în mod nejustificat această
situaţie cu formele caracteristice vremurilor noastre, ajun-
gînd astfel la concluzii cu totul străine de realitatea istorică.
In paginile care urmează vom înceica să subliniem aceste as­
pecte, pentru a ajuta astfel pe cititor să aprecieze la justa lor
valoare preţioasele documente amintite sau reproduse de
S.N. Kramer, cit şi pentru a-1 preveni asupra erorilor de inter­
pretare, pe care nu o dată le va întâlni în cursul lecturii.
Fără îndoială, fiecare din cele 25 de capitole ale lucrării sînt
deosebit de interesante, înainte de toate fiindcă textele pe te­
meiul căTora sînt redactate reprezintă documente de viaţă
omenească de o adâncă semnificaţie socială şi culturală. I s-ar
putea însă reproşa autorului că, în înşiruirea lor, aceste capi­
tole ar fi putut căpăta o ordine mai firească. Din punctul nos­
tru de vedere, acele capitole care descriu sau fac aluzie la im­
portante aspecte ale vieţii economice şi sociale ar fi trebuit să
preceadă pe cele care oglindesc ideologia diferitelor clase din
oraşele şi satele vechiului Sumer. Departe dş noi gîndul de a
sublinia în chip artificial interesul celor dintîi în dauna celor
din urmă. Cititorul îşi va putea da însă uşor seama de legătura
logică ce poate fi stabilită în tre aceste două categorii de infor­
maţii documentare, diintre care prima se referă la însăşi struc­
tura de clasă a societăţii mesopotamiene, sau la dezvoltarea
forţelor de producţie, iar a doua la diferite aspecte ale supra­
structurii politice şi ideologice. Introducere^ de faţă are de-
altminteri rostul de a demonstra felul în care toate fenomenele
de suprastructură — arta, religia, literatura, organizarea poli-

39
tică şi juridică etc, — pot şi trebuie urmărite în geneza lor
din însăşi baza economică a orinduirii 'sclavagiste specifice
Orientului^ Apropiat. Tocmai de aceea ne propunem să subli­
niem însemnătatea istorică a unor informaţii, nu în ordinea în
care sint ele prezentate de autor, ci în ordinea amintită puţin
mai sus şi care ni se pare mult mai firească. In felul acesta,
nu vom cădea in greşeala de a rezuma în mod inutil fiecare
capitol al lucrării. Aceasta cu atît mai mult cu cit cititorul îşi
va putea da uşor seama de valoarea documentară şi puterea
ei de evocare.
Două capitole — al Xilea şi al Xl-lea — trebuie să reţină
atenţia cititorului, tocmai fiindcă ele ne aduc informaţii cu to­
tul noi despre agricultura sumeriană. Primul dintre ele conţine
citeva fragmente de un interes deosebit în această privinţă. In
acest text, recopiat pe la 1700 î.e.n., se dau sfaturi precise cu
privire la cantitatea de apă ce urmează a fi răspîndită prin ca­
nalele de irigaţie înainte de a r a t; se precizează felul în care
trebuie arat şi semănat terenul o dată inundat, precum şi mă­
surile necesare pentru întreţinerea uneltelor agricole, plugul
şi semănătoarea. Solul, curăţat de ierburi şi de rădăcini, tre­
buia udat anual de trei sau patru ori pînă la strîngerea recol­
te i Orzul, secerat cit era încă „în putere”, trebuia mai apoi
treierat cu ajutorul unui tăvălug tras de boi. Strîns In grămezi,
el urma să fie vînturat cu furcile. Nu este desigur inutil să
amintim că aceste fragmente fac parte din cel mai vechi „tra­
tat” de agricultură, precedînd cu mai bine de o mie de ani ce­
lebrul poem al realistului Hesiod, Zile şi Munci, şi cu aproape
două mii de ani poeticele Georgice ale marelui Vergiliu.
Cel de-al doilea capitol la care ne-am referit reproduce un
poem in care este vorba de cultura pomilor fructiferi. Sukal-
iitudu, deznădăjduit că vinturile furioase îi înăbuşeau grădina,
acoperind-o cu „praful munţilor' ce-i usca brazdele udate cu
atita trudă, ascultă de sfatul zeilor şi plantează din loc în loc
un arbore cu frunza deasă, a cărui umbră „nu dispare nici­
odată”. Pe lingă frumuseţea imaginilor, acest poem, descifrat
In 1946, n e ofer& inform aţii de mare preţ cu privire la unul
dintre cele mai interesante capitole ale agriculturii sumeriene.
Din preocupările acestui vechi grădinar sum erian s-a ajuns la
„grădinile suspendate" afle Semiramided sau la celebrele „pa-
radisuri", adm irate aproape două mii de ani mai tlrziu in „ţara
celor două rîuri" d e istoricul grec Xenofon.
Fără să prezinte aspecte d e acest gen, oarecum tehnice, —
atit de im portante totuşi pentru istoric — inform aţiile p e ca re
ni le oferă poemul literar din capitolul XVII pot şi trebuie
puse în legătură cu cele două preocupări principale ale vechii
populaţii sum eriene: agricultura şi creşterea vitelor. Cei doi
fraţi, Emeş (vara) şi Enten (iama), îşi preaslăvesc fiecare din.
punctul său de vedere m eritele şi roadele, cerlnd zeului Enlil
să acorde prioritate unuia din doi. M eritele lui Enten apar de-
la început mai m a ri: nu numai că iarna — nu trebuie să uităm,
că e vorba de iarna dintr-o ţară deosebit de călduroasă — se
înmulţesc turmele, înfloresc viile şi curmalii şi înverzesc gră­
dinile, dar atunci e timpul cînd canalele se umplu de apa bine­
făcătoare. In alt poem, zeul soarelui, Utu, relevă bogăţia păsto­
rului, pentru a o convinge pe sora sa, zeiţa Inanna, să-l
accepte ca soţ pe Dumuzi, din care babilonienii aveau să facă
un zeu cu numele de Tammuz. Preferinţa ei pentru agricultorul
Enkidu oferă rivalului prilejul de a-şi lăuda bogăţiile, ce nu
sînt cu nimic mai prejos decît cele ale agricultorului.
Numeroase alte poeme, fie mitologice, fie realiste, fac ade­
sea aluzie la aspecte legate de viaţa cîm pului sau a turmelor.
In ţara „Dilmun" leul nu omoară, lupul nu răpeşte mielul,
clinele sălbatic nu ucide iedul. In Dilmun lipseau însă
izvoarele. M arele zeu Enki ordonă zeului soarelui, Utu, să
scoată din adîncuri apa binefăcătoare şi Dilmun devine o ade­
vărată grădină. In alt poem, al cărui erou principal este Ni-
nurta, zeul vîntului d e sud, apele sărate ale m ării acoperă pă-
m întul, apele dulci ale rîurilor nu mai pot uda grădinile şr
o g o arele: „teribilă era foametea", „cim purile nu mai erau iri­
gate", „creşteau numai ierburile cele rele".

43
 Celelalte capitole ale lucrării lui S. N. Kramer trec în revistă
numeroase aspecte ale culturii şi vieţii politice sumeriene, de
la temele şcolarilor pină la problemele vieţii internaţionale, de
la suferinţele dragostei pină la neputinţa oamenilor în faţa
morţii. Toate aceste capitole, ilustrate de texte literare sau
istorice, permit autorului să reconstituie ideologia vechilor
sumerieni.
Astfel, primele două capitole ale lucrării tratează una din
problemele de bază ale formării culturii vechi sumeriene, şi
anume şcoala.
Izvorită din nevoia de a consemna diferitele acte de natură
economică sau administrativă, necesare gospodăririi temple­
lor sau palatelor regale, scrierea veche sumeriană trebuia
învăţată de viitorii grămătici sau „scribi* în şcoli speciale.;]
Chiar în vremurile de mai tîrziu, cînd s-a ajuns la alfabetul
cuneiform propriu-zis, învăţarea scrisului şi al cititului nu era,
fireşte, o treabă uşoară. Ni s-au păstrat zeci şi zeci de tablete
de exerciţii, de la formele cele mai simple şi pină la cele mai
complicate. Descifrarea lor a permis urmărirea progresului1
realizat de aceşti şcolari, recrutaţi din rîndurile păturilor so­
ciale favorizate. Deşi autorul îşi pune întrebarea — în fond
inutilă — dacă elevii puteau proveni şi din rîndurile familiilor
sărace, tot el ne dă dovada că ei aparţineau în chip exclusiv
unor pături sociale înstărite, a căror poziţie şi bogăţie le asi
■gura putinţa de a învăţa în şcoli şi a ajunge, la rîndul lor,
înalţi demnitari ai statului sau preoţi ai templelor. Cum
l
scrierea şi citirea textelor cuneiforme — şi cu atît mai mult
a celor scrise în alfabetele pictografic şi ideografic — presu-
punea ani şi ani de efort susţinut şi cum metodele pedagogice
sumeriene nu erau dintre cele mai blînde, disciplina rigidă
constituia pentru elevi un izvor de permanentă spaimă. Unul
dintre cele mai vechi documente sumeriene povesteşte, în
termeni deosebit de expresivi, atît îngrijorarea unui elev,
înspăimîntat de „corecţiile" profesorului său, cît şi „cîştigarea*
 bunăvoinţei acestuia prin „atenţii1* şi daruri făcute de tatăl
copilului.
In ciuda (titlului modernizator — Primul război al nervilor —
cel de-al treilea capitol, dedicat unor probleme internaţionale,
conţine un document de mare preţ pentru cea mai îndepărtată
istorie mesopotamiană. Este vorba de un conflict între oraşul
Uruk, condus de regele Enmerkar, şi oraşul Aratta, aşezat
departe, spre nord, dincolo de munţii Anşan. Ispitit de nume­
roasele bogăţii ale locuitorilor din Aratta, regele din Uruk tri­
mite, la sfatul zeiţei Inanna, un sol care să le ceară supunere
şi tribut. In text sînt amintite bijuteriile de aur, argint şi pietre
preţioase de lapis-lazuli, pe care şi le dorea regele Enmerkar.
In semn de supunere, locuitorii din Aratta trebuiau să
construiască în Uruk şi în alte oraşe din regat, temple şi ca­
pele artistic decorate. Dacă şeful din Aratta — al cărui nume
nu este amintit în poem — ar fi refuzat, oraşul era ameninţat
cu jaful şi distrugerea. Ameninţările s-au succedat. Şeful din
Aratta sfîrşeşte prin a ceda, deşi în schimbul pietrelor pre­
ţioase va cere — aluzie la marea fertilitate a ogoarelor sume­
riene — o mare cantitate de grîne.
Un loc excepţional în istoria culturii sumeriene îl ocupă
textele cu caracter juridic, a căror însemnătate pentru istoria
socială a vechilor locuitori ai Mesopotamiei se cuvine pe drept
cuvînt a fi subliniată. Am amintit mai sus reformele regelui
Urukagina din Lagaş şi marea lor semnificaţie social-politică.
Unele codice de legi, descoperite în ultimii ani şi analizate de
autor în capitolul al VIMea al lucrării sale, ne îngăduie să
urmărim frămîntările sociale din Sumer petrecute la sfîrşitul
mileniului al III-lea î.e.n. şi în primele două veacuri ale mile­
niului următor.
1 Intr-adevăr, dacă pînă nu de mult istoricii cunoşteau numai
\măsurile luate în Lagaş de Urukagina, în prima jumătate a
/secolului XXIV î.e.n., şi de Hammurabi, regele Babilonului,
prin celebrul său codice de legi (pe la 1750 î.e.n.), cercetările
uecente au îmbogăţit literatura istorică cu caracter juridic cu

45
 I alte trei texte noi, gratie cărora cunoaştem alte m om ente în»
) sem nate din istoria so ciali a M esopotamiei., A stfel, în 1947, a
'fost descoperit codicele regelui Lipit-Iştar, ia r în 1948 c e l al
regelui Bilalama, am bele m ult anterioare epocii lui Hammu*
rabi. S. N. Kramer însuşi a descoperit, în 1952, fragm entele
unui al treilea codice d e legi, prom ulgat p e la 2050 î.e.n, de
Ur-Nammu, întem eietorul celei de-a IlI-a d in astii d in Ur. în
acest însem nat docum ent, regele se laudă a fi in tro d u s o seam ă
de m ăsuri cu ca rac te r econom ic şi social, care am intesc pe
cele ale lui U rukagina din Lagaş. F uncţionarii abuzivi, ca re îşi
însuşesc vitele locuitorilor din Ur, au fost r e v o c a ţi; în cetate
a fost introdus un nou sistem d e m ăsuri şi g re u tă ţi „cinstite".
C a urm are a acestor reform e, Ur-Nam m u afirm ă c ă „orfanul
n-a mai devenit p ra d a celui bogat, v ăd u v a p ra d a ce lu i p u ter­
nic, omul de o siclă p ra d a om ului de o m ină". F ie e a şi de
ca ra c te r apologetic, această ultim ă afirm aţie, re fle c tîn d stra­
tificarea social-econom ică a populaţiei din Ur, m e rită a fi sub­
liniată. Bogaţii „d e o m ină" de argint sîn t am intiţi p rin contrast
c u săracii „d e o siclă" 1. Un alt fragm ent al acelu iaşi co d ice de
legi p re zin tă o im p o rtan ţă în că şi m ai m are. E ste v o rb a d e fap­
tu l că, p e n tru p rim a o a ră în isto ria d rep tu lu i scris, v echea
despăgubire a talio n u lu i de trad iţie gentilică, „o ch i p en tru
ochi, d in te p e n tru d in te ", p e care o m ai găsim în c ă în codicele
lui H am m urabi, e ste în lo c u ită în d re p tu l d in U r cu o am endă
în bani. S. N. K ram er su b lin ia ză p e d re p t c u v în t a c e a s tă ino­
v a ţie ju rid ică, c a re d o v e d e şte p ro g re se le re a liz a te d e vechiul-
d rep t sum erian cu tre i v e a c u ri în a in te d e cel b a b ilo n ia n , cu­
n o scu t d in co d icele lu i H am m urabi. A u to ru l n u -şi d ă însă

1 în documentele sumero-alckadiene şi apoi babiloniene, mina repre­

zintă o unitate de greutate, clntărind circa 500 gr. Sicla (In textele semi­
tice şekelj constituie Vw parte dintr-o mină, clntărind deci aproximativ]
.8,20 gr. In textul de faţă, aceşti doi termeni indică bogăţia unor sumerieni
în contrast cu modestia altora. In documentele sumero-akkadiene şi babi­
loniene slnt amintite frecvent tranzacţii comerciale efectuate în bani, sub
forma metalului clntărit. Numismatul romln M. Şuţu a fost printre primii
învăţaţi care au reuşit să precizeze originea şi dezvoltarea sistemului pon­
deral mesopotamian.

46
seam a că n u e vorba a tît de o jurisdicţie „mai umană", cit de
faptul că, d e p e urm a dezvoltării forţelor de producţie, socie­
tatea sum eriană depăşise din acest punct d e vedere ultimele
răm ăşiţe gentilice, definitiv Înlocuite de noile relaţii de pro­
ducţie, proprii orlnduirii sclavagiste orientale. Deşi la Începutul
capitolului V al lucrării sale S. N. Kram er afirmă, pe drept cu-
vlnt, că „istoria este o succesiune continuă de Intim plări, a că­
rei evoluţie este determ inată de cauze profunde, ele insele su­
puse unor legi universale" — punct de vedere pe care l-au de­
m onstrat d e mult Întem eietorii m aterialism ului istoric —
citeva pagini mai jos el ne oferă d in nefericire dovada că este
d ep arte de a fi consecvent cu principiul atlt de just, exprim at
mai sus. M odem izînd relaţiile d e producţie din Lagaş, carac­
teristice unui anum it stadiu al dezvoltării vechii societăţi su-
meriene, S. N. Kram er afirmă astfel că „viaţa econom ică a
cetăţii era determ inată d e un sistem m ix t: e a era în parte
socialistă şi dirijată, In parte c a p i t a l i s t ă M arx şi Engels au
dem onstrat de m ultă vrem e în lucrările lor felul in care se
îm pletesc în chip dialectic — în istoria vechilor societăţi
asiatice — relaţiile de producţie întem eiate, pe de o parte, pe
dăinuirea obştilor teritoriale şi p e form area gospodăriilor
m arilor temple şi palate, pe de altă parte, pe dezvoltarea pro­
ducţiei simple de mărfuri, despre care ne vorbesc sute de^
docum ente scrise sau arheologice. Dezvoltarea m eşteşugurilor
şi a relaţiilor de schimb constituie astfel cel de-al doilea ele­
m ent component al vieţii economice m esopotam iene. Nu poate
fi deci vorba în vechiul Sumer nici de „econom ie socialistă",
nici de „economie capitalistă". Cu a tît mai puţin justificate
sînt consideraţiile pe care le face autorul după această afir­
maţie, pe cit de eronată, p e atît de sugestivă pentru felul în
care un m are erudit burghez operează cu elem ente de gîndire
proprii epocii capitaliste, p e care le aplică m ecanic unor reali­
tăţi economice şi sociale de la începutul orînduirii sclavagiste
orientale. Nu trebuie astfel să ne m ire faptul că, judecind

47
aceste realităţi, vechi de aproape 5 000 de ani, prin prisma
sistemului capitalist propriu ţării sale şi în lumina cunoscutei
filozofii pragmatice, S. N. Kramer afirmă că „bogăţia şi sără­
cia, succesul şi eşecul depindeau intr-o largă măsură de între­
prinderile şi eforturile individuale". Cetăţenii din Lagaş, con­
tinuă el, „aveau o conştiinţă foarte vie a drepturilor lor şi pri­
veau cu suspiciune orice acţiune guvernamentală susceptibilă
de a încălca libertatea afacerilor şi a persoanelor lor". Este
desigur inutil să analizăm mai departe conţinutul idealist al
unor asemenea afirmaţii, care demonstrează pînă la evidenţă
incapacitatea istoricilor burghezi de a pătrunde şi interpreta
in chip cu adevărat ştiinţific aspectele economice şi sociale
ale vieţii istorice din antichitate, in cazul de faţă ale vieţii
istorice mesopotamiene de la sfîrşitul mileniului al III-lea î.e.n.
Acest lucru apare cu atît mai sugestiv cu cît, uneori, însuşi
autorul lucrării de faţă recunoaşte totuşi caracterul specific
unor fenomene proprii perioadei de tranziţie de la orînduirea
comunei primitive la cea sclavagistă. Merită a fi relevat în
acest sens punctul de vedere, în mare parte just, expus de
autor în capitolul XXIV şi intitulat „Prima epocă eroică a
umanităţii". Putem astfel să ne declarăm de acord cu S. N. Kra­
mer atunci cînd subliniază faptul că epoca veche sumeriană la
începutul mileniului al III-lea î.e.n., epocă .eroică în istoria
greacă prin secolul al Xl-lea î.e.n., aceea a Indiei cu un veac
mai tîrziu, sau epoca mult mai recentă (secolele al IV-lea şi
al Vl-lea e.n.) din istoria triburilor germanice, se caracteri­
zează prin apariţia m o r fenomene similare generate de reali­
tăţi sodal-economice depărtate desigur în timp şi spaţiu, dar
asemănătoare din punctul de vedere al dezvoltării economice
şi sociale. Şefii acestor mici state sînt permanent preocupaţi
de războaiele de jaf şi cucerire, sprijinindu-se în primul rînd
pe o aristocraţie războinică — în chip eronat autorul vorbeşte
de o „castă aristocratică internaţională" —, cu o ideologie si

48
cu o etică proprie, din ce in ce mâi deosebiţi de aceea a restu­
lui colectivităţii omeneşti de care s-a desprins1.
M erită a fi subliniate în aceeaşi ordine de idei alte cîteva
texte, in care se reflectă fie aceleaşi preocupări de ordin
social, fie — fapt deosebit de semnificativ — reacţia maselor
populare faţă de aristocraţia exploatatoare, reprezentată prin
Însuşi şeful statului şi funcţionarii săi. Astfel, un imn închinat
zeiţei Nanşe din Lagaş o prezintă ca „protectoare a văduvelor
şi orfanilor* sau „cea care cunoaşte apăsarea omului de către
om*. Intllnim astfel pentru prima oară în istoria omenirii cea
mai veche formulare a acestei realităţi sociale in orînduirile
întemeiate pe exploatarea unei clase de către alta. In prima zi
a anului, zeiţa Nanşe judecă pe cei vinovaţi „care încalcă le­
gile şi contractele*, pe cei „care înlocuiesc măsura cea mare
cu cea mică*. Sensul adînc al acestui imn, care reflectă puter­
nicele contradicţii sociale din Lagaş apare limpede in înche­
ierea acestui im n : „Orfanii să fie m îngîiaţi; să nu mai fie
văd u v e} să se pregătească un loc unde vor fi nimiciţi cei pu­
ternici ; să fie dafi cei puternici pe mina celor slabi'.
Ecou îndepărtat al nemulţumirilor maselor populare, un ast­
fel de imn constituie un izvor istoric de cel mai mare preţ pen­
tru cunoaşterea realităţilor sociale din vechiul Sumer. Cîteva
proverbe, izvorîte din protestul aceloraşi mulţimi subliniază
de asemenea caracterul popular al acestor informaţii. „Poţi să
ai un stăpîn, poţi să ai'un rege, dar omul de care trebuie să te
temi este perceptorul", — afirmă unul din aceste proverbe.
Un altul reflectă ceva mai m ult decît un simplu p ro test: „Nu
toate casele săracilor sînt la fel de supuse*. S. N. Kramer se
simte obligat să adauge că acest ultim proverb „pare a trăda
o oarecare conştiinţă de clasă*, deşi, cîteva rînduri mai sus,

1 Dacă ar fi cunoscut lucrarea lui Fr. Engels, Originea familiei, a pro­

prietăţii private şl a statului, S. N. Kramer ar fi înţeles cum se explică în
chip ştiinţific acest fenomen caracteristic orînduirii comunei primitive în
faza sa de descompunere. De un interes deosebit pentru problema de fată
este capitolul final al lucrării lui Fr. Engels, amintită mai sus (E.S.P.L.P.,
Bucureşti, 1957, pp. 157 şi urm.).

4 — Istoria începe la Sumer 49

 autorul afirmase că „săracii din Sumer erau umili şi resem­
naţi" şi că „nimic nu ne îngăduie să bănuim că vor fi organi­
zat vreo rebeliune împotriva bogatelor clase conducătoare. Am
subliniat în paginile de mai sus cîteva ecouri elocvente ale
nemulţumirilor claselor exploatate. Ele ne îndreptăţesc să nu
fim de acord cu părerea autorului cu privire la „resem n area^
sumerienilor.
Un interes deosebit prezintă cîteva capitole*— în special al
XlX-lea, XX-lea şi XXIII-lea — în care slnt subliniate împru­
muturile făcute din vechea literatură sumeriană de literatura
babiloniană şi ebraică. Analiza minuţioasă pe care o face cu
acest prilej autorul constituie o contribuţie valoroasă la stu­
diul genezei marilor teme literare specifice Orientului Apro­
piat şi la circulaţia lor în rîndurile unor populaţii foarte deose­
bite ca origine şi limbă.
Merită, în sfîrşit, a fi relevat capitolul al XVIII-lea al lu­
crării, dedicat literaturii lirice sumeriene. Cele două texte tra­
duse şi comentate sînt, deocamdată, singurele poeme de dra­
goste care ni s-au păstrat din întreaga literatură sumeriană, a
cărei varietate de teme am avut prilejul să o subliniem şi pînă
acum. Bogăţia de imagini, ca şi rafinamentul formei, dovedesc
o lungă tradiţie literară. Dacă informaţiile noastre cu privire
la acest capitol al vieţii sociale din vechiul Sumer sînt încă
restrinse, se poate totuşi afirma că, prin calitatea lor excep-,
ţională, ele suplinesc această lipsă.
Ar fi încă mulite de spus cu privire 'la meritele şi aspectele
atît de variate ale lucrării lui S. N. Kramer. Considerăm însă
că am subliniat în paginile de mai sus tot ceea ce era esenţial,
atît din punctul de vedere al documentelor şi textelor folosite
de autor, cît mai ales din acela dl evoluţiei societăţii sume­
riene. Considerate în lumina concepţiei materialismului istoric,
aceste texte şi documente ne oferă •posibilitatea cunoaşterii
vechii societăţi sumeriene care, în condiţii istorice specifice,
a depăşit mai repede ca altele faza de sfîrşit a culturii primi­
tive, deschizind calea unei noi orînduiri, superioare prin baza

50
sa economică şi prin suprastructura generată de ea, şi anume
faza orînduirii sclavagiste de tip oriental. Faptul că toate
aceste fenomene apar pentru întîia oară în istoria umanităţii
explică aten(ia deosebită de care s-a bucurat şi se bucură cer­
cetările istorice asupra dezvoltării vechii societăţi sumeriene.
Tocmai de aceea, o lucrare în genul celei de faţă, care prezintă
cultura vechiului Sumer în chip atrăgător şi întem eiat pe do­
cumente şi texte autentice, va umple un gol în publicaţiile ro-
m îneşti cu privire la Orientul Apropiat.
Sîntem astfel convinşi că cititorul va urmări cu interes toate
capitolele lucrării lui S. N. Kramer, judecind cu spirit critic
acele afirmaţii sau interpretări idealiste ale autorului, pe care
am avut prilejul să le amintim, sau să le rectificăm în această
prefaţă.
Acad. EMIL CONDURACHI
Directorul Institutului de Arheologie
al Academiei R.P.R.
 PREFAŢĂ

Se împlinesc 27 de ani de cînd cea mai mare parte a acti­

vităţii mele o consacru sumerologiei şi In special literaturii
din Sumeria. Concluziile cercetărilor mele au fost publicate,
ia timpul lor, In mai multe lucrări ştiinţifice şi Intr-o serie
de articole şi monografii răsplndite In numeroase reviste de
specialitate.
A m dorit să adun aci — pentru profan, umanist şi literat
— clteva din rezultatele cele mai revelatoare ale acestor
studii rezervate plnă acum publicaţiilor ştiinţifice.
Singurul punct comun între cele 25 de studii, cuprinse în
această lucrare, este acela că ele se referă la adevărate „în­
ceputuri11 ale istoriei omenirii, fiind deci de o mare impor­
tanţă pentru istoria ideilor şi pentru studiul originilor civili­
zaţiei. Dar acesta nu este decît un aspect accidental al
cercetărilor de sumerologie. Aceste studii încearcă mai ales
să reconstituie un ansamblu de realizări spirituale şi cultu­
rale, rod al civilizaţiei celei mai vechi şi una dintre cele mal
fecunde ale istoriei. Toate ramurile principale ale activităţii
omeneşti sînt reprezentate a ic i: ocîrmuire şi politică, edu­
caţie şi literatură, filozofie şi morală, legislaţie şi justiţie şl
chiar agricultură şi medicină.
A m încercat să prezint In mod limpede tot ceea ce poate
ti socotit drept definitiv cîştigat. în plus, înseşi documentele
vechi înfăţişate cititorului, în întregime sau fragmentar, îi

53
 vor permite, ca urmărind prezenta expunere, să a p re c ie ze far­
mecul şi tonalitatea lor specifică.
Cea mai mare parte a docum entelor din acest v o lu m a f o s t
strîns.cu preţul unor mari eforturi, „cu sudoarea ş i cu lacri­
mile mele*, ceea ce explică nota adeseori personală a a ce ste i
lucrări. Eu insumi am reconstituit şi tradus p en tru prim a dată
cea mai mare parte a textelor citate şi, în nu m ero a se cazuri,
tot eu am identificat tăbliţele pe care aceste te x te s în t în scrise
şi am copiat cu mîna m ea conţinutul lor.
Sumerologia nu este totuşi decît o ramură a asiriologiei,
ştiinţă ale cărei începuturi datează de m ai b in e d e u n seco l şi
la care un mare număr de savanţi şi-au adus contribuţia. D es­
coperirile lor sînt folosite astăzi, cu bună ştiinţă sau nu, de
către asiriologi. M ulţi dintre aceşti savanţi au m urit d em u lt
şi sumerologul modern n u le poate păstra d ec ît o am intire
plină de recunoştinţă atunci cînd foloseşte lucrările predece­
sorilor săi, adeseori iară a-i cita. Şi zilele lu i vo r lua în curînd
sflrşit şi atunci propria sa muncă, descoperirile sale cele mai
durabile vor trece şi ele în m oştenirea, în tezaurul com un al
ştiinţei.
^P rintre cercetătorii dispăruţi de curînd, trei sîn t aceia faţă
de care am un deosebit sentim ent de rec u n o ştin ţă : în prim ul
rînd, eminentul savant francez Frangois Thureau-Dangin, cel
care a dominat asiriologia timp de jum ătate de secol şi care
iămine în ochii m ei om ul de ştiinţă ideal, activ, lucid, bine
informat asupra a tot ce are o oarecare importanţă, în to t­
deauna dispus să admită mai curînd neştiinţa sa decît să se
lanseze în speculaţii sterile; apoi A nton Deimel, em inentul
I lexicograf al Vaticanului, al cărui monum ental Schum erisches
Lexicon mi-a fost, în ciuda imperfecţiunilor sale, de un m are
\ folos; şi în sfîrşit Edward Chiera, a cărui perspicacitate şi
\ muncă uriaşă au pregătit calea propriilor m ele cercetări asu-
* pra literaturii sumeriene.
Dintre asiriologii contemporani ale căror lucrări m i s-au
părut a fi cele mai folositoare, în special în dom eniul lexico-

54
gratiei, şi ale căror num e vor ii adeseori menţionate Jn pre­
zenta lucrare, trebuie să amintesc pe Adam Falkenstein, din
Heidelberg şi Thorkild Jacobsen, de la Oriental Institute al
Universităţii din Chicago, cu care am colaborat Îndeaproape
din momentul descoperirii noilor tăbliţe de către expediţia
Oriental Institute — University Museum ia Nippur In
1948—1952. Cercetările stimulatoare şi rodnice ale lui Benno
Landsberger ale cărui lucrări, In special cele mai recente, cu­
prind adevărate tezaure de lexicogratie sumeriană, au iost
pentru mine un izvor de iniormare toarte important.
Cel mai m ult li datorez Insă lui Arno Poebel, cel mai mare
sumerolog din ultima jumătate de secol. Prin 1930, cînd tă­
ceam parte din echipa dicţionarului asirian de la Oriental
Institute, îi sorbeam cuvintele. Intr-o epocă In care sumerolo-
gia era de iapt o disciplină practic necunoscută în America,
Poebel mi-a dat cu generozitate din timpul şi din ştiinţa sa.
' Cititorul poate ii sigur că sumerologia nu tace parte din
disciplinele de bază, nici chiar în universităţile americane cele
mai importante, şi calea pe care am ales-o nu este de loc
dintre cele mai uşoare. Înainte de a ocupa o catedră de pro­
fesor care să-mi. asigure o anumită stabilitate şi un nivel de
trai mulţumitor, am fost prada unor continue dificultăţi finan­
ciare, în special între 1937\ şi 1942 şi fără subsidiile pe care mi
le-au acordat John Simon Guggenheim, Memorial Foundation
şi American Philosophical Society, cariera mea ar fi luat fără
îndoială un stîrşit prematur.
Jn decursul ultimilor ani am putut, graţie Fundaţiei Bollin-
gen, să creez în scopul cercetărilor mele serviciul tehnic ab­
solut necesar şi să iac mai multe călătorii în străinătate pen­
tru a-mi continua cercetările.
Sînt extrem de recunoscător conducerii University Mu­
seum, ca şi directorului sau, Dr. F. G. Rainey, pentru încura­
jare şi pentru ajutorul permanent pe care l-au dat cercetări­
lor mele, chiar cînd acestea mă reţineau în străinătate luni
de zile. Colegii mei de la m uzeu şi de la departamentele de

55
 studii orientate şi de antropologie mi-au transmis acel imbold
intelectual atît de necesar studiilor ştiinţitice şi cercetărilor
erudite.
De asemenea, de mare ajutor mi-au fost studenta seminaru­
lui de studii orientale. In mijlocul lor am putut să-mi expun
cercetările şi să fac proba studiilor de sinteză al căror rezultat
este această carte. In sfîrşit, mulţumesc în mod călduros mem­
brilor personalului tehnic şi administrativ al U n i v e r s i t y Mu*
se m n pentru ajutorul pe care mi l-au dat ani de-a rîndul.
f Datorez mult serviciului de antichităţi al Republicii Turcia
şt directorului muzeelor de arheologie din Istambul, grafie
căruia am putut să folosesc tăbliţele literare sumeriene de la
f Muzeul de antichităţi orientale. Cei doi conservatori ai colec-
j fiei de tăblife — Muazzez Cig şi Hatice Kizilyay — mi-au dat
| un ajutor foarte eficace, în special prin copierea mai multor
/ sute de fragmente unde erau înscrise pasaje din opere literare
I sumeriene,

SAMUEL NO AH KRAMER
Philadelphia. S.U.A.
 In înaltele sfere dle lumii savanţilor, domeniu al speciali­
zării celei mai adîncite, sumerologul este unul dintre specia­
liştii cei mai specializaţi; el este un eâ^mplu aproape desă-
vîrşit al „omului care ştie totul despre mai nimic". Sumero­
logul reduce lumea la îngustul sector cunoscut sub numele
de Orientul Mijlociu şi limitează istoria la evenimentele ante­
rioare epocii lui Alexandru cel Mare. El îşi mărgineşte cerce­
tările la documentele descoperite în Mesopotamia, mai ales
la tăbliţele de argilă acoperite cu caractere cuneiforme, ba
chiar printre acestea din urmă, el îşi restrînge cercul investi­
gaţiilor sale ştiinţifice doar la textele scrise în limba sume­
riană. El redactează şi publică articole şi monografii c e poartă
titluri atît de „senzaţionale" cum ar f i : „Prefixul bi — sau
be — în epoca primilor cîrmuitori din Lagaş", „Lamentările
asupra distrugerii cetăţii Ur", „Ghilgameş şi Agga din Kiş",
„Enmerkar şi domnitorul din Aratta". După douăzeci sau trei­
zeci de ani de publicaţii atît de răsunătoare, el îşi capătă în
sfîrşit răsplata — a devenit sumerolog. Gel puţin aşa s-au pe­
trecut lucrurile cu mine.
Şi totuşi, oricît ar părea de necrezut, acest istoric în goană
după acul în carul ou fîn, acest Toynbee în sens invers ţine
în rezervă — ca pe un atu preţios — un important mesaj
destinat publicului. Sumerologul este în stare, mai mult decît
majoritatea celorlalţi savanţi şi specialişti, să satisfacă cu­
riozitatea universală a omului privind originea sa şi primii
făuritori ai civilizaţiei.
Care au fost, bunăoară, primele idei morale şi primele con­
cepţii religioase pe care omul le-a fixat în scris ? Care au fost

57
 prim ele sale ra ţio n am en te p o litice, so c ia le şi c h i a r filozofice ?
Cum arătau prim ele cronici, p rim e le m itu ri, p rim e le e p o p e i şi
prim ele im n u ri? C um e ra u fo rm u la te p rim e le «contracte ju ­
ridice ? C are a fost p rim u l re fo rm a to r s o c ia l ? C in d a a v u t loc
prim a red u cere d e im pozite ? C in e a fo st p rim u l le g is la to r ?
C înd şi-a ţin u t sesiunile p rim u l p a rla m e n t c u d o u ă c a m e re şi
în ce scop ? Cu ce se m ă n a u p rim e le şco li, "cine î n v ă ţ a acolo
şi cine p re d a p e v re m e a a c e e a şi d u p ă c e p r o g r a m ă ? . 1j
T oate ac este „creaţii" ş i m u lte a lte le c a r e a r u n c ă lum ină
asupra în cep u tu rilo r isto rie i fac b u c u ria s u m e ro lo g u lu i. El
poate răspunde în m od c o re c t la u n în tre g ş ir d e în tre b ă ri cu
privire la o rig in ile civ ilizaţiei. A c e a s ta d e s ig u r n u p e n tru că
ar fi u n g en iu p ro fu n d s a u p e n tru c ă a r a v e a s im ţu l d e a pă-,
trunde c u m in te a lu c ru ri în d e p ă rta te şi n ic i p e n t r u c ă a r fi din
cale afară d e p e rsp ic a c e s a u d e e ru d it. D e fa p t, e l e s te u n in­
divid fo a rte lim ita t c a re e s te c la sa t jo s d e t o t p e s c a r a ie ra r­
hiei, c h ia r p rin tre s a v a n ţii cei m ai m o d eşti. G lo ria «care înso­
ţeşte aceste m u ltip le „ c rea ţii" re a liz a te p e p la n c u ltu ra l, nu
re v in e sum erologului, c i su m erien ilo r, a c e s to r o a m e n i a tît de
Ww

d o taţi şi de p ra c tic i c a re , p în ă l a d o v a d a c o n tra rie , a u fost

prim ii c a re a u a lc ă tu it u n siste m co m o d d e sc rie re .
T rebuie s ă su b lin ie m c ă acum o s u tă d e an i n ic i n u se ştia
nim ic de e x is te n ţa a c e s to r în d e p ă rta ţi su m e rie n i. A rheologii
şi sav a n ţii, c a re acu m a p ro a p e u n se c o l au în c e p u t să p ă tu rile
in acea .parte a O rie n tu lu i M ijlo c iu n u m ită M eso p o tam ia, n u
cău tau u rm e le su m erien ilo r, c i ale a s irie n ilo r şi b a b ilo n ie n ilo r^
D espre a c e s te d o u ă p o p o a re ş i c iv iliz a ţia lo r, e i d isp u n e a u de
inform aţii b o g a te d in iz v o a re g re c e şti şi e b ra ic e . C ît d esp re
su m erien i şi S um er, n ic i m ă c a r n u b ă n u ia u e x is te n ţa lo r. în
în tre a g a d o cu m en ta ţie,, ce s tă te a la în d e m în a s a v a n ţilo r acelei
epoci, n u e x is ta n ic i o u rm ă c a re să p e rm ită id e n tific a re a
ac estei ţă r i sa u a a c e sto r oam eni. în su şi n u m e le d e Sum er
se ş te rse se d in m em o ria o am en ilo r d e m ai b in e d e d ouă
m ilenii.
A stăzi, d im p o triv ă , su m e rie n ii s m t p rin tre p o p o a re le cele
m ai b in e c u n o sc u te d in O rie n tu l A p ro p ia t a n tic. Le cu n o a ş­
tem în fă ţişa re a d a to rită sta tu ilo r ş i s te le lo r d is p e rs a te prin
nu m ero ase m uzee d in tre c e le m ai im p o rta n te a le S.U .A ., F ran ­
ţei, G erm aniei, A n g liei şi a lto r ţă ri. î n a c e s te m u z e e se g ă­
se şte o b o g a tă şi e x c e le n tă d o c u m e n ta re a s u p r a c u ltu rii
lo r m ateriale, se p o t v e d e a c o lo an e le şi c ă ră m iz ile d in care
îşi clăd eau tem p lele şi p a la te le , s e p o t o b s e r v a u n e lte le şi

58
 armele, ceramica şi vasele, harpele şi lirele, bijuteriile şi po­
doabele lor. Mai mult decît atît, zecile de mii de tăbliţe sume-
riene descoperite, pe care slnt însemnate tranzacţiile lor co­
merciale, actele I o t juridice şi administrative, au fost strînse
în colecţiile aceloraşi muzee şi ele ne procură nenumărate
informaţii cu privire da structura socială şi organizarea orăşe­
nească a sumerienilor. Ba mal mult, pe cînd arheologia, o
ştiinţă ale cărei obiecte sînt mute şi imobile, răm îne în gene­
ral meprofitabilă, noi putem pătrunde într-o oarecare măsură
în inimile şi în mintea I o t . Dispunem într-adevăr de un mare
număr de tăbliţe pe care sînt transcrise opere literare care
dau la iveală religia, m orala şi filozofia lor. Toate aceste
informaţii le datorăm geniului acestui popor care, fapt rar în
istoria omenirii, nu numai că a inventat — ceea ce este cel
puţin, probabil — dar a ştiut să perfecţioneze un astfel de
sistem de scriere din care au făcut un instrum ent de comuni­
care viu şi eficace.
Se pare că spre sfîrşitul mileniului al patrulea î.e.n., cam
acum cinci mii de ani, sumerienii împinşi d e nevoile econo­
miei şi organizării lo r administrative, au ajuns să imagineze
scrierea pe argilă. Primele lor încercări, încă stîngaoe, nu de­
păşeau desenul schematic al obiectelor, adică ceea ce numim
„pictografie" şi nu puteau fi folosite decît pentru înregistrarea
celor mai simple acte administrative. Dar, în decursul seco­
lelor următoare, scribii şi învăţaţii sumerieni au modificat
şi au modelat încetul cu încetul tehnica scrisului lor, într-atît
încît acesta a pierdut cu totul caracterul pictografie, de „re­
bus", pentru a deveni un sistem întru totul apt de a transpune
nu numai imaginile, ci şi sunetele limbii. In a doua jumătate
a mileniului al treilea î.e.n., folosirea scrierii devenise în Su­
mer destul de mlădioasă ca să poată exprim a fără greutate
opere istorice şi literare din cele mai complexe. Este aproape
sigur că spre sfîrşitul acestui al treilea mileniu, învăţaţii su­
merieni au transcris în mod efectiv — pe tăbliţe, prisme şi
cilindri de argilă — un m are număr din creaţiile lor literare
care pînă atunci nu circulau decît prin tradiţie orală. Totuşi
— greşeala este doar a hazardului descoperirilor arheologice —
numai un mic număr de docum ente literare din această
primă perioadă a putut fi dezgropat pînă astăzi, în timp ce
s-a<u găsit sute de inscripţii ou dedicaţii şi zeci de mii de tă­
bliţe „economice" şi administrative, dattnd din aceeaşi epocă.

p itiiirb rt'J A MUNICIPALA]

•________________________I MIM AH CAn / >\ / , ~AMi i I_________
 S-a găsit un ansamblu de mai multe mii de tăbliţe şi frag- lî
mente cuprinzind opere literare din prima jumătate a mileniu- n
lui al doilea î.e.n. Cea mai mare parte a fost dezgropată intre
1989 şi 1900 la Nippur, aşezare antică situată la v reo 200 km
. spre sud de actualu-l Bagdad. „Tăbiţeile de la Nippur" sînt
V.astăzi adăpostite in cea mai mare parte la U niversity M useum j
/ din Philadelphia. şi la Muzeul de antichităţi orientale din
■ Istambul. Majoritatea cdloilalte tăbliţe şi fragmente a fos'f^N
t achiziţionată mai ales prin intermediul unor traficanţi şi săpă­
tori clandestini, decît prin săpături făcute în mod li c i t ; ele
se găsesc astăzi aproape toate în colecţiile d e la Britlsh Mu- M
se u m , Luvru, muzeul din Berlin şi Universitatea d in Yale. |
Toate aceste documente sînt de mărime şi importanţă foarte f
variată, fncepînd cu marile tăbliţe de douăsprezece coloane j
acoperite cu sute de rînduri de text scris în rîndiuri dese, pînă :‘
ia micile fragmente ce mi conţin mai mult de cîteva rînduri 1
întrerupte sau deteriorate.
Sînt peste o sută de opere literare transcrise pe aceste tă­
bliţe şi fragmente. Lungimea lor variază de la ceva mai puţin
de cincizeci de rînduri, la unele „'imnuri", pînă la aproape o
mie de rînduri da unele „mituri". In Sumer, cel puţin o mie I
de ani înainte ca evreii să-şi fi scris Biblia şi grecii Iliada şi
Odiseea, găsim deja o întreagă literatură înfloritoare conţi- j
nind mituri şi epopei, imnuri şi lamentaţii şi num eroase oule- 3
jgeri de proverbe, fabule şi eseuri. Nu este o utopie cînd spu- J
Pnem că recuperarea şi restaurarea acestei vechi literaturi, '1
căzute în uitare, se va dovedi una din contribuţiile m ajore ale l
secolului nostru la cunoaşterea omului.
Dar realizarea acestei sarcini nu este un lucru uşor. Ea cere 1
şi va cere încă timp de mulţi ani, eforturile com une a nume- ■
roşi sumeroJogi, mai ales dacă se ţine seama de faptul că cele J
mai multe dintre tăbliţele de argilă arse sau uscate la soare, J
au fost scoase din pămînt sparte, ciobite, şterse, aşa încît doar a
o mică parte din conţinutul lor iniţial a rămas p e fiecare frag- j
ment. Această pagubă este compensată de faptul că anticii J
„profesori" sumerieni şi discipolii lor eu făcut numeroase m
copii după fiecare lucrare. Tăbliţele sparte sau lacunare pot J
fi deci adesea restaurate cu ajutorul dubletelor lor, care de
altfel pot fi şi ele incomplete. Dar pentru a m înui cit mai |
comod aceste „dublete" şi pentru a trage c ît m ai m ulte foloase, j
este necesar să se recopieze pe hîrtie toate semnele săpate J
pe documentul original. Aceasta înseamnă transcrierea de

60
raînă a sute şi sute de tăbliţe şi fragmente acoperite cu carac­
tere extrem de mici, muncă obositoare şi migăloasă care con­
sumă enorm de mult timp.
Să luăm totuşi cazul cel mai simplu, Intr-adevăr, foarte rar,
cînd acest obstacol fiind îndepărtat, textul complet al operei
sumeriene a fost reconstituit în mod satisfăcător. Numai rămlne
atunci decît să se traducă documentul vechi pentru a se ajunge
la înţelesul său esenţial. Or, aceasta este mai uşor de spus
decît de făcut. Fără îndoială că gramatica limbii sumeriene,
moartă de atlta vreme, este acum destul de bine cunoscută,
datorită studiilor pe care savanţii i le-au Închinat de o jumă­
tate de secol încoace. Vocabularul pune Insă atltea alte pro­
bleme, Incit nefericitul sumerolog nu o dată bate pasul pe loc.
Intr-adevăr, adeseori el nu reuşeşte să ghicească sensul unui
cuvînt decît deducîndu-1 din sensul contextului, care la rlndul
său poate depinde de sensul cuvîntului respectiv, ceea oe
creează o situaţie aproape deprimantă. Totuşi, In ciuda greu­
tăţilor textului şi a confuziilor de lexic, au apărut în aceşti
ultimi ani multe traduceri cărora li se poate acorda încredere.
Bazate pe lucrările a diferiţi savanţi, decedaţi sau In viaţă,
aceste traduceri ilustrează în mod strălucit caracterul cumu­
lativ şi internaţional al adevăratei erudiţii. Fapt e că In de­
ceniile care au urmat descoperirii tăbliţelor literare sume­
riene de la Nippur, mulţi savanţi dlndu-şi seama de valoaiea
şi importanţa conţinutului acestora pentru cunoaşterea Orien­
tului — şi a omului — au examinat şi copiat un număr însem­
nat dintre ele. Amintim aci pe George Barton, L6on Legrain,
Henry Lutz şi Davtd Myhrman. Hugo Radau a fost primul care
a consacrat documentelor literare sumeriene aproape tot
timpul şi energia sa, a pregătit cu grijă copiile fidele a peste
patruzeci de piese existente la University Museum din Phila­
delphia. Gu toate că era o Încercare prematură, el a muncit
cu curaj la traducerea şi interpretarea textelor şi a făcut unele
progrese în această direcţie. Cunoscutul orientalist anglo-ame-
rican Stephen Langdon a reluat Intr-un anumit sens munca lui
Radau acolo unde acesta o Intrerupsese. El a copiat aproape
o sută de piese ale colecţiilor din Nippur, atît la Muqeul de
antichităţi orientale din Istambul, cit şi la muzeul universităţii
noastre. Langdon avea tendinţa să copieze prea T ep e d e şi d e
aceea un număr destul de important de erori s-aiu strecurat
In lucrarea sa. In plus, încercările sale d e traducere şi inter­
pretare n-au rezistat încercării timpului. în schimb, lui Ii

61
 datorăm reconstituirea, intr-o formă sau alta, a unui anumit
număr de texte literare sumeriene de o reală im portanţă, care
fără el ar fi rămas uitate în dulapurile m uzeelor. Prin rîvna şi
entuziasmul său, el şi-a ajutat colegii asiriologi să-şi dea
seama de importanţa conţinutului acestor texte.
. In acelaşi timp, muzeele europene editau, făcînd încetul cu
/ încetul utilizabile pentru toţi specialiştii, tăbliţele literare su-
I mariene din colecţiile lory încă in 1902, pe cînd sumerologia
Y era de-abia în faşă, istoricul şi asiriologul britanic L. W . King
/ a publicat şaisprezeoe tăbliţe perfect conservate de la Britiah
A MuseumsZece ani mai tîrziu, Heinrich Zimmern de la Leipzig
• a tipărit^proximatiiv două sute de copii ale pieselor muzeului
I din Berlin. In 1921, Cyril Gadd, pe atunci conservator la Brf-
tish Museum, a editat la rîndul său „autografia" (cum spunem
y noi între specialişti) a zece piese d e o im portanţă deosebită, In
J timp ce in 1930 regretatul Henri de Genouillac, sav a n t francez,
/ a pus la îndemîna tu tu ro r nouăzeci şi opt de ,,autografii" ale
[ unor tăbliţe deosebit de bine păstrate, p e care le achiziţionase
I muzeul Luvru.
Unul dintre cei care a u proiectat ce a m ai vie lum ină asupra
literaturii sum eriene şi asupra studiilor d e soimerologie în
general, este A m o Poebel. A cest savant ia pus bazele ştiin­
ţifice ale sum erologiei prin publicarea, în 1923, a unei amă­
nunţite gram atici sum eriene. P rintre m inunatele copii a peste
o sută cincizeci de tăbliţe şi fragm ente cuprinse în monumen­
tala sa lucrare : HistorJcal and Gramatical T exts, aproxim a­
tiv patruzeci de piese (provenite ca şi celelalte din colecţia de
la N ippur aflată la U niversity M useum din Philadelphia), con­
ţin pasaje de opere literare.
Dar cel care dom ină sfe ra de cercetare a ‘l ite ratu rii sume­
riene este Edward C hiera, timp d e m ulţi ani m em bru al corpu­
lui profesoral al U niversităţii din P ennsyivania. M ai mu'lt decît
oricare dintre predecesorii săi, el a a vrut o viziune c la ră asu­
pra amplorii şi a caracterului operelor lite rare sum eriene.
Conştient fiind d e necesitatea fundam entală d e a s e co p ia şi
publica docum entele cele m ai im portante d e l a N ippur, ce se
găseau la P hiladelphia şi Istam bul, e l p lecă în 1924 în acest
din urmă oraş, unde a co p iat cam cincizeci d e p iese. M ulte
dintre ele erau tăbliţe m ari, bine p ă stra te şi co n ţin u tu l lo r a
- dat savanţilor o viziune cu totul n ouă asu p ra lite ra tu rii sum e­
riene. In decursul anilor urm ători e l a m ai co p iat a lte două
sute de tăb liţe şi fragm ente ale ac eleiaşi co lecţii a U nivei-

62
s ity Museum. De asemenea, el a pus la dispoziţia confraţilor
săi un num ăr mai mare de texte literare decît toţi predecesorii
săi la un doc. Datorită, în bună parte, muncii sade de pionierat,
făcută cu răbdare şi clarviziune, a început să fie înţeleasă
adevărata natură a literaturii sumeriene.
Ataşamentul meu pentru acest domeniu de cercetare extrem
de îngust se datoreşte nemijlocit lucrărilor lui Edward Chiera,
cu toate că de fapt pregătirea mea de sumerolog i-o datorez
lui Amo Poebel, cu care am avut cinstea să lucrez în strînsă
colaborare prin anii 1930. Cînd Chiera a fost chemat la Orien­
tal Institute al Universităţii din Chicago pentru a conduce
' d'crăTile marelui Dicţionar asirian, ei ’l uă cu sine copiile pe
care le făcuse după tăbliţele literare de la Nippur, iar Oriental
Institute s-a hotărît să ie publice în două volume. La moartea
lui Chiera, în 1933, departamentul publicaţiilor acestui institut
m i-a. încredinţat misiunea de a pregăti cele două voliume, în
vederea unei ediţii postume ce trebuia să apară sub numele
lui Chiera. In decursul acestei munci mi-am dat seama de im­
portanţa atît a documentelor literare, cît şi a eforturilor care
mai trebuiau depuse pentru a le traduce şi a le interpreta in­
tr-un mod satisfăcător. Mi-am dat seama că nimic definitiv
nu va putea fi făcut atîta vreme cît un număr mult mai impor­
tant de tăbliţe şi fragmente de la Nippur, încă necopiate, nu
va fi pus la dispoziţia specialiştilor.
In decursul următoarelor două decenii, am consacrat cea
mai mare parte a eforturilor mele ştiinţifice „ autografierii",
adunării, atunci cînd erau incomplete, traducerii şi interpre­
tării operelor literare sumeriene. In 1937 am plecat la Istambul,
cu o bursă a fondurilor Guggenheim. Ajutat din plin de. Biroul
turc al antichităţilor şi de personalul calificat al muzeului său,
am copiat mai mult de 170 de tăbliţe şi fragmente ale colecţiei
de la Nippur. Aceste copii au fost publicate împreună cu o
amănunţită traducere în limbile turcă şi engleză. Cea mai
mare parte a anilor următori i-am petrecut la Universiiy Mu­
seum din Philadelphia; acolo, datorită mai multor donaţii
generoase ale lui American Philosophical Society, am studiat
şi catalogat sutele de documente literare sumeriene încă ine­
dite, identificînd conţinutul celor mai multe dintre ele, în aşa
fel incit să poată fi atribuite uneia saiu alteia din numeroasele
opere sumeriene, şi am copiat un număr însemnat dintre ele.
In 1946, am făcut din nou o călătorie la Istambul pentru a
copia acolo cam o sută de piese noi reprezentînd, aproape în
 întregime, fragmente de mituri şi de „povestirii epnoe", texte
a căror publicare se aşteaptă din zi în zi. Dar mai lăm ineau 1
încă la muzeul din Istambul, lucru oe-1 ştiam prea bine, sute ■ >
de piese necopiate şi deci de nefolosit Pentru a-mi permite «
să-mi continui misiunea mi s-a acordat o bursa d e cercetare I
în Turcia ca Fulbiight Professor. In decursul anului u n iv ersi-. '
tar 1951—1952 am întreprins deci în trei — doamnele HaU.ce \
Kizilyay şi Muazzez Cig (arhivare în secţia tăbliţelor cuivei- 1
forme la muzeul din Istambul) şi cu mine — copierea a aproape '
trei sute de noi tăbliţe şi fragmente.
In decursul ultim ilor ani un nou ansam blu d e opere Iilor*
sumeriene a fost sco s la lum ină. In 1948 O riental Institute a R
U niversităţii din C hicago şi U niversity M useum d in P h ilad el- v
piua şi-au unit fondurile financiare şi au trim is o d eleg a ţie să
reia, după cin cizeci d e an i d e întrerupere, săpăturile arheo­
logice d e la Nippur. A şa cum era d e prevăzut, a cea stă n o u ă
exp ed iţie a dezgropat su te d e n o i fragm ente ş i d e n o i tă b liţe,
studiate astăzi cu g rijă d e T horkild J acob sen d e la O riental
I n s titu te , unu l d in tre a sirio to g ii c e i m ai d e sea m ă d in lu m e,
şi de către autorul a cesto r rin duri. D e p e acum s e p o a te v e d e a
că m aterialele n o i sc o a se la lu m in a z ile i v o i u m p le n u m ero a se
goluri în litera tu ra su m eria n ă . A v em se r io a se tem e iu ri s ă
sperăm că în d e c e n iu l c e v a urm a v o r i i d e sc ifr a te u n n u m a i
m are d e lu cră ri lit e r a le ca re n e v o r d a 1a iv e a lă in c ă n u m e­
ro a se c r e a ţii d in c r o n ic a is to r ie i u m a n e.

\
 I
EDUCAŢIA

PRIMELE ŞCOLI

La sumerieni şcoala a izvorît direct din scriere, din acea

scriere cuneiformă a cărei invenţie şi dezvoltare reprezintă
contribuţia cea mai de seamă a Sumerului la istoria omenirii.
Cele mai vechi documente scrise din lume au fost descope­
rite in ruinele oraşului antic U r u k : în total peste 1 000 de
tăbliţe mici „pictografice*, pe care se găsesc în special frînturi
de însemnări birocratice şi administrative. Anumite tăbliţe
cuprind insă şiruri de cuvinte de învăţat pe dinafară pentru a
putea fi folosite mai uşor. Cu alte cuvinte, încă acum cinci mii
de*ani, unii scribi se şi gîndeau la învăţăm înt şi studiu. Pro­
gresul în acest domeniu n-a fost de loc rapid în decursul seco­
lelor următoare. Totuşi pe la mijlocul mileniului al treilea î.e.n.
trebuie să fi existat în întreaga ţară a Sumerului un anumit
număr de şcoli unde se preda scrierea. In 1902—1903 s-a dez­
gropat în anticul Ş u r u p p a k , leagănul lui N oe sumerianul
(a se vedea cap. XX) un număr însem nat de „texte şcolare*,
datînd aproximativ din anul 2500 î.e.n.
Dar sistemul şcolar sumerian s-a dezvoltat şi a înflorit în
special în a doua jum ătate a mileniului al treilea. S-au şi scos
la iveală zeci de mii de tăbftţe de argilă datînd din aceastăi
perioadă şi este aproape sigur că au mai rămas sute de mii
care aşteaptă să fie scoase la lumină prin săpăturile viitoare.
M ajoritatea sînt de tip „adm inistrativ*; ele ne permit să urmă-

5 — Istoria începe la Sumar 65

 rim, una după alta, toate fazele vieţii economice sumeriene»
astfel, aflăm prin intermediul lor că în decursul acestei
perioade existau cîteva mii de scribi care-şi exercitau mese-
fria. Erau scribi subalterni şi scribi dejrang j nalt, scribi în ser-
J viciul regelui şi scribfîn serviciul templelor, scribi specializaţi
T într-o anumită categorie de activitate birocratică, în sfîrşit,
I scribi care puteau să devină chiar înalţi demnitari de stat.
Totuşi nici o tăbliţă din această epocă veche nu ne infor­
mează clar asupra sistemului sumerian de educaţie, asupra or­
ganizării şi metodelor sale pedagogice. Pentru a obţine astfel
de informaţii trebuie să ajungem în prima jumătate a mile­
niului al doilea î.e.n. Din straturile arheologice corespunză­
toare acestei perioade s-au scos sute de tăbliţe cuprinzînd tot
felul de „exerciţii" scrise de mina elevilor, ele constituind o
parte din îndatoririle lor zilnice de şcolar. Aceste exerciţii de
scris variază de la zgîrieturile neîndemînatice ale începătoru­
lui pînă la semnele trase cu eleganţă ale elevului avansat şi
pe punctul de a-şi obţine diploma. Prin deducţie, aceste
„caiete" vechi ne informează din plin asupra metodei peda­
gogice aplicate în şcolile sumeriene şi asupra naturii progra­
mului lor. Din fericire, şi „profesorilor" sumerieni le plăcea
să evoce viaţa şcolară şi cîteva din încercările lor în această
direcţie au fost recuperate, cel puţin parţial. Datorită acestor
documente ne putem forma o imagine asupra şcolii sumeriene,
asupra tendinţelor şi scopurilor ei, asupra elevilor şi învăţă­
torilor, asupra programului şi metodelor ei de învăţămînt.
Cazul este unic în lume pentru o perioadă atît de îndepărtată
a istoriei omenirii.
La început, şcoala sumeriană dădea o pregătire „profe­
sională", adică urmărea să formeze scribii necesari administra­
ţiei şi birourilor de afaceri, în special celor ale Templului şi
Palatului. Dealtminteri, acesta va şi rămîne scopul său prin­
cipal. Dar în decursul creşterii şi dezvoltării ei, mai ales în
urma lărgirii programelor,,şcoala devine încetul cu încetul
focarul culturii şi ştiinţei sumeriene; Intre zidurile sale prospe-
# .1 mmmm
rau erudiţi şi savanţi, instruiţi în toate formele de cunoştinţe
curente în acea epocă, atît de ordin teologic, cit şi botanic,
zoologic, mineralogic, geografic, matematic, gramatical sau
lingvistic, şi care făceau să progreseze aceste cunoştinţe.
In sfîrşit şcoala era centrul a ceea ce se poate numi creaţie
\ literară. Nu numai că se copiau şi se studiau lucrările trecu-
Vtului, dar se şi compuneau altele noi.
Dacă este adevărat că majoritatea celor ce căpătau o
diplomă în şcolile sumeriene deveneau scribi ai Templului şi
ai Palatului sau intrau în serviciul bogaţilor şi puternicilor
ţării, unii însă se consacrau învăţămîntului şi studiului. Ca şi
profesorii universitari din zilele noastre, mulţi dintre aceşti
savanţi antici îşi cîştigau traiul graţie salariului lor de dascăli
şi-şi consacrau timpul lor liber cercetărilor şi lucrărilor scrise.
~ Şcoala sumeriană, care la început a fost, probabil, o anexă
a Templului, devine cu timpul o instituţie laică şi însăşi pro­
grama ei capătă un caracter în mare parte laic.
Invăţămîntul n u era nici general, nici obligatoriu. Cea mai
mare parte dintre şcolari proveneau din familiile înstărite, cei
săraci putînd cu greu să suporte cheltuiala de timp şi de bani
cerută de o educaţie care dura cîţiva ani. Cel puţin aşa au sus­
ţinut pînă nu demult asiriologii; nu era totuşi decît o ipoteză.
In 1946 însă, asiriologul german, Nikolaus Schneider, a stabilit
acest fapt în mod ingenios, sprijinindu-se pe documentele
epocii. Pe miile de tăbliţe administrative, publicate pînă astăzi
şi datînd din anii 2000 î.e.n., se găsesc menţionaţi în calitate
de scribi aproximativ cinci sute de indivizi şi, pentru a-şi
defini mai bine identitatea, mulţi puneau după numele lor
numele tatălui lor, indicîndu-i şi profesiunea. După ce a con­
fruntat cu grijă aceste tăbliţe, Schneider a constatat că taţii
acestor scribi — scribi care trecuseră cu toţii prin şcoală —
erau guvernatori, „părinţi ai cetăţii", ambasadori, administra­
tori de temple, ofiţeri, căpitani de vase, înalţi funcţionari
fiscali, preoţi de diferite categorii, intendenţi, supraveghetori,
meşteri, scribi, arhivari şi contabili. Pe scurt taţii scribilor

5* 67
 erau dintre cetăţenii cei mai bogaţi ai comunităţilor urbane.
In aceste documente nu este semnalată ca scrib nici o singură
xîemeie's este deci probabil că pnntre elevii şcolii sumeriene
nu se aflau decft bărbaţi1.
In fruntea şcolii se găsea u m m i a , „specialistul", „profe­
sorul" căruia i se dădea şi titlul de „părinte al şcolii", elevii
fiind numiţi „fii ai şcolii". Profesorul asistent era numit „ma­
rele frate". Rolul său consta, printre altele, în a caligrafia
tăbliţele pe care elevii urmau să le copieze, în a examina
aceste teme şi în a pune pe elevi să recite ceea ce învăţau pe
dinafară. Printre ceilalţi membri ai corpului didactic găsim şi
pe „profesorul de desen" şi pe „profesorul de limba sume­
riană". Mai existau supraveghetori care se ocupau cu contro­
lul prezenţei şi un „responsabil cu biciul", care era probabil
răspunzător de disciplină. Nu ştim nimic despre ierarhia, des­
pre rangul respectiv al membrilor corpului didactic, decît doar
că „părintele şcolii" era „directorul" acesteia. Tot astfel, nu
cunoaştem nici izvorul veniturilor lor. Probabil că erau plătiţi
de către „părintele şcolii" din taxele şcolare pe care le
percepea.
Asupra programelor dispunem de un izvor bogat de infor­
maţii ce provin chiar de la şcoli, ceea ce este cu adevărat unic
în istoria antică. Nu avem deci nevoie, în această privinţă, să
recurgem la surse indirecte mai mult sau mai puţin explicite
şi complete căci dispunem chiar de lucrările scrise ale şcola­
rilor, de la primele încercări ale începătorului şi pînă la te­
mele elevului avansat, atît de bine făcute încît abia se pot
deosebi de cele ale profesorului. Aceste lucrări ale elevilor
ne arată că învăţămîntul cuprindea două secţii princip a le :
prima dădea o instrucţiune cu un caracter mai mult ştiinţific
şi mnemotehnic, iar a doua mai mult literar şi creator.

1 Dimpotrivă, In epoca babiloniană de exemplu în M a r i In jurul

anului 1800 î.e.n., se Intllnesc femei scribi şi secretare, prototipul, ca să
zicem aşa, al dactilografelor din zilele noastre.

68
 In ceea ce priveyte prima secţiune este important să se subli­
nieze că programele nu decurgeau din ceea ce am putea numi
nevoia de a înţelege, căutarea adevărului ca atare. Ele se dez­
voltau mai curînd în funcţie de scopul principal al şcolii care
era acela de a învăţa pe scribi să scrie şi să folosească corect
limba sumeriană. Pentru a face faţă acestei necesităţi peda­
gogice, profesorii sumerieni au creat un sistem de învăţămlnt
care consta în special in stabilirea unor repertorii: adică ei
clasau cuvintele limbii lor In grupe de vocabule şi de expresii
legate unele de altele prin înţelesul lor, după aceea ele erau
învăţate pe dinafară, copiate şi răscopiate de către elevi pină
ce aceştia erau in stare să le reproducă cu uşurinţă^'în mile-
niul al treilea î.e.n. aceste „manuale şcolare au devenit din
\ secol în secol tot mai dense şi cu timpul au constituit manuale
< mai mult sau mai puţin stereotipe folosite în toate şcolile din
\ Sumer. In unele dintre ele se găsesc liste lungi de nume de
Vcopaci şi de trestii, de animale de tot soiul, inclusiv insecte şi
păsări, de ţări, oraşe şi sate, de pietre şi minerale. Aceste com­
pilaţii dezvăluie remarcabile cunoştinţe în materie de bota-
__ nică, zoologie, geografie şi mineralogie şi acesta este un fapt
inedit, de care abia acum încep să-şi dea seama istoricii
ştiinţei.
Profesorii sumerieni elaborau de asemenea diverse tabele
matematice şi numeroase probleme amănunţite însoţite de re­
zolvarea lor..
• Trecînd în domeniul lingvisticii, constatăm că studiul gra­
maticii este foarte bine reprezentat pe tăbliţele şcolare. Un nu­
măr însem nat dintre ele este acoperit de şiruri lungi ce pun
alături „complexele" de substantive şi de forme verbale, do­
v e d in d un studiu foarte adîncit al gram aticii^lai tîrziu, după
I ce Sumerul a fost treptat cucerit, în ultimul pătrar al mileniului
\al treilea î.e.n., de către semiţii akkadieni, profesorii sume­
rieni au început redactarea celor mai vechi „dicţionare" cu­
noscute. Intr-adevăr, cuceritorii semiţi nu numai că au împru-
i-
inutat de la sum erieni scrierea, dar au şi păstrat cu grijă ope-

69
 rele lor literare pe care le-au studiat şi le-au im itat m ult timp
după ce limba sumeriană dispăruse ca limbă vorbită. De aci
nevoia de „dicţionare11 în care expresiile şi cuvintele sume-
nene să fie traduse în akkadiană.
Să examinăm acum programul celei de-a doua secţiuni,
aceea în care elevii se formau în arta creaţiei literare. El con­
sta în special în a studia, a copia şi a imita acele lucrări lite­
rare a căror bogată înflorire trebuie să fi datat din a doua
jumătate a mileniului al treilea î.e.n. Aceste lucrări vechi, care
se numără cu sutele, aveau aproape toate un caracter poetic
şi lungimea lor varia de la aproape cincizeci de rînduri pînă la
o mie..Lucrările care au fost recuperate pînă acum aparţin In
majoritatea lor următoarelor g en u ri: mituri şi povestiri epice,
sub forma un o r poeme narative ce proslăvesc isprăvile zeilor
şi eroilor; imnuri către zei şi re g i; lamentaţii la jefuirea şi dis­
trugerea oraşelor învinse; lucrări de morală conţinînd pro­
verbe, fabule şi eseuri. Printre miile de tăbliţe şi fragmente
literare smulse ruinelor din Sumer, multe sînt chiar copii ieşite
din mîinile neindemînatice ale elevilor sumerieni. *
Deocamdată se cunosc puţint lucruri despre metodele şi
tehnica pedagogică practicate în şcoli. Dimineaţa, la intrarea
in clasă, elevul studia, bineînţeles, tăbliţa pe care o pregătise
i în ajun. Apoi „marele frate", adică profesorul asistent, pregă­
tea o nouă tăbliţă pe care elevul începea s-o copieze şi s-o
studieze. „Marele frate" ca şi „părintele şcolii" examinau, pro­
babil, copiile pentru a verifica dacă erau corecte. Nu încape
nici o îndoială că memoria juca un rol foarte im portant în
munca elevilor. Profesorii şi asistenţii lor trebuiau să înso­
ţească de lungi comentarii enunţarea, în sine p rea aridă, a
listelor, tăbliţelor şi textelor literare pe care elevul le copia
\ s i le învăţa. Dar aceste „cursuri*, a căror valoare ar fi fost
S i e nepreţuit pentru înţelegerea din partea noastră a gîndirii
ştiinţifice, religioase şi literare sumeriene, n-au fost probabil
niciodată întocmite şi sînt, în consecinţă, pentru totdeauna
pierdute. •

70
 \ j U n fapt este sig u r: pedagogia sumeriană nu avea de loc
j caracterul a ceea ce num im „învăţăm înt progresiv4**. In ceea
| ce priveşte .disciplina, nu se făcea economie la nuiele. Este
probabil că profesorii obişnuind să încurajeze pe elevii lor să
1 învefe bine, se bizuiau în special pe bici pentru a corecta gre-
' şelile şi lipsurile acestora. Elevul nu avea o viată prea uşoara.
El frecventa şcoala în fiecare zi, din zori pînă în amurg. Chiar
dacă a avut unele vacante în cursul anului şcolar, nu avem
nici un fel de informaţii despre ele. Elevul se consacra timp de
mulţi ani studiului, din prim a sa tinereţe pînă la sfîrşitul ado­
lescenţei. A r fi interesant de ştiut dacă şi cînd şi în ce măsură
era prevăzut că elevii îşi pot alege o anumită specialitate. Dar
asupra acestui punct, ca şi asupra m ultor altora din domeniul
de care ne ocupăm, izvoarele noastre răm în mute. J
Care putea fi aspectul m aterial al unei şcoli sumeriene ? In
cursul mai m ultor săpături arheologice au fost descoperite
în M esopotamia clădiri care, pentru un motiv sau altul, au fost
identificate ca putînd fi şcoli, una la N i p p u r, alta la S i p-
p a r şi o a treia la U r. Dar, în afară de faptul că au fost gă­
site acolo num eroase tăbliţe, aceste săli nu se deosebeau cu
nimic de încăperile caselor obişnuite şi identificarea poate fi
foarte uşor greşită. Totuşi, în decursul iernii 1934—1935, ar­
heologii francezi, care, sub conducerea lui Andre Parrot, au
cercetat staţiunea M a r i pe Eufrat, situată destul de departe
la nord şi la v est de N i p p u t , au descoperit două încăperi
care păreau s ă prezinte în mod cert caracteristicile unor săli
de clasă. Ele conţineau, într-adevăr, mai multe rînduri de bănci
făcute din cărăm izi nearse p e care puteau să se aşeze una,
două sau p atru persoane. 1

1 P rogressive e d u c a tio n : sistem educativ In care cea mai mare parte

este lăsată la initiaUva copilului.
 II
VIATA UNUI ŞCOLAR

PRIMUL EXEMPLU DE „PILA"

Ce gîndeau înşişi elevii despre sistemul de educaţie la care

erau supuşi ? La aceasta ne va răspunde studiul unui text
foarte curios, vechi de patru m ii de ani, ale cărui fragmente
au fost de curînd îmbinate şi traduse.
A cest document, imul dintre cele mai om eneşti care au fost
vreodată descoperite în Orientul Apropiat, este un eseu sume*
rian consacrat vieţii zilnice a unui şcolar. Compus d e către
un învăţător anonim care a trăit cu aproximativ două m ii de
ani înaintea erei noastre, el ne arată în cuvinte sim ple şi fără
ocolişuri cît de puţin s-a schimbat natura umană în decursul
mileniilor.
Şcolarul sumerian, despre care este vorba în această po­
vestire şl care nu se d eosebeşte prea mult d e cei de astăzi,
este îngrijorat că va întîrzia la şcoală. „îi este frică să nu-1
pedepsească profesorul **. Deşteptîndu-se. el îşi zoreşte mama
să-i pregătească repede gustarea. La şcoală, de cîte ori nu se
poartă cum trebuie este bătut de profesor sau de asistenţii
acestuia. A cest lucru rezultă de altfel cu certitudine din faptul
că caracterul sumerian ce desemnează „pedeapsa corporală”
este alcătuit din reunirea a două sem ne care reprezintă u n u l
„nuiaua” şi celălalt „carnea”.
Cît despre profesor, salariul său pare să fi fost m ic, d e
aceea era foarte bucuros să obţină la un prilej oarecare u n
supliment din partea părinţilor.

74
 P ovestirea, scrisă fără Îndoială d e către unul din „profe­
sorii* In slujba „casei tăb liţe lo r* 1 Începe prin această între­
b are d irectă pusă e le v u lu i: „Şcolarule, unde ai mers tu din
frageda ta copilărie ?* şi băiatul ră sp u n d e: „Am mers la
şcoală*. Şi autorul r e i a : „Ce-ai făcut la şcoală ?*. Urmează
din n o u răspunsul elevului. A cesta ocupă mai m ult de ju­
m ătate din docum ent şi spune In e s e n ţă : „Mi-am recitat tă­
bliţa, am lu at dejunul, mi-am pregătit noua mea tăbliţă, am
scris pe ea şi am term inat-o. Apoi mi s-a indicat ce am de
recitat, iar după m asă mi s-a indicat exerciţiul de scris. La
sfîrşitul zilei d e şcoală m-am dus acasă, am intrat in casă
unde mi-am găsit tatăl şezînd. I-am vorbit tatălui meu des­
pre exerciţiul d e scriere, apoi i-am recitat tăbliţa şi tatăl
m eu a fost încîntat... C înd m-am deşteptat dis-de-dimineată,
m-am Îndreptat spre mama m ea şi i-am s p u s : „Dă-mi gus­
tarea, trebuie s ă m ă duc la şcoală*. Mama mi-a d at două
„pîinişoare* şi am plecat la drum. La şcoală, supraveghetorul
de serviciu m-a în tre b a t: „De ce ai întîrziat ?* Speriat, cu
inima zvîcnind, m-am Înfăţişat Învăţătorului meu şi i-am
făcut o respectuoasă plecăciune*.
Cu plecăciune sau nu, se pare că acea zi n-a prea fost fe­
ricită pentru sărm anul elev. A fost biciuit de mai multe ori,
pedepsit de către unul din profesorii săi pentru că s-a sculat
în timpul lecţiei, de un altul pentru că a vorbit în timpul orei
şi pentru că a ieşit, fără să fi avut voie, pe uşa principală.
Mai rău chiar, profesorul i-a sp u s: „Scrisul tău nu e mul­
ţumitor*, drept care a prim it o nouă pedeapsă.
Se p are că asta a fost p rea m ult pentru b ă ia t De aceea el
a sugerat tatălui său că a r fi bine să-l invite pe profesor
acasă pentru a-1 îm buna cu cîteva daruri — ceea ce constituie
desigur prim ul exemplu de „şperţuire*, de care se pomeneşte
în Întreaga istorie a învăţăm intului 1 Autorul continuă: „Ta-

* Acesta este numele sumerian al „şcolii" sau al „bibliotecii care pu­

tea face parte din şcoală.

