Mihaescu Influenta Greceasca Limbii Romane 1966

.
-
f
_j_ - : I - - j
'
.
I
I
.
�-
·-
�
-
'
r.
. I
-
•
·� E. (
•
\A
I ': \\ \O.$.�
'-' . .\ ....... -- ----
11„. '}',- i'?S--�·-····_·:···�- .
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro/
INFLUENTA GRECEASCĂ
ASUPRA
LIMBII ROMÂNE
PÎNĂ ÎN SECOLUL AL XV .LEA
H. MIHĂESCU
INFLUENŢA GRECEASCĂ
ASUPRA
LIMBII ROMÂNE
PÎNĂ ÎN SECOLUL AL XV-LEA
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

Bucureşti 1966
�� https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro/

BIBLIOTECA t r t�'-� 1J:WERSITARĂ
i·. •
I 6 ' 81 • ·
.
. ,. -
""".E.E.
I �
I C 2, \\1�or-\
_
Inven.ai J.'1.�
CUVîNT îNAINTE
Voi cerceta în paginile de mai jos urmele lăsate în limba noastră de către
civilizaţia veche grecească şi apoi de cea bizantină: cea dintîi a fost rezultatul
dezvoltării forţelor de producţie din Mediterana orientală, la întretăierea a trei
continente, şi a absorbit în sine, alături de un străvechi fond de cultură autoh
tonă, o experienţă îndelungată, venită dinspre răsărit, miazăzi şi miazănoapte ;
ea a fructificat mai tîrziu munca productivă şi civilizaţia din Italia şi prin mij
locirea împărăţiei romane s-a răspîndit pe un spaţiu întins şi a stăruit în cul
tura popoarelor moderne ; a doua a moştenit cultura greco-romană pe baza dez
voltării şi mai departe a mijloacelor de producţie, apoi prin atingerea cu orientul
îndepărtat, cu Egiptul şi cu populaţiile migratoare a acumulat cunoştinţe noi
şi s-a dezvoltat în continuare, în cadrul suprastructurii societăţii feudale din
Europa răsăriteană.
ln studiul de faţă voi sprijini faptele de limbă pe informaţii de natură
istorică sau voi desprinde din trecutul cuvintelor concluzii cu privire la des{ă
şurarea procesului istoric: în acest domeniu de cercetări lingvistica şi istoria
sînt inseparabile. Voi lua în considerare nu numai lucruri româneşti, ci şi material
analogic din limbile vecinilor noştri. Mai întîi voi analiza rezultatele obţinute
pînă în prezent, apoi "oi contura baza geografică şi voi fixa limita inscripţiilor
greceşti şi latineşti din sud-estul Europei în primele şase veacuri ale erei noastre.
Din inscripţii şi alte izvoare istorice se va desprinde caracterul relaţiilor ling"istice
reciproce dintre cele două domenii lingCJistice şi vom putea judeca mai bine
înrîurirea limbii greceşti antice asupra latinei din regiunile dunărene.
Această acţiune va fi comparată cu cea similară din apusul Europei şi vom căpăta
astfel o viziune de ansamblu asupra influenţei greceşti din limba latină. ln sfera
latinei din ţinuturile dunărene voi despărţi elenismele de circulaţie largă, din
cuprinsul imperiului, de cele locale aflate numai în regiunile amintite: primele
constituie o parte integrantă a latinei "orbite pe un spaţiu larg, iar celelalte sînt
rezultatul atingerii nemijlocite a populaţiei romanizate din provinciile dunărene
cu grecii din imediata ei vecinătate. Voi socoti elemente vechi greceşti în limba
română numai pe acestea din urmă. Apoi "oi urmări soarta populaţiei romani
zate din ţinuturile dunărene după venirea slaCJilor şi legăt1irile ei cu imperiul
6
bizantin. Relaţiile reciproce au fost complexe şi îndelungate; ele s-au desfăşurat

pe cale directă sau prin mijlocire slaCJă. 1n consecinţă, în cercetarea înrîuririi
lingCJistice CJoi despărţi împrumuturile directe de cele indirecte şi CJoi arăta pentru
fiecare în parte căile lor de penetraţie,· primele dovedesc atingerile noastre cu
bizantinii, iar celelalte reprezintă un aspect al raporturilor româno-slaCJe.
A CJînd în vedere complexitatea problemelor, CJoi căuta să le înfrunt cu mij
loace multiple şi Pariate. Pentru epoca mai veche CJoi consulta nu numai inscrip
ţiile şi textele, ci şi împrumuturile greceşti din latină, albaneză şi slava comună
sau urmele lăsate în limbile romanice ; pentru perioada mai nouă CJoi cere ajutor
scriitorilor bizantini, textelor vechi slave din CJeacurile IX-XI, literaturilor slave
meridionale, documentelor slaCJo-române din secolele XIV-XV precum şi limbilor
neogreacă, b ulgară, sîrbocroată, albaneză şi maghiară. Voi folosi metoda istorico
comparatiCJă, căutînd să desprind din rezultatele balcanologiei înCJăţăminte şi
p uncte de sprijin pentru a încerca o stratigrafie a elementului grecesc din limba
română pînă la sfîrşitril secolului al X V-lea.
INTRODUCERE
„Chaque mot est une page d'histoire".

0VIDE DENSUSIANU
1901
Din pricina condiţiilor economice asemănătoare, a apropierii geografice

sau a împrejurărilor politice, locuitorii Europei sud-estice au avut între ei
legături strînse din timpuri străvechi şi s-au întrepătruns adînc în toate
ramurile vieţii lor sociale. Un bun cunoscător al regiunii, istoricul Constantin
Jirecek, scria următoarele : „ l n studiile istorico-etnografice, popoarele Pe
ninsulei Balcanice trebuie privite totdeauna ca un tot, din cauza atingerilor
lor apropiate" 1. Constatarea îşi găseşte aplicare şi în cercetările lingvistice,
deoarece cunoaşterea temeinică a influenţelor din acest domeniu va uşura
adîncirea problemelor de natură economico-socială şi va contribui fără în
doială la luminarea sectoarelor întunecate din trecutul îndepărtat al ţării
noastre 2•
Limba grecească scrisă are o istorie aproape neîntreruptă de mai bine
de trei mii de ani. l n această desfăşurare îndelungată sînt trei perioade mari
de dezvoltare, şi anume : 1 . de la origini pînă la sfirşitul veacului al IV-iea
înaintea erei noastre ; 2. aproximativ de la începutul veacului al I i i -lea
înaintea erei noastre pînă către sfîrşitul secolului al VI-lea al erei noastre ;
3. de la începutul veacului al Vi i-lea şi pînă astăzi. ln lucrarea de faţă ne
interesează mai mult ultimele două perioade.
Trecerile de la greaca veche la greaca nouă au avut loc treptat pînă
în preajma secolului al X-lea. Primii germeni ai limbii neogreceşti încep să
se vadă în inscripţii şi în scrierile popularizante, apoi pătrund treptat şi in
literatura mai înaltă ; dar faptele vechi cedează greu şi coexistă încă multă
vreme cu stăruinţă, pînă la sfîrşitul împărăţiei bizantine. Curentul arhaic
se sprijină pe tradiţia puternică a antichităţii, iar cel popular este impus
de nevoile vieţii de toate zilele ; scriitorii cu multă învăţătură imită uneori
în chip servil modelele antice şi folosesc îndeosebi mijloace artistice con
venţionale, pe cînd operele pentru popor îmbracă mai uşor o formă nouă,
şi de aceea oglindesc mai bine evoluţia limbii. Adîncirea cunoaşterii acelei
epoci din istoria limbii greceşti suferă însă din pricina carenţei izvoarelor
şi a neconcludenţei lor. l n termeni generali putem spune că sistemul fonetic
neogrecesc a început să se înfiripeze încă din primele veacuri ale erei noastre,
a luat înfăţişare distinctă după secolul al VI-lea, s-a cristalizat după al X-lea
şi a căpătat forma de astăzi după secolul al XV-iea. Deci el s-a născut pe
G. MuaNu, „Balcania", I, 1938, p. 1.

1 C. J1aEilEJt, la
2 G.P. ANAGNOSTOPOULOS, RIEB, I, 1934, p. 273.
8 INFLUENŢA GllECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SE!;. XV
I
î ncetul şi a fost rezultatul unui proces îndelungat, în care astăzi gas1m cu

greu loc potrivit pentru fixarea în timp a tuturor amănuntelor. Numai în
domeniul vocabularului există limite mai bine precizate între limba comună
antică şi limba poporului din Grecia modernă 3• Această împrejurare în
greuiază stabilirea unei cronologii adecvate pentru anumite fonetisme, de
oarece unele dintre ele au aspect „neogrecesc" încă de la începutul erei noastre4•
Lipsa de sprij in din domeniul limbii greceşti se vede, de pildă, cînd încercăm
să stabilim cronologia elenismelor p ătrunse pe cale directă în dialectul aromân :
aici n u reuşim să f acem o distincţie, cu ajutorul foneticii, între împrumuturile
din epoca bizantină şi cele din secolele următoare. D ar studiul limbii scrii
torilor bizantini rămîne indispensabil pentru cercetarea lexicului de origine
grecească din limba noastră : de aceea am căutat să citesc o bună p arte dintre
ei, iar pentru alţii am folosit rezultatele obţinute în lucrările specialiştilo r
m ai de seamă ca F. Blass ( 1888), E . A. Sophocles ( 1888), J. Psichari ( 1892),
G. N. H atzidakis (1892), K. Dieterich (1898), M. Triandaphyllidis (1909) ,
N . Bănescu ( 1 910), A. Buturas (1910), A. Thumb (1910), S. Psaltes ( 1 913),
E. Schwyzer (1939), N. P. Andriotis (1951 ) şi G. Rohlfs (1964).
Slavii au venit în atingere c u împărăţia bizantină la începutul secolului

al V I -lea şi, parţial, chiar mai înainte. De atunci s-au aflat fără întrerupere
în vecinătatea ei şi au fost mereu înrîuriţi de cultura şi limba Bizanţului.
O influenţă puternică a avut loc asupra slavilor sudici, bulgarii şi sîrbii, şi
asupra ruşilor 5• l nrîurirea limbii greceşti s-a desfăşurat atît pe cale orală,
prin contactul dintre masele populare, cît şi prin mijlocirea cărţilor. Elenis
mele din vechea slavă au fost cercetate într-o lucrare din tinerete ' de către
M. Vasmer 6• Studiul acesta îşi păstrează şi astăzi valoarea ; el a fost supus
unei critici amănunţite de către St. Romansky, care i-a găsit următoarele
neaj unsuri : autorul a pus pe acelaşi plan elemente vechi din secolele I X- X I,
din textele aşa-zise vechi slave sau paleoslave, cu elemente mai recente din
veacurile X I I -XV, care aparţin limbilor bulgară, sîrbă sau rusă ; a dat uneori
etimologii false sau a trecut cu vederea izvoare importante şi n-a încercat
o stratificare cronologică şi o repartiţie geografică a acestor împrumuturi 7•
Influenţa bi zantină a fost activă îndeosebi în limba bulgară : faptul
se explică atît prin apropierea geografică cît şi prin necontenitele lupte şi
întrepătrunderi din trecut sau prin frecvenţa schimburilor comerciale 8•
C. Jirecek spunea în această privinţă următoarele : „ l nrîurirea grecească
asupra bulgarei medievale şi moderne a fost foarte însemnată. Biserică şi
literatură, legături comerciale, preferinţă din partea conducătorilor slavi
pentru lucruri bizantine - toate acestea le-a mijlocit timp de un mileniu
3 ScHwYz E n , I, p. 1 3 0 : „Die H auptunterschiede zwischen der antiken Koine tmd
der neugriechischen Volkssprache bzw. den Dialekten liegen im Wortschatz".

1 H A TZID A K I S, p. 7.
6 M o n A v c s 1 K , Byzant„ I , p. 1 5 : „Den stărksten Einfluss i.ibte Byzanz auf die
siidslawischen Volker - Serben und Bulgaren - und auf die Russen aus, deren <•Reli
gion und Kultur - laut Marx - byzantinischer Herkunft ist»".
6 VAS M E R , Starosla"·• p. 1 97-239.
7 S T. R oMA N S K Y , B Z , XVII I , 1909, p. 225�230.
.
8 B E R N A R D , p. 90. .
„
INTRODUCERE 9
contactul neîntrerupt al bulgarilor cu grecii" 9• Prin greacă au pătruns în

bulgară cuvinte greceşti şi numeroase orientalisme sau termeni de origine
latină ; aşadar Bizanţul a canalizat spre Europa sud-estică, pe o arie foarte
întinsă, diverse curente de cultură de origine mediteraneană sau asiatică ;
acestea au trecut la slavi şi apoi la români 10• Dar cultura bizantină nu era
populară, ci se adresa claselor stăpînitoare ; de aceea poporul bulgar a sim
ţit-o străină şi şi-a găsit un refugiu în bogomilism 11• Elenismele culte din
bulgară, pînă în se,c olul al XV-lea, sînt de origine bizantină, iar cele populare
se datoresc contactului reciproc de-a lungul veacurilor dintre greci şi bul
gari. Ele au fost cercetate de D . Matov (. 1 893), St. Mladenov ( 1 929), K. Mircev
( 1 947) 12 şi R. Bernard ( 1 948), dar o monografie completă, de ansamblu,
lipseşte încă.
Slavii sudici de la apus au primit înrîurirea bizantină atît pe valea

Vardarului, dinspre Salonic, cit şi din direcţia Mării Adriatice. Sîrbii au
recunoscut un timp suveranitatea împărăţiei bizantine apoi, după 1043,
şi-au dobîndit independenţa şi s-au întărit politiceşte la vest de Morava.
V alea Moravei se găsea cuprinsă la început în statul bulgar, iar mai tîrziu
s-a unit cu Serbia de vest şi împreună cu Macedonia şi Albania au format
în secolele X I I I şi XIV o unitate politică întinsă şi puternică 13• ln sîrbo
croată se pot distinge greu elenismele pătrunse pe cale directă de cele venite
prin mijlocire latină şi romanică, îndeosebi termenii privitori la pescuit şi
navigaţie 14• Sîrbii s-au aflat sub influenţa bisericii răsăritene şi au depins
multă vreme de mitropolia din Ohrida, care a fost înzestrată de către împă
ratul Vasile al I i-lea cu privilegii importante şi a stăruit pînă în secolul al
XVI I i-lea 15• Croatii au stat întîi sub înrîurirea bisericii răsăritene si abia
mai tîrziu au tredut sub oblăduirea bisericii catolice, de aceea au p ăstrat
în limb a lor unele urme bizantine : nume ca I"an, Josif, J ako", Micho"il
s-au transmis prin greacă şi prin intermediul bisericii răsăritene 16• Elenismele
din sîrbocroată sînt fie directe, fie indirecte, adică intrate prin mijlocire
romanică (dalmată şi italiană) sau bulgară ori turcă. Ele au fost cercetate
cu grij ă de către M. Vasmer, care Ie-a rînduit în următoarele categorii : bi
serică, şcoală, cancelarie, armată, pescuit, comerţ, monede, măsuri şi greutăţi,
locuinţă, unelte casnice, stofe, haine, meserii, grădinărie, medicină, magie,
1 JIRE CE K , Bulg., p. 1 1 5.
1 0 M u TAFCIEV, p. 321 : „Byzance leur (se. aux Bulgares) avait donne non pas
seulement de nombreux mots de la langue grecque, mais aussi des mots qu'elle avait herites
elle-meme de Rome".
u P. M u TAFCI EV, Der Byzantinismus im mittelalterlichen Bulgarien, B Z , XXX, 1928-:-
1 930, p. 3 8 7-394 ; D. 0BOLENS K Y , The Bogomils. A Study in Balkan New Manicheism,
University Press, Cambridge, 1 948; S. R u N CI M A N , Le manicheisme medieval. L' heresie dualiste
�ans le. christianisme. Trad. par S. Petrement et J . Marty, Paris, 1 949, p. 61-8 5 ;
:t;>„ .•, ANGE Lov, HozoMu.ncmBo B HMzapu11", ed. l i , Sofia, 1 961.
.. 12 K. Mmfav, „EJHK H nHTepaTYpa", l i, 1 947, nr. 2 , p. 1 9-22 şi Hcmopu11ecKa zpaM-
MamUKa ua 6MzapcKu11 e1UK, Sofia, 1 958, p. 63-69.
lS
' ··· CVIJJC, p. 69 ; PHILIPPSON, p. 102 . .
14 BARTOLI, I , p . 236 ; VAS M E R, Serbokr., p. 1 2 .

1 6 Jm
ECE K, Serb., I, p. 2 1 9 ; VASM E R , Serbokr., p . V.
15 I . P0P ov1c, ZRVI, V, 1 958, p. 1 00 ; BZ, Lll, 1 959, p. 162.
10 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMB I I ROMÂNE PINA IN SEC. XV
astronomie, artă culinară� cosmetică, părţile corpului, muzică, calităţi, în

rudire, nume de popoare, floră, faună, minerale, natură şi diverse. Din cele
800 cuvinte, studiate de M. Vasmer, 550 sînt savante şi 250 populare, iar
din acestea din urmă cam 50 au pătruns prin filieră romanică sau turcă.
Folosind izvoare m ai noi, îndeosebi literatura dialectală, regretatul cercetător
iugoslav Ivan Popovic a întregit lista de mai sus cu numeroase împrumuturi
de provenienţă populară, dînd aproximativ 300 de titluri „populare" peste
repertoriul lui M. Vasmer 17• I van Popovic scrie următoarele : „Este ade
vărat că biserica ortodoxă rămîne domeniul în care influenţa grecească
a fost considerabilă ; dar iată că şi viaţa materială e de asemenea foarte bine
reprezentată, şi îndeosebi meseriile. ln schimb, înrîurirea grecilor asupra
agriculturii şi creşterii vitelor în ţările de limbă sîrbocroată este aproape
nulă : agricultura e profund slavă, moştenită de la strămoşi, iar păstoritul
a fost influenţat în primul rînd de români şi de albanezi" 18• ln privinţa ve
chimii, autorul crede că elenismele p ătrunse prin mijlocire romanică în
veacurile VI-VI I I sînt cele mai vechi ; vin apoi cele mijlocite de bulgari şi ma
cedoneni în secolele I X- X I , urmate de cele pătrunse pe cale directă în veacu
rile X I I-XIV şi de cele intrate pe cale indirectă, prin turci, în secolele XV-XVII I .
Aşadar, influenţa romanică asupra slavilor din sud-vest a fost anterioară
influenţei greceşti. lnrîurirea limbii greceşti asupra sîrbilor este mai veche
<lecit veacul al X i i-lea, adică anterioară primelor texte literare vechi sîrbe,
dar ea n-a căpătat amploare decît în secolele imediat următoare, adică în
perioada de maximă extensiune a statului sîrbesc medieval. ln încheiere,
autorul arată că influenţa bizantină asupra sîrbilor a durat un mileniu :
„ Veniţi în Balcani, sîrbii nu întreţineau la început relaţii strînse decît cu ci
vilizaţia occidentală romană. I nfluenţa bizantină poate fi considerată ca
intensivă abia cîteva secole mai tîrziu, adică aproximativ în veacurile I X-X.
Dar odată răspîndită, ea a supravieţuit statelor creştine balcanice din
evul mediu şi nu şi-a pierdut însemnătatea decît în momentul în care statul
sîrbesc, liberat de j ugul turcesc, s-a lăsat pătruns de civilizaţia europeană"19•
Spre deosebire de greci, albanezii au fost păstori ; ei n-au cunoscut

de aproape marea, cu toate că ocupă litoralul Adriaticii din vremuri înde
părtate. Studiul toponimiei arată că slavii au p ătruns acolo dinspre sud-est
şi nord-est ; cei dintîi erau de provenienţă bulgaro-macedoneană, iar ceilalţi
făceau parte din masa sîrbocroată. ln nordul Albaniei, îndeosebi în ţinutul
Mati, toponimicele slave lipsesc aproape cu totul : este de presupus că acolo
albanezii s-au menţinut cu mai multă stăruinţă şi au rezistat infiltraţiunii
slave. Valea Drilo ( Drin ) făcea legătura între vechea Serbie şi Italia : bizan-
17 I. P0Pov1c, No"ogrcke i srednjegrcke pozajmice u saPremenom srpskohorPatskom

jeziku ( Les emprunts linguistiques du neogrec et grec moyen en serbo-croate contemporain) ,
I, în ZRVI, II, 1953, p. 199-237 ; Grcko-srpske lingPisticke studije, II (Grcke pozajmice u
saPremenom srpskohorPatskom jeziku), în ZRVI, III, 19M, p. 111-115; Grcko-srpske
lingPistiCke studije, III (Problema hronologije Pizantiskih i nopogrckih pozajmica u srpskom
eziku), în ZRVI, III, 1954, p. 117-157.
18 I . P0Pov1c, ZRVI, 11, 1953, p . 237.
i& I. PoPOVIC, în ZRVI, III, 1957, p . 157.
INTRODUCERE 1 1
tinii n-o puteau ceda cu uşurinţă slavilor; ei au controlat ţărmurile Adria

ticei, pînă în momentul cînd au fost îndepărtaţi de către Republica Vene
ţiană. Dar i zvoarele bizantine îi amintesc pe albanezi abia din anul 1078
înainte. lnrîurirea grecească asupra albanezei poate fi urmărit ă din anti
chitate şi pînă în zilele noastre. Influenţa limbii latine a fost puternică, dar
vechea greacă a lăsat relativ puţine urme în albaneză. l\lul t mai numeroase
sînt împrumuturile din greaca bizantină, iar influenţa neogrecească este
considerabilă şi se reflectă atît în domeniul vocabularului, cit şi în acela al
foneticii şi morfologiei. Lexicul cuprinde îndeosebi termeni din domeniile
economiei casnice, vieţii de toate zilele, meseriilor, armurăriei, tehnicii, mo
netăriei, organizaţiei de stat şi ecleziastice, bisericii şi credinţelor populare20 •
Către sfîrşitul veacului al X-lea maghiarii au pătruns în Panonia şi

au ocupat ţinuturile pe care le locuiesc şi astăzi. Ei au venit în atingere cu
împărăţia bizantină şi au avut cu ea graniţă comună în secolele XI şi X I I.
Relaţiile reciproce s-au desfăşurat nu numai pe cîmpurile de luptă, ci şi prin
apropieri trainice, de pildă schimburi comerciale şi culturale, căsătorii între
membrii familiilor domnitoare etc. Există dovezi că la început maghiarii
au luat contact cu creştinismul prin mijlocirea bizantinilor şi abia mai tîrziu
au fost atraşi în orbita bisericii apusene. Cultura bizantină a lăsat urme în
organizaţia de stat, în arta construcţiei, în literatură şi în limbă. Academi
cianul Gy. Moravcsik crede că un număr restrîns de cuvinte bizantine au
intrat în limba maghiară pe cale directă, între anii 1018 şi 1 185, cînd impe
riul bizantin a avut frontieră comună cu regatul ungar. Acestea ar fi : 1 .
fdtyol „voal", din <pmrniÎ..tov, <paKtci>A.tov, care continuă formele latine faciale,
facialium, dezvoltate din facia, facies „faţă" ; 2. fdcdn „fazan", din <pacnav6i; ;
3. huszdr „husar, hînsar"' din xocrc:iptoi; xrocrc:iptoi; ;· 4. iszdk „desagi"' din
�tcrc:iKKt; 5. kalugyer „călugăr", din KaÎ..6 y11poi;; 6. katona „soldat", din
Katouva, atestat mai întîi în secolul al X i i -lea cu sensul „oaste, tabără,
cartier militar" ; 7. martoloc „bandit, războinic", din aµaptroA.6i;, „ vinovat,
păcătos" ; 8. oszpora „aspru, ban de argint " , din ă.cr1tpov (v6µ1crµa) ; 9. paripa
„cal de călărit" , din 1tc:ipm7toi;, mxpi7tmov, „cal de rezervă" ; 10. szamdr
„măgar", din crayµciptov „samar" 21• Academicianul J . Kniezsa restrînge îm
prumuturile directe l a următoarele şase cuvinte : fdcdn, fdtyol, iszdk, kecele -
KamouA.a, paplan - 1tc:i7tA.roµa şi ruga - p6ya 22• Dintre acestea, kecele -
Ka'tcrouA.a, mi se pare îndoielnic, deoarece N. P. Andriotis consideră cuvîntul
20 Cvmc, p. 1 58; N. J o KL, JF, XLIV, 1 926, p. 69-70; PHILIPPsoN, p. 1 03 şi

1 1 2; STAD TMUL L E R , p. 74, nota 94, p. 81 şi 1 1 8; P0Pov1c, Jeschichte, p. 596-599;
E. <;ABEJ , în „Buletin Tirana", XIV, 1 960, nr. 4, p. 9-102; XV, 1 961 , nr. 1, p. 60-1 02;
nr. 2, p. 47-78; nr. 3, p. 53-72; nr. 4, p. 106-133 ; XVI , 1 962, nr. 1 , p. 83-120;
nr. 2, p. 225-232 ; nr. 3, p. 49-7 5 ; XVI I , 1 963, nr. 1, p. 1 1 0-1 29; nr. 2, p.127-153;
nr. 4, p. 83-97 ; XVI I I , 1 964, nr. 1, p. 61-98; nr. 2, p. 1 1 -43, nr. 3, p. 1 5-54;
„Studia Albanica", I, 1 964, nr. 1, p. 83-89.
21 Gv. M o RA Vcs 1 K , A magyar szokincs gorog elemei (Elemente greceşti în tezaurul
limbii maghiare) , în Eml.ekkonyCJ-Melich Janos, Budapest, 1 942, p. 264-275.
22 J. K N I EZ SA, Magyar joCJenenysz0-probl.emâk, li: Gorog joCJenenyszavak ( Unga
rische Lehnworter-Probleme, li: Griechische Lehnworter) , in „Nyelvtudomanyi Kozlemen
jek", LXI (1959), p. 273-2 77.
12 INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
grecesc un împrumut din română (căciulă) 23• Alte elenisme au p ătruns în

primul rind prin mijlocirea limbii latine, de pildă : hymnus > himnusz „imn" ,
schola > iskola „şcoală", catholicus > katolikus „catolic", martyr > martir
„martir", monasterium > monostur „mănăstire", musica > muzsika „muzică",
syllabizare > silabizdlni „ a silabisi", synodus > zsinat „sinod, sobor" etc.
O p arte a venit prin mijlocirea altor limbi europene, fără să se poată preciza
totdeauna filiera exactă : Kacrtavta > gesztenye „castană", spT)µitT)c; > remete
„eremit", crT}ptKov > selyem „mătasă". l n sfîrşit, multe au intrat prin mij
locire slavă, şi anume : C>taKovoc;, otaKo c;, didk „scrib, ucenic" ; Kaooc;, kdd
„cadă" ; Kaµat0c; > kamat „camătă" ; €A.mov > olaj „ ulei" ; 7tE7tEpt, paprika
„piper" ; cramov, cra7touvtov, szappan „săpun" ; 9uµiava, tomjen „tămîie" etc.
Dar lucrurile nu sînt încă bine lămurite si cercetările m ai au nevoie să fie
reluate, după însăşi mărturisirea lui Gy. 'Moravcsik : „ Problema împrumu
turilor greceşti din limba ungară trebuie de asemenea să fie examinată în
mod temeinic"24 • De altfel influenţa grecească asupra limbilor din preaj ma
Bizanţului a fost puţin urmărită şi un studiu de ansamblu ne lipseşte pînă
în prezent 25• Academicianul Gy. Moravcsik, un strălucit reprezentant al ei,
scrie următoarele : „ D eşi sint în curs tot felul de lucrări speciale şi s-a făcut
mult în această direcţie şi în trecut, ştiinţa nu poate oferi încă o expunere
completă şi cuprinzătoare a însemnătăţii şi înrîuririi Bizanţului asupra în
tregii Europe" 2 6•
Cel dintîi care a încercat să dea lista cuvintelor vechi greceşti din
limba română a fost G. Ioanid ( 1 864) ; el a înşirat în ordine alfabetică, dar
fără discernămînt, elemente greceşti vechi alături de bizantinisme venite
prin slavi ca argat < spyatT}c;, ieftin < eu9T}voc;, logofăt < li.oyo9etT}c;, apoi
elemente latine de pildă biserică < basilica, botez < baptizo, piatră < petra
sau etimologii cu totul false, cum ar fi alb < uli.q>oc;, chip < tu7toc;.
cunosc < ytyvci>crKro, muncă < µoyoc;, silă < cri>AT} „furt, răpire" etc. 27•
1n 1865 a apărut la Viena un studiu puţin întins al lui Robert Roesler
despre „Elementele greceşti şi turceşti din limba română" 28 • Autorul făcea
constatarea interesantă că lexicul limbii noastre „atît de greu de extirpat.
si atît de variat vorbeste mai elocvent decît sărăcăcioasele stiri istorice. care
pot fi distruse cu uşurinţ.ă·' 29• Urma o list.ă alfabetică, în c�re erau cuprinse
cuvinte vechi şi noi , fără indicaţia izvorului şi fără separarea împrumutu
rilor directe de cele indirecte. Multe din ele sînt evident greşite, ca albastru <
UAapacrtpov, aripă < pt7tÎJ „avint, salt" , baltă < paA.tT}, balaur < 1tEAcOptoV,
căuta.< xotta�Etv, ceafă < KEq>ali.iJ etc. Autorul nu desprinde în încheiere
o concluzie de natură istorică.
23A N D RI O TIS, p. 9 9 .
2tM o nAVCS I K , Byz. Kult., p. 29.
26
S A N D F E L D , p. 2 4 .
26. M o R AVCS I K , Byz. Kult., .p. 4.
, . '
27 G. J o A N I D , Dicţionar elino-românesc, Bucureşti, 1864, voi. II, p. 1 099-1 107;
D.IClJLE SCU, p. 394.
· .
28 R . Ro.E S L E R, .SAW, L 1 865, p. 559-:-6 1 2.
29 R. RoESLER, SAW, L, 1 86 5 , p. 560.
INTRODUCERE 13
Volumul al doilea al dicţionarului lui A. Cihac, apărut la 1879, cuprinde

1000 de titluri slave, 300 turceşti, 280 greceşti şi 25 maghiare. Cele greceşti
îmbrăţişează de fapt, în ordine alfabetică, elemente vechi, medii şi neogreceşti.
Totuşi autorul distinge mai multe straturi, adică : cuvinte populare intrate
pe cale directă în evul mediu, termeni ecleziastici pătrunşi prin slavi şi elenisme
din epoca fanariotă. Aceasta, în teorie ; în practică, împrumuturile sînt rîn
duite în ordine alfabetică, iar alegerea e lăsată pe seama cititorului. Astfel
apar cuvinte vechi, intrate prin latină, ca boteza, blestema, căsca, cuteza, drac,
farmec, martur, teacă, alături de bizantinisme ca mătasă şi turlă, ori cuvinte
pătrunse prin mijlocire slavă ca drum, temei etc. :Multe sînt etimologii false,
cum ar fi băga, codru, măciucă, tindă; ele nu-şi au locul între elenisme. A.
Cihac a intuit că românii au împrumutat multe elenisme în mod indirect,
prin slavi ; în privinţa aceasta cercetările ulterioare i-au dat dreptate 30 •
ln 1888, A. D . Xenopol explica prezenţa cuvintelor vechi greceşti din
limba română prin coloniştii de origine elenică veniţi în Dacia : „A fost ele
ment grecesc în Dacia . . . astfel se introduseră în limba poporului din Dacia
mai multe cuvinte greceşti vechi, care au rămas pînă astăzi în limba română
şi care nu trebuie confundate cu cele derivate din limba grecească modernă,
astfel : casc< xacncco, drum< op6µoc;, martur< µapîOpoc;, papură< 7tă.7tupoc;,
strugur< •puya, teacă< 0fj Ka şi tufă< 'tu<poc;" 31 • Autorul continuă : „Aceste
cîteva exemple, de prezenţă sigură a cuvintelor elene vechi în limba
română, să fie de-ajuns pentru a dovedi susţinerea despre înrîurirea pe care
o lăsară vechii colonişti din Asia Minoră asupra populaţiei ce se formă din:
nou în D acia, după ocuparea ei de romani" 32• Dintre cuvintele înşirate mai
sus, patru circulau în limba latină, şi anume : chasco, martyr, papyrus şi theca.
Ele au lăsat urme în română şi în alte limbi romanice : aşadar, nu pot dovedi
prezenţa coloniştilor de origine elenică în Dacia. Drum este de provenienţă
grecească indirectă, pătruns la noi într-o epocă mai recentă prin mijlocire
slavă, iar strugur rămine obscur, dar fără îndoială nu-i grecesc şi nici latinesc.
A. D. Xenopol a văzut bine influenţa grecească mai nouă : deşi apropierea
de bizantinul Â.oyo0&'tTJ<; părea ademenitoare, a susţinut totuşi că termenul
logofăt ne-a venit prin bulgari, „căci nu este de admis o tnrîurire grecească
directă în ţările române" 33• lntr-adevăr, realităţile ne arată că în veacurile
X IV-XV românii se aflau sub influenţa culturală a slavilor, neavînd contact
etnic cu grecii, de aceea istoricul nostru încheie astfel : „ lmprumuturile ele
mentelor de organizare mai deplină a statelor române de la popoarele slavone
de peste Dunăre se explică foarte bine" 34•
Nesiguranţa care mai stăpînea încă în lingvistica noastră între anii
1 887 şi 1 892 în privinţa înrîuririi greceşti se vede bine şi din lectura operei
din tinereţe a lui Lazăr Şăineanu, elev strălucit al lui B. P. Hasdeu ; el a
ajuns mai tîrziu unul dintre cei mai de seamă lingvişti ai vremii sale. I ată
ce scria în 1887: „ Influenţa grecilor se răsfrînge mai ales asupra terminologiei
3° CrnAc, voi . I I , p. X I I . .
81 A.D. XENOPOL, Istoria românilor din Dacia Traiană, Goldner, laşi, 1 888, voi. I ,
p. 1 70.
32 lbid., p. 1 72.
33 XEN OPOL, voi. I I , p. 1 7 ft.
34 Jbid., p. 1 78.
14 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
religioase. Citeva numiri de plante (anghinară, chitră, boboc, vlăstar, smeură,

trandafir), de animale (chit, cucuvae, scrumbie, stacoJ) şi mai toate cuvintele
culturale : tipar, dascăl, catastif, condei, hîrtie, hartă, filă, plic, filozof, iodie,
doftor, mamoş, spiţer, alifie etc. Am moştenit apoi de la dînşii pe de o parte
ananghea şi lipsa, pe de alta folosul şi prisosul, pe de o parte cutezarea, pe
de alta frica ; pe de o parte agonisirea, evlavia şi mîngîierea, pe de alta patima
cu mai tot cortegiul ei : minia, p izma, trufia, urgia .. . U n fragment din titu
latura Bizanţului : comis, logofăt, spătar. Vorbe de mult încetăţenite ca părăsi,
pedepsi, sosi formează un contrast cu fanariotismele. .. De asemenea cuvinte
ca cositor, drum, horă, ieftin, miros, noimă, proaspăt, temei, adînc înrădăcinate
în limbă, dovedesc o origine mai veche şi se deosebesc fundamental de vorbele
introduse in epoca fanarioţilor" 35 „Cu toată influenţa fatală ce au avut-o
•• •
grecii in trecutul neamului nostru, totuşi lor li se datoresc elementele instruc

ţiunii : dascălul şi grăniăticul, condeiul şi hîrtia, coala şi rigla şi, mai presus de
toate, tiparul ne vin de la dinşii" 36• Autorul încheie în felul următor : „ Influenţa
greacă rivalizează în importanţă culturală cu cea slavă" 37• De altfel autorul
îşi dă seama de carenţa cercetărilor din timpul său şi spune : „Elementul
grecesc a rămas pînă astăzi cel mai vitreg tratat din toate" 38 • El propune
să se distingă înainte de toate epocile cînd au intrat în limbă diferitele gre
cisme, să se fixeze criteriile cronologice şi să se despartă în mod net împru
muturile directe din evul mediu de cele intrate în veacurile XVI-XV I I sau
în epoca fanariotă. Lazăr Şăineanu neagă existenţa unor împrumuturi yechi
greceşti în limba română şi consideră un element ca papură de provenienţă
mai recentă 39•
l n 1894, A. Densuşianu susţinea un punct d e vedere asemănător :
„ Influenţă veche grecească nu se află în limba română... O înrîurire poste
rioară grecească s-a exercitat numai prin contactul Principatelor de l a D unăre
cu grecii, începînd din secolul al XVI-iea" 40• E o exagerare : populaţia roma�
nizată din ţinuturile dunărene s-a aflat în preajm a Bizanţului şi a putut
fi influenţată de către acesta, pe cale directă (într-o măsură mai m are sau
mai mică) în tot decursul istoriei împărăţiei bizantine, şi chiar după aceea,
pînă la răscoala lui Tudor Vladimirescu, în anul 1821. Autorul consideră
de origine autohtonă cuvinte ca balaur, natră, uimă, vatră ; şi cred că are
drep tatP.
În acelaşi an a ap:-irul lucrarea lui G. Murnu asupra elementului ante
fana1·iot în limba noastră. Acest studiu, prezentat ca teză de licenţ:1. Univer
sităţii din Bucureşti, a fost pregătit sub conducerea lui B. P. Hasdeu. Au
torul a folosit principalele texte din secolele XVI şi XVI I , a aplicat criterii
fonetice şi istorice şi a încercat să deosebească împrumuturile directe de cele
indirecte. El încheie ast fel : „ Părerea noastră e că marea maj oritate a cuvin
telor greceşti stratifi1·a tf' în rliferite epoci în limba română aparţine ca.tegoriei
au ŞĂINEANU, lncercare, p. 2413-249.

as
Ibid., p. 246 .
a1 ŞĂINEANU, Ist. fil., p . :ll I.
38 lbid., p. 3 1 0.
39 lbid., p. 3 1 1 -3 1 2 .
40 A. DENSUŞIA'W, Istoria limbei ş i literaturei romane, ed. 2, Goldner, Iaşi, 189li,
p. 7ft.
INTRODUCERE 15
cuvintelor intrate pe cale indirectă şi anume pe calea slavismului . . . Categoria

a doua, adică a cuvint elor rezultate din atingerea nemijlocită cu grecii şi
cultura lor, formează o mică parte, abia vreo 40 de cuvinte... Elementul
grec din limba română, care nu-şi găseşte paralelismul şi în limbile slave,
se reduce numai la cîteva zecimi de vocabule" 41• G. l\fornu n-a îmbrăţişat
toată bogăţia acestor împrumuturi : lista lui e relativ săracă. Totuşi lucrarea
rilminf) utilă, mai ales în ceea ce priveşte materialPle din veacurile XVI-XVII42•
Cu A. Phil'ippide şi Ov. Densusianu începe o nouă epocă in lingvistica

românească. Acesta din urmă distinge implicit patru straturi de elenisme
în limba noastră : 1. grec-latin, secolele I-VI; 2. bizantin, secolele VII-XV;
3. grec antefanariot în Principate, secolele XVI-XVII ; 4. grec fanariot, anii
1 7 1 1 -1821. El crede că latina din ţinuturile dunărene cuprindea multe ele
nisme, din cauza vecinătăţii sale cu Grecia : în consecinţă, influenţa grecească
ar fi fost aici mai puternică decît în Romania apuseană 43•
Ov. Densusianu admite posibilitatea unei influenţe bizantine directe
Şi dă următoarea listă : agonisi < U)'WVi�ElV, argat < Ep)'UTT)<;, arvună <
appaprov, camătă < Kaµa•oi;, cămilă < 11:ciµT)Â.O<;, cărămidă < Kepaµrna, con
dei < KOVOUÂ.t, cort < K6pni;, crin < Kpivov, cucură < KOuKoupov, cuteza <
KO't't{�etv, desagi< 01crciKK1ov, ieftin< eu0T)v6i;, folos< oq>eÂ.o<;, frică< q>piKTt,
horă < xop6<;, lipsi < Â.eirmv, mînie < µavia, mirosi< µupi�e1v, omidă<
6 µioai;, părăsi < 7tapecicrat, pitic < 7ti0TJKO<;, prisos < 7tep1crcr6i;, proaspăt <
7tp6crq>aTO<;, scafă < crKaq>T), sosi < crc0�e1v, stol < cr•oÂ.o<;, temei < 0eµi:Â.to<;,
tigaie < TT)yav10v, traistă< Taym•pov, văpsi < pa7tTetv, Pa'Jletv şi zd< �apa.
Pentru multe din ele citează paralelisme din limbile balcanice şi crede că
unele au putut veni şi prin mijlocirea acestora 44• Din lista de mai sus. tre
buie eliminate cuteza, frică şi proaspăt, care sînt de origine veche grecească.
O parte din cele rămase ne-a putut veni prin mijlocire slavă, deoarece găsim
paralelisme în bulgară sau sîrbă. Numai următoarele apar în mod izolat
în română şi deci pot fi socotite cu certitudine ca bizantinisme : agonisi,
arvună, cort, cucură, folos, mînie, omidă, prisos şi stol.
A. Philippide a încercat în 1905 să explice un număr de cuvinte româ
neşti prin vechea greacă. El s-a sprijinit îndeosebi pe faptul că vocala gre
cească u a fost pronunţată în chip deosebit în decursul timpului : la început u,
mai tîrziu ii, apoi i. Autorul a înfăţişat următoarele etimologii : Ciurică <
KupuKO<;, Ciurilă < KuptÂ.Â.O<;, ciumărat, dumurlui < xnµou pofJ, ciutură <
* KUTOÂ.a, ciuc < KUKÂ.O<;, ciul < Kul..Â. 6<;, rimbru < 0uµppoi;, cimili < 0uµ6<;,
cioc< TUKO<; şi ciocan < TUKO<; + sufixul -an ..as. In anul 1909 a revenit
asupra acestei discuţii şi fi adns in sprijinnl rnetorl.Pi sale cîtPva eonsidPraţinni
--- - -------
u. MuRNU, Ele m., p. I X , X, XI şi X I I .

'2 l n studiul său Rumănische Lehnworter im ,Veugriechischen mit historischen Vor
bemerkunge 11, Miinchen, 1902, propune 159 cuvinte româneşti sau intrate prin mijlocirea
limbii române in neogreacă. Dintre acestea, 89 pot fi socotitP ca româneş ti.
43 DENSU SIANU, I , p . 198-199.
44 Jbid., p. 357-360.
46 A. P H ILIPPID E, Altgriechische Elemente im Rrunănischen , in R1w.�lei11e :.ui· romani
sr.hen Philologie. FPstgabe fiir Adolf Mussafia, Halle, t 905, p. '1fi-:i�l.
16 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
principiale : ele pot fi de folos celor care studiază elementul vechi grecesc din
limba noastră. După autor, nici unul d in aceste mijloace nu-i sigur 46 •
A. Philippide crede că a existat un contact strîns intre populaţia
romanizată de la Dunăre şi între greci, dar lasă loc şi ipotezei că unele
elemente aşa-zise greceşti ar putea fi autohtone 47• Cercetările mai noi şi
situaţia inscripţiilor ne arată că n-a existat de fapt un contact direct între
populaţia de limbă latină de la D unăre şi masa grecească. O atingere a fost
numai în cîteva puncte sporadice din Dobrogea, în faţa oraşelor greceşti
Callatis, Tomis şi H istria, dar acestea n-au putut exercita o înrîurire hotărî
toare, deoarece au avut un număr redus de locuitori. Pe de altă parte, dic
ţionarele ne arată că în limbile romanice apusene a pătruns un număr consi
derabil mai mare de elenisme decît în limba română, şi aceasta prin mijlo
cirea limbii latine. Aşadar, acolo a avut loc o influenţă culturală masivă,
pe cînd la noi limba latină a lăsat relativ puţine elenisme, adică s-a dovedit
m ai rustică, mai populară. De aceea, ipoteza că unele presupuse elenisme ar
fi de fapt cuvinte autohtone pare probabilă şi trebuie luată în seamă. I n genere
cercetătorii s-au arătat rezervaţi faţă de etimologiile propuse de A. Philippide.
I nacceptabilă rămine şi derivarea lui jioară (vioară) „cristal" din ilaÂ.rn;48,
sau a lui baragladină din Bapayyoc; + bulgarul gladen „flămînd"49 .
Concepţia sa a fost dusă mai departe şi aplicată în chip mecanic de
către G. Pascu ; nici una din etimologiile sale nu-i sigură so .
Informaţii utile a dat O. Tafrali, în 1914, într-o mică scriere de popula
rizare. El afirmă în chip j ust că ţara noastră s-a aflat tot timpul sub înrîurire
bizantină, fie că aceasta venea de-a dreptul din Bizanţ, fie că ne era adusă
de alte popoare cîştigate culturii bizantine. Această influenţă a pătruns la
n oi mai ales prin biserică. Am împrumutat de la bizantini cuvinte, obiceiuri,
credinţe, instituţii, meşteşuguri, basme, anecdote, ghicitori, proverbe etc.
Expresia la mulţi ani este un calc după Ele; 7tOÂ.Â.iX EtT). Autorul citează cîteva
proverbe, după Anton Pann : Şade, cerne pînă mîne Şi tot nu frămîntă bine
s au Lupul are ceafa groasă, Că-şi găteşte singur masă ori Cine are mult piper
Pune şi în terci. l n încheiere spune : „Lunga şi adînca influenţă bizantină
face parte din însăşi istoria neamului nostru ; de aceea ea merită să fie cu
noscută şi studiată bine" 51• Precizăm că influenţa bizantină ne-a venit mai
41 A. PHILIPPID E , Un specialist român la Lipsea, I aşi, 1 909, p. 1 43-1 44.

•1 Ibid., p. 1 4 2-1 43.
4 8 A. PHI L I P P I D E , O rămăşiţă din timp uri străvechi: jioară cristal, în „Arhiva"
=
din I aşi, X XV, 1 9 1 4 , p. 1 4 5-1 7 2 ; N. DRĂGANu, DR, I I , 1 921-1922, p. 61 7-623, pro

pune aqua *vivula, care prezintă de asemenea dificultăţi mari.
4 9 A. PttI L I PPID E , Barangii în istoria românilor şi în limba românească, în VRom.
XL, 1 9 1 6, p. 2 1 4-239. Barangii (Bapayyo1) alcătuiau garda imperială bizantină între anii:
1 0 4 2- 1453 şi au putut fi cunoscuţi de către români, dar pronunţarea era de fapt Vârangi.
Autorul crede că baragladină a rezultat, prin haplologie, din barangă + bulgarul gladen
„flămind".
•0 G. P A S C U , Etimologii româneşti, I aşi, 1 9 1 0 , şi Dictionnaire etymologique mace
do-roumain, voi. I-I I , I aşi , 1 925. l n Rumdnische Elemente in den Balkansprachen, Geneve; .
1 924 ( Biblioteca dell' Archivum Romanicum, s. I I. Linguistica, 9) autorul a adus importante. .
corecturi şi preciziuni la studiul lui G. Murnu, dar a procedat adeseori necritic, a avut cu
noştinţe insuficiente despre limbile balcanice şi a comis nenumărate greşeli, v. recenzia
l ui H. Barie, în „Arhiv za arbanasku starinu, jezik i etnologiju", II (1 924) , p. 3 29-402.
61 O
. T A F R A LI, Bizanţul şi influenţele lui asupra Ţării noastre, Bucureşti, 1 9 1 4 , p. 90.
INTRODUCERE · 17
ales pe cale indirectă şi n-a avut un caracter popular. Proverbele amintite

s-au ivit din experienţă nemijlocită şi au circulat pe întinderi mari, fără să fi
fost nevoie de o transmitere prin cărţi. Ultimul a putut lua naştere mai
degrabă la noi: unde piperul era scump, decît la Bizanţ, unde el era mai
ieftin.
Date preţioase asupra Peninsulei B alcanice a înfăţişat iugoslavul J ovan

Cvijic. Despre eivjlizaţia elenică antică scria următoarele : „Civilizaţia elenică
s-a răspîndit aproape pe toate coastele balcanice şi în toată Mediterana,
folosind căile maritime, cu excepţia drumurilor fluviale şi continentale. Ea n-a
pătruns de loc în blocul continental al Peninsulei, la nord de lanţul central"52•
„ Cînd s-au aventurat în decursul secolelor, şi pînă în zilele noastre, în ţările
blocului continental, grecii s-au slavizat" 53• „Blocul continental a fost tot
deauna într-o dependenţă mai strînsă de căile terestre de comunicaţie decît
regiunea egeeană. El n-a avut niciodată legături intime cu partea elenică ;
aceste două regiuni mari ale aceleiaşi Peninsule au rămas aproape străine
una de alta ; raporturile dintre ele erau mai puţin intime decît cu ţările aşe
zate în afara Peninsulei" 54• Civilizaţia bizantină s-a răspîndit spre vest pînă
la Sava şi Dunăre, şi chiar mai departe, pînă la Budapesta şi Viena, iar spre
nord, peste Bulgaria şi ţările române, pînă în Rusia. Dintre toate aceste
ţinuturi, B ulgaria a fost cea mai mult impregnată de cultura bizantină.
Aceasta s-a manifestat îndeosebi în domeniile arhitecturii, administraţiei
şi organizaţiei religioase, apoi în legislaţie, literatură şi chiar în viaţa ma
terială 55•
O concepţie asemănătoare a înfăţişat şi N. Iorga : „Acest imperiu « nou»
n-a fost o altă formă a imperiului continental roman ; el a fost o talasocraţie,
o stăpînire a mării, pînă la apariţia arabilor " 56. Bizanţul n-a putut cuceri
din punct de vedere etnic interiorul Peninsulei Balcanice 67 • El a răspîndit
numai formele unei culturi înalte, care s-au suprapus peste realităţile autoh
tone, dar au rămas ]a suprafaţă. ln agricultură înrîurirea a fost inexistentă,
i ar în Jimba română n-a avut loc o penetraţie adîncă, de caracter popular58•
C. C. Giurescu a arătat în chip convingător, pe baza unui bogat mate
rial documentar, că maj oritatea terminologiei noastre privitoare la marile
dregătorii din veacurile XIV-XV ne-a venit pe cale indirectă, îndeosebi
bulgară, din împărăţia bizantină 69•
O încercare îndrăzneaţă de a găsi elemente vechi greceşti în limba
română a făcut în 1924 - 1926 C. Diculescu. El a pornit de la cercetarea
inscripţiilor şi a căutat să dovedească mai întîi prezenţa grecilor în Dacia
romană din veacurile 11-111. După ce înşiră numele greceşti de pe inscrip-
52 CVIJIC, p.
87.
13 Cvu1c, p.
51.
" Cvu1c, p.
53.
li& CVIJIC, p.
87, 102, 1 03.
16 loRGA, Formes, p. 23.
17 Ibid,. p. 32.
58 IoaGA, IR, I, 1, p. 1 1 1 , nota 3.
111 GrnREscu, Contrib. şi Noi contribuţiuni la studiul marilor dregătorii ln secolele
XIV şi XV, Socec, Bucureşti, 1 925.
18 INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
ţiile din Dacia, spune : „In astfel de împrejurări n-a fost decît firesc ca în
graiul daco-latin al coloniştilor să se introducă de timpuriu un însemnat
număr de cuvinte greceşti, care în bună parte s-au păstrat în româneşte pînă
în ziua de azi. Elementele vechi greceşti din româneşte datează deci din
timpul colonizării " 60. Autorul e încredinţat că această influenţă a avut loc
la nord de Dunăre şi s-a desfăşurat într-un răstimp mai îndelungat 61 • Apoi,
continuă : „ Prin elemente vechi greceşti în limba română înţelegem în prima
linie acele cuvinte de origine grecească veche care nu sînt atestate în limba
latină, precum stup, cursă, mîngîia etc." 62• El îi reproşează lui Ov. Densu
sianu că „studiază elementele vechi greceşti din româneşte în rubrica . ele
m entelor latine, avînd grij ă, ca pentru fiecare cuvînt vechi grecesc din ro
mâneşte să reconstruiască şi prototipul său latin corespunzător" 63, apoi adaugă :
„Elementele vechi greceşti din româneşte trebuie deci studiate aparte ca şi
elementele vechi germane şi nu e numaidecît nevoie de reconstrucţiuni latine"64•
Elementele elenice ar fi pătruns la nord de Dunăre nu numai prin colonişti,
ci şi prin treptate iradiaţiuni culturale din sudul grecesc în timpul ulterior
stăpînirii romane, căci „o bună parte din cuvintele de origine greacă? comune
d acoromânei şi aromânei, sînt intrate desigur pe această din urmă cale" 65•
Dar majoritatea lor s-ar fi ivit numai în Dacia, în decursul celor 165 de · ani
de stăpînire romană, şi se datoreşte coloniştilor de limbă grecească66• Pentru
a înlătura unele dificultăţi, autorul recurge deseori la fonetisme şi forme dia
lectale greceşti, aflate la o mare depărtare de Dacia 67• Inarmat cu această
metodă, el „descopere" 156 cuvinte vechi greceşti în limba română,
din care 34 termeni pastorali şi 15 toponimice.
D acă cercetăm mai de aproape etimologiile propuse, constatăm că cel
puţin 14 cuvinte sînt de origine latină, unde au circulat pe un teritoriu mai
l arg decît al D aciei, şi anume : amăgi, cicoare, coacin, drepnea, farmec, găleată,
j ugastr u, mesteacăn, mîngîia, papură, plămîn, p utină, spată şi urmă. Urmă
toarele 8 sînt elenisme mai recente şi au pătruns la noi pe cale directă sau
prin mijlocire slavă : busuioc, cadă, dafin, mintă, omidă, splină şi traistă . Nu
mai broatec, ciumă „umflătu ră", plai şi stup pot fi puse pe seama elementului
vechi grecesc nemijlocit. Toate celelalte rămîn simple apropieri sau etimologii
evident greşite. Din punct de vedere metodologic, au torul a făcut o eroare
cînd s-a limitat numai la inscripţiile din Dacia şi n-a îmbrăţişat toate ţinu
turile dunărene ; apoi el a apelat fără folos la forme dialectale greceşti, ca.re
nu ne ajută la nimic, deoarece latinitatea dunăreană a rămas despărţită,
prin populaţii alogene, de masa grecească, iar înrîurirea elenică a fost de
ordin cultural şi s-a făcut prin mijlocirea limbii comune, literare.
Limita dintre inscripţiile greceşti şi latineşti din Peninsula Balcanică
nu poate fi socotită drept o graniţă etnică, ci numai una de influenţă cultu-
60 DICULESCU, p. 41 7 .
61 lbid„ p . 397.
62 lbid., p. 398.
63 lbid., p . 396.
6ol lbid.,p . 397.
66
lbid.,p. 4 1 7 .
66 lbid., p. 4 1 8 .
67 Ihid., p. 111 8 .
INTRODUCEll 19
rală. In această privinţă are dreptate T. Capidan, cînd scrie următoarele :

„Cultura greacă, de care era cuprinsă Peninsula Balcanică nu era tot una cu
limba greacă. Această limbă era vorbită numai de cîţiva dintre străini, care
erau iniţiaţi în tainele ei. Restul, marea majoritate a populaţiilor aborigene
vorbea în graiul părintesc" 68• Autorul continuă : „ Grecii cu greu se aventurau
in interiorul unei ţări, unde căile de comunicaţie lipseau, chiar cînd aceste
ţări se aflau aşezate în imediata apropiere de ţinuturile lor de obîrşie, cum era
interiorul Peninsulei Balcanice" 69• Consecinta acestei stări de lucruri se
vede în limbă, unde înrîurirea grecească a fost �labă : „ ln epoca veche, influenţa
limbii greceşti asupra romanităţii balcanice a fost redusă. Elementele vechi
greceşti din limba albaneză sînt rare, iar în aromână, în afară de cele intrate
prin limba latină, aproape inexistente"70• Mai tîrziu, civilizaţia bizantină a
fost transmisă de la popor la popor, fără cunoaşterea limbii greceşti de către
grosul populaţiei71•
G. Giuglea crede că „orientul romanic, de la Adriatica la Marea Neagră
şi Dunăre, apare ca un spaţiu susceptibil de a fi fost influenţat de limba
şi cultura grecească"72• El propune 30 de etimologii noi, dar dintre acestea
numai plai şi teacă sînt de origine grecească ; celelalte rămîn îndoielnice şi
pot sluji numai ca material comparativ pentru cercetarea elementului autoh
ton al limbii noastre7a.
Academicianul A. Rosetti constată că influenţa veche grecească din

albaneză e mai puternică decît cea din română, avînd comun cu aceasta
din urmă numai un singur cuvînt ; deci cele două limbi nu se acopăr în această
privinţă. El încheie astfel : „ lnrîurirea limbii vechi greceşti asupra albanezei
şi românei s-a exercitat în chip deosebit în fiecare din aceste limbi, iar faptul
confirmă concluziile noastre cu privire la separarea albanezilor şi românilor
în această epocă veche"74. Apoi atrage atenţia asupra importanţei culturii
bizantine, care s-a răspîndit pe o arie largă, cuprinzînd şi populaţia romani
zată nord-dunăreană : „ lnrîurirea civilizaţiei bizantine în Peninsula Balca
_
nică şi în ţările româneştiaela nor-dul DUnaril_e ste o realitate peste care nu
se poate treQI:!� lmpărţirea Peninsulei Balcanice în două zone de influenţă,
cea greacă la sud de „linia J irecek", iar cea latină la nord de această linie,
nu exclude influenţa civilizaţiei bizantine la nordul Dunării. De altfel, istoria
ţărilor româneşti ne învaţă că, prin bjs�rica ortodoxă, în primul rînd, influenţa
greacă
- a fost puternică în ţărilenoastre pînăJ.n._.aecoluLaLXIXclea" 76•
După 1953 au apărut două mici studii ale Tatianei Fotitch despre
terminologia ecleziastică românească de origine bizantină. Autoarea înf ăţi-
88
CAPIDAN, Arom„ p. 162.
" CAPIDAN, Rom., p . 19.
7° CAPIDAN, D R , VII,' 1 931-1932, p . 322-::123.
71 lbid., p. 322 .
72 G. GIUGLEA, DR, X, 1 9t.3, p. t.Ot..
'13 G. GIUGLEA, DR, III, 1 922-1933, p. 582-628
şi X, 1 9t.3, p. t.Ot.-t.62 ;·RF, II,
1928, p. t.9-65 ; „Langue et litterature", I I , 1 9t.1 , p. t.6
ş.u. ; Uralte Schichten und Ent
wicklungsstufen in der Struktur der dakorumănischen Sprache, Sibiu, 1 9Vi, p. t.0-107.
74 RosE T TI, Mel., p. 3t.S.
7i ROSETTI, SCL, IX, 1958, p. 306.
20 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
şează mai intîi o se urtă expunere istorică, apoi dă un indice alfabetic şi o

bibliografie, notînd că după veacul al X-lea vechea slavă a aj uns la noi limba
liturgiei şi a statului : deci trebuie făcută o demarcaţie între bizantinismele
directe şi cele indirecte, pătrunse prin filieră slavă. Ea conchide în chip j ust
că majoritatea terminologiei ecleziastice a rămas străină poporului şi con
stituie astăzi un vocabular p asiv. Cercetarea a fost întreprinsă pe baza dicţio
narului lui H . Tiktin şi nu este exhaustivă7 6 •
In Actele congresului al X-lea de studii bizantine, ţinut la Istambul
inll'e 15 şi 21 septembrie 1 955, s-a publicat o scurtă comunicare despre cuvin
tele de origine bizantină din limba română, prezentată de E. Essenkova.
Din cele 90 de cuvinte studiate, avem 25 de t ermeni ecleziastici, 12 termeni
administrativi. 1 1 din sfera comerţului, 1l din domeniul relaţiilor sociale,
7 din sfera florei şi faunei, 7 privind viaţ a culturală, 6 viaţa afectivă, 4 termeni
abstracţi şi 4 verbe. Autoarea nu face o distincţie între împrumuturile vechi
greceşti şi bizantine şi nici între cele directe şi i ndirecte : ea pune pe acelaşi
plan cuvint e ca am ăgi, cuteza, drum , logofăt, prisos, proaspăt, tipar, sig ur,
11r/!isi etc. lncercarea rămîne o simplă improvi zaţie şi nu aduce nimic nou 77•
G. Reichenkron analizează corespondenţa u = lu din cuvinte ca Kuµa
> c i umă, KOîUl.. rt > * cytola > ciutură, yupo� > g iu r şi arată că acest feno
men lipseşte în limbile romanice apusene, fiind atestat numai în B alcani
si sudul Italiei . EYolutia u > lu a trebuit să aibă Ioc înainte de veacul al
\rJ I I-lea sau al I X-Iea :' ea a pătruns şi în albaneză78•
In articolul Cuvinte de origine greacă în limba română, publicat în 1959,
D. Marmeliuc trece în revistă un număr de împrumuturi vechi greceşti, bizan
tine şi neogreceşti şi insistă asupra necesităţii de a avea în lingvistica noastră
o cercetare cuprinzătoare, în care să încercăm a înfăţişa răspîndirea şi strati
ficarea acestor elemente79•
Cercetările citate mai sus arată că influenţa grecească a fost mai p uter
nică în limbile bulgară şi sîrbocroată : faptul acesta se explică atît prin veci
nătatea geografică, cît şi prin stăruinţa înrîuririi culturale a Bizanţului. I n
limba maghiară a u p ătruns cîteva elemente din terminologia militară şi comer
cială, în veacurile X I -X I I , într-o vreme cînd ungurii aveau graniţă comună
cu împărăţia bizantină. Limba albaneză are prea puţine împrumuturi din
greaca antică şi bizantină, dar a suferit în schimb o puternică înrîurire din
partea limbii greeeşti vorbite. Pentru cercetarea influenţei greceşti în limba
română se impune o familiarizare cu problemele balcanologiei şi mereu trebuie
f:foută o deosebire intre împrumuturile directe şi cele indirecte.
78 T. Fo T I T C H , Rumanian ecclesiastical terminology of Byzantine origi11. The cult and

its objects. ln „Orbis", I I , 1 9 53, p. 428-438, I X , 1 960, p. 1 1 9- 1 27 .
77 E . E s s E N KOYA, Mots d'origine byzantine dans le roumain, în Actes du X-e Congres
int,ernational d'etudes byzantines, lstambul, 1 9 5 7 , p. 266-2 7 1 .
7 8 G. R E I C H E N K R O N , în „Archiv fil r das Studium der neueren Sprachen", voi. 1:94,
1 958, p. 273-276.
7 8 D. M A R M E Li l' c , LR, VI I I, 1 959, nr. 6, p . 29-36.
RĂSPÎNDIREA LIMBII LA TINE
„. . de unde au izvorlt t n ţară şi

. s-au
înmulţit şi s-au lăţit ...
"
G RIGORE URECHE
1 6 43-1647
Peninsula Balcanică e un imens triunghi cu faţa spre nord şi scăldat

pe două laturi de apele Mediteranei. Fluviile Sava şi Dunărea îi deschid dru
murile spre Italia şi Europa centrală, iar cîmpia românească şi Pontul Euxin
o apropie de Europa de miazănoapte şi de nesfîrşitele întinderi ale Asiei.
Accesul dinspre miazănoapte apare prielnic, atît pentru om cît şi pentru valo
rile materiale sau culturale create de dînsul. Ţărmul adriatic o leagă de Italia
printr-o mare liniştită, care se îngustează spre sud şi atinge între Vlora şi
Otranto doar 90 km l ătime. In felul acesta comunicatiile maritime cu tările
mediteraneene, şi îndeo � ebi cu Italia, au fost uşoare, jr{ t oate vremurile, � hiar
şi pentru navigaţia primitivă. Prin Constantinopole şi Salonic şi peste nenu
măratele insule ale arhipelagului egeean, încă din timpuri străvechi, Peninsula
Balcanică a întreţinut legături cu Asia Mică, cu Egiptul şi cu civilizaţiile
înaintate din India si China.
Înlăuntru, peni nsula e în mare parte muntoasă. iar împrej urarea
aceasta îi explică şi numele, deoarece în limba turcească balkan înseamnă
„munte" . Lanţurile de munţi îşi schimbă des direcţiile şi formează numeroase
văi şi bazine închise, care au contribuit la izolarea populaţiilor din aceste
locuri. Sînt trei grupuri mari de munţi : la apus, de la nord spre sud-est, siste
mul dinarico-grecesc, cu înălţimi de peste 2980 m ; mai la răsărit, sistemul
tracico-macedonean, cu Rodopii, care ating 2925 m ; iar în partea de nord-est,
Balcanii sau Stara-Planina, care se îmbină cu sistemul carpatic şi dau naştere
marelui arc carpato-balcanic. Munţii Dinarici umplu tot vestul şi coboară
pînă în Grecia. Ei au mare lărgime şi sînt construiţi din lanţuri paralele
cu puţine depresiuni transversale ; de aceea au constituit o piedică serioasă
pentru circulaţia de la răsărit spre apus şi viceversa. Nu numai că au stin
gherit comunicaţiile dintre ţărmul Adriaticei şi văile Moravei sau Vardarului,
dar şi munţii înşişi au format în acelaşi timp regiuni închise şi aproape rupte
de restul lumii, în care influenţele din afară au pătruns cu greu. Masivul dina
ric e mărginit la sud de rîul Drin, în apropiere de Shkodra (Scutari) şi se pre
lungeşte spre miazănoapte pînă în Croaţia de sud-est. El cuprinde în partea
de miazăzi munţii Prokletj e sau Alpii albanezi şi muntenegrini şi se termină
la nord cu munţii Velebit. Crestele lor calcaroase şi goale sînt întrepătrunse
de vaste platouri carstice de peste 1200 m înălţime, cu bazinuri închise, unde
curg ape puţine şi m ărunte. Aceste lanţuri de munţi stau ca un zid despărţitor
între Dalmaţia şi Bosnia, între Istria şi Carniolia. La răsărit, munţii coboară
în pante dulci spre Bosnia, dar la apus sfîrşesc abrupt şi pe neaşteptate.
22 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
D e aceea e mai uşor să ajungi pe ei din interiorul Peninsulei, decît să urci cu

greutate dinspre versantul vestic, pornind din porturile Adriaticei. La sud de
rîul Drin, masivul muntos se prelungeşte pînă în Grecia de miazăzi, sub nu
mele de Pind, iar în Olymp atinge 2985 m, cea mai mare înălţime din Peninsula
Balcanică. ln medie, mai bine de j umătate din suprafaţa lugoslaviei se găseste'
la peste 400 m deasupra nivelului mării.
Rodopii stau la mij loc, între rîurile Struma şi Mariţa, şi cuprind Rodopii
propriu-zişi la răsărit şi lanţurile Pirin şi Rila, la apus. Ele formează un masiv
înalt şi compact, care desparte părţile orientale de regiunile centrale, ţinutu
rile din j urul Plovdivului de cele din apropierea Salonicului.
Munţii Balcani sau Stara Planina ( grecii îi spuneau Haimos, AIµoc;,
iar romanii Haemus) sînt mult mai blînzi şi mai primitori. Ei ating 2375 m
şi au pe culmile lor păşuni întinse. Versantul de miazănoapte coboară lin spre
valea Dunării, iar cel sudic cade mai abrupt spre miazăzi, d ar nu stinghereşte
circulaţia, care se face prin aproape treizeci de pasuri comode. Aşadar, munţii
Balcani n-au constituit un obstacol natural, ca Rodopii sau munţii Dinarici.
Legăturile dintre bazinul Dunării şi valea Mariţei, dintre Dobrogea şi Constan
tinopole sînt relativ uşoare. După formele de relief, Peninsula B alcanică de
nord cuprinde trei mari regiuni naturale : a) regiunea adriatică sau pindo
dinarică ; b) regiunea centrală, dintre Drava, D unăre şi Salonic, pe văile
rîurilor Morava şi Vard ar ; c) regiunea orientală, între Rodopi, D unăre şi
Marea Neagră. Lor le corespundeau în antichitate provinciile romane Dal
maţia de apus şi Macedonia, D almaţia de răsărit şi Moesia superioară, Tracia
si
' Moesia inferioară.
Cel mai însemnat fluviu e Dunărea. Prin Tisa, ea culege toate apele din
Dacia superioară şi mijlocie. Din D acia inferioară şi din Moesia de j os primeşte
J iul, Oltul, Argeşul, I alomiţa, Siretul şi Prutul. Ţinuturile scăldate de aceste
ape, pină departe în nordul ţării noastre, converg în chip firesc spre Dunăre.
Către apus, peste văile afluenţilor Drava şi Sava, Dunărea priveşte spre Marea
Adriatică şi I talia ; de-a lungul văilor Moravei şi V ard arului (peste Salonic)
şi prin depresiunile Timocului, lskărului, Strumei şi Mariţei ea înlesneşte
legăturile cu Egeea şi Asia Mică ; iar prin bazinul inferior şi Pontul Euxin
se apropie de Europa de răsărit şi miazănoapte şi de Asia Mare. Spre deose
bire de factorii divergenţi, care au diferenţiat şi izolat, Dunărea a fost un
puternic element convergent : ea a apropiat şi unificat oamenii şi culturile
lor materiale din cele mai vechi timpuri şi pînă astăzi.
Drumurile de la nord la sud au fost mai lesnicioase decît cele transver
sale, de la est spre vest sau viceversa. Pe vremea romanilor legătura cea mai
scurtă dintre Italia şi Asia Mică se făcea prin D yrrachium ( Durres, Drac,
Durazzo) şi valea rîului Shkumbi, apoi peste un pas înalt de mai bine de 1 200 m ,
din culme în culme, prin Ohrida, Edessa (Voden) , Salonic şi Kypsela pînă la
Byzantium, p e ţărmul Bosforului. Era cunoscuta CJia Egnatia, care a stăruit
pină tîrziu în evul mediu, dar n-a putut fi adaptată drumului de fier din epoca
modernă. Transporturile se făceau pe spinarea animalelor de povară şi erau
destul de restrînse ca volum, iar armatele se mişcau cu încetineală pe j os.
Ceva mai la nord, de la Lissus ( Ljesh) pornea un drum pe valea rîului Drin
spre Scupi (Skopj e), Naissus ( Nis) şi Singidunmu ( Belgrad) . De la Tergeste
(Trieste) şi Aquileia, peste Emona ( Lj ublj ana), călătorul pătrundea în valea
llASPINDIREA LIMBII LATINE 23
Savei şi a Dunării, dar deplasările erau în genere anevoioase şi costisitoare.