75
tăi a acordat atenţie celor spuse de şcolar. Profesorul a f0st
invitat şi cind a intrat în casă a fost aşezat la locul de cinste
Elevul l-a servit şi l-a copleşit de atenţii, s-a mîndrit faţă de
tatăl său cu tot ceea ce învăţase din arta de a scrie pe tţ.
b liţe\
Tatăl i-a oferit atunci profesorului vin şi l-a ospătat. „L-a
îmbrăcat cu un veşmint nou, i-a făcut un dar, i-a pus un inel
in deget”. Această dărnicie îi cîştigă bunăvoinţa, profesorul
încurajează pe ucenicul scrib în termeni poetici din care
dăm citeva exemple: „Tinere, pentru că nu ai dispreţuit vor­
bele mele, nici nu le-ai nesocotit, îţi urez să atingi culmea
artei scribului, iţi urez să ţi-o însuşeşti din plin... Iţi urez să
fii povăţuitorul fraţilor tăi, conducătorul prietenilor tăi. Iţi
urez să atingi cel mai înalt rang printre elevi... Ţi-ai îndepli­
nit bine îndatoririle tale şcolare, iată-te un om cu multe cu­
noştinţe”.
Cu aceste cuvinte entuziaste se termină povestirea. Fără
îndoială că autorul nu a prevăzut că lucrarea sa va fi dezgro­
pată şi descifrată cu vreo 4000 de ani mai tîrziu, în secolul
al XX-lea al unei alte ere, de către un profesor al unei uni­
versităţi americane I Acest text devenise, din fericire, în acele
vremuri îndepărtate, o operă clasică foarte răspîndită. Acest
lucru este confirmat din plin de faptul că s-au descoperit 21
de copii mai mult sau mai puţin bine păstrate. Treisprezece
din aceste copii se găsesc la University Museum din Phila­
delphia, şapte la Muzeul de antichităţi orientale din Istambul
şi ultima la Luvru.
Textul a ajuns pînă la noi în mai multe fragmente, care au
fost îmbinate în felul următor: primul fragment a fost „au­
tografiat" încă în 1909 şi publicat de către Hugo Radau, pe
atunci tînăr asiriolog. Fragmentul corespundea însă părţii
centrale a lucrării şi de aceea Radau nu avea nici o posibi­
litate de a înţelege despre ce este vorba. In decursul urmă­
torilor douăzeci şi cinci de ani, fragmente complementare au
fost publicate de către Stephen Langdon, Edward Chiera şi

76
Henri de Genouillac. Totuşi materialele disponibile fiind încă
insuficiente, nu Îngăduiau să se Înţeleagă sensul adevărat al
Întregului. In 1938, pe clnd mă aflam pentru mai multă vreme
la Istambul, am reuşit să identific cinci alte crlmpeie. Unul
dintre acestea se găsea pe o tăbliţă pe patru coloane, intr-o
stare destul de bună, pe care se aflase iniţial Întregul text.
De atunci, au fost identificate alte părţi ale textului, păstrate
la Universlty Muaeum din Philadelphia, printre care o tăbliţă
pe patru coloane in stare bună şi mici fragmente cuprinzlnd
doar citeva rinduri. De fapt, în afară de citeva semne deterio­
rate, textul este astăzi în mod practic In Întregime recon­
stituit.
Aceasta nu era totuşi decît o primă piedică depăşită. Mai
rămînea să se stabilească o traducere ştiinţifică care să per­
mită, in sfirşit, ca venerabilul nostru document să fie la in-
demina oricui. Or, punerea la punct a unei traduceri absolut
sigure este o sarcină deosebit de g rea ! Mai multe părţi ale
documentului au fost traduse cu succes de către sumerologii
Thorkild Jacobsen şi Adam Falkenstein. Lucrările lor, precum
şi unele sugestii date de Benno Landsberg, au permis pregăti­
rea primei traduceri integrale a textului. Aceasta a fost pu­
blicată în 1949 in „Journal of the American Oriental Society".
Cred că nu trebuie să spun că destule expresii şi cuvinte
sum eriene ale anticei p o vestiri răm in încă incerte sau greu.
de înţeles. N u încape nici o îndoială că în viitor v reun pro­
fesor savant v a reu şit să red e a echivalentul e x a c t
 III
PROBLEME INTERNAŢIONALE

PRIMUL „RĂZBOI AL NERVILOR"

Acolo unde Marea de Marmara se strînge ca un golf în

Cornul de Aur şi capătă înfăţişarea unui fluviu In Bosfor, se
găseşte partea Istambulului cunoscută sub num ele de Saray-
Burnu sau „Nasul Palatului". Aci, la adăpostul unor ziduri
înalte de nepătruns, Mahomed al II-lea, cuceritorul Istambu­
lului, şi-a construit acum aproape 500 de ani palatul său. In
decursul secolelor următoare, sultanii, unul după altul, au
mărit această reşedinţă, ridicînd noi pavilioane şi noi moschei,
instalind noi fîntîni arteziene, plantînd noi grădini. In curţile
bine pietruite şi pe terasele grădinilor se plimbau odinioară
doamnele din harem şi slujnicele lor, prinţii şi pajii lor. Rari
erau privilegiaţii autorizaţi să treacă dincolo de incinta pala­
tului. Şi mai rari erau aceia care puteau fi martorii vieţii
sale interioare.
Astăzi însă nu mai sînfem în epoca sultanilor şi „Nasul
Palatului* a căpătat o altă înfăţişare. Zidurile cu turnuri
înalte au fost în mare parte dărîmate, grădinile particulare^
au fost transformate într-un parc unde locuitorii Istambu­
lului se pot bucura de umbră şi odihnă, în ca ld ele zile de
vară. Cit despre clădirile înseşi — palatele in terzise şi pavi­
lioanele secrete — cele mai m ulte dintre e le au d e v e n it astăzi
muzee.

78
 Iată-mă instalat in faţa unei mese mari, dreptunghiulare,
in sala cu numeroase ferestre a unuia dintre aceste muzee,
cel al antichităţilor orientale.
In faţa mea, pe masă, o tăbliţă de argilă, acoperită de către
un scrib, care a trăit acum aproape 4 000 de ani, cu acel scris
numit „cuneiform*, cuvlnt care înseamnă cu caractere „in
formă de cui" > ilimba este cea sumeriană. Tăbliţa pătrată
are latura de 23 cm. Este deci mai mică decît o foaie obiş­
nuită de hîrtie de dactilografiat. Scribul Insă, care a copiat
această tăbliţă, a împărţit-o în 12 coloane şi folosind o scriere
măruntă a reuşit să înscrie în acest spaţiu limitat, peste şase
sute de versuri dintr-un poem eroic. Putem să numim acest
poem E n m e r k a r şi stăpînul din A r a t ta . Cu toate că
personajele şi evenimentele ce ne sînt înfăţişate sînt vechi
de aproape cinci mii de ani, acest poem are o rezonanţă
ciudat de familiară urechilor noastre modeme, căci el evocă
un incident internaţional care ne aminteşte o anumită teh­
nică ţa „războiuUnervilor”, a „politicii de pe poziţii de forţă*
din zilele noastre.
A fost odată, povesteşte poemul, cu multe secole înainte
ca scribul nostru — copistul documentului — să se fi născut,
un renumit erou sumerian ce se numea E n m e r k a r , care
domnea în U r u k, oraş al Mesopotamiei de sud, între Tigru
şi Eufrat. Foarte departe spre răsărit, în Persia, se găsea un
alt oraş cu numele de A r a 11 a. Acesta era despărţit de
U r u k prin şapte lanţuri de munţi şi era cocoţat atît de
sus, încît cu greu puteai să ajungi pînă la el. A r a 11 a era
un oraş înfloritor, bogat în metale şi în pietre de construcţie,
adică tocmai în materialele care lipseau pe pămînturile joase
şi netede ale Mesopotamiei unde se găsea oraşul lui E n m e r -
k a r . De aceea, nu este de mirare că acesta şi-a aruncat
privirea pofticioasă asupra oraşului A r a 11 a şi asupra como­
rilor sale. Hotărît să pună mina pe el, a început să dezlănţuie
un fel de „război al nervilor" împotriva locuitorilor acestuia
şi a regelui lor şi a reuşit a tît de bine să le zdruncine moralul,

79
 Incit aceştia au renunţat în mod efectiv la independenţă ^
s-au supus.
Toate acestea sînt povestite în acel stil avîntat, înflorat ţi '
molcom, plin de aluzii adeseori enigmatice, p e care îl îolo.
seşte în mod tradiţional poezia epică a lum ii întregi. Poemul
nostru începe printr-un preambul care cîn tă m ăreţia cetăţi*
lor U r u k ş i K u l l a b (localitate situată p e teritoriul
U r u k-ului sau în im ediata sa vecinătate), de la începutul
vremurilor, şi subliniază întîietatea p e care fa v o are a zeiţei
I n a n n a trebuia să le-o acorde asupra oraşului A r a t t a ,
După aceea începe ad ev ărata a c ţiu n e :
Iată, povesteşte poetul, cum E n m e r k a r , „fiul" zeului
soarelui U t u, fiind h o tă rît să supună A r a 11 a, a invocat
pe zeiţa I n a n n a , so ra sa, rugînd-o să fa că î n a ş a fel, incit
poporul din A r a t t a să-i aducă aur, argint, lapislazuli şi
pietre preţioase, şi d e asem enea să-i clăd ească sanctuaxe ş\
temple, p rin tre ca re cel m ai sfin t d in tre to a te , A b z u ,
tem plul „m arin” al lu i E n k i la E r i d u :

„Intr-o zi .regele, ales de I n a n n a în inima ei sfintă,

Ales în ţara Ş u b a de I n a n n a , în inima ei sfintă,
E n m e r k a r fiul lui U t u ,
Sorei sale, regina bunului..,
Sfintei I n a n n a i-a adresat o ru g ăm in te:
„O, sora mea I n a n n a : pentru U r u k ,
Fă ca locuitorii din A r a t t a
să făurească cu m eşteşug aurul şi argintul,
Să aducă nobilul lapislazuli scos din stîncă,
Să aducă pietrele preţioase
şi nobilul lapislazuli.
Din U r u k , păm întul sacru...
C asei din A n ş a n unde locu ieşti,
Să-i construiască...
Sfintului g i p a r 1 unde ţi-ai stab ilit locu in ţa.
Poporul din A r a t t a să -i desăvârşească c u m ă iestrie
interi

1 G i p a r-ul era una din sălile Templului şi poate cea mai sacră
retrasă dintre toate, „sfintă sfintelor".

80
 Eu, eu însumi voi înălţa atunci rugăciuni...
Dar A r a t t a să se supună U ruk-ului.
Locuitorii din A r a t t a ,
Coborlnd din ţinuturile lor Înalte
pietrele munţilor,
Să construiască pentru mine marele Lăcaş,
Să ridice pentru mine marele Sanctuar,
Să Înalţe pentru mine marele Sanctuar,
Sanctuarul zeilor,
Să îndeplinească In folosul meu poruncile mele măreţe la
Kullab,
Să-mi clădească A b z u ca pe un munte sctnteietor,
Să-mi facă să strălucească E r i d u ca un munte,
Să-mi facă să apară marele Lăcaş de pe A b z u ca o peşteră.
Şi eu, atunci cînd ieşind din A b z u voi repeta cîntările,
Cind voi aduce din E r i d u legile divine,
Clnd voi face să Înflorească nobila demnitate a lui E n ca pe
o._,
Cînd voi pune pe capul meu coroana la U r u k , la K u l l a b ,
Fie ca... din marele Lăcaş să fie adus în g i p a r ,
Fie ca... din g i p a r să fie adus în m arele Lăcaş.
Şi poporul să se minuneze şi să încuviinţeze
Şi U t u să admire această privelişte cu ochi bucuroşi 1"

I n a n n a , aplecîndu-şi u rechea la rugăm intea lu i E n m e i -

k a r, îl sfătu ieşte să-şi caute un crainic în stare să treacă
fa ln ic ii m unţi din A n ş a n, care despart U r u k . de
A r a t t a . Ea î i făgăd u ieşte că poporul din A r a t t a i se
v a supune ş i v a în deplini m un cile p e care e l l e d o r e ş te :

,,Ea care este... desfătarea sfîntului zeu A n,

regina care supraveghează Ţara de sus,
Doamna al cărei khol este A m a u ş u m g a l a n n a ,
I n a n n a , regina tuturor ţărilor,
Ii răspunse lui E n m e r k a r , fiul lui U t u :
„Vino, E n m e r k a r , iţi vo i da un sfat,
urmează-mi sfatul -,
Iţi v o i spune un cuvînt, apleacă-ţi urechea:
A lege un crainic bun de gură printre...
Măreţele cuvinte ale elocventei I n a n n a
să-i fie transmise în...

6 — Istoria începe la Sumar 81

 Fă-1 să urce după aceea munţii...
Fă-1 să coboare munţii...
înaintea... din A n ş a n
Să se prosterneze ca un tînăr cintăieţ.
Lovit de teamă de către munţii mari
Să drumeţească prin praf.
A r a t t a se va supune U r uk-ului:
Locuitorii din A r a t t a
Coborind din Înaltele lor ţinuturi
pietrele munţilor,
Vor construi pentru tine marele Lăcaş,
vor ridica pentru tine marele Sanctuar,
Vor înălţa pentru tine marele Sanctuar,
Sanctuarul zeilor,
Vor îndeplini in folosul tău poruncile tale m ăreţe la K u U a b
IU vor clădi A b z u ca pe un munte scin teieto i,'
IU vor face să strălucească E i i d u ca un munte,
Iţi vor face să apară marele Lăcaş al A b zu -u lu i ca o peşteră.
Şi tu, cind ieşind din A b z u v ei repeta clntările,
Cînd vei aduce din E r i d u legile divine,
Cind vei face să înflorească nobila dem nitate a lu i E n ca pe
o ...
Cind v e i pune coroana p e capul tău la U i u k , l a K u U a b ,
...din m arele Lăcaş v a ii adus în g i p a r
...din g i p a r v a fi adus In m arele Lăcaş
Ş i poporul s e v a m inuna şi v a încuviinţa
Şi U t u v a admira a ceastă p riv elişte cu och i b u cu roşi
Locuitorii din A r a t t a...

Îşi vor pleca genunchii in faţa ta ca şi oile din Ţ ara de s

O sfînt „piept" al Templului,
tu, care păşeşti ca un Soare-răsare
Tu, care eşti dătătorul său de hrană m ult iubii,
O... E n m e r k a r , fiu al lui U t u , slavă ţieV

E n m e r k a r trimite deci un crainic cu Însărcinarea

preveni pe stăpînitoiul din A r a t t a că oraşul său va li
şi distrus dacă el şi poporul său nu voi preda aurul şi ai
cerut şi nu vor zidi şi împodobi templul lui Enk.lt

82
 „Regele a aplecat urechea la cuvintele sfintei I n a n n a
El a ales un crainic bun de gură printre...
I-a transmis măreţele cuvinte ale elocventei l n a n n a in...j
„Urcă munţii...
Coboară munţii...
înaintea... din A n ţ a n ,
Prosternează-te ca un tlnăr clntăreţ.
Lovit de teamă de către munţii mari
Drumeţeşte prin praf
O , crainice, vorbeşte-i stăplnitorulul din A r a 11 a şi spune-l:
„Voi face să fugă locuitorii acestui oraş
ca pasărea... care-şi părăseşte copacul,
t i voi face să fugă ca o pasăre pînă la cuibul v e c in ;
Voi face ca A ratta să fie pustiită ca un loc de...
O voi acoperi cu praf,
ca pe un oraş fără milă distrus,
A r a t t a , această■aşezare pe care E n k i a blestemat-o.
‘Da, voi distruge acest loc,
ca pe un loc pe care îl reduci la nefiinţă,
l n a n n a s-a ridicat înarm ată îm potriva lui
{ A r a t t a ] îi adusese cuvîntul, dar fusese nesocotită.
Ca o îngrămădire de praf,
voi îngrămădi praful pe el
•Cind ei vor fi făcut... aurul din m inereul său,
Scos argintul... din praful s ă u ,.
Lucrat argintul...,
A şezat sam arele p e m ăgarii de munte,
‘Templul... lui E n l i l cel Tînăx din Sumer,
A les de către N u d i m m u d 1 în inim a sa sfîntă,
Locuitorii din Ţ ara de sus din divinele legi curate
mi-1 v o r construi,
Mi-1 v o r face să-nflorească ca o ram ură de merişor,
Mi-1 vor face să strălucească
c a U t u ieşind din g a n u n ,
Şi-mi v o r îm podobi cu el prag u l H

P en tru a im presiona şi mai m ult p e stăpînitoiul din

.A r a 11 a, crainicul trebuia să-i recite „V raja lui E n k i “ al că-

1 N u d i m m u d , alt nume al lui Enki .

 rei text nu-1 traducem aci. El arată cu m a c e s t z e u a p u s ca p ă t
„virstei d e aur dan vrem ea cîn d E n ' l i l er a s in g u r cîrm u ito r
p e s te păm lnt ş i locuitorii să i
După ce a trecut c e i şa p te m un ţi, c r a in ic u l a ju n g e la
A r a 11 a. El repetă în to cm a i d e c la r a ţiile s tă p în u lu i să u In
faţa regelui oraşului şi-i c e r e răsp u n su l. In să a c e s t a 'din u rm ă
r e fu z ă :

„Crainicul dădu ascultare cuvîntului regelui său.

Noaptea călători la lumina stelelor
Ziua călători în tovărăşia Cerescului U t u ,
Măreţele cuvinte ale I n a n n e L
li fuseseră aduse în...
El urcă munţii..., coboară munţii...
înaintea... din A n ş a n
Se prosternează ca un tînăr cîntăreţ.
Lovit de teama m unţilor mari,
Dm m eţeşte prin praf.
Trece cinci munţi, şa se m unţi, şapte munţi.
Ridică ochii, s e apropie d e A r a 11 a.
In curtea Palatului din A r a 11 a el păşi cu bucurie,
V estind p uterea regelu i să u
Ş i transm ite cu în ch in ăciu ne cu v in tele ie şite din inim a sa.
Crainicul sp u se stăpînitorului d in A r a 11 a :
„Tatăl tău, reg ele m eu, m -a trim is sp re tine,
R egele din U r u k, reg ele din K u 11 a b, m -a trim is spre tin e
— R egele tău c e a spus, care sîn t cu v in tele sa le ?
— R egele m eu, iată c e a spus, iată cu v in tele sa le.
R egele m eu, vredn ic d e coroan ă d e la n aşterea sa,
R egele din U r u k , Balaurul istăpîn al Sum erului care... ca un...
Berbecul a cărui p u tere regească,
răzbate p înă la c e tă ţile d in Ţara d e sus,
Păstorul care... N ăscu t din V aca cred in cio a să în in im a Ţării,
d e sus,
E n m e r k a r , fiu l lu i U t u , m -a trim is sp re tine.
R egele m eu, iată c e a s p u s :
„V oi fa ce să fugă locu ito rii a cestu i oraş
ca pasărea... care îş i p ă ră seşte cop acu l,
Ii v o i face să fugă ca o p a să re p în ă la cu ib u l v e c i n ;1

1 A se vedea cap. XV.

 Voi face ca A r a t t a să fie pustiită ca un loc de...
O voi acoperi cu praf
ca pe un oraş fără milă distrus,
A r a 11 a, această aşezare pe care E n k i a blestemat-o.
Da, voi distruge acest loc
ca pe un loc pe care 11 reduci la nefiinţă.
I n a n n a s-a ridicat Înarmată împotriva lui
[A r a 11 a] îi adusese cuvîntul, dar fusese nesocotită.
C a o îngrămădire de praf,
voi îngrămădi praful pe el
Cînd ei vor fi făcut... aurul din minereul său
Scos argintul... din praful său
Lucrat argintul...
Aşezat samarele pe măgarii de munte,
Templul... lui E n 1 i 1-cel Tinăr din Sumer,
Ales de către E n k i în inima 'sa sfintă,
Locuitorii din Ţara de sus, din divinele legi curate
mi-1 vor construi
Mi-1 vor face să-nflorească ca o ramură de merişor,
Mi-1 vor face să strălucească
ca U t u ieşind din g a n u n,
Şi-mi vor împodobi cu el pragul I"

„Porunceşte acum ce va trebui să spun în această privinţă,

Fiinţei sfinte care poartă marea barbă din lapislazuli,
Aceluia a cărui Vacă puternică...
...ţara divinelor legi curate,
Celui a cărui sămînţă s-a răspîndit
în praful din A r a 11 a,
Celui care a băut laptele de la ugerul Vacii credincioase,
Celui care este vrednic să domnească în K u 11 a b
ţară a tuturor marilor legi divine
Lui E n m e r k a r , fiul lui Ut u .
Ii voi aduce acest cuvînt ca pe un bun cuvînt
In Templul lui E a n n a
In g i p a r u 1 care poartă fructe
ca o plantă înverzită...
Îl voi aduce regelui meu, domnul din Ku l l a b " .

D ar stăp în ito ru l d in A t a 11 a refuză să se supună lui E n-

m e r k a r şi se d ec la ră şi el ocrotit d e I n a n n a : ea este
aceea, su sţine el, care d-a aşezat p e tronul d in A r a t t a.

85
 „După ce i-a vorbit astfel, stăpmitoral din A r a 11 a a I
„O, crainice, vorbeşte-i regelui tău, *^2 A
stăpînitorul din K u l l a b , şi spune-i*. >
„Eu, stăpînitorul vrednic de mina prea curată
Acea regească... din cer,
Regina cerului şi a pămîntulul,
Stăpina tuturor legilor divine, sflnta 1 n a n n a ,
M*a adus la A r a 11 a, ţara divinelor legi curate,
M-a făcut să îngrădesc „faţa Ţării de sus"
cu o nemărginită poartă, parcă.
Cum ar putea deci A r a t t a să se supună U i u k - u l u n
Nu I A r a t t a nu se v a supune 13 ru k -u lu i \ Du-te şl .
spune-i-ov \
Atunci crainicul î i sp u n e c a I n a n n a n u m a i e c u el. 1
acum încolo „Regină a lu i E a n n a l a U r u k " , e a i- a îă g ă - \
duit lui E n m e r k a r su p u n erea A i a t t e i ,

După ce a vorbit astfel

Crainicul răspunde stăpînitorului din A i a t t a ;
„Marea Regină a cerului.
care ţine în m in a e i p u ternicele le g i d ivin e,
Care locu ieşte în m unţii Ţ ării d e su s, a i ţă rii Ş u b a,
Care îm podobeşte p o d işu rile Ţ ării d e su s, a l e ■ţă rii Ş u b a .
Pentru că stăpînitorul, r e g e le m eii, ca re e s te s lu g a e i,
A făcut din e a «R egină a lu i E a n n a » ,
Stăpînitorul d in A r a 11 a s e v a su p u n e \ -
A şa i-a sp u s e a în P a la tu l d e că ră m izi d in K u l l a b ” .

Pentru a nu lungi prea mult acest capitol, să rezumăm doa

fără a traduce, pe măsură ce povestim, urmarea poemului;
Stăpînitorul din A r a 11 a, „mîhnit taie şi foarte Mristî
de această veste, însărcinează pe crainic să-l poftească
E n m e r k a r să recurgă ia arme; cit despre el, ai piele
luptă între doi eioi desemnaţi fiecare de tabăra sa. Tc
adaugă el, deoarece 1 n a n n a este de acum încolo împc
lui, el ar fi gata să se supună lui B n m e rlcar, cu singur
diţie ca acesta din urmă să-i trimită mari cantităţi de
C rainicul se în toarce în m are grabă la U r u k şi în curtea par­
lam entului îi p red ă solia lui E n m e r k a r.
în ain te de a porni la acţiune, E n m e r k a r îndeplineşte mai
m ulte operaţii enigm atice, care p ar să facă parte dintr-un ri­
tual. Apoi, fiind sfătuit d e N i d a b a, zeiţa înţelepciunii, în­
carcă cu g rîn e v itele sale d e p o v ară şi d ă poruncă crainicului
să le însoţească la A r a 11 a şi să 16 predea stăptnitorului
acestui oraş. C rainicul duce însă cu sine, în acelaşi timp, şi o
solie în care E n m e r k a r , lăudîndu-şi propria sa fală şi pu­
tere, cere stăpînitorului din A r a t t a com alină şi lapislazuli.
La sosirea sa, crainicul descarcă grînele în curtea Palatului
şi înm înează solia. Poporul, bucuros c ă s-au adus grine, este
gata să-i d ea lu i E n m e r k a r cornalina p e c a re o doreşte şi
să-i convingă pe cei „bătrîni" să-i construiască tem plele. Dar
m îniosul stăpîn d in A r a t t a , după ce şi-a lău d at la rindul său
fala şi puterea, cere p en tru sine, în aceiaşi term eni, ceea ce
E n m e r k a r îi ceruse lui — com alină şi lapislazuli.
La în to arcerea crainicului, după text, se p a re c ă E n m e r ­
k a r consultă sem nele c a re prevestesc v iito ru l; el se foloseşte
în acest scop mai ales d e o trestie s u ş i m a p e care o trece
„de la lum ină la um bră" şi „de la um bră la lum ină" şi p e care
p în ă la urm ă o taie (?). Apoi îl retrim ite p e crainic la A r a 11 a.
De astă d a tă însă, în locul oricărei solii, e l se m ulţum eşte să-i
încredinţeze sceptrul. Se p are că ved erea sceptrului l-a inspăi-
m întat pe stăpînitorul d in A r a t t a ; e l se sfătuieşte cu ş a -
t a m m u - u l 1 său, dem nitar al curţii, şi, după ce evocă .cu
am ărăciune situ aţia grea în ca re a ajuns el şi poporul său în
urm a m îniei zeiţei I n a n n a , p a re gata să cedeze lui E n m e r-
k a r . T otuşi se răzgîndeşte şi îi trim ite acestuia din urm ă încă
o pro v o care la luptă. R evenind la p rim a sa idee, el propune o
lu p tă în tre doi eroi, aleşi fiecare d e tab ăra sa. A stfel „se va
cu n o aşte cel m ai puternic*. Provocarea, exprim ată în term eni

1 Şatammu era un Înalt ofiţer al curţii; Încă nu se ştie precis care erau
atribuţiile lui.

87
 i
enigmatici, prevede că luptătorul ales nu trebuie să fie „nici ]
negru, nici alb, nici brun, nici galben, nici îm pestriţat" (ceea i
ce ar putea să*se refere la haina războinicului).
PurtătoT al acestui nou răvaş, crainicul revine deci la U r uk. 1
E n m e r k a r îi porunceşte atunci să se întoarcă da Ar a 11a j
cu o solie conţinind trei p u n cte: 1. El, E n m e r k a r , acceptă ]
provocarea stapînitorului din A r a t t a ; este gata să trimită 1
pe unul din oamenii săi pentru a se lupta cu campionul stăpl- 1
nitorului din A r a 11 a. 2. El cere ca stăpînitorul din A r a 11 a
să adune pentru I n a n n a , la U r u k , aur, argint şi pietre ]
scumpe. 3. El ameninţă din nou A r a 11 a cu distrugerea totală J
dacă stăpînul ei şi poporul său nu vor aduce „pietre din j
munte* pentru a clădi.şi a împodobi Sanctuarul din E r i d u . \
\ ^Pasajul care urmează în text prezintă un m are interes; Dacă 1
interpretarea lui este corectă, atunci înseamnă că avem indi- i
tcaţia că E n m e r k a r ar fi fost, după părerea poetului, primul I
|care să fi scris pe tăbliţe de a rg ilă: el a r fi inventat acest pro* j
’cedeu pentru a înlătura o oarecare greutate de exprimare care |
sl punea pe crainicul său în neputinţă de a repeta so-lia (poate a
pin cauza lungimii acesteia) (?) Să Tevenim însă la povestire: j
Crainicul predă deci tăbliţa stăpînului din A r a 11 a şi aşteaptă J
răspunsul. Insă surpriză! Stăpînitorul din A r a t t a primeşte
deodată ajutor dintr-o sursă neaşteptată. I ş k u r, zeul sume- 3
rian al ploii şi al furtunii aduce griu şi fasole sălbatică şi ie ]
pune grămadă în faţa lui. Văzînd aceasta, stăpînitorul A r a t - ;
t e i recapătă curaj. Plin de încredere, el înştiinţează pe crai* ]
ni cui lui E n m e r k a r că I n a n n a nu a părăsit în nici un ']
chip A r a t t a „nici casa sa, nici patul său din A r a t t a 1*. ' ]
După aceasta textul poemului nemaifiind păstrat declt frag- 1
mentar, devine greu să înţelegem continuarea evenimentelor.
Un singur lucru pare limpede : poporul din A r a t t a a adus .

1 Cu alte cuvinte, templul pe care probabil că-1 avea la A r a t t a şi

„camera de culcare" din templu ; căci in sanctuarele lor, considerate drept \
locuinţa lor, zeii sumerieni Îşi aveau apartamentele unde se considera că '
mănlncă, dorm şi se distrează.
 m

1. EXEMPLU DE ZIGGURAT (turn sfînt la sumerieni)

 p în ă la u rm ă aur, arg in t şi lapislazuli p e n tru I n a n n a la
U r u k şi le-a tngrSm&dit în c u rte a lu i E a n n a . A stfel se te r­
m in ă c e a m ai lu n g ă „ p o v e ste epică* su m e ria n ă d esco p erită
p in ă astăzi, p rim a In g e n u l s ă u d in lite ra tu ra m ondială.
^Textul, a ş a cum am a r ă ta t la în c e p u tu l a c e s tu i capitol, a fost
re c o n stitu it p e b aza a v re o d o u ă z e c i d e tă b liţe ş i fragm ente,
{printre c a re c e a m ai im p o rta n tă e s te tă b liţa cu d o u ăsp re ze ce
(coloane d e la M uzeul de a n tic h ită ţi o rie n ta le d in Istam bul, p e
Icare am co p iat-o în 1946. O e d iţie ş tiin ţific ă a te x tu lu i su m e­
rian, în so ţită d e tra d u c e re şi d e u n c o m e n ta riu critic, a fo st p u ­
b lic a tă în 1952 în c o le c ţia „M o n o g rafii" p e c a r e o ed ite a z ă
U n i v e r s i l y M u s e u m d in P h ila d e lp h ia . A stfe l d e p u b lic a ţii d e s­
tin a te sp e cia liştilo r n u s în t de lo c a c c e sib ile u n o r p ro fa n i. M i
s-a p ă r u t în s ă că e i a r p u te a c iti c u in te re s a c e s t ex e m p lu p ri­
m itiv d e p o e z ie e ro ic ă . D e a c e e a , a m e x tr a s c e le o îte v a p a s a je
c a re a u fo st c itite m a i su s ; e le a u s ta b ilit c o n ta c tu l c itito ru lu i
le u a c e s t te x t fo a r te v e c h i ş i l-a u p u tu t fa c e s ă sim tă . I n c iu d a
^ o b scu rită ţilo r in e re n te a rh a is m u lu i lo r, a tm o sfe ra , to n u l, sa ­
v o a r e a o rig in a lă a te x te lo r lite r a r e su m e rie n e . V

V SCARA „TURNULUI ÎN ETAJE*

 IV
CÎRMUIREA

PRIMUL PARLAMENT

Oricît de mari au putut fi izbînzile lor de cuceritori, prim ii

regi ai Sumerului nu se comportau ca nişte despoti cu depline
puteri, ca nişte regi absoluţi. Ei se sfătuiau cu concetăţenii lor
cei mai de vază, reuniţi In adunari, asupra problemelor impor­
tante de stat, în special asupra problemelor de război şi pace.
Această folosire a instituţiilor „democratice", încă în mileniul
al treilea î.e.n., constituie un nou aport al Sumerului la civi­
lizaţie.
Faptul va surprinde desigur pe mulţi dintre contemporanii
noştri convinşi că dem ocraţia este o invenţie a Occidentului,
ba chiar o invenţie de dată recentă. Să nu uităm însă că dez­
voltarea socială şi spirituală a omului este, în ciuda unei p ă - .
reri superficiale, adeseori înceată, sinuoasă şi greu de urmă­
rit în drumul e i ; copacul în plină vigoare poate fi foarte bine
despărţit prin mii de kilometri de sămînţa lui, sau cum este
aici cazul, prin mii de ani. Ceea ce trezeşte mirare, totuşi, este
faptul că leagănul democraţiei a putut fi tocmai acest Orient
Apropiat, atît de străin, la prima vedere, de ideea unui astfel
de regim. Dar cîte surprize nu-i rezervă arheologului răbdă­
toarea sa muncă „subterană”. Pe măsură ce se lărgeşte şi se
adînceşte domeniul său de săpături arheologice, „brigada caz­
malei şi a lopeţii" face în această parte a lumii descoperirile
cele mai neaşteptate.

90
 Aceea despre care este vorba aici nu şi-a dezvăluit de alt­
m interi im portanţa decît după mai mulţi ani de cercetări şi
de studii. Este vorba d e „procesu'l-verbal" al unei adunări po­
litice cuprins într-un poem al cărui text ne este astăzi cunos­
cut din 11 tăbliţe şi fragmente. Patru dintre aceste piese
fuseseră icopiaite şi publicate in decursul celor patru decenii
trecute, fără ca cineva să-şi. fi d a t seama de valoarea docu­
m entară a acestui text referitor la istoria politică a Sumeru­
lui. Ea n u a apărut d ecît în 1943,# atunci cînd Thorkild
Jacobsen şi-a publicat studiul său asupra D em o cra ţiei prim i­
tive. Eu însum i am av u t norocul ca după aceasta să identific
şi să copiez celelalte şapte piese la Istam bul şi ‘l a Philadelphia
ş i să .pot astfel reconstitui poem ul în întregul s ă u 1.
\ In Ju ru l anului 3000 î.e.n., prim ul parlam ent cunoscut pînă
astăzi s-a reu n it deci în sesiune solemnă. El se compunea, ca
şi p arlam entele n o a stre m odem e, din două c a m e re : Senatul
sau ad u n area celor b ătrîn i şi Cam era inferioară formată din
toţi cetăţenii capabili s ă p o arte arm eJjN e-am pu tea crede la
A tena sau în v rem ea Rom ei republicane f T otuşi sîntem In
O rientul A p ro p iat c u d o u ă m ilenii bune înaintea naşterii de­
m ocraţiei greceşti. Dar, chiaT din această epocă, sumerienii,
popor creato r, s e p u te au lă u d a c ă posedă oraşe m ari grupate in
; jurul u n o r edificii p u blice m ăreţe şi de faim ă universală. Ne-
; gustorii să i le g a se ră v ii re la ţii com erciale, p e u sc a t şi p e mare,
cu ţările. în v e c in a te ; g în d ito rii să i cei m ai profunzi puseseră
la p u n ct u n ansam blu d e id e i relig io ase c a re a u fost apoi ac­
ceptate c a ev a n g h elie, n u n u m a i în Sumer', ci chiar Intr-o m are
i p arte â v e c h iu lu i O rie n t A p ro p iat. P o eţii săi ce i m ai înzes-
| traţi îi c în ta u p e zeii, e ro ii ş i reg ii lor, cu dragoste şi căldură.
In sfîrşit, ca o încoronare, su m e rien ii elabo raseră trep tat un
i sistem d e scriere zgîriată p e a rg ilă c u aju to ru l u nui stilet d e
[ trestie, care pentru prim a d a tă a p erm is om ului să-şi ţin ă cro-

1 Cele 115 versuri ale acestui poem au fost publicate in ediţie critică
I însoţită de o traducere pusă la punct (1949) în „American J o u rn a l oi Ar-
I c h a e o lo g y " .

91
nica permanentă a celor mai m ărunte fapte şl ginduri ale sale,
a speranţelor şi dorinţelor sale, a ideilor şi credinţelor sale.
Nu este deci de loc surprinzător că şi in domeniul politic su­
m erienii au realizat progrese însemnate.
Parlamentul de care se face menţiune în textul nostru nu a
fost convocat pentru o problemă lipsită de importanţă. Era
vorba de o sesiune extraordinară, în decursul căreia cele doua
camere trebuiau să aleagă, înire-ceea ce am numi noi astăzi
„pace cu oricejpieţ"-sau ră z b o iu l şi independenta"7 Este inte­
resant să precizăm in ce anume împrejurări s-a ţinut această
memorabilă sesiune. Ca şi Grecia, într-o epocă mult mai re­
centă, în acest m ileniu al treilea î.e.n., Sumer era alcătuit
dintr-un -număr de oraşe-state, care rivalizau pentru hege­
monie. Unul dintre cele mai importante era K i ş, care după o
legendă sumeriană, primise regalitatea din partea Cerului,
im ediat după „potop" l. In acelaşi timp, U r u k , un alt oraş
aşezat mult mai la sud, îşi lărgea puterea şi influenţa şi ame­
ninţa în mod serios supremaţia rivalului său. Regele din K i ş
(numit în poem A g g a) a sfîrşit prin a-şi da seama de pericol
şi a am eninţat pe cei din U r u k că va pomi război dacă nu-1 *
v o r recunoaşte drept stăpînul lor. In acest moment hotăritor
au fost convocate cele două adunări din U r u k , aceea a bă-
trînilor şi aceea a cetăţenilor valizi.
Aşa cum am arătat mai sus, conflictul intre cele două oraşe
sumeriene ne este cunoscut dintr-un poem epic. Principalele
personaje s i n t : A g g a, ultimul rege al primei dinastii din
Ki ş , şi G h i l g a m e ş 2, rege în U r u k şi „stăpîn în Kul-
1 a b “. Poemul începe cu sosirea la U r u k a solilor lui A g g a,
purtători ai unui ultimatum. Înainte de a-i da răspunsul, G h i l ­
g a m e ş consultă „adunarea bătrînilor oraşului" rugîndu-i in­
sistent să nu se supună oraşului Ki ş , ci să ia armele şi să
lupte pentru victorie. Totuşi „senatorii", departe de a împăr­
tăşi aceleaşi sentimente, preferau 'supunerea pentru a avea

1 A se vedea cap. XX.

* Despre G h i l g a m e ş a se vedea In special cap. XXIII.

92
pace. O astfel de hotărire nu este însă pe placul lui G h i l g a ­
m e ş , care se Înfăţişează Înaintea „adunării bărbaţilor oraşu­
lui" şi Işi reia pledoaria. Membrii acestei a doua adunări ho­
tărăsc să lupte. N ici un fel de supunere faţă de K i ş l G h i l ­
g a m e ş este Înaintat şi pare plin de încredere In rezultatele
luptei. Aceasta nu a durat decît foarte puţin : „Ea nu a ţinut
nici cinci zile" spune poemul, „ea nu a ţinut nici zece zile" —
A g g a a asediat U r u k şi a băgat groaza în locuitorii aces­
tuia. Restul poemului nu este prea limpede. Se pare insă că
G h i l g a m e ş a sfîrşit, într-un fel sau altul, prin a cîştiga
prietenia lui A g g a, făcîndu-1 să ridice asediul, fără a lupta
împotriva lui.
Iată extras din poem pasajul cu privire la „parlamentul" din.
U r u k . Traducerea este literală şi redă, d e fapt, cuvintele ade­
vărate ale vechiului poem. U n anumit număr de versuri, al
căror conţinut a rămas de n eîn ţeles, a fost suprimat.

„Trimişii lui A g g a , fiul lui E n m e b a r a g g e s i ,

Părăsiră K iş pentru a se îndrepta spre G h i l g a m e ş ,
la U t u k .
Stăpînul G h i l g a m e ş bătrînilor oraşului său
A înfăţişat pricina şi a cerut sfa t:
„Să nu ne supunem casei din Ki ş ,
s-o lovim cu armele noastre 1"
Adunarea bătrînilor oraşului său
Răspunse lui G h i l g a m e ş :
„Să ne supunem casei din Ki ş ,
să n-o lovim cu armele noastre 1”
G h i l g a m e ş , stăpîn peste K u 11 ab ,
Care a îndeplinit fapte vitejeşti pentru zeiţa I n a n n a-
Nu a închis. în inima sa
cuvintele bătrînilor oraşului său.
A doua oară G h i l g a m e ş , stăpîn peste K u lla b .
Înaintea luptătorilor oraşului său
a înfăţişat pricina şi a cerut sfa t:
„Nu vă supuneţi casei din K i ş 1
s-o lovim cu armele noastre 1"
Adunarea luptătorilor oraşului său
Răspunse lui G h i l g a m e ş :

93
 „Nu vă supuneţi casei din K i ş I
s-o lovim cu armele noastre I"
Atunci lui G h i 1 g a m e ş, stăpîn peste K u 11 a b,
La această părere a luptătorilor oraşului său
inima i s-a înveselit, sufletul i s-a luminat".

Poetul nostru, aşa cum se vede, este foarte concis, multu*

mindu-sc să menţioneze „parlamentul" din U r u k şi cele două
camere, fără să dea nici un amănunt în p riv in ţa lor. Ceea ce
am fi dorit să cunoaştem, de exemplu, este num ărul reprezen*
tanţilor fiecărei camere şi felul în care „deputaţii0 şi „senato­
rii- erau aleşi. Oare fiecare individ putea să-şi spună părerea
şi să fie sigur că este ascultat ? Cum se realiza acordul între
cele două camere ? Oare parlamentarii foloseau pentru a-şi
spune părerea un procedeu asemănător cu practica noastră a
votului ? Exista oare un „preşedinte" însărcinat să conducă
dezbaterile şi care in numele adunării lua cuvîntul în faţa re­
gelui ? In ciuda cuvintelor nobile şi senine ale poetului, ne
putem închipui că manevrele, intrigile de culise, erau cunos­
cute acestor veterani ai politicii. Oraşul-stat U r u k era în
mod vizibil despărţit în două lagăre opuse : exista un partid al
războiului şi un partid al păcii şi ne putem uşor închipui, că
in culise înainte ca fruntaşii fiecărei „camere" să anunţe ho-
tărîrile finale şi, după cît se pare, unanime, aveau loc multe
şedinţe, destui de asemănătoare în fond celor care se ţin la
noi în încăperi pline de fum.
.Probabil că nicicînd nu vom găsi vreo urmă despre toate
.aceste vechi certuri, despre toate aceste vechi compromisuri
( politice. Există foarte puţine şanse să punem vreodată mina
i pe nişte cronici „istorice” cu privire la epocile lui A g g a şi
1G h i 1 g a m e ş, deoarece pe vremea lor scrierea era încă fie
/ cu totul necunoscută, fie abia inventată, fie în stadiul primitiv
j al pictografiei. Gît despre poemul nostru epic, e bine să preci­
zăm că el a fost scris p e tăbliţe cu multe secole după inciden-
tele pe care le relatează, probabil mai bine de o mie de ani
l după şedinţa „parlamentului" din U r u k .
 V
r ă z b o iu l c iv il

PRIMUL ISTORIOGRAF

Trebuie să recunoaştem că Sumerul nu a dat mei un istoric

cu 'adevărat demn de acest nume. Nici unul din istoriografii
săi, aceasta este sigur, nu a redactat istoria aşa cum o con­
cepem astăzi, adică ca pe o succesiune de evenimente, a căror
evoluţie este' condusă de cauze profunde, ele însele supuse
unor legi universale. Plecînd de la un punct de vedere dogma­
tic, impus de viziunea sa proprie asupra universului, sume­
rianul considera că evenimentele istorice apar „gata făcute*
pe scena lumii. El credea, de exemplu, că propria lui ţară, pe
care o vedea plină de oraşe înfloritoare, bogată în sate şi gos­
podării, cu un întreg aparat perfecţionat de practici şi insti­
tuţii politice, religioase şi economice, fusese întotdeauna ace­
eaşi, de la începutul începuturilor, adică din momentul în care
zeii plănuiseră şi hotărîseră că aşa va fi. Fără îndoială că nici­
odată nu le-a trecut prin minte celor mai pricepuţi dintre sa­
vanţii din Sumer, că ţara lor fusese odinioară un ţinut mlăşti­
nos şi pustiu, cu umile cătune răzleţe şi că ea nu s-a transfor­
mat decît încetul cu încetul, din generaţie in generaţie, cu
preţul unor lupte şi eforturi neîncetate, prin voinţa perseve­
rentă a oamenilor şi după multe căutări însoţite de un şir în­
treg de investiţii şi descoperiri.
Pentru istoricul modem, a defini obiectele şi a le clasa, a
se ridica de la particular la general, aceste etape fundamen­
tale ale spiritului ştiinţific, sînt reguli metodologice de la sine

95
 înţelese. Dar această metodă de cunoaştere era cu totul stră­
ină sumerienilor. Cel puţin ea am apare niciodată în lucrările
lor Intr-o formă explicită şi conştientă. Şi aceasta se poate
constata în multe domenii. Ştim, de exemplu, că săpăturile ar­
heologice au scos la iveală foarte multe tăbliţe cuprinzfnd în-
şirări de forme gramaticale. Dar dacă, într-adevăr, aceste ca­
taloage dovedesc o adîncă cunoaştere a Clasificărilor gramati­
cale, nicăieri nu s-a găsit urma unei singure definiţii, a unei
singure reguli gramaticale. De asemenea, printre numeroasele j
documente matematice scoase la lumina z ile i: tabele, pro­
bleme şi rezolvările lor, niciodată nu s-a în-tîlnit enunţarea
unei legi generale, a unei axiome sau unei teoreme. S-au mai
găsit lungi liste cu nume de copaci, pliante, animale şi pietre,
liste alcătuite de către profesorii sumerieni de ştiinţe naturale. -
Dar dacă principiul acestor inventare ne ramine neclar, în
orice caz este sigur că el nu decurgea din înţelegerea reală
sau măcar din intuirea legiiot botanice, zoologice sau mine­
ralogice. Cit despre culegerile de legi — aceste coduri1 care
reunite conţineau legi speciale cu sutele — nici una dintre
cele care au fost găsite nu formulează măcar un singur prin­
cipiu juridic general.
Pentru a reveni la istorie, în compilaţiile istoriografilor din
serviciul Templelor şi Palatelor nu se găseşte nimic care să
semene cu o istorie închegată, metodică şi completă. •
De fapt, de ce ne-am mira ? Nu este chiar atît de mult de
cind mintea omenească a descoperit „arta de a-ţi orienta bine
gindirea şi de a judeca lucrurile în mod corespunzător". Totuşi
este destul de surprinzător faptul că la sumerieni nu se găseşte
nimic care să se înrudească cu tipul de lucrări istorice atît de
răspindite la ebrei şi la greci. Sumerienii au creat şi au cul­
tivat numeroase genuri literare : mituri şi povestiri epice, im­
nuri şi lamentaţii, eseuri şi proverbe şi se pot desprinde, ici
şi colo — in special în epopei şi în lamentaţii —, unele date

1A se v e d e a cap. VII.
5. PANOU NUMIT „STINDARDUL DIN UR“.
Fut* (o): Războiul, fufa (b): Pacea
ZXZ8XX

M if Wi
 STINDARDUL DIN UR. Războiul

0 . L ă n c ie r i s u m e r ie n i
— 10 STELA REGELUI EANNATUM NUMITĂ A .VULTURILOR"
 *#

J * r,v

r
i0NIBKl. rHAGMENT DE STELA i>. stela In cinstea unii vicrom, dm. h.
 istorice. N u ex istă în să u n g en' lite rar propriu-zis istoric. Sin­
g u rele d o cu m en te c a re a r p u te a fi socotite înrudite cu acest
gen sîn t inscripţiile v o tiv e d e p e statui, stele, conuri, cilindri,
vase şi tăbliţe. D ar ch iar şi acestea sîn t fo a rte scu rte şi influ­
en ţate d in p lin d e d o rin ţa d e a-şi atrag e bunăvoinţa zeilor.
In general, faptele p e c a re ele le relatează sîn t contem porane
( şi izolate. AJnele, totuşi se referă la evenim ente an terio are şi
1 arată un sim ţ al am ănuntului istoric care p en tru acea d a tă în-
! d ep ărtată (aproxim ativ 2400 ani î.e.n.) nu a re echivalent în li-
I teratu ra m ondială.
V jT o ţi „istoricii" noştri prim itivi, cel p u ţin acei p e c a re îi cu­
noaştem , locuiau la L a g a ş, oraş din sudul Sum erului, care
mai bine de un secol, p e la m ijlocul m ileniului al treilea î.e.n.,
a ju cat un ro l politic şi m ilitar precum pănitor. L a g a ş era se­
diul unei active dinastii d e regi, în tem eiată d e U r - N a n ş e .
Ea s-a făcut cunoscută p rin nepotul acestuia, E a n n a t u m
C u c e r i t o r u l , c a re a reuşit, p en tru o scu rtă perioadă, să
devină stăp în u l întregii ţări a Sum erului (faim oasa „stelă a
vulturilor" e rid ica tă d e el). D inastia a continuat prin dom nia
lui E a n n a t u m , fratele său, şi al lui E n t e m e n a, fiul
acestuia. A poi steau a L a g a ş-ului a p ălit şi du p ă o perioadă
tulbure s-a stins sub U r a k a g i n a, al optulea reg e după
U r - N a n ş e. R eform ator înţelept, acest cîrm uitor nu a putut
face faţă am biţiei regelui L u g a l z a g g i s i di n U m m a ,
care l-a pu s pe fugă înainte de a căd ea el însuşi răpus de
loviturile^m arelui S a r g o n din A kkad.
Ceea ce n e redau istoriografii d in L a g a ş este tocm ai isto­
ria politică sau m ai curind şirul d e evenim ente politice din
această perioadă, de la dom nia lui U r - N a n ş e p în ă la aceea
a lui u r u k a g i n a. P ovestirile lor sîn t cu a tît m ai preţioase,
cu cît se p a re c ă aceste p e rso n a je erau arhivari în slujba Pa­
latului şi ai Tem plului şi av eau desigur acces la unele infor­
maţii. d in izvoare d e prim a m în ă despre evenim entele p e care
le descriu.

13. CAP DE SUMERIAN

 Printre aceste povestiri, una, în special, se distinge prin bo­
găţia amănuntelor şi claritatea expunerii. Operă a unui arhivar
al lui En t e m e na, ea expune refacerea şanţului ce forma
graniţa între L a g a ş şi U m m a , şanţ distrus în cursul unei
lupte anterioare ce avusese loc între cele două oraşe. Scribul,
dornic să arate în ce împrejurări are loc evenimentul, a găsit
necesar să reamintească substratul politic. Desigur fără prea
multe amănunte, el descrie unele episoade importante ale lup­
tei dintre L a g a ş şi U m m a , ajungînd pînă la epoca cea mai
îndepărtată asupra căreia avea informaţii, adică aceea a lui
M e s i 1i m, rege în K i ş şi suzeran al Sumerului în jurul
anului 2600 î.e.n.
In ciuda acestei lăudabile intenţii, trebuie totuşi să consta­
tăm că povestirea sa este departe de a da dovadă de obiecti­
vitatea la care ne-am aştepta din partea unui istoric. Dimpo­
trivă, întregul său efort constă In a armoniza desfăşurarea
faptelor eu explicaţia ce îi este impusă apriori de concepţia sa
teocratică asupra lumii. De aci, stilul literar extrem de original
al acestei istorii, unde se împletesc strîns isprăvile oamenilor
cu cele ale zeilor. De aci şi dificultatea pe care o încercăm
vrînd să separăm evenimentele istorice reale de contextul lor
fabulos. Istoricul modem trebuie să folosească acest gen de
documente cu cea mai mare prudenţă, completînd indicaţiile
pe care le conţin şi confnintîndu-le cu date provenite din alte
izvoare.
Ca exemplu, iată ce se poate reţine despre istoria politică
a Sumerului, din textul arhivarului nostru, după ce a fost des­
puiat de zgura teologică şi de frazeologia politeistă a auto­
rului ei.
Pe vremea cînd M e s i 1i m, rege în K i ş, domnea, cel puţin
cu titlul, asupra întregii ţări a Sumerului, s-a ivit un conflict
de frontieră între oraşele-state L a g a ş ş i U m m a . Suzeran al
ambelor oraşe, M e s i 1i m a arbitrat conflictul şi în conformi­
tate cu oracolul rostit de S a t a r a n (zeu însărcinat cu apla­
narea neînţelegerilor) a delimitat graniţa dintre cele două.

98
state şi a rid icat o stelă com em orativă pentru a marca linia de
h o tar şi a preîntîm pina noi conflicte.
H otărirea, care a fost fără îndoială acceptată de cele două
părţi, p are să fi favorizat mai curînd oraşul L a g a ş. De aceea,
ceva m ai tîrziu (epoca nu este stabilită, dar după unele indi­
caţii ea s-ar situ a cu puţin timp înainte ca U r - N a n ş e să-şi
fi întem eiat dinastia) U ş, i ş a k k u 1 din U m m a, a încălcat
clauzele acordului şi a sfărîm at stela lui M e s s i 1i m, apoi,
trecînd graniţa, a cotropit G u e d i n n a, teritoriu ţinînd de
Lagaş.
A cest ţin u t a răm as în m îinile celor din U m m a pînă în
epoca lui E a n n a t u m, nepotul lui U r - N a n ş e . Acest con­
ducător m ilitar, ajuns puternic prin cuceririle sale, a reuşit pen­
tru o scu rtă p erioadă să-şi ia titlul d e rege al cetăţii K i ş. şi să
revendice suzeranitatea asupra întregului Sumer. El a atacat
şi a învins p e cei d in U m m a , a impus un nou tratat de gra­
niţă lui E n a k a 11 i, p e atunci i ş a k k u la U m m a , şi a pus
să se sape un şanţ paralel cu noua graniţă, pentru a asigura
fertilitatea G u e d i n n e i . Apoi, pentru a se păstra amintirea
faptului, a d at poruncă să se refacă vechea stelă a lui M e s i-
1 i m şi a pus să se ridice alte clteva stele în numele său. In
sfîrşit, a poruncit să se construiască în vecinătate un număr
m are de edificii şi*de sanctuare pe care le-a dedicat marilor
zei sum erieni. Şi pentru a pune capăt oricărei surse de neîn­
ţelegere, a lăsat în paragină de-a lungul şanţului-graniţă, pe
teritoriul celor d in U m m a , o fîşie de păm înt considerată ca
„ţară a nimănui".
M ai tîrziu totuşi E a n n a t u m , dornic să potolească într-o
anum ită m ăsură resentim entele celor din U m m a , într-o pe­
rioadă cînd căuta să-şi extindă cuceririle în alte direcţii, le-a
perm is să folosească ogoarele d in G u e d i n n a şi chiar pe
cele situate mai la sud. El puse totuşi o condiţie, aceea ca lo-

1 I ş a k k u era un titlu în acelaşi timp religios şi civil,_ acela al prinţu­

lui pontif, al celui mai înalt magistrat al cetăţii, care o cirmuia sub auto­
ritatea imediată a zeilor; a se vedea începutul cap. VI.

7 99
cuitorii din U m m a s ă p re d e a c o n d u c ă to rilo r d in L a g a ş 0
p arte din recoltă, în schim bul u zu fru ctu lu i ce d at, ce ea ce-i asi­
gura un venit im portant lui şi u rm aşilo r săi.
Pînă aci arhivarul lu i E n t e m e n a n u re la te a z ă d ec ît eve­
nim ente din trecut. In schim b, c e le p e c a re le ev o că m ai tîr-
ziu îi sînt contem porane şi p a re ch iar fo a rte p ro b ab il ca el sa
fi fost m artor ocular.
Cu toată victoria zdrobitoare a lui E a n n a t u m , celor din
U m m a nu le-a trebuit m ai m u lt d e o g en e raţie p en tru a-şi re­
căpăta încrederea, d a c ă n u ch iar p u te re a lo r d e odinioară.
Conducătorul lor, U r - L u m m a , n -a recu n o scu t tra ta tu l jig­
nitor încheiat c u L a g a ş ş i a refu zat s ă p re d e a tributul impus
oraşului U m m a d e E a n n a t u m . M ai m ult încă, el a porun­
cit să fie secat şanţul-graniţă, a sfă rîm a t şi a d a t foc stelelor
ale căror inscripţii îl m im au şi a d istru s p în ă şi edificiile şi
sanctuarele p e ca re E a n n a t u m le rid ica se p en tru a face
sfîntă linia d e d em arcaţie. El e ra acum h o tă rît să treacă fron­
tiera şi să p ătru n d ă î n G u e d i n n a ş i , p en tru a-şi asig u ra vic­
toria, ceru şi obţinu a ju to r m ilitar din p a rte a regelui străin
care dom nea în nordul Sum enflui. C ele d o u ă arm ate s-au în­
fruntat în v ec in ă tatea graniţei, U m m a şi aliaţii ei conduşi de
către U r - L u m m a în persoană, ia r cei d in L a g a ş conduşi
de E n t e m e n a , al căru i ta tă E a n n a t u m era, probabil,
p e acea vrem e un m oşneag. V ictorioşi au fost cei d in L a g a ş.
U r - L u m m a a fugit u rm ărit îndeaproape d e către E n t e-
m e n a, ia r o m are p a rte d in arm atele sale, atra să în tr-o cursă,
a fost nimicită.
Numai c ă izbînda iu i E n t e m e n a s-a d o v ed it a n u fi
trainică. După înfrîngerea şi fără îndoială m oartea lui
U r - L u m m a , un nou duşm an a apărut în persoana lui 1 1,
s a n g a 1 din Z a b a 1 a m, oraş situat la hotarele d e n ord ale
cetăţii U m m a . Tactician abil, acest personaj şi-a aşteptat
ceasul şi a ales, pentru a interveni, m om entul cînd E n t e -

1 S a n g a era administratorul principal al unuia sau mai multor temple.

m e n a e ra in lu p tă cu adversarul său. De îndată ce bătălia a
lu a t sfîrşi't, e l a a ta c a t p e E n t e m e n a care ieşise victorios,
a a v u t u n p rim succes şi a .pătruns adine în teritoriile
L a g a ş-ului. N e p u tîn d m ai tîrziu să-şi păstreze cuceririle la
sudul g ra n iţe i care sep ara U m m a de L a g a ş , el reuşi
to tu şi să d ev in ă i ş a k k u la U m m a . De atunci el a arătat
fa ţă d e re v en d icările L a g a ş-ului cam acelaşi dispreţ
ca şi p re d eceso ru l său. H secă şanţul-graniţă, absolut
n ec esar irig ării o g o arelo r şi gospodăriilor vecine şi se mul­
ţum i să p lă te a sc ă o p a rte d in tributul im pus U m m e i prin ve­
chiul tra ta t al lui E a n n a t u m . A tunci cînd E n t e m e n a
îi trim ise soli p en tru a-i cere explicaţii, 11 răspunse revendi-
cînid cu sem eţie în treg u l terito riu drept dom eniul său.
C onflictul n u a fost rezolvat p e calea arm elor. Se pare că
p în ă la urm ă, u n com prom is a fost impus celor două părţi de
că tre o te rţă p ersoană, probabil regele din nord. în linii mari,
h o tărîre a p a re să fi favorizat L a g a ş-ul, căci vechea linie de
d em arcaţie a-lui M e s i l i m - E a n n a t u m a fost păstrată ca
g ra n iţă în tre U m m a şi L a g a ş . Pe d e altă parte, nu se mai
am inteşte d e o d espăgubire ce a r fi trebuit dată de către
U m m a p e n tm a-şi lichida datoriile p e care nu le plătise
L a g a ş-ului. Se p a re c ă nici nu au mai fost ţinuţi răspunză­
to ri d e aprovizionarea cu apă a G u e d i n n e i , această sar­
cin ă revenindu-le d e acum înainte locuitorilor din L a g a ş .
A ceste evenim ente istorice, ca re m archează lupta pentru
puteTe d in tre L a g a ş şi U m m a , sîn t departe de a reieşi în
mod ev id en t din text. Ele n u apar decît după mai m ulte lecturi
foarte a ten te şi în că trebuie s ă citeşti printre rînduri şi să
procedezi p rin deducţie. C ititorul îşi v a putea da seama din
trad u c ere a lite ra fe p e c a re o dau mai jos, despre operaţiile la
care treb u ie supus u n asem enea document pentru a extrage
d atele c u ad e v ăra t isto rice d in aceste ciudate istoriografii şi
„cro n ici” sum eriene.

101 ^
 „ E n l i l , rege al tuturo r ţărilor, p ărin te al tu tu ro r zeilor,
in decretul său nestrăm utat a h o tărn icit g ran iţa dintre N i n -
g i r s u şi Ş a r a 1. M e s i l i m , reg e în K i ş , a trasat-o din
inspiraţia zeului S a t a r a n şi a rid icat o ste lă în acel loc.
Dar U ş, i ş a k k u la U m m a , în câlcin d în acelaşi timp şi
hotărîrea divină şi făgăduiala om enească, a sm uls stela de la
graniţă şi a pătruns în cîm pia L a g a ş.
„A tunci N i n g i r s u , cam pionul lu i E n l i l , u n n în d po­
runca acestuia, a d eclarat război celo r d in U m m a . Din po­
runca lui E n l i l el a aru n cat asu p ra lo r M area P lasă şi a în­
grăm ădit p e cîmpie, ici şi colo, scheletele(?) lo r în mormane.
Apoi, E a n n a t u m , i ş a k k u di n L a g a ş , unchiul lui E n-
t e t m e n a, i ş a k k u din L a g a ş, a h o tă rn icit din nou gra­
n iţa în bună învoială cu E n a k a l l i , i ş a k k u l a U m m a :
el a făcut să trea că şanţu l canalului d e la I d n u n în cîmpia
G u e d i n n a . D e-a lungul acestui şa n ţ el a aşezat mai multe
stele cu in s c rip ţii; el a aşezat la locul lo r stelele lui M e s i-
1 im . D ar n u a p ătru n s în cîm pia U m m a . El a clăd it atunci în
acest loc I m d u b b a lui N i n g i r s u , N a m n u n d a—k i-
g a r r a , ca şi lă ca şu l lu i E n l i l , lăcaşu l lu i N i n h u r s a g ,
lăcaşul lu i N i n g i r s u şi lăcaşu l lu i U t u .
„M ai m u lt d ec ît atît, în u rm a stato rn icirii graniţei, ummai-
ţii au p u tu t să m ă n în ce orzul zeiţei N a n ş e şi orzul lui
N i n g i r s u , p în ă la u n k a r u * d e fiecare om şi aceasta
doar d rep t dobîndă. E a n n a t u m a lu a t im pozite de la ei
procurîndu-şi astfel u n v e n it d e 144 000 k a r u m ari.
„D eoarece a c e s t orz n u a fo st p red a t, d eo a rece U r —
L u m m a , i ş a k k u l a U m m a , a lip sit d e ap ă şanţul-graniţă
al lu i N i n g i r s u ş i şan ţu l-g ran iţă al lui N a n ş e ; dat
fiind că a sm uls ş i aru n c a t în foc stelele ; d at fiin d că a dis­
tru s altarele ze ilo r rid ic ate od in io ară în N a m n u n d a —
k i g a r r a ; d a t fiind că a o b ţin u t aju to ru l ţă rilo r străin e şi
p în ă la u rm ă a tre c u t şa n ţu l-g ra n iţă al lu i N i n g i r s u ,
E a n n a t u m a lu p ta t îm p o triv a lui în G a n a u g i g g a , unde
se găsesc ogoarele şi gospodăriile lu i N i n g i r s u , i ar E n -

1 N i n g i r s u era zeul patron al L a g a ş-ului, iar Ş a r a cel al

U m m e l j fiecare din ei reprezintă aici oraşul respectiv.
* Echivalentul modern al acestei măsuri de capacitate nu poate fi fixat
în mod exact dat fiind că ne lipsesc documente precise, vechile măsuri
variau mult după epocă şi localitate: aci, k a r u (cea mai mare unitate
de volum sumeriană) poate f i aproximativ între 100 şi 300 litri, înmulţit
cu 3600.

102
 t e m e n a, fiul mult iubit al lui E a n n a t u m , l-a provocat
la luptă. Ur — L u m m a a luat-o atunci la fugă, în timp ce
E n t e m e n a urmărea trupele ummaite pînă la Umma; In
plus, corpul de elită al lui U r — Lumma , format în total
din şaizeci de soldaţi, a fost nimicit (?) pe malurile canalului
de la L u m m a — g i r n u n t a . Cit despre războinicii din
U m m a , E n t e m e n a a lăsat cadavrele lor pe cîmp, fără a
le da un mormint pentru a fi sfîşiate de păsările şi animalele
sălbatice, şi a îngrămădit scheletele (?) lor In cinci locuri
diferite.
„In acest timp, 11, marele preot din Z a b a l a m , pustiia (?)
ţara de la G i r s u 1 pînă la Umma . El şi-a atribuit pe ne­
drept titlul de i ş a k k u din U m m a şi a lipsit de apă şanţul-
graniţă al lui N i n g i r s u , şanţul-graniţă al lui N a n ş e,
I m b u b b a al lui N i n g i r s u , bucata de pămînt arabil din
ţinutul G i r s u care se întinde spre Tigru ş i N a m n u n d a —
k i g a r r a al lui N i n h u r s a g ; în afară de aceasta, el nu
a predat decît 3 600 k ar u, di n orzul datorat Lagaş-ului. Şi
atunci cînd E n t e m e n a , i ş a k k u din La g a ş , şi-a trimis
în mai multe rînduii oamenii la II din cauza acestui şanţ-
graniţă, II, i ş a k k u din Umma , jefuitorul gospodăriilor şi
ogoarelor, purtătorul de cuvinte rele, a spus: „Şanţul-graniţă
al lui N i n g i r s u şi şanţul-graniţă al lui N a n ş e îmi apar­
ţin"... De fapt, a adăugat, chiar: „îmi voi exercita autorita­
tea de la A n t a s u r r a pînă la templul lui D i m g a l —
A b z u " . Totuşi E n l i l şi N i n h u r s a g nu i-au îngăduit
aceasta.
„ E n t e m e n a , i ş a k k u din L a g a ş , al cărui nume fu­
sese proclamat de către N i n g i rs u, a săpat deci acest şanţ-
graniţă de la Tigru şi pînă la canalul din I d n u n, potrivit
poruncii lui E n l i l , potrivit poruncii lui N i n g i r s u, potrivit
poruncii lui N a r iş e şi l-a refăcut pentru Regele său mult
iubit N i n g i r s u şi pentru Regina sa mult iubită Nanş e ,
după ce a clădit din cărămizi temeliile lui N am n u n da —
kigarra.
„Fie ca Ş u l u t u l a , zeul personal al lui E n t e m e n a ,
i ş a.k k u din L a g a ş, căruia E n l i l i-a dat sceptrul, căruia
E n k i i-a dat înţelepciunea, de care N a n ş e s-a legat în
inima ei, el marele i ş a k k u al lui N i n g i r s u , omul care a
primit cuvîntul zeilor, să se înfăţişeze ca mijlocitor înaintea

1 Cartier din Lagaş.

 lui N i n g i r s u şi a lui N a n ş e cerînd pentru E n t e m e n a
viaţă îndelungată pînă in timpuri îndepărtate.
„Ummaitul, care oricînd in viitor va trece şanţul-graniţă al
lui N i n g i r s u şi şanţul-graniţă al lui N a n ş e pentru a pune
stăpînire prin forţă pe ogoarele şi gospodăriile — fie că este
într-adevăr un ummait, fie că este un străin— E n l i l să-l ni­
micească ; N i n g i r s u luindu-1 în Marea sa Plasă să facă să
apese asupra lui mina sa puternică, piciorul său puternic, fie
ca supuşii săi ridicaţi împotriva sa să-l zdrobească în mijlo­
cul oraşului său I"

Acest text d e un interes a tît de excepţional a fost regăsit

înscris în term eni practic identici p e doi cilindri de argilă.
«\Unul dintre aceşti cilindri a fost dezgropat lîngă Tello (numele
actual al vechiului L a g a ş), în 1895, apoi copiat şi tradus de
către celebrul Frangois Thureau-Dangin, a cărui personalitate
a dominat asiriologia vrem e der aproape jum ătate dese.col.Cel
de-al doilea face parte din Yale Babylonian ColJection care şi
l-a procurat prin interm ediul unui anticar. Textul a fost publi­
cat în 1920 d e către J.B. Nies şi C.E. Keiser în volumul lo r:
Historical, Religious and Economic Texts. R elativ la acest do­
cument a apărut în 1926 un articol rem arcabil al eminentului
sumerolog Arno Poebel. Articolul lui era însoţit de un studiu
amănunţit al stilului şi al conţinutului lui. Pe această lucrare
se bazează înainte de toate analiza şi propria m ea traducere.
 VI
REFORME SOCIALE

PRIM A REDUCERE DE IMPOZITE

Din fericire pentru noi, vechii „istorici" din Sumer nu s-au

mulţumit să evoce numai războaiele şi luptele. Li s-a întîm-
plat să se ocupe şi de unele evenimente economice sau sociale
însemnate. Astfel, textul unei inscripţii ne relatează despre
reformele menite să înlăture abuzurile „timpurilor trecute",
săvîrşite de către o birocraţie odioasă şi cotropitoare. Docu­
mentul emană de la Palat şi a fost redactat de către unul din
arhivarii regelui U r u k a g i n a , om nou, care a fost adus la
putere de către popor după răsturnarea vechii dinastii a lui
Ur-Nanşe.-
Pentru a aprecia mai bine conţinutul textului nostru, este
absolut necesar să avem măcar o idee sumară asupra funda­
lului politic şi social pe caTe se desfăşoară evenimentele re­
latate.
Oraşul-stat L a g a ş cuprindea, în mileniul al treilea î.e.n., în
afara „capitalei", un mic grup de sate înfloritoare, grupate fie­
care în jurul unui templu. Ca şi celelalte oraşe sumeriene, su­
zeranul L a g a ş u l u i era regele ce domnea pe întregul teri­
toriu al Sumerului, dar de fapt el era cirmuit de către
i ş a k k u 1, reprezentantul secular al zeului tutelai căruia tra­
diţia religioasă îi atribuia întem eierea oraşului. Condiţiile
exacte în care prim ii i ş a k k u au ajuns la putere rămîn ne-

1 A se vedea mai sas, p. 99, nota 1.

105
 d a re ; se poate ca ei să fi fost aleşi de către oamenii liberi ai
cetăţii, probabil la propunerea administratorilor Templului,
numiţi s a n g a, al căror rol politic pare să fi fost hotărîtor.
In orice caz, funcţia aceasta a ajuns .până la urmă ereditară.
Deveniţi puternici şi minaţi de ambiţie, i ş a k k u tindeau să-şi
mărească autoritatea şi bogăţia în dauna Templului, ceea ce
provoca adeseori conflicte între aceştia din urmă şi Palat.
In general, locuitorii din L a g a ş erau plugari şi crescători
de vite, pescari şi luntraşi, negustori şi meseriaşi. Viaţa eco­
nomică a oraşului era condusă printr-un sistem m ixt: era în
parte „socialistă" şi dirijată, în parte „capitalistă* şi nediri­
jată. Pămîntul aparţinea în teorie zeului cetăţii, adică probabil
Templului, care îl administra în folosul tuturor cetăţenilor. De
fapt însă dacă personalul Templului stăpînea o parte impor­
tantă a pămîntului pe care o arenda, o bună parte era proprie­
tatea unor particulari. Chiar cei săraci posedau o bucată de
pămînt, o grădină, o casă sau vite. întreţinerea sistemului de
irigaţie, atît de hotărâtoare pentru viaţa populaţiei în această
ţară aridă, trebuia în mod necesar asigurată în comun. Dar, în
multe alte privinţe economia era relativ liberă de orice con­
strângere. Bogăţia şi sărăda, succesul sau eşecul depindeau în
mare măsură de iniţiativa şi eforturile individuale. Cei mai
harnici dintre meşteşugari îşi vindeau produsele mundi lor pe
piaţa liberă a oraşului. Negustorii ambulanţi întreţineau pe
uscat şi pe mare un negoţ înfloritor cu statele vecine şi nu
încape nici o îndoială că printre ei se aflau, în afara reprezen­
tanţilor Templului, şi particulari. Cetăţenii din L a g a ş erau
foarte conştienţi de drepturile lor şi erau bănuitori faţă de
orice acţiune guvernamentală în stare să lovească în liberta­
tea îndeletnidrilor lor, ca şi a persoanei lor. Această libertate,
socotită de ei ca cel mai de preţ dintre 'bunuri, locuitorii din
L a g a ş o pierduseră, după cum ne arată vechiul nostru do­
cument, în anii dinaintea domniei lui U r u k a g i n a.
Nu se amintesc de loc împrejurările care au dus la această
stare de ilegalitate şi asuprire. Putem însă presupune că

106
această situaţie se datora forţelor economice şi politice pe care
se sprijinea regimul autoritar instaurat de U r - N a n ş e şi ur­
maşii săi. Unii dintre aceşti suverani care dăduseră dovada
de o ambiţie nem ăsurată, atît pentru ei cit şi pentru statul lor,
se lansaseră in războaie „imperialiste* şi în cuceriri sînge-
roase. Cîteodată, ei reuşiseră să obţină victorii importante şi
în timpul unei scurte perioade, aşa cum s-a văzut, unul dintre
aceştia Îşi întinsese chiar dominaţia asupra întregului Sumei,
ba chiar asupra mai multor ţinuturi vecine. Primele victorii
însă n-au avut nici un fel de urmări. In mai puţin de un secol,
L a g a ş a fost redus la graniţele sale de la început şi adus
la starea sa iniţială. Cînd U r u k a g i n a a venit la putere, ce*
tatea era atît de slăbită încît devenise o pradă uşoară pentru
neîndurătorul ei duşman din nord, U m m a.
. Cetăţenii din L a g a ş îşi pierduseră libertatea în decursul
acestor războaie crude şi a urmărilor lor dezastruoase. Pentru
a putea ridica armate şi a le putea înzestra cu arme şi echi­
pament, stăpînii cetăţii au socotit necesar să încalce dreptu­
rile indivizilor, să mărească impozitele, ba chiar să-şi însu­
şească avuţiile Templului. Cit timp ţara fusese în război, ei nu
au întîmpinat nici un fel de împotrivire, căci în război toata
pîrghiile de comandă trecuseră în mîinile oamenilor Palatului.
O dată pacea instaurată, aceştia nu s-au arătat dispuşi să-şi
părăsească posturile şi prerogativele de pe urma cărora aveau
foloase atît de mari. De fapt, aceşti antici birocraţi găsiseră
mijlocul să-şi mărească sursele de venit, veniturile după bu­
get, taxele şi impozitele, în asemenea proporţii incit ar fi putut
stim i invidia colegilor lor moderni.
Trebuie să admirăm oare această tehnică inventată in
Sumer acum 4500 de ani ? Să vedem mai curînd ce spune
vechiul „istoric" care ne inform ează:
Inspectorul luntraşilor confisca luntrele. Inspectorul vitelor
confisca vitele mari şi pe cele mici. Inspectorul pescăriilor
confisca produsul pescuitului. Atunci cînd un cetăţean aducea

107
la P alat un m iel m iţos p e n tru a-1 tu n d e, treb u ia să plătească
5 s ic ii1 d acă lina e ra albă. D acă u n b ă r b a t d iv o rţa de nevasta
sa, i ş a k k u prim ea 5 sicii şi v iziru l să u unul. Dacă un dro-
ghist făcea o unsoare, i ş a k k u p rim ea 5 sicii, vizirul unul,
iar intendentul Palatului în c ă unul. C ît d esp re Templu şi bu­
nurile acestuia, i ş a k k u şi le însuşise. „Boii zeilor — acestea
sîn t chiar cuvintele p o v estito ru lu i — m unceau loturile semă­
nate cu ceapă ale i ş a k k u 4 u i ; loturide sem ănate cu ceapă
şi castraveţi ale i ş a k k u-lui o cupau cele m ai bune pămîn-
turi ale zeului- . Cei m ai respectabili d em nitari ai Templului,
între alţii s a n g a, v ed eau cum li se confisca un m are număr
din asinii şi boii lor, o m are c a n tita te d in g rîn ele lor. însăşi
m oartea e ra im pusă cu tax e şi im pozite. A tunci cînd se aducea
un m ort la cim itir, la fa ţa locului se g ăseau întotdeauna func­
ţionari şi p araziţi c a re -să sto arcă fam iliei în d o liate tot ce era
cu p utinţă : orz, pîine, ‘b ere sau m obilier. De la un capăt la ce­
lălalt al statului, observă c u am ărăciune cronicarul nostru,
„existau perceptori*. In aceste condiţii n u este d e loc de mi­
rare c ă P alatul prospera. Păm ânturile şi bunurile sale formau
un dom eniu v a st şi n eîn treru p t. T extul sp u n e c u v în t cu cu-
v î n t : „Casele i ş a k k u şi ogoarele i ş a k k u, casele hare­
mului Palatului, şi ogoarele harem ului Palatului, casele fami­
liei Palatului şi ogoarele familiei P alatului se ţineau lanţ-.
A ceasta era jalnica stare socială şi p o litică din L a g a ş ,
cînd a apărut p e scenă, povesteşte autorul nostru, un nou
i ş a k k u , num it U r u k a g i n a . Lui îi revine cinstea de a fi
restabilit dreptatea şi d e a fi re d at cetăţenilor asupriţi liber­
tatea. El destitui p e inspectorul luntraşilor, d estitu i p e inspec­
torul pescarilor, destitui p e perceptorul banilor ca re trebuiau
plătiţi pentru tunsoarea m ieilor albi. N ici i ş a k k u, nici vi­
zirul său nu m ai prim eau nimic atunci cîn d un b ărb at divorţa
de nevasta sa. C înd un droghist făcea o unsoare n u mai pri-

1 Siclu era o unitate de greutate (şi in consecinţă de „monedă"). Aici

este vorba, fără îndoială, de sicii de argint de aproximativ 8 grame.

108
m eau nim ic nici i ş a k k u, nici vizirul său, nici intendentul
Palatului. A tunci oînd se aducea un mort la cimitir demnitarii
prim eau o p a r te d in bunurile mortului, mult mai mică decit
Înainte, in u n e le cazuri mai puţin de jumătate. Se respectau
acum b u nurile Templului şi, n e asigură de astă dată „istori-
cul" nostru, d e la un capăt la celălalt al ţării „nu mai exista
p erceptor". El, U r u k a g i n a , „instaurase libertatea" cetăţe­
nilor d in L a g a ş.
D ar d estitu ire a p erceptorilor omniprezenţi nu a fost singura
în făptuire a lu i U r u k a g i n a . El a pus de asemenea capăt
exploatării şi tratam en tu lu i nem ilos la care erau supuşi săracii
de către bogaţi. U n exem plu explică schim barea survenită:
„C asa u n u i om sărm an se învecin a cu casa unui om «de vază»
şi om ul «de vază» îi spunea : «V reau să-ţi cum păr casa». Dacă
om ul sărm an îi sp u n e a om ului «de vază» care dorea să-i
cum pere c a s a : «Plăteşte-m i p re ţu l p e care-1 socot potrivit»
şi d ac ă om ul «de vază» n u cum păra casa, acest om «de vază»
nu tre b u ia să se răzbune p e om ul sărman".
U r u k a g i n a a sc ăp a t d e asem enea oraşul de căm ătari, de
h o ţi şi d e crim inali. A şa cum ne a ra tă ex e m p lu l: „Dacă fiul
u n u i om s ă ra c am en aja u n h e le şte u -pentru a pescui acolo,
n im eni n u -i v a m ai fu ra p e ş te le " . N ici u n dem nitar bogat nu
m ai în d ră z n e a s ă în c a lc e g ră d in a m am ei u n u i om sărac, să
d esp o aie c o p a c ii lu în d fru c tele, aşa cum fusese obiceiul în a­
inte. U r u k a g i n a a în c h e ia t u n p a c t c u N i n g i r s u , zeul
L a g a ş-ului, în c a re p r e v e d e a c ă e l n u v a perm ite c a vădu­
v e le şi o rfa n ii s ă fie v ic tim e le „oam enilor puternici".
A u fo st a c e s te re fo rm e in e fic a c e ş i inutile ? A u fo st ele in­
su fic ie n te ? F a p t e s te c ă n u a u r e u ş it s ă rea d u că v icto ria şi nici
să r e d e a L a g a ş-u lu i p u te re a . U r u k a g i n a şi. reform ele
s a le a u fo s t f o a r te c u r în d d a te u ită rii. G a şi m ulţi alţi reforma­
to ri, se p a r e c ă a v e n it „ p r e a târziu" ş i cu un program prea re-
strîn s. D o m n ia s a a ţin u t m a i p u ţin d e zece ani, şi L a g a ş u i
nu s -a mai p u tu t r id ic a niciodată d u p ă în frîn g erea p e care a

109
su fe rit-o d in p a rte a lu i L u g a l z a g g i s i , ambiţiosul rege al
U r n m e i , m are le riv a l d in n ord.
T o tu şi refo rm ele lu i U r u k a g i n a şi urm ările lor sociale
-au f&cut o p ro fu n d ă im p resie a su p ra vechilor noştri „istorici".
S -au g ă s it tre i c o n u ri şi o p la c ă o v a lă d e argilă conţinind tex­
tu l d o c u m e n telo r c a re re la te a z ă a ceste reform e, în patru ver­
s iu n i şi c u c ite v a v a ria n te . T o a te a u fo st dezgropate de către
a rh e o lo g ii fran cezi la T ello ( L a g a ş ) , în 1878, apoi copiate fi
tra d u s e p e n tru p rim a o a ră d e c ă tre Frangois Thureau-Dangin.
In lu c ra re a d e f a ţă in te rp re ta re a reform elor lui U r u k a g i n a
s e b a z e a z ă p e o tra d u c e re în că in ed ită a documentului, pre­
g ă tită d e A ra o P oebel.
 VII
CODURILE DE LEGI

PRIMUL „MOISE"

Cel mai vechi cod de legi care a fost dezgropat pînă In

1947, era cel al lu i H a m m u r a b i, vestitul rege semit, a că­
rui domnie a început în jurul anului 1750 î.e.n. Scris cu carac­
tere cuneiforme în limba babiloneană, el conţine textul a
aproape trei sute de legi, intercalate între un prolog de pros­
lăvire şi un epilog plin de blesteme la adresa celor ce l-ar
încălca. Stela de diorit cu inscripţie se află astăzi, solemnă şi
impresionantă, <la Luvru. Prin numărul de legi enunţate, prin
precizia lor, prin excelenta stare in care s-a păstrat stela, co­
dul lui H a m m u r a b i rămîne documentul juridic cel mai im­
portant pe care-1 avem asupra civilizaţiei mesopotamiene, dar
nu şi cel mai vechi. Un altul, promulgat de către regele L i-
p i t - I ş t a r , descoperit în anul 1947, este anterior cu peste
150 de ani. / Ş o o ) *■■*
Acest cod al cărui text a fost regăsit nu pe o stelă, ci pe o
tăbliţă de argilă uscată la soare, este scris cu caractere cunei­
forme in limba sumeriană. Tăbliţa a fost dezgropată chiar la
începutul acestui secol, dar din diferite motive ea nu a fost
nici identificată, nici publicată. Abia în 1947—1948 Francis
Steele, pe atunci conservator adjunct la University Museum
din Pennsylvania, a reconstituit-o şi a tradus-o. Ea se compune
dintr-un prolog, un epilog şi un număr interminabil de legi,
dintre care 37 sînt în întregime sau parţial conservate.

111
 L i p i t - I ş t a r însă nu şi-a p u tu t p ă stra p en tru multă vre­
me titlul glorios de a fi c e l d in tîi leg islato r al lumii. In 1948,
Talia Baqir, conservator al m uzeului Irakului de la Bagdad,
care cerceta aşezarea p e atunci necunoscută d e la Tell-Har-
mal, a descoperit două tăb liţe al c ă ro r co n ţin u t s-a dovedit a
fi textul unui cod, după cit se p are, În c ă şi m ai vechi. Ca şi
codul lui H a m m u r a b i , aceste tăb liţe e ra u scrise în limba
babiloneană. Ele au fost stu d iate şi co p iate în acelaşi an de
către cunoscutul asiriolog A lbrecht Goetze, d e la Universita­
tea din Yale. Scurtul prolog c a re preced e legile (nu există
epilog) pom eneşte d e un rege num it B i 1a 1 a m a, care ar fi
trăit cu aproxim ativ 70 d e ani în ain tea lui L i p i t - I ş t a r .
Acest nou cod şi-a văzut deci atribuit, pe acea vreme, privi­
legiul d e a fi cel m ai vechi. A ceasta însă d oar pînă în 1952,
cînd am avut cin stea să copiez şi să traduc, în îm prejurări pe
care le voi preciza, o tăbliţă al că rei tex t reproducea în parte
pe cel a l unui cod prom ulgat d e c ă tre reg ele sum erian U r-
N a m m u. A cest su v eran care a întem eiat cea de-a IlI-a di­
nastie U r, astăzi bine cunoscută, şi-a început domnia, după
evaluările cronologice c a re m erg cel m ai departe, cam in anul
2050 î.e.n., adică cu vreo 300 d e ani în ain tea regelui babilonian
. H a m m u r a b i ^ T ă b l i ţ a lui U r - N a m m u aparţine importan-
\ tei'.colecţii a Muzeului d e antichităţi orientale de la Istambul,
\ unde mi-am petrecut anul universitar 1951— 1952, ca Fulbright
\P ro fesso r.J ^
Fără îndoială c ă aş fi neglijat cu totul această faimoasă tă­
bliţă dacă n-aş fi prim it atunci o scrisoare d e la F.R. Kraus,
actualm ente profesor d e epigrafie m esopotam iană la Univer­
sitatea din Leyda. ÎI întîlnisem pe Kraus c u cîţiv a ani în urmă
în cursul prim elor m ele cercetări în acelaşi m uzeu turc al că­
rui conservator era p e vrem ea aceea. Aflînd c ă m ă găsesc din
nou la Istambul, mi-a trimis o scrisoare în care, pe lîngă amin­
tirile personale, se ocupa de problem e legate d e profesiunea
noastră comună. El îmi sem nala c ă a reperat în decursul ca­
rierei sale de adm inistrator a l muzeului, două fragm ente ale

112
 unei tăb liţe sum eriene acoperite cu texte juridice, fragmente
pe care el le „îmbinase*. Apoi catalogase tăbliţa astfel obţi­
nută la num ărul 3 191 al colecţiei de la N i p p u r . El adăuga
că s-ar p u te a să m ă intereseze conţinutul acestei tăbliţe şi
poate că aş dori să o copiez.
Deoarece tăbliţele „juridice- sîn-t extrem de rare, am cerut
im ediat s ă mi se aducă „numărul 3 191" pe masa mea de lu­
cru. Era o tăb liţă uscată la soare, d e culoare cafenie deschisă,,
m ăsurînd 10X20 centimetri. Mai mult de jumătate din carac­
tere erau distruse şi ceea ce rămăsese mi-a părut, la prima ve­
dere, aproape cu neputinţă de înţeles. Dar, după cîteva zile
de m uncă încordată, conţinutul a început să se limpezească,
să capete form ă şi mi-am dat
aveam în m îinile m ele o copie a celui mai vecm coa ae legi
din lume. •
Tăbliţa fusese îm părţită d e către scrib în opt coloane, patru
pe faţă şi p atru pe verso. Fiecare coloană cuprindea aproxi­
mativ 45 d e casete mici acoperite cu rînduri scrise, din care
jum ătate erau lizibile. Faţa tăbliţei conţinea un lung prolog
care nu era decît în parte inteligibil, datorită numeroaselor
lacune ale textului. Iată textul rezumat pe s c u rt:
| Cînd lum ea a fost creată şi cînd soarta Sumerului şi a ce­
tăţii U r a fost hotărîtă, A n şi E n 1 i 1, cei doi zei principali
sumerieni, au num it rege al cetăţii U r pe zeul lunei N a n ri a.
.La rîndul său, acesta a ales pe U r - N a m m u drept reprezen­
tantul său p e păm înt pentru a cînnui Sumer şi U r. Primele
hotărîri ale noului conducător au avut drept scop să asigure
securitatea politică şi m ilitară a ţării. El a socotit necesar să
intre în conflict cu statul vecin, L a g a ş, care începea să se
dezvolte în dauna cetăţii U r, a învins pe regele acestuia,
H a m h a n i, l-a om orît şi după aceea, bucurîndu-se- de spriji­
nul lui N a n n a, rege a l cetăţii', a restabilit graniţele de la în­
ceput ale cetăţii U r.
V eni atunci vrem ea să se ocupe de treburile interne şi să
aducă reform e sociale sau morale; El a destituit pe delapida-

8 — Istoria Începe la Sumer 113

 'l

toii şi pe jefuitori sau, aşa cum îi desemnează codul, pe „je­

fuitorii" care puneau mina pe boii, oile şi asinii cetăţenilor.
A stabilit un sistem de măsuri şi greutăţi oinstit şi invariabil.
A vegheat ca „orfanul să nu cadă pradă bogatului, văduva
pradă celui puternic, omul cu un siclu, prada celui cu o
m ină1". Pasajul care expunea motivele şi justifica legile ce
urmau a fost distrus. Fără îndoială, acest pasaj arăta că ele
aveau drept scop să facă să domnească dreptatea şi să asi­
gure bunăstarea cetăţenilor.
Legile propriu-zise se găseau probabil însemnate numai pe
reversul tăbliţei, care este atît de deteriorat, încît numai con­
ţinutul a cinci dintre ele poate fi reconstituit cu o oarecare
aproximaţie. Una pare să prevadă o „probă a a p e i"; o a doua
tratează despre întoarcerea unui sclav la stăpînul său. Cele­
lalte trei însă, oricît de fragmentare şi de puţin lizibile ar fi,
sînt de o importanţă cu totul specială pentru istoria evoluţiei
sociale şi spirituale a omului. Intr-adevăr, ele arată ca^OOO
de ani î.e.n. legea de fier „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte",
care a prevalat în mare măsură ila ebred, pînă într-o epocă
mult mai recentă, făcuse loc unei jurisdicţii mai umane, în
care amenzile înlocuiau pedepsele corporale. Faţă de impor­
tanţa lor istorică, aceste trei legi merită să fie citate chiar în
limba în care au fost întocmite. Iată deci textul sumerian
transcris prin mijlocirea alfabetului nostru, însoţit de tradu­
cerea sa literală.

t uku m- b i Dacă
(1u-1 u-r a (un om altui om
g i ş — - — ta) cu o unealtă —...)
...-a-n i al său...
g i r i n-k u d picior i-a tăiat
(zece) 1 0-g i n-k u-b a b b a r 10 sicii de argint
i-1a-e va trebui să plătească.

1 Mina valora 60 de sicii şi dntărea aproximativ 1 livră englezească.

Şi aici este vorba de sicii şi de mine de argint, deci de monedă.

114
 t u k u m-b i D acă
1 u-1 u-r a un om altui om,
g i ş-t u k u l-t a cu o armă
g i r-p a d-d u oasele
a l-in u-r a-n 1 de la...
1 n-z W I l-a sfărîmat:
1-m a-n a-k u-b a b b ar 11 mină de argint
i-1 a-e va trebui să plătească
t u k u m-b i Dacă
1u-1 u-r a un om altui om
g e ş p u-t a cu o unealtă g e ş p u
k a-... 1n-k u d i-a tăiat nasul (?):
2/3-m a-n a-k u-b a b b a r I 2/3 de mină de argint
i-1 a-e va trebui să plătească.

Cît timp îşi v a păstra oare U r - N a m m u locul de cel din­

ţii legislator al lumii ? După unele semne se pare că în Su-
mer au existat alţi legislatori cu mult înaintea lui. Mai de­
vreme sau m ai tîrziu, vreun nou cercetător va da de copia
altor coduri care vor fi de astă dată poate ce le mai vechi pe
care le-a cunoscut om enirea.

8*
 V III
JUSTIŢIA

PRIM A SEN TIN ŢĂ ’ A U N U I TRIBUNAL

Legea şi ju stiţia ,e ra u no ţiu n i fundam entale In anticul

Sumer, căci a tît în teorie, c it şi în p ra c tic ă v ia ţa socială şi
econom ică sum eriană e ra p ătru n să d e ac este noţiuni. In cursul
secolului precedent, arh eo lo g ii a u sco s la lum ină mii de tă­
bliţe de a rg ilă rep rez en tîn d to t felul d e docum ente de ordin
ju r id ic : contracte, ac te , testam en te, cam bii, ch itan ţe şi sen­
tinţe a le tribunalelor. La sum erieni, elev u l d in ultim ii ani de
şco ală dedica o m a re p a rte a tim puhir^sau studiului legilor,
antTP-n în dTi-se în m od re g u la t in T o lo sire a u n ei terminologii
extrem d e specializate, ca şi în tra n sc rie re a codurilor de legi
şi a se n tin ţe lo r c a re in tra se ră în ju risp ru d en ţă. Textul com­
p le t al u n e i astfe l d e se n tin ţe a fost p u b lic at în 1950. El este
a tît d e rem arcabil şi cazul d e c a re se o cupă este a tît de inte­
resant, în c ît m e rită să n e oprim asu p ra lui. A p ro a p e am putea
fi te n ta ţi să v orbim ac i, în term en i de ro m an poliţist, de „ca­
zul fem eii c a re n -a vorbit*.
Aşadar, se comisese un omor în ţara Sumerului, într-o zi
din preajma anului 1850 î.e.n. Trei bărbaţi — un bărbier, un
grădinar şi un alt individ a cărui profesiune nu ne este cu­
noscută — au omorît pe un demnitar al Templului, numit L u -
I n a n n a. Ucigaşii, dintr-o cauză ce nu hi se arată, au infor­
mat pe soţia victimei, pe nume N i n - d a d a , că bărbatul ei
a fost omorît. Fapt destul de ciudat, ea a păstrat secretul şi
nu a înştiinţat autorităţile.

116
 Justiţia avea insă braţul lung chiar pe vremea aceea, cel
puţin în tara cu o civilizaţie înaintată ca a Sumerului. Crima
a fost denunţată regelui U r - N i n u r t a , în capitala sa de
la I s i n şi acesta a trimis cazul în faţa adunării cetăţenilor
ce îndeplinea funcţia tribunalului la N i p p u r .
Nouă bărbaţi s-au ridicat în această adunare pentru a cere
condamnarea acuzaţilor. Ei susţineau că, după părerea lor,
trebuiau executaţi nu numai cei trei ucigaşi, ci şi femeia.
Fără îndoială că ei considerau că păstrînd tăcerea asupra
crimei, aceasta putea fi considerată complice după săvirşirea
crimei.
Doi bărbaţi din adunare au luat insă apărarea femeii, ară-
tind că ea nu luase parte la omor şi că, în consecinţă, nu
trebuie să fie pedepsită.
Membrii tribunalului s-au alăturat părerii apărării. Ei au
declarat că femeia avea motivele ei să tacă, deoarece se
pare că bărbatul ei nu făcuse faţă îndatoririi sale de a o
întreţine. Ei traseră concluzia, printr-un verdict care arăta
că „pedepsirea celor care au ucis în mod efectiv este sufi­
cientă* şi numai cei trei bărbaţi au fost condamnaţi.
Darea de seamă a acestui proces criminal, întocmită în
limba sumeriană pe o tăbliţă de argilă, a fost descoperită
în decursul unei campanii de săpături arheologice organizate
în comun de Oriental Institute al Universităţii din Chicago şi
de University Museum din Philadelphia. Thorkild Jacobsen şi
cu mine am studiat-o şi am tradus-o. Sensul anumitor cuvinte
şi expresii rămîne încă îndoielnic, dar sensul general al textu­
lui are toate şansele să fie cel exact. Un colţ al tăbliţei este
distrus, dar rîndurile care lipsesc s-au putut reconstitui gra­
ţie unui mic fragment al unei alte copii dezgropate la
N i p p u r de către o primă expediţie a University Museum.
Faptul că au fost găsite două copii ale aceleiaşi dări de seamă,
arată că hotărîrea Adunării din N i p p u r asupra cazului
„femeii care a tăcut" era cunoscută de toate cercurile juri-

117
dice din Sumer şi că făcea parte din jurisprudenţă ca şi
hotărire a Curţilor de Apel din zilele noastre.
Iată documentul:

„Nanna- s i g, fiu al lui Lu- Si n ; Ku-Enl il , fiu al iul]

Ku- Nanna, bărbier, şi E n l i l - e n n a m , sclav al lui Adda-
k a 11 a, grădinar au omorît pe Lu-I n a n n a, fiu al lui Lugal.]
a p i n du, funcţionar nişakku.
După ce L u-I n a n n a, fiu al lui L u g a l-a p i n d u, a fost ]
ucis, ei au spus lui N i n - d a d a , fiică a lui Lu-Ninurta,
soţia lui L u-I n a n n a că soţul ei L u-I n a n n a a fost omorît,1
N i n-d a d a, fiica lui L u-N i n u r t a, n-a deschis gura, bu-,
zele sale au rămas pecetluite.
Acest caz a fost înfăţişat regelui la I s i n , iar regele Ur-
N i n u r t a , a poruncit ca Adunarea de la N i p p u r să cerce­
teze cazul.
Acolo, Ur - gul a , fiu al lui L u gal-... j Du d u , vînător de
păsări; A 1i-e 11 a t i, eliberatul; B u z u, fiu al lui Lu-S i n ; 1
E l u t i , fiu al lui... — E a ; Ş e ş k a l l a , hamal (?) ; Lugal-
k an, grădinar ; L u g a l a z i d a , fiii al lui Sin-andul şi Şeş-
k a 11 a, fiu al lui Ş a r a — ..., se ridicară în Adunare şi spu- j
seră: p |9 jH [|
„Cei care au omorît un om nu sînt vrednici să trăiască.
Aceşti trei bărbaţi şi această femeie trebuie omorîţi în faţa ca­
sei lui L u-I n a n n a, fiu al lui L u g a l-a p i n d u, funcţionar
n i ş a k k u “.
Atunci, ŞU...-1 i l u m , funcţionar... al lui N i n u r t a şi
U b a r Sin, grădinar, se ridicară în Adunare şi spuseră:
„Este adevărat că soţul lui N i n-d a d a, fiica lui L u-N i-
n u r t a a fost omorît. Dar ce (?) a făcut (?) femeia pentru a fi
şi ea omorită ?"
Atunci membrii Adunării de la N i p p u r s-au ridicat şi
au spus:
„O femeie al cărei soţ nu-i asigura traiul (?), chiar dacă ad­
mitem că ea a cunoscut pe duşmanii soţului ei şi că o dată
soţul ei omorît ea a aflat că soţul ei fusese omorît, pentru ce
n-ar fi păstrat ea tăcerea (?) cu privire (?) la el ? Oare ea (?)
este aceea care şi-a omorît soţul ? Pedepsirea celor (?) care
au ucis în mod efectiv, este suficientă".
Potrivit hotărîrii (?) Adunării de la N i <pp u r, N a n n a s i g,
fiul lui Lu- Si n; Ku- e nl i l , fiul lui K u - N a n n a , bărbier, şi

118
 E n l i l - e n n a m , sclavul Iul A d d a - k a l i a , grădinar, au fost
daţi numai ei pe mina călăului pentru a fi executaţi.
A cesta este un caz cercetat de către Adunarea de la N 1p-
p u r" .
O dată term inată traducerea textului ni s-a părut intere­
sant să comparăm verdictul sumerian cu sentinţa pe care ar
fi pronunţat-o intr-un caz similar, un tribunal modern. Am
trimis deci această traducere regretatului Owen J. Roberts,
pe atunci decan a l Facultăţii de drept a Universităţii din
Pennsylvania (el fusese judecător la Curtea Supremă a Sta­
telor Unite între anii 1930—1945) şi i-am cerut părerea.
Răspunsul a fost foarte interesant. Intr-un asem enea caz, ne-a
asigurat el, judecătorii m oderni a r fi căzut de acord cu anti­
cii judecători sumerieni şi verdictul a r fi fost acelaşi, la tă
propriile sale c u v in te : „După legea noastră, fem eia n-ar fi
fost socotită vinovată de com plicitate după ce crima a fost
săvîrşită. Pentru ca cineva să p oată fi socotit complice după
săvlrşirea crimei nu-i suficient să ştie că e a a fost comisă,
ci trebuie şi să-l adăpostească, să-l susţină, să-l încurajeze
sau să-l ajute p e criminal'*.
 MEDICINA

PRIMA FARMACOPEE

Un medic sumerian anonim care a trăit spre sfîrşitul mile-

niului al treilea î.e.n. s-a hotărît într-o zi să adune şi sâ
aştearnă în scris, în folosul colegilor şi studenţilor săi, cele
mai preţioase prescripţii m edicale ale sale. El a pregătit o
tăbliţă de argilă um edă de aproape 16 cm lungime, 9,5 cm
lăţime, a tăiat în formă de cui extrem itatea unui stilet de
trestie şi a înscris cu caracterele cuneiforme ale vremii sale
numele unei duzini din leacurile sale preferate-A cest docu-
' ment de argilă, cel mai vechi „manual* de medicină cunoscut
j pînă azi, zăcea îngropat în ruinele de la N i p p u r de mai
y bine de 4 000 de ani, cînd a fost dezgropat de către o expediţie
I arheologică şi adus la University Museum din P hiladelphia.^
Am aflat de existenţa lui dintr-o lucrare a predecesorului ,-j
meu la University Museum, profesorul Leon Legrain, curator
emeritus al departamentului babilonian. Intr-un articol inti­
tulat Vechea farmacie de la N i p p u r apărut în buletinul
muzeului (1940) el pornise cu curaj la traducerea tăbliţei. .
Era însă evident că această sarcină depăşea competenţa cuiva
care nu era decît asiriolog. Inscripţia era întocmită în ter­
meni atît de tehnici şi de speciali, încît se impunea colabo­
rarea unui istoric al ştiinţelor, în special, al chimiei. Devenit
conservator al colecţiilor de tăbliţe de la University Museum.
ini s-a întimplat de nenumărate ori să mă îndrept nerăbdător
spre dulapul unde se găsea această tăbliţă şi s-o aduc pe
^biroul meu spre a o studia. Am fost adeseori tentat de a

1*. „GII DEA a r h it e c t u l *

5 — 16. GUDEA, REGE ÎN
LAGAŞ, detaliu şi ansamblu
17. IŞTOP-ILUM, clrmuitor al oraşului Mari

18. IDI-NABUM, morarul

19. PLACĂ VOTIVĂ. Banchet regal.

 SWul^«pul»r«|R*cny
J. V. 5 rA I 14*
Biblioteca populari
mG. TOPiRCEANUi
în cerca la rîndul meu sâ-i traduc conţinutul. Din *1
am cedat ispitei. De zece, de douăzeci de ori, am repus*o la
locul ei, aşteptind momentul favorabil.
Intr-o slm bătă dimineaţă, era in primăvara anului 1953,
s^a prezentat !n cabinetul meu un ttnăr. Il chema Martin
L evey şi era chimist la Philadelphia. El tocmai susţinuse o
teză de istorie a ştiinţelor şi m-a întrebat dacă nu ar putea
să a ju te la traducerea d to rv a tăbliţe al căror text s-ar fi
referit la specialitatea sa. Acesta a fost norocul meu. Am
scos încă o dată tăbliţa din dulap, hotărit de astă dată să nu
o mai pun la loc înainte de a fi făcut măcar o încercare de
traducere. Timp de mai multe săptămîni, Levey şi cu mine,
am lucrat la acest text. Eu m-am limitat cu stricteţe la citirea
seninelor sumeriene şi la analiza construcţiei gramaticale.
M artin Levey a fost acela care, prin cunoaşterea tehnologiei
sumeriene, a făcut să putem înţelege ceea ce a rămas din
această primă farmacopee.
Documentul ne arată că pentru a-şi pregăti medicamentele,
medicul sumerian, ca şi confratele său modem, folosea sub­
stanţe vegetale, animale şi minerale. Mineralele sale favorite
erau clorura dfTsodm l ( s i ^ m a r u i ă ) i ş i nitratul de potasiu
(salpetru). C ît priveşte produsele animale, el folosea, de
exemplu, laptele,pielea de şarpe'; baqaua. Insă cele mai multe
din leacurile sale proveneau din lum ea-vegetală: plante cum
a r fi casia, mirtul, assa foetida şi cim brul; copaci cum ar fi
salcia, părul, bradul, smochinul şi curmalul. Leacurile se pre­
găteau din seminţele, rădăcinile, ramurile, scoarţa sau răşina
vegetalelor de mai sus şi trebuiau să fie păstrate, la fel ca
astăzi, fie sub formă solidă, fie sub forma de praf.
Leacurile prescrise de către medicul nostru conţineau şi
alifii sau „filtrate* pentru uz extern, ca şi lichide pentru uz
intern. Pregătirea alifiilor consta, de regulă, în a pisa mărunt
unul sau mai multe ingrediente, în a îmbiba praful obţinut cu
vin k u ş u m m a , în a vărsa pe amestec ulei vegetal obişnuit
şi ulei de cedru. In cazul unuia dintre leacuri în care intra ca

121
element „lutul de rîu pulverizat", acest praf trebuia să fie fră-
mîntat cu apă şi miere şi, în locul uleiului vegetal, peste acest
amestec se întindea „ulei de mare l".
Prescripţiile în privinţa „filtratelor", mai complicate, erau
însoţite de un mod de întrebuinţare. Pentru trei dintre ele
(textul sumerian este destul de afirmativ în această privinţă)
procedeul folosit era decocţia. Pentru a extrage substanţele
căutate, medicul fierbea corpurile în apă şi adăuga un al­
calin şi săruri destinate, fără îndoială, obţinerii unei canti­
tăţi sporite de extract. Pentru a separa m ateriile organice,
soluţia apoasă trebuia supusă unei filtrări, cu toate că acest
lucru nu este afirmat în mod explicit în „reţetele" noastre.
Organul bolnav era apoi tratat cu ajutorul „filtratului", fie
prin stropire fie prin spălare. După aceea, el era frecat cu
ulei şi se adăugau una sau mai multe substanţe suplimentare.
Ca şi în zilele noastre se căuta un „vehiculator" pentru a
uşura bolnavului absorbţia leacurilor. De obicei acesta era
berea. Se dizolvau deci în bere ingredientele reduse în stare
de praf, înainte de a le da de băut bolnavului. Intr-un caz
totuşi, berea ca şi laptele par să fi fost folosite ca ingre­
diente ; atunci servea drept vehiculator un „ulei de rîu", încă
neidentificat
Tăbliţa noastră — singurul izvor de informaţii de care dis­
punem asupra medicinei sumeriene în mileniul al treilea î.e.n.—
ar fi suficientă ea singură pentni a arăta starea de dezvol­
tare remarcabilă la care ajunsese medicina intr-o epocă atît
de îndepărtată. Diferitele operaţii şi procedee la care se face
aluzie în text ne arată în mod indirect că sumerienii aveau
cunoştinţe profunde de chimie. Se constată de exemplu, că
anumite instrucţiuni ale medicului nostru recomandau să se
„purifice* ingredientele înainte de a le pulveriza, procedeu
care necesita mai multe operaţii chimice. In alte „reţete" ve-

1 Nu se ştie ce ar putea fi acest „ulei de mare”. Ştim totuşi c& sume*

rienii cunoşteau şi foloseau „uleiul de peşte". O fi oare vorba de un ulei
scos din vreun peşte de mare, in timp ce „uleiul de rlu" menţionat mai
departe ar fi fost extras dintr-un peşte de apS dulce ?
 dem că se folosea drept ingredient un praf a lc a lin ; este vorba
probabil de cenuşa alcalină obţinută prin arderea intr-o groapă
a uneia din num eroasele plante din familia chenopodeaceelor
(foarte probabil Salicoinia iruticosa sau Brinca lemnoasă)
care sînt bogate în sodă. C enuşa sodată, produsă astfel, era
folosită — aceasta o ştim p e altă cale — încă în secolul al
Vll-lea î.e.n., iar în evul m ediu ea se întrebuinţa 'la fabri­
carea sticlei. Fapt interesant din punct de vedere chimic,
două „reţete* care prescriu întrebuinţarea unor alcali, adaugă
anumite substanţe conţinînd o m are proporţie de corpi graşi
naturali, ceea ce perm itea să se obţină u n săpun pentru uz
extern.
O altă substanţă prescrisă de m edicul nostru, nitratul de
potasiu sau salpetrul, nu p u te a fi obţinută nici ea fără anu­
mite cunoştinţe chimice. Se ştie că asirienii, într-o epocă m ult
mai recentă, cercetau şan ţu rile în c a re se scurgeau m ateriile
nitrogene de rebut, de exem plu u rin a şi luau form aţiile crista­
line care se găseau acolo p en tru a p u te a izola substanţele pe
care-le căutau. Problem a sep arării com ponenţilor, p rin tre care
se găsea, fără nici o îndoială, clo ru ra de sodiu şi a lte săruri
de sodiu şi de potasiu, p aralel cu unele produse de degra­
dare a m ateriilor azotoase, era probabil rezo lv ată prin m e­
toda „cristalizării fracţionate*. In India şi în Egipt se folo­
seşte şi acum în m od obişnuit u n pro ced eu antic care constă
în a am esteca v a r sau m o rtar v ec h i cu o m aterie organică
nitrogenă în descom punere, p e n tru a form a n itra t de calciu,
care este apoi sp ălat cu leşie, apoi fiert cu cenuşă de lemn
(carbonat de potasiu), produs d in care în sfîrşit se extrage,
prin evaporare, salpetrul.
Dintr-un anum it p u n ct de ved ere, vech iu l nostru te x t ne
dezamăgeşte. El om ite să indice bolile la care se aplicau
leacurile. Sîntem deci în im posibilitate de a controla valoarea
lor terapeutică. L eacurile n u aveau, probabil, p re a m ultă v a­
loare, căci m edicina su m erian ă n u p are să fi făcut uz nici
de experimente, nici de control. A legerea unui m are num ăr de

123
 leacuri nu avea desigur altă bază decît încrederea celor vechi
In mirosul plantelor. Unele prescripţii aveau Insă partea lor
bună: pregătirea unui detergent, de exemplu, nu este fără
folos şi substanţe ca sarea şi salpetrul sînt eficace, primul
ca antiseptic şi al doilea ca astringent.
Aceste „reţete" păcătuiesc, în sfîrşit, şi printr-o altă omi­
siune nu mai puţin bătătoare la o c h i: ele nu specifică can­
tităţile respective ale substanţelor folosite în compunerea
leacurilor, după cum nu specifică nici dozajul sau frecventa
aplicării acestora. S-ar putea ca aceasta să provină din „invi­
dia* profesională şi se poate ca medicul nostru să fi omis
cu bună ştiinţă aceste precizări, pentru a-şi păstra secretele,.
Mai probabil este însă că aceste amănunte cantitative nu pă­
reau importante autorului sumerian al „reţetelor*. Oricînd
ele puteau fi determinate într-un mod mai mult sau mai puţin
empiric in decursul pregătirii şi folosirii leacurilor.
Este interesant să observăm că medicul nostru sumerian nu
recurge nici la formule magice, nici la descîntece. N ici un
zeu, nici un demon nu este menţionat în textul sau. Aceasta
nu înseamnă că întrebuinţarea farmecelor sau a incantaţiilor
pentru vindecarea bolilor era necunoscută în Sumer în mile­
niul al treilea î.em. Dimpotrivă, o astfel de practică reiese in
evidenţă din conţinutul a vreo şaizeci de m ici tăbliţe aco­
perite cu descîntece şi desemnate ca atare de către autorii
inscripţiilor. Ca si babilonienii mai tîrziu, sumerienii atri­
buiau numeroase boli prezenţei demonilor • v ătămători în
corpuTEdlhavilor. Vreo şase dintre aceşti demoni sint in mod
speaîfrăm intiţi într-un imn sumerian dedicat „Marelui medic
al oamenilor cu capul n e g r u z e i ţ e i B a u , numită şi
Ni n i - s i n n a sau G u 1 a. ^Tocmai de aceea, este şi mai
remarcabil faptul că bucata noastră de argilă, cea mai v ech e
„pagină* de text medical sau de „codex* cunoscut pînă astăzi,
este cu totul lipsită de elem ente m istice şi iraţionale.

1 Astfel îşi ziceau adeseori sumerienii (prin aluzie la culoarea închisă

a părului lorJ.

124
 X
A G R IC U L T U R A

PRIMUL „A LM A N A H AL PLUGARULUI"

Descoperirea unei tăbliţe medicale, provenind de la sfîrşi-

tul mileniului al treilea î.e.n., a fost o surpriză chiar şi pentru
asiriologi. Căci primul „manual" pe care se aşteptau să-l gă­
sească nu era din domeniul medianei, ci din cel al agricul­
turii. Intr-adevăr, agricultura era baza economiei sumeriene,
izvorul principal al vieţii, al bunăstării şi al bogăţiei Sume-
rului, unde metodele şi tehnica ei erau puternic dezvoltate, cu
mult înainte de mileniul al treilea î.e.n. Şi totuşi, singurul
„manual" agricol descoperit pînă astăzi, nu datează decît din
mileniul al doilea î.e.n.
în 1950 a fost dezgropată1 la N i p p u r această tăbliţă de
7,5 cm pe 11,5 cm. Atunci cînd a fost scoasă din pămînt era
într-o stare proastă, dar după ce a fost rearsă, curăţată şi
reparată în laboratorul de la U n iv e rsity M u seu m din Phila­
delphia, textul său deveni practic lizibil. înainte de desco­
perirea de la N i p p u r se cunoşteau opt tăbliţe şi frag­
mente de argilă pe care se găseau anumite părţi ale textului.
O reconstituire exactă a ansamblului fusese însă imposibilă
înaintea descoperirii noii piese de la Ni ppur , cu cele trei­
zeci şi cinci de rînduri ale sale, care reprezentau partea de
mijloc a inscripţiei.
i De către o expediţie americană, patronată In comun de O rie n ta l In ­
al Universităţii din Chicago şi de U n iv e r s ity M u s e u m din Phila­
s t itu te
delphia (1949—1950).

125
 Documentul reconstituit, cuprinzînd 108 rînduri, se com­
pune dintr-o serie de instrucţiuni date de un plugar fiului
său. Aceste sfaturi privesc muncile agricole anuale, de la
inundarea ogoarelor în mai-iunie şi pînă la treieratul recoltei
în aprilie-mai al anului următor.
Se cunoşteau deja în antichitate două tratate celebre despre
muncile agricole: Georgicele de Vergiliu şi Zile şl Munci de
Hesiod. Această ultimă lucrare, cu mult mai veche, a fost pro­
babil scrisă în secolul al VUI-lea î.e.n. Tăbliţa noastră sume­
riană, recopiată în jurul anilor 1700 î.e.n. precede deci opera
lui Hesiod cu aproximativ un mileniu.
Cele trei texte, ne putem uşor imagina, au un stil cu totul
diferit. Acest lucru va reieşi citindu-se cele cîteva rînduri
care urmează şi care sînt extrase din traducerea literală fă­
cută de Benno Landsberger şi Thorkild Jacobsen (amîndoi
membri de la Oriental Institute al Universităţii din Chicago)
şi de mine însumi. Este vorba — precizez — de o traducere
provizorie şi îl rog pe cititor să aibă în vedere că echivalen­
ţele propuse nu sînt uneori decît aproximaţii, căci textul este
plin de termeni tehnici obscuri şi descumpănitori. Această
traducere se vă îmbunătăţi mult, fără îndoială, în decursul
anilor următori, pe măsură ce vor spori informaţiile şi cu­
noştinţele noastre despre limba sumeriană.

„Pe vremuri, un ţăran dădu aceste sfaturi fiului său : cînd

va veni vremea să-ti lucrezi pămîntul, ai grijă să deschizi ca­
nalele de irigaţie într-aşa fel, încît apa să nu se ridice prea
sus pe ogor. Cind îl vei fi golit de apă, veghează asupra pă-
mîntului umed al ogorului, pentru ca să rămînă neted; nu
lăsa nici un bou rătăcit să-l calce-n picioare. Goneşte anima­
lele străine şi lucrează-ţi ogorul ca- pe un pămint compact.
Desteleneşte-1 cu zece securi înguste ce nu cîntăresc mai
mult de 2/3 livre fiecare. Miriştile (?) vor trebui smulse cu
mina şi legate în snopi; gropile sale strimte vor trebui um­
plute cu grapa; iar cele patru laturi ale ogorului trebuie să
fie împrejmuite. In timp ce ogorul se usucă la soarele de
vară, să fie împărţit în părţi egale. Uneltele tale să zbîmîie de
 activitate (?). Oiştea va trebui întărită. Noul tău bici să fie
prins în icuie şi minerul celui vechi să fie reparat de către
copiii lucrătorilor".

Aceste sfaturi, după cum se vede, privesc muncile şi lucră­

rile importante pe care un plugar trebuie să le îndeplinească
pentru a-şi asigura o recoltă bună. Deoarece irigaţia era
esenţială pentru pămîntul ars de soare din Sumer, primele in­
strucţiuni privesc m uncile de irigare; trebuie vegheat ca
„apa să nu se ridice prea sus acoperind ogoarele" ; cînd apa
se retrage, pămîntul umed trebuie ferit cu grijă spre a nu
fi călcat în picioare de boi sau d e alte anim ale; ogorul tre­
buie curăţat de buruieni, d e mirişti şi împrejmuit.
Plugarul era apoi sfătuit să-şi aducă în stare de funcţiune,
cu argaţii săi şi cu zilerii, uneltele d e muncă, coşurile şi
vasele. Să vegheze să aibă un bou în plus pentru plug •, să
afineze pămîntul .de două ori cu hîrleţul şi o dată cu săpă-
liga înainte de a începe aratul. La n evoie să folosească
maiul pentru a fărîma bulgării. In sfîrşit, plugarul v a trebui
să se asigure că lucrătorii sîn t bine struniţi şi nu trag chiulul
la muncă.
Aratul şi însămînţarea se făceau în mod simultan, graţie
unei semănători,, adică a unui plug c e avea un dispozitiv
care permitea scurgerea grăunţelor printr-o p îlnie strimtă,
dintr-un vas pînă în brazdă. S e recomanda plugarului să
tragă opt brazde pentru fiecare fîşie de pămînt de aproximativ
6 m. Sămînţa trebuia să fie îngropată la adîncim i totdeauna
e g a le : „Fii cu ochii p e omul care îngroapă sămînţa de orz
pentru ca să lase să cadă grăunţa cu regularitate la două de­
gete". Dacă săm înţa nu se îngropa aşa cum trebuia în pămînt,
trebuia schimbat brăzdarul, „limba plugului". Existau mai
multe feluri d e a ara, după autorul „manualului" care sfă tu ia :
„A colo unde a i tras brazde de-a lungul, trage brazde de-a
cu rm ezişu l; acolo unde ai tras brazde de-a curmezişul, trage
brazde de-a lungul". După însămînţare, brazdele trebuiau

127
 curăţate de bulgări pentru ca să nu fie împiedicată germi­
naţia orzului.
„In ziua în care grăunţa iese la lumină din pămînt" con­
tinuă „manualul” nostru, plugarul trebuie să înalţe o rugă­
ciune către N i n k i 1 i m, zeiţa şoarecilor şi a paraziţilor de
cimp, pentru ca aceştia să nu strice recolta n o u ă ; trebuie
de asemenea să alunge păsările, speriindu-le.
Cind tinerele mlădite au umplut fundul strimt al brazdelor,
ele trebuiau u d ate; şi cind orzul era atît de des incit aco­
perea ogorul ca „rogojina în m ijlocul unei bărci* trebuia
udat a doua oară. A treia oară trebuia udată „sămînţa regală*.
Dacă plugarul constata că plantele astfel umezite începeau
să se înroşească, însemna că recolta era ameninţată de groaz­
nica boală s a m a n a. Dacă orzul creştea mai departe tre­
buia udat a patra oară şi atunci se obţinea un spor de recoltă
de zece la sută.
O dată venit timpul secerişului, plugarul nu trebuia să aş­
tepte ca orzul să se îndoaie sub greutatea sa. Trebuia să-l
taie „în ziua puterii sale*, adică tocmai la momentul potrivit
Oamenii lucrau în echipe de cîte trei, în lanurile cu spice
coap te: un cosaş, un legător de snopi şi un al treilea a cărui
îndeletnicire n u/este bine definită.
Imediat după seceriş începea treierişul, care se făcea cu
ajutorul unui tăvălug tras timp de cinci zile într-o direcţie şi
în alta peste tulpinile îngrămădite. Orzul era atunci „dez-
ghiocat* cu ajutorul unei u nelte sp eciale trase d e boi. In
acest răstimp Insă grăunţele se murdăreau în contact cu pă-
mîntul. De aceea, după o anum e rugăciune, ele erau vînturate
cu furcile, aşternute p e o lea să şi astfel curăţate de pămînt
şi de praf.
Acestea sînt, conchide autorul nostru, recom andările nu ale
plugarului, c i ale zeului N i n u r t a, care era în a cela şi timp
fiul şi „adevăratul plugar* al m arelui zeu sum erian E n l i l .
20. Ansamblu cu detaliu
24. CIREADA DE
VITE (SigiHu-eH|ndru
d in c a lc a r)
29. B A R C Ă T R A N S P O R T Î N D O DIVINITATE.
 XI
H O R T IC U L T U R A

PRIMELE ÎNCERCĂRI DE A CREA PERDELE

DE PROTECŢIE

Cultura cerealelo r nu era singura sursă de bogăţie a Sume-

rului. Se p ractica şi cultura zarzavaturilor, iar livezile erau
înfloritoare. G rădinari pricepuţi, sumerienii foloseau din
timpuri străvechi o tehnică care dovedeşte încă o dată spi­
ritul lor inventiv. P entru a-şi apăra grădinile de zarzavat
de v înt şi de soarele p re a puternic, ei plantau copaci mari
al căror frunziş le ferea şi arunca o umbră protectoare.
In 1946, p e cînd descifram textul unui mit pină atunci ne­
cunoscut, am făcut o constatare curioasă. Eram pe atunci la
Istambul ca profesor delegat al American Schools of Orien­
tal Research din Chicago şi ca reprezentant al University
Museum din Philadelphia. Am stat acolo 4 luni înainte de a
pleca la Bagdad, unde urm a să se termine anul de misiune
în străinătate. V enisem la Istambul să copiez vreo sută de
tăbliţe literare cuprinzînd textele unor poeme epice şi ale unor
mituri, al căror subiect m ă interesa în mod special. Unele din
aceste tăbliţe şi fragm ente d e tăbliţe erau mici sau de dimen­
siuni mijlocii. Se găseau însă şi unele mai mari, cum ar fi aceea
pe 12 coloane care relata despre „războiul nervilor", de care
m-am ocupat m ai înainte (a se vedea cap. III), şi aceea pe
8 coloane cuprinzînd „Discuţia dintre vară şi iarnă” de care
mă voi ocupa mai tîrziu (cap. XVII). Printre acestea am des­
coperit şi m itul despre care este vorba şi pe care l-am inti-

0 — Istoria începe le Sumer 129

 tu la t: I n a n n a ş i Ş u k a l 1i t u d a sau Păcatul de moarte
al grădinarului.
Tăbliţa se pare că măsura iniţial 15X18,5 cm. Acum ea nu
mai are decît 10,5X18 cm, prima şi ultima coloană (erau cu
totul 6) fiind aproape în întregime distruse. Cele 4 coloane
care au mai rămas permit însă să se reconstituie aproximativ
200 de rînduri de text, dintre care mai mult de jumătate sînt
întregi.
Pe măsură ce cuprinsul documentului îmi devenea mai inte­
ligibil, îmi apărea tot m ai clar că acest mit avea un conţinut
cu totul neobişnuit. M ai m ult încă, el avea două trăsături
particulare, care mi-au părut din cale afară de interesante. In
primul rînd, este vorba de o zeiţă care, pentru a se răzbuna de
ocara ce i-o adusese un muritor viclean, s-a hotărît să pre­
schimbe în sîn ge apa unui întreg ţinut. Or, această temă a
„flagelului sîngelui" nu se întîlneşte nicăieri în literatura
antică, decît în B iblie în cartea Exodului. Să amintim acest
ep iso d : „Aşa zice D om n u l: «Intru aceasta v e i *cunoaşte că
eu sînt D om n u l! Iată, eu v o i lovi cu toiagul p e care-1 ţin în
mîna mea ap ele N ilului ş i e le se vor preface în sînge»"
(Exodul, V II, 17).
Cît despre a doua trăsătură originală, aceasta este tocmai
tehnica „perdelelor de protecţie" d e care'am vorbit mai sus.
Nu numai că m itul o menţionează, dar el caută, pare-se, să-i
explice originea. C eea c e în orice caz putem reţine, este că
o astfel de tehnică era cunoscută şi practicată în Sumer acum
m ii de ani. «H H
Iată un scurt rezumat al textului al cărui sfîrşit din păcate
n e este necunoscut, tăbliţa fiind sp a rtă :
A fost odată un grădinar p e care-1 chema Ş u k a l l i t u d a .
El era un grădinar bun, m uncitor şi harnic. Totuşi, cu toate
străduinţele sale, grădina sa devenea tot mai stearpă. De­
geaba stropea el cu grijă brazde şi straturi, plantele se v eş­
tejeau. V înturile furioase nu încetau să-i acopere faţa cu
„praful munţilor" şi în ciuda îngrijirilor sale, totul se usca.

130
Atunci el ridică ochii spre cerul înstelat, cercetă Semnele şi
Prevestirile, observă şi învăţă să cunoască legile zeilor. Că­
pătând în acest fel o nouă înţelepciune, el plantă în grădina sa
nişte s a r b a t u 1 a căror umbră deasă se întinde mereu din
zori pînă-n amurg şi din acel moment tot soiul de zarzavaturi
au început să crească din plin în grădina lui Ş u k a l l i t u d a .
Intr-o zi zeiţa I n a n n a, după ce a străbătut cerul şi pă-
mîntul, s-a întins pentru a-şi odihni trupul obosit, în vecină­
tatea grădinii lui Ş u k a l l i t u d a . Acesta o pîndi din capătul
grădinii sale, apoi, folosind oboseala ei adîncă şi noaptea,
abuză de ea. Cînd ven i dimineaţa, I n a n n a a privit în
jurul ei cu mîhnire profundă şi hotărî să descopere cu orice
preţ pe muritorul care o batjocorise în chip atît de neruşinat
Ea trimise deci sumerienilor trei flageluri: a umplut cu sînge
toate fîntînile din ţară, pentru ca palmierii şi viile să fie
inundate de sînge ; a dezlănţuit asupra regiunii vînturi şi
furtuni nimicitoare •, natura celui de-al treilea flagel este ne­
sigură, deoarece rîndurile care se referă la el sînt în stare
proastă.
In ciuda acestor m ijloace puternice, I n a n n a nu a putut
să-l descopere p e cel care o profanase. De fiecare dată Ş u ­
k a l l i t u d a ameninţat, se ducea la tatăl său şi de fiecare
dată acesta îl sfătuia să p lece în ţara „oamenilor cu capul
negru2“ şi să ramină în vecinătatea centrelor orăşeneşti.
Ş u k a l l i t u d a a urmat sfatul scăpînd astfel de mînia zeiţei.
Textul relatează apoi că neputînd să se răzbune, I n a n n a
plină de am ărăciune s-a hotărît să se ducă la E r i d u şi să
ceară sfat lui E n k i, zeul înţelepciunii, în templul său. Aci
se termină 'p ovestea pentru noi, tăbliţa, aşa cum am mai
spus, fiind spartă.
Am încercat o traducere a tăbliţei. Rîndurile următoare
pe care le-am extras — c e le m ai inteligibile ale poemului —

1 Poate un fel de salcie.

* A se vedea mai sus, p. 124.

9* 131
 istorisesc în felu l lor p en tru u n cititor, fără îndoială mai
puţin grăbit d e c ît c e l d e astăzi, o parte d in ceea ce am re­
zum at m ai sus.

„ Ş u k a l l i t u d a...
Cînd el uda cu apă brazdele,
Cînd el săpa şănţuleţe de-a lungul straturilor de pămînt...
Se împiedica de rădăcini, era zgîriat de ele.
Vînturile mînioase cu tot ce aduceau,
Cu praful munţilor îl loveau în obraz :
Pe obraz... şi inim ile sale...,
Ei o risipeau şi el nu-şi mai recunoştea...
Atunci el ridică ochii spre pămînturile de j o s 1
El privi stelele la răsărit,
El ridică ochii spre pămînturile de sus 1
El privi stelele la apus ;
El admiră cerul pe care erau înscrise Semnele,
lntr-acest cer însemnat, e l află Prevestirile ;
El văzu cum să aplice Legile divine,
El cercetă Hotărîrile zeilor.
In grădină, în cinci, în zece locuri greu de ajuns,
In fiecare din aceste locuri el plantă un copac ca umbră
protectoare.
Umbra protectoare a acestui copac
— s a r b a t u cu frunza deasă —
Umbra pe care o dă în zori,
La prînz şi în amurg, niciodată nu dispare.

Intr-o zi Regina mea, după ce a străbătut cerul,

a străbătut pămîntul,
I n a n n a după ce a străbătut cerul, a străbătut pămîntul,
După ce a străbătut E 1 a m şi Ş u b u r,
După ce a străbătut...,
Ierodula, cuprinsă de oboseală,
se apropie de grădină şi adormi acolo.

Ş u k a l l i t u d a a zărit-o din capătul grădinii sale.

El abuză de ea, o luă în braţele sale,
Apoi se întoarse la capătul grădinii sale.

1 „Pămînturile de jos" sînt sudul,- „Pămînturile de sus" — n o r d u l.

Ş u k a l l i t u d a priveşte spre cele patru puncte cardinale.
Zorile se iviră, soarele se în ă lţă :
Femeia privi in jurul ei sp e ria tă;
I n a n n a privi In jurul ei speriată.
Toate fintînile ţării, ea le umplu cu sîn g e;
T oate crlngurile şi grădinile ţă r ii;
ea le Înecă în sînge.
Sclavii veniţi să strîngă lemne nu băură decit sînge.
Slujitoarele venite să ia apă la fîntlni
n u scoaseră decît sînge.
„V reau să-l găsesc p e cel care a abuzat de mine,
p rin to a te ţările" spuse ea.
D ar pe cel c a re abuzase de ea, nu l-a găsit de loc.
Căci tin ăru l' in tră tn casa tatălui s ă u ;
Ş u k a l l i t u d a spuse tatălui s ă u :
„Tată, cînd udam cu apă brazdele,
Cînd săpam şăn ţuleţe de-a lungul straturilor de pământ,
M ă îm piedicam de rădăcini, eram zgîriat de ele.
V înturile mânioase cu to t ce aduceau,
Cu praful m unţilor m ă loveau in obraz,
Pe obraz... şi p e m iinile mele...
Ei o risipeau şi eu nu-mi m ai recunoşteam...
A tunci rid icai ochii sp re pământurile de jos,
Privii stelele la răsărit,
Ridicai ochii sp re păm înturile de sus,
Privii stelele la apus ;
A dm irai c e ru l p e c a re era u înscrise Semnele.
Intr-acest c e r însem nat aflai P re v estirile;
Am văzu t cum să aplic Legile divine,
C ercetai H o tărîrile zeilor.
In grădină, în cinci, în zece locuri greu de ajuns
în fiecare d in ac este lo cu ri am p lantat un copac
c a u m b ră p ro tec to are
U m bra p ro te c to a re a ac estu i copac
— s a r b a t u c u frunza deasă —
U m bra p e c a re o dă, în zori,
La prânz ş i în am urg, n ic io d ată n u dispare.

In tr-o z i R e g in a m ea, d u p ă c e a străbătut cerul,

a stră b ă tu t p ăm în tu l
I n a n n a d u p ă c e a s tră b ă tu t cerul, a străbătut pământul,
D upă ce a stră b ă tu t E l a m ş i Ş u b u r ,

133
 După ce a străbătut..
Ierodula cuprinsă de oboseală,
se apropie de grădină şi adormi acolo.
Am zărit-o din capătul grădinii mele.
Am abuzat de ea, am luat-o în braţele mele,
Apoi mă intorsei la capătul grădinii mele.

Zorile se iviră, soarele se în ă lţă :

Femeia privi în jurul ei speriată.
I n a n n a privi în junii ei speriată.
Toate fîntlnile ţării, ea le umplu cu sînge,
Toate cringurile şi grădinile ţării,
ea le înecă în sînge.

Sclavii veniţi să strîngă lemne nu băură decît sînge,

Slujitoarele venite să ia apă la fintîni
nu scoaseră decît sînge.
„Vreau să-l găsesc pe cel care a abuzat de mine,
prin toate ţările" spuse ea.

Dar pe cel care abuzase de ea,-nu l-a găsit de loc.

Căci tatăl răspunse tînărului,
Tatăl răspunse lui Ş u k a l l i t u d a :
„Fiule, rămîi aproape de oraşele fraţilor tăi,
Indreaptă-ţi paşii şi du-te spre fraţii tăi,
oamenii cu capul neg ru 1,
Iar Femeia nu te va găsi de loc în mijlocul ţărilor".
Ş u k a l l i t u d a a rămas deci aproape de oraşele fraţilor săi,
El şi-a îndreptat paşii spre fraţii săi, oamenii cu capul negru
Iar Femeia nu l-a găsit de loc în mijlocul tuturor ţărilor.

1 Vezi nota 1 la p. 124.

 AM

q J j ±C & q x jU w -
XII
FILOZOFIA

PRIMA COSMOLOGIE \/f\ '/,] ^ aM

Toate „înfăptuirile* pe care le-am enumerat şi analizat în

paginile precedente se refereau la organizare, tehnică, insti­
tuţii sociale, pe scurt la tot ceea ce se situează la nivelul omu­
lui. Dar ca oricare alt popor, şi sumerienii şi-au pus între­
bări în legătură cu ceea ce în mod vizibil depăşeşte pe om,
adică în legătură cu lumea care ne înconjură. Textele cu
care vom avea de-a face de aci înainte ar rămîne, cel puţin
în parte, de neînţeles pentru cititor, dacă acesta nu ar căpăta
în prealabil unele lămuriri asupra ideilor şi credinţelor despre
lume ale sumerienilor.
Sumerienii nu au reuşit să elaboreze o adevărată „filozofie*,
în sensul pe care-1 dăm astăzi acestei noţiuni. Nu le-a trecu!
niciodată prin minte, de exemplu, că natura fundamentală a
realului şi a cunoaşterii pe care o avem despre el, ar putea
ridica vreo problemă, şi de aceea, de fapt, ei n-au creat nimic
analog cu acea parte a filozofiei pe care astăzi o denumim
în mod obişnuit, criteriologie, sau critică a cunoaşterii.
Totuşi ei au m editat şi au făcut speculaţii asupra naturii
Universului, asupra originii sale şi mai mult încă asupra or­
ganizării şi modului său de funcţionare. Avem destule te­
meiuri să presupunem că, în decursul mileniului al treilea î.e.n.,
a apărut un grup de gînditori şi de profesori care, pentru a
da un răspuns acestor probleme, au pus la punct o cosmologie

135
 şi o teologie atît de inteligente şi de convingătoare, Incit au
creat autoritate Intr-o mare parte a vechiului Orient Apropiat.
Nicăieri în literatura sumeriană nu vom Intllni aceste spe­
culaţii asupra cosmosului şi asupra divinităţii, formulate In
termeni filozofici expliciţi şi expuse în mod sistematic. Filo­
zofii sumerieni nu descoperiseră acest instrument primordial
al cunoaşterii: metoda noastră ştiinţifică, bazată pe definiţie
şi generalizare. Să luăm, de exemplu, un principiu relativ
simplu sub aspect filozofic, cum a r fi cel al cauzalităţii. Gin-
ditorul sumerian, tot atit de conştient ca şi oricare dintre noi
de eficacitatea concretă a acestui principiu, n-a avut nici­
odată ideea şi n-a simţit niciodată nevoia să-l formuleze ca
noi într-o lege generală şi universală: „Orice efect are o
cauză". Aproape toate informaţiile noastre cu privire la gîn-
direa filozofică şi teologică a sumerienilor au trebuit depis­
tate ici şi colo în operele literare, în special în mituri, po­
vestiri epice şi imnuri, şi sintetizate de noi într-o doctrină
coerentă. Or, a extrage „filozofia" sumeriană din aceste po­
vestiri mitice şi cîntări nu este o sarcină uşoară, deoarece ele
sînt rodul unei m entalităţi cu totul diferite de aceea a fi­
lozofilor şi teologilor noştri moderni şi se situează adesea
la antipodul gîndirii raţionale.
Autorii „miturilor" sau, cum le spunem noi, mitografii —
scriitori şi poeţi — aveau ca subiect esenţial preamărirea
şi slăvirea zeilor şi faptelor lor. Spre deosebire de filozofi,
scopul şi preocupările lor nu constau în căutarea adevărului.
Ei socoteau drept dobîndîite şi indiscutabile noţiunile curente
ale teologiei şi ale filozofiei vremurilor lor, fără să se sinchi­
sească de originea şi de evoluţia acestora. Ceea ce urmăreau
ei era să creeze povestiri poetice despre zei, care să explice
una sau alta din aceste noţiuni într-un chip atrăgător, viu şi
distractiv. Ei nu-şi pierdeau vremea nici cu demonstraţii, nici
cu argumente, ci urm ăreau să povestească o întîmplare care
să se adreseze mai degrabă sentimentului. Principalele lor
calităţi nu erau deci logica şi raţiunea, ci imaginaţia şl fante-

136
&HILGAMBŞ
Mm m ,.

î
 zia. Mai mult, aceşti poeţi nu ezitau să inventeze teme sau
să-şi închipuie întîmplări sugerate de evenimentele din viaţa
oamenilor şi care puteau foarte bine să nu aibă nici un temei
în gîndirea speculativă. Ei nu ezitau de asemenea să adopte
motive folclorice care nu aveau nimic comun cu datele sau
deducţiile cosmologice.
întrepătrunderea concepţiilor filozofice şi a fanteziei mi­
tologice în aceste povestiri şi imposibilitatea de a izola în
mod concret pe filozof de mitograf, au indus in eroare chiar
şi pe unii dintre specialiştii care s-au consacrat studiului
gîndirii antice şi au făcut pe unii să subestimeze, iar pe alţii
să supraestimeze aptitudinile ginditorilor noştri antici. Primii
au pretins că sumerienii.nu erau în stare să judece cu logică
şi inteligenţă unele probleme universale. Ceilalţi au susţinut
dimpotrivă, că sumerienii, avînd avantajul de a poseda un
. spirit „mito-poetic" lipsit de orice idee generală şi apriorică,
însă în mod natural profund şi intuitiv, puteau să pătrundă
adevărurile generale cu o ascuţime mai mare decît spiritul
nostru modern, care este analitic şi arid. Toate acestea la un
(loc nu sînt decît vorbe goale^Gînditorii sumerieni, cel
^ cei. mai evoluaţi şi mai profunzi dintre ei, erau desigur in
) stare să judece cu logică şi coerenţă orice probleme, inclusiv
I cele privitoare la originea şi la funcţionarea Universului. Slă-
(j biciunea lor nu era de ordin mental ci, ca să spunem aşb-, de
•' ordin „tehnic" : e i nu cunoşteau încă datele ştiinţifice de care
1 dispunem astăzi, le lipseau metodele noastre ştiinţifice, do-
' bîndite încetul c u încetul de-a lungul secolelor ce au urmat,
în sfirşit nu bănuiau n ici existenţa şi nici importanţa princi­
piului evoluţiei, fundamental pentru noi, pe care ştiinţa l-a
descoperit prin studiul direct al lucrurilor şi care astăzi ne
pare atît de e v id e n t
Desigur că, în viitor, acumularea continuă de date noi, ca
şi descoperirea unor noi instrumente şi a unor noi perspective
intelectuale, p înă acum necunoscute sau nebănuite, vor scoate
poate în evidenţă lim itele ş l erorile filozofilor şi oamenilor de

137
I ştiinţă contemporani. V a r ă mîne însă totdeauna următoarea
|Tdiferenţă1 semnificativă /g în d ito ru l modern, sceptic faţă de
orice răspuns absolut, feste de obicei gata să admită carac*
\ tcrul relativ al concluziilor sale. Gînditorul sumerian pare
/ să fi fost, dimpotrivă, convins că concepţia sa asupra lu-
/ crurilor era absolut corectă şi că el ştia în mod exact cum a
^ fost creat Universul şi cum funcţionează^ Astfel, dacă s-a
realizat un progres de la sumerieni plnă la noi, acesta s-a
produs probabil mai ales în circumspecţia, cunoaşterii şl în
înţelegerea imensităţii şi complexităţii problemelor filozofice.

* *
Gînditorii sumerieni au pornit de la date, dacă nu ştiin­
ţifice, cel puţin relativ obiective şi concrete, adică de la apa­
renţa pe c a r e o îmbrăcau în ochii lor lumea şi societatea in
care trăiau.fPentru ei Universul v izibil se înfăţişa sub forma
unei jumătăţi "de sferă a cărei bază era pămîntul, bolta fiind
cerul. De aci şi numele cu care desemnau ansamblul Uni­
versului : A n - k i: Cerul-Pămînt. Pămîntul le apărea ca un disc
neted înconjurat de mare — marea unde se sfîrşea lumea lor,
pe ţărmul Mediteranei şi în fundul Golfului Persic — plutind
orizontal pe planul diametral al unei imense sfere, a cărei
boltă superioară era, o repet, cerul, şi a cărei parte inferioară
forma un fel de anti-cer, invizibil, unde ei socoteau că ar fi
infernul. Nu ştim ce părere şi-au putut face despre materia
din care era compusă sfera. Dacă ţinem seama de faptul că
numele sumerian al cositorului este „metal *al cerului" putem
să ne închipuim că ei credeau că bolta cerească, strălucitoare
şi azurie, era făcută din acest metal cu reflexe albăstrui. Intre
cer şi pămînt ei presupuneau existenţa unui al treilea ele­
ment pe care îl numeau lil, cuvînt al cărui sens aproximativ
este „vînt" (aer, suflu, sp irit); caracteristicile sale esenţiale
par să fi fost, în ochii lor, mişcarea şi expansiunea, ceea ce se
potriveşte cu definiţia noastră dată atmosferei. Soarele, Luna,
planetele şi stelele erau făcute, după ei, din aceeaşi materie,

138
 Cine a creat deci Universul ? Zeii. Primii dintre aceştia
se confundau cu marile „elemente" cosmice: Cerul, Pămîntul,
Aerul, Apa. Aceşti zei „cosmici" au dat naştere la alţi zei,
care, la rindul lor au creat, cu timpul, tot ceea ce trebuia pen­
tru a popula chiar şi cele mai mici colţuri din Univers. Dpr
numai primii erau consideraţi cu adevărat creatori. Lor le-au
revenit, in calitate de organizatori şi păstrători ai cosmosului,
marile regate, in care totul exista, se dezvolta şi acţiona.
Existenţa zeilor grupaţi Intr-un „panteon" este atestată de că­
tre cele mai vechi docum ente; aceasta era pentru sumerieni
un adevăr elementar de la sine înţeles. Invizibili pentru mu­
ritori, zeii conduceau şi supravegheau cosmosul. Fiecare din­
tre ei avea în sarcina lui un anumit element al Universului,
a cărui activitate trebuia să o îndrume, după reguli bine sta­
bilite. In afara celor patru zei principali, cărora le revenea răs­
punderea pentru elementele fundamentale, alţii îşi împărţeau
cîrmuirea corpurilor cereşti, de exemplu soarele, luna şi pla­
netele, a forţelor atmosferice ca vîntul, vijelia, furtuna, iar pe
pămînt a entităţilor materiale, cum ar fi rîurile, munţii şi cîm-
piile, a diferitelor elemente ale civilizaţiei ca de exemplu
oraşele şi statele, digurile, ogoarele şi gospodăriile, ba chiar
şi a unor instrumente şi unelte cum ar fi hîrleţul, tiparul de
cărămizi şi plugul.
Cum au ajuns teologii din Sumer la această concepţie?
Desigur că au procedat prin deducţie de la cunoscut la necu­
noscut. Raţionamentul lor a pornit de la societatea omenească,
aşa cum o cunoşteau ei. Ştiind că ţările şi oraşele, palatele
şi templele, ogoarele şi gospodăriile agricole, pe scurt toate
instituţiile şi toate aşezămintele acestei lumi sînt întreţinute,
supravegheate, conduse şi controlate de către fiinţe omeneşti,
fără de care ţările şi oraşele ar deveni pustii, templele şi pa­
latele s-ar dărîma, ogoarele şi gospodăriile agricole ar cădea
în paragină, ei au tras concluzia că şi „cosmosul" însuşi tre­
buia întreţinut, condus şi controlat de fiinţe vii asemănătoare

143
 oamenilor. Universul fiind însă cu mult mai vast declt totali*
tatea aşezărilor omeneşti şi organizarea sa infinit mal com­
plexă, aceste fiinţe trebuiau în mod evident să fie ele Însele
cu mult mai puternice şi mai eficiente declt locuitorii pămln-
tulul. Dar mai ales ele trebuiau să fie nemuritoare, căci alt­
minteri, la moartea lor, Universul s-ar fi reîntors In haos şl
lumea s-ar fi oprit pe loc, perspectivă pe care filozofii din
Sumer nu voiau s-o accepte, şi aceasta nu fără motiv. Iată,
deci, cum aceştia din urmă au tras concluziile asupra existen­
ţei, naturii şi a funcţiilor acestor fiinţe supraomeneşti şl ne­
muritoare care, In limba sumeriană erau numite d in g ir
(zeu).
Cum era organizat acest panteon -al zeilor ? S-a văzut că
locul de frunte 11 deţineau anumiţi zei. In general sumerie­
nilor 11 se părea firesc să admită că zeii care compuneau pan­
teonul nu aveau cu toţii a ceeaşi importanţă şi acelaşi rang.
Zeul „însărcinat” cu hlrleţul sau cu tiparul de cărămizi cu
greu se putea compara cu zeul „Însărcinat” cu Soarele i zeul
Însărcinat cu digurile şl cu şanţurile nu putea nici el să fie
pus pe acelaşi plan cu zeul ce clrmula Întreg Pămlntul. Tre­
buia deci să se stabilească o Întreagă ierarhie Intre zei, aşa
cum exista şi Intre oameni, Şi prin analogie cu organizarea
politică a acestora din urmă, era natural să se admită că, sus
do tot, In fruntea panteonului, se găsea un zeu suprem, recu­
noscut d e toţi ceilalţi drept R egele şl Stăplnul lor. Sumerienii
au ajuns deci să-şi reprezinte p e zei reuniţi lntr-o Adunare
condusă do un Rege. In primul rlnd ol acestei Adunări, for-
mlnd, ca să spunem aşa, aristocraţia, e i 11 plasau, pe lingă cei
patru zel creatori, p e cei şapte zei supremi care „hotărau
soarta” şi p e cel cincizeci care erau numiţi „zeii cei mari”.
WPcmtru a explica activitatea creatoare şi cîrmuitoare atri­
b u it ă acestor divinităţi* filozofii sum erieni elaboraseră o
teorie pe care, ulterior, o găsim răaplndită In tot Orientul
Apropiat din antichitate, şi anum e teoria puterii creatoare
a verbului divin,yEra suficient ca zeul creator să stabilească
V
144
ud plan, să scoată un cuvlnt şi să pronunţe un nume, pentru
ca lucrul prevăzut şi desemnat să capete fiinţă. Această
concepţie despre puterea creatoare a verbului divin este pro*
babil şi ea rezultatul unei deducţii prin analogie, bazată pe
observarea a ceea ce se petrece la oameni. Un rege, aici pe
pămfnt, poate să Înfăptuiască aproape tot ceea ce vrea prin-
tr-o hotărlre, o poruncă, un singur cuvlnt ieşit din gura sa,
cu atlt mai mult divinităţile nemuritoare şi supraomeneşti,
avlnd In grija lor cele patru regate ale Universului, puteau să
realizeze incomparabil mai m ult Poate că este permis, de
asemenea, să credem că o astfel de rezolvare, „uşoară" de
fapt, a problemelor cosmologice, după care glndul şi verbul
fac ele singure totul, şi-a avut originea In vechiul vis ome­
nesc de Înfăptuire „automată* a dorinţelor, vis frecvent mai
ales In vremuri de încercări şi de restrişte.
De asemenea, pentru a explica într-un mod satisfăcător
pentru ei ce anume menţine entităţile cosmice şi fenomenele
Istoriei civilizaţiei, o dată create, Intr-o stare de mişcare con­
tinuă şi armonioasă, fără ciocnire sau dezordine, „metafizi­
cienii" din Sumer au susţinut şi o altă idee. Ea este exprimată
prin cuvlntul sumerian „me", al cărui sens exact rămlne încă
nesigur. El pare să fi desemnat In general un ansamblu de
reguli şi directive, făclnd oarecum parte din toate lucrurile
şl atribuite fiecăruia de către „zeii creatori", după planurile
lor divine, pentru a le menţine veşnic In fiinţă şi în acţiune,
^Problema filozofică a Existenţei fiinţelor şi a permanenţei
l funcţionării lor primea, In felul acesta, un răspuns care nouă
ipoate să ne pară superficial şi pur verbal, dar care pentru
gîndWorii de atunci părea temeinic, avea o eficacitate certă.
Îşi satisfăcea din plin spiritul lor. ^
Astfel,^sumerienii considerau Universul drept un domeniu
mai întîi rezervat zeilor. Eternităţii lumii, fecundităţii ei, colo-,
solei ei vitalităţi le corespundeau puterile supraomeneşti ale
acestw stăpini invizibili, care de sus, din cer, conduceau
cosmosul şi menţineau in echilibru forţele care acţionau iu

10 — UloiU Incopo \« Sumor 145

Univers. Totuşi, fapt rem arcabil, ei şi-i reprezentau pe aceştia
sub o formă omenească. M ai m ult încă, chiar cei mai pu­
ternici şi cei mai pricepuţi d intre zei erau, în multe privinţe,
reduşi la scara umană, nu num ai în ceea ce priveşte aspec­
tul, ci şi gîndirea şi faptele lor. *
Ca şi oamenii, ei îşi făceau proiecte şi le realizau, mân­
cau şi beau, se căsătoreau şi întem eiau o familie, aveau o
servitorime num eroasă şi erau supuşi tuturor pasiunilor şi
slăbiciunilor omeneşti. In general, ei preferau, desigur, min­
ciunii şi asupririi, adevărul şi dreptatea, dar mobilurile fap­
telor lor nu sînt totdeauna limpezi şi uneori nu ne este uşor
să le lămurim. .
Atunci cînd prezenţa zeilor nu era indispensabilă in dife­
ritele părţi ale Universului, care reveneau în sarcina fiecă­
ruia dintre ei, se credea că trăiesc pe „muntele cerului şi al
pămîntului acolo unde răsare soarele0. Felul in care se miş­
cau dintr-un loc într-altul nu este precizat, însă după materia­
lele de care dispunem se poate deduce că zeul-lună călătorea
în barcă, zeul-soare în car (după o altă tradiţie pe jos), iar
zeul furtunii p e nori. Totuşi, gînditorii sumerieni nu par să
se fi preocupat de loc de aceste probleme realiste, aşa că
nu şi-au dat niciodată osteneala să precizeze felul in care-şi
închipuiau e i că zeii se deplasează la diferitele lor temple
şi sanctuare din Sumer sau îşi îndeplinesc diferitele acţiuni
ale vieţii lor „om eneşti0, cum ar fi să mănlnce şi să bea.
Preoţii nu aveau, desigur, in faţa ochilor decît statuile zeilor,
statui pe care le m inuiau şi le priveau, fără îndoială, cu cel
mai mare respect. Dar cum de puteau fi socotite figurile din
piatră, lemn sau metal ca fiind dotate cu oase, muşchi şi cu
„suflul vieţii0, aceasta este o problem ă care, fără îndoială,
nu le-a trecut niciodată prin m inte ginditorilor sumerieni. Tot
aşa cum pare că nu şi-au dat seama de contradicţia care există
Intre asemănarea cu omul şi nemurire. Deşi nemuritori, zeii
trebuiau să-şi primească hrana, puteau să se îmbolnăvească,

146
 ba chiar să m oară j e i se luptau, răneau şi omorau şi puteau
fi, la rindul lor, răniţi şi omoriţL
A ceste incoerenţe, această com plexitate a lumii şi a na­
turii însăşi a zeilor, care reies din pasajele textelor celor mai
direct inspirate a le filozofilor sumerieni, le găsim şi mai ac­
centuate în lucrările redactate de scriitori sub formă de po­
vestiri m itologice. A ş vrea, în această privinţă, să citez aici
unul dintre a ce ste „mituri", d eoarece ilustrează în mod îndu­
ioşător caracterul nu num ai antropomorfic, ci şi uman al
zeilor sum erieni.
V A cest mit fermecător, în care puternica natură a zeilor, re­
sursele lor infinite s e îm pletesc în chip fericit cu sentimen­
tele şi p asiun ile lor a tît d e apropiate d e c e le ale oamenilor,
pare să fi fost alcătuit pentru a exp lica naşterea zeului-lună
şi a altor trei divinităţi, care a u fost izgonite din cer ş i con­
damnate să-şi p etreacă v ia ţa în regiunile infernului. In 1944,
în cartea m ea S u m e ria n M y th o lo g y , am publicat prim a m ea
încercare, de traducere a a ce stu i text, incom plet încă, a le că­
rui fragmente mă străduisem să le adun. Totuşi interpretarea
dată de m ine p o v estirii con ţinea m ai m ulte erori grave, din
cauza om isiunilor ş i a în ţe le g erii incom plete.^Şie a u fo st co­
ji rectate d e către T horkild Jacob sen intr-o critică pătrunzătoare
] şi constructivă, p u b licată în 1946 în Jo u rn a l o l N ear E astern
I Studies, v o i. V . In p lu s, in 1952, o n ou ă ex p ed iţie arh eologică
\ a dezgropat la N ip pu r o tăbliţă b in e con servată care um ple
I unele lacu n e din prim a p arte a p oem u lu i ş i î l fa ce m ult m ai
| inteligibil. A fab u laţia m itu lu i, recon stitu ită graţie su gestiilor
Ll_ui_Jacobsen ş i con ţin u tu lu i p ie s e i n ou -d escop erite la Nippur,
u rm ă to a r ea :
în a in te ca om ul să fi fo st creat, oraşu l N ippur era lo cu it de
z e i ; „tînărul să u bărbat" e r a z e u l E nlil, „tînăra sa fată" era
zeiţa N in lil, iar „b ătrin a s a fem eie" era m am a lu i N in lil:
N un barşegu n u.

io* 147
 |,,i, / i, din imun Mirul In m od e v id e n t hotărîtă s-o
uiAMln |*o Ninlil ou Molii, şl-n ftMtult fata să urmeze indica-
ţlllo umiAlonlu I

j Im umili pin«i, Inmoio, BCnlrin-to in unda purS.

* Niulll, i u o k i o d o - n lungul plrtulul N unbirdu:
iHuli* cu im Iii slioludlori, Slăpînul, flinta cu ochi strălucitori,

„Mnudp-MunUi", T atăl Enlil,

IMInln cu ochi strălucitori te v a vedea
l’Asloiul... care hotărăşte soarta,
lllnţa cu ochi strălucitori te v a vedea
IV loc el te va cuprinde (?), te v a îm brăţişa”.

N tulii a u rm a t b u c u ro a s ă s fa tu rile m a m e i s a l e :

„în unda pură, femeia s-a scăldat In unda pură.

Ninlil a mers de-a lungul pîrîului N u n b ird u :
Fiinţa cu ochi strălucitori, Stăpinul, fiinţa cu ochi strălucitori,

„Marele-Munte", Tatăl Enlil,

fiinţa cu ochi strălucitori o văzu,
Păstorul... care hotărăşte soarta,
fiinţa cu ochi strălucitori o văzu.