ln · condiţiile de atunci nu putea să se înfiripeze un comerţ dezvoltat : grecii
ocolMu regiunile muntoase din interior şi se mişcau mai mult pe apă, de-a
lungul coastelor, iar romanii transportau doar armate şi căutau să le întreţină
cu mijloace locale. lnsăşi clima şi fenomenele naturale acţionau în mod diver
gent în Peninsula Balcanică ; regiunea grecească din sud şi coasta dalmată
ţineau de zona mediteraneană, pe cînd munţii şi ţinuturile din interior se legau
de climatul Europei centrale, iar cîmpia getică şi litoralul pontic se înfăţişau
ca o prelungire a întinsei depresiuni din Europa răsăriteană şi de miazănoapte1•
Deşi impusă parţial cu cîteva veacuri mai înainte stăpînirea romană

între Alpi şi Pontul Euxin s-a consolidat pe deplin abia după anul 106 din era
noastră, cînd împărăţia romană a cunoscut cea mai mare întindere din istoria
ei. Latinizarea ţinuturilor dunărene a progresat încet, fiind la început spora
dică ; ea a fost mai ales opera legiunilor şi a administraţiei romane. Faptul că
limba latină n-a putut prinde rădăcini în domeniul de limbă grecească din
sudul Peninsulei se explică nu numai prin superioritatea civilizaţiei elenice,
ci şi prin împrejurarea că Grecia n-a aj uns niciodată un teritoriu de graniţă,
unde să fie nevoie de o continuă concentrare de trupe romane. Se ştie că la
sfîrşitul serviciului militar soldaţii romani primeau pămînt cultivabil şi se
aşezau într-o regiune oarecare, de obicei în apropierea legiunilor. Putem bănui
că nevoia de pămînt bun a silit administraţia romană să acapareze cu forţa
ogoarele roditoare ale băştinaşilor, împingîndu-i pe aceştia spre locurile mai
sterile din mlaştini sau munţi. ln consecinţă, limba latină a început să se înfi
ripeze treptat mai întîi în cîmpie şi în centrele urbane, pe cînd ilira şi traca
au stăruit mai lesne în ţinuturile izolate şi în munţi. lntr-o anumită măsură,
sîntem în stare să urmărim propagarea limbii latineşti prin studiul rămăşi
ţelor arheologice şi al inscripţiilor. In sudul Peninsulei s-au păstrat aproape
numai inscripţii greceşti, pe cînd în nordul ei precumpănesc inscripţiile lati
neşti. Astfel în provinciile dunărene şi adiacente, adică Dalmaţia, Noricum,
Panonia superioară şi inferioară, Moesia superioară şi inferioară, Dacia, Tracia
şi Macedonia au fost date la iveală pînă în clipa de faţă mai bine de 23 100
de inscripţii latineşti. Numărul aproximativ din fiecare provincie este urmă
torul : 9 500 de inscripţii, în 1 77 de localităţi, în Dalmaţia ; 2 OOO de inscrip
ţii, în 72 de localităţi, în Noricum ; 3 500 de inscripţii, în 50 de localităţi, în
Panonia superioară ; 1 500 de inscripţii, în 61 de localităţi, în Panonia infe
rioară ; 1 300 de inscripţii, în 95 de localităţi, în Moesia superioară ; 1 300 de
inscripţii , în 238 de localităţi, în Moesia inferioară ; 3 OOO de inscripţii, în 106
localităţi, în Dacia ; 300 de inscripţii în Tracia şi 500 de inscripţii în Macedonia.
Teritoriul vast al celor 23 100 de inscripţii latineşti din răsăritul Europei poate
fi împărţit în patru mari regiuni geografice : a) litoralul dalmatin de la vest de
1 Cv m c, p. 1 7-1 9, 23-24, 28-29, 37, 54, 7 3 ; P H I LI P P s o N , p. 6, 1 1-12,

1 6 , 92-96, 99 ; E . B . VA L E V SoAzapuR. 3KoHoAmKo-zeozparfiu�ecKoe onucaHue, M osc o va ,
1948, p. 1 1-50 ; E. D. Sr L A E V , A116aHUR . 3KOHOMUKo-zeozparfi11�ecKaR xapaKmepuc11111Ka,

Moscova, 1 953, p. 30-6 1 ; A. N . GRATSIANs K r J , llpupoaa IOzoc.1aBuu, Moscova, 1955 ;
2. G Ă L Ă B O V , H. I V A N OV, P. P E N CE V , I. M 1 sEv. V. N E D E L C E V A , tl>u1u�ecKa11 zeozparfiu.'I
So,uapuu. IlepeaoJI c 6onrapcICoro A. 11. JJ:aop11JIICHHa. M oscova, 1 960.
munţii Dinarici (Dalmaţia romană de apus) ; b ) bazinul Dunării de Mijloc

şi al afluenţilor ei (Noricum şi Panonia superioară) ; c) bazinul Dunării de Jos
şi al afluenţilor ei (Panonia inferioară, Dalmaţia romană de răsărit, Moesia
superioară, Moesia inferioară şi D acia) ; d ) spaţiul de l a sud de lacul
Ohrida şi munţii H aemus, care converge spre teritoriul de limbă grecească.
D acă distribuim inscripţiile latineşti în aceste grupuri, obţinem următoarea
situaţie : 9 200 în D almaţia de la apus de munţii Dinarici, 5 500 în bazinul
Dunării de Mijloc, 7 600 în bazinul Dunării de Jos şi 800 în Tracia şi Mace
donia. Grupul cel m ai numeros se găseşte pe coasta dalmatină, urmat de cel
din bazinul Dunării de J os, apoi de cel din bazinul Dunării de Mij loc şi, în
sfîrşit, de cel din Tracia şi Macedonia. In primul grup trebuie căutate rădăcinile
limbii dalmate, iar în cel de al doilea originile limbii române. Populaţia roma
nizată din bazinul Dunării de Mijloc a fost fie împinsă spre sud, fie asimilată
cu timpul de către populaţii mai numeroase de neam germanic, slav sau ma
ghiar. In sfîrşit, în grupul de inscripţii din Macedonia şi de pe coasta dalma
tină de sud putem bănui populaţia romanizată care a acţionat puternic asu
pra limbii băştinaşe din acea regiune şi a dus la formarea limbii albaneze
de astăzi. D ar să stăruim ceva mai mult asupra fiecărui grup in parte, spre a
desprinde o încheiere mai cuprinzătoare.
Zona coastei dalmatine dintre Tergeste (Trieste) şi gura rîului Drim a

păstrat totdeauna relaţii strînse cu Italia. I n spate, munţii Dinarici au despăr
ţit-o de restul Peninsulei B alcanice, iar Marea Adriatică a apropiat-o de lumea
grecească �i de Europa Centrală. Coasta dalmatină a privit deci spre occident
şi a ţ inut multă vreme de imperiul de apus. Maj oritatea inscripţiilor latineşti
se găsesc în insule sau în localităţile de pe ţărmul mării. Din cele 9 200 de
inscripţii, 186 sînt în insule, iar 6 190 pe coastă, . în nemijlocita apropiere a
mării, deci la un loc 6 376, adică mai bine de j umătate din cifra totală.
Restul de 2 824 de inscripţii se găsesc ceva mai în spate, pe o bandă îngustă
situată de-a lungul munţilor, însă totdeauna în apropierea mării. Din cele 181
de localităţi cu inscripţii latineşti din Dalmaţia romană, 151 se găsesc la vest
d e munţ.ii Dinarici şi converg spre Adriatica. Aşezările cu populaţie romani
zată de pe ţărmul dalmatin sînt foarte concentrate şi au de obicei un caracter
urban. De altfel colonizarea romană însăşi a început aici foarte de timpuriu
şi s-a împrospătat mereu cu imigranţi din Italia. Bănuim că populaţia băşti
naşă a fost deosebită de cea din valea Dunării de J os şi Yorbea limba iliră, nu
tracă. Ea fost în parte decimată, iar în parte împinsă cu vremea spre intP
riorul Peninsulei, în ţinuturile muntoase. Din stăruinţa continuă a pop ulaţ.ie i
de limbă latină pînă la începutul veacului al V I I -lea şi din colonizarea masivă
a coastelor se poate desprinde concluzia că elementul autohton a j ucat un rol
mai slab de cit în valea Dunării de J os, dar a influenţat fără îndoială formarea
l imbii dalmate. Prăpastia care desparte limba dalmată de limba română se
explică pe de o parte prin lipsa de legături între cele două domenii de limbă,
iar pe de alta prin faptul că substratul lor era deosebit. Limba românească a
rămas mai conservatoare şi a avut trăsături rurale, pe cînd dalmata a eYoluat
mai repede şi a primit inovaţii ulterioare dinspre vest şi nord-vest.
RASPINDIREA LIMBII LATINE 25
E bătătoare la ochi slaba prezenţă a grecilor în inscripţiile latineşti

din Dalmaţia de apus. In cele 9 200 de inscripţii întîlnim aproximativ 500 de
nume greceşti, în 40 de localităţi, într-un răstimp de mai bine de şase veacuri.
Aceste nume apar mai ales pe coastă (Salonae 350, Narona 30, !ader 22, Tra
gurium 9, Epidaurum 5, Acruvium 3), dar sînt cu totul izolate şi sporadice în
interior. Cifrele arată că elementul grecesc n-a j ucat un rol însemnat în Dal
maţia romană de apus, cu toate că marea era foarte aproape. Dacă ne gîndim
că elementul grecesc antic s-a răsfrînt tot într-o măsură neînsemnată şi în
albaneză, sintem înclinaţi să conchidem că ţărmul de apus al Greciei era puţin
cercetat de corăbieri greci. Se ştie de altfel că, prin relieful şi economia ei ,
Grecia privea spre Egeea, în timp ce Adriatica se afla în spatele ei. Prin urmare
elementul grecesc din Dalmaţia de apus n-a fost numeros, deoarece aceste ţinu�
turi se aflau la periferia zonei de expansiune elenică. Totuşi o slabă influenţă
a avut loc şi a lăsat urme în civilizaţia de pe coastă. Acestea s-au prelungit
pînă în zilele noastre şi stăr11ie încă în vocabularul maritim din sîrbocroată2 •
Provinciile dunărene Noricum şi Panonia superioară atingeau în p artea

de miazănoapte Dunărea, iar in partea lor de miazăzi se sprijineau pe văile
superioare ale Savei şi Dravei, afluenţi ai Dunării. Amîndouă provinciile se
găseau în bazinul Dunării şi se legau pe o latură de I talia şi E uropa de vest,
iar pe alta de bazinul Dunării de Jos şi de Asia Mică. Din cele 5 500 de in
scripţii latineşti, aproximatiY 2 500 se află în sud, iar 3 OOO în nord, îndeosebi
de-a lungul ţărmului drept al Dunării. Repartiţia geografică a inscripţiilor
e destul de omogenă, in sensul că nu găsim nici aglomerări mari, dar nici
goluri întinse, cu excepţia perimetrului muntos. Provinciile Noricum şi
Panonia superioară convergeau spre Dunăre, dar aveau strînse legături cu
Italia. Ele se găseau mai departe de lumea grecească şi nu aveau contact
cu marea. ln Noricum s-au păstrat 40 de nume greceşti in inscripţiile latineşti
din 10 localităti, dintre care numai în Virunum 25 de nume, adică mai bine
de jumătate. i� Panonia superioară apar 80 de nume, în 14 localităţi, dintre
care în Carnuntum 20, in Poetovio 16, în Savaria 12, în Brigetio 1 1 , în
Emona şi Siscia cite 6. Rămîne lucru lămurit că aceste cifre mici nu pot
proba o influenţă grecească puternică în Noricum şi Panonia superioară în
decursul primelor patru veacuri ale erei noastre. Dimpotrivă, sîntem în
dreptăţiţi să bănuim că acolo inriurirea grecească a fost mai slabă decît în
orirare altă regiune a provinciilor dun ărene.
ln provinciile romane Dalmaţia de răsărit, Panonia inferioară, Moesia

superioară, Moesia inferioară şi Dacia s-au păstrat cam 7 500 de inscripţii
latineşti, dintre care aproximativ 4 500 la nord de fluviile Sava şi Dunăre.
Regiunile ocupate de populaţiile romanizate din aceste părţi se întindeau pe
o suprafaţă de peste 400 OOO km pătraţi şi aveau ca axă centrală fluviu
2 J. B R u :-; i rn r n , Die b1schriften und Munzen der griechischen StiUlte Dalmatiens,

1
Viena, 1 898 ; G. N ov A K , Das griechische Element in Dalmatiens Stii.dten, în „Romische
Forschungen in Niederosterreich", I I I , 1 956, p. 1 1 7-1 25 ; Stari Grei na .fodransku mor11,
în „Rad J ugoslavenske Akademije", voi . 322, 1 961 , p. 1 45-22 1 .
Dunărea, care a fost coloana vertebrală a acestei romanităti. Din cerce

tarea inscripţiilor rezultă că romanizarea n-a ajuns pretutind�ni la aceeaşi
intensitate. ln Panonia inferioară, din totalul de aproximativ 1 500 de
inscripţii, cam 1 250 se găseau de-a lungul ţărmului drept al Dunării, iar
restul de 250 se răsfirau spre vest către lacul B alaton. Centrele romanizate
se aflau deci de-a lungul limes-lui. Prin retragerea legiunilor către sfîrşitul
veacului al IV-iea populaţia romanizată a fost slăbită ; ea n-a supravieţuit
pînă în zilele noastre, dar a lăsat urme în toponomie ; o parte din această
romanitate a fost împinsă, probabil, spre miazăzi, unde a îngroşat şi întărit
romanitatea de la sud de Dunăre si Sava.
În Panonia inferioară s-au p ăstrat în inscripţiile latineşti 41 de nume
greceşti, în 15 localităţi, dintre care 15 în Aquincum, 4 în Sirmium şi cite 3
în Campona şi Mursa. Aceste nume erau purtate îndeosebi de militari, ne
gustori sau sclavi aflaţi în serviciul administraţiei romane. Se vede bine că
Panonia inferioară nu era o zonă a influenţei greceşti, întocmai ca şi provin
ciile N oricum şi Panonia superioară. Concentrarea populaţiei romanizate în
oraşe rezultă şi din faptul că mai bine de două treimi din inscripţiile latineşti
au fost descoperite numai în patru centre cu caracter militar : Aquincum,
Intercisa, Mursa şi Sirmium. I nscripţiile greceşti sînt aproape inexistente
şi cele două sau trei ieşite la iveală pînă acum rămîn legate de prezenţa
puţinilor greci care au trăit prin acele locuri.
Rarele inscripţii l atineşti din D almaţia romană de răsărit, în număr
de aproximativ 300, stau în contrast izbitor cu cele 9 200 de inscripţii din
Dalmaţia romană de la apus de munţii Dinarici. E evident că spre răsărit
de munţii Dinarici împotrivirea băştinaşilor a fost mai înverşunată şi colo
nizarea romană a prins rădăcini mai slabe. Ea s-a extins mai ales dinspre
Sava şi Dunăre, în sus spre munţi, pe cursurile principalilor afluenţi ai acestor
fluvii. Astfel în bazinul Basnei, care se varsă în Sava, întîlnim 20 de in
scripţii ; în bazinul Drinei (care curge în Sava lingă Mitrovica, vechiul Sir
mium) sînt peste 1 37 de inscripţii ; pe văile afluenţilor apuseni ai Moravei,
care ajunge în Dunăre mai la răsărit de B elgrad, au fost descoperite 83 de
inscripţii, pe cursul superior al Vardarului, care se varsă în Egeea în apro
piere de Salonic, au ieşit la iveală peste 20 de inscripţii latineşti. Deci un
număr de peste 260 de inscrpţii, din totalul de aproximativ 300, au fost găsite
numai pe văile acestor rîuri . Faptul acesta arată pe de o parte caracterul
specific al colonizării romane, legată de agricultură şi de cursurile apelor,
pe de altă parte stăruinţa populaţiilor băştinaşe în munţi, în strînsă depen
denţă de păstorit şi transhumanţă. ln bazinul Basnei s-au descoperit 8 in
scripţii la Saraj evo, 5 la Travnik, 4 la Graeanica şi 3 la Bistue Nova (Zenica).
Toate aceste localităţi convergeau spre cursul mijlociu al Savei şi erau mai
apropiate de Adriatica decît de Singidunum (Belgrad) sau Naissus ( Nis).
l n bazinul Drinei localităţile cu cele mai multe inscripţii sint : Bajina-Basea
cu 5, Municipium Domavianum ( Gradina lingă Srebrenica) cu 46, Lj ubovj a
C�l 4, Municipium s „ . ( Plevlj e) cu 10, Prij epolj e cu 4, Priboj cu 4, Rogatica
(Celebi-Pazar) cu 9, Sklanj i (lingă Bajina-Basca) cu 34, Srebrenica cu 8,
Ustikolina (mai sus de Foca) cu 6 şi Visegrad (lingă Rogatica) cu 5 inscripţii
l atineşti. Valea Drinei pătrundea adînc spre sud-vest pînă în inima munţilor
Dinarici şi despica în diagonală Dalmaţia de răsărit. Ea era în antichitate
JlASPIND I REA LIMBII LATINE 27
şi un drum de acces de la Adriatica spre valea Savei şi a Dunării. Cele 137

de inscripţii găsite în bazinul Drinei rămîn o dovadă că romanizarea a pătruns
pînă departe spre i zvoarele acestui rîu, dar n-a fost destul de intensă. Văile
afluenţilor de apus ai Moravei convergeau spre Moesia superioară : romani
zarea s-a extins aici dinspre centrele militare aflate de-a lungul Dunării
şi s-a lăţit tot în susul apelor. Pe cursul superior al Vardarului e vrednică de
amintit Mitrovica ( mai sus de Pristina) cu 20 de inscripţii. In genere, Dal
maţia de răsărit era orientată spre miazănoapte, către valea Savei, dar avea
legături şi spre sud, cu Macedonia, - prin valea Vardarului. Cu toate acestea
numele greceşti din inscripţiile latineşti sînt extrem de puţine : 1 în apropiere
de Foca, 1 la Plevlje şi 3 la Srebrenica, toate pe valea Drinei . Lipsa numelor
greceşti în teritoriul Dalmaţiei de răsărit este elocventă ; ea rămîne un
argument mai mult că grecii se menţineau în genere pe coastele mărilor şi
pătrundeau cu greu înlăuntrul continentului.
l\foesia superioară se afla în bazinul Moravei şi se sprijinea pe flu
viile Sava şi Dunărea, formînd o punte de legătură intre Egeea şi valea
Dunării, în aşa fel incit îşi avea deschisă poarta principală spre nord , iar
uşa din dos spre sud . Prin valea Moravei a pătruns spre miazănoapte cultura
grecească, atit în antichitate cit şi în ·Yeacul de mijloc, prin mijlocirea Bizan
ţului. Romanizarea s-a întins de la nord spre sud şi a pătruns parţial pină
în l\lacedonia. Cele aproape 1 300 de inscripţii latineşti din Moesia superioară
se repartizează destul de omogen de la nord spre sud, dar îşi au centrul de
greutate pe Dunăre. Ele cuprind 85 de localităţi şi arată că romanizarea
pătrunsese şi în valea superioară a riului Axios (Vardar), în jurul oraşului
Scupi (Skopj e), care făcea trecerea spre lumea grecească. Dar romanizarea
era mai intensă în bazinul inferior şi mai slabă în valea superioară a Mo
ravei : din cele 1 300 de inscripţii latineşti din Moesia superioară numai aproxi
mativ 300 se află la sud de Naissus, pe cind marea maj oritate se găseşte la
nord de acest centru administrativ şi îndeosebi pe valea Dunării . In prima
jumătate a veacului al IV-lea Naissus era un oraş mare şi înfloritor în care
se vorbea latineşte, nu greceşte. Din aproximativ jumătatea a doua a aceluiaşi
veac s-a păstrat o necropolă cu minunate picturi de artă romană din epoca
tîrzie. Cetatea a în florit pînă în vremea lui Atila ( 441 -453), cind a fos t
asediată ş i devastată î n întregime 3 • De obicei soldaţii legiunilor d e l a Dunăre
erau recrutaţi din regiunile dunărene sau din ţinuturile învecinate, şi numai
puţini dintre ei veneau de mai departe : astfel în anul 169, într-o listă de 84
de soldaţi din Ratiaria găsim 20 din R(emesiana) , 19 din Ratiaria însăşi,
19 din Scupi, 4 din Sarmizegetusa, 3 din Sirmium şi cite 2 din Pautalia,
Mursa şi Salonae4 • Inscripţiile greceşti din Moesia superioară sint mai numeroase
decît cele din Dalmatia răsăriteană si Panonia inferioară la un loc luate : 20
în Viminacium (dintre care 2 bilingv � ), 5 în Singidunum , 3 în Kumanovo, cite
2 în Pofarevac, Smederevo şi Scupi, cite 1 în Kamenac, Margum şi Stoj nik.
Prin urmare, din numărul de 37 de inscripţii greceşti, 32 se află la nord de
Naissus, adică în regiunea adiacentă a Dunării, care era mai intens romani
zată. Grecii aflaţi acnl n erau mai curînd slujbaşi în administraţ,ia romană
3 LAZAR Mm K o v r c , ln „Archaeologia .J ugoslavica", I I , 1 9 5 6 , p. 85-1 00.

4 C I L, I I I , 1 4 5 0 7 .
28 I NFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LI MBII ROMANE P I N A IN SEC. XV
decît agricultori deplasaţi spre nord din zona grecească. D e asemenea cele 81
de nume greceşti d i n inscripţiile latineşti se găsesc î n majoritate aproape
de D unăre : 35 în Viminacium, 8 în Ratiaria, 8 în Singidunum, 3 în Bononia,
3 în Guberevac, 3 în Timacum Minus, 2 în Aquae. La sud de N aissus apar
numai puţine nume greceşti, deşi ar părea firesc să fie mai multe : 3 în Blace,
3 în Ulpiana, 2 în Scupi, 1 în Kumanovo. ln total avem în Moesia superioară
81 de nume greceşti, în 1 7 localităţi, care converg în majoritate spre Dunăre.
Situaţia aceasta ne-ar putea sugera impresia că spatele Moesiei superioare
nu era locuit de greci, ci se afla numai supus unei influenţe culturale greceşti.
Moesia inferioară se întindea aproximativ între rîul Almus (Lom) la
vest, munţii H aemus la sud, Pontul Euxin la răsărit şi Dunărea la nord. 1n
veacurile I I - I I I ea a ocupat un timp şi ţinuturile de la nord de Dunăre,
întrr Olt, Carpaţi şi bazinul inferior al Prutului. I nscripţiile latineşti din aceste
părţ i sînt m ai puţine şi nu pot fi comparate cu cele din sudul Dunării, unde
a stăruit multă neme armata romană. Munţii . H aemus coborau lin spre Dunăre
şi formau un platou puţin înalt, o platformă largă, într-o unitate geografică
aproape desăvîrşită, dominată de acelaşi climat, în care s-a dezvoltat de
timpuriu o agricultură prosperă. Platforma avea o lărgime de aproximativ
100 km, o altitudine medie între 200 si 450 de metri si era străbătută de nume
roase rîuri, care favorizau irigaţiile şi dădeau imbold cultivatorilor. De aceea
Moesia inferioară a devenit un tinut foarte căutat de veteranii si colonistii
romani din veacurile I - IV ale ' erei noas tre. Numărul localităti°lor în care
s-au găsit inscripţii l atineşti este de peste 240, iar numărul inscripţiilor înseşi
de aproape 1 300. Ele apar nu numai de-a lungul ţărmului drept al Dunării ,
c i s e răsfiră în m o d variat ş i aproape uniform pînă sus pe culmile Balcanilor.
Scy t hia Minor ( Dobrogea) se desfăcea de acest complex şi se încadra în zona
stepei getice din nordul fluviului, atît in privinţa climatului, cit şi în pri
vin ţa legăturilor exterioare şi a comunicaţiilor. D acă totalizăm numărul
inscripţiilor latineşti aflate în centrele mai importante de pe litoralul drept
al Dunării, obţinem cifra de aproximativ 500, adică abia o treime din numărul
total al inscripţiilor latineşti din Moesia inferioară. Aceste cifre arată că
romanizarea a cuprins nu numai o fişie îngustă de teren de-a lungul Dunării ,
c i s-a extins mai departe şi a îmbrăţişat o bandă d e aproape 100 km, după cum
rezultă şi din repartiţia geografică a localităţilor în care s-au găsit inscripţii
lat ineşt i 5 • Inscripţiile greceşti sînt mai numeroase pe ţărmul pontic şi mult
mai puţine in interiorul provinciei şi de-a lungul Dunării. În cetăţile greceşti
de pe ţărmul stîng al Pont ului Euxin sau din apropierea lui, raportul dintre
inscripţiile latineşti şi cele greceşti este următorul : Callatis ( �langalia) 13 lati
neşti, 1 bilingvă, 352 greceşti ; H istria 58 latineşti, 6 bilingve, 168 greceşti ;
'.\farcianopolis ( Devna) 16 latineşti, 1 bilingvă, 29 greceşti ; Tomis (Constanţa)
1 24 latineşti, 10 bilingve, 270 greceşti. Din totalul de 1 200 de inscripţii
greceşti numărate de mine, 8 1 1 (în 5 localităţi) se găsesc pe ţărmul pontic,
356 (în 1 09 localităţi) în interiorul provinciei şi 33 ( în 8 localităţi) de-a
lungul Dunării. ln �foesia inferioară apar 80 de nume greceşti în inscripţiile
latineşti, şi anume : 40 pe Dunăre, 30 în interiorul provinciei şi 10 pe ţ.ărmnl
6 B. GEROV, La romanisation entre le D anube et les Balkans, GSU, :X LV, 1 948-1949,
p. 1-92 ; XLVI I , 1 950-1 952, p . 1 7-1 21 ; XLVI I I , 1 952-1 953, p . 105-210.
R Jl. SPINDIREA LIMBII LATINE 29
pontic. Nu ramme mc1 o îndoială că Moesia inferioară s-a aflat în contact

mai strîn& cu grecii decît Moesia superioară, Dalmaţia, cele două Panonii
sau Noricum. Influenţa grecească a pătruns nu numai dinspre cetăţile greceşti
de pe ţărmul pontic, ci şi dinspre miazăzi, adică din Tracia. Dacă facem
abstracţie de Macedonia şi Tracia, care cădeau în zona influenţei culturii
greceşti, putem spune că nici una din provinciile dunărene nu s-a aflat aşa
de aproape de lumea grecească şi de civilizaţia bizantină ca Moesia inferioară.
Totuşi numărul grecilor din interior şi de pe valea Dunării a rămas destul
de scăzut, iar cifra populaţiei greceşti de pe ţărmul pontic, în genere, puţin
ridicată. Cetăţile pontice formau în veacurile I I - IV o centură subţire şi
aproape bilingvă, pe cînd interiorul era latinesc sau traco-dacic. Grecii au
venit cu o superioritate de cultură şi au stăruit mai mult în oraşe, iar populaţia
romanizată a luat în stăpînire pămînturile cele mai roditoare şi s-a răzleţit
pînă departe în interior spre a face agricultură.
Prin rîurile Someş, Criş şi Mureş, Dacia era orientată spre sud-vest,
iar prin Timiş, Jiu şi Olt privea direct spre miazăzi, către Dunăre. Toate
apele din Dacia erau afluenţi direcţi sau indirecţi ai Dunării, iar marile d ru
muri se îndreptau către sud , spre centrele militare d e la Singidunum, Vimina
cium sau Oescus. 1 n aceste părţi Dunărea străbătea pe la mijloc un ţinut vast
de limbă latină, pe o lărgime care mergea în veacul al I I I -i ea de la Scupi
(Skopje) pînă dincolo de Porolissum (Moigrad). Înainte de cucerirea romană
populaţia Daciei era diferenţiată din punct de vedere social, iar pămînturile
cele mai bune se găseau fără îndoială în miinile clasei suprapuse. După anexare,
ele au devenit proprietate sclavagistă romană sau au intrat în stăpînirea
legiunilor şi au fost colonizate cu militari . Văile largi şi mănoase ale rîurilor
se potriveau de minune pentru agricultură, iar vechea populaţie aducea ca
tribut forţa de muncă necesară, sub formă de sclavi sau coloni. A avut Joc
deci o restratificare socială rapidă şi s-a format o clasă suprapusă proaspătă,
care vorbea latineşte, pe cînd clasa exploatată a continuat încă multă vreme
să folosească limba maternă traco-dacă. Limba latină s-a impus aşadar de la
oraşe spre sate şi de la cîmpie spre munte, de-a lungul marilor drumuri
şi pe văile apelor curgătoare. Despre faptul acesta ne stau mărturie rămăşi
ţele arheologice şi îndeosebi inscripţiile, care aruncă oarecare lumină asupra
procesului istoric al romanizării. Cu toate că stăpînirea romană în Dacia a
durat mai puţin <lecit în provinciile învecinate, adică aproape 165 d e ani,
numărul inscripţiilor latineşti este mai mare <lecit cifra inscripţiilor din Moesia
inferioară şi Moesia superioară la un loc luate. Acest lucru se explică prin
prezenţa armatei romane în preajma limes-ului şi prin rentabilitatea agricul
turii, cu pămînturi bune şi cu forţă de muncă uşor de procurat. E lesne
de înţeles că coloniile romane nu ar fi fost în stare să prospereze într-o ţară
decimată şi golită de locuitorii băştinaşi, cum încercau să argumenteze în
trecut, în mod greşit, unii istorici de rea credinţă. Inscripţiile ne dau indicaţii
despre prezenţa proprietăţii sclavagiste şi a limbii latine, dar rămîn de obicei
mute asupra stăruinţei populaţiei băştinaşe exploatate. Ele se găsesc în număr
mare mai ales în centrele urbane de-a lungul căilor de acees spre limes, dar
apar şi în numeroase localităţi mai mărunte de pe tot cuprinsul provinciei.
ln Dacia au ieşit la iveală 35 de inscripţii greceşti, iar numele de origine
elenică din inscripţiile latineşti sînt aproximativ 380. Aceste nume apar
îndeosebi în centrele mai mari ca Sarmizegetusa 45, Apulum 40, Alburnus

Maior 15, Ampelum 12, Napoca 12, Drobeta 10, Potaissa 8, Micia 7, Tibiscum
5 etc . , fiind legate de aparatul administrativ roman sau de clasa stăpînitoare
prin mijlocirea latifundiarilor sau exploatatorilor de vămi şi întreprinderi.
Purtătorii numelor greceşti erau fie sclavi, fie slujbaşi în aparatul de stat şi
ştiau fără îndoială latineşte. P uţini şi răsfiraţi, ei n-au putut exercita o in·
fluenţă cuprinzătoare asupra limbii latineşti vorbite în D acia : studiul in
scripţiilor nu ne dă prilej ul să descoperim urme adînci ale unei înrîuriri de
asemenea natură.
Tracia era aşezată între munţii H aemus, Rodopi, marea Egee şi Pontul
Euxin, fiind străbătută pe la mijloc de rîul H ebrus (Mariţa). Ea se desprindea
în mod net de Moesia inferioară şi de Macedonia şi forma o unitate geografică
bine ţărmurită, orientată spre sud-est, către Byzantium. Atît în antichitate
cit şi în evul mediu ea a fost puternic influenţată de civilizaţia grecească, fără
să-şi piardă caracterul etnic propriu. Avea o întindere de aproximativ 70 000
de kilometri pătraţi şi a dezvoltat o cultură materială remarcabilă. Inscrip
ţiile au fost scrise mai ales în greceşte, pînă tîrziu în veacul al X-lea, cu toate
că populaţia vorbea limba tracă şi apoi slavă. Pe ţărmul Pontului Euxin
au ieşit la iveală 477 de inscripţii greceşti, iar în toată Tracia peste 2 OOO,
pe cînd numărul inscripţiilor latineşti nu trece de 300, repartizate în 86 d e
localităţi. Aceste inscripţii datează d i n vremea înfloririi puterii romane şi
aparţin în genere aparatului de stat sau veteranilor. Ele se răsfiră prin toată
Tracia şi se pierd aproape în masa inscripţiilor greceşti. Excepţie fac doar
Byzantium, Perinthus, Rhaedestus, Samothrace, Philippopolis ( Plovdiv), Ser
dica (Sofia), Pautalia ( Kiistendil) şi Turres ( Pirot), unde găsim 165 d e
inscripţii latineşti, adică mai bine de j umătate din cifra totală. Inscripţiile
latineşti nu pot p roba aici aşezări mai cuprinzătoare de populaţie romaniz.ată .
Tracia şi-a păstrat individualitatea etnică tracă pînă tîrziu la venirea slavilor
si
' a stat mai mult sub înrîurirea culturii elenice decît a celei romane 6•
Macedonia se întindea între Lissus ( Ljesh, Alessio) şi golful Aulona (Vlora )
la apus, munţii Pind şi marea Egee pînă la Abdera la sud, Rodopii şi rîul
N estus (Mesta) la răsărit şi o linie care mergea pe la sud de Pautalia pînă la
Lissus, la miazănoapte 7• Ea cuprindea deci în afară de Macedonia actuală
aproape t o ată Albania şi o bună parte din Tesalia, inclusiv Tesalonicul şi
Calcidica. Regiunea de la apus de lacurile Prespa şi Ohrida era orientată
spre Adriatica şi Italia, iar cea dinspre răsărit şi miazăzi privea spre Egeea.
E firesc ca în prima să întîlnim o mai puternică influenţă latinescă, iar . �n a
doua o precumpănitoare înrîurire grecească. Inscripţiile latineşti în număr
de peste 500 se repartizează în 4 7 de localităţi, dintre care unele ca Philippi
cu 235, Stobi cu 33 şi Thessalonicae cu 27 de inscripţii formează enclave ro
mane în mij locul unor populaţii de limbă traco-iliră sau elenică. Inscripţiile
• D u M O N T - H O M O L L E , p. 2 1 3-2 1 5 , 488 ; Cv1 J 1 c, p. 57-58 ; P H l l L I P P I D E , Or�g.,

�. p. 1 8-24 ; P H I L I P P S O N , p.:106-107 ; M I H A I Lov, I GBulg. ; R u s s u , p. 1 5-23 ; B. GE.aov,
Ilpoy'48QHU.R 8'bpxy 3anaouompa1<uiic1<ume 3eMU npe<) pUMCKO speMe ( Untersuchungen uber die
wesuhrakischen Lănder in romischer Zeit), în GSU, LIV, 1 959-1 960, p. 1 55-407 . . ·,•
7 K u n RI AVŢEV, p. 290, 296, 3 1 4 , 3 5 2 .
ll.ASPINDIREA LIMBII LATINE 31
latineşti s-au păstrat pe teritoriul Albaniei d e azi, dar s e întîlnesc şi la răsărit

de lacurile Prespa şi Ohrida, iar mai spre nord-est, în triunghiul Scupi , Priz
ren şi Naissus devin şi mai numeroase şi se încadrează în domeniul romanizat
al Moesiei superioare. Dacă presupunem că leagănul limbii albaneze se afla
în ţinuturile cuprinse între Shkodra, Vlora, Monastir, Skopje şi Prizren, sau
mai departe spre nord, în regiunile muntoase, observăm că influenţa limbii
latineşti a putut pătrunde atît dinspre ţărmul Adriaticei, cit şi din Moesia
superioară sau din Macedonia de răsărit, dinspre Stobi sau Philippi. lnrîurirea
grecească a venit din trei laturi, dinspre apus, miazăzi şi răsărit, dar n-a
prins rădăcini adînci din cauza stăruinţei albanezilor în locuri izolate şi mun
toase, care au contribuit la păstrarea individualităţii lor etnice. Nu e nevoie
să limităm locul de formare al limbii albaneze la ţinutul Mati, cum procedează
G. Stadtmtiller 8 : limba băştinaşă străveche a putut supravieţui şi pe o arie
mai largă, deoarece influenţa limbilor greacă şi latină a fost pretutindeni
slabă în zonele muntoase.
Limita dintre inscripţiile greceşti şi latineşti pornea de pe ţărmul Adria

ticei la Apollonia şi mergea spre răsărit pînă la lacul Prespa. Zona de miazăzi
de această linie, pînă în dreptul localităţilor Vlora (Valona) şi Korca ( Korica)
era mixtă, adică avea atît inscripţii latineşti, cit şi greceşti, fiind supusă ambelor
influenţe. Această zonă mixtă continua şi mai spre răsărit, peste localităţile
Lychnidus (Ohrida), H eraclea Lyncestis (Monastir sau Bitolia), Stobi (Ştip),
Pautalia ( Ktistendil), Turres ( Pirot) şi Serdica (Sofia) . De-a lungul munţ.ilor
H aemus limita era formată de însăşi cumpăna apelor pînă la Pontul Euxin.
In veacurile I I - IV, Marcianopolis şi ţărmul stîng al Pontului cu cetăţile
Odessus (Varna), Callatis (Mangalia), Tomis (Constanţa) şi Histria erau · bi
lingve, iar în interior precumpăneau inscripţiile latineşti.
Dacă ne ui tăm pe o hartă, vedem că Sicilia şi ţinuturile grecizate din
Italia meridională cunoscute sub numele de Magna Graecia se aflau pe aceeaşi
paralelă cu Atena. Aşadar, mai spre miazănoapte, limita dintre domeniul
de inscripţii greceşti şi latineşti din Peninsula Balcanică se prelungea peste
Italia meridională, despărţind şi acolo ţinuturile grecizate din sud de cele
romanizate de la miazănoapte : Valona, Apollonia şi Dyrrachium se găseau
la aceeaşi înălţime cu Brundisium ( Brindisi) şi Barium (Bari) . ln linii mari
situaţia se înfăţişa în chipul următor : la Panormus (Palermo), Messina, Syra
cusae, Tarentum, Thessalonicae, Philippopolis şi Byzantium se vorbea gre
ceşte, iar mai la nord era o zonă bilingvă ; aceasta făcea loc apoi, mai spre
miazănoapte, unor teritorii complet romanizate. In zona mixtă din Peninsula
Balcanică s-au menţinut mai mult timp populaţiile băştinaşe. Bănuim că
acolo masele populare vorbeau ilira sau traca, iar pătura suprapusă folosea
una sau alta din cele două mari limbi de cultură ale vremii. Se desprinde
astfel impresia că, în genere, elementul grecesc n-a depăşit cu mult . teri
toriul actual, nici în antichitate şi nici în timpul stăpînirii bizantine. UndP.
n-a putut pătrunde mai adînc romanizarea, au stăru it li mbile tracă şi iliri\
1 G. STADT M U LL E R , Forschungen zur albanischen Friihgeschichre, Budapes ta, 1 9'1 2 ,

p (lSSim.
32 INFLUENTA GRECEASCA ASUPllA LIMBI I ROMANE PlNA lN SEC. XV
care au persistat pină la venirea slavilor. ln ţinuturile izolate din masivul

dinaric elementul băştinaş a suferit o puternică influenţă latinească şi apoi
una mai slabă din partea grecilor şi slavilor. dar a supravieţuit pînă astăzi
în limba albaneză 9•
Concluziile cu privire l a raporturile dintre ţinuturile romanizate din

răsăritul Europei şi lumea grecească sînt următoarele. Teritoriul romanizat
de la apus de munţii D inarici forma o individualitate pentru sine, orientată
spre occident. Numărul mare de inscripţii latineşti din cetăţile dalmatine din
preaj ma Adriaticei şi concentrarea acestor cetăţi pe o bandă îngustă de
teren de-a lungul coastei sînt un indiciu că Dalmaţia de apus avea un caracter
specific şi se deosebea în mod net de romanitatea de la răsărit de munţii
Dinarici. I ntre litoralul d almatin şi provinciile dunărene se găseau nu numai
munţii şi golul de inscripţii amintit de A. Philippide 10 , ci stăruiau şi deose
biri mai adînci de ordin structural : romanitatea dalmatină se sprijinea p e
alt substrat etnic ş i lingvistic ; locuitorii de limbă latină d i n D almaţia d e
apus trăiau mai cu seamă în oraşe ş i se îndeletniceau cu meşteşugurile, comer
ţ ul, pescuitul sau pomicultura, în timp ce grosul populaţiei din provinciile
dunărene se ocupa cu agricultura şi păstoritul ; limba latină de pe coasta
Dalmaţiei a stat în contact strîns cu I t alia, a suferit mai mult influenţa ora
şelor şi a evoluat mai repede, iar latina din provinciile dunărene a rămas mai
conservatoare în domeniul foneticii şi morfologiei ; romanitatea din D almaţia
de apus era compactă, dar strînsă pe un teritoriu îngust, pe cînd romani
tatea din bazinul dunărean cuprindea ţinuturi întinse. Populaţia romanizată
de pe coasta Dalmaţiei s-a menţinut şi în decursul veacului de mijloc, dar a
aj uns în minoritate faţă de slavi şi a pierdut mereu teren ; ea n-a putut supra
vieţui şi s-a stins cu totul în preaj ma secolului nostru. Aşadar, această roma
nitate, numită în mod potrivit romanitatea dalmatină, a dezvoltat cu timpul
, o limbă romanică aparte, limba dalmată, care era foarte deosebită de limba
română, ceea ce arată că înseşi temeliile acestor limbi erau deosebite.
1n bazinul Dunării de Mijloc, în provinciile Noricum şi Panonia supe
rioară, romanitatea a fost mai puţin intensă decît în Dalmaţia occidentală.
Venind în atingere cu neamuri germanice şi slave cu mult mai numeroase,
ea a fost asimilată cu vremea si n-a lăsat în urmă decît nume de locuri.
La răsărit de munţii Di � arici, în Dalmaţia răsăriteană, inscripţiile lati
neşti erau mai rare şi se răsfirau îndeosebi pe văile rîurilor B osna şi D rina
pînă departe spre izvoarele lor. Populaţia de limbă latină din aceste părţi se
lega prin rîul Sava de populaţia romanizată din Panonia inferioară, Moesia
superioară şi Dacia. In Panonia inferioară inscripţiile latineşti se găseau în
număr mare de-a lungul malului drept al D unării, dar deveneau mult mai
puţin numeroase în interior. Moesia superioară se afla în bazinul Moravei
care avea inscripţii latineşti pe toată întinderea lui. In D acia (inclusiv Oltenia
de astăzi) inscripţiile şi urmele romane se găseau în număr însemnat pe tot
8 G . S c H ti TT E , JF, XV, 1 904, p. 21 1-236, 298-299 ; S A N D F E L D , p. 1 7 ; PH I L I PP

s o N , p. 109-1 1 0 ; K U D RI AVŢEV, p. 2 8 2-342 ; Russu, p . 1 5-23.
16 P H I L I P PI D E , Orig., I, p. 51 5-516.
R.ASPINDIREA LIMBII LATINE 33
cuprinsul provinme1, ceea ce arată că populaţia de limbă latină atingea o

cifră importantă. In sfirşit, inscripţiile din Moesia inferioară îmbrăţişau plat
forma largă dintre Dunăre şi H aemus şi se prelungeau în Dobrogea pînă la
gurile Dunării. Aşadar, între versantul răsăritean al Dinarilor şi gurile lstru
lui, ,intre cotul Dunării, în Panonia, şi Scupi (Skopj e) de pe valea Vardarului,
între Porolissum din nordul D aciei şi Serdica (Sofia) se întindea o vastă regiune
cu populaţie de limbă latină, care avea numeroase puncte de contact şi forma
o unitate lingvistică. Substratul traco-dacic era de asemenea unitar, iar
îndeletnicirea populaţiei se deosebea puţin de la un ţinut la altul şi se sprijinea
în primul rînd pe agricultură şi păstorit. Limba latină din această regiune
îmbrăţişa bazinul Dunării de Jos şi al afluenţilor ei : de aceea, romanitatea
ivită în aceste părţi poate fi numită pe drept cuvînt romanitate dunăreană.
Termenul „oriental" din expresiile ,,latinitate orientală, romanitate orientală"
e prea vag, iar atributul „balcanic" aplicat la acele vremuri îndepărtate apare
anacronic.
I nfluenţa grecească pînă în veacul al VI-lea poate fi urmărită cu aj utorul
inscripţiilor, toponimiei sau rămăşiţelor arheologice. Inscripţiile greceşti au
fost aproape inexistente în Noricum şi în cele două Panonii, unde de asemenea
şi numele greceşti din inscripţiile latineşti au rămas puţine şi stinghere. Avem
dreptul să presupunem că în această parte a împărăţiei romane înrîurirea
grecească a fost slabă. In D almaţia de apus inscripţiile greceşti au fost relativ
puţine, cu toată precumpănirea vieţii urbane şi a comerţului pe mare. Numele
greceşti din inscripţiile latineşti, timp de aproape şapte veacuri, nu s-au ridi
cat pină la cifra de 500, iar faptul acesta nu poate proba o prezenţă masivă
şi stăruitoare a grecilor. In vasta regiune de limbă latină dintre versantul
răsăritean al Dinarilor şi Pontul Euxin influenţa grecească a fost mai puternică
în Moesia inferioară, unde a iradiat dinspre cetăţile elenice de pe ţărmul mării
sau din Tracia. Pe planul al doilea venea centura de oraşe de pe malul drept
al Dunării pînă la Singidunum. In Dacia s-au descoperit pînă acum 35 de
inscripţii greceşti şi aproape 380 de nume elenice în inscripţiile latineşti :
dar nici aceste cifre nu pot dovedi o înrîurire precumpănitoare. Cercetarea
inscripţiilor trezeşte mai curînd bănuiala că influenţa grecească n-avea un
caracter popular şi de adîncime, ci plutea deasupra, uşoară şi schimbătoare,
în terminologia convenţională a filozofiei şi a cultelor religioase sau a cera
micei de import şi a magiei.
ELENISMELE LIMBII LATINEŞTI
DIN PROV INCIILE DUNĂRENE
„Neamul acesta al elinilor „ . cu bi

ruinţele nu mai puţin decît cu învă
ţăturile, prin toate părţile lumii au
pătruns şi toate unghiurile ei au
străbătut".
D I M I TRIE CA N T E M l n
1 717
Limba grecească antică a dat limbii latineşti un număr considerabil

de cuvinte, în toate epocile şi în mai toate domeniile de activitate omenească,
iar afluxul de elenisme a contribuit la îmbogăţirea şi transformarea neîncetată
a lexicului de provenienţă literară. Terminologia ştiinţifică a vremii într-o
măsură impresionantă era de origine grecească, atît în ştiinţele naturii, cît şi
în viaţa materială sau spirituală a omului, în matematici, fizică, tehnică,
medicină, filozofie, literatură, arte, religie, şi chiar în administraţia publică
sau arta militară. Stăruinţa împărăţiei romane timp de mai multe veacuri
pe un spaţiu imens a avut apoi ca urmare faptul că terminologia ştiinţifică
greco-latină a fost transmisă lumii moderne. Vocabularul tehnic din limba
românească şi din alte limbi contemporş.ne este format în mare parte din
aceste împrumuturi sau se îmbogăţeşte treptat din tezaurul antichităţii greco
romane.
inrîurirea grecească asupra limbii latineşti literare a avut loc pe toate
tărimurile gramaticii, vreme îndelungată : ea a sporit îndeosebi în epoca
tîrzie, adică în veacurile I I -VI ale erei noastre. Cînd n-a fost cu p utinţă
îm prumutul direct, a intervenit calcul lingvistic, adică a fost „tradus" cuvîntul
grecesc sau a fost alăturat înţelesul termenului elenic la cuvîntul latinesc.
Astfel noţiunea gramaticală de „caz", exprimată în greceşte prin ptosis (nt&cnc; )
„ cădere", a fost tălmăcită în latineşte prin casus, care avea un înţeles asemă
nător. Adj ectivul longanimis „mărinimos, cu inimă largă" a fost imitat.
după µaKp60uµo�, verbul aduocare „a mîngîia" după mxpaKaÂ.Eiv, iar pars,
cu înţelesul de „regiune, ţinut", după µepo�, (plural µepT) „ţinuturi, păr.ţ i" ).
l n domeniul morfologiei au sporit infinitivele în -issare, -izare, după
modelul verbelor greceşti în -il;ctv, ca atticissare (citttKi�Etv) „ a imita p e
atici, a aticiza", baptizare (�antil;Etv) „ a boteza", scandalizare (crKavoaÂ.i/;Etv)
„ a face scandal" etc., sau substantivele feminine în -issa, ca abbatissa
„ stareţă" , diaconissa „f emeie care face oficiul diaconului", fratrissa „soră d e
congregaţie", prophetissa „femeie profet", care a u înlesnit dezvoltarea sufixu
lui românesc -ea.să in cuvinte ca împărăteasă, mireasă, preoteasă etc. Totuşi,
d acă facem abstracţie de terminologia ştiinţifică şi tehnică, unde influenţa
elenică a fost într-adevăr cuprinzătoare şi profundă, vedem că înrîurirea
grecească asupra maselor populare din cuprinsul împărăţiei romane a rămas
în genere sporadică şi superficială. In voluminoasa monografie a lui O. Weise
despre elenismele limbii latineşti pot fi numărate doar 60 sau 70 de împrumu
turi greceşti cu adevărat populare şi de largă răspîndire, cum ar fi apotheca
ELENISMELE LIMBII LATINE D I N PROVINCIILE DUNARENE 35
(italian bottega, francez boutique) din a1to8fiKTJ „cămară, pivniţă", colaphus

(italian colpo, francez coup) din KoÂ.acpo�, „lovitură de pumn, palmă" etc.
Aşad?.r influenţa grecească asupra limbii latineşti a fost rezultatul unei pu
ternice înrîuriri cărturăreşti şi nu urmarea unei convieţuiri mai apropiate şi
mai îndelungate a popoarelor respective 1 •
E vrednic de ştiut că a avut loc în acelaşi timp şi un curent de cultură
în sens invers. Stăpînirea romană în Grecia şi păstrarea latinei ca limbă ofi
ci ală în imperiul de răsărit pînă la începutul veacului al V i i -lea au înlesnit
pătrunderea unui mare număr de cuvinte latineşti în limba grecească. Cu
toată superioritatea ei, cultura elenică n-a rămas impermeabilă faţă de civi
lizaţiile străine, iar de la romani a împrumutat ceea ce era mai caracteristic
şi mai propriu acestora, adică termeni privind organizaţia militară şi jocurile
publice, relaţiile j uridice, administraţia de stat, comerţul, finanţele, activi
tatea obştească, religia şi calendarul. Cam de pe vremea lui Polybios încoace,
adică din prima jumătate a secolului al I i-lea înaintea erei noastre, textele şi
inscripţiile greceşti au început să se împestriţeze cu neologisme de origine
latinească, iar mai tîrziu acestea au ajuns din ce în ce mai numeroase. După
năruirea împărăţiei de apus, întregul tezaur de împrumuturi a fost transmis
culturii bizantine, iar aceasta l-a dus mai departe pînă în greaca modernă
sau l-a mijlocit popoarelor din Peninsula Balcanică. Astfel cuvîntul neogrecesc
spiti (anin) „casă" provine din latinescul hospitium, iar sufixele -lip1�,
-aw�, -iva, -ouÂ.a, -oupa, care sînt populare şi productive în limba greacă
contemporană, au fost de asemenea moştenite din latineşte prin mijlocirea
Bizanţului. După calculele lui M.A. Triandaphyllidis, un bun cunoscător în
materie, neologismele din literatura populară bizantină erau în număr de
aproximativ 1250, din care 630 latineşti, 300 italiene, 140 turco-orientale,
40 slave şi 40 franceze sau alte limbi romanice. Limba grecească veche avea
mijloace multiple şi putea asimila cu uşurinţă, dovadă că a tălmăcit cu succes
unele cuvinte, ca imperator - auîOKpanop, A ugustus I:t�acrt6�, con -
sul - u1tato�, proconsul - civ8u1tato�, pontifex maximus &.pxrnptu� µty1cr -
to� etc. D ar o terminologie precisă şi multilaterală se înfiripa greu

numai cu mijloace proprii, de aceea limba greacă antică a împrumutat şi
cuvintele o dată cu lucrurile sau noţiunile respective, aşa cum procedează
de obicei orice limbă. Scriitorul bizantin Enagrios din secolul al VI-lea folosea
termeni de origine latină ca forum, libellus, mandata, secretarius, silentiarius,
scrinium etc., iar Theophanes Confessor din veacul al I X-iea mergea şi mai
departe în această privinţă şi-şi însuşea neologisme latineşti într-o proporţie
impresionantă. Deci cele două limbi au făcut schimburi culturale însemnat e,
cu toate că achiziţiile de această natură n-au aj uns totdeauna populare 2.
1 WEISE, p. 23-2ft, 3 3 , 80, :J 2 6-5'1!i. ; MEILL E T, Aper�u, p . 1 1 ; DEVO TO, p. 88,

·
1 2 8 ; L i:i F S T E D T, Synt., II, p. 43 1-4 3 8 ; E R N O U T , p. 13, 9 2 .

2 T R I A N D A P H YLLI D I S, p. 5 ; S c H W Y Z E R , I, p. 1 2 4 ; B . G E R OV, Lateinisch-griechische
lexikalische gegenseitige Beziehungen in:den lnschriften aus den Balkanlăndern, GSU, XLI I ,
1945-1946, p . 1-88 ; X LI I I , 1 947-1 9 4 8 , p . 91-1 29 ; Spătgriechische und spătlateinische
lnschriften aus Bulgo.rien herausgegehen von Veselin Be§evliev. Akademie-Verlag,
în, Berlin, 1 96 4 .
36 INFLUENTA �RECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
Cit de puternică a fost înrîurirea grecească în provinciile dunărene ale

împărăţiei romane şi ce deosebiri existau faţă de ţinuturile romanizate din
apusul Europei ? Inscripţiile şi textele din primele şase veacuri ne dau indicaţii
preţioase despre tăria influenţei culturale, i ar cuvintele de origine veche gre
cească din limbile română, dalmată şi albaneză ne lasă să vedem pînă la ce
adincime au mers aceste raporturi in straturile largi populare. Inscripţiile nu
sînt totdeauna datate, i ar textele literare pornesc de cele mai multe ori din
cercurile ecleziastice şi sînt posterioare secolului al I i i -lea. Totuşi sîntem în
stare să stabilim o cronologie relativă şi să deosebim două straturi mari de
cultură : unul vechi elenic, păgîn sau ateu, în veacurile 1 - 1 1 1 şi altul de
i deologie creştină în formaţie, în veacurile IV - VI. Cel dintîi radia dinspre
cetăţile greceşti de pe ţărmul stîng al Pontului Euxin şi purta cu sine reflexul
nemijlocit al vieţii de toate zilele din polis-urile de pe coastă, cu organizaţia
lor obştească, cu îndeletnicirile, cu tehnica, cu ştiinţa, cu preocupările desp re
artă şi cu concepţiile lor despre lume şi societate. I ntre oraşele greceşti de pe
ţărm şi populaţia romanizată din interior existau deosebiri însemnate, nu
numai de limbă, ci şi de organizare p ublică şi religioasă, de îndeletniciri sau
de tradiţii şi aspiraţii. Impărăţia romană s-a mulţumit să stăpînească şi să
exploateze, dar n-a intervenit mai adînc în viaţa de toate zilele a cetăţilor
elenice : de aceea ele şi-au păstrat încă multă vreme trăsăturile caracteristice
şi structura lor tradiţională. Terminologia specifică acestei civilizaţii a p ă
truns în monumentele contemporane de limbă latină. Astfel demnitatea de
„ arhonte" ( ăpx.cov) se exprima prin archontium, noţiunea de „ avocat public,
agent obştesc " p rin ecdicus (eKOucor;) ; în loc de forum cu înţelesul de
„piaţă comercială" se spunea emporium (tµ1t6p1ov), iar numirile greceşti
în -apxrir; erau păstrate întocmai sau se încadrau în categoria substantivelor
masculine de declinarea întîi : gymnasiarcha (yuµvaO"uipx.rir;) „ conducător de
gymnasium", irenarches (Eiprivapxrir;) „stăpîn p este liniştea obştească, j ude
cător de p ace", thracarcha (0paKapxrir;) „conducător peste traci" 3. Cuvîntul
b uleuta ( pouJ..& utf]t;) „consilier comunal sau orăşenesc" apărea în inscripţiile
latineşti din Tomis, Nicopolis ad l strum, Novae şi din alte centre 4• Noţiunea
de „capitală" era exprimată prin metropolis (µritp61tOÂ.tt;) , care a stăruit
pină în epoca modernă 5.
Grecii se dovedeau tehnicieni îndemînateci şi stăpîneau bine tainele
ştiinţei din acea vreme. Podul de p este D unăre de lingă Drobeta (Turnu Seve
rin) din timpul împăratului Traian a fost construit de Apollodoros din D amasc
şi multe alte monumente p ublice erau legate de numele unor arhitecţi greci.
Cuvintul architectus, de origine elenică, devenise uzual pe toată întinderea
împărăţiei, iar termeni ca machina, techne, technicus etc. se b ucurau de o
largă răs:Rîndire. Aceste cunoştinţe au găsit repede aplicare şi î n arta militară
romană. l ncă din veacul al I i -lea al erei noastre un loc întărit pe graniţă,
adică un castel de apărare, purta numele de b urgus. Acest nume amintea de
termenul grecesc 1tupyor; „turn de apărare" şi avea în latineşte ca derivat
8 B. GE ROV, GSU, XLVI I , 1 945-1 946, p. 70-88.
" C I L, I I I , 753, Novae ; 770, 7 543, Tomis ; I BAI, VI, 1 9 30-1 9 3 1 , p . 2 4 7, Nico
p olis ad Istrum.
8 C I L, I I I , 1 1 7 5 , Apulum ; 1 42 8 , 1 440, 1 444, 1 456, 1 506, 1 510, 1 5 1 5 , 1 5 1 9 , Sar
mizegetusa.
ELENISMELE LIMBII LATINE DIN PROVINCIILE DUNARENE 37
pe b urgarius „soldat dintr-un b urgus", atestat pentru prima oară în Dacia,

în anul 138. l n preaj ma acestor castele întărite s-au înfiripat cu vremea pieţe
comerciale, în care se făceau schimburi de produse între populaţia romani
zată şi triburile străine de dincolo de graniţă. Cu timpul, cuvîntul 1tupyo<; a
primit şi înţelesul de „clădire pentru provizii sau acareturi, siloz", deoarece o
asemenea construcţie era întărită şi păzită, întocmai ca o cetate. Termenul
burgus a ieşit astfel din cercul îngust al armatei romane şi a pătruns în păturile
argi ale poporului 6 •
Un alt tip de .construcţie militară de origine grecească era aşa-numitul
prurus „întăritură mică", de la <ppoup6<;. Redarea lui <p prin p arată că împru
mutul a avut loc de timpuriu şi s-a făcut undeva în bazinul Dunării de J os,
deoarece nu există atestări în alte regiuni 7• Dimpotrivă cuvîntul cataphrac
tarius „soldat îmbrăcat în zale" (de la Kata<ppaKtT)<; „zale, platoşă") s-a ivit
mai tîrziu, după veacul al I i-lea, şi a fost transmis apoi lumii bizantine 8 •
Din îmbrăcămintea, podoabele şi armamentul militarului rom an mai făceau
parte phalerae (<paÂ.apa) „podoabele de pe piept sau frunte" , spatha ( crmi0TJ )
„sabia" şi zona (�cOVTJ ) „centura", care aveau toate, ca puri c l de plecare,
atelierele elenice din răsăritul Mediteranei 9• De asemenea numele biarchus
(piapxo<;) „şeful aprovizionării" venea tot din orient ; el s-a generalizat în
epoca tîrzie 10 • Influenţa grecească a pătruns apoi în terminologia marinei
romane, în care se aflau fără îndoială mulţi greci : epibata (lmPatT)<;) „mari
nar" apare într-o inscripţie din Naissus, iar trieris (tptitpTJ<;) „corabie cu trei
rînduri de vîsle" şi trierarches (tplTJ PUPXTJ<;) „căpitanul unei corăbii cu trei
rînduri de vîsle" sînt atestate in Moesia inferioară 11 •
Inrîurirea civilizaţiei elenice a fost puternică în domeniul învăţămîn
tului şi culturii. Cuvîntul schola (crxoÂ.ÎI ) era cunoscut pretutindeni : el a fost
păstrat pe piatră în Dacia, Panonia inferioară şi în alte provincii romane 12•
Cu numele şcoalei se împletea strîns acel al profesorului (paedagogus, 1tatOa
yroy6<;) şi al bibliotecii ( bibliotheca, p1pÂ.100itKTJ ) 13 • Unele instrumente muzi
cale au venit din orient, iar numele lor au stăruit în numeroase limbi şi
s-au menţinut pînă astăzi : cithara (K10apa) şi cymbalum (KuµpaÂ.ov) 14•
Cuvîtul epigramma (emypciµµa) avea la început înţelesul de „inscripţie în
versuri pe mormînt" şi abia mai tîrziu s-a impus ca termen tehnic pentru
8 WALD E - H o F M A N N , LEW, I, p. 1 24. Burgus cu înţelesul de „piaţă comercială"
atestat la Salva ( Gran ) , în Panonia inferioară : hunc b urgum, cui nomen commercium,
qua causa et factus est, a fundamentis ...construxit, C I L, I I I , 3653, în anul 371 . Cuvîntul
nupyoi; cu sensul de „clădire pentru provizii, casă de acareturi" a fost discutat de Fa.
PREISI G K E , „Die Begriffe m'.>pyoi; und attVTI bei der Hausanlage, în „ Hermes", L IV, 1 9 1 9 ,
p. 423-432 ; E D UA R D MEYER, în „Hermes" , LXV, 1 920, 1 00-102 ; J. HAsE N B RO E K,
Nochmals nupyoi; „Wirtschaftsgebăude, în „Hermes", LVI I , 1 922, p . 621-623. ln veacul
al VI-lea, la GELAsr ns, I I I , 1 6, 6, apare şi înţelesul figurat nupyoi; ruaEfJEiai; „cetăţuia
evlaviei".
7 B Eii E V L I E V
, p. 55, Tetevensko, Moesia inferioară.
8 C I L, I I I , 1 4406 a.
8 CIL, I I I , p. 1 935 şi 1 938.
1 0 „An. Acad. Rom„ Mem. secţ. ist. " , X X XVI , 1 9 13, p. 386, la Ulmetum.
11
CIL, I I I , 14567 (Naissus) , 4025.
12
C I L, I I I , 876, Potaissa ; 3524, Aquincum ; 10997, Brigetio.
13 CIL, I I I , 607, Dyrrachium ; şi p. 1 936.
u CIL, I I I , 754, 9, Nicopolis n d Istrum ; şi 1 952.
AS UP R A
.
38 INFLUENTA GRECEASCA LIMBU ROMANE PINA IN SF.C. XV
u anumită producţie literară 15• Numele amphiteatrum (&µqn0fotpov) e·ra

pomenit pe piatră tocmai lingă graniţa de miazănoapte a D aciei, la. Poro
lissum 1 6• Pentru nevoile spirituale ale militarilor se organizau jocuri publice
şi reprezentaţii teatrale, în care se auzeau de asemenea numiri de origine ele
nică : aparaturii scenice i se zicea choragium (xopay1ov), iar şefului acestei
aparaturi, choragiarius, pe cînd proprietarul ei, care o inchiria, purta numele
de promisthota (npoµ1cr8cotf)c;) 17• Pe scenă se reprezentau de obicei farse
hazlii, numite mimi, iar şeful actorilor se intitula archimimus (apxiµ1µoc;) 1s .
I n tehnica construcţiei, terminologia era în mare parte grecească :
aeloma (&i:tcoµa) „fronton în trei colţ.uri p e un templu" 1 9, basis ( pume;)
„temelia unui monument" 20, crypta (KpurrtT) ) „galerie lungă şi îngustă, în
chisă pe laturi cn ziduri, în care se aflau ferestre simetri ce : în ea se adăpos
t eau trecătorii pe vreme de caniculă sau ploaie"21•
Caracteristică pentru oraşele greceşti din Pont era organizaţia cultelor
şi asociaţiilor religioase, de care se lega o terminologie specifică, cu neputinţă
de tălmăcit în mod precis în altă limbă : de aceea latina a împrumutat-o în
tocmai. Preotul care purta la procesiuni ramuri sau arbuşti scoşi din rădă
cină se numea dendrophorus (8svopoc:p6poc;), iar şeful unui colegiu de „dendro
fori" se chema archidendroplwrus (cipx18ev8poc:p6poc;) 22• Dumopireti (8ouµonu
p m901) erau adoratorii focului 23• B ărbaţii „ iniţiaţi în mistere" purtau numele
d e mystae (µucrm1), iar femeile işi spuneau mystides (µucrnBsc;) . Cel asociat
într-o asemenea congregaţie religioasă se numea synmysta (cruvµucrtT)c;), iar
şeful colegiului se chema archimysta (&px1µucrtT)c;) 24• 1n fruntea congre
gaţiei numite spira se afla un spirarcha (crne1papxTJc;) 25, iar asociaţia :reli
gioasă care îşi propunea să facă sacrificii în cinstea unei anumite zeităţi se
numea thiasus (0iacroc;) 26• Larophorum (de la Zar şi c:pi:pco „duc") era un
suport pe care se purtau la procesiuni mici statuete sau torţe 27• Cuvîntul
sarcophagus ( crapK6<payoc;) „sarcofag" se întîlnea pretutindeni, pe cînd
pyalis (nuet..o c;), cu acelaşi înţeles, n-a fost atestat decît o singură dată, la
Tomis 28• Pentru concepţia de „soartă, destin" , în sensul de „poziţia stelelor
în clipa cînd se năştea cineva", apare într-o inscripţie din Carnuntum cuvîntul
genesis (yi:w:mc;,) 29• Cele mai multe din aceste nume porneau din cercurile
inguste ale preoţilor sau asociaţ. iilor religioase şi aveau o întrebuinţare restrînsă.
10 CI L I I I , 1 894, Narona.
18 C I L; I I I , 836, Porolissum .
11 C I L, I I I , 6113.
18 CIL I I I , 7343, Philippi, Macedonia.
19 C I L: I I I , 1 21 2, Apulum, Dacia.
2° C I L, I I I , 633, Philippi ; J <J A I , VI, 1 903, B, 26, Ulpianum.
21 C I L, I I I , 1 096, Apulum ; 4 1 83, Savaria.
22 C I L, I I I , 7 63, Tomis ; 1 2 1 7 , Apulum ; 1 0858, Siscia ; RA, X X X, 1 929, nr. 1 :W,
Novae.
23
RA , X X X I I , 1 9 1 0 , nr. 361 şi X X X, 1 929, serie nouă, nr. 1 20, Novae.
24 C IL, I I I , 686, 1 7 , Philippi ; 7 436, 1 3 , Nicopolis ad Istrum ; GE aov, GSU, X L I I ,
1 94 7-1948, p. 70-88.
26 C I L, I I I , 870, Napoca, Dacia ; R E , I I I A , 1 929, col. 1 586-1 592.
28 C
I L, I I I , 703-7 04, Philippi ; 1 1 828, Narona.
2 1 C I L, I I I , 1 952.
28 C
I L, I I I , 7564, Tomis.
2 8 C I L, I I I , 3397 ; RL O , X I I , 1 91 4 , p. 337, Carnuntum.
ElENISMELE LIMBII LATINE DIN PROVINCIILE DUNARENE 39
Ele· s-au stins pe încetul, o dată cu purtătorii lor răzleţi din acele vremuri
îndepărtate, fără să lase urme în cultura modernă.
ln veacurile IV -VI elenismele au sporit şi s-au răspîndit îndeosebi
prin religia creştină. lnseşi cărţile de temelie ale credinţei noi erau scrise în
greceşte, iar propagarea spre apus şi miazănoapte s-a făcut la început mai
ales în limba elină, deoarece aceasta se înfăţişa pe atunci ca o mare limbă de
cultură şi era vorbită în centrele mari, printre intelectualii, comercianţii,
corăbierii şi meseriaşii de toate neamurile, avînd o circulaţie universală.
O ideologie nouă ducea de obicei cu sine şi cuvintele în care ea se îmbrăca, iar
fenomenul acesta a însoţit şi dezvoltarea treptată a creştinismului primitiv.
Mai tîrziu, în veacul al I X-lea, tălmăcitorii Ciril şi Metodiu au păstrat în tex
tele slave o mare parte din terminologia de origine grecească şi nici nu puteau
izbuti în alt chip. Noua terminologie exprima nuanţe subtile de concepţie,
de organizare şi ierarhie sau de dotare materială a cultului creştin : ea nu
putea pătrunde adînc în masele largi şi nu era populară, nici la populaţia
romanizată din veacurile IV-VI si ' nici la slavii din secolele I X - X . Totusi
cercetarea formelor de expresie în care se îmbrăca ideologia timpului e nec�
sară şi instructivă : ea poate arunca oarecare lumină asupra vieţii de toate
zilele a producătorilor de bunuri materiale. Iată lista cuvintelor de origine
grecească păstrate în inscripţiile şi textele literare din provinciile dunărene
în veacurile IV -VI ale erei no astre :
abyssus (ăf3ucrcroc;) „prăpastie, infern, iad", V1cTORI N . ; allophylus (â.A.Mqm/.oc;)