L Stăpînul îi vorbi de dragoste (?), dar ea nu se în v o i:

Buzele mele sînt prea mici, ele nu cunosc sărutul...”

Enlil s-a sfă tu it a tu n c i c u v iz iru l s ă u N u sk u şi i-a împărtă­

şit d o rin ţa p e c a re o s im ţe a p e n tru fru m o a sa Ninlil, după
care N usku i-a p ro c u ra t o b a rc ă . In tim p c e Enlil plutea pe
firul apei în to v ă ră şia lu i N in lil, a a b u z a t d e e a şi a zămislit
astfel p e zeul-lună Sin. Z eii s-a u sim ţit jig n iţi d e acest act
im oral şi,

„Pe cînd Enlil păşea prin Kiur *,

Marii Zei, cei cincizeci cu toţii,
Zeii care hotărăsc soarta, toţi cei şapte.

1 Sanctuarul particular al lui Ninlil.

148
 L-au prins pe Enlil in Kiur, spunindu-i;
„Enlil, fiinţă imorală, pleacă din oraş I
Nunamnir \ fiinţă imorală, pleacă din oraş I*

A tu n ci E nlil u rm în d „ so a rta " h o tă rită d e zei, a plecat spre

Infern u l su m erian . N in lil c a re e ra însărcinată a refuzat să
răm in ă sin g u ră şi s-a h o tă rit să-l însoţească in surghiun.
A ceastă s itu a ţie a n e lin iştit în să p e Enlil. El şi-a spus că,
în a c e s te co n d iţii, fiul să u Sin, so rtit m ai întii să cîrm uiască
luna, co rp u l c e re sc cel m ai im portant, v a trebui să răm înă
nu în cer, ci în în tu n e c o a se le şi înfiorătoarele regiuni ale
infernului. P e n tru a p re în tîm p in a a c e a stă nenorocire, Enlil a
im aginat o s tra ta g e m ă d estu l d e com plicată. Pe drum ul care
ducea de la N ip p u r sp re Infern, călătorul trebuia să intîl-
n ească tre i p e rs o n a je , p ro b a b il d ivinităţi m in o re: „păzitorul
p o rţilo r In fern u lu i", „om ul rîu lu i din lum ea Infernului" şi
„plutaşul" („C haron" al su m erien ilo r, cel ca re trecea morţii
în H ades). C e-a fă cu t Enlil ? Luînd pe rind form a fiecăruia
dintre a c e ste tre i p e rso n a je (avem aci prim ul exem plu cunos­
cu t d e „m etam orfoză" divină), e l a fecundat p e Ninlil cu trei
d iv in ităţi in fe rn a le ca re să înlocuiască în infern pe fratele
lor m ai m a re Sin, p erm iţîn d u -i ac estu ia sa se u rce la c e r 5.

FII Nunamnir,
„Enlil, potrivit cu ceea ce s-a hotărit în privinţa sa,
potrivit cu ceea ce s-a hotărit in privinţa sa,
Enlil s-a dus şi Ninlil l-a u rm a t;
Nunamnir a sosit şi Ninlil a in tra t
Şi Enlil spuse „omului p o rţii" :
„O, om al porţii, om al lacătului,
O, om al zăvorului, om al lacătului de argint
Regina ta a sosit ;
Dacă ea te întreabă despre mine,
Nu-i spune nimic despre mine".
Ninlil spuse omului p o rţii:

1 Epitet al lui Enlil.

3 Despre această „substituire eliberatoare- a se vedea cap. XXI.

149
 „Om al porţii, om al lac&tulul,
Om al zăvorului, om al lacătului de argint,
Enlil, Domnul tău, de unde... ?"
Enlil răspunde in locul omului p o rţii:
„Domnul meu nu are..., cea mai frumoasă, frumoasă \
Enlil nu are... cea mai frumoasă, frumoasă.
El... In anusul meu, el... in gura m e a :
Inima mea îndepărtată credincioasă...
Iată ceea ce Enlil, Stăpinul tuturor ţărilor, mi-a poruncit,
— Desigur, Enlil este Domnul tău, dar eu slnt Doam na ta.
— Dacă eşti cu adevărat Doamna mea, lasă mina m ea să-ti
atingă obrazul (?),
— Săminta Domnului tău,
strălucitoarea sămlntă este In sinul meu,
Săminta lui Sin, strălucitoarea sămînţă este in sinul meu
— Atunci, fie ca săminta Domnului meu să se ridice sus
In ceri
Fie ca a mea sămlntă să meargă spre pămlnt, In jos,
Fie ca săminta mea, In locul seminţei Domnului meu,
să meargă spre pămlnt jos".
Enlil sub Înfăţişarea omului porţii,
S-a culcat lingă ea In Încăpere,
S-a unit cu ea, a îmbrăţişat-o.
Şi după ce s-a unit cu ea şi a Imbrătişat-o,
A sădit in sinul ei săminta lui Neslamtaea..."

Scena se re p etă apoi in acelaşi fel cu prilejul Intllniril

„omului riului Infernului", apoi cu prilejul intllnirii „omului
cu barca"...

*
*

Sumerienii din m ileniul al treilea î.e.n. distingeau, cel pu­

ţin după num ele lor, su te de zei. Un m are num ăr dintre aceştia
ne este cunoscut, nu num ai din cataloagele com pilate in şcoli,
ci şi gratie listelor de daruri şi d e sacrificii care figurează
pe anumite tăbliţe dezgropate d e o su tă de ani încoace.
De existenta altor zei aflăm din num ele proprii ale sumerie-
nilor com puse d e obicei din propoziţii cu sens religios de
tipul î „C utare-Z eu-este-păstor", „Cutare-zeu-are-inimă-bună*.
„Cine-se-ascam ănă-cu-Cutare-Zeu ?“ sau „Sluga-Cutărui-Zeu*,
„O m ul-Culărui-Zeu", sau „Mult-iubitul-Cutare-Zeu", „Cutare-
zeu-mi-a-dat" şl a şa m ai departe. Printre aceşti numeroşi zei,
un m are num ăr sîn t de m ina a d o u a : ei erau consideraţi, bună­
oară, ca soţii, copii, b a chiar drept servitori ai zeilor principali.
Altele sln t p o ate, fă ră ca noi s-o ştim, nume de împrumut sau
epitete ale u n o r zei foarte cunoscuţi de altminteri. Nu este mai
pu(in ad ev ărat că u n m are num ăr de zei erau in mod efectiv
onoraţi în to t tim pul anului prin sacrificii, prin acte de adoraţie
şi rugăciuni. D intre aceste sute de zei, principalii erau cei patru
zei creatori An, Enlil, Enkki şi zeiţa Ninhursag.
Am ev o cat m ai înainte rolul lor primordial în crearea lu­
mii, Zei cosmici, e i se confundau la început cu Marile Ele­
mente ce constituiau Universul. Dar încetul cu încetul per­
sonalitatea lo r s-a afirm at concret în practicile religioase şi
în povestirile m itice. Locul lor respectiv în ierarhia zeilor
pare să fi v a ria t întrucîtva. In general, ei erau adunaţi In­
tr-un grup ap arte şi luau de comun acord hotăririle impor­
tante. La adunările şi la banchetele divine, ei ocupau locurile
de onoare.
Avem tem eiuri serioase să presupunem că Intr-o epocă ar­
haică An, zeul cerului, a fost socotit de sumerieni drept suve­
ranul suprem al panteonului, cu toate că după izvoarele de
care dispunem şi c a re ajung pînă la aproxim ativ 2500 ani
î.e.n., acest rol l-a a v u t zeul aerului, Enlil. Oraşul în care
An îşi a v e a tem plul său principal era Uruk, care a jucat un
rol politic de prim ordin in istoria Sumerului. An a fost
adorat fără În tre ru p ere î n Sumer, timp de milenii. Cu timpul
însă el p ierd u m ult d in preponderenţa sa iniţială, devenind în­
cetul cu în cetu l u n personaj secundar in panteon, fiind rar
m enţionat In im nurile ş i m iturile epocilor mai titrai, cele mal
multe d in îm p u ternicirile sale trecînd în tre timp asupra zeu­
lui Enlil.

151
 Acesta din urmă, zeu al aerului şi al atm osferei, este teu]
cel mai important al panteonului sum erian, acela care a deţj.
nut in permanenţă primul loc în cu lt şi în m ituri. Nu ştim in
urma cărei cauze el a înlocuit pe An, în calitate de zeu suprem
al lumii divine sumeriene, d ar fapt este că cele mai vechi do.
cumente inteligibile ni -1 prezintă d rept \,T atăl zeilor*, „Rege
al cerului şi al pămîntului", „Rege al tu tu ro r ţărilor*. Suve­
ranii se lăudau de a fi obţinut d e la el scaunul ţării, înflori,
rea poporului lor şi izbinda asupra duşm anilor lor. Enlll era
acela care „rostea num ele” regelui, care „îi dădea sceptrul*
şi care „arunca asupra lui o privire binevoitoare*. ^
Mituri şi imnuri de mai tîrziu n e a ra tă că Enlil era conside-
rat drept o divinitate binefăcătoare ce răspundea de planul
Universului, de crearea lui şi d e ceea ce avea el mai bun. El
era acela care făcea s ă se ivească zorile, care avea milă
de oameni, care dirija creşterea tu tu ro r plantelor şi copacilor
de pe pămînt. El era izvorul bunăstării şi al înfloririi ţării, in­
ventatorul Cazmalei şi al Plugului, prototipurile uneltelor pe
care urma să le folosească omul fin agricultură.
Subliniez trăsăturile binefăcătoare ale caracterului lui Enlil
pentru a risipi o neînţelegere a cărei urm ă o regăsim In cele
mai multe dintre manualele şi enciclopediile consacrate reli­
giei şi culturii sumeriene. In acestea se arată că Enlil era zeul
violent şi distrugător al furtunii, ale cărui cuvinte şi fapte nu
aduceau declt rău. Aşa cum se întâmplă destul de des în dis­
ciplina noastră, această confuzie este datorată în bună parte
hazardului descoperirilor arheologice. Printre primele opere
sumeriene descoperite şi publicate, s-a găsit un număr relativ
foarte mare de tipul „lamentaţiilor", după care Enlil avea ne­
plăcuta misiune de a săvîrşi distrugerile şi de a dezlănţui fla­
gelurile hotărite de către zei. In consecinţă, primii istorici ai
religiei sumeriene II acuzau de a fi sălbatic şi distrugător, iar
alţii mai noi au menţinut neschim bată această părere defavo­
rabilă. De fapt, cind analizăm im nurile şi miturile, în special
cele care au fost publicate după 1930, îl găsim pe Enlil slăvit

152
 ca un zeu prietenos şi părintesc ce veghează asupra siguranţei
şi bunăstării tuturor oamenilor, inclusiv şi mai ales a locui­
torilor sumerieni.
Unul dintre cele mai importante din aceste imnuri închinate
lui Enlil a fost reconstituit in 1953, grafie mai multor tăbliţe
şi fragmente. In 1951—1952, pe cind lucram la Muzeul de an­
tichităţi orientale din Istambul, am avut norocul să descopăr
jumătatea inferioară a unei tăbliţe cu patru coloane, din care
cealaltă jum ătate se găsea la University Museum din Phila­
delphia şi fusese publicată uncă din 1919 de către Stephen Lan-
gdon. In acelaşi an, 1952, expediţia arheologică care lucra la
Nippur a descoperit, la rindul ei, un alt fragment important
Textul care cuprinde astăzi 170 de versuri este încă incomplef
şi traducerea sa nu este o muncă uşoară. El Începe printr-o
cintare in cinstea lui Enlil in persoană, sărbătorit in special
ca zeu care pedepseşte p e răufăcători, continuă printr-o slă­
vire a marelui său templu de la Nippur, cunoscut sub numele
de Ekur, şi se termină printr-un rezumat poetic a tot ceea
ce îi datorează civilizaţia. Iată pasajele cele mai inteligibile:

„Enlil ale cărui porunci ajung pînă departe,

cu vorba sfintă »
St&plnitorul cu hot&rlrea nestrămutată,
care hărăzeşte pentru totdeauna soarta;
El, cel ai cărui ochi Înălţaţi străbat ţara,
A cărui privire Înălţată cercetează inima tuturor
ţărilor i
Enlil care stă la largul lui sub albul Baldachin,
sub Baldachinul sublim;
El care Îndeplineşte hotăririle de cirmuire, de domnie.
de regalitate;
El In faţa căruia zeii pămtntului se pleacă
inspălmtntaţi,
Înaintea căruia se umilesc zeii cerului...,
A Cetăţii 1 Înfăţişare impune teamă şi respect...

1 Este vorba de Nippur.

153
Necredinciosul, răufăcătorul, asupritorul,
.... denunţătorul,
Obraznicul, încălcătorul de învoieli,
Enlil nu suportă nelegiuirile lo r în C etate,
M area Plasă...,
Nu lasă pe necinstit şi p e răufăcător să scape din
ochiurile ei.
Nippur — S anctuar un d e locuieşte Tatăl, „Marele-Munte”,
Baldachin de belşug, E kur ca re se ridică...,
în alt m unte, nobilă Aşezare...,
Cîrm uitorul său, „M arele-M unte", Tatăl Enlil,
Şi-a stabilit locuinţa sub Baldachinul templului Ekur.
sublim sanctuar.
O, Templu ale cărui legi divine, ca cerul,
nu pot fi răsturnate,
Ale cărui ritualuri sacre, ca păm întul,
nu pot fi zdruncinate,
Ale cărui legi divine sînt asem enea legilor divine ale
Străfundurilor:
nimeni nu le poate privi,
A căru i „inim ă" pare u n sanctuar de nepătruns,
necunoscută c a şi zenitul...,
Ale cărui cuvinte sîn t rugăciuni
Ale cărui vorbe sîn t implorări...,
Al cărui ritual este preţios,
A le cărui sărbători sînt scăldate în grăsim e şi In lapte,
sînt pline de belşug
Ale cărui ham bare aduc bucurie şi fericire... I
Casă a lui Enlil, M unte de rodnicie...
Ekur, Casă de lapislazuli, înaltă Locuinţă care face să tremure
Cinstirea ei şi team a de ea ajung pînă la cer,
A cărei umbră se întinde peste toate ţările,
A cărei înălţime atinge însăşi inima cerului,
Unde domnii şi cirm uitorii. .
Aduc darurile lor sacre, prinosurile lor,
Vin să-şi spună rugăciunile, rugăminţile lor, cererile lor.
O, Enlil, păstorul asupra căruia arunci Tu o privire bine­
voitoare,
Pe care l-ai chemat şi l-ai ridicat în slăvi în ţara...,
Care zdrobeşte ţările străine pretutindeni unde-şi poartă paşii
Libaţiuni Împăciuitoare venite de pretutindeni,
 S acrificii s c o a s e din prăzi îm belşugate,
Iată c e a ad us •, în ham bare
Ş i în cu rţile în tin se a răspîndit e l darurile sale.
E ste E nlil, e l v red n icu l Păstor, m ereu in mişcare,
C are d in p ăstoru l conducător al tuturor celor care respiră,
A fă cu t să s e n a scă regalitatea.
Ş i a p u s co r o a n a sacră p e capul regelui...
C erulu i, E n lil î i e s te C irm u itor;
P ăm în tu lu i e l i i e s te c e l M are i
A n u n n ak ilor, e l le e s te zeu sublim.
A tu n c i c în d în m ăreţia sa e l hotărăşte soarta.
N ic i u n z e u nu în d ră zn eşte să -l privească.
D oar g lo r io su lu i sa u sfetn ic, N usku,
P o ru n cile ş i c u v în tu l inim ii sa le
I le d e z v ă lu ie ; î l v e s te ş te d esp re ele,
II în să r c in e a z ă să d u că la b u n sfirşit poruncile sale universale.
Ii în c r e d in ţe a z ă to a te re g u lile sfinte,
to a te le g ile d iv in e.
F ără E n lil, „ M a r ele M unte",
N ic i u n o ra ş n -ar f i construit, n ici u n aşezământ în tem eiat;
N ic i u n g ra jd n -ar fi con stru it, n ic i o stîn ă aşezată ;
N ic i u n r e g e n -ar fi în ălţat, n ici u n m are preot nu s-ar n a şte ;
N ic i u n p r e o t m ah , n ic i o m are preoteasă
n -ar fi a le ş i d e h aru sp icin a ;
C e l c e m u n c e s c n -ar a v e a n ic i controlor, n ici supraveghetor.
R iu rile , a p e le lo r d e p rim ăvară nu le-ar fa ce să s e r e v er se;
P e ş t ii m ă r ii • .
n -ar d e p u n e ic r e le în stu fă r iş ;
P ă s ă r ile c e r u lu i
n u ar c lă d i cu ib u r i p e în tin su l p ă m in t;
In cer,;
n o rii ră tă c ito ri n u şi-ar da um ezeala 5
P la n tele şi ierb u rile , slav a cîm pului, •
n u a r p u te a s ă crească,
P e o g o are şi p e cîm p,
b o g a te le g rîn e n -a r p u te a să înflorească;
C o p acii să d iţi în p ă d u re a m untoasă
n -a r p u te a să-şi d ea roadele...”

C e l d e - a l t r e i l e a d in p r i n c i p a li i z e i su m e rie n i e ra Enki, zeul

s t r ă f u n d u r i lo r , a l o c e a n u lu i, s a u , d u p ă n u m e le sum erian, al

155
 Abzu-ului, cea de-a p atra şi u ltim a fiin d z eiţa N in h u rsag, cu.
noscut& şi su b n u m ele d e Nininah, „măreaţa D oam nă", Intr-o
ep o că mai veche insă, această zeiţă o cu p a se un rang m ai Înalt
şi numele său preceda adeseori pe cel al lui Enkl, în unul sau
altul din pomelnicele zeilor. Avem tem eiu ri sa credem că la
început numele său a fost Ki (p& m lnt), soţia lui An (cer). Ea ,1
dat naştere tuturor zeilor. Era cunoscută şi sub numele de
Nintu „Doamna care zămisleşte". Primii reg i sumerieni se lău­
dau că sînt „hrăniţi cu la p te le sfinţit a l lu i Ninhursag". In
afară de aceasta era considerată drept Mama tuturor fiinţelor
vii. Intr-un mit, analizat în cap. XIII, e a joacă un rol impor­
tant în crearea omului. Intr-altul, ea dă naştere unui şir întreg
de divinităţi a căror poveste se împleteşte cu aceea a „fructu­
lui oprit" (a se vedea cap. XIX).
Pentru a reveni la Enki acesta era nu numai zeul apei, ci
/ şi al înţelepciunii; el era îndeosebi acela care se îndeletnicea
( cu muncile pămîntului în înţelegere cu Enlil, care nu făcea
decît proiectele generale, lăsînd amănuntele executării pe
seama lui Enki, minte ageră, tot atit de îndrăzneaţă pe cit de
, înţeleaptă. Un mit care poate fi intitulat E n k i ş l rln d u ia la lum ii
' ne informează despre activitatea creatoare a acestui zeu, da-
1 torită căruia aveau loc fenomenele naturale şi culturale esen-
■ ţiale pentru civilizaţie. Acest mit căruia i-am schiţat pentru
prima dată conţinutul în lucrarea mea S u m e ria n M y th o lo g y ,
ne dă în acelaşi timp o imagine foarte vie asupra noţiunilor
] destul de superficiale pe care le aveau sumerienii despre na-
[ tură şi misterele ei. Nicăieri .nu întrezărim grija de a căuta ori­
ginile prime şi fundamentale ale fenomenelor materiale sau ale
I realizărilor civilizaţiei, sumerienii mulţumindu-se să le atri­
buie puterii creatoare a lui Enki. „Enki este cel care făcut a
■ aceasta* sau „aşa a făcut şi a poruncit Enki" spuneau ei, şi
\ atîta tot.
a
•. Prima sută de rînduri poemului e ste
prea fragmentară pen-
V tru ca să-i putem reconstitui conţinutul. Cînd tex tu ldevine
lizibil, Enki este pe c a le s ă „ h o tă ra scă soarta"
S um erului ;
v
156
 „O, Sujncr, ţară mare Intre ţările lumii,
întotdeauna plină de lumină statornică, tu care de la Răsărit
la Apus,
împărţi legile divine tuturor popoarelor 1
Legile tale divine sînt legi slăvite, neîntrecute I
Inima ta este adlncă, de nepătruns I
Adevărata cunoaştere pe care tu o aduci..., ca şi corul,
este de neatins 1
Regele căruia tu îi dai naştere este împodobit cu coroana
nemuritoare,'
St&pinitorul tău este un Stăplnitor vrednic de cinste;
cu An, Regele, el ia loc sub Baldachinul ceresc.
Regele tău este „Marele Munte", Tatăl Enlil...
Anunnakli, M arii Zei,
La tine şi»au ales sălaşul.
In marile tale cringuri, îşi iau ei hrana.
Oi casă a Sumerului, grajdurile tale să fie numeroase,
vacile tale să se Înmulţească,
Sttnele tale să fie numeroase,
oile tale să se numere cu miile... 1
Templele tale de nezdruncinat să ridice mtinile1 plnă la cei 1
La tine Anunnakli să hotărască soarta 1"

Enki se d u ce atunci la Ur (probabil, capitala Sumerului la

data cln d a fo st com pus a c e st poem ) îşi o binecuvântează:

„La Ur, la Sanctuar, a venit,

Enki, rege al Străfundurilor, şl U hotărăşte soarta:
„O, cetate, mult Îndestulată, stropită de ape Îmbelşugate,
o Bou cu înfăţişarea puternică,
Baldachin al belşugului ţării, o, genunchi depărtaţi,
o, înverzită ca muntele,
O, pădure de haşur, cu umbra mare, mai vitează decit... 1
Fie ca legile tale divine, desăvîrşite, să fie Intru totul
Îndeplinite \
„Marele Munte", Enlil, in cer şi pe pămlnt,
a rostit numele tău slă v iţi
Cetate a cărei soartă a (ost hot&rltă d e Enki,
O, Ur, o. Sanctuar, fie să te ridici plnă la cer I"

1 Gest de rugăciune i sensul este deci „îşi Înalţă roglle".

157
 ajunge apoi la Meluhha, „muntefle negru* (poate Etio-
ria r\ R p ţ donui de a fi notat, Enki este aproape tot atit de
binevoitor faţă de această ţară ca şi faţă de Sumer însuşi. Hi
ii biuecuvintează copacii şi trestiile, boii şi păsările, argintul
şi aurul* bronzul şi arama, precum şi pe oamenii ei.
De la Meluhha, Enki se întoarce la Tigru şi la Eufrat, le
umple cu apă cristalină şi le dă în grija zeului Enbilulu. Apoi
umple lîurile de peşte şi le ‘încredinţează unei divinităţi de­
scrise drept „fiul lui Keş". După aceea se consacră mării (Gol­
ful Persic), îi orinduieşte mişcările şi o numeşte răspunzătoare
aici pe zeiţa Sirara.
Enki cheamă apoi vînturile şi pune în fruntea lor pe zeul
Işkur, „care călăreşte tunete şi furtuni*. Apoi se ocupă de
Plug şi de Jug, de Ogoare şi de Vegetaţie.
,31 conduse Plugul şi Jugul,
Marele cirmuitor Enki...,
El săpă Brazdele sacre ;
El făcu să crească.Săniuţa pe Ogorul veşnic.
Apoi Stăpînitorului, nestemata şi podoaba cîmpiei,
Investit cu puterea sa. Arendaşul lui Enlil,
Lui Enkimdu, zeul canalurilor şi al şanţurilor,
Enki i le-a dat în grijă.
Stăpînitoral chemă apoi Ogorul veşnic,
îl făcu să dea săminţă-gunu
Enki il făcu să dea din belşug boabele sale mari şi mici;
Boabele de..., le adună pentru hambar. *
Enki a adăugat hambar la hambar.
Cu Enlil el a înmulţit belşugul pentru popor...
Şi Doamnei care... izvorul puterii pentru ţară,
nezdruncinatul sprijin al „capetelor negre"1
Lui Aşnan, puterea tuturor lucrurilor,
Enki i le-a dat in grijă".

Ei se dedică apoi Cazmalei şi Tiparului pentru cărămizi, pe

care îl dă in grija zeului cărăm izilor, Kabîa. Apoi pune la
punct unealta de construcţie num ită gugun, aşază temelii şi

1 A se vedea nota 1 de la p. 124.

158
 clădeşte case, pe care le trece In grija hii Muşdamma, „marele
constructor” al lui Enlil. Apoi umple „cîmpia" cu viaţă vege­
tală şi anim ală şi Însărcinează pe Sumugan, „regele muntelui*
să o supravegheze. In sflrşit, Enki construieşte grajduri şi
stîne, pe care le um ple cu lapte şi sm întlnă şi le dă In grija
-zeului-păstor Dumuzi. Restul textului este distrus şi nu se
poate şti cum se sfîrşeşte poemul.
Pentru a explica mersul^ şi cîrmuirea_ Universului, filozofii
sumerieni recurgeau nu num ai la personalităţi divine, ci chiar
şi la forţe im personale, la _legi şP reg u li divine, reprezentate
prin ouvintul sum erian me. A ceasta se poate constata din-
tr-un mare num ăr de docum ente din care reiese în special că
mai multe „m e” conduc viitorul om ului şi al civilizaţiei. Unul
din vechii noştri poeţi sum erieni a socotit ch iar d e cuviinţă,
in cadrul unui m it, să n e facă catalogul tuturor me care pri­
vesc civilizaţia. A ceasta este deci prim a analiză cunoscută a
elem entelor civilizaţiei. A utorul nostru enum eră aproxim ativ
o sută de me, însă în s ta re a actuală a textului, doar vreo şai­
zeci pot fi înţelese. D ealtm interi unele d in tre ele, reprezen­
tate prin cu v in te m utilate şi fără v reun context explicativ, nu
ne dau d ecît o idee v ag ă a sensului lor real şi complet. Rămîn
însă destule m e p en tru c a să n e dăm seam a d e ce ea ce sume­
rienii în ţelegeau p rin „civilizaţie şi elem entele sale”. A cestea
din urm ă s în t în ain te d e to ate instituţii, anum ite funcţii ale
ierarhiei sacerdotale, instrum ente ale cultului, com portări ale
m inţii şi ale inim ii şi d iferite d o ctrin e şi credinţe.
Iată lista lor, c e l p u ţin în p ă rţile s a le cele m ai inteligibile
şi după o rd in ea a le a să ch ia r d e au to ru l s u m e ria n :

1. S u v era n ita te a — 2. D iv in ita te a — 3. C oroana sublim ă şi

veşnică — 4. T ro n u l re g a l — 5. S ceptrul sublim — 6. Insignele
regale — 7. S ublim ul S an ctu ar — 8 . P asto ratu l — 9. Regali­
tatea — 10. D u ra b ila „stăpfinitorie” — 11. D oam na d iv in ă 1 —

1 Demnitate sacerdotală.

159
 i. i | i hjfn/ih ' —* 14, C titug 1 — 15. Adevărul —-
i ,...... im U'lbtii — 17, Reîntoarcerea din Infern — 18.Kur-
UHMM * IU, * • 20. S agu rsag2 — 21. Steagul lup.
Mim ' * Potopul — 23. A rm ele (?) — 24. Raporturile sexu.
,\v i-i; iMoiiltutle — 26. Legea (?) — 27. Defăimarea (?)
4 # Alin Sala cultului — 30. „Hierodula cerului* —
,1(, CHlMllui * - ■32. Muzica — 33. Funcţiunea d e Bătrin—- 34.
(|p Itiou — 35. Puterea — 36. Duşm ănia — 37. Simţul
yţyi dtv>pl<dt* — 30. Distrugerea cetăţilor — 39. Tînguirea —
4W N u m llleInimii — 41. M inciuna — 42. Ţara rebelă — 43.
PuMAItdea ■44. Dreptatea — 45. Arta d e a lucra lemnul —
4<V Alta de a lucra m etalele — 47. Funcţiunea tie scrib —
4A Meseria do făurar — 49. M eseria d e tăbăcar — 50. Meseria
de tldat —*51. Meseria de îm pletitor d e coşuri — 52. înţelep­
ciunea — 53. Atenţia — 54. Purificarea sacră — 55. Respectul
— vvo. Spaima sacră — 57. D iscordia — 58. P acea — 59. Obo­
seala 60. Izbinda — 61. Sfatul — 62. Inima tulburată — 63.
.V.viooata — 64. Sentinţa judecătorului — 65. L ilis 3 — 66. Ub *
— 67. M esi * — 68. A la *.

Acest «.bilanţ al civilizaţiei din nenorocire fragmentar,

nc*a fost transmis într-un mit consacrat zeiţei Inanna. In de­
cursul acestei povestiri, iztşirarea cuvintelor m e a fost repe­
tată de patru ori. ceea ce a permis, in ciuda numeroaselor la­
cune, datorită stării proaste a tăbliţelor, ca aproape trei sfer­
turi din d e să fie reconstituite.
Un fragment al acestui m it a fost publicat încă In 191L Trei
ani moi tirziu. Arno Poebel a publicat textul unei alte piese
aparţinînd aceluiaşi muzeu ş i având in srn să o m are parte a
operei. Era o tăbliţă d e proporţii m ari, bine păstrată, căreia ii
lipsea însă colţul din stingă d e sus. Am av u t norocul să des-

’ D m itite sacerdotală.
* Un fel de fwinc, inverbt sau asanat, care jac* ce xtuiiim*
rol de mitolog** sac ia anumite părţi ale ritaeWw.
* Instrumente muzicale.

160
copăr acest colt lipsă, in 1937, la Muzeul de antichităţi orien­
tale din Istambul. Ou toate că mitul fusese publicat aproape
in Întregime în 1914, nimeni nu îndrăznise încă să-i facă tra­
ducerea, atit de incoerent şi de neînţeles părea conţinutul.
Micul fragment p e care l-am descoperit şi copiat la Istambul
dădea firul conducător şi mi-a permis să analizez pentru prima
dată, în lucrarea m ea Sum erian Mythology, această fermecă­
toare p oveste a zeilor, um ani, prea umani, pe care iat-o în re­
zumat.
Inanna, regina cerului, zeiţa ocrotitoare a cetăţii Uruk, ar
dori să sporească bunăstarea şi înflorirea oraşului ei, să facă
din acest oraş centrul civilizaţiei sumeriene şi să-i crească
astfel num ele şi prestigiul. Ea se hotărăşte deci să meargă la
Eridu, vech iu l focar al civilizaţiei sumeriene, unde Enki, dom­
nul înţelepciunii, „care cunoaşte însăşi inima zeilor* trăieşte
în m ijlocul Abzu-ului, Străfundul Apelor. El este acela care
deţine toate le g ile d ivine (m e) esenţiale pentru civilizaţie-,
dacă am biţioasa zeiţă p oate să i le răpească, prin indiferent
ce m ijloace şi să le ducă la Uruk, gloria acestui oraş, pe de o
parte, şi puterea ei, p e d e alta, vor fi fără seamăn. Pe cind
Inanna se apropia d e Abzu, Enki, vizibil emoţionat de farme­
cele ei, îşi cheam ă trim isul Isimud şi î i sp u n e :

„Vino, I s i m u d , trimisul m eu : apleacă urechea la poruncile

mele.
Vreau să-ţi spun un cuvint, ascultă-1:
„Tînăra fată, singură, şi-a îndreptat paşii spre Abzu ;
I n a n n a , singură, şi-a îndreptat paşii spre Abzu.
Fă să intre tînăra fată în A b z u din E r i d u ,
Fă să intre I n a n n a în A b z u din E r i d u ,
Dă-i să mănînce o plăcintă de orz cu u n t;
Toamă pentru ea apă rece care răcoreşte inima;
Dă-i să bea bere din „Faţa-de-leul".
La Masa sacră, la Masa Cerului,
Spune-i I n a n n e i cuvinte de bun venit".

1 „Faţa-de-leu” desemnează, probabil, o cupă în formă de cap de leu.

11 — Istoria începe la Sursei 161

 1 s i m u d îndeplineşte întocm ai ceea ce i-a poruncit st&p\.
Tatii său. I n a n n a se aşază d eci c u E nki p e n tru a petrece *v
in toiul ospăţului, Enki în v eselit d e b ă u tu ră e x c la m ă ;

„Pe Puterea mea, pe Puterea mea,

Sfintei I n a n n a , lata mea,
vreau să-i dau in dar legile divine".

El îi oferă apoi I n a n n e i , u n e le d u p ă a lte le , c e le citeva

su te d e „ leg i divine" (m e) c a r e fo rm ea ză în s e ş i tem eliile civi­
liza ţiei. I n a n n a e s te fo a rte fe r ic ită s ă p r im e a sc ă darurile pe
care E n k i , în b e ţia sa, i l e o fer ă . L e ia , l e p u n e i n Barca sa
c e r e a sc ă ş i fa c e c a le a în to a r s ă sp r e b r u k c u p r e ţio a sa încăr­
cătu ră. D ar tre z it d in b e ţia o sp ă ţu lu i, E n k i î ş i d ă seam a că
„ le g ile d iv in e* (m e) n u m a i s în t l a lo c u l lo r o b işn u it. Atunci
î l d e s c o a s e p e I s i m u d ş i a c e s t a i i r ă s p u n s e c ă e l, E n k i în
p ersoan ă, le -a d a t în d a r f iic e i s a le I n a n n a . E n k i se
c ă ie ş t e am ar d e d ă r n ic ia s a ş i h o t ă r ă ş t e s ă îm p ie d ic e c u orice
p r e ţ B a rca c e r e a s c ă s a a ju n g ă l a \J r u k . T r im ite d e c i î n grabă
p e I s i m u d , îm p r e u n ă c u o c e a t ă d e m o n ş tr i m a r in i c u în ­
s ă r c in a r e a d e a u r m ă r i p e I n a n n a. L a p r im u l d in c e le şapte
p o p a s u r i d e p e d r u m u l d in t r e A b z u d in E i i d u ş i 1 3 1 u k

m o n ş tr ii m a r in i v o r t r e b u i s ă - i i a I n a n n e i B a r c a c e ie a s c î

I n a n n a a v î n d v o i e s ă - ş i c o n t in u e c ă lă t o r ia p e j o s .

„C irm uitorul a c h e m a t p e Isimud, trim isu l său,

E n k i a d a t p o r u n c ile s a le N u m e lu i B u n a l C e r u lu i •.
„O, I s i m u d , trim isu l m eu , N u m e le m e u B u n a l C erului
— 0 , R e g e le m eu , i a t ă - m ă ! F ii p e v e c i lă u d a t \
— B a rca c e r e a s c ă , u n d e a a ju n s e a a c u m ?
— Ia t-o a ju n să la m a lu l I d a 11

— Du-te şi m onştrii m arini s-o sm ulgă Inannei".

I s i m u d îndeplineşte poruncile, ajunge din urma B

spune I n a n n e i :

162
 „O, Regina mea, tatăl tău m-a trimis spre tine,
O, I n a n n a , tatăl tău m-a trimis spre tine,
Tatăl tău măreţ în cuvintele sale,
E n k i , măreţ in elocinta sa,
Ale cărui măreţe cuvinte nu trebuie dispreţuite".
Sfinta I n a n n a ii răspunde:
„Tatăl meu, c e ţi-a spus, c e ţi-a poruncit ?
Măreţele sale cuvinte care nu trebuie dispreţuite
care sint ele, rogu-te ?
— Regele meu mi-a vorbit,
E n k i mi-a s p u s :
„Las-o pe I n a n n a să ajungă la U r u k,
Dar tu, adu-mi Înapoi Barca cerească la Eri du. "
Sfinta I n a n n a îi spune lui I s i m u d trim isul:
„Pentru ce tatăl meu, rogu-te,
a schim bat ceea ce mi-a spus ?
Pentru c e şi-a încălcat cuvintul p e care mi l-a dat ?
Pentru c e a profanat
m ăreţele cu vin te pe care mi le-a spus ?
Tatăl m eu m i-a spus cuvinte mincinoase,
m i-a spus cuvinte mincinoase,
M incinos a jurat
pe Puterea sa şi p e A b z u I"
De-abia pronunţase ea aceste cuvinte,
Şi m onştrii m arini apucară Barca cerească,
I n a n n a sp u se atunci trimisului e i N i n ş u b u r :
„Vino cred in cios trimis al lu i I n a n n a ,
Trimisul m eu d e cu vin te binevoitoare,
Purtătorul m eu d e cu vin te sincere,
Tu a cărui m in ă nu tremură niciodată,
al căru i p icior nu tremură niciodată,
Scapă Barca cere a scă şi le g ile divin e date I n a n n e i" 1

N i n ş u b u r in te r v in e ş i b arca e s te sa lv a tă . E n k i însă se
in că p ă ţîn ea ză . P e n tr u a p u n e m in a p e Barca cerească, el hotă­
răşte s ă trim ită p e I s i m u d ş i p e m onştrii marini la fiecare
din c e le ş a p te p o p a s u r i. D e fie c a r e d ată în să N i n ş u b u r
v in e în a ju to r u l I n a n n e i . P în ă la urm ă e a ajunge teafără la
U r u k şi, î n m ij lo c u l b u c u r ie i ş i a v e s e lie i, ea sco a te din
barcă, u n a c î t e u n a , „ le g ile d iv in e * ...

163
 I s i m u d îndeplineşte întocm ai c e e a c e l-a p o iu n ch ,* \
stal său. I n a n n a se aşază d eci c u E nki p en tru a p e ttţ ''
in toiul ospăţului, Enki în v e se lit d e b ă u tu ră exclamă

„Pe Puterea mea, pe Puterea m ea,

Sfintei I n a n n a, fata m ea,
vreau să-i dau in dar le g ile divine".

El îi oferă apoi Inannei, unele după altele, cele clte^

sute de „legi divine" (me) care formează Înseşi temeliile civi­
lizaţiei. I n a n n a este foarte fericită să primească daturile
care E n k i, în beţia sa, i le oferă. Le ia, le pune in Latei sa
cerească şi face calea întoarsă spre 131 uk cu preţioasa Încăr­
cătură. Dar trezit din beţia ospăţului, E n k i îşi dă seama că
„legile divine" (me) nu mai sint la locul loi obişnuit. Munci
îl descoase pe I sim u d şi acesta îi răspunse că el, E nki \n
persoană, le-a dat în dai fiicei sale În ain ta. E nki se
câieşte amar de dărnicia sa şi hotărăşte să împiedice cu orice
preţ Barca cerească să ajungă la 131 uk. Trimite deci in grabă
pe Isimud, împreună cu o ceată de monştri marini cu în­
sărcinarea de a urmări pe 1 n a n n a. La primul din cele şapte
popasuri de pe drumul dintre  b z u din E li du şilh u ls
monştrii marini vor trebui să-i ia I n a n n e i Barca cereast
Ina nn a avînd voie să-şi continue călătoria pe jos,

„Cirmuitorul a chemat pe Isim ud, trimisul său,

Enki a dat poruncile sale Numelui Bun ai Ceruluii
„0, Isim ud, trimisul meu, Numele meu Bun al Ceru
- 0, Regele meu, iată-mă 1 îii pe veci lăudat!
- Barca cerească, unde a ajuns ea acumţ
- Iat-o ajunsă la malul l d a 11 ■ •;J f l
- Du-te şi monştrii marini s-o smulgă In an n ei'

Isimud îndeplineşte poruncile, ajunge 4in urc

spune I n a n n e i ;
t
 „O, Regina mea, tat&l tău m-a trimis spre tine,
O, I n a n n a, tat&l t&u m-a trimis spre tine,
Tatăl tău măreţ în cuvintele sale,
E n k i , măreţ în elocinţa sa.
Ale cărui măreţe cuvinte nu trebuie dispreţuite".
Sfinta I n a n n a îi răspunde :
„Tatăl meu, ce ţi-a spus, ce ţi-a poruncit ?
Măreţele sale cuvinte care nu trebuie dispreţuite
care sînt ele, rogu-te ?.
— Regele meu mi-a vorbit,
E n k i mi-a sp u s:
„Las-o pe I n a n n a să ajungă la U r u k ,
Dar tu, adu-mi înapoi Barca cerească la E r i d u /
Sfînta I n a n n a îi spune lui I s i m u d trimisul:
, „Pentru ce tatăl meu, rogu-te,
a schimbat ceea ce mi-a spus ?'
Pentru ce şi-a încălcat cuvîntul pe care mi l-a dat ?
Pentru ce a profanat
măreţele cuvinte pe care mi le-a spus ?
Tatăl meu mi-a spus cuvinte mincinoase,
mi-a spus cuvinte mincinoase,
. Mincinos a jurat
pe Puterea sa şi pe A b z u 1"
De-abia pronunţase ea aceste cuvinte,
Şi monştrii marini apucară Barca cerească,
I n a n n a spuse atunci trimisului ei N i n ş u b u r :
„Vino credincios trimis al lu i I n a n n a ,
Trimisul meu de cuvinte binevoitoare,
Purtătorul meu de cuvinte sincere,
Tu a cărui m ină nu tremură niciodată,
al cărui picior nu tremură niciodată,
Scapă Barca cerească şi legile divine date I n a n n e i” 1

N i n ş u b u r in terv in e şi b arca este salvată. E n k i însă se

încăpăţînează. P en tru a p u n e m in a p e Barca cerească, el hotă­
răşte să trim ită p e I s i m u d şi p e m onştrii m arini la fiecare
din cele şap te p o pasuri. D e fiecare dată insă N i n ş u b u r
vin e în a ju to ru l I n a n n e i . P înă la urm ă ea ajunge teafără la
U r u k şi, în m ijlo cu l b u cu rie i şi a veseliei, ea scoate din
barcă, u n a c îte u n a , „legile divine"...

n* ieo
 X III
ETICA

PRIM UL IDEAL M O R A L

Potrivit concepţiei lor despre lum e, gînditorii sumerieni

aveau o viziune oarecum pesim istă asupra omului şTiorfii
, sale. Ei e rau ferm convinşi că fiinţa om enească, zămislită din
j lut, nu a fost creată d ec ît p en tru a servi p e zei, pentru a le
( procura hrană, b ău tu ră şi locuinţă, p en tru c a aceştia să se
] poată ocupa nestingheriţi d e activităţile lo r divine. Ei îşi spu-
/ neăuTcă viaţa este plină de nesiguranţă şi că omul nu poate
| niciodată să se bucure de linişte, deoarece^ este incapabil să
| prevadă soarta care-i este h ărăzită de zei, ale căror intenţii
/ nu pot fi prevăzute. După m oarte el n u m ai este decît o umbră
j neputincioasă care ră tăceşte în bezna înspăim întătoare a In-
I ternului unde „viaţa" n u e ste deaît o palidă reflectare a vieţii
I pămînteşti.
I Ei considerau drept un adevăr elem entar faptul că omul a
\ fost creat de zei doar pentru folosul şi plăcerea acestora şi că
"deci omul nu este lib e r ; că m oartea este hărăzită oamenilor
în virtutea unei legi im placabile care-i depăşeşte, singuri zeii
fiind nemuritori^ De asemenea, ei erau convinşi că înaltele
virtuţi ale com patrioţilor lorr dobîndite de fapt, încetul cu în­
cetul, după secole de tatonări şi de experienţe sociale, le fu­
seseră dăruite de zei. A ceştia din urm ă hotărau. .jaam eniţ nu
aveau decît să li se supună.

164
 Dacă am da crezare propriilor lo r cronici, sumerienii pre­
ţuiau mult bunătatea şi adevărul, legea şi ordinea, justiţia şi
libertatea, drep tatea şi sinceritatea, mila şi compătimirea. Ei
detestau răul şi m inciuna, anarhia şi dezordinea, nedreptatea
şi asuprirea, nelegiuirea şi necinstea, cruzimea şi nepăsarea.
Regii lor se lăudau continuu de a fi făcut să domnească legea
şi ordinea în oraşele lo r sau fin ţară, de a fi proteguit pe cei
slabi îm potriva celor puternici, pe cei săraci Împotriva celor
bogaţi, de a fi stîrpit răul şi de a fi instaurat pacea. Docu­
mentul de care ne-am ocupat in capitolul VI, arată că U r u-
k a g i n a, rege în L a g a ş, care a trăit în secolul al XXIV-lea
î.e.n., era foarte m îndru de faptele sale. El le redase liberta­
tea şi adusese dreptatea concetăţenilor săi, care fuseseră multă
vreme asupriţi, curăţase statul de funcţionarii hrăpăreţi şi pa­
raziţi, pusese capăt samavolniciei şi exploatării, văduva şi
orfanul găsiseră în e l un proteguitor.
U r - N a m m u , întem eietorul celei de-a III-a dinastii Ur,
a promulgat, după aproape patru secole, un cod al cărui pro­
log enumeră mai m ulte m ăsuri pe care le luase în folosul mo­
ravurilor publice : a pus capăt nenumăratelor abuzuri ale
funcţionarilor, a reglem entat sistemul de măsuri şi greutăţi
pentru a asigura un com erţ cinstit şi a lu at sub ocrotirea sa pe
văduve, pe orfani şi pe cei săraci, pentru a-i apăra în cazul
cind cineva s-ar fi pu rtat rău cu ei şi ar fi vrut să le aducă
vreo pagubă. A proxim ativ două secole mai tîrziu, L i p i t - 1 ş-
t a r, rege în I s i n, a prom ulgat la xîndul său un nou cod.
Acest rege pretindea că a fost desem nat de către marii zei A n
şi E n 1 i 1 „să dom nească asupra ţării pentru a instaura drep­
tatea în ţinuturile sale, a face să dispară orice motiv de plîn-
gere, a respinge p rin forţa arm elor p e duşmani şi pe răzvrătiţi,
a aduce bunăstarea locuitorilor din Sumer şi Akkad”. In ge­
neral, im nurile închinate regilor arată cît de mult ţineau aceş­
tia să treacă drept oam eni foarte virtuoşi.
După cum susţin, înţelepţii sumerieni, zeii preferau imo­
ralităţii m oralitatea şi imnurile, lăudau fără excepţie bunăta-

165
tea, dreptatea, sinceritatea şi cinstea tuturor marilor
De fapt, mai mulţi zei, de exemplu U t u, zeul ŞoaiUu»,
drept principala funcţie s ă vegheze la m enţinerea ordinii ^
rale. Diferite texte dovedesc că N a n ş e , z e iţa L a g a ţu i^ -
nu admitea să fie încălcat adevărul şi dreptatea sau ca cVrvev
să se dovedească nemilos. Cerinţele ei, se ştie acum, au w
cat un rol important în domeniul m oralei oamenilor1.
N a n ş e era pentru sumerieni *.

„Aceea care cunoaşte pe orfan, aceea care cunoaşte pe

vădură,
Aceea care cunoaşte asuprirea omului de către om,
care este mama orfanului.
N a n ş e are grijă de văduvă,
Face să i se dea (?) dreptate (?) celui mai sărac (?)•
Ea este regina care atrage pe cel pribeag in poala ei,
Şi care găseşte un adăpost sărmanului".

Un pasaj al cărui în ţe le s iă m în e în c ă d e stu l d e obscur ue

arată p e N a n ş e ju d ecin d p e o a m en i în p rim a z i a anului.
N-ţd a b a, z e iţa s c r ie r ii,ş i a lite ra tu r ii, ş i H a i a, so ţu l ei, stau
lin g ă ea ca ş i a lţi n u m eroşi m artori. C e i c a r e i-a u atras minia
sin t oam en ii im p e r fe c ţi:

„Cei care, căzind în păcat, d epăşesc m ina ridicată ţ

C ei care încalcă reg u lile statorn icite, care nu respectă

contractele*,
C ei care p rivesc cu o ch i b u n i lo cu rile d e p erd iţie... ■,
C ei care pun o g reu tate u şo a ră în lo c u l u n e ia m ai g rele *,
C ei care pun o m ăsură m ică în lo c u l u n e ia m a i m ari *,

Cei care mîncind ceva care nu le aparţine,

nu spun: „L-am mîncat" •,
Cei care bînd ceva nu sp u n : „L-am b ău t",,,.;

1 De-abia în 1951, pornind de la cele 19 tăbliţe şi fragmente «

bliţe descoperite la Nippur, s-a putut reconstitui imnul cate aduce i
acestui fapt. Imnul, de aproximativ 250 de iînduri, expune in
pasaje, intr-un fel cit se poate de explicit, morala sumeriană.

166
 Cei care spun: „Voi minca ceea ce este oprit",
Cei care spun: „Voi bea ceea ce este oprit".
Iată ce mai arată simţul social al lui N a n ş e :
„Pentru a mlnglia pe orfan, pentru a nu mai exista văduve.
Pentru a pregăti un loc unde vor fi nimiciţi cei puternici,
Pentru a da pe cei puternici pe mina celor slabi,
N a n ş e pătrunde în inima oamenilor."

Deşi sum erienii considerau că zeii cei mari aveau o com­

portare exemplară, ei nu erau mai puţin convinşi că, înte­
meind civilizaţia omenească, aceiaşizei introduseseră şi răul,
minciuna, violenţa şi asuprirea. Şi lista de me, aceste princi­
pii create de zei pentru m ersul netulburat al cosmosului, cu­
prindea, după cum s-a văzut \ nu numai „adevărul*, „pacea*,
„bunătatea", „dreptatea”, c i şi „falsitatea", „cearta", „tingu-
irea*, „frica".
Pentru ce găsiseră necesar zeii să creeze păcatul şi răul,
suferinţa şi nenorocirea ? Judecind după documentele de care
dispunem, înţelepţii din Sumer (dacă şi-au pus vreodată în­
trebarea) erau desigur înclinaţi să răspundă că habar n-aveau.
Nu gîndeau ei oare că voinţa zeilor şi intenţiile acestora erau
de nepătruns ? Un „Iov* sumerian, copleşit de nenorocire,
după d t se pare nem eritată, nu s-ar fi gîndit să discute şi să
se plingă, ci num ai să implore, să geamă, să se vaiete şi să-şi.
mărturisească păcatele şi greşelile pe care era inevitabil să'
le comită *. tt-w
Dar oare zeii ar fi acordat atenţie acestui muritor singu-
raţie şi lipsit de im portanţă ? Gînditorii din Sumer nu o prea
credeau. P entru ei, zeii semănau cu regii muritori de aci de
pe păm înt şi ayeaujdesigur lucruri mult mai importante de fă­
cut. A şa cum trebuia să Tecurgi la un mijlocitor pentru a ob­
ţine ceva de la regi, to t aşa nu puteai ftascultat de zei decît
adresîndu-te cuiva care se bucura de bunăvoinţa lor. De aci
s-a născut, fără îndoială, ideea de a recurge la un zeu „per-

1 A se vedea cap. XII.

1 A se vedea cap. •XiV'. A/ V
167
 sonal", un fel de înger păzitor legat de fiecare fiinţă ome­
nească şi de fiecare cap de familie, de care se foloseau sume­
rienii. Lui ii dezvăluia cel necăjit taina inimii sale, pe el II
ruga şi il implora şi graţie lui obţinea scăparea din nenorocire.
'n A ul spus că la baza ideilor, ca şi a idealului moral al sume­
rienilor, exista această „dogmă", că omul a fost plămădit din
lut pentru a sluji pe zei. Dovada o găsim în d ouă p oeme mî-
tice foarte semnificative. Unul este închinat în întregime
jcreării omului. Cea mai mare parte a celuilalt redă o contro­
versă dintre două divinităţi de ordin secundar, însă această
controversă este precedată de o introducere care explică pe
larg pentru ce a fost creat omulfr/
Textul primului a fost descoperit pe două tăbliţe cu acelaşi
conţinut, una provenind de la N i p p u r iar cealaltă, care este
J a Luvru, a fost cumpărată de la un anticar. Conţinutul acestor
tăbliţe rămînea însă puţin inteligibil. Tăbliţa de la Luvru era
într-adevăr în stare „proastă, iar a doua în patru bucăţi sepa­
rate, ceea ce a complicat multă vreme problema. Două frag­
mente, identificate şi îmbinate în 1919, au fost copiate şi apoi
publicate de către Stephen Langdon. în 1934, Chiera a publi­
cat un al treilea fragment, fără să-şi dea seama că acesta fă­
cea parte din aceeaşi tăbliţă. Am observat acest lucru zece
ani mai tîrziu, pe cind mă străduiam să restabilesc textul poe­
mului pe care voiam să-l public în cartea mea asupra mito­
logiei sumeiiene. Cam în acelaşi timp am identificat în co­
lecţia de tăbliţe de la University Museum, cel de-al patrulea
fragment încă inedit Am putut astfel să reconstitui poemul
şi să-i schiţez interpretarea, cu toate că textul rămăsese greoi
şi încă obscur datorită numeroaselor lacune.
Se pare că poemul începea cu anumite consideraţii pe care
le putem rezuma în felul u rm ăto r: zeii aveau unele greutăţi
în a-şi procura hrana, dar cînd zeiţele, născute după ei, li s-au
alăturat, aceste greutăţi n-au făcut decît să sporească. In timp
ce ei se tînguiau, zeul apei E n k i — care ar fi putut să le

34. TĂBLIŢĂ DE CONTABILITATE

aa. p la c a preotului
DU DU
I

b) Tăbliţă curăţată şl
reconstituită (.Primul
Iov" sumerian).
 yină în ajutor, d eoarece era şi zeul Înţelepciunii — stătea
intins în m are şi dorm ea atit d e adine îneît nici nu-i auzea.
Na r i t mi i *, mama lu i E n k i , „mama tuturor zeilor* aduce
pină la e l lacrim ile lor. Şi în timp oe ei stăteau acolo, lăcră­
mând, ea îi s p u n e :

„O, fiule, scoală-te de pe patul tău, de pe..., fă ceea ce este

înţelept:
Creează pe slujitorii zeilor,
fie ca ei să-şi făurească duhurile lor (?)."

E n k i s e gîn d eşte, s e pune în fruntea cetei de „buni şi mă­

reţi m odelatori* şi-i spune lui N a m m u :

„O, mamă, fiinţa căreia tu i-ai rostit numele, ea există:

îritipăreşte-i chipul (?) zeilor.
Plămădeşte-i inima din lutul care este la suprafaţa
Străfundurilor,
Bunii şi măreţii modelatori vor îngroşa acest lu t
Tu, dă naştere mădularelor ;
N i n m a h * v a munci înaintea ta,
zeiţele naşterii... vor sta lingă tine
în timp ce tu iţi vei face tiparul.
O,'mamă, hotărăşte soarta noului născut
N i n m a h ii va întipări chipul (?) zeilor:

~ Poemul trece“apoi de la crearea omului in general, la crea­

rea diferitelor feluri de oameni nedesăvîrşiţi şi încearcă să .
/explice existenţa acestor fiinţe anormale. Vom vedea in ce •
‘f e l : E n k i a organizat o petrecere pentru zei, fără îndoială
pentru a sărbători crearea omului. Or, în timpul petrecerii
\ E n k i şi zeiţa N i n m a h , care au băut prea mult vin, se cam
; ameţesc. Şi iată c ă N i n m a h i a o bucată din lutul Străfundu­
rilor şi fă u reşte şase feluri diferite de oameni anormali, iar
E n k i duce la c a p ă t isprava hotărîndu-le soarta şi le „dă să
. 1 Este „Marea primordială", izvorul întregii creaţii, inclusiv a zeilor (a
se vedea cap. XII).
2 Zeiţ a-mamă- a-pămlntuluL \1

11. INTENDENTUL E B ITH -IL lN ADORAŢIE

mănînce piine*. Ne este dealtm m teii imposibil să înţelegem
in ce constă imperfecţiunea primilor patru. OU despre cei
doi din urmă, femeia stearpă şi fiinţa asexuată, iată ce n e
spune te x tu l:

„N i n m a h a făcut din... o femeie ce nu poate să nască.

En k i . văzind această femeie ce nu poate să nască,
A hotărît ursita ei şi a sortit-o să rămînă in „gineceu” .
Ea făcu din... o fiinţă lipsită de organ bărbătesc,
lipsită de organ femeiesc.
E n k i văzind această fiinţă lipsită de organ bărbătesc,
lipsită de organ femeiesc,
Hotărî că ursita ei v a fi să păşească Înaintea regelui".

Pentru a nu rămîne mai -prejos, E n k i s-a hotărât la riadul

său să dea naştere unei noi fiinţe. Poemul n u dă am ănunte
asupra felului în care a procedat, d ai in orice caz, fiinţa p e
care a creat-o este neizbutită, are corpul piăpind şi m intea
mai curind săracă. E n k i făcind apel la N i n m a h , o ro a g ă •
să vină în ajutorul acestui dezm oştenit *.

„Aceluia pe care mina ta l-a m eşterit i-am hotăiit ursita,

I-am dat pîine să m ănînce;
Hotărăşte acum ursita acelui pe care m ina m ea l-a m eşterii,
Dă-i şi lui pîine să m ănînce".

Ninmah dă dovadă de bunăvoinţă iaţă de nenorocii şl

face tot ce poate, dar fără rezultat. Ea 11 vorbeşte, el nu-i
răspunde. Ea îi oferă pîine, el nu întinde mina s-o apuce. N e­
norocitul nu poate sta nici jos, nici in picioare şi nici nu
poate îndoi genunchii. Poemul continuă printr-o lungă discu­
ţie între Enki şi N i n m a h . Acest pasaj aie insă atiteala­
cune, incit este imposibil să-i descifrăm sensul. Se pare c
pînă la urmă N i n m a h îi blestemă pe E rvk \ din cauza lui
ţişării sfîşietoare a acestei fiinţe bolnave sau mai bine
neînsufleţite pe care s-a distrat s-o creeze, iar E n k i part
glndească că merită acest blestem.

170
I Al d o ile a p o e m m itic a r p u te a fi in titu la t: V itele şi Grinele.
Este v o rb a d e u n a d in tre acele po v estiri in formă de contro­
versă, fo a rte la m o d ă la scriito rii sum erieni *. Personajele sînt
zeul v ite lo r L a h a r şi s o ra sa, ze iţa grinelor, A ş n a n . Amin-
doi fu se se ră c re a ţi, p re c iz e a z ă poem ul, în „încăperea creaţiei*
zeilor, p e n tru c a A n u n n a k i i, copiii m arelui zeu A n să
po ată a v e a cu c e s ă se h ră n e a sc ă şi cu ce să se îmbrace. Dar
p in ă în m o m en tu l în c a r e om ul a fost creat, A n u n n a k i i n u
fuseseră în s ta re s ă M o ş e a s c ă v itele şi grinele într-un mod
satisfăcător. I a tă c a re e s te argum entul in tro d u ce rii:

„Cînd pe M untele Cerului şi al Pămîntului,

A h a făcut să se nască A n u n a k i i ,
Deoarece numele lui A ş n a n nu era născut, nu fusese
conceput,
Deoarece U 11 u 2 nu fusese încă făurită,
Deoarece pentru U11 u nici un lăcaş sfint nu fusese ridicat,
Deoarece încă nu existau oi,
şi nici u n miel încă nu fusese fă ta t;
Pentru că încă nu existau capre,
şi nici un ied j i u fusese încă fă ta t;
Oaia nu fătase încă cei doi miei ai s ă i;
Capra nu fătase încă cei trei iezi ai săi.
Pentru că numele înţeleptei A ş n a n şi al lui L a h a r,
A n u n n a k i i , m arii zei, nu-1 cunoşteau,
Sămînţa ş e ş de treizeci de zile nu exista în c ă ;
Sămînţa ş e ş de patruzeci de zile nu exista în c ă ;
Micile seminţe, seminţele muntelui,
săm înţa nobilelor fiinţe vii
nu existau încă.
Pentru că U 11 u nu fusese încă născută, pentru că cununa
de verdeaţă (?) nu fusese încă împletită,
Pentru că stăpînitorul... nu era încă născut,
Pentru că S u m u g a n , zeul cîmpiei,
nu sosise încă
Ca şi omenirea în momentul creării sale,

1 A se vedea capitolul XVII.

\ * Zeiţa îmbrăcămintei.

171
 A n u n n a k i i nu cunoşteau încă piinea pentru a se hrăni.
Nu cunoşteau încă hainele pentru a se îmbrăca,
Dar ei mincau plantele cu gura ca şi oile,
Şi beau apa şanţurilor.
In acea vreme, în „încăperea creaţiei" zeilor.
In casa lor D u k u, au fost zămisliţi L a h a r şi A ş n a n .
Bucatele lui L a h a r şi A ş n a n ,
A n u n n a k i i în D u k u le mincau,
dar rămîneau n e să tu ra ţi;
In frumoasele lor stîne, laptele — ş u n ,
A n u n n a k i i din D u k u îl beau,
dar rămîneau nesăturaţi.
Aşadar, pentru a se ocupa de frum oasele'lor stîne, I
Omul a prim it suflarea vieţii".

P oem ul e x p lică ap o i cum L a h a r ş i A ş n a n , c o b o rîn d din

c e r p e p ă m în t, au a d u s o m e n irii b in e fa c e rile c iv iliz a ţie i: -

„In acea vrem e E n k i spuse lui E n l i l :

„Tată E n l i l , L a h a r şi A ş n a n ,
Ei care a u fost creaţi în D u k u ,
Să-i facem să coboare din D u k u". • jj
Din porunca sfîntă a lui E n k i şi E n l i l ,
L a h a r şi A ş n a n au coborît din D u k u .
P entru L a h a r , E n l i l şi E n k i au construit s tî n a ;
Plante şi ierburi din belşug i-au d at în dar.
Pentru A ş n a n au ridicat o casă ,•
Un p lu g şi un ju g i-au d at în dar.
L a h a r In stîna sa,
Este un păstor care în m ulţeşte pro d u sele stînei.
A ş n a n în m ijlocul recoltelor,
Este o fecioară plăcută şi darnică.
Belşugul care vin e din cer,
L a h a r ş i A ş n a n îl fac să apară pe p ă m în t;
Obştii îi aduc b unăstarea;
Ţării îi aduc suflarea vieţii ;
Ei fac să s e îm plinească leg ile z e ilo r ;
Ei înmulţesc conţinutul m agaziilor;
Ei umplu hambarele.

172
 In casa săracului, aşezată de-a dreptul pe praful pămintului,
Intrind el aduc bunăstarea.
Amîndoi, oriunde se află,
Aduc casei foloase mari.
Locul unde ei stau îl sa tu ră ;
locului unde ei se aşază îi aduc belşug;
Ei bucură inimile lui A n şi E n 1i 1".

Apoi ap are c o n tro v e rs a ; L a h a r şi A ş n a n beau atît de

mult vin, î n d t se îm bată şi în cep să s e certe, gospodăriile şi
ogoarele ră su n ă d e g îlceav a lor. Fiecare dintre ei îşi laudă
propriile sale fapte şi cau tă să ponegrească pe ale celuilalt.
Pînă la urm ă E n l i l şi E n k i intervin ş i pun capăt contro­
versei declarând p e A ş n a n Învingătoare.
Se vede în aceste poem e felu l în care sum erienii concepeau
dependenta in iţială a om ului faţă d e lum ea divină. Atitudinea
fundamentală care rezu ltă d e aci, tem elia moralei, este deci
aceea a unui sclav ş i slu jito r al zeilor.
 PACEA ŞI ARMONIA LUMII.

PRIMA VlRSTĂ1 DE A U R IM A G IN A TĂ ' DE OM

Sumerienii îşi făceau deci o idee pesimistă asupra omului

şi viitorului său. De fapt, ei duceau dorul siguranţei zilei de
miine şi, la fel cu noi, năzuiau să fie feriţi de teamă, de sără*
I cie şi de război. Ei nu credeau Insă Intr-un viitor mai bun
I decît prezentul, ci, dimpotrivă, socoteau că oamenii fuseseră
• fericiţi odinioară, Intr-un trecut foarte îndepărtat.
/ M itologia clasică a făcut celebră tem a v irstei de aur. Dar
idee a a apărut pentru prima dată in literatura sumeriană, aşa
ţ/ cum o d oved eşte un poem d e care m-am ocupat la capito­
lul I I I : E n m e r k a r ş i s tă p în ito iu l d in A r a 11 a. Un pasaj
din această operă se referă intr-adevăr la perioada d e „odini­
oară" cînd omenirea, în a in te d e a fi căzut în m izerie, cunos­
cuse bunăstarea şi p acea. Iată tra d u cerea :

„Odinioară a fost o vreme cînd nu exista şarpe,

nu exista scorpion.
Nu exista hienă, nu exista leu ;
Nu exista cline sălbatic, nici lup ;
Nu exista teamă, nici groază:
Omul nu avea vrăjmaş.
Odinioară a fost o vreme cînd ţările Ş u b u r şi Ha ma z i ,
Sumer unde se vorbesc atîtea (?) limbi,
marea ţară cu legile divine de ciimuire,
Uri , ţara ce avea,tot ce dorea,
Tara M a r t u care se odihnea în linişte,
Lumea întreagă, popoarele laolaltă (?)
 Lăudau pe E n l i l Intr-o singură limbă.

Atunci însă, Tatăl-stăpînitor, Tatăl-cirmuitor, Tatăl-rege,

Enkl, Tatăl*stăpinitor, Tatăl-cirmuitor, Tatăl-rege,
Tatăl-stăpinitpr rniniat (?), Tatăl-cirmuitor rolniat (?)
Tatăl-rege miniat (?)
... belşug... .

... omul..." ^

Primele 11 rînduri foarte bine păstrate, descriu acele zile

fericite. Atunci, spune poetul, toate popoarele lumii adorau
acelaşi zeu, E n l i l . De fapt, dacă expresia „într-o singură
limbă" întrebuinţată în rîndul al 11-lea trebuie luată în sensul
ei literal şi nu în sens figurat „o singură inimă", ea ar arăta
că sumerienii credeau, ca mai tîrziu ebreii, în existenţa unei
limbi comune care ar fi fost vorbită de toţi oamenii, înaintea
amestecului limbilor.
Cele 10 rînduri care urmează sînt atit de fragmentare, incit
sensul rămîne foarte ipotetic. Contextul ne permite totuşi să
presupunem că E n k i , nemulţumit sau gelos de puterea lui
E n l i l , s-a hotărît într-o zi să-i distrugă puterea. A iscat con­
flicte şi războaie între popoare şi aşa a pus capăt vîrstei de
aur. Însuşi amestecul limbilor poate fi atribuit lui E n k i, dacă
rinduri'le 10 şi 11 .pot fi luate în sensul lor liiteraKîn acest caz,
am avea aci, sub o formă încă imprecisă, o temă analogă celei
din legenda biblică a turnului Babei (Cartea facerii XI, 1—9).
Analogă, dar oarecum diferită, pentru că sumerienii credeau
că omul a decăzut datorită geloziei unui zeu faţă de altul,pe
cită vreme ebreii vedeau în aceasta o pedeapsă dată omului
de către Iehova pentru a fi vrut să i se asemene.
AstfeC sfîrşitul vîrştei de aur se datora, după poetul nos­
tru sumerian „Vrăjii lu i E n k i " . Ne amintim (a se vedea
cap. III) că în continuarea povestirii, E n m e r k a r , stăpînul din
U r u k şi protejatul lu i E n k i, hotărînd să impună autoritatea
sa stăpînitorului din A r a itta , i-a trimis un sol purtător al
următorului ultim atum : ori el şi poporul său îi predau lui
 E n m e r k a r p i e t r e preţioase, aur şi argint şi apoi construiesc
i mă A b z u , adică templul lui E n k i , ori oraşul lor v a ff distrus.
in Pentru a-1 impresiona mai m ult pe stăptnitorul din A r a 11 a,
do: E n m e r k a r poruncise solului să-i recite „V raja lui E n k i “,
sp care arăta cum acest zeu pusese cap ăt dom niei lui E n 1 i 1.
Dacă pasajul pe care l-am am intit n e lasă să întrezărim
ceea ce sumerienii înţelegeau p rin „V îrsta d e aur" el este inte­
resant şi din alt punct de vedere. Intr-adevăr, el ne dă o idee
despre geografia sum eriană şi despre în tin d erea pe care ea o
acorda lumii. Lumea se îm părţea, aşa cum reiese din rlndurile

i[ teritoriul dintre Tigru şi Eufrat de la p a ra le la 33-a p în ă la G ol-

\ ful Persic ; la nord d e Sumer, ţa ra U r i, c a re se întindea, pro-
S ) babil, în tre cele două fluvii, m ai s u s d e p a r a l e l a 33-a. şl ~cu-
Y prindea regiunile care a red e v en it m ai tlrziu A kkad şi Asirîa ■,
i la est de S u m ef şi de U t i , ţa ra Ş u b u r - H a m a z i cate
ocupa, fără îndoială, o m are p a rte d in lra n u l de v e s t ; în s fîr-
) şit, la v est şi sud-vest d e Sumer, ţa ra M a r t u , larg întinsă
în tre E ufrat şi M ed iteran a, aju n g în d p în ă la actu ala ATabie.
P entru p o eţii sum erieni, g ra n iţe le lum ii e ra u d eci p arte a m u n ­

Î toasă a A rm eniei la no rd , G olful P ersic la sud, p arte a m u n ­

toasă a Iran u lu i la e s t şi M e d ite ra n a la v est.

fa
ra
n
P(
ti
ci
V
ti
n
g
176
 ÎNŢELEPCIUNE

PRIMELE PROVERBE ŞI ZICÂTORI

S-a crezut m u ltă vrem e că cea mai veche culegere de

maxime este c a rte a biblică a Proverbelor. Dar atunci cînd
civilizaţia egipteană a început să fie cunoscută, acum vreo
sută cincizeci de ani, s-au descoperit culegeri de proverbe
alcătuite cu m ult în ain tea celor ale ebreilor. Totuşi, nici ele
nu erau prim ele. C ulegerile sum eriene sânt mai vechi cu mai
multe secole decât cele mai m ulte din scrierile egiptene ana­
loge, cel pufin cele care au fost păstrate.
Acum vreo douăzeci d e ani nu se cunoştea aproape nici
un proverb autentic 'sumerian. Se publicase un mic număr de
zicători bilingve, adică întocm ite in limiba sumeriană şi tra­
duse în akkadiană, ca re au fost găsite p e tăbliţe ce datau din
primul mileniu î.e .n .T o tu şi, în 1934, Edward Chiera editase
imai m ulte frag m en te descoperite la N i p p u r, care datează
vdin secolul al XVIII-lea Le.n. A ceste documente, categoric
Anai vechi, perm iteau să se presupună că scribii din Sumer
trebuie să fi com pus şi alte texte asemănătoare.
" Incepînd d in anul 1937 am consacrat acestui gen literar o
parte din tim pul m eu de cercetări şi am reuşit să identific
un mare num ăr d e docum ente. Pînă la urm ă am găsit mai multe
sute de docum ente, (însă mi-am d a t seama că celelalte cercetări
ale mele asupra literatu rii sum eriene nu mi-ar permite să stu­
diez în am ănunt această uriaşă colecţie. Am încredinţat deci lui
Edmund Gordon, asistentul meu de la University Museum,

12 — Istoria începe la Sumer 177

co p iile m ele d e la Ista m b u l şi d o c u m e n te le in ven tariate de la
M uzeul d in P h ila d elp h ia . D u p ă lu n i d e efo rtu ri, Gordon şi-a
d a t se a m a că m a te ria lu l d e c a re d is p u n e a m p erm itea să se
re co n stitu ie p e s te d o u ă s p re z e c e c u le g e ri d iferite , dintre care
u n ele co n ţin în d zeci şi a lte le c h ia r s u te d e p ro v e rb e. O edi­
ţie d efin itiv ă a do u ă d in a c e s te c u le g e ri, p u b lic a te p rin grija
sa. co n ţin e a p ro x im a tiv tre i s u te d e p ro v e rb e com plete, cele
m ai m u lte n e c u n o sc u te p în ă az i. O p a r te a materialului
ac estu i ca p ito l l-am lu a t d in c u le g e re a lu i.
U na d in tră s ă tu r ile sp ecifice a le p ro v e rb e lo r e s te jtc e e a
ele au o v a lo a re u n iv e rsa lă . D acă c in e v a se în d o ieşte cumva
de fra te rn ita te a o am en ilo r şi d e c e e a ce e s te om enesc, comun
tu tu ro r p o p o a re lo r şi tu tu r o r ra se lo r, n -a re d e c ît să parcurgă
zicalele şi p ro v e rb e le a c e sto ra şi se v a co n v in g e. Mai mult_
d e c ît celeilalte o p e re lite ra re , a c e ste a d e p ă şe sc diferenţele
de civ ilizaţie ş i d e m ed iu ş i d e z v ă lu ie c e e a c e e ste general şi
p e rm a n e n t în n a tu ra um ană. P ro v e rb e le sum eriene, caie au
aju n s p în ă l a noi, a u fost a d u n a te şi tra n sc rise . acum mai
b in e d e tre i m iL c in c i su te d e an i şi m u lte d in tre ele repre­
z in tă d esig u r m o şte n ire a u n ei t r ad iţii o ra le , e a însăşi cel
p u ţin m ultis e c u la ră l a a c e a d a tă . Ele s în t o p era unui popor
profund d ife rit d e n o i p rin lim b ă şi m ediu, p rin moravuri,
cred in ţe, v ia ţă eco n o m ică şi so cială, şi to tu şi m entalitatea
p e c a re o re d a u e ste ciu d at d e a p ro p ia tă d e a noastră. Cum
să n u recu n o aştem în e le re fle c ta re a p ro p riilo r n o astre încli­
naţii, a p ro p riu lu i n o s tru fel d e . a gîndi, a cu su ru rilo r şi ne­
du m eririlo r n o a stre , eco u l m işc ă to r al scen ei p e c a re intră în
ac ţiu n e p e rso n a je c a re re a p a r m ereu în com edia noastră
um ană ?
Tată, de pildă, p e ,tc e l_ c a je se v ă ic ă re ş te - , care atribuie
to ate e şe cu rile sa le so arte i, c a re n u în c e te a z ă s ă se plîngă şi
să s u s p in e :

„M-am născut intr-o zi nefericită".

 Iată pe vecinul ‘l ui „pjxî torul -mincinos", cel care cere să
I se aducă scuze, c e l care-şi pledează cauza nedreaptă debi-
tînd g en eralităţi b a n a le :
„Poţi face copii fără să faci dragoste?
Te poţi lngrăşa fără să mănînci ?"

Iată „ra taţii", incap ab ilii, cei despre care se spunea atunci:
J „Doar să-i bagi In apă şi apa devine puturoasă;
. Doar să-i duci Intr-o grădină şi fructele putrezesc".

Ca şi noi, su m e rien ii şovăiau atunci cîn d trebuiau să

adopte o politic ă b u g e ta ră . Era oare bine să cedeze ispitelor
.de a ch e ltu i, s a u d im p o triv ă să-şi păstreze banii cu chib­
zuială ? Se sp u n e a b a una, b a a lt a :

I „Sintem osîndiţi să murim, hai să cheltuim;

/ Trebuie să trăim multă vreme, hai să economisim".

Sau d a c ă c in e v a e r a om de a fa c e r i:

] „Orzul tim puriu v a da recoltă bună — ce ştim noi?

' Orzul tîrziu v a da recoltă bună — ce ştim noi ?”

In S um er, c a ş i în a lte locuri, oam enii jde rind cu greu

p u teau fa c e f a ţă c h e ltu ie lilo r. A cea stă situ aţie grea a inspirat
u rm ăto arele v e r s u r i con trap un ctate d e o v erv ă m işcătoare:

„Pentru sărac e mai bine să fie mort decît v iu :

Dacă are pline, nu are sa r e ;

Dacă are sare, nu are p îin e ;
D acă are carne, nu are m ie l;
Dacă are miel, nu are came”.

Economiile, atu n ci cîn d m ai rămm eau, se topeau fără să

poală fi p u se la l o c :
„Săracul îş i ronţăie banii".

12' 179
 Şi cind economiile erau p e sfîxşite trebuia să se recurg*
la cămătari care se dovedeau nesimţitori faţă de cei săraci
mă care solicitau împrumuturi. De aci zicătoarea:
/ în ;
' doi „Săracul se împrumută şi îşi face griji",
spi
care poate fi asemuită cu proverbul en glezj „Banii împru­
mutaţi sînt oumnd regretaţi".
Săracii din Sumer erau cu toţii umili şi resemnaţi. Nimic
nu ne îngăduie să presupunem că ei s-ar fi revoltat vreodată
împotriva bogatelor clase conducătoare. Totuşi proverbul
urm ător:
„Toate casele, sărace nu sînt la fel de supuse"

I P pare să trădeze, dacă traducerea mea este exactă, o anumită^

său „conştiinţă de clasă “.
asu; Iată acum, într-un alt proverb, o id ee care aminteşte
cart frază din E cleziast (V j 11) : „Dulce este somnul celui_ce mun­
mai ceşte* şi m ai ales zicala T alm udului: „Cine îşi înmulţeşte
să ■» bunurile îşi înm ulţeşte grijile* :

■ „Cel care are bani mulţi este fără îndoială fericit;

' Cel care are mult orz este fără îndoială fericit,
Dar cel care nu are nimic poate dormi".

A lt sărac, mai puţin filozof, atribuia nenorocirea sa, nu

Nj
propriei sale încap agit aţi, c i ce le i a tovarăşilor cu care por*
facr
n ise în, v ia ţ ă :
răsj
nor „Sînt un cal de rasă?
Sînt însă înhămat cu un catir
poa : | Si trebuie să trag o căruţă,
ţie | j Să car trestii şi paie".
cun
R eferindu-se la acei sărm ani lucrători care, printr-o ironie
pin; 0
a soartei, nu puteau n ici -măcar să -şi perm ită să folosească
fişa ob iectele p e care le produceau, su m erienii o b se r v a u :
neî: $
gin ■' „Servitorul are întotdeauna haine murdare".

180
 In treacăt fie spus, ei acordau multă importanţă Îmbrăcă-
jnintei, de aceea şi spuneau:
„toată lumea stimează pe omul bine Îmbrăcat”

Cit despre servitori, unii dintre el.se pare că nu erau lip­

siţi. de instrucţiune, dacă judecăm după următoarea zică-
toare :
„Este un servitor care a studiat cu adevărat limba sumeriană".

Desigur, oa şi stenografii, confraţii lor moderni, scribii nu

reuşeau întotdeauna să înscrie tot ceea ce li se dicta. In
lauda de mai jos se sim te şi un ghimpe răzbunător:

„Un scrib a cărui mină fuge

pe măsură ce gura îi dictează.
Iată un scrib vrednic de acest nume I"

Existau Insă In Sumer ş i scribi care nu cunoşteau prea

bine ortografia, ce l puţin următoarea Întrebare ne permite
să o p re su p u n e m :
„Un scrib care nu ştie limba sumeriană,
Ce fel de scrib e acela?”

In p ro v erb ele sum eriene este adeseori vorba de sexul slab

şi nu în to td ea u n a în avantajul său. Dacă nu existau „vampe”,
Sumer în sch im b nu era lip sită d e tinere fecioare cu spirit
practic. O p lă c u tă .persoană la virsta măritişului, plictisită de
a aştepta p e F ăt-F ram o s, nu-şi m ai ascunde nerăbdarea:

„Pentru ce l care este bine situat,

pentru cel care nu este dectt un vis,
Oare pentru el trebuie să-mi păstrez dragostea?”

De altfel, v ia ţa con ju gală nu e ia Întotdeauna uşoară pe

vrem ea a c e e a :

181
 * MM

„Cine n-a întreţinut o femeie sau un copil,

N-a purtat niciodată laţul de nas V'

Soţii sumerieni se sim ţeau adesea neglijaţi. Cel de mai joi

este în mod vizibil nem ulţum it:
„Nevasta mea este la Templu,
Mama mea este pe malul riului *
Iar eu aci mor de foame."

Cit despre sumerienale nervoase, neliniştite şi cu un „gol

in suflet”, care nu iprea ştiau ce se întâmplă cu ele, acestea
asaltau uşa doctorului, ca şi surorile lor de astăzi. Acesta
este, probabil sensul p e care trebuie să-l dăm proverbului
următor, dacă, repet, traducerea este corectă':
„O femeie nervoasă, acasă
Aduce şi boala peste necazuri."

Nu este de mixare că în aceste condiţii sumerianul regreta

’ citeodată de a se fi lăsat oarecum furat de p asiune: ^
„Pentru plăcere: căsătorie,
După mai multă chibzuială: divorţ."

Se putea fo arte bine întâmpla — aceasta se mai vede şi

astăzi I — ca noii soţi să-^şi Înceapă viaţa comună cu senti­
N, m ente foarte deosebite. Dovadă acest scurt şi foarte eloc­
face vent co m en ta riu :
răsp'
„O inimă bucuroasă : mireasa,
norc O inimă m îhnită: mirele."
poat
ţie t i C it despre soacre, e le p a r s ă fi fost m ult m ai uşor de supor­
cune ţ tat d ec ît celle d e azi. In orice caz nu ne-a răm as nici o plîn-
pînă >'•
ţiŞăr 1 Aluzie la cureaua trecută printr-un inel care se fixa de nasul prizo­
nierilor, ca şi de cel al animalelor domestice.
neîn 2 Fără Îndoială această demnă persoană asista la vreo ceremonie re
ligioasă.
gînd ‘
182
gere, nici o poveste sumeriană despre soacre. In Sumei,
proasta reputaţie o aveau nurorile. Drept mărturie avem
această epigramă care se răfuieşte cu ele la capătul unei
lungi liste de persoane — şi de obiecte 1 — foarte elogios
prezentate:
„Ulciorul in pustiu este viaţa omului;
încălţămintea este lumina ochilor omului;
Soţia este viitorul omului;
Fiul este sprijinul omului;
Fiica este salvarea omului;
Dar nora este infernul omului"

Sumerienii preţuiau mult. prietenia, dar ei socoteau că

„sângele apă nu se face", pentru a Întrebuinţa expresia
noastră, şi se bizuiau mai cuifind pe trăinicia legăturilor fa*
mdliale:
„Prietenia ţine o zi,
Rudenia întotdeauna.1

Un amănunt foarte interesant din punctul de vedere al

civilizaţiei co m parate: sumerienii erau departe de a consi­
dera clinele d rept „cel m ai b un prieten al omului". Mal
curind credeau contrariul, aşa cum o dovedesc cele trei zică-
toii de mai j o s :

„Boul ară,
Clinele strică brazdele adinei.”
„Un cîine nu-şi cunoaşte casa.”
„Clinele fierarului nu putea să dea jos nicovala •,
A răsturnat deci, in locul ei, oala cu apă."

Dacă sum erienii n u îm părtăşeau sentim entele noastre faţă

de cîine, a v e a u în schim b, d esp re alte subiecte, idei foarte
asem ănătoare c u a le n oastre. „Marinarul, spun englezii, se
va bate pentru o p ă lă r ie d a tă jos". In Sum ei exista aceeaşi
părere:

183
 „Luntraşul este un om bătăios."
Proverbul sumerian:
„încă n-a prins vulpea,
Dar i-a şi făcut un laţ"
măr
în < este echivalentul celu i al nostru „Nu vin de pielea ursului din
doi l pădure*.
spui
In sfirşit, a spune :
„Am scăpat de boul sălbatic.
Şi m-am pomenit în faţa vacii sălbatice"

nu este o a ie acelaşi lucru cu „să cazi din lac in puţ" ?

In toate vrem urile ş i pretutindeni s-a propovăduit sir-
guinţa In muncă. Să sfirşeşti c e e a ce ai început, să nu laşi pe
a doua zi ceea ce p oţi fa ce azi... a ceste 'sfaturi au fost reluate
Pe In fe l ş i chip. Sum erienii le-au form ulat în felul lor printr-uu
său -•
asup; exem plu bine a l e s :
care ' „Mină cu mină, casa unui om se construieşte;
mai < Stomac cu stomac, casa unui om se distruge."
să vi
Existau in Sum er oam eni care prinşi d e „mania grandoa-
rei* duceau un trai c e d ep ă şea p osib ilităţile lor. Iată averti­
zarea :

„Cine clădeşte ca un domn, trăieşte ca un sc la v ;

Ni Cine clădeşte ca un sclav, trăieşte ca un domn."
face
râspu Războiul şi pacea puneau sum erienilor probleme care se
noroi pun şi a z i:
poate „Statul ale cărui arme sint slabe
(ie îr nu va goni duşmanul de la porţile sale."
cune, f:
p'înă . spuneau sumerienii.
fişări f Ei ştiau însă că războiul nu aduce m are folos şi că, oricum,
neins l duşmanul înapoiază loviturile care i s-au d a t :
gindi >
184
 „Te duci şi cucereşti ţara duşmanului:
Duşmanul vine şi cucereşte ţara ta."
Război ori pace, important este însă ca întotdeauna „să
ai ochii deschişi", să nu te laşi înşelat de aparenţe. Sume­
rienii dădeau in această privinţă următorul sfat:
„Poţi să ai un stăpln, poţi să ai un rege.
Dar omul de care să te temi este perceptorul”.

Aceste compilaţii d e proverbe şi zicători nu ne redau decît

un aspect al literaturii „didactice* a sumerienilor. Ei cunoş­
teau şi alte genuri d e scrieri folositoare, destinate să Întipă­
rească în mintea oamenilor înţelepciunea şi prin aceasta de­
prinderea unei v ieţi echilibrate, corecte şi fericite. Almana­
hul plugarului, studiat 'la cap. X, ne dă un exemplu de tratat
didactic, iar sub înfăţişarea sa de povestire fără alt scop decit
plăcerea literară, „Viaţa unui şcolar* (a se vedea cap. II) este
de fapt un fel de portret m oral. Se va vedea că un alt gen
literar, „controversa", bazată p e un fel de întrecere, intelec­
tuală şi discuţii erudite, ocupă în literatura sumeriană un loc
important, datorat poate pasiuni^ pentru discuţii şi contro­
verse care putea foarte bine să fi fost una din trăsăturile
caracteristice ale spiritului sumerian.
 XVI
LOGOMACH1E
mâni
In ci
doi <
spun

PR IM E LE D E Z B A T E R I LITERA RE

Profesorii şi scriitorii sum erieni nu erau nici filozofi rigu-

Toşi, nici gînditori profunzi, e i ştiau în să foarte bine să ob­
Pen serv e natura şi lum ea -înconjurătoare. L istele lungi de plante,
său si animale, m etale şi p ietre p e care pedagogii le-au întocmit
asupri pentru n e v o ile d id a ctice şi d e ca re am vorbit in primul capi­
care i tol al a c estei cărţi, presupun un studiu atent al trăsăturiioi
mai c exterioare ale su b stanţelor naturale şi ale fiinţelor vii. De
să vir asem enea, p recu rsorii su m erien i ai etn ologilor noştri mo­
derni au făcu t u n co n ştiin cio s in ven tar a l elem entelor civili­
za ţiei lo r (a s e v e d e a c a p . X II, p. 140).
I
fj In m in tea noastră, lu cru rile s e c la sea ză In m od natural In
r| ca teg o rii, g e n u r i s a u s p e c ii. A tu n c i când e s te vorb a d e obiecte
sim p le s a u o b işn u ite, n i s e p are că a c e ste clasificări se fac
N il d e la sin e , c a ş i cu m n atu ra n i le -a r p rezen ta d e-a gata. Aşa
face 1
s e în tîm p lă b u n ă o a ră c u an otim p u rile, p la n tele, animalele,
râspui
p en tru a n u v o r b i d e d ît d e c a z u r ile c e le m a i sim p le. In să înă­
noroci
u ntrul a c e s t o r c a te g o r ii, ra p o rtu rile n o a str e cu lucrurile ia
poate
s ă r e ia să , p r in c o m p a ra ţie, c o n tr a s te în tr e u n e le din el
ţie îir
A c e s ta e c a z u l c u ia m a ş i v a r a , d in tre an otim p u ri, pentru
cirne,
lu a în c ă o d a t ă e x e m p lu l c e l m a i sim p lu . Lucrurile se a1
pînă 1
c ia z ă a s tf e l î n p e r e c h i, in fin it d e variate, d u p ă cum $
fişării
e x p e r ie n ţa , c u n o ş t in ţ e le s a u tip u l d e civilizaţie al indiviz
n ein si
g în d e
şi a l p o p o a r e lo r . Intr-o s o c ie t a t e em inam ente agrară,
aceea a sum erienilor, era bineînţeles cazul nu numai cu vara
şi iam a, ci şi cu v itele şi grînele, cu păsările şi peştii, cu co­
pacul şi trestia, cu aigintid şi bronzul, cu cazmaua şi plugul,
cu păstorul şi plugarul. Toate aceste obiecte, fenomene sau
activităţi constituiau elem ente familiare ale lumii cunoscute
de sumerieni şi participau fn tru d tv a la civilizaţia lor. Totuşi,
ele se opuneau, sau mai bine-zis puteau fi opuse între ele
două cîte d o u ă : argintul era un metal preţios, fără îndoială
o bogăţie, d ar din bronz se produceau obiecte mai folosi­
toare ; d e asem enea creşterea vitelor dădea într-adevăr
carne pentru sărbători şi jertfe, dar cultura cerealelor pro­
ducea orzul, hrana zilnică a populaţiei. Care era deci mai
folositoare ?
Aceasta a fost în mare originea acestor dispute, a acestor
controverse pe care sum erienii le preţuiau atît de mult şi pe
care scriitorii lor le ridicaseră la rangul de gen literar, cu
un meşteşug în care se amestecă adeseori plăcerea jocului.
In aceste dispute, obiectele sau elementele personificate
— de altminteri nu în mod artificial, căci multe dintre ele
erau deja personificate de către religie şi mit — luau cuvin-
tul pe riind şi începeau -un fel de duel, în decursul căruia fie­
care dintre rivali căuta să „umfle" propriile sale merite şi să
micşoreze pe ale celuilalt. Sub stiletul scribilor sumerieni,
aceste dueluri oratorice, care se înrudeau, fără îndoială, cu
„jocurile" anticilor „menestreli", pe care le cunoscuse Sumer
înainte de a inventa scrierea — au păstrat, datorită acestui
fapt, forma poetică. Fiecare controversă era precedată de o
introducere mitologică adecvată şi lua sfîrşi-t prin. arbitrajul
unuia sau al mai m ultor «mari zei, care desemnau pe învingă­
torul concursului.
Cunoaştem, pentru moment, şapte din aceste texte literare
în formă de controversă. Unele sint complete, altele frag­
mentare, însă numai trei din ele au fost studiate în mod apro­
fundat. Acestea s î n t : Grînele şi Vitele, Vaza şi Iarna şi, în
sfîrşit, un al treilea text, cu un caracter, ce-i drept, destul de

187
 deosebit, d a r tocm ai d in a c e a s tă cauză foarte interesant, pe
c a re l-am in t it u l a t : 1 n a n n c i curtată.
N u v o i re v e n i a su p ra p rim u lu i text, căci 4-am analizat în
măn cap. XIII. Ci'titorul v a .putea să revină, d in punctul de vedere
in c n o u ca re n e p reo cu p ă, la p a sa ju l d esp re cei doi protagonişti
doi L a h a r şi A ş n a n (pp. 171— 172). A doilea, Vara şi
spun
Iarna, e ste u n a d in c e le m ai lu n g i com poziţii de acest gen.
C in d se v a p u te a co m p leta textul, folosindu-se toate docu­
m entele disponibile, s e v o r găsi aci, fă ră îndoială, mai multe
in form aţii d e sp re p ra c tic ile ag ric o le ale epocii dedît In ori­
care altă o p e ră sum eriană. C onţinutul său poate fi rezumat,
d u p ă frag m en tele ca re există, cam in felul urm ător:
Introducere m ito lo g ic ă : E n 1 i 1, zeul aerului, a hotărît să
P er fa că să creasc ă to t fe lu l d e arbori şi pliante şi să domnească
său s belşu g u l în Sum er.
asupr Îm părţirea fu n c ţiu n ilo r: In acest scop el creează două
care • „personaje c u ltu ra le * 1, doi fraţi, E m e ş (vara) şi En-ten
maic
(iam a), şi atrib u ie fiec ăru ia d in tre ei funcţiunile sale proprii:
să vir
„Enten face ca oaia să dea naştere mielului,
capra să dea naştere iedului;
B
| Vaca să se înmulţească,
smîntîna şi laptele să curgă;
d
In cîmpie el face să se bucure
inima caprei sălbatice, a oii şi a măgarului j
Nii
Păsările cerului, pe întinsul pămînt,
face t le face să-şi construiască cuiburi j
răspur Peştii mării în stufăriş,
noroci îi face să-şi depună icrele;
In plantaţia de palmieri şi în vie
poate
tace să curgă miere şi v in ;
ţie în t Pomii, pretutindeni unde sînt sădiţi,
cune, îi face să dea roade;
pîn ă lc
ţişării . 1 „Personaj cultural" este termenul tehnic pe care-1 folosesc etnologii
pentru a desemna personaje care au introdus sau ar fi introdus printre
neinsu contemporanii lor anumite elemente ale civilizaţiei; aşa este pentru greci
Prometeu, inventatorul focului.
gindec :
188
 Grădinile le Împodobeşte cu verdeaţă,
dă plantelor lor bogăţie;
El face să crească săminţa In brazdă:
Ca şi A ş n a n *, fecioara binevoitoare,
o face să crească zdravănă.
E m e ş cheamă la viaţă pomii şi ogoarele,
măreşte grajduri şi stlne ;
In gospodării el Înmulţeşte bunurile,
acoperă pămîntul cu...;
El face să intre In case recolte îmbelşugate,
umple hambarele j
El face să se ridice oraşe şi locuinţe,
să se construiască case în ţară,
Şi să se ridice Temple la înălţimea munţilor".

C earta: O dată misiunea lor îndeplinită, cei doi fraţi se

hotărăsc să meargă la N i p p u r pentru a oferi daruri tatălui
lor E n 1 i 1. E m e ş aduce diferite animale sălbatice şi do­
mestice, păsări şi plante, în timp ce E n t e n aduce pietre pre­
ţioase şi m etale rare, copaci ş i peşti. Cînd. ajung însă în faţa
porţii „Casei vieţii", E n t e n care este gelos pe E m e ş , li
caută ceartă. Cei d oi fraţi se ceartă înverşunat şi E m e ş sfir-
şeşte prin a contesta lu i E n t e n drepturile sale la titlul de
„plugar al zeilor".
Disputa in fa ţa z e u lu i: O dată ajunşi la marele templu al
lui E n 1 i 1, E k u r , fiecare dintre e i îşi expune cazul în faţa
zeului. E n t e n s e plîng-e în termeni simpli, dar viguroşi:

„O, Tată E n l i l , tu mi-al dat paza canalurilor, .

eu am adus apă din belşug.
Am făcut în aşa fel încît o gospodărie să atingă altă
gospodărie,
am umplut din plin hambarele.
Am înmulţit săminţa In brazde,
Ca şi A ş n a n , fecioara binevoitoare,
am făcut-o să crească zdravănă.

1 Zeiţa seminţei.

189
 Dar E m e ş cel .... care nu se pricepe la munca ctmpuluL
Mi-a îmbrincit braţul... şi uxn&rul meu, ...
La palatul regelui..."

Versiunea, pe care o dă E m e ş asupra certei, Începe dim­

potrivă cu fraze m ăgulitoare, sortite să clştige bunăvoinţa
lui E n 1 i 1, urmarea este însă scurtă şi, cel puţin pînă în pre­
zent, aproape d e n eîn ţeles.
J u d e c a ta : După c e a ascultat pledoariile lor, E n 1 i 1 răs­
punde lui E m e ş şi Hui E n t e n :

„Apele care dau viaţă in toate ţările,

E n t e n le are in pază,
Plugar al zeilor el produce totul.
E m e ş , fiule, cum poţi tu să te asemui
. fratelui tău E n t e n ? "

Îm păcarea ş i în c h e ie r e a : Intrînd totul In ordine, după

jud ecata fără apel a zeului, ce i d oi fraţi, respectînd hotărîrea
lu i E n 1 i 1, s e îm pacă.

„Cuvintele sfinte ale lui E n 1 i 1, cu înţeles adine,

Cu hotărire de nestrămutat, cine ar Îndrăzni să le încalce?
Jl E m e ş îşi pleacă genunchiul în faţa lui E n t e n , Ii Înalţă o
i-J rugăciune.
h!
In casa sa el aduce nectar, vin şi bere,
d;
Ei beau pe săturate nectarul care înveseleşte inima,
vinul şi berea.
N in E m e ş li dăruieşte fratelui său aur, argint, lapislazuli.
face tc Ca fraţi şi ca prieteni ei fac vesele libaţiuni.
râspim< ]vî
norocii Şi poetul În ch eie:
„In cearta dintre E m e ş şi E n t e n ,
poate f f E n t e n , credinciosul plugar al zeilor,
ţie într arătlndu-se biruitor asupra lui E m e ş,
cune, i ............ ... . Tată E n l i l , iii slăvit 1“
pi na la
A treia c o n tro v e rsă : I n a n n a curtată se prezintă destul
fişării ;;
de diferit. Ea se deosebeşte d e celelalte prin formă. Alcătuită
neînsir :
mai curind ca o piesă scurtă, ea are şi personaje mai nume-
g în dea t

190
roase. Totul sau aproape totul este spus şi hot&rit chiar de
către personajele care. la momentul potrivit, intră in scenă şi
dau pe rind lăm uririle necesare. Partea principală a poemu­
lui. în loc să imbTace forma unei discuţii, s-a transformat
într-un lung monolog in care unul din personaje, mai lntli
respins şi descurajat, ca u tă să schimbe situaţia enumerind
toate calităţile sale. De fapt, D u m u z i sflrşeşte prin a căuta
ceartă rivalului său, d ar E n k i m d u este unul dintre acei
oameni liniştiţi şi prudenţi, care preferă să se înţeleagă cu
ceilalţi decît să lupte cu ei.
Există în acest poem patru personaje: zeiţa I n a n n a ,
Zeul-Soare U t u , fratele e i; Zeul-Păstor D u m u z i şi Zeul-
plugar E n k i m d u . Oît despre acţiune, ea se desfăşoară în
felul u rm ă to r: după o introducere din care nu ne-au rămas
decît fragmente, U t u îi vorbeşte surorii sale şi îi cere să
devină nevasta păstorului D u o n i z i :

„Fratele său, eroul, războinicul Ut u,

Spuse sfintei I n a n n a :
„O, soră, lasă-1 pe păstor să te ta de soţie I
O, fecioară I n a n n a , pentru ce nu te invoieşti?
Smîntlna sa e bună, laptele său e bun.
Păstorul, pe tot ce pune mina sporeşte.
O, I n a n n a , lasă-1 pe păstorul D u m u z i să te ia de soţie I
O, tu, împodobită cu giuvaieruri, pentru ce nu te invoieşti?
Smîntîna sa bună, o va mînca cu tine.
O, proteguitoare a regelui, pentru ce nu te invoieşti ?"

I n a n n a refuză in m od categoric; ea este hotărîtă să se

mărite cu plugarul E n k i m d u :

„Pe mine păstorul nu mă va lua de soţie.

In mantia sa nouă el nu mă va înfăşură,
Lina sa frumoasă nu mă va acoperi.
Pe mine, fecioara, plugarul mă va lua de soţie,
Plugarul care face să crească plante din belşug,
Plugarul care face să crească grine din belşug..."
 După mai m ulte rinduri fragmentare şi cu un sens încă 1
nelămurit, textul continuă printr-un lung cuvînt al păstoru­
lui, probabil adresat I n a n n e i . El se făleşte cu calităţile
.mănî sale şi caută să arate că valorează mai mult decit plugarul.
1în ci
! doi „Plugarul, mai mult ca mine, plugarul, mai mult ca mine,
spun plugarul, ce are el mai mult ca mine?
E n k i m d u , omul canalului, al digului şi al plugului,
Mai mult ca mine, plugarul, ce are el mai mult ca mine ?
Dacă mi-ar da haina lui cea neagră,
I-aş da lui, plugarului, oaia mea cea neagră în schimb;
Dacă mi-ar da mantia lui cea albă,
I-aş da lui, plugarului, oaia mea cea albă în schimb;
Dacă mi-ar turna berea lui cea mai bună,
iM I-aş turna lui, plugarului, laptele meu galben în schimb;
Dacă mi-ar turna berea lui cea bună,
\ Pen I-aş turna lui, plugarului, laptele meu galben In schimb;
/ s ă u se Dacă mi-ar turna berea lui cea plăcută,
asuprc I-aş turna lui, plugarului, laptele meu... In schimb;
care a Dacă mi-ar turna berea sa mai slabă,
mai ci I-aş turna lui, plugarului,
să vin laptele-meu-de-plantă in schimb ;
Dacă mi-ar da bunele sale bucate,
I-aş da lui, plugarului, laptele-meu-i t i r d a ;
Dacă mi-ar da plinea sa cea bună,
H I-aş da lui, plugarului, turta mea de miere în schimb; .
D Dacă mi-ar da boabele sale cele mici,
I-aş da lui, plugarului,
Ni n brînzoaicele mele, in schimb.
face tc După ce voi fi mîncat, după ce voi fi băut.
Ii voi lăsa ce-mi rămine din smîntîna mea,
răspunt Ii voi lăsa ce-mi rămine din laptele meu.
norocit Mai mult ca mine, plugarul ce are el mal mult ca mine?"
poate î r$
(ie într In pasajul următor, păstorul D u m u z i , pe care-1 vedem
cane, î stînd p e malull unui fluviu, îşi dă frîu liber bucuriei Fără
pînă Ia îndoială că argum entaţia sa a convins-o pe I n a n n a şi a
fişării ţ fg
făcut-o să-şi schim be părerea. Oricum ar fi, de îndată ce îl
neînsuf f Intîlneşte p e E n k i m d u, fi caută ceartă :
gîndeas s.
192
 „Se bucură, se bucură, pe malul riulul
el se bucură.
Pe mal, păstorul pe mal se bucură.
Păstorul, In afară de aceasta, işi aduse oile pe maL
Spre păstor merglnd In lung şi In lat pe mal.
Spre cel care este un păstor, plugarul se Îndreaptă.
Plugarul E n k i m d u se Îndreaptă.
D u m u z i... plugarul, regele canalului şi al digului.
Pe pajiştea sa, păstorul, pe pajiştea sa.
Începe să-i caute ceartă 5
Păstorul D u x n u z i p e pajiştea sa.
Începe să-i caute ceartă".

Dar E n k i m d u , pentru a ev ita orice ceartă, dă v o ie

turmelor lui D u m u z i să p ască p e pământul său, ori unde
va d o r i:

„împotriva ta, păstorule, Împotriva ta păstorule, Împotriva ta

Pentru ce a-şi lupta ?
Oile tale pot mlnca iarba de pe mal.
In ţarinele m ele poţi lăsa să-ţi rătăcească oile.
In ogoarele luminoase ale U r u k -u lu i lasă-le să m&nince
grînele.
Lasă iezii şi m ieii tăi,
să bea apa canalului m eu U n u n " .

Dintr-o d ată, p ă sto ru l s e lin iş te ş te ş i ch ea m ă p rieten eşte

pe plugar la n u n ta l u i :

„Cît despre m ine care sin t un păstor, la nunta mea,

Plugarule, de-ai putea v en i ca un prieten.
Plugarule E n k i m d u , c a un prieten, plugarule, ca un
prieten,
D-ai putea v en i ca un prieten.**

E n k i m d u îl v e ste şte că-i v a aduce diferite b u n u ri ale

gospodăriei sa le d re p t d aru ri, a tît p e n tru I n a n n a cit şi p e n ­
tru D u m u z i .

13 — Istoria Începe la Sumer

193
 IU v o i aduce grîu, îţi v o i a d u ce m azăre,
îţi voi aduce linte... tu. fecio a ro . to t c e e a ce est*...

F e c io a ră In an n a îţi v o i a d u c e ../'
mănînc \
/ In ce P oem u l s e te r m in ă .prin a c e s t e c u v in t e fo a r te co n v enu
/ doi dii n a le :
spune
„In cearta ca re s-a d esfăşurat
Intre p ăstor ş i plugar,
E: O fecioară : I n a n n a, b in e e a te lăuda |
A
Ea A cesta e s te u n p o em b a l b a l . "

E»

H<: s

P entr
j său să
asupra
care a .
m ai cui
să vină ţ-

m
I-a
H ol
D ă]

Ni n
fa ce t o t |
răspund .
norociţi %
p oate Ir |
ţie între |
cune, îi •
p in ă Ia i
ţişării s
nelnsuf] 1
g in d eas
 xvn
P E N T R U S O Ţ U L R E G E SC

PRIMUL ClNTEC DE DRAGOSTE

Intr-o zi, p e cind lucram la Muzeul de antichităţi orientale

din Istambul, am dat d e o tăbliţă mică cu numărul 2461. Era
spre sfînşitul anului 1951. Săptămâni de-a iindul examinasem,
mai mult sau mai puţin în grabă, sertare Întregi cu tăbliţe,
căutînd să identific textele literare necunoscute şi inedite pe
care le descopeream acolo şi să aflu, p e cit posibil, din ce
operă, din ce ansamblu făcea parte fiecare dintre ele. Mă
străduiam să descurc lucrurile, să fac o primă triere. Ştiam
prea bine că în acel an nu voi mai avea timp să copiez toate
tăbliţele, aşa că trebuia să mă mulţumesc cu cele mai impor­
tante.
Cind am zărit intr-unui din sertare, printr-o mulţime de
alte piese, acea m ică tăbliţă ou numărul 2 461, am fost ime­
diat izbit de aspectul şi de perfecta ei stare de conservare.
Mi-am dat seam a că era vorba d e un poem compus din mai
multe strofe care cîn ta frumuseţea şi dragostea . 0 mireasă
bucuroasă proslăvea p e un rege numit Ş u - S i n (care dom­
nise asupra ţării Sumerului acum patru mii de ani). Am citit
şi am recitit t e x t u l; nu încăpea nici o îndoială, ceea ce
aveam în m ină era intr-adevăr unul din cele mai vechi
poeme d e dragoste care au fost scrise vreodată. Am consta­
tat insă imediat c ă nu era un cîn t de dragoste profan. Pere-
chea pe care o evo ca nu era a unor îndrăgostiţi obişnuiţi, ci
a~unbr"iubiţi „consacraţi- , Regele şi Soţia sa „rituală". Pe

1
3* 195
 scurt, am înţeles că era vorba de un poem care se recita
probabil, în timpul celebrării acelei ceremonii sacre, a acelui
rit foarte vechi din Suxner care se numeşte „Căsătoria
xnănln
sacră". In fiecare an, conform prescripţiilor religioase, Re­
in ce gele trebuia „să ia de nevastă" pe una din preotesele Inau-
doi di
spune
n e i, zeiţa dragostei şi a pro creaţiei, pentru a asigura astiel
fertilitatea pămînturilor şi fecunditatea tuturor fiinţelor de
sex feminin. Această ceremonie avea loc In prima zi a anului
I şi era precedată de serbări şi d e ospeţe însoţite de muzică,
Ai cintece şi dansuri. Poemul înscris pe m ica tăbliţă de la Istam­
H]
bul fusese recitat, după toate probabilităţile, în timpul uneia
E.| dintre aceste sărbătoriri a anului nou, de către aleasa rege­
HS lui Ş u - S i n.
Doamna M u a z z e z C i g , conservatoarea colecţiei de
Penti tăbliţe de la Istambul, a făcut o copie de p e această tăbliţă
său să
pe care am publicat-o îm preună în B uletinul „Comisiei Isto­
asupra
care a rice Turce" (tom. XVI, p. 345 şi urm.), însoţită d e tran­
mai cui scrierea şi trad u cerea sa, precum şi de un comentariu
să vină
i „Soţule, drag inimii mele,
„A? l M are este frumuseţea ta, dulce ca mierea.
I-a ; Leule, drag inimii mele,
Hol 4 Mare este frumuseţea ta, dulce ca mierea.
Dă; i Tu m-ai fermecat, lasă-mă să stau tremurînd în faţa ta*.
C Soţule, aş vrea să fiu condusă de tine în încăpere.
Nin; > Tu m-ai fermecat, lasă-mă să stau tremurîndă în faţa ta *.
face toi 5 Leule, aş vrea să fiu condusă de tine în încăpere.
răspund <1 Soţule, lasă-mă să te mingii:
io Mîngîierea mea drăgăstoasă este mai dulce ca mierea,
norociţi
ii In încăperea plină de miere,
poate ir <t Să ne bucurăm de frumuseţea ta strălucitoare,
(ie Intre leule, lasă-mă să te mingii.
cune, îi Mingîierea mea drăgăstoasă este mai dulce ca mierea.
Soţule, ai avut cu mine plăcere:
pină la
iL Spune-o mamei mele, ea îţi va dărui dulciuri •
fişării s \} Tatălui meu, şi el te va copleşi cu daruri.
neinsuf) »l Sufletul tău, ştiu cum să-ţi înveselesc sufletul;
gindeas (<1 Soţule, dormi in casa noastră pînă-n zori,
 î. Inima ta, ştiu cum să-ţi bucur inima :
ll Leule, s i dorm im In casa noastră plnă in zori.
■tl Tu, pen tru că mă iubeşti,
jt Dă-mi, te rog, minglierile tale.
Doamne, zeule, dom nul meu proteguitor.
A l m eu Ş u - S i n care bucură inima lui E n 1i 1,
ţ.c Dă-mi te rog m inglierile tale.
2f Locul tău , dulce c a m ierea,
£& te rog, pu n e m ina p e el,
H Pune m in a p e e l c a p e o maniie-g i ş b a n ,
yC Cuprinde-1 In m in a ta
c a p e o m a n tie -g i ş b a n - s i k i n .
A cesta e ste u n p o e m - b a l b a J a l I n a n n e i”.

r. Spre deosebire d e im nurile şi povestirile poetice, poemele

lirice sînt destu l de rare în Sum ei şi lirism ul de dragoste, in
special, nu e ste rep rezen tat — pentru moment — decit de
două opere, aceea d esp re care am vorbit m ai sus şi o_alta.
păstrată de asem enea la M uzeul din Istambul- Aceasta. ..din
urmă a fost pub licată d e Edw ard Chiera încă in 1924. insă
prima s a trad u c ere datează d in 1947 şi se datorează lui Adam
Falkenstein.
Se regăsesc în acest poem , ca şi în cel precedent, cuvinte
de dragoste ad re sa te d e că tre o p reoteasă anonimă Regelui,
soţului ei. C om poziţia n u e ste p rea uşor de înţeles şi unele
pasaje rămân, d e s tu l d e obscure. S e p are că poem ul ar trebui
îm părţit în şa se s tro fe (două d e p a tru versuri, u n a de şase şi,
din nou, d o u ă d e p a tr u şi u n a d e şa se versuri). De altfel,
între ele n u se d istin g e n ic i u n fel d e leg ătu ră logică sufi­
cient de lim pede. P rim a stro fă p roslăveşte pe regina-mamă
A b i s i m t i şi n a ş te re a re g e lu i Ş u - S in . A doua p are că
vrea să p ro slă v e a s c ă Îm p re u n ă atfit p e reg e cât şi p e soţia sa
K u b a t u m . în a tr e ia (de şa se versuri) recitatoarea enumera
d arurile p e c a r e i le -a o fe rit Ş u - S i n d rept răsplată pentru
a fi c în ta t v e s e le le „ c în tu ri-a I l a r i " :

„Ha a dat naştere celui care este pur,

ea a dat naştere celui care este pur,

197
 Regina a dat naştere celui care este pur,
A b i s i m t i a dat naştere celui care este pur,
1 . mănîn
, Regina a dat naştere celui care este pur.
0 regina mea înzestrată cu frumoase mădulare 1
lin ce O regina mea care e... de cap, regina mea K u b a t u m, \
doi di: O domnul meu, care e... de păr, o, domnul meu Ş u - S i u \
spune O domnul meu, care e... de cuvinte, o, fiul meu de la
Şnlgfi
Pentru că l-am cintat, pentru că l-am cintat,
£§ st&pinitorul mi-a făcut un dar.
A- Pentru că am cintat a 11 a r i , stăpinitorul mi-a făcut un dat •
Edl Un medalion de aur, un sigiliu de lapislazuli,
Stăpînitorul mi le-a dat în d a r ;
Ef Un inel de aur, un inel de argint,
stăpînitorul m i le-a d at în dar.
hI Doamne, darul tău este plin de...,
ridică-ţi faţa spre mine,
Pentr Ş u - S i n , darul tău este p lin de...,
său să ridică-ţi faţa sp re mine.*'
asupra
care a D in tr e c e le tr e i d in u r m ă str o fe , d o u ă (prim a ş i a treia'}
mai cur s în t în c h in a te R e g e lu i, p e c a r e p r e o te a s a î l s lă v e ş t e cu dra­
să vină g o s te , în tim p c e în tr -o a lta (a d o u a ) e a î ş i la u d ă p io p r iile ei
fa r m e c e în p a tr u v e r s u r i f o a r te s u g e s t iv e .
A
„A*
I-aj j „...doam ne, ...doam ne...,
Ho
...ca o armă...,
Dă* C eta tea îş i rid ică m în a ca u n balaur, dom nul m eu Şu-Sin
El se în tin d e la p ic io a r e le ta le c a u n p u i d e leu , ţiu l m eu
N im
de la Ş u l g i .
fa c e to t D oam n e, a fe c io a r e i c a r e toarn ă v in u l,
răspund d u lc e e b ău tu ra.
n o r o c iţi D u lc e e b ău tu ra e i a m e ste c a tă , b ă u tu ra e i.
Ş u - S i n al meu, care mi-ai dăruit mîngUerile tale,
p o a te i r
0 , Ş u - S i n al meu, care mi-ai dăruit mîngUerile tale,
( ie în tre
care m-ai dezmierdat,
cune, ir Ş u - S i n al m eu care m i-ai dăruit m îngUerile tale,
pînă Ia • A l meu, prea iubit de E n l i l , al meu Ş u - S i n ,
fişării s Regele meu, zeul păm întului său 1
A cesta este u n poem b a l b a 1 al lu i B au ."
neînsufl
g în d e a s t
P o e m u l d e d r a g o s t e a re g e lu i Ş u -S in
 X V III
P A R A D IS U L

maninc
in ce
doi dii
spune

E:
A
PRIMELE „PARALELE CU BIBLIA"
Ea

Er
Capitolele precedente arată în suficientă măsură rolul de
H c' precursori pe care îl au sum erienii în istoria generală a civili-
zaţiei. Cele mai vechi arhive, iată într-adevăr ceea ce repre­
j Pentn.; zintă, îm preună cu cele din Egipt, aceste „texte de argilă”,
său să « dezgropate din nisipurile mesopotamiene. Astfel, de 100 de ani
asupra : încoace, săpăturile făcute în Orientul Mijlociu şi în Egipt
care a <
ne-au lărgit orizontul istoric şi au îndepărtat cu mai multe
mai cur:
milenii graniţele antichităţii. Astăzi, dezvoltarea uneia sau
să vină
alteia dintre civilizaţii nu mai poate fi izolată, nu mai poate
„A( fi considerată un moment absolut al istoriei. Pe măsură ce se
l-ai lărgeşte-, cîm pul cunoştinţelor noastre, între diferitele „insu­
H otj liţe” apar. mereu punţi care scot în evidenţă continuitatea
D ă-]
evoluţiei. Descoperirile to t mai numeroase în Orientul Apro­
Ninr piat ilustrează aceste legături într-un mod foarte semnificativ.
Cred că cititorului, care a parcurs textele citate pînă acum,
face tot i
nu i-a fost greu, de exemplu, să sesizeze în ele un ecou, o
răspund*
rezonanţă biblică. Apele primordiale, separarea cerului şi a
norocitu
pămîntului, lutul din care a fost plămădită fiinţa umană,
poate în
legile morale şi cetăţeneşti, în sfîrşit, aceste „dispute" care
ţie între
formează preludiul celeia dintre Cain şi Abel, toate acestea
cune, în
nu ne reamintesc oare, în anumite privinţe, episoade şi teme
pînă la i cunoscute din Vechiul Testament ? De fapt, cercetările arheo­
ţişării si
logice făcute în „ţările Bibliei", care au dat atîtea rezultate
neînsufl*
extrem de importante, aruncă o lumină vie chiar asupra Bibliei
gindeasc ?
200
 însăşi» asupra izvoarelor sale şi asupra mediului în care a
luat ea naştere. Astăzi ştim că această carte, cea mai mare
operă clasică a tuturor timpurilor, nu a apărut de-a gata din
neant, ca o floare artificială ce se înaltă dintr-un vas gol.
Această operă are rădăcini care pătrund, intr-un trecut înde­
părtat şi se întind pînă în ţările, vecine celei în care a apărut
Lucru! acesta nu micşorează dealtminteri cu nimic, nici valoa­
rea nici importanţa sa şi nici geniul scriitorilor care au com-
I pus-o. .Trebuie să admirăm miracolul ebraic, căci este un
\ miracol felul în care vechile teme statice au spart cadrul
)schemelor lor convenţionale, pentru a se dezvolta în Biblie
\ cu un dinamism şi o vigoare creatoare, fără echivalent în
Iistoria lumii.
Este pasionant pentru cel ce descifrează tăbliţe, pentru tra­
ducătorul textelor cuneiforme, să urmărească drumul ideilor
şi al operelor de-a lungul vechilor civilizaţii, de la sumerieni
la babilonieni şi la asirieni, la hitiţi, la huriţi şi la aramei.
/'Sumerienii nu au exercitat desigur o influenţă directă asupra
\ ebreilor, pentru că dispăruseră cu mirit înaintea apariţiei aces­
tora din urmă. Dar nu încape nici o îndoială că ei au influen­
ţa t în mod profund pe canaaniţi, predecesorii ebreilor în
\Palestina. Numai aşa ne putem explica numeroasele analogii
ce există între textele sumeriene şi anumite, cărţi, ale Bibliei.
Aceste analogii nu sînt izolate. Ele apar adeseori, aşa cum
se va vedea, „în se rie " : este vorba deci de un adevărat
paralelism.
, Voi da în acest capitol un prim exemplu, luînd ca punct de
lplecare poemul mitic sumerian intitulat: E n k i şi N i n h u r -
sag. Textul se compune din 278 rinduri înscrise pe o tăbliţă
cu şase coloane. Tema este aceea a „paradisului", la drept
^orbind nu paradisul pămîntesc în sensul pe care-1 va înţe­
lege BibJia^ci cel care a fost pregătit pentru înşişi zeii în ţinu­
tul D i l m u n .

201
 £ Există, spune poemul, un ţinut numit D 11 m u n. Est®
sfîntă", „curată' şi „strălucitoare", o „ţară a celor vii*° lttri
f nu domneşte nici boala, nici m o artea: acolo, u,1<U
în ă n în c
in ce < „La D llm u n corbul nu scoate ţipătul său,
1doi din Pasărea-lttldu nu scoate ţipetele păsării-lttidu
spunet Leul nu omoară,
Lupul nu fură miei,
;-Ng Necunoscut este dinele sălbatic, cel ce mănincă iezi
Ev Necunoscut o... cel ce mănincă grăunţe.
A
Ea
Col pe care-1 dor ochii nu spune:
En „Mă dor ochii" t
Col pe carc-1 doare capul nu spune :
Ho8 „Mă doare capul" i
Femeia bătrlnă nu spune : „Slnt o femeie bătrlnS" >
Pentrt Bărbatul bătrln nu spune : „Slnt un bărbat bătrln".
I său să c
asupra S
Cel care trece Fluviul1 nu spune: ...
care a c In Jurul lui preoţii In lacrimi nu se Invlrtesc,
m ai curi Cintăreţul nu scoate nici un pllnset,
să vină ! In Împrejurimile oraşului2 nu scoato nici un bocet".
„Ac Totuşi ceva lipseşte la D i 1m u n, şi anume apa proaspătă
l-an
H ol absolut necesară animalelor şi plantelor. E n k i, marele zeu
DS-i sumerian al apei, porunceşte deci lui U t u, zeul soarelui, să
facă să ţlşnească apă proaspătă din păm lnt şi să stropească
Ninn din belşug ţărlna. D i lu i u n devine astfel o grădină înflori­
face tot I toare, unde livezile se învecinează cu pajiştile. N i n h u r s a g,
răspunde marea zeiţă-mamă a sumerienilor, aceea care iniţial era poate
norocitu ( „Pămmtul-Mamă", a făcut să crească opt plante In acest para­
p o a te im dis al zeilor, după ce a d at naştere la trei generaţii de zeiţe,
ţie Intre ’ concepute cu zeul apei. N u înţelegem dealtm interi prea bine
cune, in .
pînă la v : 1 Fără îndoială, Fluviul Morţii, care trebuia trecut pentru a se ajunge
In lumea infernului.
fişării sf 2 Necropola era adeseori In afara lntăriturilor oraşului, pe flancul co­
neînsufle ' linei in vlrful căreia se ridica oraşul. Aici este vorba de tinguirile din
Jurul cadavrului Îngropat.
gindeasc
202
sensul acestui p roces d estul de complicat, însă. poemul insistă
asupra lui şi subliniază d e asem enea faptul că aceste naşteri
au avut lo c fără dureri.

„Zeiţa N i n m u 1 a ieşit pe mal,

En k i , printre mlaştini, priveşte In jurul lui.
priveşte In jurul lui.
El spune solului său I s i m u d :
„Oare nu voi îmbrăţişa pe frumoasa fecioară ?
Nu voi Îmbrăţişa pe frumoasa N l n m u ? "
I s i m u d , solul său, li răspunde:
„Imbrăţişeaz-o deci, pe frumoasa fecioară,
îmbrăţişează pe frumoasa N i n m u .
Pentru regele meu voi face să sufle un vînt puternic.**
Singur E n k i se urcă pe corabia sa.
A doua oară, el...
O strlnge pe N i n m u la piept, o Îmbrăţişează,
Ii varsă sămlnta In s i n :
Ea primeşte sămlnta in sin, sămlnta lui E n k i .
O zi făctndu-şi prima lună,
Două zile făclndu-şi cele două luni,
Nouă zile, făclndu-şi ce le nouă luni, lunile maternităţii,
N i n m u , ca smlntlna — .... ca smlntina — ....
ca buna, minunata smintină.
Dă naştere zeiţei N i n k u r r a.'*

După c e ş i celelalte zeiţe au fo st ad u se p e lu m e in a cela şi

fel, N i n h u r s a g creea ză cele o p t p lan te. E n k i însă, curios
fără Îndoială s ă le cunoască gustul, p u n e p e so lu l să u I s i m u d
să le cu lea g ă . A cesta le înfăţişează stă p in u lu i său , care le
m ănincă u n a d u p ă a lta :

„ E n k i , printre m laştini, p riveşte în jurul lui,

p riveşte în jurul Iul,
El spune solu lu i său I s i m u d :
„Vreau să hotărăsc soarta acestor plante,
vreau să le cunosc „inima". *

Fiică a lui N i n h u r s a g .

203
 Care este, te rog, această plantă ?
care este, te rog, aceasta plantă 1"
I s i m u d, solul său, îi răspunde :
„Regele meu, aceasta este planta-arbore" ţţ spune
mănxno El o taie pentru E n k i , care o mănîncă.
lin ce < „Regele meu, aceasta este planta-miere", ţi spune.
• doi din O culege pentru el, care o mănîncă.
spune t „Regele m eu, aceasta este planta-iarbă-rea a drumului
ii spune. ™» 1
M O taie pentru el, care o mănîncă.
En „Regele meu, aceasta este planta-de-apă*, îi spune.
A O culege pentru el, care o mănîncă.
Ea „Regele meu, aceasta este planta-mărăcine", îi spune.
O taie pentru el, care o mănîncă.
En „Regele meu, aceasta este planta-caperă", îi spune.
O culege pentru el. care o mănîncă.
Hol
„Regele meu, aceasta este planta-...", îi spune.
Pentru O taie pentru el, care o m ănîncă.
„Regere meu, aceasta este planta-casia, îi spune.
său să c
O culege pentru el, care o m ănîncă".
asupra i
care a c Rău a fă c u t E n k i ; c ă c i N i n h u r s a g , p lin ă de minte, \\
mai curî
b le ste m ă ş i î l s o r te ş te m o r ţii. A p o i p e n tr u c a n u cum va să se
să vină la s e în d u io ş a tă , p e n tr u a f i in tr -a d e v ă r s ig u r ă c ă n u v a reveni
a su p ra h o tă r ir ii s a le , e a p ă r ă s e ş t e p e z e i ş i d isp a re.
•& l
l-au
Hol „ En k i a hotărit deci soarta acestor plante,
Dă-i şi le-a cunoscut „inima",
Insă atunci N i n h u r s a g a blestemat numele lui E n k i •.
Ninn „Pînă c e n u v a m uri, n icio d a tă nu-1 v o i m al privi
cu O ch iu l-V ieţii 1"
/ace tot *
răspunde
Sănătatea lui E n k i începe să se zdruncine, opt părţi ale
norocitu
trupului său sînt cuprinse de boală. In timp ce el însuşi îşi
poate în i pierde foarte repede puterile, zeii cei mari sînt aşezaţi în pia
ţie Intre în semn de doliu. E n l il, zeul aerului şi rege al zeilor suini
cune, !n< rieni, pare că nu poate să-l ajute. Atunci Intervine, nu se şî
pînă la i j pentru ce, un nou personaj, vulpea. Ea declară lui E n l i l
fişării sf In schimbul unei recom pense potrivite se leagă s-o readucă
nelnsufle Ninhursag. E n l i l acceptă. N u ştim ce iace v u lp e a |
gindeasc
 tru n-şi a tin g e telul, că ci textul p rez in ţi in acest loc o lacună,
important e s t e in să faptul c & N i n h u r s a g s e întoarce printre
zei. La s o sir e a e i, E n k i este pe moarte. Ea îl aşază alături
de dînsa ş i îl în treab ă c a re sîn t părţile corpului său care il
fac să su fere. E n k i le în ş iri şi N i n h u r s a g creează opt
divinităţi p en tru a v in d e c a cele opt boli.
N i n h u r s a g îl aşază pe E n k i lingă e a :

„Frate, unde te doare ?

— ...meu mă doare. p
— Zeului A b u i-am dat naştere pentru tine.” !£=
„Frate, unde te doare?
— Falca mea mă doare.
— Zeului N i n t u 11 a i-am dat naştere pentru tine”.
„Frate, unde te doare ?
— Dintele mă doare.
— Zeiţei N i n s u t u i-am dat naştere pentru tine ”
„Frate, unde te doare?
— -Gura mă doare.
— Zeiţei N i n k a s i i-am dat naştere pentru tine.”
„Frate, unde te doare?
— ...meu m ă doare.
— Zeiţei N a z i i-am dat naştere pentru tine".
*„Frate, unde te doare ?
— Braţul mă doare.
— Zeiţei A z i m u a i-am dat naştere pentru tine.”
„Frate, unde te doare ?
— Coasta mă doare.
— Zeiţei N i n t i 1 i-am dat naştere pentru tine.”
„Frate, unde te doare ?
— ...meu mă doare.
— Zeului E n ş a g i-am dat naştere pentru tine.”

A cesta e s te m itul sum erian. După cum se vede, nu lipsesc

f punctele comune, cu tex tu l biblic. Să le precizăm:
M l Mai în tîi a cest paradis — a. cărui npţiune însăşi pare să
fie de orig in e sum eriană, în Orientul Mijlociu — are o situaţie

I v 1 ln limba sumeriană N i n - t l înseamnă atlt „Doamna coastei", cit şi

■^Doamna vietU", „Doamna care dă viată". A se vedea mai departe.

205
 geografică determinată. Intr-adevăr, este probabil .11 că
_* K .. i
I D i l m u n , unde-1 situează sumerienii, se găsea in sud-veV1
Persiei. Or, babilonienii, popor semit care a învins pe
(mănînc rieni, au plasat în aceeaşi regiune „Ţara celor vii*. Cit desp^
in ce < B iblie ea arată că „Iehova" sădeşte o grădină în Eden, u
doi din partea dinspre răsărit (C a rte a F acerii, II, 8). „Şi un fluviu ^
spune t adaugă textul C â rp i F acerii (II, 10—14), ieşea din Eden, ca ^
ude grădina şi de acolo se despărţea in patru braţe. Numele
■M icelui dintâi este Fison... numele fluviului al doilea este Gilion..,,
Er
A mumele fluviului al treilea este Tigru..., iar al patrulea fluviu'
Ea \ este Eufratul". Aceste indicaţii ne permit să credem că Dii.
V m u n al sumerienilor şi E d e n al ebreilor era la origine acelaşi.
En
[rA l doilea p u n c t: pasajul poemului E n k i şi N i n h u i s a g ,
Ho ( care descrie cum zeul soarelui stropeşte D i 1m u n cu apa
Pentn Xproaspătă oe ţîşneşte din pămînt, corespunde cu cel al bibliei
său să c V Cartea F acerii, II, 6): „Ci numai aburi se ridicau de pe pămint
asupra f şi adăpau toată fata pământului",
care a c ţ yl .Al treilea p u n c t: blestemul pronunţat împotriva Evei: „Voi
mai curi \ înmulţi foarte suferinţele sarcinii tale I Intru dureri vei naşte
să vină (fii...- implică o stare superioară celei descrise de poemul
Sumerian în care femeia năştea fără să sufere.
„Ac
I-an I In sfirşit, al patrulea p u n c t : greşeala făcută de E n k i prin
Hot. I mincarea celor opt plante ale lui N i n h u r s a g ne face si
Dă-i f ne gîndim la păcatul d e care se fac vinovaţi Adam şi Eva
I mîncînd fructul pomului cunoaşterii,
Ninn v O analiză mai atentă ne aduce chiar la o constatare şi mai
face tot uimitoare, care ne. dă explicaţia uneia din enigmele cele mai
răspunde încurcate ale legendei biblice a paradisului, aceea din fai­
norocitu mosul pasaj în care Dumnezeu zămisleşte prim a femeie, mama
poate Inr tuturor celor vii, dintr-o coastă a lui Adam (Cartea Facerii,
ţie între ( l i , 21). Pentru ce o coastă.? Dacă se admite ipoteza unei influ-
cune, în- 1 ente a literaturii sumeriene — a acestui poem al D i 1mu n-ului,
pînă la v \ sau a altora asemănătoare — asupra Bibliei, lucrurile se lămu-
ţişării sf I iese. In poemul nostru una din părţile bolnave ale corpului lui
neînsufk | E n k i este tocmai o „coastă". O r în limba sumeriană coastă
gîndeasc
206
 se spune I /. Zeiţa creată pentru a vindeca coasta lui E n k i

f
este numită N i n t i, „Doamna coastei*. Cuvintul sumerian t i
H înseamnă Insă şi „a da viaţă*. Scriitorii sumerieni, jongllnd
|cu cuvintele, au ajuns să identifice „Doamna coastei* cu
l„Doanma care dă viaţă*. Şi acest calambur literar, unui dintre
primele calam bu ruri, a trecut în B ib lie, unde şi-a pierdut, bine-
H tnţeles, sensul, pentru c ă in ebraică cuvintele care Înseamnă
[,coastă" şi „viaţă* n-au n im ic comun.

I Am ajuns la această ex p lic a ţie in 1945. Mai tîrziu, am aflat

de la orientalistul am erican W illiam Albright, care mi-a publi-

i
jcat lucrarea, c ă ip oteza la care ajunsesem fusese sugerată cu
H treizeci d e ani în urmă d e către un m are asiriolog francez.
HpSrintele V incent Sch eil. Lucrul acesta nu o face d ecit şi m ai
■verosim ilă.
 X IX
POTOPUL

mănînce
in ce c
i doi din
spune tc

„n |
En
Al
o - P R IM U L N O E ~f /URu (W
Ea
VWUV'
En
f Se ştia din 1862, an în care G eorge Sm ith d e la British Mu*
Hol seum a descoperit ş i a d escifrat tăb liţa X I a ep op eii bah\w
' niene a lui G h i l q a m e ş, c ă p o v e stir e a b ib lică a p o to p u l
• pentru nu este o creaţie ebraică. S-a co n sta ta t în să m ai t im u , nu
său să d o oarecare surpriză, că în su şi m itu l b a b ilo n ia n era d e OTiqvâT
asupra Si sumerianăy D ovada .a fo st făcu tă d e u n fragm ent d e tăbWţâ
care a c [găsită la U n iv e r s ity M useum d in P h ila d elp h ia , in colecţia de
mai curii
la N i p p u r. A ce st fragm ent, p u b lic a t în 1914 d e A.tno Poebe\,
să vină i este treim ea in ferioară a u n e i tă b liţe d e ş a s e c o lo a n e , trei pe

„Aci faţă şi trei p e v e r so . E ste u n d o cu m e n t u n ic , n ic i u n alt exem»

l-am plar n efiin d d e sc o p e rit p în a a cu m , ^ -a că u ta t p retu tindeni iu
Hotl rmuzee, în c o le c ţiile p a rticu la re, pe ş a n tie r e le d e săpături
Dă-i
a rh eologice, dar n ic ă ie r i n u s-a r e u ş it s ă s e d e a m ăcar Aa
urma u n u i sin gu r fra g m e n t su p lim e n ta r , m ă c a r a u n u i alt text
Ninm
sum erian c a re s ă e v o c e p o to p u l.
face tot
răspunde Interesul documentului tradus d e Poebel n u constă de a\tV
numai în aceea că el constituie p rim a re la ta re despre potc
norocitul
Cu toată starea ei fragm entară, tă b liţa p ăstrează citev a i i
poate Inc
turi din introducerea ca re p reced a m itu l propriu-zis şi ace
(ie intre
frînturi ne dau unele inform aţii fo lo sito are asu p ra oosmc
cune, inc
niei şi cosmologiei sum eriene (a se v e d e a cap ito lu l Xll^
pînă la u găsesc acolo m ai m ulte fraze re v e la to a re c u p riv ite l a ctc
ţişării sf! omului şi la originea re g a lită ţii; aco lo s în t i n s p e c ia l m
neinsufle nate cinci oraşe care „au e x is ta t în a in te a p o to p u lu i"
gindeasc
208
 Ceea ce a mai rămas din poemul mitic propriu-zis are nume­
roase pasaje obscure şi incerte care pun la grea Încercare
spiritul nostru de pătrundere. Acest text fragmentar consti­
tuie un exemplu elocvent al greutăţilor de caTe se lovesc asi-
riologii, care dă, in acelaşi timp. şi o idee asupra surprizelor
pe care i le rezervă viitorul.
Am mai spus că avem doar partea inferioară a tăbliţei, adică,
cam a treia parte din opera originală. Deasupra primei coloana
care a mai rămas, lacuna este de aproximativ 37 de rinduri,
şi nu putem deci şti cum începea poemul. Acolo unde poemul
începe pentru noi, un zeu (nu ştim care) pare să explice altor
zei că va salva omenirea de distrugere şi că noi temple voi
fi clădite în oraşele refăcute (?). Urmează trei rinduri, greu
de legat cu contextul, care, poate, fac aluzie la ceea ce a
întreprins zeul pentru a-şi atinge scopul. Cele patru rinduri
următoare evocă crearea omului, a plantelor şi a animalelor.
Iată pasajul în întregime.

„Omenirea mea, în distrugerea ei o voi re...

La N i n t u voi trimite... al fiinţelor mele.
Voi trimite oamenii la aşezările lor.
Oraşelor, el le vor clădi locurile închinate legilor divine,
Şl voi face umbra lor odihnitoare.
Templelor noastre, ei le vor pune din nou cărămizile
în locuri sfinte,
Locurile hotăririlor noastre,
ei le vor fixa in locuri consacrate.
El îndreptă apa sfintă care stinge focul»
Stabili ritualurile şi slăvitele legi divine.
Pe pămînt e l...; el aşeză aici pe...
Atunci cînd A n, E n 1i 1, E n k i şi N i n h u r s a g
Au zămislit oamenii-cu-capul-negru1
Vegetaţia a crescut îmbelşugată pe pămînt}
Animalele, patrupedele cîmpurilor
au fost create cu măiestrie*.

1 A se vedea nota de la p. 124.

14 — Istoria Începe U Sumcr

209
 l)upa neest pasaj o nouă lacună. Aproximativ 37 de tind
do la tncoputul colol
do-a doua cotloane au dispărut. Citim ^
«Pol
mănlnct că regalitatea a coborlt din cor po pămtnt ei că cinci
fin ce c tost tntomoiato
1doi din
spune U
„Ciad... al regalităţii a coborlt din cor,

1
AI
Ctnd măreaţa diodomă şl tronul regal
au (ost cobortto din cor,
iii îndeplini ritualurile şl măroţola logi divine...
Ea - El tntomoio colo cinci cotăti In... locuri consfinţite i
Bl pronunţă numele lor şl făcu din ele contre alo cultului
Do
Prima din acosto cotăti, E r 1d u
1lut o dădu Iul N u d l m m ud , Conducătorul)
A doua, B a d - t l b l r a o dădu lui...
Pentru A treia Lar al e o dădu lui E n d u r b i l h u r s a g i
A patra SI p p a r o dădu lui U t u, Eroul i
său »ă d
A cincoa Ş u r u p p a k o dădu lui Su d .
asupra f<
După cq a pronunţat numolo acestor oraşo,
care a c din caro a făcut contre alo cultului,
mal curii El aduse..,
să vina I £1 stabili curăţirea micilor canaluri ca..."
„Act
l-om Din nou lipsesc aproxim ativ 37 rlnduri in partea de sus a
Hoil celei de-a treia coloane. Ele trebuiau, Intre altele, să dea amă-
DM nunte mai ampla asupra h o tărtrii po care o luaseră zeii de a
Ninm dezlăntui potopul. A tunci clnd textul redevine lisibil aflăm
faco tot că această hotărlre nem iloasă a nem ulţum it şi a supărat pe
răspunde a unii zei^Apoi faoom cunoştinţă cu Z i u s u d r n. Noc al sumo-
norocitul ( elenilor. Era, spune poemul, un rege evlavios, tem ător de zei,
ponto Inc J mereu atent la revelaţiile transm ise p rin vise şi desctntece. Se
tio Intre pare c ă Z i u s u d r a stătea în faţa unui zid clnd o voce divină
cune, Inc ,l-a înştiinţat că adunarea zeilor a hotărît să dezlănţuie un
pinti la u / potop şi sa „distrugă s&mlnţa neamului omenesc". Iată pasajul
ţişărli sfi (destul de lung care acoperă sffrşitul' celei de-a treia coloane
notnsuflo şi continuă po partea cealaltă a tăbliţei, In partea de sus a
gtndoasc< celei do-a patra co lo an e:

210
Poemul potopului
 „Potopul...
mănînce Astfel a fost Încheiat...
/ In ce cc Atunci N i n t u a plîns ca un..." .
f doi din Divina I n a n n a a intonat un bocet pentru poporul s| m
spune te En k l s-a sfătuit cu el însuşi.
Ân, Enl i l , E n k i şi N i n h u r s a g . . . •
„Ni Zeii cerului şl ai pămlntulul
Enl
A b au rostit numele lui A n şi E n l i l .
Ea f Atunci Z i u s u d r a , regele, p a ş i ş u 1 al...,
A construit o uriaşă...
Enl Umil, ascultător, respectuos, el... j
Hoţi Muncind în fiecare zi, mereu el... j
Tălmăcind tot felul de vise, el... j
Pentru Invocînd cerul şi pămmtul, el...
său să d« ...zeii, un zid...
asupra fe Z i u s u d r a , in picioare lingă el, a ascultat.
care a a „Stai aproape de zid la stingă m ea...;
mai curii Aproape de zid, îţi voi spune u n cuvint, ascultă cuvîntul
meat
să vină i j
A pleacă urechea la învăţăm intele m e le :
„Act Din a noastră..., un Potop va cotropi centrele cultului
I-am ■Pentru a distruge săm inţa neamului omenesc...
Hotă Aceasta este hotărîrea adunării zeilor.
Dă-i | Din porunca v enită de la A n şi de la E n l i l . . .
^Regalităţii sale, legii sale i se v a pune capăt"
Ninm
face tot Apoi poemul (sfîrşitul celei de-a patra coloane) se opie;
răspunde
probabil, pe larg asupra poveţelor date de zeu lu i Z i u s u d i \
norocitul
acesta trebuia să construiască o corabie uriaşă care să-i pi
poate inc
mită să-şi salveze viaţa. D ar această p arte a textului ţii
(ie intre
îndoială vreo patruzeci de rînduri) a fo st distrusă. Urma
cune, inc
(partea de sus a celei d e-a cin cea coloane) ca re ne-a
pină la u
păstrată, povesteşte cum apele P oto p u lu i au inundat ..Pă:
ţişării sfi
tu l- şi s-au d ezlăn ţu it tim p d e şap te zile si şap te nopţi,
nein su fle

gîn d easci
1 Paşişu este un titlu sacerdotal.

212
care U t u, zeul soarelui, a reapărut revărsîndm-şi din nou mult
preţuita sa lumină. Z i u s u d r a se Închină In faţa lui si li
oferă sacrificii:

„Toate furtunile, de o putere nemaipomenită,

s-au dezlănţuit In acelaşi timp.
[ In aceeaşi clipă, Potopul a inundat centrele cultului.
J ‘Atunci cînd timp de şapte zile si sânte nopţi.
) Potopul a măturat pămintul. - '•
. ( Şi cînd marea corabie a fost scuturată.
de furtuni pe ape.
U tu a ieşit, el care-şi revarsă lumina
asupra cerului şi pămîntuluL
Z i u s u d r a deschise atunci o fereastră a corăbiei şale
uriaşe.
1Şi U tu. Eroul, a făcut sS pătrundă ™-zp1p şale
în uriaşa corabie.
Z i u s u d r a regele,
S-a închinat atunci In faţa lui U tu ;
Regele i-a jertfit un bou si a omorlt o oaie".

Aci tăbliţa e spartă ş i textu l e întrerupt din nou. Lipsesc

aproape 39 d e rin duri a le acestei penultim e coloane. Cele
care au rămas d in c e a d e-a şasea ş i ultim a coloană descriu
zeificarea lu i Z i u s u d r a . Prosternat in faţa lu i A n ş i a lui
G n l i l , e l p rim eşte „viaţa c a un zeu ” ş i „suflarea” veşnică,
apoi e s te d us la D i 1 m u n „locul de unde s e înalţă soarele* :

„A n şi E n 1 i 1 rostiră : „Suflarea cerului, suflarea

pământului",
prin a lor... s e întinse,
Şi verdeaţa, răsărind din pămint se înaltă.
Z i u s u d r a , regele,
Se închină în faţa lui A n şi E n l i l .
A n şi E n l i l răsfăţară pe Z i u s u d r a :
îi dăruiră o viaţă ca aceea a unui zeu, •
O suflare veşnică ca aceea a unui zeu,
au făcut să coboare pentru eL
 r i u s u d i a , reg ele
A tee d pe v e g e ta le i
S a lv a lM «\“ u ,nţcl „crnnulm om enesc.
trecere. lata D i l m u n ,
In l « s d l0 «„de so a iele s e în a lţi. l-au aşezat"
acolo ^ Qe av— : » 1
m&titoce
cîîrsitu l (poem ului, c a re ş i e l treb u ia s i cuptiM.
lu *
N u ®v e m S L jin d u r i. N u ş tiu d e c i - pentru m o n * ^
■doi d m
a p rosu u eW c u Z i u s u d r a d u p i zeiiicatea
spune le
r e s-a w a l m
; m e a n e m u r ito r ilo r . ' M

E nl

Hott

Ninm

gîndeasc»
 XX
VIAŢA DE APOI

P R IM A LEGENDA A ÎNVIERII

f H ades-ul g r e c ilo r , Şeol- u l ebreilor s e num eşte in limba

sum eriană K u r . In iţia l a c e st c u v in t însem na „munte", dar a
sfirşit prin a lu a se n su l d e „ţară străină- , d eoarece popoarele
care am en inţau în p erm an en tă p a cea sum erienilor locuiau în
regiunile m u n to a se c e în con ju rau la e s t şi la nord M esopo-
tamia de jo s. D in p u n ct d e v ed ere cosm ic, K u x era spaţiul
vid care d esp ă rţea sco a rţa p ăm în tească d e M area primordială
(a se v e d e a cap. X II). In a c e st lo c s e adunau toate umbrele
celor m orţi. N u s e p u tea a ju n g e a co lo d e c it după c e s e tra­
versa cu o lu n tre „ flu v iu l m istuitor d e oam eni- sub condu­
cerea „om ului cu b a rca - : adică erau Styx-u l ş i respectiv
Charon a l su m erien ilor.
In Infern, lă ca ş al m orţilor, a ceştia duceau o viaţă care avea
^unele trăsături d e asem ănare c u a oam enilor vii. Biblia, în
C a i te a lu i I s a iia (XIV, 9— 11) vorbeşte, după cum ne aducem
aminte, d e n e lin işte a p e care au sim ţit-o umbrele vechilor
monarhi, ale v e c h ilo r con d u cători şi întregul Şeol la moartea
regelui B a b ilo n u lu i:

„Şeol-ul, în adincurile sale, se zbuciumă din pricina ta,

Ca să-ţi iasă întru întîmpinare I
Pentru tine el deşteaptă umbrele;
Pe toţi stăpinitorii păm întului;
Şi ridică de pe jilţurile lor
Pe toţi împăraţii pămîntului.

215
 minim Toţi prind grai şi-ţi strigă:
„Şi tu ai ajuns neputincios ca noi şi tu te-ai făcut asemenea
in ce nouă ?'*
doi dii In Şeol s-a pogorit mărirea ta,
spune O dată cu cintecul harfelor tale
Sub tine se vor aşterne viermii
w*; Şi viermii vor fi acoperămtntul tău"
£
A Iată cum un text sumerian, publicat in 1919 de către Stephen
Ea Langdon, descrie cu o mie de ani mai devreme, coborîrea unui
Ei rege in Infern.
După moartea sa, marele rege U r - N a m m u soseşte la
Hc
K u r. începe prin a vizita pe cei şapte zei ai infernului, înfăţi-
Pentr şindu-se la palatul fiecăruia dintre ei cu prinosuri. Apoi oferă
său să • daruri altor doi zei a căror bunăvoinţă doreşte să o ciştige,
asupra . dintre care unul este „scribul" infernului. Ajunge in sfirşit
care a • la locuinţa pe care „preoţii* din K u r i-au desemnat-o. Acolo
mai cur
este intimpinat de diferiţi morţi şi, de astă dată, se simte ca
să vină
acasă. Eroul G h i 1g a m e ş, devenit după moartea sa un
.Ac „judecător al Infernului", îl pune la curent cu legile şi regulile
l-au noii saile patrii. „Şapte zile, zece zile" trec şi iată că U r-N a m-
Hot m u simte „plinsul Sumerului*. El îşi aminteşte de zidul împrej­
Dă-: muitor al cetăţii U r pe care n-a putut să-l termine, de Palatul
pe care tocmai îl clădise şi pe care n-a avut timp să-l sfin­
Ninn
ţească, de soţia sa pe care n-o mai poate strînge la pieptul
face tot său, de copilul său, pe care nu-1 mai poate răsfăţa pe genunchii
răspunde săi. S-a terminat cu liniştea de care se bucurase la început în
norocitul adîncul Infernului! Gura sa scoate un lung şi amar plînset...
poate inc!
*
ţie între
• *
cune, inc
pînă la u
fişării sfi Cu anumite’ prilejuri, umbrele morţilor puteau să revină
neînsufle .pentru o clipă pe pămînt. Se spune în prima. Carie a lui'Sa-
jnuel (cap. XXVIII) că umbra acestui profet a fost rechemata
gîndeasec
din Şeol la cererea regelui Saul. La fel se vede intr-un poem

<2. pu rtă to r d e ofrand e

mai curîn*
să vină in

„Acel
I-affl
Hotar
Dâ-i '•

Hi n m«
face tot c
răspunde,
norocitul
poate ind<
ţie între I
cune, inci
plnă le ur
ţişării sfî‘
neînsufleţ
gîndească
mănînce I
in ce c»1
doi ^ 4
spune #*

„N "
Enk
A b°
£jfă

Enk

Hotâi

pentru i
său să de
asupra fel
care a cn
mai curin-
să vină ir

„Acei
I-am
Hoţii
Dâ-i;

Ni nm*
face tot c
răspunde,
norocitul
poate ind<
ţie intre I
cune, inci
pini la ur
ţişării sfîţ
neinsufleţ
gindească
 mănînce i
'în ce coii
doi din ui
spune tex!