„de alt neam, din altă seminţie", V1cTORI N . ; anastasis ( civacrtacrtc; ) „înviere", V1cTORI N . ;
angelus (ă.yyEA.oc;) „sol, vestitor, înger", V1cTO R I N . , N1cE1'A ; A ntichristus ('Avtixptcrtoc;)
„duşman lui Hristos, antihrist", N1cE TA, 30, 14 ; antiphrasis (civti<ppacrtc; ) „înţeles contrar,
antonimie", V1cTORIN. ; apocalypsis (cinoKaA.uwtc;) „descoperire, revelare", V1cTO RI N . ,N1cETA,
7 7 , 2 1 ; apostolus (cin6crto/.oc;) „trimis, sol, apostol", V1cTo n 1 N . , N1c E TA, I BAI, VII I ( 1 934) ,
p. 2 1 5, Pautalia, secolul V ; archangelus (cipxayyE)..oc;) „arhanghel", V1cTORI N. ; baptismu
(f}a1t'tlcrµa) „botez", N1cE TA, 7, 4 ; 8, 8 ; 24, 1 5 ; baptismus (f3antmµ6c;) „botez", V1 c TO RI N . ,
N1cE TA, CIL, I I I , 9586, Salonae ; baptista ( f3aimcrtiJc;) „botezător", V1cTORI N . ; blasphe
mare · ( f3)..acrcpruu:tv) „a blestema", N1cETA ; blasphemia (f3)..acrcpriµia) „blestem, blasfemie",
NICETA , 19, 21 ; 33, 9 ; catechumenus (KatEXoilµEvoc;) „iniţiat, dar încă nebotezat", N1-
C E TA, 4 , 23 ; 7 , 1 1 ; catholicus (Ka9o:i..tK6c;) „universal", VIC T O R I N . , NICE TA, 12, 9 ; 1 5 ,
1 ; 4 8 , 2 ; charisma (xaptcrµa) „har, binefacere", N1cE TA, 6 6 , 13 ; chorda (xopoiJ) „coardă",
V1cTORI N . , 67, 1 1 ; chorus (xop6c;) „cor", V1 cTORIN., N1cETA, 39, 6 ; 54, 7 ; 7 1 , 3 ; chrisma
(xpicrµa) „ungere", V1cTORI � . ; christianus (xptcrttav6c;) „creştin", N1CETA, C I L, I I I , 9508,
anul 382 ; daemon (oaiµcov) „demon", N1cETA, 8 , 1 ; daemoniacus „demonic", N1cE TA, 44, 9 ;
49, 1 ; daemonium (oatµ6vtov) „demon", Aux E N T. , 73, 47 ; decalogus (OEKa:i..oyoc;) „deca
log", V1cTORI N . ; diabolicus (0taf30)..tK6c;) „diabolic", Aux E N T., 73, 47 ; N1cE TA, 53, 1 5 ;
diabolus (ouif3o:i..oc; ) „diavol", V1cTO R I N . , N1cE TA, 8, 2 ; 39, 8 ; 53, 1 2 ; diaconus (otaKo
voc;) „sluji tor al cultului, diacon", V1cTOR I N ., N1cE TA, 82, 1 1 ; C I L I I I 1 420722, Serdica ;
KALI N K A , p. 233 ; BASD, X X XVI I I {1915), p. 28, Salonae ; ecclesia (tKKÂ.TJcria) „biserică",
V1cTORI N . , AuxE N T., N1cETA ; episcopus (tnicrKonoc;) „supraveghetor, episcop", V1CTORI N . ,
Aux E N T. , N1cETA, C I L, I I I , 1 420729, Serdica ; I BAI, V I I I ( 1 934), p. 2 1 5, Pautalia, sec. V ;
e11angelicus (EuayyE)..tK6c;) „evangelic", V1cTO R I N . , Aux E N T . , 74, 21 ; N1cE TA, 69, 22 ; e11an
gelista (EuayyE)..tcrtiJc;) „evangelist", V1cTon1 N . , N1cETA , 28, 3 ; e11angelium (EuayyUtov)
„vestire bună, evangelie", V1cTO R I N . , Aux E N T., 73, 45, N1cETA ; e11angelizare (EuayysMCstv)
„a vesti evangelia", V1cTO R I N . , N 1cE TA, 35 , 13 ; exorcismus (t�opKtcrµ6c;) „jurămînt,
invocare a divinităţii", N1cETA, 7, 1 6 ; exorcizare (t!;opKiCstv) „a pune să jure", N1cE TA, 7 ,
1 5 ; genealogia (yEvsaA.oyia), N1cE TA, 1 1 , 3 ; haeresis (aipsmc; ) „erezie", VI CTORIN., N1cETA,
·
1 2 , - 9 ; haereticus (alpEttK6c;) „eretic", V1 cTORIN., N1cETA, 42, 2 ; 44, 9 ; 47, 9 ; homousi
ani ·(6µooucr1avoi) „adepţii concepţiei că fiul este de aceeaşi substanţă cu tatăl",
Aux E N T . , 74, 4 ; hymnographus (uµvoypaq>oc;) „scriitor de imnuri", N1cE TA, 7 5, 13 ; hymnus
40 INFLUENTA GJl.ECEASCA ASUPJ.A LIMBII l.OMANE PINA IN SEC. XV
(Oµvoc;) „imn", I N 1 c E TA , 56, 1 9 ; 63, 1 3 ; 68, 1 ; 7 7 ; idiota (loulm1c;) „simplu, particular"

N1cETA, 35, 25 ; idolatria (El&oÂ.atpia) „închinare la idoli", N1cETA, 4.7, 1 3 ; idolum (d&o
Â.ov) , V1cTORJN„ N1cE TA, 39, 5 ; 54., 4. ; magicus (µayuc6c;) „magic", N1cETA, 39, 3 ;
magus (µayoc;) „mag", VICTORI N . ; melodia (µtA.coOia) , N1cE TA, 80, 1 ; mysterium (µucrniptov) ,
N1cE TA, 7, 1 2 ; 1 1 , 1 8 ; 26, 9 ; Aux E N T „ 73, 4.7 ; my�tice (µucrnK�) „în chip mistic",
N1cE TA, 72, 1 ; neophytus (vt6<putoc;) „adept proaspăt, J6AI, XIII {1910), B. 199, Moesia
superioară ; RS, I, p. 170, nr. 54., Salonae, sec. I V ; organum (opyavov) „instrument mu
zical", N1cETA, 69, 7 ; parabola (napaj3oÂ.i) ) „asemănare, parabolă", V1cTORIN„ 22, 1 3 ;
23, 1 8 ; 85, 6 ; N1cETA, 62, 3 ; paraclitus (napaKÂ.T)toc;) „mîngîitor", N1c E TA, 23, 1 9 ; 3 1 ,
1 7 ; 84., 1 8 ; paradisus (napaottcroc;) „grădină, rai, paradis", V1cTORIN„ N1cETA, 4.2, 14. ;
parasceue (napacnctui)) „pregătire", V1 cTORIN. ; pascha (nacrxa) „sărbătoarea paştilor",
CIL, I I I, 9586, Salonae ; patriarcha (natpuipxnc;) „patriarh", V1 c TORI N „ N1c E TA, 4.8, 4. ;
pentecoste (ntVtTJKOcrtiJ) „a cincizecea zi după paşti", V1cTORIN. ; phantasma (<paVtacrµa),
„închipuire, fantasmă", N1cETA , 4.2, 3 ; propheta (npo<piJtTJc;) , V1cTORIN., NICETA ; pro
phetare „a profeţi", VICTORIN„ N1cETA, 26, 3 ; 3 1 , 6 ; 35, 24. ; prophetia (npo<pT)tia)
„profeţie", V1 cTORIN., N1cETA , 69, 1 8 ; propheticus (npo<pT)ttK6c;) „profetic", V1cTORIN.,
N1cETA, 59, 1 8 ; 69, 2 2 ; psalmodiare (llfaÂ.µQ>OEiv) „a cînta psalmi", N1cE TA, 76, 8 ;
psalmus (waA.µ6c;) , N1cE TA, 60, 3 ; 65, 5 ; 68, 14. ; sabbatum (cral313atov) , V1 cToR1N„
N1cETA , 58, 1 6 ; 76, 1 1 ; satanas (cratavăc;) „diavol, satană" V1cTORJ N . ; scandalizare
(<rKavoai.. i�tLV) „a supăra, a duce la rele, a scandaliza", V1cToR1N., N1cETA, 14., 1 0 ;
1 5 , 1 5 ; scandalum (<rKliv0ai..ov) „supărare, scandal", V1 cToR1N, N1cETA, 37, 1 3 ; schis
maticus (crx1crµanK6c;) „rebel, schismatic", N1c E TA, 4.8, 20 ; symbolum (cruµj3oÂ.Ov) „simbol",
V1 c TO R J N „ N1cETA, 8, 7 ; 1 9 , 3 ; 51, 23 ; synagoga (cruvayroyiJ) „loc de adunare, sina
gogă", V1cTORJ N . , AuxEN T., 74., 4.1 ; synodus (cruvoooc;) „sinod", N1cETA, 1 2, 29 ; tarta.rus
(taptapoc;) „infern, iad", V1 cTORJ N . ; zizanium (�t�avtov) „ură, zizanie", N1cETA, 62, 5.
Aşadar în izvoarele scrise din provinciile dunărene întîlnim aproximativ

130 de elenisme. Cum ele apar îndeosebi în textele literare, iar aceste texte
sînt extrem de rare în ţinuturile noastre, sîntem îndreptăţiţi să bănuim că
elenism ele erau mai numeroase si înfătisau o situatie asemănătoare cu aceea
din apusul Europei. De altfel ci-de citeŞte operele lui Victorinus din Poetovio,
N iceta din Remesiana sau Auxentius din Durostorum rămîne uimit de far
mecul, bogăţia de expresie, adîncimea de gîndire şi varietatea acestor scri
eri, care se ridică la aceeaşi înălţime cu cele mai de seamă producţii asemănă
toare din restul împărăţiei romane. Identitatea de concepţie şi de expresie se
explică prin aceea că provinciile dunărene aveau aceeaşi structură econo
mico-socială şi făceau p arte din aceeaşi unitate politică şi religioasă. Ideile
şi formele lingvistice izvorau deci dintr-un fond de viaţă comun şi rămîneau
unitare pe o întindere considerabilă. Unitatea politică dintre răsărit şi apus
a stăruit pînă la sfîrşitul veacului al IV-lea, iar stăpînirea b izantină în provin- \
ciile dunărene pînă la sfîrşitul veacului al V I -lea. Limba inscripţiilor şi tex
telor latineşti din aceste părţi era la fel cu limba documentelor similare din
restul împărăţiei , iar situaţia aceasta se explică prin aceea că procedeele şi
formele puteau circula cu uşurinţă . Totuşi ecoul influenţei greceşti a fost
diferit : dicţionarul etimologic al lui W. Meyer-Ltibke înregistrează 436 de
elenisme în limbile romanice apusene, pe cînd în limba românească nu găsim
m ai multe de 53. Cauzele acestei deosebiri trebuie căutate în conditiile de viată
şi în împrejurările politice ivite după secolul al VI -lea : în apus, eienismele au
pătruns în cea mai mare parte prin mijlocirea limbii latineşti, care a slujit
multă vreme ca limbă oficială a statului şi a bisericii ; iar în imperiul de răsărit
a stăpînit fără tăgadă, în administraţie, în literatură şi în biserică, limba
grecească. După veacul al IX-lea s-a impus o a treia limbă de circulaţie euro
peană, şi anume paleoslava. Aceasta s-a îmbogăţit prin împrumuturi de ori-
ELENISMELE LIMBII LATI!'."E DIN PROVINCIILE DUNARENE 41
gine elenică ş i le-a mijlocit apoi popoarelor c u care venea în contact. Pentru
a înţelege mai uşor unele aspecte ale acestui proces istoric e bine să luăm în
considerare cîteva fapte de analogie : să căutăm bunăoară să examinăm ce
reprezintă elementele vechi greceşti în romanitatea apuseană şi ce le cores
punde lor în limba românească.
Elenismele din limbile romanice apusene cuprind termeni privitori la
floră, faună, mineralogie, tehnică, gospodărie casnică, măsuri şi greutăţi,
îmbrăcăminte, marină, medicină, învăţămînt şi cultură, filozofie, sport şi
religie. Lipsesc cu 'desăvîrşire agricultura şi păstoritul, adică elementele de
bază ale vieţii materiale în mijlocul căreia s-a format şi s-a dezvoltat neamul
românesc.
ln domeniul florei apar îndeosebi următoarele : anemone (ci.w:µrovTJ )
„dediţel", byssinus ( pucrcnvoc;) „vişin", caerefolium (xaipeqmÂ.Â.ov) „cervană",
cammaros (Kciµµapoc;) „cucută" , caryophyllum (Kapu6qmÂ.Â.ov) „cuişoară" ,
plantă din I ndia, cannabis (Kcivvapic;), cannapus, cannape, cannapa „cînepă",
castanea (Kacrtciw:ia), castinea „castană", cerasus (Kepacroc;) „cireş" chamae
drys (xaµaiBpuc;) !„un soi de buruiană", chrysomelon (xpucr6µTJÂ.Ov) „o specie
de gutuie", cyminum (Kuµivov) „chimion", cyparissus (Kuncipicrcroc;) „chipa
ros", cytisus (Kuncroc;) „o specie de tri foi", elleborus (eÂ.Â.epopoc;) „spînz,
nebunariţă", halimon (aÂ.1µov) „arbust mic", hyoscyamus (uocrxfoµoc;) „mă
selariţă", nycteris (vuKtTJ pic;), lycteris „o plantă necunoscută" , petroselinum
(n&tpocreÂ.ivov) „pătrunj el", polion ( n6Â.iov) „plantă mirositoare", sympho
niaca (cruµ<pcoviaKfi ) „nebunariţă", thymum (0uµov) „cimbru". Aceste plante au
venit din Asia sau din bazinul mediteranean, iar numirile lor s-au transmis
prin greci ; ele au pătruns în terminologia ştiinţifică a vremii, care s-a răspîn
dit prin limba latină, de unde au ajuns apoi la popoarele romanice apusene.
ln ţinuturile dunărene, după veacul al V I -lea, s-au ivit condiţii cu totul spe
cifice, care trebuie cercetate cu grij ă în ansamblul complexului sud-est-euro
pean pentru a putea pricepe în mod temeinic geneza culturii noastre.
Terminologia faunei îmbrăţişează de asemenea o lume măruntă, rară,
exotică : aspis (acrnic;) „un fel de viperă", basiliscus (pamÂ.icrKoc;) „un soi
de şopîrlă", cammarus (Kciµµapoc;) „rac de mare", chlorion (xÂ.copicov) „mierlă
aurie" , cephalus (K&<paÂ.6c;) „un soi de peşte", conchylium (KOYXUÂ.tov)
„scoică", cycnos (KuKvoc;) „lebădă", mytilus (µTJ'tiÂ.oc;) „un soi de scoică",
oestrus ( ofotpoc;) „tăun, streche", onocratalus ( ovoKpcitaÂ.oc;) „pelican",
pagurus (nciyoupoc;) „rac de mare", pardalis (napoaÂ.ic;) „panteră", peloris
( ncl.copic;) „scoică", phager ( <pciypoc;) „ un fel de peşte", phaleris ( cpaÂ.TJpic;)
„lişiţă", phasianus (cpamav6c;) „fazan", phycis (<puKic;) „un soi de peşte"
saurus (craupoc;) „şopîrlă". Cele mai multe sînt vietăţi marine ; ele au rămas
necunoscute poporului român, care a trăit în interiorul contmentului. Ani
malele cunoscute de el, ca racul, scoica, strechea (tăunul), şopîrla şi vipera
poartă numiri autohtone, latineşti sau slave.
ln domeniul mineralogiei terminologia de origine grecească a găsit
întrebuinţare pentru cîteva obiecte de import. O dată cu ele au pătruns în
straturile largi populare şi termenii respectivi, prin mijlocirea limbii lati
neşti : adamas (Q.ociµac;) „diamant", cristallus (KpucrtaÂ.Â.oc;) „cristal", haema
tites (aiµatitTJc;) „hematit", iaspis (îcicrmc;) „jasp , matostat", margaritPs
(µapyapitTJi;) „mărgăritar, perlă", pompholyx (n6µq>oÂ.u�) „carbonat de cupru" ,

smyris ( crµupti;) „corindon, folosit la şlefuirea metalelor".
I n tehnică, grecii au fost productivi mai ales în arta construcţiei, a cera
micii şi a împletitului cu nuiele. Nu este de mirare că terminologia ştiinţifică
în aceste ramuri a p ornit de la ei şi s-a bucurat de o largă răspîndire : andron
(avopc'ov) „încăpere destinată bărbaţilor, coridor", apotheca (ano8fJKTJ) „că
mară, pivniţă", basis ( Pami;) „temelie, suport", calathus (KaÂ.a8oi;) „coş",
camus (KTJµ6i;) „botniţă" , centrum (K&vtpov) „centru", ceramida (K&paµii;)
„cărămidă", crypta ( Kpu7tîTJ ) „criptă", cyathus (Kua.8oi;), cattia „cupă, oală
mică", cylindrus (KuÂ.tvopoi;) „cilindru", entheca (6v8i]KT) ) „ladă cu bani",
ergata (6pyatTJi;) „maşină de ridicat greutăţi", gastra (yacrtpa) „vas pînte
cos", gomphus (y6µq>oi;) „piron de metal sau de lemn", gyrare ( de la yupoi;)
„ a învîrti", labyrinthus (A.a.puptv0oi;) „labirint", logeum (Â.6y&tov) „loc de
p ăstrare, arhivă", scyphus (crKuq>oi;) „vas de băut, cupă", siphon (criq>cov) „ con
ductă de apă, tub " . Aceste numiri circulau în imReriul roman prin mijlocirea
limbii latine şi au aj uns apoi în limbile romanice. Intre populaţiile romanizate
din apus şi poporul grec n-a existat un contact direct şi nemijlocit, dacă
trecem cu vederea puţinele colonii din Galia de sud şi Spania sau din Sicilia
şi I talia meridională.
l mpreună cu unele obiecte de gospodărie casnică s-au propagat spre apu s
şi achiziţiile î n domeniul artei culinare : apozema (cm6�&µa) „supă" , ellychnium
(eÂ.Â.uxvtov) „fitil de lampă", laganum (Â.ciyavov) „un soi de mîncare",
lampas (Â.aµmii;) „lampă", myxa (µu�a} „fitil", phiala (q>taÂ.T) ) „ceaşcă",
pyxis (nu�ti;), buxida „ cutie", scaphium (crKciq>tov) „scafă", thalamus (8ciÂ.a
µoi;) „pat", trapetum ( tpanTJi; şi îpan&co „storc struguri") „ teasc" .
Terminologia latinească pentru măsuri ş i greutăţi era în bună p arte
romană şi se prelungea pînă în trecutul îndepărtat. De la greci au venit doar
cîteva numiri specifice : ele s-au răspîndit prin comercianţi sau prin mijlocirea
administraţiei militare. Cele care urmează au supravieţuit pe alocuri în lim
bile romanice apusene : hemina (ftµiva.) „măsură de capacitate de j umătate de
sextarius sau 0,44 1, sacoma (crciKcoµa.) „greutate care se pune p e talerul al
doilea spre verificare, contragreutate", spithama ( crm8aµfJ ) „măsură de
lungime".
Arta tesutului si a îmbrăcămintei avea în orient o traditie străveche.
De aici a r � diat spre ' Mediterana şi E uropa de apus şi miazăn� apte, trecînd
peste greci şi romani. Citeva numiri au ajuns populare : calymma (KciÂ.uµµa.)
„pătură, plapumă", endromis (6vopoµii;) „ manta groasă şi · elegantă, cu
ciucuri lungi, de purpură tiriană", sandalon (crcivoa)..o v) „încălţăminte uşoară
pentru femei", sindon (crtvoc'ov) „ţesătură fină de in, giulgiu, linţoliu". Obiec
tele amintite erau confecţionate pentru oamenii înstăriţi şi aveau o circulaţie
restrînsă.
De la greci au pătruns în latină cîteva elemente din terminologia navi
gaţiei, care au stăruit şi la populaţiile romanizate din apropierea ţărmurilor
sau din insule : carchesium (Ka.pxiJmov) „platformă j os la catarg", catabolon
(de la KampaÂ.Â.co) „loc de descărcat", celeusma ( KEÂ.&ucrµa) „îndemn adre
sat vîslaşilor spre a-şi sincroniza mişcările", cymba (KuµPTJ ), cumba, „barcă",
nauclerus (vauKÂ.� poi;) „stăpîn pe vas, conducător", naulum (va.uÂ.ov) „taxă
de transport cu corabia, preţul unei călătorii", pelagus (7t&Â.ayo�) „mare
ELENISMELE LIMBII LATINE DIN PROVINCIILE DUNARENE 43
largă", Pharus ( cI>cipoi;) „insulă în apropiere de Alexandria în care se afla un

turn luminos spre a orienta noaptea pe corăbieri", scapha (crKcicpTJ ) „barcă".
ln medicină grecii au făcut progrese uimitoare şi au creat deosebite
şcoli. Faima lor a străbătut toată lumea cunoscută pe atunci şi a d eschis drum
medicilor elini pînă la cele mai înalte personalităţi din împărăţia romană.
Prirt mijlocirea limbii latineşti terminologia medicală de origine grecească s-a
răspîndit pe un spaţiu larg şi a fost transmisă apoi veacului de mijloc şi lumii
moderne. Mulţi termeni au ajuns populari în occident. La noi au venit dinspre
Bizanţ, au trecut 'de la popor l a p opor, s-au încrucişat cu numiri de medicină
populară şi au dat naştere unei situaţii specifice, care constituie unul din cele
mai interesante capitole din istoria culturii sud-est-europene. Pentru înţele
gerea ei e bine să ştim ce anume s-a menţinut în limbile romanice din apus :
ancon (ayKO>v) „cot", apostema (a7t60"tTjµa) „abces, tumoare, ulcer", asthma
(dcr0µa) „astm", catarrhus (Ka•appoui;) „catar, guturai", cauma (Katiµa)
„fierbinţeală, călduri", chirurgia (XEtpoupyia) „chirurgie", cholera (xoA.tpa)
„holeră", dysenteria (oucrEVtEpia) „dizenterie" , emplastrum (&µ7tÂ.acr-.pov)
„plasture", epithema (C7ti0eµa) „compresă, cataplasmă", hepar (lj7tap)
„ficat", hypochondria (u7tox6vopia) „ipohondrie", paralysis (7tapciA.ucr1i;)
„paralizie" , phlebotomus ( cpt..epo-.6µoi;) „ tăierea unei vine, lăsare de sînge",
phlegma (cpA.tyµa), „ flegmă" , phreneticus (cppTJVEttK6i;) „cuprins de frenezie,
delir", phthisicus ( cp01cr11c6i;) „ftizic, ofticos" , rheuma ( peuµa) „reumă, catar" ,
spasmus (cmacrµ6i;) „spasm", symptoma (cruµ7t•roµa) „simptom", syncope
( cruyK07tft) „sincopă, leşin", syringa ( cri3pt y�) „ ţeavă, siringă", theriaca (0TJ ptm.:ft)
„contraotravă" . Aceste numiri nu s-au păstrat în chip omogen la popoarele
romanice din apus, ci au circulat mai ales în regiunile deschise şi de-a lungul
marilor drumuri comerciale.
Pe tărîmul învăţămîntului şi al culturii grecii au creat o terminologie
vastă, care a trecut în întregime la romani. Aceştia au răspindit-o în cuprinsul
imperiului lor şi au transmis-o mai departe. Ceea ce a dat Roma pentru occi
dent, a făcut pentru răsărit cea de a doua Romă, adică Bizanţul. Formele
exterioare erau purtate prin mijlocirea celor trei limbi (latina, greaca şi paleo
slava), dar fondul avea multe elemente comune, iar culturile se întrepătrun
deau şi se înrîureau reciproc. Ele nu puteau rămîne impermeabile într-o
vreme cînd mijloacele de producţie erau asemănătoare şi suprastructura
generată de ele se înfăţişa aproape unitară. Pentru înţelegerea trecutului
nostru e deci necesar să urmărim dezvoltarea procesului istoric pe un spaţiu
mai larg. Cuvintele de origine grecească din această categorie au în occident
o istorie simplă, pe cind la noi sînt angrenate într-un complex bogat şi variat,
unde de multe ori drumul străbătut de ele devine greu de urmărit. ln limbile
romanice din apus au ajuns pe alocuri populare următoarele : arithmetica
(ap10µTjttKÎJ} „aritmetică" , calare (KaÂ.ăv) „a chema", catastichon (Ka-.6.crnxov)
„catastih", cathedra (Ka9topa) „catedră" , charta (xap•TJi;) „carte, hîrtie,
document", citham (Kt96.pa) „chitară", cymbalum (KuµpaA.ov) „ţimbal",
encaustum (&yKaucrtoi;) „cerneală", graphium (ypmpiov) „unealtă de scris",
rhombos (p6µj3oi;) „romb", rhythmus (pu9µoi;) „ritm", symphonia (cruµcprovia)
„simfonie", top ia ( t61tla) „ peisaj e", tragoedia (•paycpoia) „ tragedie".
44 INFLUENTA GJlECEASCA ASUPllA LIMBII ROMANE PlNA IN SEC. XV
ln domeniul astronomiei s-au răspîndit în popor : arctus (ăpKtoc;) „carul

mare, ursoaica", astrologus ( O.crtp6:A.oyoc;) „astrolog", bolidion ( po:A.ic;) „bolid",
phosphorus ( cprocrcp6poc;) „ fosfor".
Pe tărîmul geografiei au stăruit : cataractes (KatappaKtT]c;) „cădere de
apă, cataractă", chasmata (xacrµata) „deschizătură, prăpastie".
Din terminologia filozofică au pătruns : ananke ( avayKT] ) „necesitate,
silă" , numai în Italia de miazăzi, apodixis (a7t6BE1�1c;) „argumentare de ne
tăgăduit", character (;:apaKtÎ)p ) „caracter, fel de a fi", idioticus (iB1ronK6c;)
„privat, particular", phantasiare (de la cpavtacria) „a avea viziuni, închipuri",
phantasma (cpâvtacrµa) „închipuire", sophisma (cr6cptcrµa) „judecată greşită,
sofism" , sophisticare (de la crocptcrti)c; „sofist") „a înşela prin argumente eronate",
numai în italiana veche.
In domeniul jocurilor publice şi a sporturilor grecii au fost de asemenea
creatori şi s-au bucurat de o faimă mondială. Cîţiva termeni au străbătut prin
latină pînă în limbile romanice : bolus ( p6:A.oc;) „aruncătură cu lancea", cola
phus (KoÂ.acpoc;) „lovitură cu pumnul", corytos (yroput6c;) „tolbă", cottabus
(K6ttapoc;) „j oc de zaruri", numai in vechea neapolitană, trochus (tpo;:6c;)
„roată de j oc".
Mulţi termeni de origine grecească au ajuns populari prin mij locirea
bisericii romane, care folosea limba latină : aceasta a avut în apus rolul deţinut
la noi de paleoslavă. Ca şi în părţile noastre, acolo s-au impus mai ales termenii
privitori la administraţia internă a bisericii, la ierarhie şi obiectele de cult :
abbas (ă.ppac;) „abate" , abbatissa „conducătoarea unei comunităţi religioase" ,
abyssus ( ăpucrcroc;) „infern" , angelus ( ăyyEÂ.oc;) „înger", azymos ( ă�uµoc;)
„pîine nedospită, azimă", baptismus ( Pa7tttcrµ6c;) „botez", baptizare (pa7ttt�E1v)
„a boteza", basilica ( pacr1Â.tKÎJ ) „biserică", blasphemare ( p:A.acrcp11µdv) „a bles
tema", blasphemia ( p:A.amp11µia) „blestem", blasphemium „blestem", ecclesia
( EKKÂ.T]cria) „biserică", elemosyna ( eÂ.ET]µocruv11 ) „milostenie", pomană", epi
phania (emcpavEta) „sărbătoarea înfăţişării lui H ristos magilor", episcopus
(bticrK07toc;) „episcop", martyrium (de la µaptup ) „martiraj , martiriu",
necromantes (vEKpoµavnc;) „care cheamă cu j urămînt p e morţi, necromant",
necromantia (vEKpoµavtEia) „chemare a morţilor, necromanţie", parabola
(napapoÂ.iJ ) „asemănare, parabolă", parabolare „a vorbi", paradisus (napa
BEtcroc;) „grădi nă, paradis", paranymphus (7tapavuµcpoc;) „care conduce
mireasa" , păstrat numai în sardă, parochia „parohie", parochus (napoxoc;)
„conducătorul unei parohii, paroh", pascha (micrxa) „sărbătoarea paştilor" ,
sarcophagus (crapKocpayoc;) „sicriu, sarcofag", schisma (crxicrµa) „schismă,
despărţire", synodus (cruvoBoc;) „adunare, sinod", teophania (0Eocpavia) „săr
bătoare".
I n categoria „diverse" pot fi rînduite următoarele : angaria (ciyyapia)
„obligaţia de a face cărăuşie publică", corym bos (K6puµpoc;) „strugure necopt" ,
eremus (epT]µoc;) „pustie" , harpax (lip7ta�) „care atrage la sine, cîrlig", phylac
terium (cpuÂ.aKtt1p10v) „loc de păstrare", pittacium (mttaK1ov) „bucată de piele
sau pînză, anunţ", ronchus (p6y;:oc;) „strănut", rhonchare „a strănuta", simus
( mµ6c;) „plat, cîrn", spongia ( 0'7tOyyia) „burete", syndicus ( cruvB1Koc;) „avo
cat, reprezentant al unui oraş", thius (0ioc;) „unchi", thyrsus (0upcroc;) „tul
pină de plantă", typhus (tucpoc;) „fum, abur".
ELENISMELE LIMBII LATINE DIN PROYINCllLE DUNARENE 45
D upă cum se vede, elenismele din limbile romanice apusene formează

un strat subţire şi de suprafaţă, mijlocit de limba latină cărturărească şi
înfiripat treptat, ca rezultat al unei acţiuni de sus în j os. ln acest domeniu
n-a avut loc un contact direct între popoare, ci s-a desfăşurat un proces mai
îndelungat de influenţă culturală, care a pornit de la aparatul de stat, din
cercurile oamenilor de ştiinţă, din şcoli, din rîndurile comercianţilor sau din
sferele reprezentanţilor bisericii. Acest proces se afla în plin mers pe vremea
cînd pătrundea limba latină în ţinuturile Europei de apus, dar a stăruit şi
în decursul veacului de mijloc pînă în preaj ma epocii moderne, adică atîta
timp cit latina a rămas limbă de stat şi de circulaţie internaţională.
Pînă în secolul al V I -lea nu existau deosebiri esenţiale între limba latină
cultă din apus şi cea din provinciile dunărene. I zvoarele scrise nu ne îngăduie
să spunem că elenismele erau mai numeroase în apus decît în răsărit, sau că
lumea grecească din bazinul egeean exercita o acţiune nemijlocită asupra
limbii latine din ţinuturile dunărene. Legăturile dintre populaţia romanizată
de la Dunăre şi poporul grec erau slabe şi superficiale : cetăţile elenice de pe
ţărmul stîng al Pontului formau o centură subţire, iar la miazăzi, de-a lungul
liniei despărţitoare dintre inscripţiile greceşti şi latineşti, de la Pontul Euxin
şi pînă la Adriatica, populaţiile de limba greacă şi latină nu veneau în con
tact direct, ci erau separate de puternice rămăşiţe iliro-trace, care s-au men
ţinut încă multă vreme şi au dispărut abia după venirea slavilor 30• ln docu
mentele latineşti scrise din primele şase veacuri se vede în mod lămurit o
înrîurire cărturărească. Aceasta iradia nu numai dinspre cetăţile greceşti din
Pont, sau dinspre Constantinopol şi Thessalonice, ci şi din marile centre
culturale apusene, ca Roma, Mediolanum (Milano), Ravenna şi Salonae.
D eoarece în provinciile dunărene majoritatea populaţiei vorbea latineşte,
creştinismul a luat aici o formă latinească, nu grecească ; totuşi terminolo
gia specifică şi mijloacele generale de expresie nu se deosebeau de cele din
occident. După anul 476, cînd s-a prăbuşit împărăţia de apus, latina a conti
nuat să se menţină ca limbă oficială în imperiul de răsărit, alături de limba
grecească, ptnă la începutul veacului al V i i -lea. Din toate acestea se desprinde
concluzia că elementul etnic grecesc n-a putut pătrunde în număr mare în
părţile de miazănoapte şi în interiorul Peninsulei Balcanice, ci a stăruit numai
de-a lungul coastelor maritime şi în centrele urbane.
so
Russu, p. 1 13.
CUVINTE VEC H I GRECEŞTI
ÎN LIMBA ROMÂNEASCĂ
„Elementele "echi greceşti s-au intro•
dus pe "remea cînd încă nu exista lim
ba românească ca limbă aparte roma
nică, sînt elemente anteromânesti.„ Este
cu p utinţă ca unele din �parentele
elemente greceşti să nu fie elemente
grece, ci elemente autohtone".
ALEXAN D R U P B I L I PP I D E
1 909
O parte din elenismele limbii latineşti din provinciile dunărene au ajuns

populare şi au stăruit de-a lungul veacurilor pînă în limba românească d e
astăzi. E l e a u pătruns în limba latină d i n aceste regiuni în primele şase secole
ale erei noastre, la epoci deosebite, şi au format straturi succesive, care pot fi
cronologizate cu oarecare aproximaţie p e baza criteriilor de ordin istoric sau
fonetic. Astfel cuvîntul theca (9ftKTt) , atestat la scriitorii Cicero şi Varro, a
ajuns în părţile noastre o dată cu primii soldaţi romani : el avea nu numai
înţelesul tehnic restrîns de „ teacă", ci însemna şi „cutie, lădiţă, loc de p ăstrare",
iar theca cannarum era teaca specială în care se păstrau condeiele de trestie
ale scriitorului. D eci cuvîntul theca depăşea sfera îngustă a militarilor, iar
împrejurarea aceasta explică pe deplin faptul că s-a p ăstrat în limba româ
nească, unde zicem teacă de sabie, dar şi teacă de cuţit, fasole cu teci galbene etc.
ln afară de aromână (teacă, plural teţi), mai apare dialectal în Abruzzi, precum
şi în sardă (logudorez tega), italiană, engadină, franceză şi provensală (teca) 1•
Spatha (crmi9Tt ) era sabia oşteanului, dar şi unealta de muncă a ţesătorului,
adică ,;spata" ; de aceea e firesc că s-a putut răspîndi pe un spaţiu larg încă
înainte de veacul al I i i -lea ; cuvîntul a supravieţuit în dacoromână, aromână,
meglenoromână, în albaneză (shpate ) , în vegliotă (sputa ) , în provinciile
Calabria, Catanzaro şi Cosenza din Italia de miazăzi (spata), italiană (spada),
logudoreză (ispada ) , engadină (speda ) , franceză (epee ) , provensală (espaza ),
catalană (espasa), spaniolă şi portugheză (espada) 2• Dimpotrivă mataxa
( metaxa, µ€m�a) n-a avut o răspîndire largă înainte de secolul al VI�lea,
cind a început să se organi zeze în mod sistematic producţia mătăsii la Con
stantinopol, cu experienţă adusă din răsăritul îndepărtat. Despre un comerţ.
mai întins cu mătăsuri în Peninsula Balcanică nu poate fi vorba <lecit după
veacul al X-lea 3 : prin urmare cuvîntul mătasă ne-a venit relativ tîrziu, prin
filieră bizantină. ln cazurile unde nu avem informaţii istorice, ne aj utăm
într-o măsură oarecare prin criterii de ordin fonetic ; sau îmbinăm în mod
complementar ambele metode.
1 M E Y E R -L U B K E , REW, 8699.
2 CI L, I I I , p. 1 935 bagina spathae, Dalmaţia ; C I L, I I I , 1 4433 1 scutu spata p ugel
lares arginto tectas, Durostorum, anul 297 ; în secolul al IV-lea ami9T] „sabie" la Alexandru
Romanul, în călătoria sa prin Tracia, IBAI, V I I I , 1 934, p . 1 58, 24 ; M E Y E R , E WA S , 413 ;
WE1sE, p. 520 ; RoBLFS, LGJ J , p. 472 ; CAPID A N, Meglen., I I I , p. 2 7 1 ; M E Y ER-Lt.iB K: E ,
REW, 8128.
I HEYD, I , p . 1 2.
· CUVINTE VECHI GRECEŞTI IN LIMBA ROMANEASCA 47
ln vremurile m ai vechi litera grecească u (y) era pronunţată u în toate