I Pentru <
său să de
asupra fel
care a c p
mai curin
să vină ir
„Ace.'
l-am
HotăJ
Dă-i ■

Ninm
face tot c
răspunde,
norocitul >"
poate ind<
ţie intre 1
cune, înc.;
pînă la ur
fişării sfî:
neînsufief
gîndească
su m erian 1 u m b ra lu i E n k i m d u ieşind d in K u r şi anm cin-
du-se în b r a ţ e l e s tă p în u lu i şi p riete n u lu i să u G h i l g a m e ş .
Deşi, d u p ă c î t s e p a r e , K u r e r a re z e rv a t oam enilor morţi,
se g ă s e a u t o tu ş i a c o lo d e s tu le d iv in ităţi, in principiu nemuri­
toare. D ife rite (poem e m itic e n e e x p lică p e n tru ce. Dacă ar fi
să c re d e m p e c e l p e c a r e l-a m in titu la t Procreaţia zeului Junii *,
însuşi r e g e le z e ilo r E n 1 i 1 a fo st a lu n g a t d in N i p p u r şi sur­
ghiunit în I n f e r n p e n tr u c ă a silu it p e ze iţa N i n 1 i L Avem
insă o p o v e s tir e ş i m a i a m ă n u n ţită a căderii zeului-păstor
D u m u z i , c e l m a i c e le b ru d in tre „zeii m orţi". A cesta se
g ăseşte in tr - u n p o e m m itic în c h in a t zeiţei I n a n n a , pentru
care m ito g ra fii s u m e rie n i a v e a u o a d e v ă ra tă slăbiciune.
Z eiţa d ra g o s te i, fie e a V e n u s rom ană, A frodita g re acă sau
Iştar a b a b ilo n ie n ilo r, a a p r in s în to td e a u n a im aginaţia oam e­
n ilo r şi în s p e c ia l a p o e ţilo r. Sum erie n ii o adorau su b num ele
de I n a n n a , „ R e g in a ce r u lu i" . E a av e a d re p t so t p e zeul-
p ă s to r D u m u z i, T a m u z a l B ib liei (Ezechiel, VIII, 14).
D ouă p o e m e r e d a u fe lu l în c a re D u m u z i a făcu t curte
I n a n n e i şi a a ju n s s -o c u c e re a sc ă . A m rezum at unul dintre
acestea /în c a p ito lu l X V II. E ste a c e la în c a re zeul-plugar E n -
k i m d u p r e tin d e ş i e l m in a z e iţe i. In al doilea, p ăsto ru l D u ­
m u z i n u a r e 'riv a l. El a ju n g e în f a ţa casei zeiţei I n a n n a ,
lapte şi s m în tîn ă c u r g d in m îin ile şi co ap sele sale, şi c u stri­
găte p u te rn ic e c e re s ă fie lă s a t s ă in tre. D upă ce s-a sfătuit
cu m am a ei, I n a n n a s e s c a ld ă şi-şi un g e trupul, îşi pune
v eşm in tele d e re g in ă ş i s e îm p o d o b eşte cu p ietre preţioase.
D eschide a p o i u ş a p re te n d e n tu lu i c a re o cuprinde in braţe.
D u m u z i , p a re -s e , s e u n e ş te cu e a şi o conduce apoi în „ora­
şul zeu lu i s ă u " . P ă s to ru l n u b ă n u ia c ă u n ire a p e care o dorise
cu a tîta a r d o a re îi v a a d u c e p ie rz a n ia şi c ă v a sfirşi prin a fi
aru n cat în h ă u r ile In fe rn u lu i.
C ele d o u ă p o e m e p r e c e d e n te n u p o v estesc d e fapt d ec it un
ep iso d d in v ia ţa lu i D u m u z i şi m ai ales a I n a n n ei. M itul

1 A se ved ea la cap. x x n jK G h i l g a m e ş , Hnkimdu şi In fern u l .

1 A se ved ea cap. XII.

Z E rrA A 1 U IA IC Ă
 /

pe care l-am e v o c a t m ai su s în leg ă tu ră cu „ zeii m orii ş i asu­

pra căru ia m ă op resc acum , arată c ă în în tîm p lă rile a c e ste i

mani 1 zeiţe, am biţia o cu p ă un lo c to t a tît d e im portant ca ş i dragos­

in ca ■ tea. D ivinitate cap ricioasă, c u patim i d e n estă p în it, aşa n e

doi a apare ea î n : C o b o r î rea I n a n n e i în I n te r n . în să a c e st ultim
spun’ * poem mai are c e v a d em n d e su b lin ia t şi anum e tem a „ în v ie ­
ri i “, care e ste tratată a ici pentru prim a d a tă şi e x p u să p e (larg.
Dacă mai adaug, En sfîrşit, că a c e st tex t are o p o v e ste a sa,
că d escop erirea lui, greau a Îm binare a fragm en telor sa le risi­
pite, în să şi interpretarea p în ă la u ltim ele rînduri regăsite, au
dat lo c la m ulte su ip rize ş i chiar la o ero a re dintre c e le mai
grave, s e v a în ţe le g e d e c e form ează aproape e l singur ob iec­
I tul p rezen tului ca p itol. Iată pen tru în cep u t re zu m a tu l:
4 C u to a te că e s te , a şa cum îi arată n u m e le \ stăpîna cerului
PenI - sau „M arele d e Sus", I n a n n a d o reşte fierbinte să-şi mă­
său s rească puterea şi, p entru aceasta, e a îş i propune să dom nească
asupr şi p e ste Infern, „M arele de Jos". Se h otărăşte d eci să .cob oare
care i in Infern pentru a c e r c e ta p e io c cum îş i v a p u tea realiza,
mai c scopul. Ia cu s in e le g ile d ivin e, îşi pune g ă telile de regină, s e
să vii îm pod obeşte cu g iu v a erica lele sa le ş i iat-o g a ta de .plecare
spre „Ţara c e a fără d e întoarcere" .
R egina Infernului e s t e E r e ş k i g a l , sora s a m ai mare, dar
i
i Sn acela şi tim p şi c e a -mai aprigă duşm ană a ei. I n a n n a are
i deci m o tiv e s ă s e team ă că atunci cin d v a pătrunde în dom e­
niul* a cesteia, e a v a p u n e să fie om orîtă, d e a ceea are grijă
Ni să arate lui N i n ş u b u r, cred inciosul şi conştiinciosul ei
face 1 sfetnic, c e v a trebui e l s ă fa că în cazul oîn d nu s e v a înapoia
răspu: după tre i zile. M ai în tîi s e v a tîn gu i pentru e a în încăperea
noroc în care z eii îşi ţin adunările. A p oi se v a d u ce la N i p p ur,
poate cetatea lu i E n l i 1 ş i v a stărui p e lin g ă acesta pentru a obţine
tie în ca I n a n n a să nu fie om orîtă î n adîncurile Infernului. Dacă
cuner E n 1 i 1 nu v a v o i s -o sa lv e z e , a tu n ci s e v a duce la U r, cetatea
pînă 1 lui N a n n a, zeu l Lunei ş i v a su sţin e din nou p e lin g ă acesta 1
ţişării
1 In limba sumeriană I n - a n n a , de la N i n« a n na, înseamnă „stă*
neînsi pina cerului".
gînde
cauza st& plnei s a le . D a că N a n n a il refuză, s e v a duce la
g r i d u c e ta te a z e u lu i în ţe le p c iu n ii E n k i , care „cunoaşte
jirana v ie ţii* , c a r e „ c u n o a şte lic o a r e a v ie ţii* . In m od sigur,
acesta v a v e n i în a ju to ru l I n a n n e i.
După c e a f&cut a c e s t e recom an d ări lu i N i n ş u b u r , zeiţa
Coboară in In fern ş i s e în d r ea p tă sp re T em p lu l lu i E r e ş k l -
g a 1, c lă d it d in la p is la z u li. A ju n g în d a c o lo e a d ă d e păzitorul
N e ţ i . A c e s ta o în tr e a b ă c in e e , v r e a s ă c u n o a sc ă sc o p u l v iz i­
tei e i. I n a n n a in v e n te a z ă u n p r e te x t, iar p ă zito ru l, d in
porunca lu i E r e ş k i g a l , o la s ă s ă in tr e ş i s ă tre a că p rin c e le
Şapte P orţi a l e lu m ii In fe r n u lu i. L a fie c a r e p o a rtă i s e ia c i te
unul d in v e ş m in t e le s a le s a u c ît e o b iju te r ie , fără a s e ţin e
seam a d e p r o t e s t e le e i. D u p ă c e a tr e c u t d e u ltim a p oa rtă
ea e c o m p le t g o a lă . A p o i e s t e a d u s ă în g e n u n c h i în fa ţa lu i
E r e ş k i g a l ş i a A n u n n a k i l - l o r , c e i ş a p te g r o a z n ic i ju d e­
cători ai In fe r n u lu i, c a x e - ş i în d r e a p tă a su p r a e i „ p r iv ir e a lo r
d e m o a rte* . I m e d ia t e a t r e c e d e la v i a ţ ă l a m o a r te ş i c a d a v r u l
ei e s t e a l i n i a t d e u n crirlig.
La sfîrşitu l c e l o r t r e i z i l e ş i ifcrei n o p ţi, N i n ş u b u r , v ă zâ n d
că zeiţa n u s e în t o a r c e , î n c e p e s ă d u c ă l a în d e p lin ir e in str u c ­
ţiunile p e c a re i l e - a d a t. A ş a c u m b ă n u is e s t ă p in a lu i, E n 1 i 1
şi N a n n a r e f u z ă s ă o s a l v e z e . E n k i î n s ă p r im e ş t e ş i g ă s e ş t e
o s tra ta g e m ă p e n t r u a o r e a d u c e l a v ia ţ ă . E l m e ş t e r e ş t e d in
lut d o u ă f iin ţ e a s e x u a t e p e k u r g a r r u ş i k a l a t u r i u , c ă ­
ro ra le în c r e d in ţ e a z ă „ h r a n a v ie ţ i i" ş i „ l i c o a r e a v i e ţ i i " , a p o i l e
p o ru n c e ş te s ă c o b o a r e î n I n f e r n u n d e e l e v o r t r e b u i s ă îm p r ă ş ­
tie a c e a s t ă „ h r a n ă " ş i „ lic o a r e " p e s t e c a d a v r u l I n a n n e i .
C ele d o u ă f i i n ţ e a s c u l t ă p o r u n c a ş i z e i ţ a r e î n v i e .
D a r d a c ă ş i - a r e c ă p ă t a t v i a ţ a , n u e s t e m a i p u ţ in a d e v ă r a t
c ă e a s e a f l ă a c u m i n t r - o s i t u a ţ i e f o a r t e n e p lă c u t ă . I n tr -a d e ­
v ă r , «în „ Ţ a r a f ă r ă î n t o a r c e r e " e x i s t ă o l e g e p e c a r e n im e n i n u
a în c ă l c a t - o v r e o d a t ă ş i - a n u m e c ă c e l c a r e a t r e c u t d e p o r ţ ile
s a l e n u p o a t e s ă s e r e î n t o a r c ă p e p ă m â n t, d e c i t d a c ă g ă s e ş t e
p e c in e v a c a r e s ă -i ia lo c u l în In fe r n , l n a n n a n u fa c e e x c e p ­
ţ ie d e l a a c e a s t ă r e g u l ă , d e a c e e a i s e î n c u v i i n ţ e a z ă s ă r e v i n ă
 pe pămînt, d a r nu singură. Ea v a fi însoţită d e nişte demoni
neînduplecaţi care au poru n că să o read u că în «lumea morţilor
dacă e a nu reuşeşte să g ăsească o a ltă d ivinitate care s-o
înlocuiască acolo. U rm ărită în deaproape d e păzitorii ei, care
nu o scapă din ochi, I n a n n a se în d reap tă m ai întîi spre cele
două oraşe sum eriene U m m a şi B a d - t i b i r a . Zeii ocroti­
tori ai acesto r oraşe, Ş a r a şi L a t a r a k îngroziţi la vederea
acestor o asp eţi ca re v in d in v ia ţa d e apoi, s e îm bracă în
zdrenţe şi îngenunche în p ra f în a in te a I n a n n e i . Ea pare
să aprecieze um ilin ţa lor, că ci îi o p reşte p e dem oni, care slnt
g ata să-i conducă în Infern.
I n a n n a îşi co n tin u ă că lă to ria în so ţită m ai departe de
dem oni şi a ju n g e î n o raşu l K oi 11 a b. Z eul ocrotitor al ora­
şului n u e s te altu l d e c ît zeu l-p ăsto r D u m u z i . D eoarece el
este soţul I n a n n ei, n u se g în d e şte c îtu şi d e p u ţin ca la
v ed e rea e i s ă s e a c o p e re cu z d re n ţe ş i n ic i să îngenunche în
p ra f în a in te a ei. D im potrivă, e l îşi îm b racă h a in e de sărbă­
to a re ş i s e a ş a z ă m ândru p e tro n . L ucrul a c e sta în fu rie p e zeiţă,
care PI p riv e ş te c u „ochitul m o rţii" ş i î l d ă apoi p e mâna demo­
n ilo r n e ră b d ă to ri să -l d u c ă în In fern . D u m u z i p ăleşte şi
gem e, lîlşi rildică b ra ţe le s p re c e r şi ch eam ă p e U t u, zeul soa­
relui, fra te le I n a n n ei ş i p ro p riu l s ă u cu m n at, c ă ru ia îi cere
să-l a ju te să s c a p e d in g h e a re le d em o n ilo r, sch im b in d u -i mina
„în tr-o m in ă d e b a la u r" şi p ic io ru l „ in tr-u n p ic io r d e balaur".
D in n e n o ro c ire , i n a c e s t p u n o t al p o em u lu i, ad ică ch iar în
m ijlo cu l ru g ă c iu n ii lu i D u m u z i, te x tu l tă b liţe i s e întrerupe.
Ş tim în s ă d in d if e r ite a lte s u r s e c ă D u m u z i e r a cu n o scu t ca
u n ze u a l I n f e r n u l u i; e s te d e c i a p ro a p e s ig u r c ă U t u nu i-a
p r i m i t r u g ă c iu n e a şi c ă d e m o n ii (l-au tfirît cu e i în lumea
m o r ţilo r .
Ia tă a c u m în s u ş i p o em u l, d in c a re n -a m «eliminat d e c ît unele
r e p e tă ri:

„De la „M arele de Sus",

ea îşi îndreaptă gîndul spre „M arele de Jos";

220
 S W u l PepuIjH al R*5wnuluj
V. ST Â IM '
B ib lio te c a p o p u M r d
«G- TO p,Rt,£ANUl
Do lo „Marele de Sus", ^ 11 ml ***** ***
zeiţa îşi îndreaptă glodul spre „Marele de Jos" ;
De la „Marele de Sus",
I n a n n a îşi îndreaptă gindul spre „Marele de Jos*
Doamna mea părăsi cerul, părăsi pămîntul.
In lumea Infernului ea cobori j
I n a n n a părăsi cerul, părăsi pămîntul.
In lumea Infernului ea co b o r i;
Ea părăsi domnia, ea părăsi stăpînirea.
In lumea Infernului ea cobori.
Cele şapte le g i divine ea le prinse de p ie p t;
Ea adună toate le g ile d ivin e ş i le luă in m in ă ;
Toate legile, ea le p u se la piciorul ei.
Ş u g u r r a, coroana C îm piei, ea şi-o p u se p e c a p ;
Cirlionţii părului ea şi-i aşeză p e fru n te;
Vergeaua şi sfoara pentru măsurat lapislazuli,
ea le strîn se In m ina sa j
M icile pietre d e lapislazuli e a le Înnodă in jurul gîtuluL
Pietrele-n u n u z îngem ănate ea le prinse la sinul e i ;
Inelul d e aur ea î l p u se p e m in ă ;
Pieptarul „V ino, bărbate, vino" e a î l prinse la pieptul e i
Cu veşm întul-p a l a d e dom nie e a îş i acoperi trupul.
Sulimanul „să s e apropie, să se apropie 1"
ea şi-l p u se p e och i.
I n a n n a s e Îndreptă sp re Infern.
Sfetnicul e i N i n ş u b u r xnergînd alături d e ea.
Divina I n a n n a sp u se lu i N i n ş u b u r :
„O, tu c a r e e ş ti sp rijin u l m e u n eclin tit.
Sfetnicul m e u c u v o rb a b in ev o ito a re.
V iteazul m eu c u v o rb e sin cere,
Cobor acum în lu m e a Infernului.
Cind v o i f i aju n s în Infern,
Înalţă p en tru m in e o tîn g u ire, a şa cum s e fa ce p e ruine •
In în că p er ea d e ad u n are a zeilo r,
fă s ă s e b a tă to b a p en tr u m in e ■
In c a sa z e ilo r r ă tă c e ş te î n că u ta re a m ea .
P lea că -ţi o c h ii p e n tr u m ine, um ileşte-ţi gura pentru
mine.
C a u n să r a c , a c o p e r ă - te c u u n singur veşm int, pentru mine,
Ş i sp re E k u r , lă c a şu l lu i E n l i l , îndieaptă-ţi singur paşii.
P ă tru n zîn d î n E k u r , lă c a şu l lu i E n l i l ,
 pe pământ, d ar nu singură. E a v a li în so ţită d e nişte demoni
neînduplecaţi care au p o ru n c ă s ă o read u că i n ilumea morţilor
dacă e a nu reu şeşte s ă g ăse ască o a ltă d iv in itate care s-o
înlocuiască acolo. U rm ărită în d eap ro ap e d e păzitorii ei, care
nu o scapă din ochi, I n a n n a s e în d rea p tă m ai în tîi spre cele
două oraşe sum eriene U m m a şi B a d - t i b i r a . Zeii ocroti­
tori a i acesto r oraşe, Ş a r a ş i L a t a r a k îngroziţi la vederea
acestor o aspeţi c a re v in d in v ia ţa d e apoi, s e îm bracă în
zdrenţe şi îngenunche în p ra f în ain tea I n a n n e i . Ea pare
să aprecieze um ilinţa lor, că ci îi opreşte p e dem oni, care sînt
g ata să-i conducă în Infern.
I l n a n n a îşi co n tin u ă că lă to ria în so ţită m ai departe de
! dem oni şi aju n g e în o ra şu l K u 11 a b. Zeul ocrotitor al ora­
şului n u e s te altu l d e c ît zeul-pastor D u m u z i. Deoarece el
/ este soţul I n a n n e i , n u s e gîn d eşte ci tuşi d e pu ţin ca la

i
ved erea e i să s e aco p ere cu zd ren ţe ş i n ici să îngenunche în
praf în ain tea ei. D im potrivă, el îşi îm bracă h ain e d e sărbă­
to are şi se a şa z ă m ândru p e tron. Lucrul acesta înfurie pe zeiţă,
care îl p riv e şte c u „ochiul m orţii" şi î l d ă apoi p e mâna demo­
nilor n erăb d ăto ri să-l d u că în Infern. D u m u z i păleşte şi
geme, îş i rădică b ra ţe le spre cer şi cheam ă p e U t u, zeul soa­
relui, fratele I n a n n ei şi propriul să u cum nat, căruia îi cere
să-l aju te să scap e d in ghearele dem onilor, schim bindu-i mina
„într-o m in ă d e b alau r" şi p iciorul „intr-un picior d e balaur".
Din nenorocire, i n ac est punat al poem ului, adică chiar în
m ijlocul rugăciunii lui D u m u z i, textul tăbliţei se întrerupe.
Ştim însă d in d iferite alte su rse c ă D u m u z i era cunoscut ca
un zeu al In fe rn u lu i; este deci aproape sig u r c ă U t u nu i-a
prim it rugăciunea şi c ă dem onii (l-au tfirît cu e i în lumea
morţilor.
Ia tă acum însuşi poem ul, d in care n-am elim inat decît unele
re p e tă ri:

„De la „Marele de Sus",

ea îşi îndreaptă gîndul spre „Marele de Jos" ;

220
 Papilar al Ralanulo^
-I. V. SIMM*
B ib lio te c a p o p u la r» l
aG. TCP,R(_
De la „Marele de Sus", ** *■* '** v #T
zeiţa îşi Îndreaptă glndul spre „Marele de Jos" :
De la „Marele de Sus",
I n a n n a îşi Îndreaptă glndul spre „Marele de Jos*
Doamna mea părăsi cerul, părăsi pămintul,
In lumea Infernului ea cobori;
I n a n n a părăsi cerul, părăsi pămintul.
In lumea Infernului ea cobori j
Ea părăsi domnia, ea părăsi stăpinirea.
In lumea Infernului ea cobori.
Cele şapte legi divine ea le prinse de piept j
Ea adună toate legile divine şi le luă in mină;
Toate legile, ea le puse la piciorul ei.
Ş u g u r r a, coroana Cimpiei, ea şi-o puse pe cap;
Cîrlionţii părului ea şi-i aşeză pe frunte;
Vergeaua şi sfoara pentru măsurat lapislazuli,
ea le strlnse în. mina s a ;
Micile pietre de lapislazuli ea le înnodă in jurul gituluL
Pietrele-nu n u z îngemănate ea le prinse la sinul ei;
Inelul de aur ea îl puse pe m ină;
Pieptarul „Vino, bărbate, vino" ea îl prinse la pieptul ei
Cu veşmîntul-p a l a de domnie ea îşi acoperi trupul.
Sulimanul „să se apropie, să se apropie 1"
ea şi-l puse pe ochi.
I n a n n a se Îndreptă spre Infern.
Sfetnicul ei N i n ş u b u r mergind alături de ea.
Divina I n a n n a spuse lui N i n ş u b u r :
„O, tu care eşti sprijinul meu neclintit,
Sfetnicul meu cu vorba binevoitoare,
Viteazul meu cu vorbe sincere,
Cobor acum in lumea Infernului.
Cind voi fi ajuns In Infern,
Înalţă pentru mine o tînguire, aşa cum se face pe ruine -
In încăperea de adunare a zeilor,
fă să se bată toba pentru mine •
tn casa zeilor rătăceşte in căutarea mea.
Pleacă-ţi ochii pentru mine, mnileşte-ţi gura pentru
mine.

Ca un sărac, acoperă-te cu un singur veşmînt, pentru mine.

Şi spre E k u r , lăcaşul lui E n l i l , lndreaptă*ţi singur paşii.
P&trunzind în E k u r , lăcaşul lui E n l i l ,

221
 Plingi înaintea lui E n l i 1:
„O Tată E n 1 i 1, nu îngădui c a fa ta ta
s i fie om orîtă în I n fe rn ;
Nu lăsa ca Bunul tău M etal
să se acopere cu praful Infernului •.
Nu l&sa ca bunul tău lapislazuli
să fie cioplit ca piatră de m orm înt;
Nu lăsa ca Merişorul tău,
să fie tăiat ca lemn de dulgheiie.
Nu lăsa ca fecioara ta, I n a n n a să fie omorită In iniemv
Dacă E n l i l nu-ţi dă sprijinul in această împrejurare
du-te la U r.
La U r, pătrunzînd in Templul... ţării,
E k i ş n u g a l , casa lu i N a n n a ,
Plingi in faţa lui N a n n a :
„Tată N a n n a , nu îngădui ca fa ta t a 1...

Dacă N a n n a nu-ţi d ă sprijin in această împrejurate,

du-te la E r i d u .
La E r i d u p ătrunzîn d in c a sa lu i E n k i ,
P lin gi în faţa lu i E n k i :
„O, tată E n k i, nu în g ă d u i c a fa ta ta .. .1

T atăl E n k i , D om n u l În ţelep ciu n ii,

C are c u n o a şte „hrana v ie ţii" ,
C are c u n o a şte „ lic o a r e a v ie ţii" ,
El m ă v a r e a d u c e c u s ig u r a n ţă l a v ia ţă 1"
Inanna s e în d r e a p tă d e c i sp r e In fern ,
Ş i s o lu lu i e i N i n ş u b u r, e a î i s p u s e :
„ D u -te N i n ş u b u r ,
Şi porunca p e care ţi-am dat-o n u o nesocoti V
Cînd In a n n a ajunse la Palat, la m untele de lapislazuli,
La P oarta Infernului, e a se p u rta cu îndrăzneală,
în ain tea P orţii In fernului ea v o rb i cu Indiăzneală *.
„D eschide c a sa p ăzito ru le, desch id e casa \
D eschide casa, N e ţ i , d esch id e casa, e u sin g u ră voi
in tra in i

1 Cele cinci rinduri care urm ează sîn t repetarea exactă a pasajul1
pectiv de mai sus.
2 Cele cinci rinduri care .urm ează sîn t repetarea exactă a pasaju
pectiv de mai sus.

222
 N e ţ i , mai marele păzitor al Infernului,
II răspunse divinei I n a n n a :
„Cine eşti tu, rogu-te ?
— Sfnt Regina cerului, locul unde soarele se Înaltă,
.— Dacă tu eşti Regina cerului, locul unde soarele se Înaltă,
Pentru ce, rogu-te, ai venit In Ţara cea fără de Întoarcere ?
Pe drumul de unde călătorul nu se Întoarce vreodată
pentru ce inima ta 'te-a adus ?"
Divina I n a n n a li răspunse:
„Sora mea mai mare E r e ş k i g a l ,
Pentru că soţul ei, stăplnul G u g a l a n n a , a fost omorit,
Pentru a fi luat parte la ritualurile funerare,
...; aşa să fie I" .
N e ţ i , mai marele păzitor al Infernului,
Răspunse divinei I n a n n a :
„Aşteaptă I n a n n a , îngăduie-mi să vorbesc Reginei mele.
Reginei m ele E r e ş k i g a l ,
îngăduie-mi să vorbesc... îngăduie-mi să vorbesc”.
N e ţ i , mai marele păzitor al Infernului, .
Pătrunse în casa Reginei sale E r e ş k i g a l şi-i sp u se:
„O, Regina mea, este o fecioară care, ca şi un zeu...,

Cele şapte legi d iv in e 1...”

Atunci E r e ş k i g a l îşi m uşcă coapsa şi fu cuprinsă
de minie.
Ea spuse lui N e ţ i , m ai marele păzitor al Infernului:
„Vino, N e ţ i , mai m arele păzitor al Infernului,
Şi ceea ce îţi poruncesc să nu nesocoteşti.
Ale celor Şapte Porţi ale Infernului trage zăvoarele,
A l G a n z i r -ului, singurul Palat de aici, „faţă"
a Infernului,
deschide porţile.
Şi cînd I n a n n a v a intra.
Plecată adine, să fie adusă g o a lă in faţa m ea 1*
N e ţ i , m ai m arele păzitor a l Infernului,
A îndeplinit p oru n cile.R egin ei sale.
A le celor Şapte Porţi a le Infernului e l trase zăvoarele.
A le G a n z i r -ului, singurul palat d e acolo, „faţă”
a Infernului,

1 Repetarea integrală a celor douăsprezece versuri de la Începutul poe*

inului, din momentul în care I n a n n a se pregăteşte pentru călătorie.

223
 ol d e sch ise p orţile.
Dl v i n d I n a n n n ol sp u se :
„V ino, 1 n a n n a, Intră I"
Şl atunci clnd oa Intră,
Ş u o u i i n, coroana C lm piol, 11 fu sc o a să do po cap.
„Cu*l a ila , rogu-to, sp u so cu.
— Păslroază tăcoro, I n o n n o, l egi l e Infernului iln t
d ciăv lriiu
O, I n a n n a, nu în că lca ritu alu rile Infernului I"
Clnd ca trocu a d ou a poartă,
V orgoaua ş l sfoara p en tru m ăsu rat lap lslazu ll
l-au fo st luato.
„Ce-I asta, rogu-to ? sp u se ca.
— Păstrează tăcerea, I n a n n a, Icgllo Infernului slnt
dGsfivirşlte.
O, I n a n n o, nu Încălca ritualurile Infernului I"
Clnd oa trocu a treia poartă,
M icile p ietre do la p lslazu ll i-au fo st luate de la glt.
, , , , ................................................................................ 1
C lnd e a trecu a p atra poartă,
P ietrele- n u n u z Îngem ănate i-au fo st luate de la sin.

C lnd ea trecu a cin ce a poartă,

Inelul d e aur l-a fost luat d e p e d e g e t

C lnd c a trecu a şase a poartă,

P ieptarul „V ino bărb ate, vino" I i-a fost lu at de la piept.

C lnd ea trecu a şap tea poartă,

V eşm întul- p a 1 a d e m onle i-a fost lu at de pe trup.

P lecată adine, e a a fost adusă goală In faţa Iui E r e ş k i g al.

„D ivina E r e ş k i g a l lu ă loc p e tronul său.
A n u n n a k i i , cei şap te judecători,
şi-au p ro n u n ţat hot& rirea în faţa ei.
Ea Îşi Îndreptă p riv ire a asupra I n a n n e i , o privire
de moarte,
Ea rosti un cu v in t îm potriva ei, u n cuvînt de mînie.
Ea scoase u n strig ăt îm potriva ei, u n strigăt de b lestem :
Slaba Fem eie a fost preschim bată In cadavru,

1 Întrebarea lui I n a n n a şi răspunsul păzitorului se repetă aici şi In

strofele următoare.

224
 Iar cadavrul a fost atlrn at de un cui.,
Clnd s-ap scurs trei zile'ţi, trei-nopţi,' .
■Sfetnicul ei N i n ţ u ' b u r , .
Sfetnicul e i cu. vorbe binevoitoare,
V iteazul. e l cu vo rb e sincere,
înălţă pentru ea o.’tînguire, aşa cum se .face pe ruine-,
.. Făcu să se bată pentru ,ea toba In Încăperea de adunare-
a'z eilo r;
• Rătăci In căutarea e l,în casa zeilor... . • .’ .
îşi plecă dchii p en tru ea, îşi umili gura pentru ea, " -

Ca un sărac, într-un singur veşmînt' se Îmbrăcă pentru ea,

• Şi spre. B k n r , lă ca şu l-.lui E n l i l , singur Îşi
'• . Îndreptă paşiL
• Clnd intră în E k u r , lăcaşul lui E n l i l /
Pllnse înaintea lu i E n 'l 11 s
„O, T a t ă ' E n l i l , n u îngădui ca fata ta .*
să fie om orîtă în In fe rn ;
Nu lăsa ca.Bunul* tă u M etal - - , , ‘ ' '■
să' se acopere cu p r a f u ljn f ernului j •
’ N u 'lăsa .ca Bunul -tău lapislazuli
să -fie cioplit e a p ia tră ' de m o rm ln t; . •
Nu. lăsa ca M erişo ru l' tă u ;
- să fie tă ia t c a lem n d e dulgherie.
. N u lăsa c a fecio ara I n a n n a să fie omorîtă In Inferd \" -

Tat&l E n l i l nedîndu-i sp rijin -in această împrejurare,

e l 's e în d re p tă sp re U r . . ' . • •
La. U r, in trîn d în Tem plul.... ţării,
• E k i ş n u . g a l , c a sa lu i N a n n ă ; , '■‘ , '*
Plînse în fa ţa lu i N a n n a : * •
„T ată N a n n a , ' n u în g ă d u i c a fata ta '1*."

T atăl . N a n n a n e d în d u -i sprijin în această împrejurare,

. • ■ ' e l se .d u se . la E r i d u .
•f La - E r i d u , in trîn d In c a s ă ,lu i E n k i , -
.P lin s e . în a in te a l u i . f e n k i i ‘ ' " .
„O, T a tă E n k i , n u În g ăd u i c a fata* tfi,1../’ *•

T a tă l E n k i ţi ră sp u n se lu i N i n ş u b u r :*

1 A se vedea nota de la pag. 222. *. .

15 — Istoria Începe la' Sumei . 225 . *•

F „Ce i s-a întîmplat fetei m ele ? sînt îngrijorat.
F Ce i s-a întîmplat I n a n n e i ? sînt îngrijorat.
2 Ce i s-a întîmplat Reginei tuturor tarilor I sînt îngrijorat
t Ce i s-a întîmplat I e r o d u l e i cerului? sînt îngrijorat”.
c El scoase apoi ţ&rînă din unghia sa şi făcu din* ea pe
I V k u r ?arru.
Scoase ţarină din unghia vopsită în roşu,
)
şi-l meşteri pe k a l a t u r r u .
Lui k u r g a r r u ii dădu „hrana vieţii” ;
t
Lui k a l a t u r r u îi dădu „licoarea vieţii".
Tatăl E n k i spuse lui k a l a t u r r u şi lui k u r g a r r u :
• • _ ..................................................................................... ......
Zeităţile Infernului vă vor oferi apa rîului,
să nu o primiţi.
Vă vor oferi grînele cîmpului, să nu le primiţi.
Spuneţi însă lui E r e ş k i g a l :
„Dă-ne cadavrul spînzurat în cui".
Unul dintre voi să-l stropească cu „hrana vieţii”,
celălalt cu „licoarea vieţii”.
Atunci I n a n n a va învia* 1"

Zeităţile Infernului le oferiră apa rîului,

ei insă n-o primiră ;
Le oferiră grînele cîmpului,
ei însă nu le primiră.
„Dă-ne cadavrul spînzurat în cui”,
spuseră ei lui E r e ş k i g a l ,
Şi divina E r e ş k i g a l răspunse,
lui k a l a t u r r u şi lui k u r g a r r u :
„Acest cadavru este cel al Reginei voastre.
— Acest cadavru, cu toate că e cel al Reginei noastre,
dă-ni-1"; îi spuseră.
Li s-a dat cadavrul spînzurat în cui.
Unul îl stropi cu „hrana vieţii”,
celălalt cu „licoarea vieţii”.
Şi I n a n n a se ridică în picioare.
Cînd I n a n n a era pe cale să se urce din Infern,
A n u n n a k i i o prinseră şi îi spuseră:

1 începutul cuvtntului lui E n k i este pierdut.

* Lipseşte aici Începutul pasajului In care k u r g a r r u şi kal a-
i u r r u Îndeplinesc poruncile lui En 1i 1.

226
 „ C in e d i n t r e c e i c a r e a u c o b o r l t I n I n f e r n
a r e v e n i t v r e o d a t ă n e v ă tă m a t d in In fe rn ?
D a c ă I n a n n a v r e a s ă p le c e d in In fe rn ,
S ă n e d e a p e a l t c i n e v a I n l o c u l e i I"
I n a n n a s e u r c ă d in In fe rn .
Ş i m ic i d e m o n i, c a tr e s tiile - ş u k u r.
M a ri d e m o n i, c a tr e s tiile - d u b b a n .
S e a g ă ta ră d e e a . <1^1
'C e l d i n f a t a e i , d e ş i n u e r a u n s f e t n i c ,
ţin e a u n s c e p tr u i n m in ă .
C e l a l ă t u r e a d e e a , d e ş i n u e r a u n v ite a z ,
p u r t a o a r m ă î n c i n s ă î n j u r u l m ij l o c u l u i .
C e i c a r e o în s o ţe a u ,
•C e i c a r e î n s o ţ e a u p e I n a n n a ,
E ra u f iin ţe c e n u c u n o ş te a u h r a n a ,
n u c u n o ş te a u a p a .
N u m în c a u fă in ă p r e s ă r a tă ,
N u b e a u a p a lib a tiu n ilo r,
E ra u d in tr e c e i c e r ă p e s c s o ţ i a d in b r a ţe le b ă rb a tu lu i,
Ş i s m u lg c o p ilu l d e l a s in u l d o ic ii

însoţită de această ceată neîndurătoare, I n a n n a ajunge

pe rind, in oraşele U m m a şi B a d - 1 i b-iT a, unde cele două
divinităţi principale îngenunchează in faţa ei, cu umilinţă şi
teamă, şi scap ă astfel d e ghearele demonilor. Ga ajunge apoi
la K u 11 a b , al cărui zeu ocrotitor este D u m u z i , iar poemul
continuă:

„D u m u z i, intr-o minunată haină,

în v e ş m în ta t
mindru pe tronul său.
se aşezase
Demonii îl prinseră de coapse.

Cei şapte demoni se aruncară asupra lui,

ca la căpătîiul unui om bolnav.
Iar păstorii nu mai ctntară din flautele lor
şi din fluierele Iot in faţa lui.

1 A c e s t e c i n c i v e r s u r i a u d r e p t s c o p s ă s u b l i n i e z e c i t s î n t d e în g r o z ito r i
ş i n e î n d u r ă t o r i d e m o n i i c a r e î n s o ţ e s c p e I n a n n a . S a c r ific iile ( h r a n ă ş i
făină p r e s ă r a t ă , d u p ă u n r i t u a l f r e c v e n t î n M e s o p o la m ia v e c h e , a p ă şi ti*
b a ţ i u n i v ă r s a t e I n f a ţ a z e i l o r ) n - a u n i c i u n e f e c t a s u p r a a c e s to r d e m o n i d in
c e i m ai ră i.

15* 227
p I n a n n a îş i p ir o n i p r i v i r e a a s u p r a l u i , o p r i v i t e

p E a r o s ti u n c u v in t î m p o t r i v a lu i , u n c u v t n t d e m in te ,
z E a sco ase u n s tr ig ă t îm p o triv a lu i, u n s tr ig ă t d e b l e s w
t „ E l e s te , l u a ţi- 1 1" * 3 j
a A s tf e l d iv in a I n a n n a d ă d u p e m l i n i l e l o r
ţ p e p ă s to ru l D u m u z i ,
r O r , c e i cenl î n s o ţ e a u ,
C e i c e în s o ţe a u p e D u m u z i
E ra u f i in ţ e c a r e n u c u n o ş t e a u h r a n a ,
n u c u n o ş te a u a p a ,
I N u m în c a u fă in ă p r e s ă r a tă ,
< N u b e a u a p a lib a ţiu n ilo r,
( E r a u d i n t r e c e i c a r e n u c o p l e ş e s c d e b u c u r i e s i n u l f e m e ii,
j N u îm b ră ţiş e a z ă c o p iii b i n e h r ă n iţi,
R ă p e sc o m u lu i f iu l d e p e g e n u n c h ii s ă i,
Ş i d u c c u s in e n o r a d in c a s a s o c r u lu i e i.
Şi D u m u z i p lin g e a , c u c h ip u l în v e rz it,
S p re c e r, s p r e U tu îş i rid ic ă m îin ile :
„Utu, tu e ş ti f r a te le s o ţie i m e le , e u s î n t s o ţu l s u ro rii ta le !
S in t c e l c a r e a d u c e s m î n t î n a î n c a s a m a m e i t a l e \
Sint cel care aduce laptele în casa lui N i u g a l i
Fă din mina m ea m ina unui balaur,
Fă din piciorul meu piciorul unui balaur,
Lasă-mă să scap de demoni,
să nu pună m ina p e mine".

Reconstituirea şi apoi traducerea acestui poem au cern

mult timp şi multe eforturi. M ai mulţi savanţi au luat pad
activă la aceste o p eraţiu n i: Arno PoeSbel a fost primul ca
a editat trei mici frag m en te; Stephen Langdon, mai al
care a publicat două fragm ente im portante descoperite
Muzeul de A ntichităţi O rientale din Istam bul, dintre <
una reprezentînld jum ătatea superioara a unei tăbliţe mm
patru coloane; fin sfîrşiit, E dw ard G hiera care a descope
rîndul său trei noi fragm ente. T otuşi conţinutul textului
tinua să răm înă obscur. T ăb liţele av eau in că num<
lacune şi tocm ai p a sa je le im p o rtan te ale p o v estirii 1)
Era imposibil să se în tre v a d ă le g ă tu ra lo g ică d in tre
existente.

228
f Situaţia a fost salvată de o fericită şi remarcabilă desco-
1 perire a lui Qiiexa. El a găsit la University Museam din Phi-
( ladelphia jum ătatea inferioară a tăbliţei de patru coloane a
) cărei jumătate superioară fusese, descoperită şi copiată la
Istambul de către LangdomiAceastă tăbliţă fusese probabil
V spartă în timpul săpăturilor, 'dacă nu chiar mult înainte şi,
i din cele două jumătăţi, una rămăsese în Turcia, în timp ce
\ cealaltă luase drumul Statelor Unite. Chiera a murit înainte
[de a fi avut timpul să folosească descoperirea sa şi eu am
fost acela care am publicat pentru prima dată poemul în
1937, la Paris, în „Revue d ’Assyriologie*.
^"Mai rămîneau totuşi destule goluri în acest text; tradu­
cerea şi interpretarea sa mai puneau probleme greu de rezol­
vat, iar sensul mai multor pasaje importante ale povestirii
rămiînea de nepătruns.,«Din fericire, In timp ce făceam unele
j cercetări la Istambul, am descoperit, în acelaşi an 1937, trei
'noi fragmente ale 'poemului, iar o dată revenit în Statele
■Unite am mai găsit două la University Museum din Phila-
/ delphia (1939 şi 1940): Aceste cinci fragmente mi-au permis
\ s ă umplu mai multe^din lacunele cele mai supărătoare ale
textului, putînd astifel să pregătesc o ediţie considerabil
mărită *.
Lucrurile nu s-au oprit însă aci. Ceva mai tîrziu am avut
! privilegiul să examinez cele cîteva sute de tăbliţe — unul
din ansamblurile cele mai importante din lume 1— ale colec­
ţiei babiloniene a Universităţii din Yale, conţinîrid texte lite­
rare sumeriene şi să particip la identificarea lor. In cursul
acestei munci am dat de o tăbliţă, intr-o stare excelentă, a
•cărei existenţă dealtminteri, fusese semnalată de Chiera în
1924, intr-o notă care scăpase atenţiei mele. Ea conţinea nouă­
zeci şi două de rînduri, însă ultimele treizeci, In special, adău­
gau textului cunoscut un pasaj cu totul nou şi care s-a
dovedit a fi de importanţă cu totul neaşteptată. El a permis

1 Această ediţie a apărut în 1942, în „Proceedings of the American Phi-

losophlcal Society".

229
 In tr-a d e v ă r s ă se p u n ă c a p ă t e r o r i i c u p r i v ir e l a s o a r t a lui
p D u m u z i , p e c a re s p e c ia liş tii m ito lo g ie i ş i r e lig ie i mesopota-
p m ien e o fă c u se ră tim p d e p e s t e o j u m ă t a t e d e se c o l.
ZI In tr-a d e v ă r, c e i m a i m u lţi d i n tr e s a v a n ţ i a d m ite a u c ă zeul
t<
D u m u z i fu s e s e a r u n c a t î n a d â n c u rile I n f e r n u lu i — nu se
a
ştia p e n tru c e — înainte c a I n a n n a s ă fi c o b o r ît acolo. Ei
P p re su p u n e a u c ă d a c ă I n a n n a s e d u s e s e I n ţ a r a m orţilor, nu
r
p u te a fi d e c it p e n tr u a e l i b e r a p e s o ţ u l e i D u m u z i şi pen­
E
tru a-1 r e a d u c e p e p ă m în t. T e x tu l d i n Y a le a d o v e d it că
c
a c e ste ip o te z e e r a u g r e ş ite . I n a n n a n u a s m u ls c itu şi de
F p u ţin p e s o ţu l e i d in In f e r n , c i, d im p o tr iv ă , e a fu s e s e aceea
c
c a re , m â n ia tă d e a ti t u d in e a d i s p r e ţ u i t o a r e a l u i D u m u z i, il
c
d ă d u se p e m in a d e m o n ilo r p e n t r u c a s ă - l d u c ă t n ..T ara fără
t
în to a rc e re * .

i
 XXI
O M O R lR E A BA LAURULUI

„SFÎN TU L G H E O R G H E " ÎN PRIMA SA FO RM A

Am mai spus că prin cuvintul K u r sumerienii desemnau

spaţiul gol dintTe scoarţa pămîntului şi Marea primordială
care se afla dedesubt şi care era in permanenţă frămîntată
de furtuni puternice. Se pare însă că acest cuvînt desemna
in acelaşi timp şi pe Balaurul îngrozitor, însărcinat să im-
blinzească aceste ape subterane.
Omorârea Balaurului este o tem ă care se întâlneşte în mito­
logia celor mai m ulte popoare. In Grecia, in special unde
legendele consacrate zeilor şi eroilor erau fără număr,
aproape că nu exista nici *un personaj fabulos care să nu fi
omorât vreun balaur. Amintim pe Heracles şi Perseu, cei mai
celebri dintre ei. In epoca creştinismului, sfinţii erau aceia
care săvârşeau această ispravă, aşa cum o dovedeşte şi le­
genda sfântului Gheorghe şi toate cele care ii seamănă. Doar
numele personajelor şi împrejurările variază după ţări şi
legende. De unde provin Insă toate aceste povestiri ^ Deoarece
omorîrea Balaurului era, încă din mileniul III î.e.n., o temă
obişnuită a mitologiei sumeriene, sîntem îndreptăţiţi să pre-
supunem că legendele greceşti, ca şi acelea pe care le vedem
reapărând la Începutul creştinismului, au luat naştere în
Sumer. t
^ Cunoaştem astăzi cel puţin trei versiuni ale omoririi Balau­
rului, aşa cum o povesteau acum mai bine de treizeci şi cinci
de secole m itografii sumerieni. Protagoniştii a două dintre ele

231
 ________ I
sln t zei, dar eroul celei d e-a treia, G h i 1 g a m e.ş e un muri.
tor, c a şi sfintul Gheorghe, al, cărui îndepărtat strămoş este.
Pe • Dealtminteri, în prologul u nui p o em con sacrat altei isprăvi â
pr
. lui 'G h i 1g a m e ş 1 se. ev o c ă le g e n d a lu i E n k I şi a- Balauru-
ze •
te, ’ lui. Lupta a avut loc, pare-se, p u ţin d u p ă ce pămîntul şi cerul
au fost despărţite. Cit d esp re B alaur s e pare că era demonul
of V Ap.elor despre care am m ai v o rb it. Spu n că s e pare, căci, djn
P< |
ri ■nefericire, nu.dispunem , p en tru a reco n stitu i legendă, decît de
D | Lvreo d ouăsp rezece rm duri la c o n ic e . ' .. • *
cf ’ . Aşadar, K u .f răpind d in c e r .o zeiţă , p e E r e ş k 1 g a 1 (ne
P •• amintim de răpirea P ersep o n ei), E n k i s e .urcă într-o barcă şi
d . p orneşte în' în tim p in area • lui: M on stru l s e luptă cu furie,
g aruncă p ietre asupra lu i \E n k i ş i a b ă rcii sa le, ', dezlănţuie
ti asupra *lor a p e le Mării* p rim o rd ia le, cărora e l le porunceşte: •

s „După ce A n a luat .ceru l;

r După ce E n 1 i 1 a luat p&mîntul ;
După ce E r e ş k i g a 1 a fost răpită d e K u r drept pradă
| -.
. După c e a .ridicat pînzele, după c e a ridicat p în zele,'
î; , După ce ;Tat&l' a ridicat p în zele Împotriva lui Kur , ' '*••!•
s După c e E n k i a .ridicat pînzele. împotriva lui Kur,
i •' Împotriva Regelui, K u r a aruncat'pietre micii
s Împotriva lui E n k i . el a aruncat p ietre mari.
M icile şale'p ietre, p ietre de m ină,
M arile sa le pietre,* p ietrele trestiilor „mişcătoare", • . 'J'h
î A u zd ro b it'ch ilă- bărcii lu i E n k i
( Luptlhd ca. 6 v ije lie năvalnică.
3 .. • La loviturile R egelui, apa dinaintea bărcii, ' . . .'
i . ’ . ‘ Sfîşia că u n lup • • .
■ La lovitu rile R egelui, apa din sp atele bărcii, . .
*• ■Lovea ca u n leu.'! • ... .

A utorul p o em u lu i’ s p u n e d o a r a tît/ el nu ţinea să se

oprească p re a m u lt âsuţpra p e rip e ţiilo r lui E n k i cu Balatţrul
într-uri p o e m .p e care-1 c o n sa cra leg en d ei lui G, h i 1 g a n t e ş .
N u ştim d eci c a re .a fo st sflrşitu l lu p tei. Este • Insă aproape

' 1 Este, vorba .de poemul intitulat: G h l I g a m e ş, E n k l du şi Internai.

fa se vedea capitolul XXIII/.. * •-

232
sigut câ E n k i a fost cel victorios şi putem sa presupunem
c&poetul a inventat m itul BalâiiruM in scopul.de a explica .
de ce, In timpurile istorice .în care a .trăit el, E n k i era'soco­
tit drept un zeu al M ării şi de ce Templul lui E r i d u sfe
numea A b z u . cuvînt care «în limba sumeriană însemna
„mare". ' • •/ *1§ * :
Regăsim aceeaşi tem a a .omorîrii' Balaurului -intr-un. alt
poem care‘numără peste şase sute de nnduri şi este intitulat:
Isprava zeului . N i n u r t a. Pentru a4 putea’ reconstitui s-au
; folosit mai multe serii d e tăbliţe şi fragmente, dintre care
multe n-âu fost încă-publicate.* • - . •. .
v. De data aceasta „pers-onajul antipatic al piesei* nu este.
monstrul fcu rj ci A, s a g ,,Demonul Bolii, care locuieşte în
Kur, adică în Infern. Eroul povestirii este N- i n Ur t a ; zeul
. Vîntului din sud, care trecea drept fiul Ivii E u 'lil. Drama o
_ ■declanşează însă Ş a r ur,. personificarea armelor zeului.
Pentru uri motiv pe care ‘riu-1 cunoaştem, acest Ş a r u r a
devenit duşmanul demonului- Asa- g. -E1‘ aduce multe, laude'
> virtuţilor eroice şi isprăvilor Ivii N i n u r t a, apoi îl îndeamnă
să atace monstrul'.şi să-l omoare. N i n u r t a merge să-r.întîl-
nească pe A s a g, dar păre-se’că are de-a face;cu un adver-.
■ sar prea puternic, căci ei.„îşi.ia zborul ca o pasăre*. Ş a t u f
. îi ţine un nou discurs pentru a-l- linişti, apoi. N i n u r t a atacă
•' •cu furie pe demon» cu toate .armele’de. care*dispune, şi-l
. .omoară.-.* k *; • ' '*•. . *
.. Moartea lui AVa g provoacă însă uri'dezastru în Stimer.
. Apele furioase’ale Mării primordiale pornesc' la. asaltul pă-
• miîntului şi împiedică apa. diilce să se împrăştie pe ogoare şi
. grădini Zeii, care. pînă atunci „duceau Vîrleţul şi-coşul* Su-
merului,. adică vegheau asupra irigaţiilor şi culturilor ţării»
sînt desperaţi.’ Tigrul nu se mai revarsă, iar apa ce curge în
patul său nu-mai este. „bună*.

. „Groaznică era foametea, nimic nu rodea;

In micile, nuri nimeni „nu-şi spăla- mîinile". '•
Apele, nu se ridicau, :
 Ogoarele nu erau irigate;
P« Nu se săpau şanţuri de irigaţie,
Pr In toate ţările nu exista nici o vegetaţie :
ze Doar buruienile creşteau.
te Atunci Stăpînitorul a folosit mintea sa a g e ră ;
N i n u r t a , fiul lui E n l i l , a făurit lucruri mari."
ai
Pţ N i n u r t a îngrăm ădeşte d e c i p ie tre p e ste K u r şi face din
ri ele un zid m are p e n tru a p ro teg u i Sum erul. A pele „puternice*
D
a l e M ării prim ordiale sîn t ţin u te în lo c ş i n u m ai pot să se
Ci
ridice la supraifaiţa ,p ăm ântului. D upă a c e e a N i n u r t a adună
Q. T3

apele c a re in u n d a seră ţa ra şi le în d re a p tă sp re Tigru. Fluviul

g se revarsă şi ap e le sale u d ă d in n o u o g o are le :
ti
„Ceea ce fusese risipit, el a a d u n a t;
5 Ceea ce fusese risipit din K u r,
r- El a îndrumat şi a aruncat în Tigru.
Apele înalte, Tigrul le revarsă peste ogoare.
'm Şi iată că acum totul, p e pămînt,
3
S-a bucurat pînă departe, datorită lui N i n u r t a. Regele ţării.
5
Ogoarele au dat grlne din belşug.
;iş Via şi livada şi-au dat roadele.
.s I Recolta s-a adunat pe dealuri şi in hambare.
Stăpînitorul a făcut să dispară jalea de pe pămînt,
A umplut de bucurie spiritul zeilor."

In acest timp N i n m a h, m a m a lu i N i n u r t a , află de

isprăvile ero ice a le fiu lu i său. La g în d u l p ericolelor prin care
a trecut, inim a i s e strîn g e, ea e ste at-ît d e nerăbdătoare să-l
vadă, în c ît n*u m ai r e u ş e şte s ă doarm ă în a sa „cameră de
culcare". Ea ar d o ri ca e l să-i în g ă d u ie s ă vin ă să-l vadă şi
să-l admire. N i n u r t a au d e rugăm intea ei. La sosirea ei, el
o p riveşte cu „ o ch iu l vieţii" ş i îi s p u n e :

„O, Doamnă, p en tru că tu ai v ru t să vii la K u r,

O, N i n m a h , p en tru că din cauza mea.
tu voiai să pătrunzi în această ţară duşmănoasă,

234
 P entru că p e tin e n u te însp& im intă grozăvia luptei
c a r e s e d e s fă şo a ră în ju ru l meu,
A tunci, c o lin e i p e c a r e eu . E roul, am înălţat-o,
N um ele să-i fie H u r s a g 1 ş i tu să-i fii Regină."

D upă a c e e a e l b in e c u v â n te a z ă m u n te le H u r s a g , c a să
p ro d u că to t f e lu l d e p la n te , v i n ş i m ie r e , c o p a c i d e to t soiul,
aur, a r g in t ş i b r o n z , v i t e m a ri, o i p re c u m , ş i to a te c e le la lte
„fiinţe cu p a t r u la b e " . A p o i e l s e a d r e s e a z ă p ie tre lo r, le
b le ste m ă p e c e le c a r e a u «fost î m p o t r i v a lu i î n tim p c e e l se
lu p ta cu d e m o n u l A s a g ş i b in e c u v â n te a z ă p e c e le c a r e i-au
răm as c re d in c io a se .,^ P riin s t i l u l ş i a c c e n tu l s ă u , a c e s t p a s a j
ne a m in te ş te d e a c e l a d in Cartea Facerii (cap . X L IX ), în c a r e
Isînt b in e c u v în ta ţi ş i b l e s t e m a ţ i r în d p e rân d f iii &ui Iac o b .
'Apoi p o e m u l s e s f î r ş e ş t e p r i n t r - u n lu n g im n d e s la v ă în c h i­
n at lu i N i n u r t a .
' A tr e ia le g e n d ă s u m e r i a n ă c a r e e v o c ă omorÎTea B a la u ru lu i
este r e la ta t ă în tr - u n p o e m p e c a r e l- a m in ti tu la t G h i 1 g a~
in e ş ş i Ţ a r a c e l o r v i i . T e x t u l l u i n u e s te c o m p le t, c e le p a t r u ­
sp rezece tă b liţe ş i f r a g m e n t e d e s c o p e r it e plină a z i n e p e rm i-
ţind s ă s e r e c o n s t i t u i e d e c â t 174 d e râ n d u ri. E le sS n t în s ă
su ficien te p e n t r u a n e c o n v i n g e c ă a c e s t p o e m a a v u t, d in tr - u n
d u b lu p u n c t d e v e d e r e , a f e c tiv ş i a r tis tic , o in f lu e n ţă c o n s i­
d e ra b ilă a s u p r a c i t i t o r u l u i s u m e r ia n , d e a ltfe l, f o a r te cre d u l.
O p era îş i t r a g e v i g o a r e a p o e t i c ă d in te m a p r in c ip a lă , c e a a
a n x ie tă ţii o m u lu i î n f a ţ a m o r ţ i i ş i a p o s ib i lită ţii p e n t r u e l d e
a o s u b lim a c î ş tig î n d u - ş i o g lo r ie n e m u r ito a r e . A u to r u l a
ştiu t s ă a l e a g ă î n m o d i n t e l i g e n t p e r ip e ţiil e o p e r e i sa le , ia r
a m ă n u n te le s c o a s e î n e v i d e n ţ ă s î n t in tr - a d e v ă r c e le m a i
n im e rite s ă p r o v o a c e a c c e n t e l e s f â ş ie to a re c a r e p re d o m in ă
în ea/VStilu l e s t e d e a s e m e n e a r e m a r c a b il. P o e tu l r e u ş e ş te să
o b ţin ă u n e f e c t r itm i c a d e c v a t, f o lo s in d î n m o d a b i f procfâ-

1 H u r s a g — în s e a m n ă „ m u n te ” in limba sumeriană.

235
 [ deele repetiţiei şi ale „paralelism ului- . Ţiinînd seama de
pe . • J toate acestea, poemul este -una d in c e le mai frumoase opere
pr< . j literare sumeriene cunoscute d e noi. El poate fi rezumat în
ze: • jfelul următor :
tei | \ ţ.Stăpînitorul' G h i 1 g a m e ş , R ege î n U r u k , ştie căjmtr-o
ap i p.ună zi. va trebui ..-să p ă ră se a sc ă 1-umea ca toti^ m urit^T.
P° ’ rfnainte de a m uri vrea în să ce l puţin „să-şi înalţe numele".
111 • . Ia deci h o tărîrea să se ducă în îndepărtata „Ţară a celor vii*,
fără îndoială p en tru a doborî cedrii ş i a-i aduce la Ur u k . El
destăinuieşte a c e a sta dorinţă credinciosului său slujitor,
. prietenului -său E n k i d u . A cesta d in urmă îl sfătuieşte să
gi • nu întreprindă nimic. în ain te d e . a-şi îm părtăşi intenţiile zeu-
tu lui -soarelui, U t u, care vegh ează asupra ţării cedrilor.
• G h i 1 g a m e ş urmează -sfatul lu i E n k i d u , aduce daruri
s* r Jui U t u şi îi cere să-l ajute îri decursul călătoriei sale în
. . „Ţara celor Vii", U f u la în cepu t pare să s e îndoiască că
fJ G h i l g a in e ş .ar' a v e a .c e v a d e făcut acolo.. Eroul, însă,
insistă şf s e arată atît d e elo cv e n t, in c it ajunge să-d cîştige
. p e zeu. U f i i îi prom ite sprijinul, şi tex tu l n e perm ite să pre-
s- supunem că-şi'propune să n eu tra lizeze şa p te dem oni arţăgoşi
— personificare a m eteorilor distru gători — care ar putea să-l
î pună pe. G ii i 1 g a m e ş. î n p erico l, atunci ;cfînd v a trece mun­
ci ţii ce se în alţă în tre . U r u k şi „Ţara celo r vii". G h i l g a -
r m e ş e s te în. cu lm ea b u cu riei, e l adună la U r u k cincizeci
s de însoţitori, oam en i c a r e n - a u n im ic d e pierdut, care n-au
nici „casa", n ic i „m am ă" .şi sfint g a ta să -l urm eze’oriunde, ar
m erge ş l o r ic e ar fa c e . A p o i e l p u n e să li s e făurească arme
( ■ ,,;$i m ica ceată p orn eşte la .drum .
( . N u ştim e x a c t ce li s - a în tîm p la t lu i G h i 1 g a m e ş şi inso-
; .. ţitorilor să i aţunci a n d au; izbutit s ă treacă c e l de-al şapte­
lea m unte, că c i p a sa ju l .-corespunzător al p oem ulu i are mari
lacune. în lo c u l u nd e te x tu l d e v in e liz ib il aflăm c ă eroul a căzut
• intr-un som n ad ine. U m il d in o a m e n ii să i se străduieşte să-l

236
trezească şi m i re u şeşte decît cu m are greutate. G b i l g a ­
m e ş se d eşteap tă d in som n şi deoarece a pierdut destul
timlPf ju ră ipe v ia ţa m am ei sale N i n s u n şi pe viaţa tatălui
său L u g a l n a n d a că v a pătrunde In „Ţara celor vii* şi
că nimeni, om s a u zeu, nu-1 v a putea împiedica. '
E n k i d u îl roaigă totuşi să se întoarcă,'amintindu-i. că
păzitorul cedrilor este .înspăimântătorul monstru H u w a w a ,
cel care om oară p e toţi cei cu care are de-a,face. G h i 1ga-
m e ş însă d isp reţu ieşte acest sfat prudent, fiind convins că
dacă E n k i d u îl ajută, nim ic rău nu li se v a putea întîmpla.
îl îndeamnă d ec i să-şi 'învingă team a şi să meargă mai
departe ,cu efl.
Ascuns lîn „caisa sa de cedru", monstrul H u w a w a vede
apropiindu-se p e G h i l g a m e ş , E n k i d u şi tovarăşii lor
de isprăvi. Furios, el caută să-i pună pe fugă, dar în zadar.
In acest loc al poem ului textul prezintă o. lacună de cîteva
rinduri. Aflăm apoi că G h i 1 g a m e' ş, după ce a doborît şapte
copaci, se găseşte faiţă în (faţă cu H u w a w a chiar în încă­
perea în care locuieşte acesta. Fapt ciudat, G h i l g a m e ş abia
l-a atacat, şi m onstrul se îngrozeşte. El înalţă o rugăciune lui
Uţ u , zeul soarelui, şi-l roagă p e 'e ro u să nu-1 omoare. G h i l ­
g a m e ş înclină să se arate m ilos; în unele fraze care.au tu r
aspect de enigm ă el propune lui E n k i d u să-i redea lui
H u w a w a libertatea. E n k i d u însă sotooate că aceasta ar
fi o imprudenţă. A tunci m onstrul se. revoltă şi pentru a sfârşi,
cei doi prieteni ii taie capul. Se pare că ei duc apoi cadavrul
acestuia lui E n l i 1 şi lui N i n 1 il. Nu ştim nimic din ce se
întîmplă mai tîrziu, căci du p ă pasajul pe care l-am rezumat
nu mai rămiîn din tex t decît cîteva rm duri fragmentare.
lată trad u cerea literală a părţilor celor mai inteligibile ale
poemului-:

„Stăpînitoml, spre Ţara celor vii şi-a îndreptat gindul, ■

Stăpînitorul G h i l g a m e ş spre Ţara celor vil
şi-a îndreptat gîndul . ' *. ■.
 El spuse slujitorului său E n k i d u :
pe „O, E n k i d u, cărămida şi sigiliul
pxi n-au adus Încă 'sorocul de neînlăturat.
zei Aş vrea să pătrund în Ţară, aş vrea „să înalţ" numele meu.
tee In acele locuri unde nume au fost „înălţate",
aş vrea „să înalţ" numele meu.
ap.
In acele locuri unde nume n-au fost „înălţate",
po aş vrea să „înalţ" num ele zeilor."
ri i Slujitorul său E n k i d u li răspunse :
De „O, stăpine, dacă vrei să pătrunzi în „Ţara",
ci înştiinţează-1 pe U t u,
Pi' lnştiinţează-1 pe U t u, eroul U t u —-
da Ţara este sub paza lui U t u,
Ţara cedrului tăiat, eroul U t u o are in pază —
gr înştiinţează-1 pe U t u I”
tu
G h i l g a m e ş prinse un ied cu totul a lb ;
El strinse la pieptul său un ied cafeniu, un dar.
sa In mina sa el luă toiagul de argint al...
K El spuse lui U t u c e l ceresc :
şi „O, U t u, a ş vrea să pătrund în Ţară, fii aliatul meu.
Sr, Aş vrea să pătrund In Ţara cedrului tăiat, fii aliatul meu.*
Si l ) t u cel ceresc ii ră sp u n se:
ii „Este adevărat că tu eşti... dar c e eşti tu pentru Ţară?
si — O, U t u aş vrea să-ţi spun un cuvint, apleacă-ţi
urechea la cuvinul meu,
îi A ş vrea ca acest cu vin t să -l auzi, apleacă urechea:
d In oraşul m eu omul moare, inima este ap ăsată;
Omul piere, inima este' grea.
D
Am aruncat o privire p e deasupra zidului,
S
Am văzut cadavrele... plutind p e riu.
1 Cit despre m ine, soarta m ea v a fi a c e e a ş i; intr-adevăr,
| aşa este.
î Omul cel mai m are nu p o a te atinge cerul,
c Omul c e l m ai p uternic nu p o a te acoperi pămîntul.
I Cărămida şi sigiliu l nu au adus in că sorocul de neinlăturat,
J A ş vrea să pătrund în Ţară, aş vrea „să înalţ" numele meu,
] In acele locuri unde num e au fo st „înălţate",
aş vrea să-m i „înalţ" num ele.
In acele locuri tinde nume n-au fost „înălţate",
J aş vrea să „înalţ" num ele zeilor".

238
 U t u a primit lacrimile sale drept daruri.
Ca unui om vrednic de m ili el li dădu mila sa.
Cei şapte eroi, fii ai aceleiaşi mame,

I-a dus in peşterile munţilor.

Cel care a doborît cedrul a fost bucuros,
Stăpînitorul G h i l g a m e ş a fost bucuros.
In oraşul său, ca un singur om, el...
Ca doi tovarăşi, el...
„Cine ane o casă, la casa sa I Cine are o mamă,
la mama sal
Doar oamenii singuri care ar voi să facă ceea ce eu
am făcut,
in număr de cincizeci să vină alături de mine!"
Cel care avea o- casă, la casa sa I
Cel care avea o mamă, la mama sa I
Oamenii singuri care voiau să facă ceea ce el a făcut,
in număr de cincizeci au venit alături de el.
Spre casa făurarilor e l işi Îndreaptă paşii,
- .... securea — .... a sa „Putere de vitejie" le-a făurit aici
Spre grădină... din cimpie işi aduse paşii,
Copacul — .... salcia, mărul, merişorul, copacul — ...,
el le dobori.
„Fiii” oraşului care-1 însoţiseră le luară in nună".

CeQe c in c isp re zec e rînduri ca re urmează au numeroase

lacune. A tu n ci cîn d te x tu l red evin e lim pede, aflăm că Ghil­
gam eş a adorm it d u p ă c e a trecu t cei şap te munţi. Unul din
însoţitorii s ă i s e stră d u ieşte să-l d e ş t e p te :

„11 atinse, dar e l nu se ridică;

Ii vorbi, dar e l nu răspunse.
• „Tu care eşti întins, tu care eşti întins,
O, G h i l g a m e ş , stăpîne, fiu al cetăţii K u l l a b ,
cit timp v e i mai Tămîne tu întins ?
Ţara s-a întunecat, umbrele s-au întins asupra ei,
Amurgul şi-a lu at lumina,
U t u s-a îndreptat, c u capul sus, spre sinul mamei sale
Ningal

239
 O, G h i 1g a m e ş , c it timp v e i m ai răm ine tu Întins?
pe Nu lăsa pe „fiii” oraşului tău, c a re te-au. însoţit,
pra Să te aştepte în picioare la poalele m untelui.
z ei Nu lăsa ca mama care U-a d at naştere .*
tea să fie condusă în. „piaţa” oraşului."
ape ,G h i 1g a m e ş se învoi. • • C
po» Cd al s&u „Cuvînt de vitejie"' asem eni unei mantii \
Mantia sa de treizeci de şicli. p e care o purta pe mină,
rii*
o înfăşură în ju n ii pieptului. <
Da
Ca un 'taur el s-a ridicat p e „M arele Păm int". . . .
că .El apasă gura sa pe păm înt, dinţii i i clănţăneau.
pit „Pe viaţa lu i' N i n s u n , m am a care m i-a d at viaţă,' ’
da şi pe ;L u g a ! b a n d a, .taţăl m eu 1 •/ . ,
9r Voi* deveni'oare asemenea* aceluia c a re stă,
tu spre m area ‘m irare a tuturora,-. .. ■1 .
pe genunchii lui N i n s u - n ,
mama caie m i-a^dat viată?''*.
sa O a doua oară el sp u n e : 1
re „Pe via(a lui N i'n s ir n ; m ama c a re mi-a d a t. viată, •
şi ; . şi pe. L u g a 1 b a n d a , tatăl meu,-
10 .Pînă voi f i ’omorît pe acel om,, dacă este om, ‘ ■ : .*
sc •' pînă ce-1 v o i f i omorît,. dacă este un zeu', •
.Paşii mei Îndreptaţi spre Ţară, nii-i voi îndreptă spre oraş I"
în
Credinciosul slujitor* a implorat- şi... viaţa,
sr . El răspunse stăpînuluj- s a u : ■
„O, .stăpîne, tu care n :a i . v ă z u tJv reo d ată' p e . acest om/
îr ' • tu nu eşti. cuprins de spaimă
dr • • Eu . care am yăzut pe acest om, sînt cuprins de spaimă
n Acest războinic, d in ţii săi sîht dinţii unui balaur,. ‘
Faţa sa este* faţa unui leu, ‘
Sr '
A sa... ,este apă crescută .carie -se rev arsă ;
S: .
Frunţii, sale care .doboară copaci şi trestii nimeni nu-i scapă.
d ’O, stăpîne, fă-ţi drum ‘spre. Ţara,- ■ *I
îi • .îmi yoi face drum spre o ra ş/. : .\
c . Voi. vesti'm am ei tăie gloria ta, ca ea şă se bucui'e j . ’
c- Ii voi vorbi 'de.- m oartea t a ‘apropiată, ca ea să verse lacrimi
I „Pentru mine u n altul nu va m uri ;• ■
amîare.”
1 1
barca încărcată nu se v a cufunda, * <
Ţesătura îndoită în .trei nu v a fi, tă ia tă ;
’ ...nu va fi .zdrobit ?
pf.
Casa şi coliba, focul nu le v ă distruge.

•240
L u tă -m ă şl te voi ajute, ce poate să ni se intlmple?
I -i/ino, să mergem înainte, ne vom îndrepta ochii
I nacă atunci c ln d mergem înainte, asupra lui,
I P r i c a ' v i n e . d a c ă vine frica, sileşte-o s ă f a c ă c * i M .
Daca spaim a vine. dacă vine spaim a, sileşte-o »
I In a ta ... v i n o , s ă mergem Înainte,** calea-ntoarsă.
I Clnd nu
la oajunseseră
depărtare încă
de douăsprezece sute de
I h u w a w a... \ casa sa de cedru, picioare,
I Asupra lui îşi îndreptă privirea, privirea sa ^
I Dădu din cap pentru el. dădu din cap înaintea taj°arle'
f B . G h i l g a m e ş , el însuşi, dezrădăcină Drim„i *
I „Fiii" oraşului care-1 însoţeau, ^ mu* c°pac.
| Ii tăiară frunzişul, II legară,*
I II depuseră la poalele muntelui. ■
După ce au făcut să dispară pe al şaptelea
el se apropie de încăperea lu i H u w ' a w a
El s-a îndreptat spre „Şarpele de la cheiul v in tîu i-.
Ca unul care a r depune o săru ta re e l 1» ,Q ziduI ***>.
i-au c lto U to it.. m tM •
sa a trem urat
I „Aş vrea să -ţi sp u n u n cu vîn t...,
O, U t u, m am ă ca re s ă - m i f i d a t v i a ţ ă n u - m i c u n o s c ,
Tată care să m ă f i c r e s c u t , n u - m i c u n o s c :
Tu a i fo st a c e la ca r e I n Ţ ară m i - a i d a t v i a ţ ă ş i c a r e

E l im p lo ră pe G h i l g a m e ş . p e v ia ţa C e ru lu i,
p e v ia ţa P ă m ln tu lu i, p e v ia ţa In fe rn u lu i.
11 l u ă d e m i n ă , î l c o n d u s e l a . . .
A tunci in im a lu i' G h i l g a m e ş a fo s t c u p rin s ă d e
m ilă p e n tr u ..

Şi Ii s p u s e s l u j i t o r u l u i s ă u E n k i d u :
„O, E n k i d u , l a s ă p a s ă r e a p r i n s ă s ă s e î n t o a r c ă l a ea,
Lasă om ul p r i n s s ă s e î n t o a r c ă l a s î n u l m a m e i s a l e . ”
E n k i d u îi r ă s p u n s e l u i G h i l g a m e ş :
„P e a c e s t u ria ş c a re n - a r e m in te ,

16 — Istoria începe la S u n a i
241
 Narator1 » ^ nu lace deosebire.
N am nrinsă se întoarce la ea,
n a c ă pasărea întoarce la sinul mamei sale,
Dac» °mul ^ 'huoarce
Dacă în glgJRŞ
întoarce in oraşul 7mamei
' . care te-a.„nâscut»
^t uu nu
n utet evel
v e y n t ^ iifi B
E»n kk ii d
d uu =. H I
H u v r a w a î» SP E n k i d u , tu i-ai vorbit de rău.
tu i-ai vorbit de rău !"
a ’f c e a v o rb it aşa,
11111 ■
ŞjVau^ rb>s înaintea lui E n l i l şi N i n i ii." ,

. Demonul morţii-
 X X II
G H I L G A M E Ş , E R O U S U M E R IA N

PRIMUL EXEMPLU DE ÎM PRUM UT LITERAR

Am mai ev o c at la capitolul XX, cînd a fost vorba despre

Potop, num ele lu i G eorge Smith. A cest num e este legat de o
problemă g en erală p e care este bine să o abordăm. Vă veţi
da seama im ediat de im portanţa ei.
Am sem nalat de m ai m ulte o ri că docum entele sumeriene la
care ne referim n-au p u tu t fi descifrate decît după descoperi­
rea altor piese, asem ănătoare sau analoge prin conţinutul lor,
şi care d atau dintr-o perioadă m ai nouă. Aşa s-a intîmplat, de
, exemplu, c u textul consacrat Potopului şi cu multe altele,
analizate în capitolele precedente, referitoare la eroul sume-
•nan G h i 1 g a m e ş. C înd, la 3 decem brie 1862, George Smith
/ a anunţat intr-o şedinţă m em orabilă a tinerei Societăţi engleze
V de arheologie, biblică, descoperirea unei povestiri babiloniene
]despre Potop, asem ănătoare cu cea din Biblie, comunicarea sa
/ a făcut senzaţie în cercurile ştiinţifice. Dar m are a fost propria
v lui surpriză cînd a constatat că acest text nu reprezintă decît
o mică p arte (tăbliţa XI) a unui vast ansamblu de douăspre­
zece cînturi păstrate in biblioteca regelui asirian Aşşurbanipal
(sec. al V ll-lea î.e.n.). M oartea timpurie a întrerupt cercetările
lînărului sav a n t^ A lţii însă le-au continuat după el şi, puţin
Î joîte puţin, s-a descoperit un mare număr de noi tăbliţe apar-
ţinind aceluiaşi ciclu, a le cărui texte adunate laolaltă sînt cu­
noscute azi sub num ele d e Epopeea lui Gh i ' l g a me ş . ^ *

16* 243
 Această operă, cea m ai v a s tă . d in tre cele descoperite u
pe
pra ( Mesopotamia, este deci babiloniană şi în consecinţă, postsu.
I meriană. Dar, dacă prim ele şi cele m ai bogate documente des.
zeii
tea ooperite ale acestei opere, sem nalate d e George Smith, pro.
ape ! veneau cam din secolul al V ll-lea î.e.n. şi din perioada numită
pot . asiriană, mai tîrziu s-au descoperit altele care proveneau din
rii* V epoca măreţiei Babilonului, adică d in secolele al XVIIHea şi
Da al XVII-lea î.e.n. In A sia M ică se găsesc de altfel mai
că multe tăbliţe conţinînd trad u cerea m ai m ultor părţi ale poe-
pit mului în limba hurită şi chiar în hitită,. limbă indo-europeanâ.
da* , Este deci sigur că textul babilonian al epopeei fusese încă
§g f din timpuri foarte vechi, tradus şi im itat aproape pretutin-
tul / deni în Orientul Mijlociu.
Există oare, în definitiv, o leg ătu ră in tre poemele răzleţe
sa­ V descoperite în Sumer, privind u n a sau alta din isprăvile lui
re G h i l g a m e ş , şi opera cu m ult m ai amplă, dar mai recentă
Şi a scribilor babilonieni ? A ceasta este problem a pe care vreau
in s-o examinez in prezentul capitol.
sc Pentru a o. rezolva este absolut necesar să analizăm în mod
in comparativ textele babiloniene şi cele sum eriene. Vom fi astfel
sp puşi in situaţia să ne ocupăm, d in acest nou punct de vedere,
de anumite poem e studiate m ai înainte în calitate de creaţii
in
d( sumeriene. Să începem însă cu Epopeea babiloniană, ea merită
ni să ne oprim asupra ei.
să Intr-adevăr, succesul ei, a tît în zilele noastre cit şi in timpul
sf antichităţii, se explică p rin calităţile e i excepţionale, prin ome*
di nescul său, prin puterea sa dram atică, e a fiind fără tăgadă,
Ic cea mai frumoasă dintre operele literare babiloniene. Majori­
ct tatea celorlalte opere literare ad u c în scenă zei, care sînt mai
Ci curînd abstracţiuni decît p erso n aje reale, noţiuni personificate
E mai curînd decît forţe sp irituale profunde. Şi chiar atunci dnd
li
unii muritori par să joace prim ul rol, ei păstrează ceva „me­
canic" şi impersonal care răpeşte acţiunii caracterul ei dra­
P matic. Sînt personaje fă ră v iaţă şi fără relief, de fapt nişte

244
 marionete, ca re n u s e r v e s c d e c ît la co n cr etiz a re a elem en telor
, unor m ituri e x tr e m d e s t iliz a t e .
Nu a cela şi lu cru s e p o a te s p u n e d e sp r e E p o p e e a Iui G h i 1 -
g a m e ş . E roul e i e s t e u n o m a d ev ă ra t c a r e iu b e şte ş i urăşte,
care p lîn g e ş i s e b u cu ră, c a r e lu p tă ş i e s t e abătut, c a r e speră
şi cunoaşte d esp er a re a . D e s ig u r ş i în a c e s t p o e m e s te vorba
de zei şi, d e fapt, G h i l g a m e ş în su şi, d a c ă ju d ecă m după
limba şi te m e le m ito lo g ic e fo lo s ite , e s te p e „d ou ă treim i zeu"
şi în aoelaşi tim p om , d ar a c e la c a r e d o m in ă a cţiu n e a p oem u ­
lui este G h i l g a m e ş o m u l. Z e ii ş i fa p te le lo r co n stitu ie
doar fundalul, ca d ru l i n c a r e s e d e sfă şo a r ă d ram a erou lu i, şi
tocmai c e e a c e e s t e o m e n e s c în a c e s t e s c e n e l e co n feră o
sem nificaţie d u rab ilă ş i o v a lo a r e u n iv e rsa lă . T e n d in ţe le şi
problemele c a r e stră b a t a c e s t p o em sânt c o m u n e o a m en ilo r
din toate ţările ş i d in to a te tim p u rile : n e v o ia d e p rie te n ie,
devotam entul, d orin ţa d e a -şi c r e a u n ren u m e ş i d e a -şi c iştig a
glorie, d ra g o stea d e a v en tu r ă , d e fa p te e r o ic e ş i m a i a le s
anxietatea în faţa g în d u lu i m orţii, c a r e d om in ă to a te c e le ­
lalte tem e p rin s e te a n e s t ă v ilit ă d u p ă n em u rire. A c e s te tenA
dinte d iferite c a r e îş i d isp u tă fără în c e ta r e m in te a ş i in im a \
oamenilor, s e r e fle c tă în E p o p e e a lu i G h i 1 g a m e ş, ş i t i d a u \
o valoare d ram atică c e d e p ă ş e ş t e lim it e le tim p u lu i ş i a le spa- y
ţiului. N u e s t e d e lo c su rp rin ză to r c ă a c e s t p o e m a e x e rc ita t o
.influenţă p u tern ică asu p ra d ife r ite lo r lite ra tu r i e p ic e a le a n ti­
chităţii. N ic i a stă z i n u l-a m p u te a c iti fără a fi m işca ţi d e
accentul s ă u p rofu n d u m a n ş i d e fo r ţa ele m e n ta r ă a traged iei
care se d esfăşoară.
vj Din n efericire, n u s - a g ă s it te x tu l in te g ra l a l E p o p eii lu i
1 G h i l g a m e ş . D in c e l e ap ro a p e 3 5 0 0 v er su ri c a r e o corn*
\ puneau, doar ju m ă ta te s-a u p ă stra t p în ă a s t ă z i^ R ezum atul
pe care-1 d a u a ci, d u p ă c e e a c e n e -a răm as d in p rim ele 11 tă ­
bliţe, este to tu şi su fic ie n t d e s u g e s t iv . P e d e altă p arte, s e v a
vedea că a c e s t t e x t s e p r e te a z ă l a u n e le com p araţii ro d n ice­
a i te x te le su m e r ie n e .

245
pe Epopeea începe printr-o scu rtă introducere care lauda
pra G h i l g a m e ş şi oraşul său U r u k . Aflăm apoi că Ghi|.
zeii g a m e ş , regele acestui oraş, este u n personaj neastîmpârat
tea neîmblînzit, care nu suportă nici u n riv a l şi-şi asupreşte su­
ape puşii. Are pofte sexuale cu ad ev ărat rabelaisiene şi se arată
po( extrem de tiranic mai ales pentru a şi le satisface. Locuitorii
rii* din U r u k sfirşesc prin a se plinge zeilor. Aceştia din urmă
Da îşi dau atunci seam a că G h i l g a m e ş se poartă ca un despot
că. şi-şi brutalizează supuşii, pentru că n u şi-a găsit încă stăpînuj
pit pe această lume. Ei trim it deci pe pământ pe m area zeiţă mamă
da- A r u r u, chemată s ă pună capăt acestei situaţii. Ea făureşte
din lut corpul lui E n k i d u, o b ru tă cu părul lung şi corpul
tul acoperit cu blană. A ceastă fiinţă prim itivă nu cunoaşte nimic
v
din civilizaţie şi trăieşte gol p rin tre animalele sălbatice ale
sa­
cîmpiilor. Este mai curînd anim al decît om şi totuşi el este
re.
cel sortit să îmblânzească caracterul sem eţ al lui Ghi d ga-
şi m e ş şi să-i disciplineze m intea. P entru aceasta trebuie ca
in
mai întîi e l însuşi să se „um anizeze". O curtezană din Uruk
sc
îşi ia sarcina d e a-1 educa. Ea deşteaptă instinctul sexual al
inc
lui E n k i d u şi îl satisface. Din acest moment caracterul său
sp
se schimbă, e l îşi pierde aspectul d e brută şi mintea începe să
i se dezvolte. Devine m ai înţelept şi anim alele sălbatice nu-1
în
mai recunosc ca pe im ul de al lor. C urtezana ii învaţă cu răb­
dc
dare să mănânce, să bea şi să se îm brace ca un om civilizat
ni
Amm că a devenit p e d e-a întregul om, E n k i d u poate
sa
să-l întîlnească p e G h i l g a m e ş , p en tru a pune frau semeţiei
sf
şi poftelor lui tiranice. G h i l g a m e ş fusese deja înştiinţat
di
în vis de venirea lui E n k i d u . N erăbdător să-i dovedească
în
C(
că nimeni nu este în stane să-i devină rival, organizează o
Ci
orgie nocturnă şi îl invită să ia parte. E n k i d u însă, revoltat
E de desfrînarea lui G h i l g a m e ş v re a să-l împiedice să intre
lt- în casa unde trebuie să aibă loc această petrecere neruşinată.
Este tocmai pretextul a ş te p ta t: cei doi titani, orăşanul care
cunoaşte viaţa şi conul naiv al cîm piilor se iau la luptă. La
pî început se pare că E n k i d u e ste m ai tare, dar dintr-o dată,

246
fără sfi ştim pentru ce, miînia lui G h i 1 g a m e ş dispare şi deşi
pină atunci se bătuseră cu înverşunare, cei doi adversari se
îmbrăţişează. Această luptă este punctul de plecare al unei
îndelungate şi nepieritoare prietenii care va deveni legendară.
Noii prieteni, de acum înainte nedespărţiţi, vor săvîrşi îm­
preună tot felul de isprăvi eroice.
Totuşi E n k i d u nu este fericit la U r u k . Viaţa de plăceri
pe caTe o duce îl slăbeşte. G h i l g a m e ş li mărturiseşte
atunci că are de gînd să se ducă în îndepărtata Ţară a Cedrilor
pentru a omorî pe temutul ei păzitor, H u w a w a, şi pentru a
„curăţa această ţară de <tot ce este rău". E n k i d u care, pe vre­
mea cind era o fiinţă sălbatică, putuse străbate în voie Pădurea
Cedrilor, îşi previne prietenul că riscă să piară în această
aventură. G h i l g a m e ş socoate drept neîntemeiate temerile
lui E n k i d u . în ceea ce îl priveşte, vrea să clştige o glorie
trainică, doreşte „să-şi facă un nume* şi nu să trăiască o viată,
poate lungă, dar lipsită de eroism. El se sfătuieşte cu bătrînii
oraşului în privinţa intenţiilor sale şi-l ciştigă de partea sa pe
Şam aş, zeul soarelui1, patron al călătorilor. Pune apoi pe
meşterii din U r u k să făurească arme pentru el şi pentru E n ­
ki du, arme care par a fi făcute pentru mîini de uriaş. O dată
aceste pregătiri terminate, cei doi prieteni pornesc in expe­
diţia 'lor. După o lungă şi obositoare călătorie, ei ajung în mi­
nunata Pădure a Cedrilor, apoi îl om oară pe H u w a w a şi
doboară copacii.
Dar isprăvile dau naştere altor isprăvi. Abia s-au întors
la U r u k şi zeiţa dragostei şi a desfidului, I ş t a r 1 se 'îndră­
gosteşte de frumosul G h i l g a m e ş . Pentru a încerca să-l
ademenească, ea face să se perinde iin faţa ochilor lui favoruri
fără seamăn, dar G h i l g a m e ş nu mai este despotul neîm-
blinzit de odinioară. El ştie foarte bine că zeiţa a avut nenu­
măraţi iubiţi şi că este necredincioasă. El ia deci In derîdere
Încercările ei şi le respinge cu dispreţ. .Dezamăgită şi cumplit

1 Echivalentul babilonian al lui U t u sumerianul.

» Este numele babilonian al zeiţei sumeriene I n a n n a.