împrejurările . lncepînd din secolu l al IV-iea înaintea erei noastre u era citită
parţial ca ii, îndeosebi în Atica, iar pe vremea lui Augustus pronunţarea aceasta
s-a generalizat. Ea a stăruit pînă la sfîrşitul veacului al X-lea, cînd s-a impus
peste tot pronunţarea i. ln genere, u din timpurile mai îndepărtate s-a schim
bat cam în fel ul în care a evoluat în domeniul romanic u lung latin în Galia
şi in Italia de miazănoapte. Dar pronunţarea u, alături de ii, s-a menţinut
pe alocuri pînă mult mai tîrziu 4, după cum rezultă din mărturiile pompeiene 5,
din inscripţiile latineşti din provinciile dunărene 6, din unele texte literare din
veacul al IV-iea 7 precum şi din inscripţiile creştine din secolele IV-VI de
pe tot cuprinsul împărăţiei romane 8• Situaţia aceasta îngreuiază cercetările
şi-i stingheresc pe cei care caută un punct de sprijin ferm spre a data cu pre
cizie elenismele limbii latineşti din provinciile dunărene. Dar, în linii mari
putem afirma că pronunţarea u a stăruit pînă la începutul erei noastre, iar
pronunţarea ii pînă la sfîrşitul veacului al X-lea : grafiile cu u din veacurile
I -V I reproduc, probabil, pronunţarea u , dar nu în mod necesar, deoarece
sub ele se poate ascunde şi pronunţarea ii.
Cuvîntul grecesc µapîu� (genitiv µapîUpo�, acuzativ µapwpa) însemna
„martor". Alături de µapw� s-au ivit de timpuriu formele analogice
de nominativ µapwp şi µapîupo�, în aşa fel incit de la Homer înainte şi
pînă la Procopius din Caesarea au fost în uz trei forme paralele pentru nomi
nativ : µapîu�, µc'tpîU p şi µapwpo�. Din ele s-a dezvoltat substantivul µapwpia
„mărturie" folosit de Homer şi verbul µapwptco „aduc mărturii", atestat
mai întîi la poetul Simonides (556- 468) 9• La Sofocle se intîlneşte expre
sia µapîupa etcreai nva „a pune pe cineva martur 10, care aminteşte de
µ6.prupa 1tapu:ytcr9at „a aduce martur" de la Platon 11• Cuvîntul era foarte
uzual şi a lăsat numeroase urme în inscripţii 12 şi în papirusuri 13• El a stăruit
cu acelaşi înţeles şi la scriitorii creştini 14 pînă tîrziu în veacul al VI-lea, cînd
poate fi întîlnit pretutindeni în opera lui Procopius din Caesarea 16• In veacurile
. ' B LAss, p. 38-t.2 ; ScRWYZER, I , p. 1 82-1 8li ; GERov, „Glotta", X X I X, 19fi2,

p. 78.
0 I n anii 62-79, la Pompei apar exemple ca Crusa(nthi) = Chrysanthi, Dionusia =
Dionysia, Hugini = Hygini, Polubi = Polybi, Prunicus = Phrynichus, Vl l N A N E N ,
p. 32-33.
8 La Oescus se intîlneşte scrierea inversă JY!aryllina = Marullina din secolul I ,
KAL I N KA, p. 322, nr. li 1 0, la Makres (Vidin) grafia Myrcianus = Murcianus din veacul al
I i i -lea, J OA I , XXXI, 1 939, B, 1 1 0 . l n edictul lui Diocleţian apar notări ca amugdalarum =
amygdalarum, buturi = butyri, cumae = cymae, dactulos = dactylos, gupsariis = gypsa
riis,- C I L , I I I , p. 2328.
7 MAXI M I N . , 1 li , p. 69, 2li K. martur = martyr.
8 C I L I I I , H897 ; VI I I , 722li ; I X , t.320 ; X I I , 2 1 1 5 .
,
1 „ Glotta", XVI I I , 1 930, p. 92-93.

10 SoPROCL., Suppl., 261 .
11 PL A T O N , Leges, 836 c.
H S E G , VI I , 1 9 3li, p. 1 5 şi I X , 1 938, p. 7, sec. I I t.e.n.
18PREISI G K E , I I , p. 51-5li : µapropo<; pentru µaptu<;, î n veacul al IV-iea al
erei noastre.
14 CL E M E N T . ALEX., P G , I , col. 1 2 2 8 A, E P I P H A N . , PG, I , col. 829 D .
H PROCOP. Bell., I I I , 1 0 , 1 0 ; Aed., I , li , 2 7 ; I, 6, 9; I, 7, 11 ;
I. 9, 1 1 ; Ul, 7, 1, Anecd., 1 , 5 : µaptupei;; tli>v npa!;erov 6vtei;; .
48 IN FLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA [N SI!.C. XV
1 1 - 1 1 1 termenul apare şi în latineşte tot cu înţelesul de „martor" 18 şi abia

din secolul al IV-lea înainte el se întîlneşte din ce in ce mai des cu sensul de
„martir" 17• Fonetismele latineşti cu u pentru y sînt atestate în inscripţii pe
toată întinderea împărăţiei romane pînă tîrziu în veacul al VI-lea 18• Din toate
acestea rezultă pentru noi încheierea neîndoielnică că in română cuvîntul
martur a venit prin mijlocirea limbii latineşti şi nu în chip direct din limba
grecească veche. Prin urmare, în provinciile dunărene şi in occident a circulat
în veacurile I - I I I cuvîntul martyr (pronunţat martur) cu sensul de „martor" ,
iar începînd din veacul al I i i -lea s-a dezvoltat pretutindeni înţelesul creştin
„martir" , care n-a supravieţuit în limbile romanice.
Ila7tupo<; (papyros, masculin sau feminin) apare în literatura grecească
începînd din secolul al IV-iea înaintea erei noastre. El însemna arbustul
egiptean Cyperus Papyrus L., care era foarte căutat, deoarece se preta la
aplicaţii practice deosebite : lemnul său era folosit la construcţia corăbiilor,
ramurile la împletit pînze, haine şi funii, iar substanţa internă Ia confecţio
narea hîrtiei din acea vreme. Se înţelege că un asemenea material preţios a
ajuns popular, iar numele lui a pătruns în limba latină d e timpuriu, avînd
două forme : papyrus şi papyrum, cu y lung, pronunţat probabil u 19• Mai
tîrziu, prin influenţă cărturărească, s-a răspîndit din Grecia şi pronunţarea
cu ii. sau i, în aşa fel încît pronunţarea mai veche cu u s-a i zolat şi a rămas
folosită numai de popor, iar forma savantă a circulat un timp numai în stra
turile de sus ale societăţii romane. Cuvîntul popular a primit înţelesul restrîns
de „papură", după cum rezultă dintr-o glosă tardivă 20• D ar în occident ter
menul savant a devenit mai tîrziu şi el popular sub forma papyrus (pronunţat
papiirus sau papyrus). Finalul -irus a fost absorbit în categoria sufixelor -ile,
-illa, -illus şi s-a transformat în -ilus. De aceea urmaşii romanici din occident
s-au dezvoltat fie din papyrus (sard logudorez pabiru, engadin palperi), fie
din papilus (provensal pabel, catalan pabil, p ortughez pa"io), pe cînd papură
a pornit de la mai vechiul şi popularul papyron, plural papyra (pronunţat
papura). l n provinciile dunărene, cuvîntul papyra a fost atras în categoria
numeroaselor substantive terminate în sufixul -ula şi şi-a schimat accentul pe
prima silabă : papyra > papula > *papură (în meglenită papură şi papră) 21•
Faptul acesta dovedeşte că în română cuvîntul papură n-a putut veni direct
din greaca antică.
Cuvîntul 7tutiVTJ „vas acoperit cu răchită împletită" e atestat numai
l a Pollux, din secolul al I i-lea al erei noastre. ln veacul al I X-iea apare în
H I TALA, Apocal., 1 1 , 3 : dabo duobus martyribus (în VULGATA = testibus)

meis ; ITALA, Prov., 1 4 , 2 5 : liberat de malis animam martyri fidelis (în VULGATA=tes
tis), ThLL, V I I I , 4 1 6-4 1 9 ; CGL, V, 3 7 2 martyr = testis.
1 7 RA, X IV, 1 92 1 , nr. 3 7 : petite me(n)sa(m) marturoru(m) Renatus et Optata,
sec. l i I, Africa ; C I L, I I I , 1 4, 1 88 (h)ic postus est ad martures, sec. IV, Nicomedia.
18 C I L I, 909 martura ; V I I I , 7224 marturorum ; I X , 4320 marturi ( I talia) ; X I I ,
,
2 1 1 5 marturibus ( Galia) ; I LCV, 1 27 3 marturis ( Roma), 1 844 marturoru (Africa) , 2000 mar
tures ( Roma) şi alte 30 de exemple.
19 W E I S E , p. 480.
20
C GL , V, 509 : papyrus herbae, scirp us id est iuncus. La Du CANGE : mata ex p apyro
confecta, storea de p apyro, stramentum de p apyro.
21
D E N S U S I A N U , I , p. 88 ; CA N D R E A - D E N SU SI A N U , 1 3 2 3 ; D I C U L E S C U , p. 484.-485 ;
CAP I D A � , Meglen. , I I I , p . 2 1 4 ; M E Y E R-LU B K E , REW, 6218.
CUVINTE VECHI GRECEŞTI IN LIMBA ROMANEASCA 49
vechea germană p utina = dolium. J . H ubschmid crede că latinul *putina, pe

care se sprijină descendenţii romanici (român putină şi friulan podine), ar fi
de origine iliro-tracă, de unde a trecut şi în greaca antică. Din română a fost
imprumutat în greaca din Epir (7tounva, 7tOUteva) 22•
Stuppa (cHU7t1tT) ) sau stupa (crtU1tT)) se întîlneşte la scriitori mari ca
Lucreţiu, Caesar şi T. Livius. Cuvîntul era fără îndoială popular şi însemna
„cîlţi, fire de cînepă rămase între colţii daracului". Derivatele stupparius „de
cîlţi" şi stuppator „care înfundă cu cîlţi" se găsesc atestate în texte şi în inscrip
ţii. Termenul venea din greacă, după cum arată gramaticul Festus, 418,
t8 : stuppam linum inpolitum appellant Graeci Dorii. ln epoca tîrzie stuppa
însemna şi „dop, mototol de înfundat"23, fiind cunoscut şi de vechii germani
(stoppe), de la care s-a transmis în germana modernă : stopfen „a cîrpi, a
astupa" . Prin mijlocirea limbii latineşti, cuvîntul stuppa s-a răspîndit pe un
spaţiu larg şi a supravieţuit în română (stupă), albaneză (shtupe ), italiană
(stoppa), logudoreză (istuppa), engadină (stoppa), friulană (stope), franceză
(etoupe) şi provensală, catalană, spaniolă, portugheză (estopa ). Verbul
* stuppare şi compusele sale cu ad- sau ex- au lăsat de asemenea urme, atît în
răsărit cit şi în apus : astupa ( aromân astup, meglenoromân năstup ) , italian
stoppare, francez etouper, spaniol-portughez estopar. lnsăşi răspîndirea cuvîn
tului rămîne un indiciu de vechime : el pătrunsese în latină cu mult înaintea
erei noastre 24•
Raportul u grecesc = u latin în cuvinte ca µaptupo<;, latin martur,
7tU7tupo<;, latin *papula, crtU1t1tT) , crtU7tT) , latin stuppa, stupa arată că avem a
face cu împrumuturi vechi în latină, care erau populare pe timpul pătrun
derii romanilor în D acia.
In limb a grecească veche cp era la î nceput oclusivă aspirată, redată

în latineşte prin p : 7tOpq>6p'.l - purpura. D ;ipă anul 1 50 î.e.n. ortograf ia
o ficială latină reproducea p9 cp pri n ph, dar poporul continua să-l pronunţe
ca p. l n greceşte cp a devenit cu vremea siflantă, cel puţin î n unele dialecte,
şi aceasta, parţial, încă înaintea erei noastre. Noua siflantă era redată în lati
neşte prin f. Pe terenul limbii gre�e?ti cp a continuat să evolueze treptat spre
f şi s-a generalizat cu timpul, î n aşa m 1sură încît după veacul al IV-lea al ere i
n::>astre el era reprodui; în latineşte în m1d consecvent prin f. In linii mari,
putem deci afirma că în elenis mele p itrunse în latină după veacul al IV-lea
cp se pronunţa f, iar în c 3le m 'li ve�hi d9 secolul al IV-lea cp era redat prin p.
s �himbarea nu s-a făcut dintr-o dati, ci a avut loc o epocă de tranziţie, de
aceea observăm în imcripţii grafii duble, adică cp reprodus în latineşte prin
p sau f, uneori de citre a�3leaşi p �r. n a n 3 2i. Precizările de m 'li sus n9 :ajută
22 P H I L I P P I D E , Orig. , I I , p. 1 5 2 ; T I K T I N , s . 11 . ; C A. � D R E A. , D E , s. "· ; M E Y E R· L ti e K K
REW, 6 8 7 8 a ; J . H u e sc a m o , Schlăuche uni Fiisser. Wort- und sachgeschichtliche Unter

s uehungen . . . , Francke, B zrna, 1 9 5 5 , p. 6 5 -6 6 .
23 C GL, I I , 593, 39.
21
M E Y E R , E W A. S , 395 ; W E I S E , p. 5 2 5 ; P U Ş C A. R I U , nr. 1 5 '1 ; c , P I D A. � . Meglen. ,
I I I , p. 2 7 9 ; M E Y E R- L ii e u , REW 8 3 3 2 şi 8333 ; E a � o u T- M E I L L E T, p. 6 5 8 -659 ; K L U G K
M I T Z K A. , p . 7 5 3 .
zs B A.
L s s , p. 1 0 5 ; S c H W Y Z E R , I , p. 205-206 ; V l l N Ă N E N , p . 5 5 -5 7 .
într-o măsură oarecare la cronologizarea elenismelor limbii latineşti . din

provinciile dunărene 2s.
<1>6.A.ay� ( acuzativ q>6.A.ana) însemna „tulpină de copac, buştean, pră·
jină". Cuvintul a pătruns de timpuriu în latineşte prin mijlocirea marina
rilor, sub formele palanga, paldnca şi era numele popular al pîrghiei de ridicat
corăbiile. Din sfera îngustă a corăbierilor s-a răspîndit apoi în interiorul con
tinentului, cu sensul general de „prăjină, drug" , şi a supravieţuit în limbile
romanice : român părîngă „prăjină", italian palanca, engadin palanka, francez
palanche, provensal, catalan şi spaniol palanca, portughez panca. ln limba
grecească veche cp s-a pronunţat însă ca f după veacul al IV-lea, iar situaţia
aceasta s-a reflectat în I talia meridională : falanga în Sicilia şi Reggio, falaiika
1n Cosenza. In română cuvîntul a venit prin mijlocirea limbii latineşti, nu direct
din greceşte 21.
Cuvîntul crttp1q>o<; „sterp" era răspîndit în limba grecească şi se
intîlneşte în tot felul de texte şi inscripţii. l ntr-o inscripţie din Eleusina din
anul 288 î.e.n. apare expresia pa0o<; µtxp1 tou crtEpiq>ou (opu�m) „ a săpa
o groapă pînă la pămînt nevegetal, pînă la pămînt tare" 28• Dar popu
l aritatea lui crttp1q>o<; se vede mai bine din faptul că a supravieţuit în dia
lectele italiene si ' în tinuturile din I talia meridională unde se mai vorbeste'
p
limba grecească : stir a „stearpă" în Catanzaro, sterip u „sterp" în Piana di
Calabria, sterp în B asilicata, sterpa „stearpă" în graiul hirpinic, vacca sterpa
„vacă stearpă" în Campania şi Abruzzi, sterpa în dialectul veneţian, sterpe
'în friulană, sterpa în Tirol, în albaneză (i shterpe) şi în neogreacă (crtEpq>o<;.
crtEp7ta). Ţinind seama de răspîndirea lui în regiuni de contact între limba
latină şi greacă, unii lingvişti au explicat formele romanice şi din albaneză
prin greacă, măcar că aceste forme presupun la bază un e închis, şi nu un e
deschis, cum este cazul lui crttp1q>o<;, din care am fi avut în româneşte, în
mod normal, şterp, nu sterp. G. Rohlfs caută să înlăture această dificulti;1.te,
propunînd o contaminare între crttp1q>o<; şi latinul stirps. Alţii au explicat
pe sterp printr-o formă latină reconstruită : * extirpus „fără muguri, lipsit de
lăstari", iar I . I . Russu îl consideră la noi de origine autohtonă. Cuvîntul' s�a
păstrat în română (sterp ) , aromână (sterpu) şi meglenoromână (sterp ) .
l mprejurarea c ă e l n u poate fi explicat in chip mulţumitor nici prin greacă şi
n ici prin latină face probabilă ipoteza lui G. Rohlfs, adică crttp1q>o<; > latin
ster(i)pus 2 9•
· '
. . '
28 I n veacurile I I - I I I în D acia : Opellia, C I L, I I I, 1 330 ; Pilipis, CIL, I I I , ' 1 381 ;

dar şi Apolofanes, CIL, I I I , 7 9 1 5 ; Eufemus, „Dacia" V I l·V I I I , 1 93 7-1 940, p. 325 ; Ste,
fan us, AISC I , 1 , 1 928-1 932, p . 5 8 , alături de S tepanus, C I L, I I I , 2 930, din Dalma,ţia.
27 W E I S E , p. 488 ; P u şcARI U , nr. 1 2 7 0 ; C A N D R E A· D E N S U S I A N U , nr. 1337 ; Gu r
D REA, D E s.'1., TI KTIN, s. " · • RoHLFS, LG I I , p . 533 ; M E Y E R-Lt.i B K E , REW 6455 ; E a N a u T-
,
� E I LL E T , p . 4 7 5 .
28 DITTENBERGER, 970, 5.
\' · ; "
28
WE I G AN D , Jb. L E I P Z I G , XVI , 1 9 1 0, p . 2 2 8, cm�pupo:; ; TI K TI N ; s. " · • * exstirps. ;
G. RoHLFS, „Archivum Romanicum" I X , 1 925, p. 1 59, contaminaţie între crti:pupo:; şi
*extirpus ; D 1 c u L E s c u p. 443, crti:pupo:; ; P H I LI P P I D E , Orig., I I , p. 641, *exstirp us ; RoHLFS,
,
LGI I , p . 483 ; C A N D R E A , D E s.'1., crti:pupo:; ; CA P I D A N , Meglen., I I I , p . 275, *e.rstirp its :,.

D R Ă G A N U , p . 59-60, crti:pu:po:; ; M E Y E R-Lt.i B K E , R EW , 3072, *exstirp us ; GI U G L E A 1„ D1Et",
X , 1 943 p . 443-445 oti:pt<po:; ; R u s s u , · p . f.30, autohton.
cJ>apµaKov era la greci iarba d e leac, doctoria sau otrava. Pentrucă medi
camentul se administra de multe ori o dată cu descîntecul, cuvîntul cpapµa
KOV a ajuns să însemne şi „incantaţie magică, descîntec". Voi reproduce mai
jos două inscripţii din care se desprinde în mod lămurit sensul de „farmec,
descîntec" : cpapµaKa OT)Â.T)•t']pia 7tOtoi „face farmece vătămătoare", din locali
tatea Teos în Ionia, anul 479 î.e.n. 30 ; tyw •Cfl tµro Cr.vo[pi] cpapµaKa 7tOtro
eava[cnµa] „eu îi fac bărbatului meu farmece de moarte", din Cnidos, secolul
al I I-iea din era noastră 31• Exista şi verbul cpapµmrnuetv „a pune otravă, a
otrăvi, a fermeca" 32 . ' l n latineşte întîlnim pharmaceuticus „farmaceutic",
pharmaceutria „vrăjitoare", pharmacopola „farmacist", pharmacus „vrăj itor",
dar nu găsim atestate formele * pharmacum şi * pharmacare din care s-au dezvol
tat in româneşte farmec şi fermeca. D ar aceste cuvinte existau fără îndoială
in limba poporului, deoarece formele româneşti nu pot fi explicate prin ori
ginalele greceşti, ci numai prin intermediarele lor latineşti. Ele au supravie
ţuit în aromână (farmăc, nfarmăc, precum şi în numeroase derivate ca ferme
cat, fermecător, fermecătoresc, fermecătorie, fermecătură33•
Adjectivul opcpav6c; însemna „părăsit, lipsit, orfan". El apare cu acest
înţeles într-o inscripţie din Perint, din veacul al I I I-iea : opcpavoc 'tEKva
„copii orfani" 34• I n latineşte a pătruns mai tîrziu, la scriitorii creştini, sub forma
orphanus (pronunţat orfanus) 35• El n-a supravieţuit în dacoromână, unde
avem neologismul orfan, dar a rezistat cu succes în aromână ( odrfăn, urfănă
tate ), în italiană (orfano) , în sardă (logudorez orfanu), friulană (uarfin),
engadină (orfen J , vechea franceză ( orfene), catalană (orfe), spaniolă (huer
fano) şi portugheză (orfao ) . Cuvîntul albanez i CJarfer derivă de asemenea
din orphanus, deoarece grupurile CJa-, CJo- reproduc diftongul uo sau o deschis
latinesc 36•
Raportul cp grecesc = p latin, în cpa.A a.yya = latin palanga, palanca,
cm�ptcpoc; = latin *ster (i )pus, arată împrumuturi vechi şi populare, ante
rioare stăpînirii romane în Dacia ; dimpotrivă cp grecesc = f latinesc, în
cuvinte ca cpapµaKov = *farmacum şi opcpav6c; = orfanus, ne trimit la o
epocă mai recentă, posterioară secolului al I I-iea al erei noastre.
A existat un paralelism intre dezvoltarea lui x şi cp, în sensul că amîn

două erau oclusive aspirate şi şi-au încheiat procesul evolutiv cam în aceeaşi
vreme, aproximativ în veacul al IV-lea, devenind h şi f. 1n ortografia oficială
ao
DI T T E NB E RGE R , 3 7. .
31 lbid., 1 1 80 .
32 T o cI L E s c u , Mon . , I p. 439, nr. 93 : tni touc; 06}..Ql <povEucravtEc; � <papµaKEooavtEc;,
sec. 1 - 1 1 e.n.
33 P u şcA R I U , nr. 583 ; CAND R E A-DE N S U S I A l'i U , nr. 552 ; M E YER·Lii B X E , REW ,
646�· ; > GEAGEA, p. 1 H ; P A P A H AGI, Dic/„ p. '1'1 9 .
34 J ă A I , I, 1 89 8 , B, 1 1 3 .
30 A M B R O S . , Serm. 2 '1 , 3 ; AUGUS T I N , Quaest, i n deutero n . , 5 , 4 3 : orphanus, i� ,est
p upillus ; C I L, V, 582'1 .
·
38 ME YER, EWAS, p. 463 ; WEISE, p. '1 7 5 ; CA N D REA·DE N s u s I A N u , nr.· 1274 ;
PASCU , Dict„ I, 1 1 65-1 1 66 ; P H I L I P P I D E , Orig„ l i , p. 66'1 ; M E Y E R· L ii B K E , REW ,
6105 ; E. <; A B E J , RL, VI I , 1 9 6 2 , p. 1 83 .
52 I NFLUENTA GRECEASCA ASUPRA L I M B l l ROMANE PINA IN SEC. XV
latină x era redată prin eh, dar poporul pronunţa c : xuA.11; > calx „piatră
de var", K6A.mpoc; > colapus, colpus „lovitură de pumn" 37•
Cuvîntul :;:upu1 „foaie, document, act" apare într-un papirus din vea
cul întîi înaintea erei noastre şi devine apoi foarte frecvent în actele de acest
fel 38 • Scriitorul Priscus Panites povesteşte că în anul 448 faimosul Atila a
poruncit secretarilor săi să citească de pe o „listă" numele fugarilor aflaţi la
romani (lucrurile se petreceau undeva în pustă, între Dunăre şi Tisa) : EKE
A.eucn: îcX 6v6µata eyyeypaµµtva xapî"(j touc; unoypacpfoc; avay1vro0"KElV 39• In
latină, :;:aptT)<; a fost împrumutat sub forma charta încă în veacul al I i-lea
înaintea erei noastre. Acest termen s-a răspîndit în administraţie şi armată
pînă în D acia. Din charta s-a dezvoltat diminutivul chartula, încă de pe vre
mea lui Cicero, iar de la chartula a luat naştere chartularius „arhivar, scriitor
de documente", atestat în veacul al IV-lea şi moştenit în literatura bizantină
sub forma :;:aptouA.ap1oc;. Faptul că un latinism a persistat la scriitorii
bizantini e cea mai bună dovadă că el era răspîndit şi util în primele secole
ale erei noastre. Din charta avem în română carte 40•
Verbul xam<Et V însemna „a căsca, a deschide gura". Compusul xaO"KO
f3ouKKT) <; era tot una cu „gură-cască" . In textele şi inscripţiile latineşti nu
găsim atestat cuvîntul *chascare (ca,scare ), dar el a existat fără îndoială în
limba poporului şi s-a păstrat în română (căsca, ca,scă-gură, gură-ca,scă, căscat,
căscătură), în aromână (căsca, căscare) , în meglenoromână (căsca, căscari,
căscat) şi în sardă (logudorez kaskare ). 1 n dacoromână apare sporadic şi
căscăun sau căscăund, dezvoltat dintr-un presupus *cha,scabundus41• Toate
acestea au pătruns la noi prin mijlocirea limbii latineşti, nu direct din greaca
veche sau din bizantină.
Din Kt:;:roptov sau K1:;:6p1ov „cicoare" a luat naştere în latină, cam
pe vremea lui Cicero, neologismul cichorium, care s-a răspîndit pînă în D acia
şi a supravieţuit în dialectele italiene de sud şi în română (cicoare, din plu
ralul cichoria) 42 .
Xopoft „coardă" a intrat de timpuriu în latină şi a fost folosit încă de
Plaut. Latinescul chorda s-a menţinut şi în limbile moderne, pe un spaţiu întins :
în română şi aromână (coardă), în neogreacă (K6poa), bulgară şi sîrbă
(korda ) , vegliotă (kuard ) , italiană, logudoreză, engadină, provensală, cata
lană şi portugheză (corda ), friulană (kuarde ), franceză (corde) şi în spaniolă
(cuerda) 43•
37 BLAss, p. 8 1-105 ; S c H W Y Z E R , I , p. 205-206.

38 PREISIG KE, I I , 7 23-724.
3 8 PRISCUS, p . 1 28, 1 8-19.
4° Cuvîntul chartularius atestat în : Cod. Just., I I I , 26, 1 0 ; ASS, Mai VI, 88e :
erat autem chartularius nauigationis, A mastris oriundus ; ibid., Martii I I , 1 4 4 c : ueniente
autem uiro magnifico Maurentio chartulario ; DA, s.CJ. ; TI K T I N , s. CJ. ; CA N D R E A , D E , s.CJ. ;
ZILLIAC us, p. 220. I n aromână carte, în meglenoromână carti. RE, I I I , 1 89 7 , col. 2193.
4 1 ALCIPH R O N , 3, 60 : xacncoJ3ouicic11c; ; Cm Ac deriva pe casc din neogrecul xamcro,
pronunţat hasc. E timologia justă, din latinescul *chascare, a fost dată de C A N D R E A,
„Romania", X X X I , 1 902, p. 305, unde se aminteşte şi de căscăun, din chascabundus. M . L.
WAG N E R, BNJ, I , 1 920, p. 1 58-1 69, a arătat că verbele kaskare şi karasare „a zgîria",
din sardă, derivă din lat. *chascare şi charaxare (xapă.crcmv), nu din bizantină.
42 PLI N . , Nat. hist„ X X , 7 4 ; CA N D R E A- D E N S USI A N U , nr. 335 ; D r c u L E sc u , p. 483.
0 M I KLOSICH, Fremdw. p. 28 ; CA N D R E A-D E N S U S I A N U, nr. 3 8 0 ; M E Y E R- L i.i B K E ,
REW, 1 8 81 ; A N D RIOTIS, p. 1 08.
Doricul µaxavft „unealtă mai complicată, maşină" a fost împrumutat

în latină încă din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Din machina s-a
dezvoltat apoi machinari „a pune în mişcare o unealtă mai complicată, a unelti".
Aceasta a căpătat cu vremea formă activă şi şi-a restrîns înţelesul la „a mă
cina, a rîşni", după cum rezultă din unele texte tardive. El era cunoscut pe
o arie întinsă şi a supravieţuit in limbile romanice : în română (a măcina),
vegliotă maknur, logudoreză maginare şi italiană (macinare J u.
De la µacrtiXTJ „răşină de lentisc" s-a dezvoltat adjectivul µacrtixtvoc;
„de răşină de lentisc'\ Amîndouă au intrat în latină înainte de secolul întîi şi
s-au răspîndit apoi, prin administraţie, armată şi negustori, pe toată întinde
rea împărăţiei, sub formele mastice, mastiche, masticinus şi mastichinus. Lenti
scul nu creştea în Dacia ; în schimb din mesteacăn se extrăgea un suc dulce
asemănător celui obţinut din lentisc : de aceea cuvîntul masticinus a ajuns
popular şi a supravieţuit în română : mesteacăn. Aşadar numele preparatului
obţinut din scoarţa răşinoasă a arborelui a fost trecut asupra arborelui însuşi,
care nu era cunoscut în sud. Latinescul betulla „mesteacăn" era împrumutat
de la celţi. 1n Moldova mesteacănul apare în toponimicile Mastăcănul din anul
1455 şi Măstacinului din anul 1473, iar în veacul al XVI-lea e folosit în textele
literare din amîndouă principatele româneşti 45•
In limba greacă poyxoc; însemna „sforăit, sforăială, horăit", iar r,oy
xa�f:tv „a sforăi, a horăi". Primul a intrat în latină de timpuriu şi este
atestat în secolul întîi la Marţial, iar în veacul al I i -lea la Apuleius. Din
rhonchus sau ronchus s-a dezvoltat roncharc, moştenit în vechea italiană
(roncare J, în dialectul lombard (ronka), în vechea franceză (ronchier), în
provensală, catalană, spaniolă şi portugheză (roncar ) Dar în Italia şi în .
provinciile dunărene trebuie să mai admitem existenţa unui *ronchizare sau

*ronchazarc (dezvoltat din pona�f:tv) spre a putea explica formele romanice :
român rîncheza, vechi italian roncheggiare, veneţian, veronez ronkezar, mantuan
ronkizar, friulan ronced. Reflexele romanice ne îngăduie să desprindem con
cluzia că formele latineşti *ronchizare şi *ronchazare erau uzuale încă înainte de
veacul al IV-lea 46•
Faptul că x grecesc a fost reprodus în latină prin c dovedeşte că împru
muturile amintite mai sus au fost relativ vechi, adică anterioare stăpînirii
romane în D acia.
Pentru alt şir de cuvinte nu avem un sprijin de ordin fonetic spre a le

fixa timpul sosirii şi aria de răspîndire în provinciile dunărene. Totuşi ele
se rînduiau între elementele latineşti prin aspectul formal sau prin răspîndi
rea lor în ţinuturile romanice apusene : deşi nu apăreau în textele latineşti,
aveau o haină latină şi circulau pe un spaţiu larg, ceea ce arată că nu erau
elenisme locale, pătru n se în m od nemijlocit în latina dun ă reană, ci elemente
" CA N D REA-D E N S U SI A N U , nr. 1 035 ; M E Y E R-Lti B K E , REW, 5206 ; în albaneză

mokere, mokre „piatră d e moară", din machina.
4 & CA N D R E A - D E N S U S I A N U , nr. 1 089 ; T I K T I N , s. "· ; D IC U LESCU, p. 478-481 ;
ME Y ER-Lti B K E , REW, 5398-5399 ; BOG D A N , p. 74, 1 7 6.
4 8 MARTIAL., I I I , 82, 30 ; APUL., klet. , I , 9 ; RonLFS, LCH I , p. 4!.0 ; M E Y ER-Lti B K E ,
REW, 7 292-7294 : R o s E T T I , I LR, I I , p. 68.
54 IN1'LUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII. ROMANE PINA IN SEC. XV
mai vechi, devenite populare şi organice, răspîndite pe o arie întinsă p rin

agenţii obişnuiţi ai romanizării. Astfel µayo<; „mag, vrăjitor" a intrat în
latină încă înainte d e Cicero, sub forma magus, şi a aj uns cu vremea pop ular,
supravieţuind în italiană (mago) şi portugheză (maga). Mayeia „magie,
vrăjitorie" s-a ivit în textele latineşti, sub forma magia, abia în veacul al
I i-lea, dar a circulat fără îndoială şi mai înainte, stăruind pînă în logudoreza
de astăzi (mayia) . Cuvîntul s-a răspîndit în ţinuturile dunărene o . dată
cu cei dintîi purtători de limbă latină veniţi în aceste părţi. ln greceşte exista
şi verbul µayeuetv „a se pricepe la magie, a folosi mijloacele magiei, a vrăji,
a fermeca". El a intrat în latina populară, unde s-a întovărăşit cu preverbul
ad- şi a dat naştere formelor * admagire, * admagare şi * admagiare, care au stăruit
pînă în română (amăgi}, siciliană (ammagari) şi sardă (ammaiare) . . Vechi
mea şi popularitatea l ui amăgi sînt întărite şi de bogăţia derivatelor : amăgire,
amăgit, amăgitor, amăgitură, amăgeu, amăgeală, amăgelnic, amăgişag 47•
Bute n-a luat naştere la noi în chip nemijlocit din pouttt<;, ci s-a
dezvoltat din latinul b uttis, care a lăsat în u rmă numeroase forme romanice
cu înţelesul de „vas, bute, putină" . ln albaneză s-a păstrat în but, b ute „putină,
poloboc". D eoarece în Grecia veche poloboacele şi putinele de lemn erau necu
noscute, J. H ubschmid crede că cuvîntul latinesc şi cel grecesc au venit de
undeva din Alpi, din domeniul lingvistic galo-iliric. După veacul al IV-lea
grecescul pouttt<; s-a pronunţat vutis şi a supravieţuit în graiurile din I talia
m eridională : vutti, în Bova şi Reggio ; vottsa, în Catanzaro şi Cosenza 48 •
I n greaca antică K6tt0<; însemna „zar", iar KOttisetv „a j uca în za
ruri". Cuvintele sînt atestate în veacul al VI -lea, d ar existau fără îndoială
mai înainte şi aveau ca derivate pe KOtncrµ6<; „joc de zaruri" şi KOtttcrti)<;
„j ucător de zaruri". Din KOttisetv a luat naştere latinul cottizare, păstrat în
română (cute::.a ) , aromână (cutidzare }, meglenoromână (cuteza), în dialec
tele italiene de nord (scuttiare, scotezar ), în Apulia (scoteare ), Rovigno (ku
tiza ), în provincia Napoli (kottejare) şi în sicilian (kuttiatu „neruşinat " ) .
Inţ.elesul românesc s-a dezvoltat din sensul „ a risca l a j ocul de zaruri" 49•
Graecus, din rpatK6<;, atestat de pe vremea lui Aristotel, era uzual în
veacurile I -V I , pe cind "EA.l„TJV nu s-a încetăţenit în latină. La noi cuvîntnl
grec s-a dezvoltat în mod organic din latină. Toponimicul Greci apare în docu
mentele din :Moldova şi Muntenia în veacurile X I V şi XV, Greaca în Moldova,
la 1495, iar Grecul şi Greculeştii într-o epocă mai recentă 50•
Gutuiul creştea în stare sălbatică în Transcaucazia, Armenia si Asia
Mică, de unde a trecut în Creta într-o epocă anterioară veacului al V i i -lea
47 CA ND R E A- D E N S U S I A N U , nr. 52 ; DicuLEscu, p. 4.74. ; RoH LFs, LGI I , p . 307 ;
l\IE Y E R-L ii B K E , REW, 5237 ; ROSE TTI, I LR, I I , p. 66.
4 8 CGL, IV, 2 1 8 , 1 1 buttes uel uasa uinaria ; ALLG, I I , 1 885, p . 268 buticula ;
MA U R I C . , X, 4. 13ol>ttTJ, secolul al VI-lea ; M E Y E R , E WAS, 56 ; D E N S U S I A N U , I , p. 200 ;
Ro H L FS, LGI I , p . 95 ; J . H u B S C H M I D , Schliiuche und Făsser. Wort- und sachgeschichtliche
Untersuchungen . . . , Francke, Berna, 1 955, p. 3 8-60.
4 9 MALALAS, p. 345, 1 7 şi ScHOL. L U C I A N . I I , 325 JCOtti�etv ; ; C GL, I I , 354. aleam
ludo JCOtti�Cil ; C GL, V, 438, 32 : alea cottistis id est cottilator ; C GL, V, 264. cottizare =
=
JCOtti�etv ; D E NSUSI A N U , I , p. 224, 359 ; P u şcARIU, nr. 4 7 2 ; PAscu, Dict„ I , p . 508 ;

S A N D F E L D , p. 30 ; ME Y E R-LtiB K E , REW, 2287 ; RosE TTI, I LR, I I , p . 67 propune Kot
tal3i�etv.
00
I O R D A N , Top . rom . , p. 2 7 3-2 74. ; BOGD A N , p. 6 1 , 1 64. ; Doc. Mold. , I, p. 29,
1 7 1 , 335, 338 ; I I , p. 96, 97, 1 3 4. .
CUVINTE VECHI GRECEŞTI lN LIMBA ROMANEASCA · 55
i .e;n. , fiind cultivat îndeosebi în localitatea Kydon din Creta : „mărul kydo
nian" (µf1A.ov Kuorovtov} nu era altceva decît gutuia. ln limba latină literară
i se, spunea (malum) cotoneum. ln vechea germană de. sus exista forma kutina,
care avea l a bază o formă latină *cudonia sau *codonea. Reflexele românesti
gL&tzii, gutuie, gutăi, gutăie ne fac să presupunem existenţa în latină a vari an
telor .cu g, adică * gotoneus, * gotonea, * gotaneus, * gotanea. Forma grecească KO
�oovta sau cea latină cudonia (* codonea) a pătruns de timpuriu la slavii sudici ,
de unde a supravieţuit în bulgară (duna) şi sîrbocroată (gdunja, dunja ) ,
pe �înd formele din ruteană (guteja) ş i rusă (gutej) a u fost mijlocite d e limba
română, care le-a moştenit direct din latină. Gutăie este atestat în onomastică
în anul 1 598 în Muntenia. Formele din aromână (gutun'Ui, gutun'e) sînt
străvechi, pe cînd cele din meglenită (gădun', gădun ' ă) au trecut prin filieră
slavă 51 •
. Din µapyapov, µapyapitrt� „perlă" s-a răspîndit în latină diminutivul
margella, păstrat în română (mărgea ), aromână (mărdgea, mărdgeauă) şi
meglenoromână (mărdgeauă). Din latină cuvîntul a trecut in greaca bizan
tină (µapytA.tov} 52 ,
La scriitorii greci din veacurile V-VI µayyavov însemna „mijloace de
fermecare, filtru magic", µayyavtK6v „instrument magic", µayyaw:un;� „ vră
j itor, făcător de farmece", µayyaveia „farmec, vrăj itorie", iar µayyaw:l>Etv
„a folosi mijloace magice, a vrăji, a vindeca prin farmece". Cuvintele greceşti
din domeniul magiei au circulat pe întinderi mari şi au pătruns in latină pe
cale orală : manganus „vrăjitor, fermecător", mangones „înşelători, negus
tori necinstiţi" cu derivatele mangonius, mangonico şi mangonium, apoi
* manganeare, prototipul lui „a mingîia". l nţelesul actual s-a dezvoltat din cel
vechi prin atenuarea noţiunii peiorative53•
Din vechiul grecesc µucrta� „mustaţă" s-a dezvoltat in chip normal
diminutivul µucrtaKtOV, care a pătruns devreme în latină sub forma *musta
cium, iar din pluralul *mustacia a luat naştere forma românească must (e )aţă,
sau mustacă, mustaţă din aromână. Cuvîntul a mai stăruit în italiană (mustac
cio ), siciliană (mustazzu) şi franceză (moustache). Toate acestea au conti
miat o formă latină, pe cind neogrecescul µoucrtaKt, albanezul mustaqe,
bulgarul mustak, pluralul mustaki, au avut ca punct de plecare pe µoucrtaKtov.
Formele latineşti s-au răspîndit pe o arie mai largă decît cea a provinciilor
dunărene54•
Şteamătă „chip, arătare" din crxflµa, plural, crxiJµam, a intrat în română
prin mijlocirea formei latine schemata, care era răspîndită în apus 55•
61
MI KLOSICH, Fremdw. , p. 1 7 ; H o oPs, p. 549-550 ; B E R N E K E R, I, p. 299 ; „ Glot
ta", X I I I , 1 924, p. 1 1 ş.u. ; CAN D R E A , DE, s.1>. ; CAP I D A N , Meglen., I I I , p. 1 34 ; M E Y E R
L O B K E , REW, 2436 ; GRAUR, BL, IV, 1936, p. 84-87 ; PAPAHAGI, Dicţ., p. 510.
62 CGL, I I , 353, 36 margella =KopaÎ..Î..tov ; D E N S U SI A N U , I , p. 200 ; RoHLFs,
LGI I , p. 3 1 7 ; RosETTI, I LR, I I , p . 68 ; PAP A H A G I , Dicţ., p . 666.
63 Ş lI N E A N U , lncercare, p . 1 2-1 3 ; CAND REA-DENSUSIAN U , nr. 1 1 31 ; TI K TI N ,
s.1>. ; D1c uLEscu, p . 474 ; RoHLFS, LGII, p . 307 ; ME Y E R-Lt.i B K E , REW, 5297 ; E R N O U T
M E I LL E T, p. 383 ; RO S E T TI, I LR, I I , p . 67.
64 Mt KLOSICH, Fremdw., p. 40 şi EWS, 293 ; CA N D R EA-D E N S U SIAN U , n r . 1 1 87 ;
PAscu, Dict„ I, 1035 ; RoH LFs, LGI I , p . 340 ; M E Y E R-Lt.i D K E , REW, 5803 a ; MLAD E N ov,
Reenik, p. 308 ; A N n R I O Tis, p . 1 49 ; PAPAHAGI, Dict. , p . 718.
6 s S. P u şcARI U , DR, V, 1 927-1928, p . 41 1-420 ; M E Y E R-LO e K E, REW, 7684 a
56 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA. LIMBII ROMANE PINA 1N SEC. XV
Elenismul zema (�tµa) apare în numeroase texte tardive din Italia

şi din alte regiuni ale imperiului roman. Cuvîntul a supravieţuit în Bova
(dzema), în română (zeamă, zemos, zemoşire) şi aromână (dzamă). Vechi
mea cuvîntului la români e dovedită atît prin fonetismele dialectale cu dz�
din Moldova şi Banat cit şi cu onomasticul Ioana Dzeamă din anul 1491 din
Moldova sau toponimicul Dzemesti, atestat în anul 1462 în Moldova 66•
Unele elenisme au venit prin mijlocirea religiei creştine, care s-a răspîn
dit în părţile noastre în haină latină, pînă la sfîrşitul veacului al VI-lea. O
d ată cu ele au pătruns şi cîteva ebraisme, însă tot în formă latină. D atarea
este relativ uşoară, deoarece ele nu pot fi împinse dincolo de veacul al I i i -lea
sau aduse mai încoace de al VI-lea, ci s-au generalizat îndeosebi din secolul
al IV-lea înainte. I zvoarele antice ne arată că cele mai multe au circulat p e
întinderi mari ş i nu s-au limitat la provinciile dunărene. O dată cu cuvintele
comune au intrat atunci şi cîteva nume proprii, de origine grecească sau semită,
care au stăruit pînă în zilele noastre. Din faptele păstrate rezultă că propaga
rea s-a făcut pe cale orală şi a avut un caracter de masă : stăruinţa lor în nordul
D unării ar pleda deci în sprijinul unor relaţii continui între sudul şi nordul
D unării în decursul veacurilor IV-V I .
D i n "Av8pfoc;, latin A ndreas, s-a păstrat lndred sau Undrea, prin care
poporul numea luna decembrie. La 30 noiembrie era sărbătoarea sfîntului
Andrei, după care începea luna decembrie 57•
AyyrJ„o c; „sol, vestitor" apare în latină mai întîi prin filieră păgînă,
„
dar tot cu înţeles religios. Dii angeli erau divinităţile mici, slujitorii şi paznicii
intrărilor, pe unde urmau să treacă sufletele spre a ajunge la divinitatea su
premă. Cu sens creştin, angelus e cunoscut abia după veacul al I i i -lea. La noi
cuvîntul înger e moştenit din latină, pe cînd paleoslavul angel şi bulgarul
angel au venit din greacă 5s.
Bmrri�Et v însemna mai întîi „a cufunda în apă" şi abia mai tîrziu, prin
creştinism, a primit înţelesul special de „a boteza". Latinul baptizare a circu
lat pe toată întinderea împărăţiei romane, iar la noi a iradiat dinspre I talia
şi a pătruns relativ tîrziu sub forma battizare, atestată în secolul al I i i -lea,
deoarece altfel grupul -pt- s-ar fi păstrat, ca în septem > şepte, ruptura >
> ruptură etc. 59•
Basilica ( pacnÂ.tKÎJ ) cu înţelesul „biserică" apare în texte mai întîi
în Africa, în anul 3 1 4, iar ecclesia în anul 330, în Sicilia. Amîndouă cuvintele
68 C GL, IV, 1 9 7 ; V, 583 zema = sucus ; T H E O D O R. Pmsc„ 3 ; APIC . , 8, ar.o şi a6ft ;
D10scoRI D . ; 0 R I B A S . ; I s m „ X X , 2, 3 2 ; G E O P O N I C A , VI I I , 3 7 , 3 ; L E o M E D „ 1 7 5 ; D E N
s u s I A N U , I , p . 202 ; P A s c u , Dict„ I , 556 ; T1 K T I N , s.P. ; CA N D R E A , D E , s.P. ; R o 11 L FS,
L G I I , p. 1 67 ; G E A G E A, p . 1 3 5 ; B O G D A N , p . 1 5 5 şi 2 1 7 ; P A P A H A G I , Dicţ„ p. ft30-ft31 .
67 T1 K TI N , I , p. 66 ; Po P I N C E A N u , p. 1 1 3, 1 70, 223.
6 8 A E , X X X I I , 1 9 1 2, p . ft01 Deo aeterno et lunoni et angelis, Sarmizegetusa, sec.
I I - I I I ; Diis angelis, „Spomenik", X L I I , 1 905, p. 82, Viminacium ; ThLL, I I , ft5.

69
T H E O D O R E T, IV, 12, ft ouK i8uvcov, aÂ.Â.oc 13antiCcov to crKaq>oi; ; ThLL, I I , 1 7 20-
1 7 2 1 ; I . A. CA N D R EA - H E c H T, „Romania", X X X I , 1 902, p. 303-30ft ; C A N D R E A - D E N
s u s 1 A N U , nr. 1 6 8 ; P u ş c A R I U , nr. 2 1 2 ; RoHLFs, LG I I , p . 3 ; M E Y E R-Li.i B KE , RE\V, 939 ;
CAPID A N , Meglen . , I I I , p . 36 ; PAPA H A G I , Dicţ., p . 833-83ft. Forma battizare atestată î n
I TALA, !oh. 1 , 3 1 şi la C Y P R „ Sent. episc. 53, cod. T, se c. X.
CUVINTE VECHI GRECEŞTI IN LIMBA ROMANEASCA 5·7
au circulat un timp împreună cu aceeaşi valoare semantică pe toată întinde

rea împărăţiei romane şi au avut ca punct de plecare capitala imperiului, dar
basilica a fost înlăturată treptat de eclesia (popular) şi de ecclesia (savant)
şi n-a persistat în limbile romanice ca apelativ decît în zonele laterale ( Dacia,
Dalrnaţia, Raetia şi, ca împrumut din latină, în irlandeză), totuşi a lăsat
urme în toponimie atît în Italia, cit şi în Elveţia, Franţa (fără Provence),
Spania şi Portugalia. Eclesia şi ecclesia au biruit cu sprijinul autorităţii centrale
a bisericii, care a adopt at cuvîntul ecclesia şi a părăsit treptat pe basilica, însă
acesta _din urmă a st'ăruit în documente pînă în secolul al X-lea în Italia dP
nord. In limba albaneză a pătruns din I talia de sud forma eclisia, din care a
rezultat klishe, qishe. Persistenţa cuvîntului basilica în dialectele retoromane,
în dalmată şi în română poate fi pusă pe seama izolării timpurii a acestor re
giuni de influenţa directă a organizaţiei eclesiastice centrale de Ia Roma 60 •
Alături de cărturărescul blasphemare, din pA.acrqnJµtiv, a circulat
în popor un blastemare, din care s-a dezvoltat în româneşte : blestema, bles
tem, blestemăciune, blestemat, blestemăţie, blestemăţi, blestemăţeşte. Formele cu
-t- se iviseră mai întîi în greacă şi au stăruit în toate limbile romanice 61•
Christianus (xp1crnav6<;) s-a răspîndit mai ales începînd din veacul al
I i -lea, cînd mai stăruia încă pronunţarea c, nu h, şi a fos t moştenit în română
(creştin). l n Italia de sud xp1crnav6<; a e\·oluat după legile limbii greceşti
şi a dus, în graiul grecesc din ţinutul Bova, Ia forma actuală hristiano „om,
persoană" 62•
La scriitorii păgini, opaK(t)V avea înţelesul de „şarpe, balaur", iar Ia
cei creştini a căpătat cu vremea sensul specific creştin de „drac". Acesta din
urmă s-a impus abia treptat, în timp ce înţelesul vechi mai persista încă.
Astfel Ia is toricul Philostorgios, din veacul al VI-lea, apar amîndouă sensurile.
La romani e atestat de pe timpul lui Ennius, adică din secolul al I i-lea înain
tea erei noastre. Cu înţelesul creştin, draco a circulat pe toată întinderea
împărăţiei romane şi s-a păstrat în limbile romanice : român, aromân şi megle
noromân drac, italian dragone, provensal drago, catalan trag o, spaniol dragon
etc. Prin mijlocirea limbii greceşti a pătruns apoi în paleoslavă (drakonb, :
'
drakunb), iar de aici in limbile slave moderne 63 •
Numele propriu NtK6A.ao<; avea în limba comună forma NtK6A.a<;
încă în primele veacuri ale erei noastre ; din ea a luat naştere de timpuriu,
în latină, forma *Nicola.<; sau *Nicola, din care s-a dezvoltat în română Nicoară.
Transformarea lui l intervocalic în r e străveche şi a avut loc înainte de des
părţirea dialectelor româneşti. Din sanctus Nicolas s-a născut Sînnicoară,
pe cînd la bulgari şi sîrbi a persistat forma nerotacizată Nikola, împrumutată
din greaca bizantină. Vechimea ruvîntnlui românesc rezultă şi din toponimie :
6 0 P . A E B I S C H E R , BMilica, eclesia, ecclesia. Etude de stratigraphie linguistique, „ R e

-vue de linguistique romane", X XV I I , 1 963, p. 1 1 9-164.
61 C A N D R E A- D E N S U S I A N U , nr. 1 62 ; Pu ş cA n I U , nr. 205 ; M E Y E R- L ti B K E , R E \\' ,
1 1 55.
02
R o H L F s , LG I I , p .572 ; P o P I N C E A N U , p . 1 1 , 1 4, L O �l .
63 PHILOSTORG., I I I , 1 1 , p . 4 0 , 7 KE((>UJ.ÎIV opciKOVîOt; <pt':pwv, „avind r a p de ba
laur " ; p . 1 62, 1 tflt; tl1tclîTJ; îOU ljl\);(O(jl06 pou c'ipciKOVîOt; „de Înşelăciunea dracului distru
gător df' suflete" ; CIL, V, 6965 ; MI K L O S I C H , Fremdw. , p. 1 2 ; P U Ş C A R J U , nr. 547 ; c , ;-; _
D R E A - D E N s u s J A N U , nr. 51 1 ; B E R N E K E R , I , 220 ; M E Y F. 11 - L i' R K E , RB\V, 2759.
58 I N FLUENŢA GRECJ:.ASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PIN-A ·IN· SEC. XV
Nicoreşti, sat lingă Vaslui, în veacurile X IV-XV, şi toponimic actual cunoscut

în regiunile B acău, Cluj şi Galaţi 64•
Cuvîntul de origine ebraică Ilcicrxa „sărbătoarea paştilor" a pătruns în
latină o dată cu răspîndirea creştinismului. Forma latină Pascha era pronun
ţată cu c, i ar pronunţarea aceasta s-a reflectat şi în descendenţii din limbile
romanice : român pască, logudorez paska, italian, engadin, catalan şi spaniol
pasqua, friulan paske, francez pâque, provensal pasca, portughez pascoa.
Din pluralul paschae a rezultat în română paşti 65.
Adjectivul npEcrPun:poc;; însemna „mai b ătrîn, mai în vîrstă", dar s-a
specializat şi cu înţelesul de „preot", chiar l a păgîni. De la aceştia a trecut apoi
la creştini şi s-a răspîndit pe un spaţiu întins. ln limba latină cuvîntul pesbyter
apare începînd din veacul al I i i-lea, atît în occident cit şi în Peninsula B alca
nică. în limbile romanice s-a păstrat forma de nominativ, iar în graiurile gre
ceşti din I talia meridională a stăruit accentul din greaca antică66.
Unele nume proprii greceşti sau semite au stăruit în compuse cu sanctus
> sînt, sîn : Sîngiorz, Sîmedru, Sînnicoară, Sîmpietru, Sîntoader, Sînziene.
Cel dintîi e cunoscut din veacul al XVI-lea. Sîmedru, din sanctus Demetrius,
ar proba că grecescul �TJµfttptoc;; a pătruns în latină de timpuriu, şi anume
înai nte de pronunţarea vocalei "IJ ca i. Sîmpietru apare palatalizat (Sînchetru)
în aromână şi o bună parte din graiurile nord-dunărene. Forma Sînziene a
pornit, după I .A. Candrea, din sanctus dies /oannis, iar după Ov. Densusianu,
din sanctus /oannes. Explicaţia prin prototipul din urmă apare însă îndestu
lătoare 67.
Din sabbatum s-a aj uns la italianul sabato, sardul logudorez sapadu,
provensalul şi catalanul dissapte, spaniolul şi portughezul sdbado, vegliotul
sdbata, ladinul sab (e )da, friulanul sabide. Pentru a explica însă fonetismele
din română (sîmbătă) , franceză (samedi) , engadină (samda) şi neogermană
(Samstag) trebuie să pornim de la o formă l atină cu -m-. Acest -m- exista
încă în limba semită, de unde s-a transmis în greacă şi latină, după cum rezultă
din textele şi inscripţiile antice. K. Dieterich citează formele l:aµpatic;; , 1:aµ
J3atEi; şi l:aµPcinc;; după inscripţii anterioare veacului al VI-lea al erei noastre.
lntr-o inscripţie grecească din Moesia inferioară, descoperită la Odessos
(Varna) şi datînd din secolul I V-VI, poate fi restituit de asemenea fonetismul
cu - m - . Acesta a supravieţuit în Italia meridională, în ţinutul Otranto (samba)
şi în dialectul tsaconian (crciµpa). Nu rămîne nici o îndoială că în împărăţia
6' H A TZ I D A K I S , p. 98 ; J J R E C E K , Gesell., I I I , p. 28, sec. X I I I - X I V ; M L A D E N OV,

Recn ik, 357 ; DO C . MOLD. I, p. 1 2 2 ; IND. LOC., p . 368.
65 C I L, I I I 9586 die Paschae, Salona ; T E RT„ De bapt„ 1 9 ; WEISE , p. 483 ; CAN
D R E A - D E � S U S I A N U , nr. 1352 ; M E Y E n-LDB K E , REW, 6264 ; PAPA H AG I , Dicţ., p. 820.
86
„ Spomenik", LX XV, 1 933, p. 25, nr. 55 Baqeiov 7tpEcr�utep·ov 7tpE7tOV TitQ}
upz1�10crt1], Stobi, Macedonia ; C I L, I I I , 9527, D almaţia, secolul al I I I -iea ; BCH, LX,
1 9 36, p. !, 7 Aup. Ka7titwv 7tpEcr�0(tepoc;) vfo; tiic; Ka0of... 1 Kiic; EKKf...TJ cr[ac;, Philippi, Mace
·
donia, anul 3 8 1 ; I BAD, I I I , 1 9 1 2-1 913, p. 15 corp us uiri religiosi Buraidi presbyteri,
Sofia, secolul al I V- iea ; J OA I , X X X I , 1 938, B, 1 1 7-1 1 8 Paulus presbyter, Ratiaria
(A.rear), Moesia inferior ; RottLFs, LG I I , p. 423, preCJitero, în Bova ; M E Y E R-L D B K E , REW
6740 ; P A P A H A G I , Dicţ„ p. 876, aromân preftu ; P o P I N C E A N U , p. 63, 65, 1 9 7 .
6 7 Y . ALECSA N D R I , Poezii pop ulare, poemul Bogdan : „ E i pleca p e la sîn Petru1
Ş-ajungea pe la sîn Metru" ; Ş Ă I N E A N U , lncercare, p. 35 ; DOC. Bl�1: R„ I , p. 74, I I , p. 1 ,
;34 şi 3 7 ; C A N D R E A , GS, I I I , 1 927-1928, p . 428 ; D E N S U S I A N U, ibid„ p . 434.
romană a circulat şi forma latină cu -m-, care e atestată într-un papirus din
Egipt din secolul al I i -lea al erei noastre (sambatha ). In română cuvîntul
ne-a venit prin mijlocirea limbii latine 68•
,
Pentru unele elenisme nu reuşim să stabilim o arie mai largă sau o înca
drare organică în domeniul limbii latineşti ; ele au circulat numai în Peninsula
B alcanică sau în Italia meridională şi au lăsat urme în română, albaneză sau
în dialectele italiene de sus. 1n categoria cuvintelor româneşti sîntem îndrep
tăţiţi să vedem o influenţă elenică locală şi să socotim aceste elemente ca o
dezvoltare nemijlocită din limba greacă antică.
Cuvîntul Pa•paxoc; „broască" a cunoscut încă din antichitate o mare
varietate fonetică : 1 . Pa•paxoc;, ppamxoc; ; 2. paepaKoc;, pap8aKoc; ; 3. pp6-
wxoc;, p6 p8aKoc;, poepaKa etc. Din ppomxoc; au putut să se dezvolte
broatec din română, broatic din aromână şi meglenoromână, bretek din albaneză.
Păstrarea lui p ca b ar fi un indiciu că cuvintul a pătruns la noi înainte de veacul
al IV-lea, pe cînd reflexele din Italia de sud (calabrez vrotiku, vruthaco, sau
vr'otaku din Reggio) reprezintă evoluţia ulterioară din domeniul limbii
greceşti, al lui � spre " s 9_
În greaca veche existau două cuvinte înrudite pentru noţiunea „spaimă,
groază, frică", şi anume : cppi� (genitiv cpptK6c;, acuzativ cppiKa) şi cppiKTI .
Acesta din urmă apare îndeosebi în imprecaţii magice din veacurile I-VI şi
era fără îndoială popular. El a stăruit în albaneză (frike) şi în toate dialectele
româneşti , unde a produs numeroase derivate. ln neogreacă mai persistă doar
ca o reminiscenţă literară, dar nu-i popular. Reflectarea lui -"I) ca -ă, şi nu
ca -i sau -ie, ne îndeamnă să înlăturăm posibilitatea unui împrumut bizantin,
i ar păstrarea lui <p ca f ar fi un indiciu că acest cuvînt a pătruns la noi , din
greacă, relativ tîrziu, adică după veacul al I i i-lea 70•
Adjectivul µtKK6c; sau µtK6c;, literar µtKp6c; „mic", era nu numai un
fonetism dialectal doric sau eolic, ci apărea pretutindeni în inscripţii, atît în
Egipt, în Asia, Grecia, cit şi în provinciile dunărene. Unele forme neogreceşti,
continuă pe µtKK6c; sau µtK6c;, nu pe µtKp6c;, ceea ce arată că primele erau
răspindite. Astfel µtK6c; e atestat la Hippocrates şi în inscripţiile greceşti din
veacul al IV-lea înaintea erei noastre71 , în papirusurile din secolul al I i i-lea
înaintea erei noastre 72 , în inscripţiie din catacomba iudeilor de pe Monteverde
68
„Athenische Mitteilungen", V I I I , p. 1 2 4 I:aµJ3ati<;, Tesalia ; C I A , I I I, 2225
I:aµJ}an:i<; ; ibid., I I I , 3525 I:aµJ3an<; ; KALIN KA, 363 : fin<; &tEAf:utT]O"EV µ(11v6<;) Maptiou
y' , fiµi:pa [I:a]v[Pa]t [cp], Odessos ; WEISE, p. 509 ; D I E TE R I C H , Unters. , p. 92 ; RoHLFS,
Scavi, p . 1 69, n . 1 , LGI I , p . 448 ; M E Y E R-LD B K E , REW, 7479 ; MLAD E N OV, Recnik,
p. 626 ; R. CAVENAILLE, Corpus papyrorum Latinorum, Wi esbad e n, 1 958, p. 256, 4-5
propter sambatha ; P oP I N C E A N U , p. 68, 72, 76.
6 9 M E Y E R, EWAS, 47 ; H A TZ I D A Kis, p . 1 60, 1137 şi „Glotta", VI I I , 1 91 7 , p . 261 ;
C A N D R E A - D E NSUSI A N U , nr. 1 84 ; D 1 cuLE scu, p. IJ21 ; PmLLI P P I D E , Orig., I I , p. 634 ;
-Ro nLFS, LGI I , p. 91 ; M E Y E n-LD B K E, REW, 1 331 ; R o s E T T I , I LR, I I , p. 67.
1o
D 1 T T E N B E R G E R, 1 2 3 9 , 1 5 Atena, sec. I I ; Auo o L L E N T, 74, 6 ; GELAs 1 u s , I I I,
1 9 , 35 ; M E Y E R , EWAS, 1 1 1 ; M u R N U , Elem. , p. 26-27 ; D E N S U SI A N U , I , p. 357 ; CAi'i
D R E A , DE, s . v . ; G E A G E A , p . 1 4 7-148 ; ROS E T TI, I LR, I I , p . 67 ; A N D R I O TIS, p . 285.
n H IP P O C R A T E S , Nat. Mul., 47 : I G, 1 12, 47, 12 şi 1 't07, 1 0 : µ1K6<; = µ1Kp6<;.
72 LID ELL-SC OTT, s.v.
60 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMÂNE PINA IN SEC. XV
din lloma din veacul întîi 73, în inscripţiile contemporane din Grecia 74, precum
şi în inscripţiile şi papirusurile din secolele I I-IV ale erei noastre 75. II întîlnim
apoi şi ca nume propriu, sub formele MiKKO<; sau MiKKTJ, în diferite regiuni ale
lumii vechi, ca Atica, Pelopones, Beoţia, Naupactos, Philippopolis sau Calla
tis76. Nu încape nici o îndoială că fonetismele µtKo<;, µtKKO<; sau µiKO<;, µiKTJ erau
cunoscute pe o arie foarte largă : ele au putut ajunge populare şi în pro
vinciile dunărene, unde au stăruit pînă astăzi în română (mic), aromână
(n' ic) şi meglenoromână (mic) 77•
IlÂ.ayto<; ,,înclin at, oblic, pieziş" e atestat încă din veacul al I i-lea
înaintea erei noastre. El a trecut şi în latină, sub formele plagius, plagia şi a
continuat pînă în limbile romanice apusene, cu toate că nu apare în textele
antice : vegliot plui, hellunez piai, italian (s )piaggia, provensal playa. Aproape
toţi li ngviştii de seamă au socotit că putem porni de la *plagius, *plagia pentru
a explica românescul plai şi albanezul plaje. Abia A. Philippide a observat în
chip j ust că g + i + vocală din l atină duce în română l a z : sanctus Georgius>
Sîngiorz, axungia > osînză. Deci plai nu s-a dezvoltat din l atină, ci a pornit
de la grecul 1tÂ.ayto<; , într.- o vreme cînd în limba grecească y + t + vocală
'
începuse să se pronunţe ca y sau y ca în neogreacă. Aceasta s-a întîmplat
aproximativ după veacul al IV-lea al erei noastre. Concluzia lui A. Philip
pide este următoarea : „Cuvintele romanice adică provenite din grecul
nJ.ayto<; nu sînt toate de aceeaşi vîrstă ; cuvintele romanice celelalte afară de
cel românesc sînt mai vechi, cel românesc (măcar că atestat încă în veacul
al XVI I-lea) este mai nou, şi tot aşa mai nou este şi cel albanez". Cuvîntul
plai apare ca toponimic în H unedoara, în anul 1478. El a fost împrumutat
în sîrbocroată (plaj ) , ucraineană (plaj) şi în maghiară ( derivatul pldjds
,� crrănicer
b
plăies" ) 7s •
' •
l n limba grecească, 7tp6crqmto<; „proaspăt, nedescompus" a fost folosit

fără întrerupere, de la H omer şi pînă în zilele noastre. El apare des la scrii
torii din primele şase veacuri ale erei noastre, precum şi după aceea, în litera
tura bizantină. Din 7tp6mpato<; s-a dezvoltat în română proaspăt, în aromână
şi meglenoromână proaspit, într-o vreme cînd cp se mai pronunţa p, adică
înainte de veacul al IV-lea. Trecerea lui <p la p a putut să se petreacă şi sub
înrîurirea lui p precedent (a unei asimilaţii) ; dar faptul că a avut loc atît l a
nord cit ş i la sud d e Dunăre e o probă d e vechime ş i m·at.ă că cuvîntul a intrat
în limL:i î n ai l l l t > ; ) (• O Pspilrţirf:'a d i alef't P]or 79•
-- - ------
73
„ Glot ta", X I I , 1 9 :rn , p. 1 9 3 şi Die Inschriften der j iidische" Katakombe am J'1onteverde
w Rom endeckt und Prklărt von �ikolaus Muller. . hg. von Nikos Bres, Leipzig, 1 91 9, p . 51 ·
„
74 C I G, I , 3 '198 ; „ H ermes", X XV, '1 890, p. 601.