247
 jignită, I ş t a r cere zeu lu i ceru lu i A n u s ă trim ită „TaUfu.
pe
ceresc* la U r u k pentru a-1 om or! p e G h i 1 g a ni e ş ţi a ^
pra
truge oraşul. La încep ut A n u refuză, d a r I ş t a r îl ameninţ
zei|
tea că va scoate M orţii din Infern ş i im ed ia t z e u l cedează. Taurul
ape ceresc coboară p e păm înt, p u stie şte o ra şu l U r u k şi măeelă.
pot reşte sute de războinici. G h i l g a m e ş şi E n k i d u ataci
rii* monstrul ş i cu fo rţe u n ite «reuşesc să -l om oare după o luptă
Da* crtncenă.
că Iată deci pe cei d o i e r o i a i n o ştri în c u lm e a gloriei. Oraşul
U r u k răsună d e c in ta rea care p r o slă v e şte isp răvile lor. Dar
Pil­
da! o fatalitate n em iloasă p u n e capăt c u cruzim e fericirii lor.
g« Deoarece E n k i d u a lu at parte la om orîrea lui H u w a w a
tul şi a Taurului -ceresc, z e ii îl condam nă s ă m oară curind. După
c o boală d e 12 zile e l îş i dă u ltim a su fla re su b ochii prietenu­
sai lui său G h i 1 g a m e ş, c o p le ş it d e sen tim en tu l neputinţei sale
re« şi de mîhnire. U n gînd d e d ou ă ori am ar v a chinui de acum
$i Încolo m intea sa n e lin iş tită : E n k i d u a m urit şi el însuşi
in va sfÎTşi prin a a v ea a c e ea şi soartă. G loria dobindită pentru
sc< faptele sa le m ăreţe n u e s te pentru e l d e c ît o slabă mîngîiere. j
im Şi iată c ă erou l frăm întat d oreşte acum d in to a te puterile sale
sp să capete o nem urire m ai p alpabilă, a c e ea a corpului. Trebuie
să caute secretul v ie ţii v e şn ic e şi să -l găsea scă .
in El ştie că în trecut u n sin g u r om a reu şit s ă devină nemuri-]
dc t o r : U t a n a p i ş t i m, în ţelep tu l ş i cucern icul rege al vechiu­
ni lui Ş u r u p p a k , unul d in c e le cin ci oraşe regeşti întemeiate]
să înaintea potopului K De a c e ea G h i l g a m e ş se hotărăşte să
si se ducă cu o rice p reţ a colo unde tră ieşte acum U t a n a p i ş ­
di t i m, la celălalt capăt al lum ii. P oate c ă acest erou deveniţi
in nemuritor Ii va d ezvălu i p reţiosu l s e c r e t al v ieţii veşnice. El
cc trece mai intii p este m unţi, apoi p rin cîm p ii ,* călătoria este
Ci lungă, grea şi G h i l g a m e ş trece prin încercarea foamei.
E Fără încetare trebuie să ilupte cu an im alele sălbatice care îl
lu
1 Acest oraş nu are doar o existenţă mitică. Expediţii germane şi ame­
ricane au identificat „toll-ur care acoperea ruinele sale şi au descoperit
acolo un mare număr de tăbliţe datind din prima jumătate a mileniului al
treilea l.o.n.

50. MICI DANSATOARE GOA

i

L U N U I IM N S U M E R IA N

M A I V E C H E .F A R M A
 52. VAS CU TAMBURINĂ

şgmntmx

Si. Detaliu. Vulturul şi cel doi le i, sim bol al zeului Nlngirsu

40. Detaliu. Boul,

simbol al abundentei
* r /
 atacă. In sfîrşit, trece, d e M area primordială, „Apele Morţii".
Atunci cind ajunge la U t a n a p i ş t i m , mîndrul rege din
U r u k nu mai este idedît un «biet om costeliv. Are părul şi
barba lungi şi încilcite, ia r corpul său murdar este acoperit
[cu piei de anim ale.
G h i l g a m e ş îl ro ag ă pe U t a n a p i ş t i m să-i destăinuie
seoretul vieţii veşnice. D ar cuvintele p e care i le spune bătrî-
|nul rege din Ş u r u p p a k sîn t foarte descurajatoare. El îi po­
vesteşte pe îndelete despre înspăim îirtătorul Potop pe care zeii
l-au trimis odinioară p e P ăm înt pentru a nimici toate fiinţele
vii. Ii spune c ă el însuşi a r fi pierit cu siguranţă, dacă nu ar
fi reuşit să se pu n ă la adăpost în m area corabie pe care zeul
înţelepciunii E a îl sfătuise s-o construiască. Cît despre viaţa
veşnică, adaiugă el, aceasta a fost un dar p e care zeii au vrut
sâ i-1 facă. Există însă o are un zeu care ar dori să-i dăruiască
nemurirea lui G h i 1 g a m e ş ? Ascultind aceste cuvinte,
eroul nostru e cuprins d e desperare pentru soarta sa. El se
resemnează să se în to arcă la U r - u k cu mîinile goale. Iată
însă că apare o licărire d e speranţă. La stăruinţele soţiei sale,
U t a n a p i ş t i m îi spune lui G h i l g a m e ş unde va putea
găsi plantă tinereţil~ veşnice, care creşte pe fundul mării.
G h i l g a m e ş se cufundă deci în apă, reuşeşte să culeagă
planta şi pleacă bucuros sp re U t u k. Zeii hotărîseră însă alt­
fel. In timp ce se scă ld a într-un izvor pe care-1 întîlneşte in
cale, un şarpe îi răp eşte «preţioasa plantă. Istovit şi amarnic
dezamăgit, eroul se întoarce atunci la U r u k şi caută mîn-
gîiere în contem plarea puternicelor ziduri care înconjură
[oraşul.
* Acesta este, în rezum at, conţinutul textului păstrat pe pri­
mele 11 tăbliţe ale Epopeei babiloniene a lui G h i l g a m e ş .
La sfîrşitul acestui capitol vom vorbi despre aceea care se
numeşte d e obicei tă b liţa a XH-a, cu toate că nu face de loc
parte din poem.
Cind a fost com pusă această operă.? Am arătat la începutul
acestor pagini că p e m ai m ulte tăbliţe s-au găsit pasaje ale

53. UR-NINA, cIn tâ rea tA

 unei versiuni m ai vechi d atîn d d in secolele al XVIIRea ţi a»
XVIMea î.e.n. O com paraţie Intre te x tu l acestei versiuni în
limba babiloniană veche şi cel a l versiunii asiriene pe care-i
avem, confirmă faptul c ă poem ul, su b form a pe care o cunoaş.
tem, era d eja foarte răspîndit încă din prim a jumătate a
mileniului al doilea î.e.n. A ceastă chestiune o dată rezolvată,
să vedem acum in ce fel vom p u te a aborda problema, cu totul
delicată, foarte im portantă ch iar şi p en tru sumerolog, a izvoa­
relor Epopeii lui G h i l g a m e S w D e fapt este suficient să
. examinăm textul fie ch iar superficial, pentru a ne da seama
\ că această operă babiloniană — cu alte cuvinte întocmită de
’x către sem iţi, intr-o limbă sem itică — trădează în multe locuri
) un izvor sum erian şi n u semit, şi aceasta în ciuda vechimii
[ versiunii sale babiloniene.. Numele eroilor principali G h i 1-
g a m e ş şi E n k i d u s â n t , foarte probabil, sumeriene. Părinţii
lui G h i 1g a m e ş, L u g a 1 b a n d a şi N i n s u n , au de ase­
m enea num e sum eriene, zeiţa A r u r u care a făurit corpul lui
E n k i d u este im portanta zeiţă-mamă a Sumerului, cunoscută
mai ales sub num ele de N i n m a h , N i s n h u r s a g şi
N i n t u (a se vedea cap. XIII). Lui A n u al babilonienilor,care
a creat Taurul ceresc pentru răzbunătoarea I ş t a r, îi cores­
punde zeul A n al Sumerului. In sfîrşit, zeul sumerian Eu. 1i 1
este acela care hotărăşte ca E n k i d u să fie omorlt, iar in epi­
sodul Potopului, zeii sumerieni sînt aceia care deţin rolul
principal.
Dar aceste constatări şi simpla logică nu sîn t suficiente
pentru a trage concluzia asupra sursei sumeriene a anumitor
pasaje ale Epopeii iui G h i 1 g a m e ş. Cunoaştem, aşa cum am
văzut, versiunile sum eriene ale mai multor episoade pe care
l e găsim în -acest p o e n y ln tre anii 1911 şi 1935, 26 tăbliţe sau
(fragmente de tăbliţe pe care figurau texte sumeriene despre
J G h i 1g a m e ş au fost publicate de către mai mulţi savanţi:
JRadau, Zimmem, Poebel, Langdon, Chiera, de Genouillac, Gadd
(şi Fish. Numai Edward Chiera a descoperit patrusprezece

250
 fragmente. Din 1935 eu Însumi am identificat mai mult de 60
\ noi texte din această categorie.
L . Astfel, la o ra actuală, dispunem de un ansamblu relativ
important de poem e sum eriene consacrate lui G h i l g a m e ş .
Comparînd conţinutul lor cu cel al Epopeii babiloniene, vom
putea deci şti în ce fel şi în ce măsură autorii poemului babi­
lonian au folosit izvoarele sumeriene. Totuşi problema izvoa­
relor sumeriene ale acestei opere nu este atlt de simplă cum
pare la prima vedere. Ea are aspecte complexe care trebuie
bine precizate, căci dacă nu se ţine seama de ele se poate
ajunge la o soluţie greşită. De aceea enunţăm din nou limpede
problema, punînd urm ătoarele trei întrebări:
1. Epopeea lui G h i l g a m e ş corespunde ea, în întregul
ei, unui original sum erian ? Cu alte cuvinte, putem oare să ne
aşteptăm să descoperim o operă sumeriană care, deşi destul
de diferită de poem ul babilonian prin formă şi conţinut, să
prezinte totuşi astfel de analogii cu acesta încit să fim îndrep­
tăţiţi să o considerăm drept modelul după oaie a fost compusă
Epopeea lui G h i l g a m e ş ?
2. Dacă textele de care dispunem dovedesc că Epopeea ba­
biloniană, în întregul ei, nu a fost inspirată integral de un
original sumerian, ci că doar citeva episoade au izvoare sume­
riene, este oare posibil să le identificăm pe acestea din urmă
cu destulă certitudine ?
3. în ceea oep riveşte episoadele Epopeii lui G h i l g a m e ş
cărora nu li se cunosc încă antecedente sumeriene, avem
dreptul să presupunem c ă ele sînt de origine semitică, sau
trebuie să credem că sîn t şi ele de origine sumeriană ?
Aceste întrebări o d ată puse, putem, în perfectă cunoştinţă
de cauză, să facem u n studiu comparativ al operei babilo­
niene şi al poemelor sumeriene. Pînă acum au putut fi parţial
reconstituite şase dintre acestea din urmă şi anume:

251
 G h i l g a m e ş şi Ţara celor vil
G h i l g a m e ş şi Taurul ceresc
Polopul
Moartea lui G h i \ g a m e ş
G h i l g a m e ş şi A g g a din K i ş
G h i l g a m e ş , E w k i d u şi Internul

Să nu uităm totuşi c ă aproape toate textele acestor $ 0^

sînt fragmentare. Să m at adăugăm c ă traducerea tor tw ^
probleme spinoase şi răm ine adeseori nesigură, c\uat atunci
cind pasajele n u au lacune. A şa cum sin t ele dau totuşi date
suficiente p en tru a n e perm ite s ă răspundem cu -siguranţă \*
prim a ş i la a d oua întrebare. Şi, cu to a te că e ste imposibil să
se răspundă la cea de a tre ia întrebare, in tr-u n m od to t atit
de convingător, p u tem to tu şi s ă ajungem , i u c e e a ce priveşte
p roblem a care n e p reocupă, l a concluzii oarecum sigure.
D ar să n u an ticip ăm . M a i in tii s ă cercetă m con\inutul ceioi
ş a s e p o em e p e c a r e le-a m m e n ţio n a t:
>tr In c a p iţp lu l XXII am rezumat deja p o em u l G h i l g am eş
ş i Ţ a r a c e l o r Vii. R este, în mod vădit, p e r e ch e cu episodul
Pădurea Cedrilor d in Epopeea lui G h i l g a m e ş . Totuşi corn-
parind m ai aten t c e le două versiuni, vedem c ă ele n-au comuu
decît schem a povestirii. Şi într-una şi iu cealaltă, G h ilg a -
m e ş se h o tărăşte să se ducă în P ădurea Cedrilor, W ia p e h n -
k i d u cu el, cere şi obţine protecţia zeului soarelui. Ceidoi
p rieten i aju n g în pădure, doboară u n cedru, H u \v avt a este
o m o rît In să cele d o u ă v ersiu n i se deosebesc m ultprin amă
nuntele lor, p rin p la n u l şi accentul I o t . In poemul sumeiia
de exem plu, G h i l g a m e ş e ste însoţit n u numai de £
kidu, ci şi de o ceată de cincizeci de locuitori din\h
în timp ce în versiunea babiioniană doar EnkAdu Ui
ţeşte. Pe de altă parte, poemul sumerian nu aminteş1
„sfatul celor bătrîni\ care joacă un rol toarte imporţi
versiunea semitică.

252
 Din «poemul sum erian G h i l g a m e ş şl Taurul ceresc,
tocă inedit, nu ne-au răm as decît fragmente. In starea sa ac­
tuală textul cuprinde, după o prim ă lacună de douăzeci de rin-
duri. un cuvint al zeiţei I n a n n a ( I ş t a r a babilonienilor)
adresat lui G h i l g a m e ş . Ea Si vorbeşte de darurile pe care
este gata să i le facă şi d e favorurile pe care este dispusă să
i le acorde. Putem presupune cu certitudine că, Sn rindurile
care lipsesc, I n a n n a (Si oferea lui G h i l g a m e ş dragostea
sa. După cuvintul zeiţei ex istă o a doua lacună. In acest pasaj
eroul refuza, «probabil, propunerile I n a n n e i. Atunci cind
poemul îşi reia firul, o găsim pe I n a n n a Sn faţa lui A n,
zeul cerului, căruia îi cere Taurul ceresc. A n, la început o re­
fuză, dar I n a n n a îl am eninţă cu intervenţia tuturor marilor
zei ai Universului, Inspăim întat, A n cedează, după care I n a n-
n a aruncă Taurul ceresc îm potriva cetăţii U r u k şi el pus­
tieşte oraşul. Urmează cuvintele pe care E n k i d u i le spune
lui G h i 1 g a m e ş, apoi textul de care dispunem devine incoe­
rent. ^Nu ştim nimic despre sf îrşitul poemului care reda desigur.-
Jupta victorioasă a lui G h i 1 g a m e ş împotriva taurului.
Dacă comparăm acest poem sumerian cu pasajul corespun­
zător din Epopeea lui G h i l g a m e ş , vedem că liniile mari
ale povestirii sînt indiscutabil aceleaşi şi în unul şi în celălalt.
In ambele poeme, I n a n n a (sau I ş t a r) îşi oferă dragostea
lui G h i l g a m e ş şi încearcă să-l ademenească prin daruri;
G h i l g a m e ş refuză aceste p ro p u n eri; A n (sau Anu) con­
simte, cu părere de rău, să trim ită Taurul ceresc la U r u k ;
monstrul pustieşte oraşul, apoi este om orît Insă cele două
versiuni se deosebesc cu totul în ce priveşte amănuntele.
Darurile pe care I n a n n a vrea să i le facă lui G h i l g am e ş,
pentru a-1 seduce, nu sînt cîtuşi de puţin aceleaşi. Discursul,
prin care G h i l g a m e ş refuză propunerile zeiţei, are cinci­
zeci şi şase de rîndurl în epopeea semitică şi este plin de
aluzii savante la m itologia şi proverbele babiloniene; el este
mult mai scurt în poemul sumerian. In sfîrşit, discuţiile dintre

253
I n a n n a (sau I ş t a r ) şi A n (sau A n u ) sînt destul de d
sebite în cele două versiuni. Este deci aproape sigur că
nuntele de la sfîrşitul poem ului sum erian, aşa cum figurează
fără îndoială, în tex te în c ă necunoscute d e noi, au prea puţi^
puncte com une cu cele p e care le găsim în poemul babilonian
capitolul XX am an alizat Potopul, -un alt poem sume-
rian, şi am d a t traducerea p asaju lu i cu episodul căruia ii dato­
rează titlul. Or, p o v estea Potopului constituie cea mai mare
parte a tăbliţei a Xl-a din Epopeea lui G h i l g a m e ş . Stu-
diind-o ne vom p u tea face o idee despre unele procedee pe
care le întrebuinţau poeţii babilonieni atunci cînd făceau îm­
prum uturi literare.
Episodul sum erian a l potopului face p arte dintr-un poem a
cărui tem ă principală era im ortalizarea fui Z i u s u d r a. Au­
torii babilonieni a u ştiut însă s ă adapteze cu iscusinţă această
desfăşurare m itologică in .propriile I o t scopuri. Astfel, în mo­
mentul în care, în Epopee, G h i l g a m e ş , sleit de puteri,
ajunge la U t a n a p i ş t i m (echivalentul babilonian al lui
Z i u s u d r a) şi cau tă s ă obţină de la acesta secretul vieţii
veşnice, autorii noştri, în loc să pună în gura regelui devenit
nem uritor un răspuns scurt şi precis, au folosit prilejul care
li se oferea pentru a expune — în felul lor — mitul Potopului
Şi deoarece prim a p arte a poemului sum erian (aceea care tra­
tează despre creaţiune) nu le era, în situaţia respectivă, de
nici un folos, l-au lăsat p u r şi simplu la o parte. Ei n-au reţinut
decît episodul Potopului,a cărui temă îi interesa. Dar, folosin-
du-1 pe U t a n a p i ş t i m (adică pe Z i u s u d r a ) ca povestitor
‘ şi redind povestirea la persoana întîi şi nu la a treia, ei au
dat o altă formă poem ului sumerian, al cărui povestitor era
un poet anonim.
Mai mult încă, anum ite amănunte se deosebesc între ele.
In poemul sumerian, Z i u s u d r a este un rege cucernic şi
cumpătat care se tem e de zei. Autorii babilonieni nu spun insă
 fljmic din toate acestea desp re U t a n a p i ş t i m . Pe de altă
parte, poemul lor dă m ult mai m ulte precizări asupra construc­
ţiei corăbiei, asupra n atu rii Potopului şi distrugerilor pe care
le-a provocat. A ltă d ife re n ţă : pe cită vreme, după poemul
sumerian, Potopul a durat şapte zile şi şapte nopţi, după ver­
siunea babiloniană e l n -ar fi durat decît şase. In sflrşit, in
timp ce in această din urm ă versiune U t a n a p i ş t i m dă
idrumul la păsări p en tru a aflla d acă apele Potopului au scăzut,
nu există lin m itul sum erian nim ic asemănător.
4. Să trecem acum la poem ul sumerian, provizoriu intitulat
Moartea iui G h i l g a m e ş 1. In scurtele pasaje care au fost
păstrate, nu putem citi decât cele ce urm ează: G h i l g a m e ş
pare să continue căutarea n em u ririi; e l află însă că omul nu
poate să dobândească viaţa veşnică. In ceea ce-d priveşte, el a
obţinut puterea regească şi m ărirea, a avut prilejul să dea
dovadă de eroism în lu p tă : aceasta este soarta care i s-a
[hărăzit şi nu nemurirea...Cu toate că textul acestui poem este,
repet, foarte incomplet, este uşor de constatat că el este
v, izvorul indiscutabil al m ai m ultor pasaje din tăbliţele IX, X
\ şi XI ale Epopeii lui G h i l g a m e ş . Aceste tăbliţe evocă şi
ele pledoaria eroului în favoarea nemuririi ca şi teza contrarie,'
după care m oartea este sortită oamenilor. Dar, fapt destul de
curios, poemul babilonian nu reproduce descrierea sumeriană
Va lui G h i 1g a m e ş.___ _ '
5. Nici un pasaj din Epopeea lui G h i l g a m e ş nu cores­
punde mitului su m erian : G h i l g a m e ş şi A g g a din K iş.
De fapt, noi cunoaştem pe acela al cărui interes istoric şi
politic este pentru noi a tît de preţios. Am vorbit despre el
în capitolul IV şi n-are rost să m ai revenim.
6. Cit despre ultim ul poem, G h i l g a m e ş , E n k i d u ş i
Internul, îmi rezerv dreptul să demonstrez, ‘la sfirşitul acestui
| capitol, ce au împrumutat de la el scribii din Babilon,

1 A se vedea Ancient Neai Eastern Texts, p. 243

255
 Iată deci term inată această analiză com parativă a poemelo
sumeriene la care a trebuit să recurgem pentru a răspuns
întrebărilor puse. Care sîn t răspunsurile ?
1. Există oare o versiune originală sumeriană a întregii
ţ Epopei a lui G h i l g a m e ş ? D esigur că nu. Poemele sume-
jriene au lungimi foarte diferite ş i sânt compuse din naraţiuni
] distincte pe care nim ic nu le leagă în tre ele. Babilonienii s-au
/ dovedit inovatori m odificînd diferitele episoade pe care le-au
I împrumutat de la sum erieni, legindu-le in aş af d^i nr i t s ă
/ formeze un tot co eren t; în acest se n s Epopeea
g a m e ş este cu adevărat opera lor.
^ 2. Putem noi oare să identificăm acele episoade ale Epopeii
care au o origine sum eriană? Da, într-o anumită măsură.
Cunoaştem modelele sum eriene ale episoadelor cu Pădurea
Cedrilor (tăbliţele III-V ale poem ului babilonian), cu Taurul
ceresc (tăbliţa VI), m ai m ulte pasaje despre „Căutarea ne­
muririi- (tăbliţele IX, X, XI), ca şi relatarea „Potopului* (Tă­
bliţa XI). Totuşi versiunile babiloniene ale acestor episoade
nu sînt im itaţii servile ale versiunilor sumeriene care le-au
inspirat. Ele nu seam ănă cu acestea decit în linii mari.
n3. Care sînt însă părţile Epopeii lui G h i l g a m e ş cărora
•nu le cunoaştem sursele' su m erien e? Ia tă -le : Partea prelimi-
| nară care serveşte drept in tro d u ce re; pasajele care redau în-
tîmpîările în urm a cărora G h i l g a m e ş , şi E n k i d u au
I devenit prieteni (tăbliţele I şi I I ) ; pasajul care redă moartea
şi funeraliile lui E n k i d u (tăbliţele VII şi VIII). Aceste
părţi ale poemului sînt ele de origine babiloniană sau au, şi
jele, o origine sum eriană ? Nu se poate răspunde la aceste
(întrebări decît prin ipotezei Totuşi dacă examinăm poemul
(babilonian în lum ina textelor m itice sau epice din Sumer care
au ajuns pînă la noi, se pare că putenţ trage diferite concluzii
interesante, deşi provizorii.
■Să luăm mai întîi pasajul introductiv al Epopeii babilo­
niene. Poetul începe prin a-şi prezenta eroul ca un călător
atotştiutor şi clarv ăzăto r; el este bărbatul care a înălţat zi-

54. MASCA
 dările cetăţii U r u k ; apoi povestirea continuă cu o descriere
poetică a acestor ziduri, care are mai curind înfăţişarea unei
compoziţii retorice adresată cititorului. Or, In poemele epice
sumeriene pe care le cunoaştem nu găsim nicăieri pasaje
redactate în acelaşi stil._Este deci foarte posibil ca intro d u -^
cerea Epopeii iui G h i l g a m e ş să fie o creaţie autentică J
a poetului babilonian.
Povestirea întîmplărilor în urma cărora G h i l g a m e ş şi
E n k i d u au devenit prieteni, care urmează imediat după
introducere şi constituie partea cea mai mare a tăbliţelor I şi
II, se compune din următoarele episoade: tirania lui G h i l ­
g a m e ş ; crearea lui E n k i d u ; „căderea* lui E n k i d u ;
visurile lui G h i l g a m e ş ; „umanizarea* lui E n k i d u ;
lupta dintre G h i l g a m e ş şi E n k i d u . Aceste întîmplări
se desfăşoară într-o progresie bine construită a cărei con­
cluzie logică este pactul de prietenie dintre cei doi erou In
acelaşi spirit poetul a folosit apoi tema prieteniei pentru a ne

I conduce la episodul călătoriei. Toate acestea sînt cu totul

diferite de ceea ce citim în pasajul corespunzător din G h i l ­

L g a me ş , E n k i d u şi Infernul, Sîntem deci în drept să pre­

supunem că nu vom descoperi vreo povestire sumeriană care
să relateze întîmplările, aşa cum sînt expuse în Epopeea ba­
biloniană. Totuşi nu m-aş mira ca într-o zi să se găsească
izvoarele sumeriene ale unuia sau altuia din pasajele Epopeii,
cu privire la una sau alta din diferitele întîmplări. In orice
caz, temele mitologice care apar în episoadele în care este
vorba de crearea lui E n k i ' d u , de visurile lui Gh i l g a - .
m e ş şi de lupta între cei doi eroi, reflectă desigur influenţe
sumeriene. Dimpotrivă, vom fi mai prudenţi în ceea ce pri-
■ veşte „căderea* şi „umanizarea* lui E n k i d u . Şi acum,
ideea după care înţelepciunea este rodul experienţei sexuale,
este ea de origine semitică sau sumeriană? Nu sîntem în
măsură, pentru moment, să răspundem la această interesantă
întrebare.

55. «FEMEIA. CU EŞARFĂ*

—litorU Începe la Sumcr

 1

în schimb, este destul de neverosim il ca povestirea morţii

lui E n k i d u şi a funeraliilor sale să fie de origine babi­
loniană. Intr-adevăr, după autorul sum erian al lui G h i 1ga­
m e ş, E n k i d u şi Infernul, E n k i d u n-a m urit aşa cum
mor de obicei oamenii, el a fost prins de către demonul Kur,
deoarece a încălcat cu bu n ă ştiin ţă tabu-urile lumii Infernului.
A cest incident al m orţii lui E n k i d u serveşte autorilor
babilonieni pentru a înnoda episodul C ăutării nemuririi, punct
culminant al poemului lor.
r In rezumat, mai m ulte episoade ale Epopeii babiloniene au
J fost împrumutate din unele p oem e sum erien e consacrate erou-'
jlui G h i l g a m e ş . C hiar şi în pasajele ale căror modele
^sumeriene nu ne sîn t cunoscute, anum ite tem e particulare
reflectă şi ele influenţa poeziei m itice sau epice din Sumeria.
Totuşi, aşa cum am m ai văzut, poeţii babilonieni nu au copiat
pur şi simplu aceste poem e. Ei le-au modificat conţinutul şi
forma, după tem peram entul şi tradiţiile lor, într-atît incit în
Opera lo r nu se m ai recunoaşte decât scheletul originalelor
sumeriene. C it despre acţiune, această desfăşurare fatală şi
viguroasă duce în Epopee p e eroul aventuros şi chinuit la
inevitabila dezam ăgire finală, ea este în m od incontestabil o
creaţie babiloniană. Trebuie deci să recunoaştem , ca să fim
) drepţi, că în ciuda folosirii evidente a diferitelor izvoare su­
meriene, Epopeea lui G h i l g a m e ş este o operă semitică/
^ Aceasta însă nu este valabil decît pentru primele unspre­
zece tăbliţe ale poem ului, căci tăb liţa XII, ultima, nu este
altceva decît o traducere textuală în limba akkadiană, sau,
dacă vreţi, babiloniană şi sem ită, a celei d e a doua jumătăţi
a unui poem sum erian. Scribii babilonieni au alăturat-o tăbli­
ţelor precedente fără să se preocupe de sensul şi de unitatea
Epopeii.
Existau de m ultă vrem e îndoieli în p rivinţa tăbliţei a XH-a
şi anume că n-ar reprezenta decît un fel de adaos la primele
unsprezece, care formează un tot, d ar dovada nu s-a putut
face decît în momentul în care textul poem ului sumerian

258
 Gl i i l gameş , E n k i d u şi Infernul a fost definitiv stabilit
şi tradus. Totuşi, C. J. Gadd, fost conservator al antichităţilor
orientale de la British M useum, care publicase in 1930 o tă­
bliţă din U r pe care figura o parte a acestui poem, consta­
tase încă în acea epocă o legătură strinsă intre conţinutul lui
şi cel al tăbliţei XII al epopeii semite.
V* .Textol poemului G h i l g a m e ş , E n k i d u şi Infernul
I n-a fost încă publicat integral. El începe printr-un prolog de
u'27 de rînduri al cărui conţinut nu are nici o legătură cu ur­
marea ; primele 13 rînduri, aşa cum s-a putut vedea în capi­
tolul XII, aduc elem ente foarte importante pentru precizarea
ideii pe care şi-o făceau sumerienii despre crearea univer­
sului, în timp ce urm ătoarele 14 rînduri descriu lupta dată
de zeul E n k i cu m onstrul K u r (a se vedea capitolul XXII).
Apoi urmează povestirea propriu-zisă:
Un mic arbore — h u l u p p u (poate un fel de salcie) creş­
tea pe malul Eufratului care-ll hrănea cu apele sale. Intr-o zi,
vintul de sud l-a atacat sălbatic, iar fluviul a acoperit copă­
celul. Zeiţa I n a n n a, care trecea pe-acolo îl luă în mîna
sa şi îl duse în oraşul ei U r u k. îl sădi în grădina ei sacră
şi îl îngriji cît putu de bine, căci avea de gînd, atunci cînd va
creşte mare, să-şi facă din lemnul lui un jeţ şi un pat.
Anii au trecut şi copacul a crescut mare, însă atunci cînd
I n a n n a a vrut să-l doboare a fost foarte stînjenită. Şar­
pele care „nu cunoaşte vraja" îşi făcuse cuib la picioarele co­
pacului, Pasărea — I m d u g u d îşi instalase puii în vîrf şi
L i l i t h îşi instalase casa în ramurile lui. Văzînd toate aces­
tea, tînăra zeiţă, căreia de obicei nimic nu-i tulbura veselia,
a început să verse lacrimi amare.
A doua zi, cînd zeul soarelui U t u, fratele ei, ieşi în zori
din camera sa, ea îi povesti plîngind ceea ce se întîmplase cu
‘ copacul — h u l u p p u . In acest timp, G h i l g a m e ş au­
zind fără îndoială dorinţele ei, îi veni în ajutor într-un mod
 c a v a l e r e s c ; tş i îm b r ă c ă „ a r m u r a " , c a r e c tn t& ţe a 50 de mine'
ş i c u t o p o r u l s ă u c a r e c m t â r e a ş a p t e t a l a n ţ i şl şap te mine5
o m o r i ş a r p e le . I n s p ă lm î n t a t ă , P a s a r e a — l m d u g u d zlraxă
c a v î n t u l c u p u ii e i s p r e m u n ţ i ţ c i t d e s p r e L i l i l b ea îngl
f ă r ă p i c d e z ă b a v ă . î n d e ş e r t . A p o i G h i l g a m e ş , ajutat de
o a m e n ii d i n U r u k c a r e v e n i s e r ă c u e l, d o b o rî copacul şi li
d ă d u I n a n n e i p e n t r u c a d i n l e m n u l l u i s ă -şi p o a tă tace un
p a t ş i u n je ţ, a ş a c u m d o ris e .
P r o b a b i l î n s ă c ă z e i ţ a î ş i s c h i m b a s e g în d u l ţ e a s-a servit
d e t r u n c h i u l c o p a c u l u i p e n t r u a f a c e u n p u k k u (.desigurun
f e l d e t o b ă ) ş i d i n u n a d i n r a m u r i l e s a l e e a fă c u u n m i k k u
( u n b e ţ i ş o r d e tobă).» U r m e a z ă d o u ă s p r e z e c e r in d u r i din care
a f l ă m c e a f ă c u t G h i l g a m e ş l a U r u k c u p u k k u şi
m i k k u r e s p e c t i v . C u t o a t e c ă t e x t u l a c e s t u i p a s a j este în­
t r e g , s e n s u l s ă u n e s c a p ă c u t o t u l . P r o b a b i l c ă s e face aluzie
l a u n e l e p u r t ă r i d e s p o t i c e a l e e r o u l u i d e p e u r m a căro ra su­
f e r e a u l o c u i t o r i i o r a ş u l u i . A t u n c i c î n d p o e m u l re d e v in e inteli­
g i b i l a f l ă m c ă p u k k u ş i m i k k u a u c ă z u t î n adîncuiUe
I n f e r n u l u i ,, d i n c a u z a p l î U s u l u i t i n e r e l o r f e t e " . G h i l g a m e ş
a Î n c e r c a t s ă l e r e g ă s e a s c ă d a r î n z a d a r . A v e n i t d e c i să se
a ş e z e î n a i n t e a p o r ţ i i L u m i i s u b t e r a n e ş i a c o lo e l ro s ti uim i­
to a re a la m e n ta ţie :

„O , a l m e u p u k k u ! O, al m e u m i k k u !
A l m e u p u k k u c u p u t e r e a d e n e în v in s 1
A l m e u m i k k u c u d a n s u l r i t m a t f ă ră p e re c h e l
A l m e u p u k k u c a r e e r a î n a i n t e c u m in e
î n c a s a d u lg h e ru lu i.
N e v a s t a d u l g h e r u l u i e r a .a t u n c i c u m in e
c a m a m a c a r e m i-a d a t v ia ţa ,
F a t a d u l g h e r u l u i e r a a t u n c i c u m in e
c a o tîn ă r ă so ră .
P u k k u al m eu , c in e mi-1 v a aduce din Infern ?
M i k k u a l m eu , c in e mi-1 v a ad u ce din Infern ?"

1 Cu alte cuvinte, aproxim ativ 25 de kilograme. „ . /

* Adică î n ju ru l a 215 kilograme, căci talantul era egal cu 60 de «b®*
sau 3 600 sicii.

260
 E n k i d u îi p ro p u n e s ă m earg ă s ă le caute in In fe rn :
„O, stăpine, de ce plîngi
de ce ţi-e inima mihnită?
Al tău p u k k u , ah I 11 voi aduce din Infern.
Al tău m i k k u , 11 voi aduce din „fata" Infernului 1"

St&pînul îşi p u n e slu jito ru l la cu ren t cu diferitele tabu-uri

ale Infernului, p e c a re cu nici u n p re ţ n u trebuie să le în c a lc e :
G h i l g a m e ş îi sp u n e lu i E n k i d u :
„Dacă acum tu cobori în Infern,
Vreau să-ţi spun un cuvînt, ascultă-1
Vreau să-ţi dau un sfat, urmează-L
Nu-ţi pune haine curate,
-Căci ca un duşman mai m arii Infernului se vor îndrepta
spre tine.
Nu te unge cu bunul ulei din b u r 1,
Căci la mirosul său ei se vor stringe în jurul tău.
Nu arunca bumerangul în Infern,
Căci cei pe care bumerangul îi va atinge, te vor înconjura.
Nu purta toiag în m ina ta.
Căci umbrele v o r fîlfîi în jurul tău.
Nu te încălţa cu sandale,
In Infern nu scoate nici u n strigăt)
Nu-ţi Îmbrăţişai nevasta prea iubită,
Nu-ţi lovi nevasta n esu fe rită;
Nu-ţi îm brăţişa fiul p rea iubit,
Nu-ţi lovi fiul nesuferit.
Căci vuietul din K u r te v a prinde,
Vuietul pentru aceea care este culcată,
pentru aceea care e culcată.
Pentru m am a lui N i n a z u . care culcată.
Al cărei trup sacru n u este acoperit de nici un veşmint.
Al cărei p iep t sfîn t nu este v o alat de nici o ţesătură*'.

In pasajul d e m ai sus, m am a lui N i n a z u este, fără în­

doială, zeiţa N i n 1 i 1, care, după mitul rezumat la capitolul
XXI, ar fi În so ţit p e E n l i 1 în Infern.
E n k i d u însă făcînd contrariul a tot ce îi spusese stăpinul
său, este prins d e că tre m onstrul K u r şi nu poate să revină

1 Burai era un vas cu unguent sau ulei aromatizat

261
p e păm înt. G h i l g a m e ş se duce atunci la N i p p „
plînge lui E n i U in fe lu l u rm & to r: •« *

„O, Tată E n l i l , al meu p u k k u a că zu t In Infern,

AI meu m i k k u a căzut în Infern.
L-am trimis pe E n k i d u să le caute şi K u r l-a prins.
N a m t a r 1 n-a pus mina pe el,
A s a g 2 nu a pus mîna pe el,
Dar K ur a pus mîna pe el.
Puitorul de curse al lui N e r g a 1 care nu cruţă pe nim
n-a pus mina pe el, ***»
Dar K ur a pus mîna pe el.
în luptă, acolo unde se arată curajul, el n-a căzut,
Dar K ur a pus mîna pe el 1“

E n l i l însă, n e v rîn d să-i p rim e a sc ă rugăm intea, Gh i l ­

g a m e ş s-a dus l a E r i d u , p e n tru a-1 ru g a p e E n k i să
intervină. A c esta p o ru n c e ş te im e d ia t zeu lu i soarelui Utu,
să facă o g a u ră în a c o p erişu l In fern u lu i p e n tru a-i da posi­
b ilitatea lui E n k i d u să re v in ă p e p ăm înt. U t u ascultă
porunca şi U m bra lui E n k i d u a p a re în a in te a lui Gh i l ­
g a m e ş . S tăpînul ş i slu jito ru l său s e îm brăţişează, apoi
G h i l g a m e ş îi ce re să-i p o v e ste a sc ă ce-a văzut în împă­
răţia m orţilor. P rim ele şa p te în tre b ă ri p e care i le pune pri­
vesc felul în c a re oam enii c a re a u a v u t „de la unu la şapte
fii' sîn t tra ta ţi în lu m ea su b tera n ă. U rm area poemului este
foarte fragm entară, în să n e ră m în to tu şi p ă rţi ale dialogului
dintre G h i l g a m e ş şi E n k i d u asu p ra felului cum sînt
trataţi în Infern slu jito rii P alatu lu i, fem eile ca re au fost mame,
oamenii care au fost ucişi în război, m o rţii d e care nimeni nu
se ocupă pe păm înt după d ecesu l lo r şi cei ale căror trupuri
au răm as neînm orm în tate p e cîm pii.
r Scribii babilonieni au adăugat E popeii lu i G h i l g a m e ş
( tocmai traducerea textuală a celei de-a do u a părţi a poemului

1 Demonul m orţii
* Demonul bolii.
• N e r g a l este zeul Infernului; aceea care întinde pentru el „curse"
oamenilor este deci Moartea.

262
, pe care J-ara rezumat mai sus, c o n s titu in d a s tfe l c e a d e -a
J xil-a tăbliţă. Descoperirea te x tu lu i s u m e ria n a fo s t u n d a r
nesperat pentru asiriologi, c ă c i g r a ţ i e l u i a u p u t u t să r e c o n ­
stituie cuvintele care lipseau d i n v e r s i u n e a a k k a d i a n ă a
Epopeii Iul G h i l g a m e ş şi să c o m p l e t e z e m u l t e f r a z e f i
rinduri care aveau lacune. Textul m u l t o r p a s a j e a l e t ă b l i ţ e i
XII rămas multă vrem e neinteligibil. I n c i u d a m a r i l o r e f o r t u r i
depuse de un m are număr d e e m i n e n ţ i s a v a n ţ i , a d e v e n i t
acum clar.
 X X III
LITERATURA EPICĂ

PRIMA VlRSTA EROICĂ A OMENIRII

„Vîrstele eroice”, care, în d iferite perio ad e şi locuri, mar­

chează istoria civilizaţiilor, n u sîn t sim ple fenomene literare;
istoricii îşi dau astăzi seama, în special graţie lucrărilor eru­
ditului englez H. M unro C hadwick, că în realitate este vorba
de fenomene sociale foarte im portante. Este cazul, pentru a nu
menţiona decît pe cele m ai cunoscute, cu epoca eroică a Gre­
ciei d e la sfârşitul m ileniului al doilea î.e.n.r cu cea a Indiei
care a urm at la aproape o su tă d e ani şi cu aceea pe care au
trăit>o popoarele germ anice din secolul IV pînă în secolul VI
al erei noastre. Pentru fiecare din aceste trei epoci se constată
apariţia unor structuri politice şi sociale analoge, a unor con­
cepţii religioase aproape asem ănătoare şi a unor forme de
expresii înrudite. Nu este deci îndoielnic că epocile eroice
mai sus citate sînt produsul unor cauze identice.
Poemele epice de ca re m ă voi ocupa sau de care m-am ocu­
pat pînă acum in această lucrare constituie literatura unei alte
virste eroice a omenirii, aceea a Sumerului. A junsă la apogeul
său încă din primul sfert al m ileniului al treilea î.e.n., ea a
precedat deci cu mai bine de 1 500 de ani cea mai veche din­
tre epocile eroice indo-europene, aceea a Greciei. Şi totuşi
ea prezintă unele asem ănări izbitoare cu aceste epoci eroice
de mult cunoscute. A cestea din urm ă, aşa cum a arătat Chad­
wick în studiul literaturilor com parate, sîn t perioade în esenţă
barbare, trăsăturile lor com une ap ar la prim a vedere. Din

264
punct de vedere politic este vorba şi într-un caz şi în celălalt
de regate m inuscule ai căror regi au căpătat şi păstrat pute­
rea gratie vitejiei lo r in ră z b o a ie ; pentru a domni, fiecare din
ei se sprijinea pe un com itdtus, grup de partizani înarmaţi,
care îl urmează orbeşte în to ate întreprinderile sale. Unii dis­
puneau de un fel de consiliu pe care-1 convocau după bunul
lor plac şi care nu avea a lt rol d ec ît acela de a ratifica hotărt-
riie lor. Stăpînii acestor m ici regate întreţineau între ei re­
laţii constante, uneori dintre cele m ai amicale. Ei tindeau ast­
fel să formeze o castă aristocratică internaţională, dacă se
poate spune aşa, o castă ai că rei m em bri aveau idei care erau
numai ale lor şi se com portau altfel decît supuşii pe care ii
conduceau.
J Din punct de vedere religios, cele trei vîrste eroice indo-
Ieuropene se caracterizează p rin acelaşi cult al divinităţilor
antropomorfe. Aceste divinităţi trăiau îm preună în diferite
Olimpuri, dar fiecare avea şi o locuinţă proprie. Cultele cto-
niene sau animiste par să nu fi ju cat decît un toI extrem de
mic în timpul acestor p e r i o a d e l e credea p e atunci că după
[ moarte sufletul ajunge într-un loc depărtat de pămînt, socotit
tarept patria universală a um brelor, şi nicidecum drept una re­
zervată doar locuitorilor unei anum ite ţări. Cit despre eroi,
deşi unii erau consideraţi de origine divină, nu făceau însă
[obiectul vreunui culty
Tot ce am arătat mai sus caracterizează la fel de bine virsta
eroică a Sumerului ca şi pe cea a civilizaţiilor indo-europene.
Paralelismul m erge însă şi mai d ep arte; el se manifestă în
special pe plan estetic, m ai ales în literatură. Fiecare din
aceste vîrste a văzut apărînd legende epice narative sub formă
poetică care trebuiau recitate sau cîntate. Ele reflectă spiritul
şi sensibilitatea epocii şi ne dau astfel posibilitatea să le în­
ţelegem. Păturile, conducătoare urm ăreau mai cu seamă să-şi
dştige glo ria; „barzii* şi „menestrelii* de la curte erau deci
îndemnaţi să improvizeze poem e narative sau cîntece in care
să laude isprăvile şi faptele regilor şi domnitorilor. Aceste cin-
 tece epice care urmăreau mai cu seamă să distreze pe paitj.
cipanţii la serbările şi ospeţele date foarte des de cei puter.
nici, erau, probabil, recitate cu acompaniament de haipă sau
de liră.
Nici unul din aceste poeme nu ne-a parvenit in forma sa
originală. Intr-adevăr, ele au fost compuse într-o vreme cind
scrierea nu exista, sau chiar dacă exista, nu era folosită de
către „menestreli". Poemele epice ale vîrstelor eroice greacă,
indiană şi germanică au fost notate mai tirziu, ele sînt ade­
vărate opere literare în care n-a fost introdus decît un anumit
număr din cîntecele originale, d e altminteri nu fără schimbări,
adeseori aducindu-li-se chiar completări importante. Acelaşi
lucru s-a întîmplat în Sumer, unde avem serioase temeiuri să
presupunem că unele cîntece primitive n-au fost consemnate
pe tăbliţe decit cinci sau şase seco le după ce a luat sfirşit
vîrsta eroică şi nu fără să fi fost şi ele modificate în mod
substanţial de către preoţi şi scribi. Trebuie totuşi să amintim
că aproape toate copiile textelor epice sumeriene care s-au
păstrat, datează din prima jumătate a mileniului al doi­
lea î.em.
Intre epopeile ce s-au păstrat din ce le trei vîrste eroice
indo-europene există o serie d e asemănări izbitoare, atit în
ceea ce priveşte conţinutul, cît şi forma. In primul rînd, în
toate poemele de acest gen este vorba mai ales de anumite
persoane. Autorii lor şi-au propus să cîn te isprăvile eroilor şi
nu să laude gloria regatelor sau a colectivităţilor. In afară de
aceasta, dacă există probabilitatea că unele din isprăvile re­
latate să fi avut cu adevărat o bază istorică, nu este mai puţin
sigur că autorii lor nu ezitau să folosească teme pur ima­
ginare ,• exagerau de pildă virtuţile eroilor, povesteau visuri
profetice şi în povestirile lor îi puneau pe zei să intervină.
Din punctul de vedere al stilului, poem ele epice respective se
caracterizau prin folosirea abuzivă d e epitete convenţionale,
de repetiţii prolixe, de formule întortocheate şi de descrieri

266
adeseori preţioase, fără să m ai punem la socoteală cuvintă-
rile cărora li se acorda un loc important.
Toate aceste caracteristici s e întilnesc atit in poezia epică
sumeriană, cit şi in aceea a grecilor, a indienilor şi a germa­
nilor. Totuşi, pare puţin verosim il ca un gen literar atit de
particular cum este p oezia narativă, în ceea ce priveşte stilul
şi tehnica, să fi fost creat şi d ezvoltat în mod izolat în epoci
diferite în Grecia, in India, in nordul Europei şi in Sumer.
Poezia narativă sumeriană fiind d e departe cea mai veche,
Totul ne face să credem că p oezia epică s-a născut In Meso-
potamia.
' Aceasta desigur nu înseam nă că nu există unele deosebiri
intre operele literare ep ice ale Sumerului ş i cele ale grecilor,
indienilor şi germanilor. A stfel de deosebiri există. Bunăoară,
poemele eroice sumeriene s e mulţumesc să povestească, mai
mult sau mai puţin pe îndelete, o intîmplare, un episod oare­
care, ca ceva de sine stă tă to r; sumerienii n-au simţit nevoia
să adune aceste povestiri intr-o operă mai vastă, aşa cum, dim­
potrivă, aveau s-o facă mai tîrziu poeţii babilonieni in a lor
Epopee a lui G h i l g a m e ş (a se ved ea capitolele XXII şi
XXIII). Pe de altă parte, în p oem ele lor, psihologia rămîne
destul de rudimentară; eroii la care se referă au ceva simplist
şi sînt lipsiţi aproape de individualitate. Intriga şi peripeţiile
sint redate intr-un stil convenţional şi rigid. In povestirile lor
nu găsim nimic comparabil cu căldura care dă viaţă anumitor
poeme cum ar fi Iliada şi O diseea. A ltă deosebire interesantă:
femeile, cel puţin muritoarele, aproape absente în operele su­
merienilor, joacă un rol foarte important în epopeile indo-eu-
ropene. In sUrşit poeţii din Sumer obţineau efectele lor
ritmice prin repetarea şi introducerea în fraze a anumitor
variante ? ei nu cunoşteau acele versuri d e lungime constantă
pe care le vor folosi mai tîrziu autorii epopeilor greceşti,
indiene sau germane.
Să vedem acum care e conţinutul poemelor sumeriene. Dar,
mai intîi, cîte cunoaştem ? Pină în momentul de faţă ne-au

267
 parvenit nouă poeme. Lungimea lor v a r ia z ă in tr e o sută ^
rînduri şi ceva mai mult de şase s u t e . D o u ă d in tre ele sîm
consacrate lui E n m e r k a r , altele două l u i L u g a l b a n d a
(de altminteri se vorbeşte mult de E n m e r k a r şi intr-unui
din acestea din urmă) şi cinci lui G h i 1 g a m e ş. Numele
acestor trei eroi figurează pe lista regilor din Sumer, document
istoric al cărui text — ca şi cel al poem elor e p ic e — a fost
găsit pe tăbliţe datînd din prima jumătate a m ileniului al
doilea î.e.n., dar care a fost probabil alcătuit in ultim ul sfert
al mileniului al treilea î.e.n. E n m e r k a r , L u g a l b a n d a
şi G h i l g a m e ş sint desemnaţi acolo respectiv c a al doilea,
al treilea şi al cincilea rege al primei dinastii din Uruk,
care, dacă am da crezare înţelepţilor din Sumer, a urmat
primei dinastii din K i ş . Am com entat una din legendele
despre E n m e r k a r şi cinci din poem ele consacrate h i
G h i l g a m e ş (capitolele III, IV, XXII ş i XXIII). V reau să
mă ocup d e astă dată de a doua legen dă despre E n m e r k a r
şi de cele două legen de despre L u g a l b a n d a . Cititorul va
putea astfeil să-şi facă o id ee com pletă asupra poeziei epice
sumeriene care s-a păstrat.
A doua legendă despre E n m e r k a r , ca şi aceea despre
care a fost vorba la cap. III, relatează supunerea u n u i stăpl-
nitor din A r a 1 1 a . In acest poem în să E n m e r k a r nu cere
de la început supunerea rivalului său. Stăpînitorul din
A r a 11 a este c e l care în cep e prin a-1 sfida p e E n m e r k a r,
provodndu-şi astfel propria-i în frîn gere. In decursul povestirii,
stăpînitorul din A r a t t a e ste d esem n at cu numele său'En-
s u k u ş s i r a n n a , * d eci nu e s te sigu r c ă a r fi stăpînitorul
anonim din A r a 11 a din c e a la ltă leg en d ă . î n a i n t e d e 1952 nu
se cunoşteau din a cest tex t d e c ît v re o s u t ă d e r în d u r i de la
început şi aproxim ativ d ou ăzeci ş i cin ci d e r î n d u r i a le unui
pasaj de Ia sfîrşit. In d ecu rsul săp ătu rilor e f e c t u a t e în 1951 şi
1952 la N i p p u r, s-au d esco p erit d o u ă t ă b l i ţ e î n tr - o sta re ex­
celentă care au perm is să s e co m p letez e î n b u n ă p a r te acest

268
text. lată în linii m ari conţinutul acestui poem, cel puţin aşa
cum putem să-l reconstituim a s tă z i:
In epoca în care E n n a m i b a r a g g a - U t u era (poate)
rege al Sumerului, E n s u k u ş s i r a n n a stăpînitor la
A r a t t a trim ite u n crainic lu i E n m e r k a r , stăpînitor la
U r u k. Acest crainic e s te în sărcin at să-l som eze pe E n m e r ­
k a r să recunoască su zeran itatea lu i E n s u k u ş s i r a n n a
şi să-i spună că zeiţa I n a n n a trebuie să fie readusă la
Arat ta.
Aflăm apoi că E n m e r k a r prim eşte cu dispreţ sfidarea
rivalului său. Intr-o lungă cu v în tare e l afirm ă că este favoritul
şeilor, declară că I n a n n a v a rămâne la U r u k şi cere ca
E n s u k u ş s i r a n n a să devină supusul său. A cesta din urmă
îşi adună atunci sfetnicii şi îi în treab ă ce trebuie să facă. Se
pare că aceştia îi recom andă să se supună, însă cîrm uitom l
refuză cu indignare. In acest timp, p reo tu l — m a ş m a ş din
A r a t t a , care se num ea, probabil, U r g i r n u n n a îi oferă
sprijinul. El susţine c ă este în stare (textul nu perm ite din ne­
fericire să ştim dacă el este cel ce vorbeşte în m od direct) să
traverseze „fluviul U r u k u 1 u i", să supună to ate ţările „in
sus şi in jos, de la m are la M untele-Cedrilor* şi să se întoarcă
apoi la A r a 11 a cu corăbii (sic) încărcate p în ă la vîrf. Entu­
ziasmat, E n s u k u ş s i r a n n a îi dă au r şi argint, precum şi
. provizii pentru drum.
O dată ajuns la U r u k (poemul n u ne spune cum a reuşit
acest lucru), m a ş m a ş - u l se duce la staulul sfînt şi la stîna
sfintă unde se găsesc v aca şi capra zeiţei N i d a b a ; el caută
să le convingă să nu-şi mai dea laptele şi sm întîna pentru „să­
lile de mese" ale stăpînei lor. U rm ătoarea încercare de tradu­
cere poate da o idee despre stilul pasajului

„M aşm aş-ul li vorbeşte vacii, stă de vorbă cu ea

ca şi cu o fiinţă omenească:
„O, Vacă, cine mănîncă smîntîna ta. Cine bea laptele tău?
„ N i d a b a mănîncă smîntîna mea,
N i d a b a bea laptele meu,

269
 Laptele meu şi brînza mea...,
E pus aşa cum se cuvine in marile săli de mose,
sălile lui N i d a b a .
Aş vrea să-mi aduc smîntina... din staulul sfînt,
Aş vrea să-mi aduc laptele... din tîrlă,
Vaca credincioasă, N i d a b a , copilul preferat al lui
E n 1i 1..."
„Vacă, ...smîntina ta la al..., ...laptele tău la al..."
Vaca, ...smîntina sa la al..., ...laptele său la al..."
(Aceste 11 rînduri sînt apoi repetate şi pentru capră).

Vaca şi capra urmează sfaturile m a ş m a ş - ului, ceea ce

provoacă ruina staulelor şi stînelor din U r u k . Bacii se tiu-
guiesc în timp ce păstorii lor îi părăsesc. Atunci intervin cei
doi ciobani ai lui N i d a b a , M a ş g u l a şi U r e d i n n a ş i ,
poate sfătuiţi de zeul soarelui U t u (rîndurile corespunzătoare
ale textului sînt prea incomplete pentru a putea afirma acest
lucru) reuşesc cu ajutorul „Mamei S a g b u r r u " să zădărni­
cească u n eltirile m a ş m a ş - u l u i .

„Amîndoi1 au aruncat pe cîn n u ito r în rîu,

M a ş m a ş - u l a făcut să iasă din apă m arele peşte — suhur,
Mama S a g b u r r u a făcut să iasă din apă pasărea — ...
Pasărea — ...a prins peştele — s u h u r ,
l-a adus în munţi.

Pentru a doua oară ei au aruncat p e cînnuitor în rîu,

M a ş m a ş-ul a făcut să iasă din apă oaia şi mielul ei.
Mama S a g b u r r u a făcut să iasă din apă lupul,
Lupul a apucat oaia şi mielul ei,
i-a dus în cîmpia întinsă.

Pentru a treia oară ei au aruncat pe cînnuitor în rîu,

M a ş m a ş-ul a făcut să iasă din apă vaca şi viţelul ei,
Mama S a g b u r r u a făcut să iasă din apă leul,
Leul a apucat vaca şi viţelul ei,
l-a dus în stufăriş.

‘ M a ş g u l a şi U r e d i n n a .

270
 Pentru a patra oară ei au aruncat pe cînnuitor In rîu,
Ma ş ma ş-ul a făcut să iasă din apă berbecul sălbatic.
Mama S a g b u r r u a făcut să iasă din apă leopardul mun­
ţilor.
Leopardul munţilor a apucat berbecul sălbatic,
l-a dus !n munţi.

Pentru a clncea oară ei au aruncat pe cînnuitor în rîu,

Ma ş ma ş-ul a făcut să iasă din apă tînăra gazelă,
Mama S a g b u r r u a făcut să iasă din apă fiara — g a g ,
Fiara — g u g a apucat tînăra gazelă,
a dus-o în pădure."

M a ş m a ş-ul suferind a c e ste eşecuri, „faţa sa d evin e

neagră, el este îm pied icat să-şi în făp tuiască intenţiile".
„Mama S a g b u r r u " î l d ojen eşte (batjocoritoare pentru pur­
tarea sa n eroadă; e l o roagă să -i perm ită m ăcar să se în ­
toarcă la A r a11 a unde-i v a cîn lta osan ale. D ar S a g b u r r u
nu este de aceeaşi părere. In lo c să-l la s e s ă p lec e, e a H
omoară şi îi aruncă cadavrul în Eufrat.
Gmd E n s u k u ş s i r a n n a află ce i s -a în tîm p lat m a ş -
maş-ului, se grăbeşte să trim ită un so l lu i E n m e r k a r p en ­
tru a-i aduce la cunoştinţă că s e su p u n e :

„O, tu, mult iubit de I n a n n a, tu singur eşti slă v it:

In an n a te-a ales tocmai pentru sinul e i sfînt.
Din ţinuturile de jos pînă la cele de sus tu eşti rege,
şi eu vin după tine.
De la începutul începutului n-am fost niciodată egalul tău,
tu eşti „Marele Frate"
Niciodată nu mă voi putea asemui cu tine."

Poemul se sfîrşeşte printr-un p asaj red actat în s t il d e co n ­

troversă (a se v e d e a ca p itolu l X V II) a le că ru i u ltim e rînduri
.smt:
„In cearta dintre E n m e r k a r şi E n s u k u ş s i r a n n a ,
După (?) victoria lui E n m e r k a r asupra lui E n s u k u ş ­
siranna,
O, N i d a b a , slavă ţie 1"

271
 Să trecem acum la legendele eroului L u g a l baud*
Prima, care se poate intitula L u g a l b a n d a şi Enmer*
k a r, este un poem de peste patru sute de rînduri, dintre cate
cele mai multe sînt integral păstrate. Cu toate că acest text
are puţine lacune, înţelesul său r amine în multe locuri
obscur. Analiza părţilor lizibile ale acestui poem este rezol,
tatul unor Încercări pe care le-am făcut în repetate rînduri
pentru a-i pătrunde sensul. Ea trebuie totuşi considerată ca
fiind foarte ipotetică.
Eroul L u g a l b a n d a , care locuieşte, pare-se împotriva
dorinţei sale, în îndepărtata ţară Z a b u, doreşte foarte mult
să se întoarcă In oraşul său U r u k. Pentru aceasta el caută
să ciştige prietenia păsării I m d u g u d, cea care hotărăşte
destinul şi rosteşte cuvîntul p e care nimeni nu-1 poate în­
călca. Intr-o zi, cînd pasărea lipseşte, L u g a l b a n d a se
apro-pie de cuibul ei şi le dă puilor grăsime, miere şi pline,
le pune suliman pe faţă, iar pe cap coroane ş u g u r r a . La
întoarcere, pasărea I m d u g u d se bucură că-şi vede puii
atât de bine îngrijiţi. Ea declară că-şi v a acorda prietenia şi
bunăvoinţa aceluia — om sau zeu — care s-a arătat atît de
binevoitor faţă de ei.
L u g a l b a n d a se înfăţişează pentru a-şi primi răsplata
Pasărea I m d u g u d , intr-un pasaj în care îl acoperă pe erou
cu laude şi îl binecuvîntează de mai multe ori, îl asigură că
poate să se întoarcă cu capul sus la U r u k. La cererea lui
L u g a l b a n d a , ea hotărăşte ca el să călătorească cu bine şi-i
dă unele sfaturi preţibase pe care L u g a l b a n d a nu trebuie
să le dezvăluie nimănui, nici chiar celor mai apropiaţi. După
aceea pasărea se îndreaptă spre cuibul ei şi eroul îşi rein-
tilneşte prietenii cărora le anunţă plecarea sa, însă aceştia îl
sfătuiesc să renunţe. Călătoria pe care vrea s-o facă, ii spun
ei, este o călătorie din care nimeni nu se mai întoarce, căci
pentru a merge din ţara Z a b u la U r u k trebuie să străbaţi
munţi înalţi şi să treci groaznicul fluviu din Kur . Lug al-

56. BRONZ: c a p u l unui rege din Agade

 b a n d a este neclintit şi, Intr-adevăr, călătoria sa la U r u k
reuşeşte.
Regele din U r u k , E n m e r k a r , fru al zeului soarelui
Utu, şi suzeranul lui L u g a l b a n d a , se află intr-o situaţie
desperată. M a r t u, nişte sem iţi, ca re ani d e zile pustiiseră
Sumerul şi (ara Akkadia, au sfirşit p rin a-i asedia oraşul. El
ar .voi să trimită o solie surorii sale, zeiţa I n a n n a din
Ar a t ta, pentru a-i cere ajutor. N im eni nu îndrăzneşte insă
să întreprindă periculoasa călătorie d e la U r u k la A r a 11 a.
Atunci L u g a l b a n d a se înfăţişează regelui şi-i propune,
cu mult curaj, să-i fie sol. E n m e r k a r , care ţin e m ult ca
acest lucru să răniînă secret, il p u n e să ju re că v a p leca sin­
gur. L u g a l b a n d a se g răbeşte să-şi reg ăsească prietenii
şi-i înştiinţează de apropiata s a plecare. Şi d e astă d ată ei
încearcă sănl oprească, d ar în zadar. Eroul îşi ia arm ele şi
porneşte la drum, străbate cei şapte m unţi c a re se întin d d e
la un capăt la celălalt al ţării A n ş a n şi aju n g e la A r a 11 a.
Zeiţa I n a n n a îi face o prim ire călduroasă şi-l întreabă
pentru ce a venit fără însoţitori. L u g a l b a n d a red ă cuvint
cu cuvînt solia lui E n m e r k a r . R ăspunsul I n a n n e i , cu
care se termină textul, este foarte greu de înţeles. Se pare că
ea vorbeşte de un fluviu, de peşti ciudaţi pe care E n m e r ­
k a r trebuie să-i pescuiască acolo, de anum ite vase pentru
apă pe care el trebuie să le m odeleze, de m eseriaşi care lu­
crează fie metalul, fie piatra şi p e care el treb u ie să-i aducă
in oraşul său. Nu se înţelege p re a bine cum âr p u tea toate
acestea să scape Sumerul şi A kkadul d e populaţia m a r t u
şi să-i facă pe aceştia să ridice asediul cetăţii U r u k .
A doua legendă a lui L u g a l b a n d a , care se poate inti­
tula deocamdată L u g a l b a n d a şi M untele H u r r u m ,
avea probabil şi ea mai m ult de p atru su te d e rînduri.
Deoarece începutul şi sfîrşiM poem ului n-au fost regăsite,
partea de care dispunem num ără doar trei sute cincizeci de
rinduri, din care jum ătate sînt foarte bine păstrate. Lacunele

B. CATUL UNDI ZEU BABILONIAN

18 — Istoria începe Ia Şomer

 ţ i obscurităţile textului nepermiţînd să dăm un rezumat com
plet, iată care trebuie să fi fost în esenţă conţinutul său:
In decursul unei călătorii de la U r u k la Aratta, u .
ş a l b a n d a şi însoţitorii săi ajung la muntele Hurrum.
Acolo eroul se îm bolnăveşte. însoţitorii săi, convinşi că va
m u ri, se hotărăsc să-şi urm eze calea fără el, propunlndu-şi
ia cadavrul la întoarcere şi să-l ducă la U r u k. Totuşi ei
"Casă muribundului hrană, apă şi băutură fermentată în canti-
\ a t s suficientă, precum şi armele lui, după care îl părăsesc,
tn nenorocirea sa, L u g a l b a n d a se roagă zeului soarelui
U t u cerîndu-i ajutor. U t u ii dă să mănînce „hrana vieţii*
să bea „băutura vieţii* şi astfel îl vindecă.
Refăcut, L u g a l b a n d a rătăceşte acum prin stepa înalte­
lo r podişuri şi se hrăneşte cu plante sălbatice şi vinat. Intr-o
z i are un v i s : o voce, probabil cea a lui U t u, ii porunceşte
să-şi ia armele pentru vânătoare, să omoare un taur sălbatic
si grăsimea să o ofere zeului soarelui, atunci cînd acesta se
v a în ă lţa ; v a trebui de asemenea să omoare un ied, al cărui
«aage să-l verse intr-un şanţ şi a cărui grăsime să o răspîn-
d e a sc ă p e câmpie. De Îndată ce se deşteaptă, L u g a l b a n d a
porneşte să înfăptuiască ceea ce i se poruncise. De aserne*.
el pregăteşte alimente şi băutură fermentată pentru An,
H n l i l , E n k i şi N i n h u r s a g , cele patru mari divinităţi
a le panteonului sumerian. Ultima parte a textului ce ni s-a
păstrat, care conţine vreo sută de rinduri, pare să fie con­
sacrată slăvirii celor şapte lumini cereşti pe care le folosesc,
pentru, a hmiina universul, zeul lunei N a n n a, zeul soare-
I r : U t u ş i I n a n n a , zeiţa planetei Venus.
Iată-ne deci ajunşi la capătul cercetării operelor actual-
c e s te am osute din literatura epică sumeriană, literatura, aşa
•c m am mai spus-o, a virstei eroice a Sumerului. Această
precizare este importantă, căci ea va servi ca punct de ple­
care pentru abordarea faimoasei „probleme sumeriene',
Această problemă, care de zeci de ani preocupă pe arheologi
ş i pe istorici, se rezumă de fapt la această întrebare: Sînt

274
 oare s u m e rie n ii p r i m i i o c u p a n ţ i ai Mesopotamiei de Jos? La
prima v e d e r e n e - a m p u t e a întreba ce legătură există între
această'p r o b le m ă ş i l i t e r a t u r a e p i c ă sumeriană. Totuşi se va
vedea c ă î n s ă ş i e x i s t e n ţ a a c e s t e i a d i n urmă, legată de o
vîrstă e ro ic ă , e s t e u n f a p t atît d e revelator, incit s-ar putea
sT ad u c ă s o l u ţ i a p r o b l e m e i . E a a r u n c ă o lumină cu totul
nouă a s u p ra i s t o r i e i c e l e i m a i v e c h i a Mesopotamiei, şi încă
Intr-un m o d c a r e , f ă r ă î n d o i a l ă , e s t e mai aproape de realitate
decît o r ic a re d i n i p o t e z e l e e m i s e p î n ă acum.
Să e x p u n e m m a i lînfiîi d a t e l e „ p r o b l e m e i sumeriene". Se
ştie c ă s ă p ă t u r i l e f ă c u t e î n O r i e n t u l Mijlociu, mai ales în
ultim ele d e c e n ii, a u p e r m i s s ă s e atingă în anumite locuri
n iv e lu rile p r e i s t o r i c e . S - a u p u t u t deosebi, pe baza unor cri­
terii a r h e o lo g ic e a d e c v a t e , d o u ă perioade pentru primii ani
ai c iv iliz a ţie i m e s o p p t a m i e n e ( / a c e e a d e la O b e i d , ale cărei
urm e a u f o s t g ă s i t e îin s t r a t u l aşezat imediat deasupra solului
v irg in , ş i a c e e ă 'd e l a U r u k , a l e cărei urme acoperă pe cele
p re c e d e n te . P e r i o a d a U r -u k s e împarte şi ea într-una veche
•Şi l n tr : ? ] ţ a m a i r e c e n t ă . A c e s t e i a d i n urmă îi aparţin sigiliile
\ c ilin d r ic e .ş i p r i m e l e t ă b l i ţ e de lut. Semnele care figurează pe
a c e s te t ă b l i ţ e s î n t î n mare parte pictografice, dar, pe cit ne
p u te m d a s e a m a d u p ă cunoştinţele noastre actuale, se pare
c ă l im b a c o r e s p u n z ă t o a r e acestor scrieri este cea sumeriană.
C e i m a i m u l ţ i d i n t r e a r h e o l o g i admit, î n consecinţă, că sume-
r ie n ii s e g ă s e a u d e j a în. Me9opptamia în timpul celei de-a
d o u a e p o c i ( m a i j e c e n t e ) a perioadei U r u k .
Părerile diferă in privinţa primei perioade U r u k şi a peri­
oadei O b e i d , adică a perioadelor celor mai vechi. După
unii arheologi, urmele corespunzătoare acestor două peri­
oade nu diferă atît de mult de acelea ale epocilor ulterioare,
incit să se poată trage concluzia unei jsoluţiLde continuitate.
Urmele cele mai vechi trebuie să fie considerate, după păre­
rea lor, drept prototipul perioadelor următoare ( Ur uk II
s a m d ) O r , dacă se consideră că acestea sînt sumeriene, tre-
bule să admitem că şi primele sînt tot sumeriene. Pentru aceşti

275
18*
arheologi, sum erienii sînt deci cu adevărat primii ocupanţi
ai Mesopotamiei. Alţi savanţi însă, bazîndu-se pe aceleaşi
date arheologice, ajung la concluzii cu totul opuse. E adevă.
rat, declară ei, că urm ele perioadelor celor mai vechi pre,
zintă asem ănări cu cele ale perioadelor ulterioare, sumeriene
prin definiţie. Totuşi ele diferă în suficientă măsură pentru
a ne sugera că o im portantă „tăietură11 etnică a avut loc
între a doua epocă U r u k şi cele precedente care ar apar*
ţine, după aceşti arheologi, unei civilizaţii presumeriene j cu
alte cuvinte, sumerienii nu sînt primii locuitori ai Mesopo-
ta m ie ijle Jos.
In definitiv, ceea ce reiese din aceste discuţii este faptul
că în loc să înaintăm în soluţionarea problemei, ne înfundăm
într-un impas. Documentele pe care săpăturile le vor scoate
la iveală în viitor nu ne vor permite să ieşim din acest impas,
deoarece savanţii celor două şcoli de care am vorbit nu vor
vedea în ele decît probe suplimentare în sprijinul tezelor lor
respective. Trebuie deci să reluăm problema, plecînd de la
date cu totul diferite, fără să recurgem la urmele arheolo­
gice, care în mod necesar pot duce la interpretări diferite.
D e aci reiese p e deplin importanţa poemelor epice sume-
n e n e c a revelatoare a le u n ei epoci eroice. Ele ne procură
criterii n o i cu caracter pur literar şi istoric. Desigur că ^de­
monstraţia ce decurge din acestea nu este nici evidentă, nici
nem ijlocită, tex tele , vechi neconţinînd nici o indicaţie expli­
cită asupra venirii sum erienilor în Mesopotamia. Ea se
bazează pe. o com paraţie între vîrsta eroică a Sumerului şi
vîrstele eroice cunoscute ale Greciei, Indiei şi ale germa­
nilor.
Doi factori, dintre care al doilea este pe departe cel mai
\ important, au contribuit în esenţă la stabilirea aspectelor
^caracteristice ale celor trei epoci eroice pe care le-am amin­
tit mai sus (şi aci lucrările lui Chadwick sînt fundamentale):
Fiecare dintre ele coincide cu o perioadă de migraţiuni
— Volkejrwanderungszeit — cum spun germanii.

276
 /"2l In cele tr e i cazuri, p o p o a r e l e î n m i g r a ţ i u n e — adică
ţ «Keenii, a rie n ii, g e r m a n ii — " a căror civilizaţie se găsea în
stadiul trib al, d e c i î n t r - o s t a r e relativ primitivă, au intrat în
contact cu s ta te c iv iliz a te p e c a l e d e dezintegrare. Aheenii,
ârîenii, g e rm a n ii a u f o s t m a i întîi folosiţi drept m e r c e n a r i de
către sta te le m u r ib u n d e c a r e mai luptau î n c ă pentru a supra­
vieţui şi, a f lîn d u -s e î n s e r v i c i u l a c e s t o r a , ei au început să
1 asimileze cu l t u r a ş i t e h n i c a lor militară. Mai tîrziu, popoarele
In m ig ra ţiu n e a u s f î r ş i t p r i n a t r e c e cu forţa graniţele acestor
s ta te ; e i ş i-a u d e l i m i t a t d o m e n i i şi regate pe pămîntul
acestora, strîn g iîn d a s t f e l b o g ă ţ i i u r i a ş e . Atunci au cunoscut
ei ace a v îr ş tă d e a d o l e s c e n ţ ă şi de barbarie, pe care o
[ numim „ v îr s ta e r o i c ă " .
V ârsta e r o ic ă a l e c ă r e i antecedente le cunoaştem cel mai
bine, a c e e a a g e r m a n i l o r , corespunde într-adevăr unei
perioad e d e m i g r a ţi u n i . Cu mai multe secole înainte, popoa­
rele g e r m a n ic e i n t r a s e r ă în contact
cu Imperiul Roman, a
cărui c iv iliz a ţie întrecea cu mult pe a lor, imperiu care slă­
bea în s ă d i n ce î n ce m a i mult, şi ausuferit influenţa acestei
civilizaţii. O r, î n t i m p u l secolelor al V-lea şi al Vl-lea e.n.,
g e rm a n ii a u a j u n s s ă ocupe cele mai multe din teritoriile
Im p e riu lu i R o m a n ş i tocmai în timpul acestor două secole a
în flo rit v î r s t a l o r eroică.
Avem toate motivele să credem că lucrurile s-au petrecut
la fel cu sumerienii. Vîrsta lor eroică — ca şi aceea a ger­
manilor — a urmat probabil migraţiunii lor. Este posibil ca
înaintea sosirii lor în Sumer să fi existat aci un imperiu
vast, a cărui civilizaţie depăşea cu mult pe a lor. Civilizaţia
sumeriană trebuie,__să fie considerată deci drept rezultatul a
cinci sau şase secole de maturizare, ce au urmat unei vîrste
eroice barbare în că; ea reprezintă, fără nici o îndoială,, pre­
lucrarea de către geniul sumerian a moştenirii materiale şi
morale a civilizaţiei care a precedat-o, pe_ a lor în Mesopo-
tamia de Jos.

277
 Ipoteza noastră aruncă, după cum se ved e, o lumină nouă
asupra m orfologiei cu lturale a a cestor timpuri Îndepărtata.
Să încercăm să recon stituim acum lin iile mari ale istoriei
sum eriene. A ceastă reconstituire, d eşi provizorie şi ipotetici,
s-ar putea d o v ed i u na d in c e le mai interesante, în ceea ce
priveşte interpretarea d ocu m entelor arheologice descoperite
sau care urm ează să m ai fie d escop erite.
Perioada p resum eriană a cu n o scu t la început o civilizaţie
agrară şi sătească. A stă zi se adm ite în general că ea a fost
adusă în M esopotam ia d e J o s d e către unii imigranţi veniţi
din sud-vestul Iranului, ca re au putut fi identificaţi graţie
olăriei lor p ictate, d e form ă caracteristică. Puţin timp după
prima colonizare iraniană, u nii sem iţi s-au infiltrat, probabil,
în regiune, fie in m od p aşnic, fie prin cuceriri. Amestecul
celor două grupe etn ice — iranienii d e la est şi semiţii de la
v est — ş i fecu n d area, c iv iliz a ţie i lor, una de către cealaltă,
au dat n aştere u nei prim e civ iliz a ţii oră şen eşti. Ca şi civili­
zaţia sum eriană ulterioară, ea în glob a un anumit, număr de
oraşe care îşi disputau fără în cetare supremaţia asupra
întregii ţări. U n itatea şi sta b ilita tea sa au fo st realizate-in
diferite rînduri în d ecu rsul seco lelo r, ce l puţin pentru unele
perioade scurte. In astfel d e ep oci, statul mesopotamian, în
care predom ina fără în d o ia lă elem en tu l sem it, a ajuns să-şi
ex ercite in fluenţa asupra m ultor regiu ni învecinate, creând
astfel c e e a ce p u tea foarte b in e să fi fo st primul imperiu din
A sia occid en tală şi, fără în doială, prim ul din istoria lumile
" T e r ito r iile p e care a c e st im periu le dom ina cîteodată, atît
din punct d e v e d e r e cultural, c it ş i p olitic, cuprindeau, fără
îndoială, Intre altele, fîşia o ccid en ta lă a podişului iranian,
regiune care m ai tîrziu a prim it n u m ele d e E 1 a m. In de­
cursul unor astfel d e exp an siu n i şi al războaielor care le în­
soţeau, m esop otam ienii au intrat pentru prim a dată în con­
flict cu sum erienii. A ce st p op or prim itiv, ş i probabil nomad,
ven ise, poate, din regiu n ile situ a te d in co lo d e Caucaz sau de
Marea C aspică ; e l ex ercita o p resiu n e asupra ţinuturilor ira-

278
 1 „Ului occidental pe care mesopotamienii le controlau, şi pe
care trebuiau să le apere cu orice preţ, deoarece ele serveau
1 drept state-tampon între imperiul lor şi ţările barbare.
~~In p rim ele lupte pe care le-au dat împotriva lor, armatele
W mesopotamiene, mult superioare din punct de vedere militar»
n-au întimpinat, fără îndoială, nici o greutate de a învinge
hoardele sumeriene. Cu timpul ansă aceste hoarde primitive
şi mobile au sfârşit prin a dobfîndi superioritatea asupra adver­
sarilor lor, mai civilizaţi şi sedentari. Războinicii sumerieni,
care erau ţinuţi ca ostatici în oraşele mesopotamienilor sau
t. serveau ca mercenari, în armatele acestora, au ajuns să-şi În­
suşească elementele artei militare a învingătorilor, de care
f "aveau atlt de măre nevoie. Şi atunci cînd imperiul mesopota-
mian a slăbit şi a început să se clatine, sumerienii au trecut
î statele-tampon din Iranul occidental şi apoi au
năvălit in Mesopotamia de Jos ai cărei stăpîni au devenit.
In rezumat, perioada presumeriană a Mesopotamiei a înce­
put printr-o civilizaţie agrară şi sătească adusă de către ira ­
nieni. Ea a trecut mai tîrziu printr-un stadiu intermediar, în
urma imigraţiei şi invaziei semiţilor şi a atins apogeul in de-
cursul unei epoci de civilizaţie orăşenească cu predominare,
j probabil, semitică, ce a culminat prn formarea unui impe­
riu, distrus apoi de către hoardele sumeriene.
Dacă trecem acum de la această perioadă presumeriană sau
irano-semitică, ce se pierde în trecutul îndepărtat al Meso-
potamiei, la perioada sumeriană care a urmat, vedem căi
aceasta din urmă cuprinde trei stadii de civilizaţie: stadiul
preliterate (înaintea apariţiei scrierii), stadiul protoliterate-
(primele urme de scriere) şi stadiul eaTlyliterate (prima folo­
sire curentă a scrierii).
- Primul a început printr-o epocă de stagnare şi regres, ur­
mare a zdrobirii civilizaţiei irano-semitice şi a invadării Me­
sopotamiei de Jos de către hoardele războinice şi barbare ale
sumerienilor. In timpul acestei epoci care a dăinuit mai multe
secole şi care a atins punctul culminant in „vîrsţa eroică*.

279
şefii militari sumerieni, prea puţin civilizaţi şl psihologic
statornici, au fost cei care au domnit peste oraşele pustiite
peste satele incendiate ale mesopotamienilor învinşi. Aceşt»
năvălitori erau departe de a se bucura ei înşişi de linişte ^
noua lor aşezare, căci se pare că puţin timp după ce au dev^
nit stăpînii Mesopotamiei de Jos, hoarde de nomazi venite
din deşertul de la vest au pătruns la rindul lor în Mesopot*
m ia ; erau m a r t u, semiţi care trăiau în triburi şi „nu cunoş.
teau grînele". In timpul lui E n m e r k a r şi al lui Lugai-
b a n d a , deci în apogeul vîrstei eroice, se mai dădeau lupte
grele între aceşti barbari ai deşertului şi sumerienii „urbani,
zaţi" de puţină vreme. Dat fiind această stare de lucruri, este
puţin verosimil ca perioada care a urmat imediat sosirii hoar­
delor sumeriene în Mesopotamia de Jos să fi fost o eră de pro­
gres economic şi tehnic sau de realizări artistice şi arhitectu­
rale. Doar în domeniul literar putem admite că a apărut in
mod efectiv o activitate creatoare: aceea a „menestrelilor'
de la curte, care compuneau cîntece epice pentru plăcerea
domnilor şi stăpînilor lor^
j In perioadajprofoiiterafep vedem pe sumerieni temeinic în*
Jaipţi şi bine înrădăcinaţi în noua lor ţară. Probabil în decursul
\ acestei faze i s-a dat Mesopotamiei de Jos numele de Sumer.
Elementele, cele mai stabile ale păturii conducătoare — In
special funcţionarii de la curte, cei ai templelor, precum şi
intelectualii — au început să aibă în această epocă un ro) de
prim ordin. A existat o puternică mişcare în favoarea legii şi
a ordinii, o deşteptare a spiritului obştesc şi a sentimentului
„patriotic*. In afară de aceasta, contopirea excepţional de
fecundă, atît din punct de vedere,etnic, cît şi cultural,.dintre
învingătorii sumerieni şi primii locuitori mai civilizaţi ai ţării
a dat naştere unui avînt creator care s-a dovedit de o mare
importanţă, atît pentru Sumer cît şi pentru întreg Orientul
Apropiat.

280
 1 In timpul acestei perioade, arhitectura a ajuns la un nivel
F ridicat şi probabil în aceeaşi epocă a fost inventată scrierea.
'Eveniment de o însemnătate hotărîtoare. care a avut drept
f consecintă unificareajUferitelor popoare şi a diferitelor limbi
ale Orientului Apropiat în cadrul unei culturi comune. O dată
sistematizată, scrierea sumeriană a fost adoptată şi adaptată
fn mod practic de către toate popoarele acestei părţi a lumii
care aveau o cultură proprie. Studiul limbii şi al literaturii
sumeriene a devenit una din principalele discipline ale cercuri-
lor intelectuale din vechiul Orient Mijlociu, cercuri_fparte res-
trinse, dar foarte influente. Graţie cuceririlor realizate de că­
tre sumerieni pe plan intelectual şi spiritual, civilizaţia antică
a Orientului Apropiat a putut cunoaşte o nouă şi puternică
dezvoltare. Să nu uităm totuşi că, de fapt, aceste cuceriri erau
| produsul civilizaţiilor a cel puţin ţrei grupe etnice : protoirani-
enii, vechia semiţi şi sumerienii înşişi.
£ Ultima fază a civilizaţiei sumeriene, faza! e a r l y l i t e r a t e a
I cunoscut o continuă dezvoltare a cuceririlor materiale şispi-
Iriţîiale, care, de cele mai multe ori, proveneau din perioada
■ precedentă, mai creatoare, ceea ce este în special cazul cu
/scrierea. Scriereapictografică şi ddeografică a acestei perioade
4. a fost transformată cu timpul într-una complet sistematî^âts
/ftpur fonetica. La sfîrşitul acestei faze ea putea fi utilizată
\fihiar şi pentru întocmirea unor texte istorice complicate.
Probabil că în timpul acestei^ faze e a r ly lite r a te sau poate
chiar spre sfîrşitul fazei p r o to lite r a te , s-au constituit pentru
prima dată puternice dinastii sumeriene. Gu toate luptele ne-
incetate pe care oraşele le duceau unele cu celelalte pentru
hegemonia asupra întregului Sumer, unele dintre ele au ajuns
— este adevărat că pentru scurt timp — să-şi întindă frontie­
rele statului departe de Mesopotamia de Jos. Astfel s-a format
ceea ce am putea numi_aLdoilea imperiual iştoriei Orientu-
lui Apropiat, un imperiu în care de astă dată rolul predomi-

281
 nant l-au avu t su m erien ii. A p o i, c a şi imperiul semitic care.
probabil, l-a p reced at, e l a sfîrşit prin a sl&bi şi apoi s-a fă-
rtmiţat. S em iţii a k k ad ien i, ca re niciodat& nu încetaseră de a
s e infiltra în tară, au d e v e n it a co lo din ce tn ce mai puternici,
pîn& în m om entul în care p erioada propriu-zis sumeriană «
luat sfîrşit cu dom nia lui Sargon cel Mare, despre care putem
sp u n e că m archează în cep u tu l ep o cii sumero-akkadiene.
■ Să adăugăm , în c o n c lu zie, că ar putea fi interesantă încer­
carea d e a sta b ili cu ex a ctita te, pe cît e posibil, cronologia
diferitelor sta d ii a le c iv iliz a ţie i M esopotam iei d e Jos, aşa cum
le-am recon stitu it m a i su s. A cea stă încercare pare cu atit mai
urgentă, c u c ît d e m ai m ulţi ani e x istă din nou tendinţa de a
fo lo si o cro n o lo g ie „înaltă" — v o m ved ea imediat în ce sens
— c e e a c e c o n stitu ie o g r eşea lă cu totul explicabilă din partea
arheologilor.
Să pornim d e la celeb ru l H a m m u r a b i , personaj „cen­
tral" al isto riei şi cro n o lo g iei m esopotam iene. Acum cîteva
ze c i d e ani s e cred ea că ‘î n ceputul dom niei sale datează din
seco lu l al X X -le a î.e.n . A stă zi s e adm ite în general că
e l nu s-a urcat p e tron d ecît m ai tirziu, probabil in
1750 î.e ji. în realitate, s-ar p u tea ca aceasta să se fi petrecut
rhi?r cu c îte v a d e c e n ii m ai tîrziuv NTu de mult încă se mai
credea că în tre în cep u tul d om n iei lu i H a m m u r a b i şi
dom nia anterioară a reg elu i Sargon cel Mare din Akkad —
alt rege m esopotam ian, d e asem enea ,^central" — s-ar fi
scurs aproxim ativ şap te s e c o le j s e ştie însă astăzi că doar
a n d se c o le ş i jum ătate despart începuturile acestor două
ldomnii. In con secin ţă a ceea a lui Sargon a început în jurul
anului 2300 î.e.n. D acă presupunem , bazindu-ne pe durata
fazei de dezvoltare a scrierii cuneiform e, că perioada e a r ly -
l i t e r a t e a ep ocii sum eriene a cuprins aproximativ patru
secole, ea ar fi început, în acest caz, în jurul anului 2700 î.e.n.
Perioada p r o t o l i t e r a t e care a precedat-o n-a durat probabil
decît două s e c o le ; deci v îrsîa eroică, contlnuată de aceâsta
\
282
 din urmă, poate fi datată din .primul secol al m ileniului al
fi treilea î.e.n. Cit despre venirea cuceritorilor sum erieni pri-
/ mitivi in Mesopotamia de Jos, e a trebuie să fi avut loc in
] ultimul sfert al mileniului al p atru lea î.e.n. Dacă admitem
! d civilizaţia irano-semitică, pe c a re au găsit-o acolo, durase
cinci sa u ş a s e secole, prim a colonizare a M esopotam iei de
Jos a tr e b u it, î n a c e s t c a z , s ă s e fi p e tre c u t în tim pul prim ului
sfert al mileniului al patrulea î.e.n.
 X X IV
SUFERINŢA ş i r e se m n a r e

PRIMUL „IOV“

„Z eul m eu, ziua stră lu c e şte lu m in o asă pe p&mlnt;

p e n tru m in e ziu a e ste n eag ră.

Lacrimile, tristeţea, neliniştea şi desperarea

s-au cuibărit Inlăuntrul meu.

Ursita rea mă tine In mina el, îmi ia suflarea vieţii,

Frigurile rele scaldă trupul meu... m
Zeul meu, o. Tu, tatăl care m-ai zămislit,
ridică-mi faţa.

Cit timp oare nu mă viei lua Tu In seamă,

mă v ei lăsa Tu fără proteguire ?

Cit timp oare mă vei lăsa Tu fără reazem... ?*

Am citat aceste rînduri — în tre altele — la 29 decembrie
1954, Intr-o com unicare făcută la S o c le ty of Diblical Litera-
ture, intitulată : Un om şi z e u l său, preludiu sumerian la tema
lui Iov1. Ele apar(in unei Încercări p o etice p e care o reconsti-
1 In engleză : A S u m e ria n V e rs io n o l J o b M otU .

284
 [ lulscm ,«Ia»t an, pe baza mal multor tăbliţe şi Iragmente
descoperite la N i p P u r •
I X lată deci mai bine de o mie de ani Înainte de a fi fost alcă-
Ifoltă Cartea lui Io v , un text sumerian anticipa accentele pe
l/care Biblia avea să le facă atît de puternice şi atît de familiare.
înţelepţii sumerieni credeau şi învăţau pe ceilalţi că neno-
i ffoclrlle omului slnt rezultatul"păcatelor şi nelegiuirilor sale, că
Jnu există om fără vină. După ei, aşa cum am văzut, nici o
jsui'erinţă omeneascănu poate fi nedreaptă şi nemeritată. Tot-
/ deauna, spuneau ei, omul este cel ce trebuie dojenit şi .nici-
/ odată zeii. Cu toate acestea se găseau_sumerieni care, In
1 momente de restrişte, erau ispitiţi, să pună la îndoială buna-
[ credinţă şi spiritul de, dreptate al zeilor. Şi poate că pentru a-
| preveni o asemenea pornire şi a preîntîmpina orice deziluzie
a oamenilor în legătură cu ordinea divină, unul dintre înţe-
|leptii despre care vorbim a Întocmit acest eseu moral a cărui
J traducere o dau mai jos.
| Fio ca omul care e pradă resţriştei. proclamă poetul nos­
tru, să se mulţumească să-şi slăvească zeul1. Este singurul
mijloc folositor. Să-l slăvească fără Încetare, oriclţ de nedrepte
i s*ar părea suferinţele şi nenorocirile sale, să geamă şi să
plingă înaintea lui, pînă cind zeul va pleca urechea binevoi­
toare la rugăminţile sale. Totodată poetul nostru Încearcă
să-şi fundamenteze ideea, el vrea să convingă, dar In acelaşi
timp să şi Încurajeze pe cititor. Cum procedează el ? Recurge
la raţionamente, la speculaţii teoretice ? Nu, căci sumerian
fiind, are spirit practic şi preferă să se sprijine pe un exemplu.
Iată deci un om care fuseşe, pe cit se pare, bogat, Înţelept
şi drept, Înconjurat atît de prieteni^cîţ şi de rude, şi pe care
într-o zi b o a la şi suferinţa l-au copleşit. A blestemat sau ai
i n .,n «nrha de zeul personal'' acela care, după credinţa sumeriană,
L 1H f f S Ş - - b » şl Intervin., i . c . . . . . c . u t ,
!n favoarea sa.

285
 h u lit el oare ordinea divină ? C îtuşi de puţin. S-a înfăţişat ca i
um ilinţă în a in te a zeului său, a v ărsat lacrimi, şi-a revărsat du-
re re a în rugăciune, l-a im plorat. Zeul a fost foarte mulţumit
d e ac ea stă atitu d in e şi s-a lăsat înduioşat. El i-a ascultat cu
b u n ăv o in ţă rugăciunea, l-a scăpat de necazuri şi i-a preschim.
b a t n en o ro c ire a în bucurie.
A ce st p o em p o a te fi îm părţit, In lin ii m ari, în patru părţi.
El în c e p e p rin tr-o sc u rtă introducere care îndeamnă pe om
să -şi la u d e zeul, să-i slă v ea scă calităţile sale divine:
„Omul să slăvească fără încetare perfecţiunea zeului său,
Omul să laude din toată inima cuvintele zeului său,
Cel care locuieşte în ţara dreaptă să se tînguiască,
In Casa cîntărilor, să fie mijlocitor pentru soţia sa
şi pentru prietenul său...
Tînguirea să înduioşeze inima zeului său,
Căci omul, fără zeu, nu şi-ar obţine hrana*.

In co n tin u a re , în p a rte a a tre ia 1, poetul, după ce a zugrăvit

s itu a ţia n e n o ro c itu lu i, răm as sin g u r şi părăsit de toţi, îl pune
s ă sp u n ă :

„Sînt un om, un om luminat,

totuşi celui care mă respectă nu-i merge bine.
Cuvîntul m eu adevărat a fost prefăcut în minciună.
Omul m îrşav m-a acoperit cu Vîntul din Sud,
sînt nevoit să-l slujesc.
Cine nu m ă respectă m-a umilit in faţa Ta.
Tu mi-ai dat m ereu alte suferinţe.
Am in tra t în casă şi m intea mi-e înceţoşată.
Eu, omul, am ieşit în stradă,
grea îmi este inima,
îm potriva mea, viteazul, sincerul meu păstor s-a miniat,
m-a priv it cu vrăjm ăşie ;
Păstorul m eu a chem at puterile rele

1 A doua parte este prea prost păstrată pentru a încerca să o tra­

ducem.
 „„potriva m e a ' a d e v ă r a t ,

prieti mîrşav a i te împotriveşti...

0D1tu zeul meu, Tu nu cu tinerii neştiutori?
S l î ^ elep^ \ C t r u oe slut socotit printre cei neştiutori?
Eu, pretutindeni în jur.
HraD* S ♦„tuşi hrana mea este foamea.
cîre soarta a fost hotărîtă pentru toţi.
In zi^ a care mi-a fost hărăzită este suferinţa .
fierbinte pe care cel ce p ătim e şte o în ă lţă ze u lu i său,
RUf J p a s tă a treia p a rte a p o e m u lu i:
încheie
. Zeul meu, voi sta în faţa Ta,
j’ţi voi spune...; cuvîntul meu este geamăt.
Iţi voi vorbi de aceasta,
mă voi plînge de amărăciunea drumului meu,
Voi deplinge lipsa de înţelegere...
Ah 1 nu-i îngădui mamei care m-a născut
să-şi curme plinsul pentru mine în faţa Ta,
Nu-i îngădui surorii mele să scoată un cîntec de bucurie,
Nenorocirile mele să le povestească plingind în faţa Ta !
Soţia mea să exprime cu durere suferinţele mele 1
Cîntăreţul să deplingă soarta mea atît de a m a ră !
Zeul meu, ziua străluceşte luminoasă pe p ăm în t:

Lacrimile^ triste te ajn e lm îste^ ş^ d esp y arg g

s-au cuibărit înlăuntrul meu
S u fe rin ţa m ă r n n r ir^ Q

Ursita rea mă tine-in-mina pi. jm jj^ p f la r e a vieţii.

Zeul meu, o, TuT^tatS care m-ai 7-ămişlit,

înalţă-mi faţa,
Ca pe o vacă nevinovată, cu milă... geamătul,
Cît timp oare nu mă vei lua Tu în seamă,
mă vei lăsa Tu fără proteguire ?
 Ca pe un bou,...
Cît timp oare mă vei lăsa Tu fără reazem?
Spun ei — înţelepţii îndrăzneţi —, cuvinte virtuoase şi
fără Înconjur:
„Niciodată un copil fără păcat n-a ieşit din vreo femeie,
Niciodată un băietan nevinovat n-a existat
din vrem urile străvechi".
în sfîrşit, ce a d e-a p a tr a p a rte re la te a z ă fericita încheiere
a c e lo r in tîm plate. R u g ă ciu n ea om ului a fost ascultată, zeul
să u i-a în d e p lin it-o . S la v ă lu i !
„Omul — zeul său a plecat urechea
la ale sale lacrim i am are şi la plînsul lui ?
Tînărul — plînsetele şi bocetele sale
au îm bllnzit inima zeului s ă u :
Cuvintele virtuoase, cuvintele sincere rostite de el,
zeul său le-a primit.
Cuvintele pe care omul le-a m ărturisit în chip de rugăciune
A u fo s t plăcute..., inimii zeului său,
şi zeul său n-a mai fost unealta ursitei rele
...care apasă inima,... înăbuşă,
Demonul-boală învăluitor, care-şi desfăşurase larg aripile sale,
el l-a re s p in s ;
Răul care l-a lovit ca un..., el l-a în lă tu ra t;
Ursita rea care fusese p en tru el hotărîtă, din vrerea sa,
a îndepărtat-o.
A preschim bat în bucurie suferinţele omului,
A pus lingă el genii binefăcătoare
ca păzitoare şi proteguitoare,
A dat... îngeri cu înfăţişare plăcută".

Rîndurile pe care le-am citat nu reprezintă întregul poem,

ci doar cele mai inteligibile părţi ale textului. Limba sume­
riană, după cum am mai spus-o, ne este încă insuficient cunos­
cută şi fără îndoială că mai tîrziu traducerile noastre actuale
vor fi modificate şi îmbunătăţite.
Acest poem sumerian nu are, desigur, nici însemnătatea,
nici profunzimea de gîndire şi nici frumuseţea de exprimare a

288
 RHM M Iov. Este totuşi de un mare interes, pentru că repre-
prima încercare scrisă pe care a făcuj-e vreodată omul
asupra străvechii şi totuşi foarte modernei probleme a sufe-

11 "'"istoria descoperirii şi, mai ales, a reconstituirii sale merită

f să fie povestită. Ea este într-adevăr caracteristică pentru genul
de cercetări şi de studii care trebuie făcute cu multă răbdare,
k : pentru a realiza „îmbinările" gingaşe ale unor documente
răzleţite şi adeseori deteriorate, îmbinări care permit să se
■reconstituie textul operelor sumeriene.
I Textul eseului de mai sus a fost reconstituit, pornind de la
' $ase tăbliţe şi fragmente de lut dezgropate de. membrii primei
■expediţii trimisă la Nippur de către Universitatea din Pennsyl-
■vania. Patru din aceste piese sînt acum la U n iv e r s ity M u se u m
■ din Philadelphia, iar două la Muzeul de antichităţi orientale
jdin Istambul.
Pînă la data conferinţei mele, doar două dintre cele şase
■piese, ambele provenind de la U n iv e rsity M u se u m , fuseseră
■ publicate şi din această cauză textul poemului rămînea în
■ mare parte necunoscut sau neînţeles. Or, în timp ce mă gă-
■ /se am la Istambul în 1951—-1952 ca F ulbright P rofessor am in-
/dentificat şi copiat la Muzeul de,antichităţi orientale cele două
/ bucăţi legate de poem. întors la Philadelphia, am găsit, cu aju­
torul lui Edmund Gordon, asistent de cercetări la Departamen­
tul mesopotamian al muzeului, cele două fragmente păstrate la
, U niversity M useum care le completau pe celelalte două, păs-
trate la acelaşi muzeu. Insă în timp ce noi revizuiam tradu­
cerea poemului pentru publicarea finală, ne-a venit în minte
că cele două fragmente de la Istambul completau la rîndul lor
două dintre cele patru bucăţi de la Philadelphia. Cu alte cu­
vinte, ele aparţineau de fapt aceloraşi tăbliţe, însă fuseseră
despărţite fie într-o epocă foarte îndepărtată, fie în decursul
săpăturilor şi duse separat la cele două muzee, unele rămînînd

Istoria începe U Sumei 289

18 -
130 m a lu rile Mării
<ie M arm arn, celelalte Uf
M a i tir z iu ------- in 1 9 5 4 , t n d e c u r s u l u n u i s *& An»»
c u t I a Istam bul • I n c a lit a t e d o c e r c e tă to r i ^
g e n ------ axn. avut posibilitatea să verific c» B oliS
îm p ră ş tia te a t î t d e d eparte unele de celelalte
-»»com p le m e n t a r e - Aceste părţi ..complemenw
cealaltă p a r t e a Oceanului, mi-au permis s ă s t r i n tifica^
•de c e a xxxal mare parte a textului poemului.1^ 14
s ă tr a d u c vorba de primul eseu scris despre
dat s e a m a oă er s l
m i - a m u p u n e re i xnului.
suferinţa
 XXV
d o u a l is t e d e t it l u r i

PRIMELE CATALOAGE DE BIBLIOTECA

. Poemele şi eseurile pe care le-am prezentat în această lu­

crare nu reprezintă decît o mică parte a textelor sumeriene de
care dispunem la ora actuală, fără a mai socoti nenumăratele
tăbliţe care urmează să fie dezgropate. In timpul primei jumă­
tăţi a mileniului al doilea I e s . , în şcolile din Sumer se studiau
tot felul de oipere literare. Ele erau înscrise pe tăbliţe, prisme
.şi cilindri de argilă, ale căror formă şi mărime erau potrivite
după conţinutul lor.
Deoarece aceste diverse obiecte — cărţile de atunci — tre­
buiau bine păstrate şi aşezate undeva, s-a presupus că peda­
gogii şi scribii le clasau Intr-o anumită ordine şi 'întocmeau
ipentru ele liste corespunzătoare Intr-adevăr, în 1942, am des­
coperit două liste de acest g e n : una se găseşte la Luvru, iar
/cealaltă la University Museum.
L Aceasta din urmă este o tăbliţă ceva mai mică de 6,5 cm
lungime, cu o lăţime ceva meu mare de 3,5 cm, în stare exce­
lentă. Scribul care a întocmit-o a reuşit să înscrie pe cele
două feţe ale ei, care sînt împărţite în două coloane, titlurile
a 62 de opere. El a împărţit primele 40 de opere în patru grupe
a zece titluri, despărţite unele de celelalte prin linii, iar ulti­
mele 22, într-un grup de nouă şi altul de treisprezece titluri.
Cunoaştem astăzi, în totalitate sau parţial, cel puţin 24 de
opere cărora aceste titluri le corespund şi s-ar putea să avem

I®* 291
şi fragm ente m ai m ari a le c e lo rla lte texte, însă deoarece
titlu rile lu c ră rilo r su m e rie n e s e com puneau dintr-o parte a
prim ului lo r rin d — şi In g e n e ra l din primele cuvinte ale
acestu ia — e s te im posibil să se identifice titlurile poemelor
şi e seu rilo r al c ă ro r în c e p u t a d ispărut.
C itito ru l n -a r tre b u i m ai a le s să-şi închipuie că n-am avut
d e c ît să aru n c o sim p lă p riv ire p e n tru a constata că respectiva
tăb liţă e ra d e fap t u n „c ata lo g ". O zărisem într-un raft al mu­
zeului şi c în d am în c e p u t s-o stu d iez n u aveam nici cea mai
m ică idee d e ce a r fi p u tu t să conţină. Am presupus mai întîi
că e v o rb a d e u n p o em n e c u n o sc u t şi am început traducerea
sa ca şi cum ar fi fost u n te x t continuu. De fapt am fost sur­
prins că „ v e rs u rile - sa le s în t extrem de scurte şi nu puteam
inţelege d e ce scrib u l tră s e se linii în tre diferitele pasaje. Tre­
buie să m ărtu risesc c ă n -aş fi p u tu t descoperi că aveam de-a
face cu u n „catalo g ", d a c ă conţinutul unui mare număr de
opere sum eriene n u m i-ar fi d ev en it foarte cunoscut datorită
anilor îndelungaţi p e c a re i-am p e tre c u t adu rund textele lor.
Citind şi răscitin d frazele m icii tăbliţe, am fost pină la urmă
frapat de analogia lo r cu prim ele rînduri a mai multor poeme
sau eseuri pe c a re le cunoşteam bine. Am făcut deci verificări
precise şi am c o n sta tat c ă poem ul m eu era pur şi simplu o
listă de titluri.
După ce am d escifrat tăbliţa, m i-a ven it ideea să caut dacă
nu cumva se găseşte v reu n docum ent de acelaşi gen, încă ne­
identificat c a atare, p rin tre num eroasele texte publicate de
diferitele m uzee în ultim ele decenii. Studiind Textele reli­
gioase sumeriene, editate d e m uzeul Luvru, am descoperit că
tăbliţa AO 5393 — a cărei copie a fost făcută de Henri de
Genouillac, luînd textul drept un imn, — era de fapt şi
ca un „catalog". M ulte din titlurile m enţionate în tăbliţa de
la Unlverslty M useum figurau acolo. Mi s-a păru t chiar, jude­
cind după scris, că cefle două liste fuseseră, poate, redactate
392
 de acelaşi s c rib . T ă b l iţ a d e la L u v ru e ste îm p ă rţită ş i e a în
patru co lo a n e , d o u ă p e f a ţ ă şi d o u ă p e v e rso ş i c o n ţin e 68 de
I titluri, c u ş a s e m a i m u l t d e c î t a c e e a d e la University Museum.
( patruzeci şi t r e i d i n t r e e l e c o r e s p u n d u n o r titlu ri a le a cesteia
I din urm ă, c u t o a t e c ă e l e n u s î n t î n t o t d e a u n a în sc rise în ace-
[ eaşi o rd in e . D im p o tr iv ă , 2 5 d e t i t l u r i a l e t ă b l i ţ e i d e la Luvru
I nu fig u re a z ă p e c e a d e l a P h i l a d e l p h i a . O p t d in tre ele desem ­
nează o p e r e d in c a r e p o s e d ă m p ă r ţ i î n s e m n a t e . C ele d ouă
| liste m e n ţio n e a z ă î n t o t a l 3 2 d e o p e re p e c a re le cunoaştem .
E ste g r e u s ă s t a b il i m p r i n c i p i u l d u p ă c a r e s -a c ălău z it sc ri­
bul p e n tr u a - ş i î n t o c m i c a t a l o a g e l e , c ă c i c e l e 43 d e titlu ri
I com une c e l o r d o u ă l i s t e n u f i g u r e a z ă în a c e e a ş i ordine
în tr-u n a ş i î n c e a l a l t ă . Apriori s - a r p u t e a c r e d e c ă o perele
au fo st c la s a t e d u p ă c o n ţ i n u t u l lo r . A c e s t a e s t e d o a r cazul
u ltim e lo r t r e i s p r e z e c e t i t l u r i a l e t ă b l i ţ e i d e la University
Museum, t e x t e l e „ e d u c a t i v e - . T r e b u i e n o ta t c ă n ici u n u l din
a c e s te t i t l u r i n u f i g u r e a z ă p e t ă b l i ţ a d e la L uvru.
N u ş tim î n c ă î n m o d p re c is la oe s e rv e a u a c e s te catalo ag e
şi nu p u te m f a c e d e c î t u n e le p re su p u n e ri. P o a te c ă sc rib u l c are
le -a în t o c m i t a v ru t să-şi n o te z e titlu rile a c e sto r tă b liţe în
m o m e n tu l în c a re le „ am b ala - in tr-u n rh ip sa u când le sc o tea
d e a c o lo , sa u p o a te a tu n c i c în d le a şe z a p e ra ftu rile bibliotecii
„ c a s e i t ă b l i ţ e l o r - . S e p o a te c a o rd in ea titlu rilo r c a re figurează
î n c e le d o u ă d ocum ente să t i fost m ai a le s în fu n c ţie d e m ă­
rim ea tăb liţe lo r. D o ar noi d e sc o p eriri n e v o r p e rm ite s ă rezol­
văm problem a.
P rin tre titlu rile m en ţio n ate in c e le d o u ă catalo ag e, unele
c o resp u n d u n o r o pere d e c a re ne-am o c u p at în capitolele p re ­
c ed e n te . A c e ste a s î n t :

j E n e n i g du e : („S tăpînitorul, ceea cese cuvine*: al

treilea titlu"al Tăbliţei de la University Museum şi poate şi
1 tăbliţei de la L uvru, din nefericire deteriorată in acest loc).
293
Acest titlu desemnează poemul mitic pe care l-am n
Crearea hirleţului, ale cărui prime rînduri au stat la bazT^
punerii mele de la capitolul XII asupra concepţiei sumerieni \
despre crearea lumii.

2. E n l i l S u d u ş e : („E n 1i 1 întinzindu-se departe...*«aj

cincilea titlu pe cele două liste). ^Desemnează un imn.închi-
nat lui E n l i l din care am citat pasaje întregi în acelaşi ca­
pitol XII.

3. U r i a : („zilele creaţiunii": al şaptelea titlu al celor

\ două cataloage). Desemnează poemul, epic G h i 1g ameş,
\ E n k i d u şi Infernul (A se vedea capitolul XXIII). Cuvintul
U r i a este menţionat încă de două ori pe liste. Scribul nostru
dispunea probabil de alte două opere începînd cu aceleaşi
\ cuvinte, dar n-a găsit de cuviinţă să le deosebească.

*4- E n e K u r l u t i l a ş e : („Stăpînitoral spre Ţara celor

\ v ii": al zecelea titlu al celor două liste). Desemnează legenda
jpe care am intitulat-o G h i 1g a m eş şi Ţara celor Vii şi care
Iredă omorirea balaurului (Capitolul XXII).

5. L u k i n g i a A g : („Crainicii lui A g g a " ; al zecelea ti­

tlu al tăbliţei de la University Museum nu figurează în cea
de la Luvru). Acest titlu sumerian — în care se menţionează
doar prima silabă a numelui A g g a — desemnează poemuA
epic G h i l g a m e ş şi A g g a, a cărui semnificaţie politică
am arătat-o în capitolul IV. ^

6. H u r s a g a n k i b i d a : („Pe muntele cerului şi al pă-

mîntului": al şaptesprezecelea titlu al documentului de la Uni­
versity Museum nu figurează în cel de la Luvru). Desemnează

294
 M froversa Vitele ş i G r in e le (a se vedea capitolul XIII) care
f ‘rată concepţia sumeriană despre creaţia omului.

7. Ur u n a n a m: („Priviţi oraşul * : al douăzecişidoilea

I titlu'al doăxmehtului de la University Museum nu figurează
în cei de la Luvru). Desemnează imnul închinat lui N a n ş e
! (a se vedea cap. XIII), text căruia i-am subliniat importanţa
f;pentru istoria eticii sumeriene.
»- Lu d a l b a n d a : („L u g a l b a n d a ' : al treizecişinouă-
Jlea titlu al documentului de la Philadelphia nu figurează in cel
yie la Luvru). Desemnează poemul epic L u g a 1b a n d a şi
lEnmerkar (A se vedea capitolul XXIV).
t 9. A n g a 1t a k i g a 1ş e : („De la Marele de Sus spre Ma-
rele de J o s " : al patruzecişiunulea titlu al tăbliţei de la U ni-
versity Museum şi al treizecişipatrulea titlu al celei de la
Luvru). Desemnează poemul mitic Coborîrea I n a n n e i în
Jniern (A se vedea capitolul XXI).

10. M e ş e a m i d u d e n : („Unde te-ai dus ?* : al cincizeci-

lea titlu al documentului de fa Philadelphia nu figurează în
cel de la Luvru). Desemnează opera .despre viaţa şcolară, de;
care a fost vorba la capitolul II. Se compune din ultimele
cuvinte ale primului nînd al tex tu lu i: P u m n e d u b b a
u u 1 a m m e ş e i d u d e n ? f„Şoolarule, unde te-ai dus din
frageda ta copilărie ?“). Dacă, îm potriva obiceiului, scribul nu
a desemnat această operă prin primele sale cuvinte D u m i i
e d u b b a („Şcolaruţe") este, poaite, pentru a evita de a fi
confundată cu altele care începeau cu aceleaşi două cuvinte.1

11. U u l e n g a r r a : („Pe vremuri, ţăranul*: al cincizedşi-

treilea^titliTal documentului de la University Museum nu fi­
gurează în cel de la Luvru). Desemnează eseul care conţine
sfaturile unui plugar către fiul său, acest prim Almanah agri­
col de care am vorbit la capitolul X.
 —— vj
la . rxx x ^
xxx. xx\x este
I sp ra v a . z e u lu i "N x xx xx z.«x poemMl mitic
a. ^ATse Vedee

A i XX g i T e i ^ ..O m x i\e .
■ â. titlu a l t S b l i \ e i d e U Yhcvt^
U n iv e rs ity M u s e u m ) . D e s e m a t^
x e s e m s ^ i i i d e case a
■?*t
 EPILOG MDCCCCLV
tăbliţele s u m e r i b n e d i n c o l e c ţ i a h i l p r e c h t

UN BLESTEM ŞI UN PLAN

i; Aceste rînduri au fost scrise în cea mai mare parte la lena

(R.D.G.) unde am petrecut 10 săptămîni in toamna anului 1955
pentru a studia tăbliţele şi fragmentele literare sumeriene
. păstrate la Universitatea „ F r ie d ric h Schiller". Documentele,
^dezgropate în urmă cu mai bine de 50 de ani la N i p p ii r,
făceau parte din colecţia particulară a lui Hermann Hil-
lprecht, primul titular, al catedrei de asiriologie pe care ac-
tualmente o ocup eu la Universitatea din Pennsylvania. Ca şi
celelalte piese ale colecţiei \ ele au fost donate universităţii
germane în 1925, după moartea lui Hilprecht.
Timp de 15 ani am încercat în zadar să mă duc la lena. Mai
întîi au fost naziştii, apoi a venit războiul şi în sfîrşit, aşa-zisa
qprtină de fier. Tensiunea între cele două „blocuri1* slăbind
în 1955, momentul mi s-a părut bine ales pentru o nouă în­
cercare. Mi s-a acordat într-adevăr autorizaţia cerută şi tot
timpul cît am stat la lena membrii Universităţii „Friedrich
S c h ille r " au dovedit faţă de mine un spirit de colaborare că­
ruia îi aduc omagii. In special conservatorul adjunct al colec­
ţiei, dr. Inez Bemhardt, care are în păstrare tăbliţele cunei­
forme, mi-a acordat un ajutor nelimitat.

1 Aceaslă colecţie conţine In total 2500 tăbliţe ţi fragmente de diferita

provenienţe.
 Colecţia Hilprecht conţine aproximativ 150 piese literare
sumeriene. Vreo sută sînt de dimensiuni extrem de reduse'
şi n-au rămas din ele decît cîteva rînduri, adeseori incomplete.
In schimb celelalte sînt în stare destul de bună şi 13 dintre
ele cuprind între 4 şi 8 coloane de scriere. Toate genurile li.
terare sînt reprezentate : mituri şi epopei, imnuri şi lamentaţii,
documente istoriografice, cărţi cu sentinţe, eseuri, proverbe,
controverse ; se găsesc chiar unele „cataloage*. Printre aceste
texte puţine opere sînt necunoscute. Să subliniem totuşi cîteva
„noutăţi* interesante: un imn închinat zeului Hendur-
s a g g a ; un dialog de dragoste între In an na şi Du*
m u z i ; un mit privitor, 'între altele, 3a un zeu şi o zeiţă a
Infernului; -un fragment dintr-un mit consacrat zeilor fraţi
care au făcut cunoscut sumerienilor o r z u l o scrisoare de
rugă fierbinte trimisă de către un anume Gudea „zeului
său personal* ; în sfârşit, două preţioase liste de titluri.
Cu tot interesul pe care-1 pot trezi aceste texte, trebuie
totuşi să spun că importanţa pentru noi a colecţiei Hilprecht nu
constă în aceasta, cel puţin în ceea ce priveşte textele „lite­
rare* (vom reveni de îndată asupra unui document de un gen
cu totul diferit). Este intr-adevăr extrem de important, în sta­
diul în care ne aflăm cu cercetările noastre, să putem com­
pleta mai întîi operele cunoscute, dar care au lacune, ale
căror fragmente au fost adunate datorită eforturilor din ultimii
douăzeci de ani. Cele mai multe au fost reconstituite pornind
de la tăbliţe şi fragmente provenind de la toate muzeele lumii
şi în special de la cele din Istambul şi Philadelphia. Piesele la
care am avut acces la lena, dîndu-ne posibilitatea unor noi
completări, vor permite în multe cazuri să punem la punct
aceste reconstituiri. Şi acesta este un factor de progres de cea
mai mare importanţă.
Iată un exemplu:
Printre tăbliţele colecţiei Hilprecht, şapte conţin un text de
trei sute de rînduri, care s-ar putea intitula : Blestemul cetâ/ii
A g a d e sdu E k u r răzbunat. Cunoaştem din această operă

298
 f 20 de- fragmente, publicate sau inedite. Deoarece nu
C#mreaăsit în întregime a doua Jumătate a textului, ne înşe-
Mem asupra adevăratei sale semnificaţii. Dat fiind că o mare
parte a povestirii reda devastarea şi jefuirea cetăţii A g a d e ,
se credea că este vorba de o „lamentaţie", deşi această com­
poziţie se deosebeşte foarte mult prin forma sa de altele de
aceiaşi gen, cum ar fi: L a m e n t a ţ i a asupra distrugerii cetăţii
Ur, sau L a m e n ta ţia a s u p r a d i s t r u g e r i i c e t ă ţ i i N i p p u r . Dacă\
se examinează tăbliţa cu patru coloane de la lena, foarte bine (
conservată, unde sînt înscrise ultimele 138 rînduri ale acestui \
text, reiese că nu este vorba de loc de o lamentaţie, ci de un
document istoriografie, redactat intr-o proză deosebit de poe-l
jică. Autorul său, filozof şi totodată poet, căuta să explice un\
,eveniment istoric a cărui gravitate căpăta în ochii sumerieniy
lor importanţa unei catastrofe.
r In jurul anului 2300 î.e.n. (după cronologia „ j o a s ă " s e ­
mitul Sargon a cucerit întreaga Mesopotamie. După ce a pus
fstăpînire pe principalele OTaşe sumeriene, K i ş la nord şi
lUruk la sud, el a devenit stăpînul întregului Orient Apro*
ipiat, al Egiptului şi Etiopiei. Şi-a stabilit capitala la A g a d e,
oraş situat în nordul Sumerului, dar a cărui aşezare exactă
jîncă nu este cunoscută. Sub domnia sa şi aceea a urmaşilor
săi imediaţi, A g a d e a devenit oraşul cel mai puternic şi cel
mai înfloritor al regiunii, oraş care primea daruri şi tributuri
de la toate ţările învecinate. Dar această fulgerătoare ascen-
,siune a fost brutal întreruptă prin invazia G u t i i-lor. Acest
popor barbar, coborît din munţii de la est, a atacat oraşul şi
l-a nimicit, după care a devastat întreaga ţară a Sumerului.
Ca mulţi dintre compatrioţii săi, autorul poemului nostru a
fost, probabil, puternic impresionat de acest dezastru. El i-a
căutat explicaţia — singura care se potrivea concepţiei su­
meriene — în mânia zeilor. Istoriograful nostru îşi începe deci
opera printr-o introducere care pune în contrast puterea şi

i A se vedea la sfirşitul capitolului XXIV.

299
 g l o r i a c e t ă ţ i i A g a d e d e l a î n c e p u t u r i l e s a le ş i ru in a şl jalea
c a r e i- a î n s o ţ i t c ă d e r e a :
„ D u p ă c e E n 1 i 1, î n c r u n t î n d u - ş i f r u n t e a d e m in ie, a omorît
p o p o r u l d i n K i ş , c a ş i T a u r u l c e r e s c ş i o în d asem eni unui
b o u p u t e r n i c , a p r e f ă c u t î n p r a f c a s a d in U r u k , după ce la
t im p u l s ă u E n 1 i I d ă d u s e l u i S a r g o n , r e g e a l c e tă ţii A g a d e,
d o m n ia p e P ă m î n t u r i l e d e s u s ş i p e P ă m în tu r ile d e jos*, atunci
( p e n t r u a p a r a f r a z a u n e l e p a s a j e d i n t r e c e le m a i clare) oraşul
A g a d e d e v e n i b o g a t ş i p u t e r n i c s u b c o n d u c e re a iubitoare şi
s i g u r ă a d i v i n i t ă ţ i i s a l e o c r o t i t o a r e , I n a n n a. C asele sale se
u m p l u r ă d e a u r , a r g i n t , a r a m ă , c o s i t o r ş i la p is la z u li; bărbaţii
ş i f e m e ile î n v î r s t ă d ă d e a u s f a t u r i î n ţe le p te ; copiii erau ve­
s e l i ; p r e t u t i n d e n i r ă s u n a u c l n t e c e l e ş i m u z ic a ,- toate ţările
d in j u r t r ă i a u î n p a c e ş i î n s e c u r i t a t e . N a r a m -S i n înfrumu-
s e ţ ă ş i m a i m u l t s a n c t u a r e l e o r a ş u l u i ş i-i rid ic ă zidurile pînă
l a î n ă l ţ i m e a m u n ţ i l o r ; i a r p o r ţ i l e o r a ş u lu i A g a d e rămîneau
l a r g d e s c h i s e . I n o r a ş v e n e a u f ii a i p o p o r u lu i n o m a d din apus,
m a r t u , „ c a r e n u c u n o ş t e a u g r î n e l e " , d a r c a r e aduceau boi
ş i o i d e s o i ; v e n e a u o a m e n i d i n M e 1 u h h a, „poporul pă-
m î n t u r i l o r n e g r e - ş i a d u c e a u p r o d u s e le lo r e x o t i c e ; veneau
e la m iţi ş i s u b a r e e n i , p o p o a r e d i n r ă s ă r i t ş i d in n o rd , încărcate
c a „ v i t e l e d e p o v a r ă - ; v e n e a u a c o lo to ţi c îrm u ito rii, toate
c ă p e te n iile , t o ţ i c o n d u c ă t o r i i d in cîa n p ie , a d u d în d d aru ri In
f ie c a r e l u n ă ş i p e n t r u N o u l A n .
D a r, d in tr - o d a t ă , t o t u l s e s c h im b ă ş i i a tă c a ta stro fa :
„ P o r ţile o r a ş u lu i A g a d e c u m z a c e le p r ă b u ş ite !... Sfînta
I n a n n a l a s ă n e a t i n s e d a r u r i l e 1 l o r ; U 1 m a ş -u l (tem plul lui
I n a n n a) e s t e c u p r in s d e g r o a z ă d e c în d e a a p ă r ă s it oraşul
lă sîn d u -1 în v o ia s o a r t e i ; c a o f e c io a r ă c a r e îş i p ă ră s e ş te în­
c ă p e re a , s f î n t a I n a n n a a p l e c a t d in s a n c tu a r u l ei din
A g a d e ; c a u n r ă z b o in ic c e - ş i z ă n g ă n e a rm e le , e a a înfrun­
t a t o ra ş u l în tr - o lu p t ă c r î n c e n ă şi l-a s ilit „ s ă - ş i a r a te pieptul
d u ş m a n u lu i- . D u p ă u n tim p f o a r t e s c u r t, „ în m a i p u ţin d e cinci
1 A d ic S l e d i s p r e ţ u i e ş t e şi l e r e f u z â .

300
 r - ai nutin de zece zile", cîrmuirea şi regalitatea au pă-
jâje. in ^ s_au înt0rs împotriva oraşului şi A g a d e
. faim os gol şi pustiit; N a r a m - S i n întunecat a plecat
I îmbrăcat în pînză de sac, părăsindu-şi carele şi Iuntrele ne-
folositoare.
[ cui i se datora acest dezastru ? Autorul nostru da unnătoa-
rea explicaţie : în decursul celor şapte ani în care domnia sa
s*a întărit, N a r a m-S i n acţionase împotriva voinţei lui E n-
Ij l ; el îngăduise soldaţilor săi să atace şi să jefuiască E k u r
şi grădinile sale; distrusese atît de mult grădinile E k u r cu
topoarele sale de aramă, Incit „Casa zăcea la pămînt ca un
tinăr mort*; în realitate, „întreaga ţară zăcea la pămînt*. Ba
mai mult, cosise grîul în faţa „Porţii unde nu se coseşte griul*;
dărimase cu cazmaua „Poarta Păcii* ; profanase vasele sacre,
tăiase boschetele din E k u r , prefăcuse în praf vasele de aur,
argint şi aramă ; apoi îngrămădise toate bunurile N i p p u r-u-
lui distrus, pe corăbii ancorate, alături de sanctuarul lui
En 1i 1 şi le-a dus la A g a d e.
Abia înfăptuise el aceste nelegiuiri, că „înţelepciunea părăsi
;cetatea A g a d e" şi „dreapta judecată a cetăţii A g a d e se
preschimbă in nebunie*. Atunci „E n 1i 1," Valul distrugător
care n-are pereche, ce distrugere pregăti pentru că mult iubita
sa casă fusese lovită !“ Ridicind ochii spre munţi el făcu să co­
boare G u t i i „un popor care nu rabdă nici un stăpîn*; „ei
invadară pămîntul ca şi lăcustele* şi nimeni n-a putut să scape
de urgia lor. Drumurile pe pământ sau pe mare au devenit cu
neputinţă de folosit în întregul Sumer. „Crainicul nu şi-a putut
continua călătoria; marinarul nu şi-a putut conduce vasul...;
tîlharii pîndeau drumurile ; porţile zidurilor care închideau in­
cinta oraşului s-au transformat în lu t; toate ţările învecinate
au început să uneltească în spatele zidurilor oraşelor lor.
Pînă la urmă, foametea a cuprins Sumerul; întinsele ogoare
şi cîmpiile nu mai dădeau grîn e; apele nu mai aveau peşte,
iar grădinile irigate nu mai dădeau nici miere, nici vin*. Lip­
surile au făcut ca preţurile să se urce brusc, într-atît încit nu

301
s e p u te a sch im b a u n m ie l d e c ît pe o jumătate s l l a da m
o ju m ătate s i l a d e griu , 6au o jumătate mină de lină ^
A tu n ci, d e frica c a a cea stă revărsare de suferinţe ţi
d e m oa rte ş i d istru gere, să nu cuprindă întreaga „ o o ^
făurită d e E n l i T , opt d in c e le mal importante divinităţi |U
P an teon u lu i su m erian — S i n , E n k i , I n a n n a , N i n u u 4
Işkur, Utu, N u s k u şi N i d a b a — au socotit că«u
tim pul să p o to le a sc ă m în ia lu i E n 1 i 1. Intr-o rugăciune pe care
i-au adresat-o, li prom it că A g a d e, oraşul care a distrus
N i p p u r, v a fi la rîndul lui distrus, aşa cum a fost şi Nip p ur:

„O, cetate care ai îndrăznit să ataci Eku r, tu care ai nesocotit

pe Enlill
A g a d e , tu care ai îndrăznit să ataci Ekur, tu care ai ne*
socotit pe Enlil,
Crîngurile tale să devină mormane de praf...
Cărămizile de lut din care eşti făcută
să se întoarcă In abisul lor,
Să devină cărămizi blestemate de Enki.
Copacii tăi să se întoarcă In pădurile lor,
Să devină copaci blestemat! de N i n i i du.
Boii tăi sacrificaţi — de-ai putea sacrifica femeile tale In
locul lor,
Oile tale înjunghiate — de-ai putea să injunghii copiii tăi tn
locul lor.
Săracii tăi — de-ar putea fi ei siliţi
să-şi înece scumpii (?) lor copii...
A g a d e , palatul tău clădit cu o inimă veselă,
să se preschimbe Intr-o ruină jalnică...
Pe locurile unde ritualurile tale şi sărbătorile tale erau cele*
braţe,
Vulpea care rătăceşte printre mormanele de ruine,
să-şi fluture coada.
Fie ca pe drumurile de tras vasele tale,
Să nu crească decît buruieni ,*
Fie ca pe drumurile carelor tale,
să nu crească decît „planta care geme" j1

1 S 11 a corespunde aproximativ unul litru.

I " . mu» pe drumurile de tra» vasele
8a i Pe a m b a rc a d e re le vaselor tale, .
NldM
0 fiinţă omenească să nu treacă datorită caprelor săl-

a păduchilor (?). a şerpUor şi a scorpionilor.

Pe clmpiile tale
unde creşteau plantele care liniştesc inima*
Si nu crească decît „trestia lacrimilor"
Agade, fie ca in locul apel tale dulci,
sl nu curgă dectt o apă amară.
Cel care spune: „Aş vrea să mă stabilesc în acest oraş”,
nu va găsi un loc bun pentru a se aşeza;
Acel care spune: „Aş vrea să mă odihnesc la A g a d e ”,
nu va găsi un loc bun pentru a dormi.”

Şi, conchide istoricul, este tocm ai ceea ce s-a în tîm p la t:

„Pe drumurile de tras vasele sale
nu mai cresc decit buruieni i
Pe drumurile carelor sale
nu mai creşte decit „planta care geme".
Ba mai mult, pe drumurile de tras vasele
şi pe ambarcaderele vaselor sale,
Nici o fiinţă omenească nu trece din cauza caprelor sălbatice,
a păduchilor (?), a şerpilor şi a scorpionilor.
Pe clmpiile unde creşteau plantele care liniştesc inima,
nu mai creşte decit „trestia lacrimilor".
A g a d e , în locul apei sale dulci,
nu vede curgtnd decit o apă amară.
Cel care spune: „Aş vrea să mă stabilesc în acest oraş”,
nu găseşte un loc bun pentru a se aşeza,
Cel care spune: „Aş vrea să mă odihnesc la A g a d e ”,
nu g&seşte un loc bun pentru a dormi."

Exemplul acestui text arată In suficientă măsură interesul

pe care-1 prezintă tăbliţele sumeriene ale colecţiei Hilprecht.
Dar nici celelalte documente nu sînt mai puţin preţioase. Ba
printre ele se găseşte şi cel mai important, poate, dintre toate.
Este vorba de un plan de oraş, fără nici o îndoială, cel mai
vechi din cîte au ajuns pînă la noi. Tăbliţa pe care a fost de-
senat măsoară - In starea ei actuală - 21 cm pe 18 cm. Pe ea

303
 â olanul cîtorva temple şi al unor edificii dintre cele
se observ _ dIn N j p p u r , al parcului său, al rîurilor şi ca-
I W f l^saie şi in special al zidurilor şi porţilor sale. Planul dă
1 ^ai mult de douăzeci de cote, care, verificate, arată că scara
I ®J0Sl respectată cu stricteţe. Pe scurt, deşi „cartograful" noş-
1 tru a trăit fă ră în d o ia lă î n jurul anului 1500 i.e.n., adică apro­
ximativ acum 3 500 de ani, el şi-a întocmit planul cu precizia
I sŢgrija care i se cer şi colegului său de astăzi.
-• Inscripţiile sumero-akkadiene aflate pe tăbliţă indică, între
S altele, numele monumentelor, ale rîurilor şi porţilor N i p p u r-
K: ului. Or, cele mai multe dintre aceste nume sînt reprezentate
I pun vechile lor „ideograme" sumeriene, cuvintele acrise in
1* akkadiană fiind dimpotrivă in număr mult mai mic. Acesta este
[ un aspect interesant, căci în epoca respectivă Sumerul se afla
î sub dominaţia semiţilor din Akkad, iar limba sumeriană nu
j mai era decît o limbă moartă.
r Planul nu este orientat nord-sud, ci după un ax oblic (de-
Wviaţia este de aproximativ 45° ) . In centru se află numele ora-
I Şului(nr- 1) scris cu vechea ideogramă sumeriană E N-L IL -K I:
| „locul lui E n 1i 1", adică oraşul unde trăia zeul aerului, E n 1i 1,
divinitatea supremă a Panteonului sumerian. Monumentele re­
prezentate sînt E k u r (nr. 2), „Casa Munţilor", templul cel mai
renumit din Sumeria; K i u r (nr. 3), un templu învecinat cu
Ek u r şi care pare să fi jucat un rol important datorită cre­
dinţei sumeriene cu privire la lumea Infernului; A n n i g i n n a
(nr. 4) al cărui contur circumscrie un loc încă neidentificat (în­
săşi descifrarea numelui este incertă); şi foarte departe, în
mahalalele oraşului, E ş m a h (nr. 6), „Sanctuarul Sublim". In
unghiul format de zidurile sud-est şi sud-vest se află K i r i-
ş a u r u (nr. 5), în traducere literală „Parcul din centrul ora­
şului”.
Eufratul (nr. 7), desemnat sub vechiul său nume sumerian
de B u r a n u n, curge de-a lungul oraşului de la sud la vest.
in timp “ la nord-vest oraşul e mărginit de canalul Nun-

2Q_ utaH '• 305

 b i r d u (nr. 8), u n d e , d u p ă u n v e c h i m it \ zeul E n 1 i 1 şi-a vă­
z u t p e n tru p rim a d a tă s o ţia în tim p c e a c e a s ta se scălda şi s-a
în d ră g o s tit im e d ia t d e d in s ă . I n p a r te a d e m ijloc a planului
— p u ţin s p r e d r e a p t a — s e v e d e I d ş a u r u (nr. 9), (n tradu­
c e r e lite r a lă „ C a n a lu l d in m ijlo c u l o ra şu lu i" , cunoscut astăzi
s u b n u m e le d e Ş a tt-e n -N il.
V e c h iu l c a r to g r a f a a c o r d a t în s ă i n m o d v ă d it cea mai mare
a te n ţie z id u r ilo r ş i p o r ţ i l o r o ra ş u lu i, c e e a c e n e face să pre­
s u p u n e m c ă p la n u l a f o s t p r e g ă t i t î n s c o p u ri m ilitare, pentru
a p ă r a r e a o ra ş u lu i. Z id u l d e s u d - e s t e s te s tră p u n s d e trei porţi:
K a g a l M u s u k k a t i m (n r. 10), „ P o a r ta c e lo r Impure se­
x u a l " (d e s c if r a r e a ş i s e n s u l a c e s tu i n u m e m i-a u fost sugerate
d e A d a m F a lk e n s te in ) ; K a g a l M a h (nr. 11), „Poarta Su­
b lim ă " ; ş i K a g a l G u l a (n r. 12), ,,P o a rta M are".
Z id u l d e s u d - e s t a r e ş i e l t r e i d e s c h iz ă tu r i: K a g a l N a n n a
(n r. 13), „ P o a r ta Hui N a n n a " , z e u l- ltm ă s u m e r i a n ; K a g a l
J J r u k (n r. 14), „ P o a r ta U r u k - u lu i" ; ş i K a g a l I g i t o i u -
r i ş e (n r. 16), „ P o a r t a d i n f a ţ a U r- u lu i" . N u m ele acestor
d o u ă u ltim e p o r ţ i a u „ t r ă d a t " , d a c ă s e p o a t e s p u n e aşa, orien­
t a r e a /p la n u lu i : U r u k ş i U r s e g ă s e a u I n tr - a d e v ă r ambele
la s u d -e s t d e N i p p u r .
. O s i n g u r ă /p o a rtă s e d e s c h i d e a /în z id u l d e n o rd -v e st:
K agal N e rg a l (n r. 16), „ P o a r t a l u i N e r g a l " , zeul
c a r e d o m n e a a s u p r a lu m ii I n f e r n u l u i ş i a v e a d r e p t soţie pe
z e iţ a E r e ş k i g a l * .
I n s f î r ş i t , p a r a l e l c u z i d u l n o r d - v e s t ( n r . 17) ş i c u z id u l sud-
e s t (n r. 18) s e a f l ă d o u ă ş a n ţ u r i d e s e m n a t e u n u l ş i c e lă la lt cu
n u m e l e a k k a d i a n (ş i n u s u m e r i a n ) d e H i r i t u m ( „ ş a n ţ" ) .
A m s p u s c ă p l a n u l a v e a c i f r e f o a r t e p r e c i s e . A s i s t e n t u l m eu,
E dm und G o rd o n , le -a s tu d ia t în a m ă n u n ţim e . U n ita te a d e m ă­
s u r ă î n t r e b u i n ţ a t ă a c i e s t e , d u p ă t o a t e p r o b a b i l i t ă ţ i l e , g a r-u l

1 A se v ed e a Ia cap. X II m itul N a şterea zeului Lunii.

* A se v e d e a la cap. X X I CoborJrea I n a n n e i in Intern.

306
 toate că această precizare nu este nicăieri in-
„ L ) . Gar - ul avea 12 „coţi", adică aproximativ
■ dicat* n i g i n n a (nr. 4) m ăsura 30 g ă r i lăţime, adică
f 6 roximativ 180 metri. Canalul de m ijloc avea o lărgime de 4
K apa r i _ a<jică 24 metri — ceea ce corespunde lărgim ii actuale
I a Iui Şatt-en-Nil. Distanţa care separă K a g a l M u s u k k a -
| tim (nr. 10) de K a g a l M a h (nr. 11) este cotată 16 g ă r i ,
I adică aproximativ 96 metri, iar cea care separă K a g a l M a h
I (nr. 11) de K a g a l G u l a (nr. 12), care este aproape de trei
I ori mai mare, este corect indicată ca fiind de 47 g a r i : aproape
| 282 metri. —^
Chiar şi un profan poate să citească cu uşurinţă şi să veri-
i f*ce aceste măsuri pe desenul de la pagina 298. îi v a fi sufi-
[ cient să-şi amintească că un „cui" vertical in H î r ă 60, sau T, şi
un „colţ** 10. Aşa după cum se v a vedea, două co te nu cores­
pund scării. Acestea sînt „7.1/*" 1 înscrise p e plan în unghiul
inferior al Parcului (nr. 5) şi „241/* " 1 al celei de a treia secţi­
uni a zidului de nord-vest. In acest din urm ă caz nu este ex­
clus ca scribul să fi uitat o trăsătură în formă de colţ la înce­
put şi ca cifra să fi fost în realitate 341/*, ceea ce ar reduce-o
la scară.
( tăbliţa pe care figurează acest plan fusese dezgropată la
N i p p u r , în toamna anului 1899, de către arheologii Univer­
sităţii din Pennsylvania. Ea a fost găsită într-un vas de lut ars,
împreună cu vreo 20 de alte piese acoperite cu inscripţii şi
datînd din diferite epoci între anii 2300 şi 600 î.e.n. Acest vas,
dacă judecăm după conţinutul său, constituie, aşa cum spu­
neau cei care l-au descoperit, un adevărat muzeu în minia­
tură. Hermann Hilprecht publicase în 1903 în ale sale E xplo-
rations in B ib le Lnnds (pag. 518) o foarte mică fotografie a

i iu octe ex p rim a ţi de fapt p rin cifra „30" în u n itatea inferioară. In

' i S l t sS a g e s im a lă " /s u m e rie n ilo r baza fiind 60. 30 însem na ,.ju-
mătatea"^ p e 'c îtă vrem e la noi. în rap o rt cu su ta ace| t ro l “ J ° acă cm^
f e d A colo^inde noi scriem 7.50 şi 24,50 se scria deci 7,30 fi 24.30.

307
20*
tăbliţei care n e preocupă. Ea e ra în să inutilizabilă penUu
traducerea ş i interp retarea docum entului (mai mulţi savanţi
au încercat aceasta). D e atunci, acest document a rămas In
sertarele colecţiei H ilprecht, fă ră s ă fi fost copiat sau publi­
cat. Astăzi, în sfîrşit, d u p ă a tîţia ani, dr. lnez Bernhardt a
făcut, sub în d ru m area m ea, o copie foarte îngrijită, iar studiul
care a rez u lta t v a a p ă re a sub sem năturile noastre în Wissen-
schaftliche Z eitschrift a U niversităţii „Prieîdricb SchillerV

l’kţfS ăf-f
 TABELUL ILUSTRAŢIILOR

j Exemplu de Ziggurat. Zigguratul de la Tchokha-Zambil, în Per-

sia Occidentală. Cu toate că este posterior cu cîteva secole epo-
? di sumeriene — secolul al-XIII-lea î.e.n. — este unul din cele
mai bine păstrate din acele faimoase „turnuri în etaje”, sau
„Turnuri Babei” care „legau de cer” templele şi oraşele sume­
riene. Zigguratul de la Tchokha-Zambil, descoperit de curînd
(1953—1956), măsoară aproximativ 45 de metri înălţime.

2. Nippur. Cartierul scribilor.

3. Tăbliţele sumeriene şi prelucrarea lor

a) Dezgroparea unui lot de tăbliţe
b) Tăbliţă curăţată şi reconstituită („Primul Iov" sumerian) v

4. Scara „Turnului în etaje" (Zigguratul de la Tchokha-Zambil).

A se vedea fig. 1.

5. Panou numit „Stindardul din Ur”. Scene din viaţa sumeriană.

Faţa a : Războiul, faţa b : Pacea (sidef şi lapislazuli incrustate
pe fond de bitum. Lungimea : 0,47 m ; lăţimea : 0,20 m. Săpă­
turile de la Ur, 1927), British Museum.

6—7—8. Stindardul din Ux.

Războiul. Detalii.

9—10. Stela numită a „Vulturilor". Fragment al stelei ridicate de

regele Eannatum din Lagaş pentru comemorarea victoriei sale
asupra oraşului Umma (Calcar. înălţime 1,88 m. Prima jumă-

309
 ta te a m ilen iu lu i al tr e ile a I.e.n. s ă p ă tu r ile d e le Tello). Muz*,,
Luvru.

11. P rizonieri. F ragm ent d e s te lă din diorit (înălţime 0,46 m, a doua

ju m ă ta te a m ile n iu lu i a l treilea I.e.n. Săpăturile de la Susai
M u zeu l Luvru.

12. S telă în c in s te a u n e i v icto rii. G resie roşie. Detaliu (înălţime

0. 34 m ; lă ţim e 0,28 m. Prim a jum ătate a mileniului al treilea
1. e.n. S ăp ătu rile d e la T ello). M uzeul Luvru.

13. Cap d e su m erian (C alcar. în ă lţim e 0,07 m. Prima jumătate a

m ilen iu lu i al tr e ile a I.e.n. Săpăturile de la Tello). Muzeul Lu­
vru.
14. S ta tu ie din diorit, n u m ită „G udea arhitectul*. Planul gravat este
c e l al o ra şu lu i L agaş (în ălţim e 0,93 m. In jurul anului 2300 i.e.n.
Săpăturile d e la T ello ). M uzeul Luvru.

15— 16. G udea, r e g e în Lagaş (Statuie din diorit, detaliu şi ansam­

blu. în ă lţim e 1,42 m. Săpăturile de la Tello). Muzeul Luvru.

17. Iştup-ilum , cîrm uitor al oraşului Mari (Statuie din piatră neagră,
în ălţim e 1,52 m. în cep u tu l m ileniului al doilea i.e.n. Săpăturile
d e la M ari). M u zeu l din A lep.

18. Idi-Narum , m orarul (Statuetă din piatră trandafirie, înălţime

0,20 m. Prima jum ătate a m ileniului al treilea i.e.n. Săpăturile
d e la M ari). M uzeul d in A lep.

1 9 __20.Placă v o tiv ă . A nsam blu şi detaliu (Alabastru, 0,28 m pe

0,31 m. Săpăturile d e la H afadje). M uzeul din Bagdad.

21. Stindardul din Ur. P acea : Pescar şi păstor. Detaliu.

22—23. D etalii a le unui sigiliu-cilindru din calcar. Capră şi berbec

sălbatic (0,049 m p e 0,031 m. A doua jum ătate a mileniului al
treilea î.e.n.). M uzeul Luvru.

24. Cireadă de v ite (Sigiliu-cilindru din calcar. 0,065 m pe 0,032 m.

A doua jumătate a m ileniului al treilea I.e.n.).

310
 F ., fMozadc d in c a lc a r p e b itu m . î n ă l ţ i m e : 0,22 m , lu n -
25- . j,i5 m. Săpăturile d e l a E l O b e id lin g ă U r).

| Jbez (Detaliu al u n u i s ig iliu - c ilin d ru d in s te a tită . 0,034 m p e

| 0 0 2 3 m. A doua jum ătate a m ile n iu lu i a l tr e ile a I.e.n.). M u z eu l

H & uvru.

XI. Bovine p rin tre la n u ri ( S ig iliu -c ilin d ru d in p i a t r ă d u ră . 0,038 m

f pe 0,023 m. M ile n iu l a l tr e ile a I.e.n .). M u z e u l L u v ru .

28 . Recolta (S ig iliu -c ilin d ru d in c a lc a r a lb . 0,062 m p e 0,023 m. Mile-

| niul al tre ile a î.e.n .). M u z e u l L u v ru .

29. Barcă tra n sp o rtîn d o d iv in ita te (S ig iliu -c ilin d ru d in ja s p verde.

I 0,027 m p e 0,017 m . A d o u a ju m ă ta te a m ile n iu lu i a l treilea
P i.e.n.). M u zeu l Luvru.

30. G hilgam eş şi T a u ru l c e r e s c (D e ta liu a l u n u i s ig iliu -c ilin d ru . A

p doua ju m ă ta te a m ile n iu lu i a l tr e ile a î.e .n .). M u z e u l L uvru.

31. Scoică gravată (înălţime 0,07 m . S ă p ă tu r ile d e la T ello ). M u z eu l

* Luvru.

132. Nippurului (T ă b liţă d e a rg ilă . în ă lţim e 0,21 m p e 0,18 m.

mileniului al doilea î.e.n .). C o le c ţia H ilp r e c h t le n a .
J u m ă ta te a

33. Tăbliţă pictografică „arhaică* (0,05 m pe 0,042 m. Sflrşitul mile­

niului al patrulea sau în c e p u tu l mileniului al treilea î.e.n.) Mu-
• ze u l L u v ru .

34. Tăbliţă de contabilitate (0,05. m pe 0,06 m. Prima jumătate a

mileniului al treilea i.e.n.). Muzeul din Bagdad.
35. T e x tu l u n u i dxon s u m e ria n (T ă b liţă d e a r g ilă 0,19 m pe 0,10 m.
P rim a ju m ă ta te a m ile n iu lu i a l d o ile a î.e.n . S ă p ă tu rile de la
N ip p u r). M u z e u l d e a n tic h ită ţi o rie n ta le d e la Istam buL

36. Cea mai veche „farmacopee* (TăbKţă de argilă. Sfîrşitul mile­

niului al treilea î.e.n. Săpăturile de la Nippur).

37. Omagiu adus de rege zeului său (Fragment al stelei lui Ur-Nam-
mu. Săpăturile de la Ur).

311
36—39—40. Placa preotului Dudu (Piatră bituminoasă inălţ
0.25 m. Mijlocul mileniului al treilea leu. Săpăturile de Urî?1:
Muzeul Luvni.

41. Intendentul Ebih-il în adoraţie (Statuetă din alabastru, }n>.

ţime: 0,52 m. Mijlocul mileniului al treilea î.e.n. Sipit^T
de la Mari).

42. Purtător de ofrande (Statuetă din ghips fin. înălţime 23 ®. ^

ceputul mileniului al doilea !.e.n. Săpăturile de la Mari). %
zeul din Alep.

43. Dar oferit zeiţei (Marmură neagră, 0,040 m pe 0.025 m)

44. Scenă mitologică (Serpentin negru. 0,045 m pe 0,022 m)

45. Luptă cu un monstru (Detaliu al aceluiaşi sigiliu, reprodus in

figura precedentă)

46. Luptă Intre doi zei (Steatită. 0,039 m pe 0.025 m)

47. Scenă mitologică

48. Scenă de cult: pregătirea unei libaţiuni (Detaliu al aceluiaşi

sigiliu, reprodus la figura 43)

49. Zeiţă arhaică (înălţime): 0,12 m. Săpăturile de la El Obeid).

Muzeul din Bagdad.

50. Mici dansatoare goale (Gămălia unui ac din bronz. înălţime

totală: 0,18 m. începutul mileniului ai treilea î.e.n. Săpăturile
de la Tello). Muzeul Luvni.

51. Harpist (Stelă din lut ars. înălţime 0,12 m. A doua jumătate a
mileniului al treilea î.e.n.). Muzeul din Bagdad.

52. Vas cu tamburină (Fragment de vas din steatită. înălţime:

0,115 m, lăţime: 0,16 m. A doua jumătate a mileniului al
treilea !.e.n.).

312
 i .f în ă lţim e : 0 ,2 2 m .

J .
H CIO - - Mari,‘ MuzeuI
d% ^ maSC' ^ . f si la p is la z u li p e p i a t r ă a lb ă . In ă l-
^ m ilen iu lu i .1 t r e i l e a î.e .n . S ă p ă t u r i l e
M u«ul din Damasc.
e şa rfă " (S tatuetă d in d io rit. în ă lţi m e : 0 ,1 7 m . S f l r -
* '^ m S e r iu lu i al treilea î.e.n.). M u zeu l L u v ru .
Bronz; capul unui rege d in A g a d e ( î n ă l ţ i m e : 0,30 m . M ile -
^ niui al treilea î.e.n. S ă p ă tu rile d e la N in iv e ). M u z e u l d in B a g d a d .

57. Capul unui zeu b a b ilo n ia n (L u t a r s . î n ă l ţ i m e : 0,10 m . P r im a

jumătate a m ileniului a l d o ile a î.e .n . S ă p ă tu rile d e la T e llo ).

V. 1! tNî.
Blbl,c t« c %. ,
»G . T O c
Smm. Gocc.
 CUPRINSUL

Introducere: Acad. EMILCONDURACHI . . . . 6

Prelata •' S. N. KRAMER ................................................................. 63

I E ducaţia:
PRIMELE Ş C O L I ................................................................. 66

n V iata u n u i şc o la r :
PRIMUL EXEMPLU DE „ P IL Ă " ..........................................74

m Problem e in te rn a ţio n a le :
PRIMUL „RĂZBOI AL NERVILOR" . . . . . 78

IV C îrm u irea :
PRIMUL P A R L A M E N T ....................................................90

V R ăzboiul c i v i l :
PRIMUL ISTORIOGRAF....................................................96

VI R eform e s o c ia le :
PRIMA REDUCERE DE IM PO Z ITE ............................... 106

VII Codurile d e le g i:
PRIMUL „ M O I S E " ............................... 111

VIII J u s tiţia :
PRIMA SENTINŢĂ A UNUI TRIBUNAL . . . 116

315
 IX M e d ic in a :
PRIMA FARMACOPEE . . . .
* 120
3C A g ric u ltu ra :
PRIMUL „ALMANAH AL PLUGARULUI"
* 126
XI H o rtic u ltu ra :
PRIMELE ÎNCERCĂRI DE A CREA PERDELE DE
PROTECŢIE . . . . . . . . 129
\Filozciia :
I PRIMA COSMOLOGIE 135

E tic a :
PRIMUL IDEAL MORAL 164

P acea ş i arm onia lu m ii:

PRIMA VIRSTĂ DE AUR IMAGINATA DE OM . 174

Î n ţe le p c iu n e :
PRIMELE PROVERBE ŞI ZICATORI . • • • 177
§|ij XVI L o g o m a c h ie :
PRIMELE DEZBATERI L IT E R A R E ......................... 186

XVII P en tru s o ţu l r e g e s c :
PRIMUL CINTEC DE DRAGOSTE . • • JS 196

XVIII P a ra d isu l:
PRIMELE „PARALELE CIT BIBLIA” .......................... 200

XIX P otopul
PRIMUL N O E ........................... 208

XX V iaţa d e apoi
PRIMA LEGENDA A ÎNVIERII . 216

XXI O m ori rea B a la u ru lu i :

„SFINTUL GHEORGHE” IN PRIMA SA FORMA . 231

XXII G hilgam eş, e ro u su m eria n :

PRIMUL EXEMPLU DE ÎMPRUMUT LITERAR . . 243

316
 xxm evlRSTA EROICA A OMENIRII

_ __ s u f e r in ţ ă 9l resem n a re
XXIV p r im u l „ I O V .................................

v y V D oua liste de titluri I

XXV PRIMELE c a t a l o a g e de BIBLIOTECA

Epilog MDCCCCLV
Tăbliţele su m erien e d in co lecţia H ilprecht

UN BLESTEM ŞI UN PLAN . . . .

T abelul ilustraţiilor
 Redactor responsabil de carte : P. Mihlileanu
Tehnoredactor : Gh. Popovici
Dat la cules 14.09.1961. Bun de tipar 22.01.1962.
A părut 1962. Tiraj 13.000+66 ex. broşate f i 3000+100
ex. legate IU pinză. Hlrtie semivelină mată de 63
g/m*. Format 61X86/16. Coli editoriale 19.38. Coli
ae tipar 20+ 9 colite planşe. A. 001158/1961. Indici
de claslllcare zecimală: pentru bibliotecile mari 9 f 3).
pentru bibliotecile mici 9.
Tiparul executat sub comanda nr. 11.850 la Com­
binatul Poligrafic Casa Scînleii, Piaţa Sdnteii nr. 1.
Bucureşti — R.P.R.
 E R A T Ă

pur. R '°dul IU loc de:

Se va cftl: Din rina:

3 de sus III-lea III*a Editurii

31
79 18 de sus ca „războiul nervilor" a „războiului nervilor" „
101 4 de jos literară literală „
114 17 de sus 2000 cu 2 000
167 1 de jos cap. XIV cap. XXV

Toate trim iterile privind capitolele X V —X X V se referă la ca­

pitolul precedent (astfel, trimiterea la cap. X V se referă la cap.
XIV ş.a.m.d.).