7 5 PREISIG K E , I I , 105 : µ1KK6<;, sec. I I- IV ; µtK6<;, sec. I I I .
7 6 RA, X X I , 1 9 25, p . 259, 30, Callatis, sec. I : [Kpa]tivoc; MiKou „ Kratinos, fiul
lui Mikos" ; K A L I -.: K A , :� 'tl , Philippopolis, sec. VI : MtKK6<; . . . nai.; Mupcrivou, cf. I G Bulg,
I I I, 1021.
7 7 H A TZ I D A Kis, p . 1 5 7-158 ; R o H L F s , LG I I , p. 3 3 2 ; mikku, în Catanzaro.
78 C A N D R E A - D E N s u s J A N U , nr. 1 400 ; S K o K , ZRPh, X L I , 1 9 2 1 , p. 1 52 şi 756 ;
PHc: u , Dicţ„ I , 1 264 ; D 1 c u L E S c u , p. 490-1191 ; P H I L I P P I D E , Orig„ I I , p. 730 ; RoH LFs,
LGI I , p. 406 ; M E Y E R - LU B K E , REW, 6564 ; A. G R A U R , B L , I V, 1 936, p. 108 ; G E A G E A,
p. 1 7 ; D R Ă G A N U , p . 368-369, Plaj în H unedoara, anul 1 4 7 8 ; S c H W Y Z E R , I , p. 209 ; Gw
G L E A , DR, X, 1 %3, p . 436-438 ; VA s � E R , Serbokr„ p. 1 1 8 ; AN D R I O Ti s , p . 1 99.
79 LI D E LL-Sco TT, s.P. ; M u R N U , Elem„ p . 4 7 ; D E N S TT S IA N U , I, p. 358 din greaca
bizantină ; P H I I.IPPID F'. , Orig„ I I , p. 7 4 ; CAPI D A N , Meglm., I , p. 84 ; A N D R I O T I S p. 209.
,
Adjectivul mmv6� „lipsit de barbă, spin" e atestat în tex te incepind

din veacul al I I -iea. 1n papirusuri se intilneşte încă din veacul al I i i-lea înain
tea erei noastre cmavomoycov „cu puţină barbă, cu barbă rară"'. La scriitorul
Procopius din secolul al VI-lea apare verbul cmavisetv ,.a fi lipsit de ceva,
a duce lipsă". Grecul cmav6� „spin" a supravieţuit în I talia meridională :
spcino, Bova ; spdnu, Reggio, Catanzaro, Cosenza şi Sicilia ; zbdnu, Basilicata şi
Salerno ; în albaneză sperk, în română şi aromână spîn. La noi a pătruns
înainte de veacul al VI-lea 8 0•
Din CîîU7tO� „trunchi, buturugă" s-a dezvoltat în română şi aromână
stup„ stup făcut dintr-un trunchi scobit de copac". Cuvintul a pătruns de tim
puriu în provinciile dunărene, dar n-a lăsat urme în texte, inscripţii sau papi
rusuri şi nici în limbile romanice apusene. Sîrbocroatul stup „coloană, cracă"
pare a fi împrumutat din română 81•
Cuvîntul crîul..o � „coloană" era cunoscut atit în texte şi inscripţii cit ş i
în papirusuri. El a stăruit şi în limba scriitorilor bizantini, pînă în neogreacă.
ln lumea militarilor circula ca termen tehnic cu înţelesul de „suport, stîlp
de întăritură" . ln felul acesta s-ar explica împrej urarea că a pătruns de timpu
riu în latină şi s-a transmis în limba română prin mijlocirea armatei romane
din provinciile dunărene. Tot cu înţelesul de „stîlp, coloană" mai apare în alba
neză (shtyl, shtylle) şi vegliotă (stollo ). 1n limba românească din veacul al
XVI-iea şi chiar în cea din zilele noastre are şi sensul de „ ţ urţur sau sloi de
gheaţă". Apare şi în toponimie : Sturul, munte în Gorj şi Sturu, sat lingă
Arieşeni, regiunea Oradea 82•
Tpuqn) însemna „desfătare, moliciune", după cum rezultă dintr-o in
scripţie din anul 238 privitoare la băile de la Scaptopara, în Tracia, care
erau bune „nu numai pentru desfătarea, ci şi vindecarea trupurilor" : ou
µ6vov 7tpo� îpucp�v, aA.A.a: Kat 9epmteiav crcoµciîcov 83• Acelaşi inţ.eles se vede şi la
scriitorii bizantini Euagrios şi Procopius din veacul al VI-lea. Verbul -rpucpaco
„ trăiesc în desfătare şi moliciune" e atestat în papirusuri în secolul al I I i -lea,
iar Ja Procopius, în veacul al VI-lea. E cu putinţă ca îpucpfJ să fi intrat în

latina din provinciile dunărene aproximativ în veacurile I I - I I I , într-o vreme
cînd u grecesc se mai pronunţa încă u, iar q> începuse să evolueze spre f. Dintr-un
presupus latin * trufa s-au dezvoltat în română trufă, trufi, trufie, trufaş.
80
LID E LL-SC O T T, s.v. ; PREISI G K E , I I , 4 7 4 : PROCOP„ Bell., I I, 1 3 , 4 apyupou crn:avi�ElV
„a nu avea bani" ; IV, 22, 20 unavl�etv tâ &nmioeta „a lipsi mijloacele de trai" ; J I R E C E K ,
Gesell„ I I I , p. 1 9 ; PHILI P P I D E , Orig., I I , p. 1 4 ; S A N D F E L D , p. 29 ; RoHLFS, LG I I , p . 473 ;
M E Y ER-LU B K E , REW, 8 1 1 8 b ; GEAGEA, p. 204 ; ROSETTI, I LR, I I , p. 68.
u G. M E Y E R , JF, VI, 1 896, p. 1 2 1 ; D 1 c U L E s c u , p. 462 ; PHILIP P I D E , Orig., I I ,
p. 138 ; CAND REA, D E , s . v. ; M E Y E R-LU B K E , REW, 8334 ; PAPAHAGI, Dicţ.,
p. 986.
82 PREISI G K E , I I , 493 ; MAURIC., Strateg., 1 3, 28 utOÂ.ot o& Ka9'b:liutl'IV yroviav
&q>EUTI')K6tE� ; PAscu, Dict„ I , 1 820 : CAPI D A N , Arom., p. 576 ; PHILI P P I D E , Orig., I I ,
p . 664 : „Ambele cuvinte, ş i cel românesc, ş i cel albanez, trimit l a vechiul grec atOA.o�
cu o lung şi trebuiesc considerate mai degrabă ca elemente vechi greceşti decît ca latine ;
CÂ-N D R E A , s.v. ; Ro H LFs, LGI I , p. 488 ; M E Y E R-LDB K E , REW, 8260 ; RosE TTI, I LR, I I ,
p. 69 ; lnd. loc„ p. 480 ; AND R I O TIS, p . �80.
ea C I L, I I I, 12. 336.
26 INI'LUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE · PINA IN SEC. XV
Latinul *trufa a putut stărui în greaca bizantină, de unde s-a prelungit

pină in neobulgară, unde a lăsat urme în trufja „a împodobi", trufene „podoabă"
şi trufilo „zorzoane" . ln neogreacă e necunoscut84•
Vocala grecească u, transcrisă în latină prin y şi pronunţată în faza

mai veche ca u, apoi ca ii ( aproximativ în veacurile I - I X ale erei noastre),
a fost percepută în latina din apus întîi ca u, apoi ca i, iar în l atina din provin
ciile dunărene la început ca u, apoi ca lu sau i.
· Ciumă „boală molipsitoare" ne-a venit prin filieră slavă. Cuvîntul . , s-a
răspindit în aproape toate limbile slave, în dialectele româneşti, în maghiară
şi în osmană85• l n română însă există şi ciumă cu înţelesul „umflătură, abces'.' ,
care este un cuvînt deosebit. El stăruie încă în i zolări ca ciumăfaie şi ciuma
fetii, numele popular al laurului. Pentru explicarea obîrşiei acestui cuvînt
p utem să ne gîndim la vechiul grecesc Kuµa „umflătură, val, virf", din care
s-a dezvoltat şi albanezul qime, qiime. l n apus, dalmatul, italianul şi s�rdul
logudorez cima au continuat pe latinul cyma, cu y pronunţat ca i 86•
Cuvîntul KuptaK6� apare în albanezul Shen Qurk, în numele de păstor
Kjurko, pomenit între anii 1332- 1345 şi în numele de femeie Kjura, din
veacul al X i i i -lea. 1n dialectele italiene de sud se întîlnesc ciuri „tată", din
Kupto�, şi ciuriaci „duminică", din KuptaKT1 . Toate presupun pronunţarea
lu a lui u şi s-au răspindit spre nord de timpuriu, înainte de veacul al X-lea87•
Din grecescul KOtUÂ.T) „castron, farfurie" a luat naştere în latină cotula,
cotyla, atestat la Cato, în veacul al I i-lea înaintea erei noastre. Cuvîntul s-a
prelungit pînă în sardul campidanez gottulu „pahar pentru vin" . Sub înrîu
rirea lui r.:uw� „gol", * cotyla s-a metatizat şi a dat forma: *cytola, din care s-a dez
voltat în română ciutură, în vegliotă şi italiană ciotola. Prin păstori, ciutură
s-a răspîndit apoi pe o arie foarte întinsă, în bulgară (cotura, cutura, cuturka,
euturnica }, sîrbocroată (eutura }, slovenă (cutura }, maghiară (csutora ),
ucraineană (cutora} , albaneză (eutura, cotra) şi osmană (cotra) , de unde
a trecut în neogreacă (tcr6tpa) şi în bulgară (cotra). 1 n domeniul românesc
apare în toate dialectele. Din presupusul latin *cytola a putut să se ivească
italianul ciotola prin propagarea lui o din silaba a doua în silaba a treia din
urmă, după cum în ciutură a fost cu putinţă propagarea lui u. l n dezvolt�rea
acestor cuvinte nu e numaidecît necesar să presupunem pronunţarea lui y
S,I E u A G R I U S, V, 1 , p. 1 95, 20 tpuq>a� cm:xvci>c; Kai i)oovaic; EK t67tmc; tyicaA.tv

OouµEvoc; ; PR o c o P „ Bell„ I , 1 7 , 3 7 , TtavrJYup&<l:iv tE Kai tpuqific; µ&A.&1 ; Aed„ V, 2, 3
'
Kai ocra ăl.I.a 'tpUq>Ci'>crlV ăv0pro7tol ; P R E I SI G K E , s.". ; TI K TI N , s.". ; CA N D RE A , DE, s.". ;
R O S E T T I , I LR, I I , p. 69 ; A N D R I O TIS, p. 263 . .
80 M1 K L o s 1 c H , Fremdw„ p. 1 1 ; P u şcARIU, nr. 380 ; T I K TI N , s.". ; B E R N E K _E R, I •
p . 1 63 ; CAPI D A N , DR, I I I , 1 923, p . H2 ; MLA D E N ov , Reenik, p . 689 ; RossETTI, I LEţ . I I I ,
·. _
p . 94 ; VAS M E R, REW, I I I , p. 354-355.
· 88
CA N D R E A-D E N SU S I A N U , nr. 363 ; M E Y E R-Lii B K E , REW, 2438 ; VAS M E R ,
REW, I I I , 3 54-355 ; G. R E I CH E N K R O N , î n „Archiv fiir das Studium der neuren Sprachen"
· •
voi. , 1 94, 1 958, p. 2 7 8-290. '
· 87 PHILI P P I D E , Or,ig„ I I , p. 1 6 5 ; DA, s.". ; B E R N E K E R , I , 1 6 3 ; N. J o KL, IF, XLIV ,

.
1 926, p. 40-H ; T. CAP I D A N , RIEB, I , 1 934, p. 220-22 1 ; I A K U B I N S KI, p. 332 ; '11 ;Po
P ov 1c, ZRVJ , V, 1 958, p. 1 08 ; G. RoH LFS, Neue Beitrăge zur Kenntnis der unteritalienischen
Griizităt, Mtinchen, 1 963, p. 1 54 .
ca ii. I .A. Candrea a propus ca etimologie pentru ciutură şi italianul ciotola

pe vechiul grecesc xutpa „oală" 88 •
Din yupoc; „cerc" s-a născut în latină gyrus, moştenit în italiană, spaniolă,
portugheză (giro) şi în provensală (gir) . Cuvîntul românesc jur (popular
giur) poate fi explicat numai printr-un presupus * giurus, care ar arăta că în
părţile noastre u a fost auzit şi asimilat ca Zu. ln latină, gyrus era foarte răspîn
dit în expresii ca in gyro „în j ur", per gyro sau per gyrum „împrejur" . Din
in per * giurum s-a dezvoltat „împrejur". Verbul gyrare era de asemenea popu
lar ; în greacă îi cor,e spundea yupEUE\V sau yupouv „a înconj ura" . ln megle
noromână întîlnim dinzur „împrej ur" şi dinzunat „înconjurat" 8 9•
Din analiza de mai sus se desprinde concluzia că u grecesc, pronunţat
ca ii, a fost perceput în ţinuturile noastre uneori ca lu. Numai jur prezintă
mai multă siguranţă, pe cînd celelalte sînt susceptibile şi de altă interpretare.
Aria acestei evoluţii a depăşit teritoriul Daciei antice şi s-a extins pînă în alba
neză şi dialectele italiene de miazăzi. Deci înrîurirea grecească a pornit din
regiunea Adriaticei, nu dinspre Pontul Euxin sau Egeea.
Pentru a j udeca mai cuprinzător influenţa grecească antică asupra

limbii româneşti e bine să ştim cum a acţionat ea în albaneză şi dalmată. Cer
cetările de pînă acum au scos Ia iveală următoarele urme vechi greceşti în
albaneză : 1. blete „albină" , µtA.l na ; 2. djemen „demoni", 0aiµovE<; ; 3. dra
pen, draper „seceră", * opa7tavov din opt7tavo' ; 4. eger, egre „sălbatec", ăypwc; ;
5. fjer „ferigă", 7ttEpic; ; 6. krua, plural kronj, „izvor", KpUVT\ , KpftvTt ; 7. labrik
„lup de mare", un peşte, A.appai; ; 8. laken, laker „varză", A.axavov, 9. lepjete
„măcriş", Â.a7tli0Tt ; 10. liqer „iaz, baltă", Â.EKUVT\, Â.EKUVlOV ; 1 1 . mange, man
gene „meliţă", mengere „teasc", µayyavov ; 12. mau8i „o zînă", 'AµaÂ.0Em ;
13. maraje „molură", *µapa0plov ; 14. moken, mokre „piatră de moară",
µTJxavft, µaxavi) ; 15. pjepen, pjeper „pepene", 7tE7trov, 7tE7tovoc; ; 16. presh
„praz", 7tpacmv ; 1 7 . qershi „cireaşă", KEpacria ; 18. shark „partea cărnoasă
a fructelor", crapi;, crapK6<; ; 19. sherp „ţelină", cripqnov = criA.qnov ; 20. shkarpe
„vreascuri, găteje", crKapupoc;, crKapupov ; 2 1 . shpelle „stîncă, peşteră", cr7tft
Â.mov. Dintre acestea 10 aparţin florei, 2 faunei, 3 muncii agricole, 4 naturii
împrejmuitoare şi 2 mitologiei oo.
Influenţa grecească asupra Dalmaţiei a avut loc atît în perioada prero
mană, cit şi în cea bizantină. ln vremea imperiului roman negustorii, soldaţii
88 MI K.LOSICH, Fremdw., p. 1 1 ; PHILIPPIDE, Orig., I I , p. 1 65 ; Pu şcARIU, nr. 382 ;
.
DA , S.'1., B E R N E K E R , I , p. 1 64 ; PASCU, Dict., I, 1 81 0 ; CAN D REA, DE, 8.'1. ; M E Y E R-
Li.i B K E, REW, 2290 şi 4749 ; D R X G A N U , p. 1 60 ; MLAD E N ov, Recnik, p. 690.
·
8 1 Itin. Eg., I I , 6 : hi omnes, qui per gyrum sunt ; I I I , 6 circa illorum, qui per giro
sunt ; WEISE, p . 427 ; CA N D REA-D E N SUSIA N U , nr. 923.

•0 A. TH U M B , Altgriechische Elemente des Albanesischen, IF, XXVI, 1 9 1 0, p. 1-20 ;
N. J O KL, Linguistisch-kulturhistoriche Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanischen,
·Berlin - Leipzig, 1 923 ; p. 207-232 ; Altgriechisch und Makedonisch, IF, XLIV, 1 926,
p . 1 3�29 ; PHI LIPPIDE, Orig., II, p . 77 4-7 75 ; H . B A R I <'., „Naucno Drustvo N R Bosn:e i
Hercegovine. GodiSnjak. Balkanoloski Institut", I , 1 95 7 , p . 261-27 1 ; E. <; A e E J , ;,Bult�
tin Tirana", X IV, 1 960, nr. 4, p. 9-1 02 ; XV, 1 961 , nr. 1 , p. 60-102 ; nr. 2, p . 47-7 8 ;
nr. 3, p. 53-7 2 ; nr. 4, p. 106-133 ; XVI , 1 962, nr. I , p . 83-1 20 ; nr. 2, p . 2 25,......1! 3 2 ;
nr: · � . p; 49-75 ; XVll , 1 963, nr. 1 , p. 1 1 0-1 2 9 ; nr. 2, p. '127-1 53 ; ,;Revue de lin!l'uis
tique", V I I , 1962, p. 1 61-1 99 ; „Studia Albanica", 1 , 1 964, p. 83�89.
9i slujbaşii administrativi de origine elenică au putut pătrunde pretutindeni.

Ne-am aştepta deci la o puternică înrîurire grecească asupra limbii dalmate ;
totuşi lucrurile stau altfel. Cîteva elenisme, ca gastra „oală pîntecoasă de
pămînt", labreks „lup de mare", naulo „preţ de transport pe o corabie", pa
laura „vorbă, cuvînt", paradais „paradis" şi spella „peşteră" au pătruns prin
mijlocirea limbii latineşti şi au depăşit aria D almaţiei antice. Numai puţine
nume din domeniul ihtiologiei au trecut în chip direct şi au stăruit pînă în
epoca modernă : f:yypauA.1<;, µapivo<;, piVTJ şi mipyo<;. Un număr mic de grecisme
din graiurile croate din Dalmaţia au intrat prin mijlocirea limbii dalmate :
aiytaA.6<; „ţărm, plajă", dalmat igalo, croat jalija ; ăKf:pva, croat kierna, kir
nja sau kirja „un soi de peşte" ; sanctus Tryphon, croat -Tripun ( Kotor) 91,
In Sardinia grecii au aj uns în veacul al Vl-lea înaintea erei noastre.
Din timpul lui I ustinian, adică după anul 534, Sardinia a ţinut multă vreme
de imperiul de răsărit, iar limba grecească a fost acolo limbă de stat pînă
tîrziu în secolul al X i i i -lea. Totuşi influenţa grecească asupra limbii sarde
e foarte restrînsă şi se oglindeşte numai în cîteva nume proprii de origine creş
tină. ln epoca antică elenismele au iradiat dinspre Magna Graecia şi s-au
răspindit prin mijlocirea limbii latine : allakkanare „a mulge", * laccanare,
Acixava j karasare, charaxare, caraxare, xapcicrcn:tv j kascare, * cascare, XUO'Kf:lV 92•
ln încheiere, facem următoarele precizări. lnrîurirea culturii greceşti
asupra celei romane a fost considerabilă şi a avut loc în toate domeniile acti
vităţii spirituale din acea vreme. ln schimb a lipsit un contact nemijlocit
intre cele două popoare : de aceea elenismele n-au pătruns în număr mare în
viaţa muncitorilor agricoli şi n-au aj uns populare decît într-o măsură redusă.
Limba latină literară din provinciile dunărene se deosebea numai
puţin de limba latină scrisă din centrul şi apusul Europei. Elenismele uzuale
din provinciile dunărene, atestate în texte sau inscripţii, erau cam aceleaşi ca
şi în occident. Unitatea de cultură pe un spaţiu larg este evidentă : ea răs
pundea unităţii economice şi politice a imperiului roman.
Elenismele au pătruns în proviciile dunărene în primul rînd prin
mijlocirea limbii latineşti şi s-au răspîndit prin purtătorii obişnuiţi ai romani
zării : ele au fost simţite ca elemente integrante ale limbii cuceritorilor.
'.\l' umai cîteva s-au ivit în urma unei influenţe directe şi locale. Acelea- car�
au stăruit pînă în limba românească de astăzi pot fi rînduite în trei
categorii :
1 . Un strat mai vechi, păgîn sau ateu, aproximativ veacurile 1 - 1 1 1 ,
din care a u supravieţuit în română : amăgi, carte, căsca, cicoare, ciutură,
coardă, cuteza, farmec, fermeca, grec, gutuie, măcina, mărgea, martur, mes
teacăn, mîngîia, musteaţă, oarfăn (în aromână), pap ură, părîngă, rîncheza,
spată, sterp, stupă, şteamătă, teacă, zeamă.
91 B A R TOL I , I, p. 234-235 ; M E Y E R- LU B K E , REW, 3 700, 481 1 , 5855 ; V. VINJA,

Remarques sur quelques elements de l'ancien grec dans la nomenclature ichtyo�gique de
l'Adriatique, în „Ziva antika", V, 1 955, p. 1 1 8-1 26 ; VASMER, Serbokr„ p. 2 ; „D1e Namen
der bis auf den heutigen Tag an die griechische Kolon_isation e.ri!1 nernden qrte i.iberna�
men die Slaven nicht von den Griechen, sondern von emer latem1sch-romamschen Bevol _
kerung" ; P. S K o K, RLR, X I X, 1 955 p. 227-230.
& 2 M. L. W A G N ER, Die Beziehungen des Griechentums zu Sardinien und die griechi
chen Bestandteile des Sardischen, în MN.J, I , 1 920, p. 1 58-1 69.
CUVINTI � VECHI GRECEŞTI IN LIMBA llOMANEASCA 65
2. Un strat mai nou, creştin, din veacurile I I I -VI, care a stăruit p arţial
în : biserică, blestema, boteza, creştin, drac, lndrea, înger, Nicoară, pască,
paşti, preot, sîmbătă, Sînmedru, Sîmpietru, Sîngiorz, Sîntoader, Sînziene.
. 3. I n sfîrşit, cîteva elenisme au pătruns în latina dunăreană pe cale
orală : broatec, ciumă „umflătură", frică, jur (giur ), mic, plai, proaspăt, spin,
stup, stur, trufă. Numai despre acestea avem dreptul să spunem că sînt cuvinte
vechi greceşti în limba românească.
Faptele ne arată că elementul grecesc n-a j ucat un rol însemnat în for
marea limbii şi poporului românesc. Influenţa grecească a fost de asemenea
slabă în dalmată, albaneză şi sardă. Poporul grec a creat o mare cultură care
s-a răspîndit şi a supravieţuit în bună parte prin mijlocirea limbii latine ;
dar bazele sale etnice au rămas restrînse şi n-au depăşit cu mult, spre nord,
graniţele lingvistice actuale.
ROMANIT A TEA DUNĂREANĂ
ÎN VEACURILE IV - IX
„Chronica românilor ş i a mai multo„

neamuri în cît au fost laie aşa de ames
tecate cu românii, cit lucrurile, intîm
plările şi faptele unora fără de ale
altora nu se pot scrie pe in/eles ... "
G H E O R G H E ŞINCAI
1808
După părăsirea D aciei o parte a pop ulaţiei romanizate a rămas în afara

graniţelor împ ărăţiei romane. Limba latină a dăinuit acolo mai departe şi a
întreţinut rap orturi cu sudul grecesc, dovadă o inscripţie l atinească descope
rită la Biertam (lingă Mediaş)1 şi alta l a Micia (Veţel)2, precum şi o gemă creş
tină cu acrostihul I XE>YC, găsită la Potaissa (Turda)3• Legăturile cu imperiul
sînt dovedite de răspîndirea terminologiei latine de origine creştină şi de pre
zenţa a peste 1 50 de tezaure monetare dintre anii 272-450 şi a altor obiecte
arheologice în 30 d e localităţi4• 1n veacul al IV-lea, între anii 341 -348, a
activat la nord de Dunăre, în părţile de sud-est ale ţ ării noastre, episcopul
Ulfila, care vorbea şi folosea în scris trei limbi : greaca, latina şi gota5•
Spre sfîrşitul secolului al IV-lea, în j urul anului 395, a căzut Panonia
unde d e asemenea a stăruit î n afara graniţelor împărăţiei romane o parte a popu
laţiei romanizate. Imperiul a pierdut atunci controlul şi la sud de Dunăre,
pe o întindere considerabilă. Scriitorul latin Hieronymus (342 -420) , ori
ginar din Stridon, la hotarul dintre Panonia şi Dalmaţia, povesteşte următoa
rele : „ ln acea vreme, de l a m area Pontică şi pînă l a Alpii I ulieni, nu m ai era
al nostru ce-i al nostru ; iar după zdrobirea limes-ului dunărean , vreme d e
treizeci de ani , lupta s - a dat î n inima împărăţiei romane . . . ; î n afară d e cîţiva
bătrîni, toţi se născuseră în robie şi sub împresurare şi nu mai rîvneau la o
libertate pe care nu o cunoscuseră"6• I nvăţatului scriitor i se p ărea c ă impe
riul roman se năruie ( Romanus orbis ruit) ; el spunea în altă parte aşa : „ I ntre
Constantinopol şi Alpii I ulieni, de m ai bine d e dou ăzeci d e ani curge zilnic
sînge roman. In Sciţia, Tracia, Macedonia, D ardania, D acia, Epir, D almaţia
şi î n toate Panon i i l f' pusti esc, dnc cn Pi sclaYi şi fac pră d ă ciuni gotul, sarma-
1 K . H o R E D T, A l �C, IV, 1 % 1-1943, p. 1 0-1 6 : .Ego Zenouius uotum posui.

2 M. M A C R E .� , „ D acia", I I , 1 958, p. 647 ş.u. : Quartine, uiuas.
3 B. M I T R E A , R I R, XVI , 1 9lt 6 , p. 51-62 ; I . I. Ru ss u , Materiale arheologice paleo
creştine din Transilvania. Contribuţii la istoria creştinismului dacoromân. „Studii . Teologice",
X, 1 9 58, p. 3 1 1-340.
4 C. D A 1 c o v 1 c 1 u , Einige Probleme der Provinz Dazien wăhrend des 3. Jahrhunderts.
„Studii clasice", V I I , 1 965, p. 235-250.
5 A u x E N T „ p . 7 4 (ed. Kauffmann) : Graecam et Latinam et Goticam linguam sine
intermissione in una et sola ecclesia Cristi predicauit ... ; qui (Ulfila) in ipsis tribus linguis
plures tractatus et multas interpretationes . . . post se dereliquid. H I E R O N Y M I Epist. , CV I I , 2 , 3 :
Scythiae frigora feruent calore (idei ; Getarum ( = Gothorum) rutilus et flauus exercitus eccle
siarum circumfert tentoria. PHILOSTOR G . , I I , 5, p. 1 8.
6 H I E RO N Y M I Epist., C X X I I I , 1 6, 1.
ROMANITATEA DUNĂREANA IN VEACURILE IV-IX 67
tul, cvadul, alanul, hunii , vandalii şi marcomanii"7• I zvoarele antice vorbesc

mai ales de capturarea populaţiei civile, nu de decimarea ei. Rezultă din ele
in mod lămurit că autorităţile din imperiu şi conducătorii „barbari" urmăreau
cu stăruinţă să reţină sub controlul lor o cit mai mare parte din populaţia
validă de ambele sexe. Lucrul se explică prin necesitatea imperioasă a acelor
timpuri ca procesul muncii constructive de pe ogoare sau din ateliere să se
desfăşoare mai departe, în condiţii cit mai bune. De aceea incursiunile „bar
barilor" în imperiu au dus uneori la rezultate neaşteptate : pe de o parte au
prilej uit o deplasare parţială a populaţiei de limbă latină spre nord, în ţinu
turile din stînga Dunării, iar pe de altă parte au înlesnit legăturile economice,
lingvistice şi religioase între fosta Dacie şi provinciile sud-dunărene, aflate
încă in cuprinsul împărăţiei romane.
ln anul 395 imperiul a fost împărţit oficial în două jumătăţi, intre fecio
rii împăratului Theodosius I : Arcadius a primit partea de răsărit, cu reşe
dinţa la Constantinopol, iar Honorius partea de apus, cu capitala la Roma.
„Nu erau două împărăţii, ci două părţi ale unui singur imperiu, care se afla
sub oblăduirea a doi împăraţi „ . Dar de fapt legătura dintre cele două jumătăţi
devenea treptat tot mai slabă"8• 1n răsărit precumpănea limba grecească, iar
in apus cea latinească. Numai la doi ani după despărţire, adică in anul 397,
s-a hotărît ca în răsărit sentinţele j udecătoreşti să poată fi redactate at,it în
latineşte cît şi în greceşte9• Aceasta însemna un cîştig pentru greacă, deoarece
ajungea limbă oficială, alături de latină. La şcoala superioară din Constanti
nopol, întemeiată în anul 425, din cei 31 de profesori 16 predau in greceşte,
iar 1 5 î� latineşte10• După anul 439 testamentele puteau fi scrise atît în lati
neşte cît şi în greceşte11• Dar lupta pentru întîietate avea să continue încă
multă vreme12•
ln anul 448 a fost trimisă de la Constantinopol o solie la A.t ila
( 433 -454) , în Panonia : din ea făcea parte şi Priscus Panites, care ne-a liisat
ştiri preţioase in legătură cu această misiune. Solii au trecut prin Serdica
(Sofia) şi Naissus (Nis), apoi s-au abătut spre miazănoapte şi au trecut fluviul
Istros ( Dunărea) undeva în dreptul Banatului de astăzi. De acolo s-au îndrep
tat mai departe spre nord-vest, au trecut rîurile Dricon (âpftKrov), Tigas
(Tiyac;) şi Tifisas (Tupftcmc;) şi au ajuns la reşedinţa lui Atila. Venise acolo şi
o solie din partea imperiului de apus, pe care autorul nostru îi numeşte „ro
mani occidentali" ( fontp101 'Proµaio1), spre a-i deosebi de romanii din răsărit,
cărora Ie zice simplu Proµaiot. Atila le ceru înapoierea fugarilor şi porunci
„secretarilor săi să citească numele acestora, scrise într-o condică" 13• In ce
7 H I E R O N y MI Epist., LX, 1 6, 2 . D . PROTASE, Considerations sur la continuite des
Daco-romains en Dacie post-aurl!lienne, a la lumiere des recherches archeologiques et numis
matiques. „Dacia", Vi l i , 1 964, p. 1 7 7-193.
8 OsTROG ORS K Y , p. 43 ; E . D E M O U G E OT, De l'unite a la division de l'empire romain
395-410. Essai sur le gouvernement imperial, Paris, 1 95 1 .

9 ZILLI A c u s, p. 77 ; Cod. Just., V I I , 45, 1 2 : Judices tam Latina quam Graeca lingua
sententias proferre possunt.
lo ZILLIAcus, p. 83 ; L. B R E H I E R , „Byzantion", I I I, 1 926, p. 82.
11 ZILLIA c u s , p . 7 7 ; Cod. Just., V , 2 8 , 8 ; V I , 2 3 , 2 1 .
12 R . J . B o N N E R , The conflict of languages in the Roman world, „Classical Journal",
xxv, 1 930, p. 579-592.
1 3 PR 1sr.us, p. 1 28, 1 8-19 : tll: ov6µatu tyyqpaµµ&va XCtPtTI touc; ilnoypaq>Eac; ava
îl \ltlJCfl('El V .
limbă şi cu ce alfabet scriau aceşti secretari ? Probabil, în limba lati� � · Lucrul

acesta rezultă din însăşi informaţia lui Priscus în legătură cu Rust1cms, şeful
cancelariei lui Atila : „ Rusticius era un bărbat originar din Moesia superioară.
El fusese prins in război şi pentru iscusinţa sa in ale cărturăriei fusese � in
duit de către barbar in fruntea slujbei celor care se ostenese cu alcătmrea
scrisorilor"14• Populaţia era amestecată, iar conducătorii huni se întreţineau
cu străinii fie în limba hună, fie în gotă, fie în limba latină, dar greaca era
vorbită corect doar de către puţinii prizonieri originari din ţinuturile de mia
zăzi : „Căci sînt amestecaţi şi pe lingă limba lor barbară caută să vorbească
sau limba hunilor sau a ausonilor, atunci cînd unii din ei au de a face cu
romanii. Şi nu uşor vorbeşte cineva dintre ei bine greceşte, în afară doar de
cei luaţi prizonieri din Tracia sau de pe ţărmul Iliriei"15• La banchetul dat de
Atila în cinstea soliilor străine a avut loc şi un soi de reprezentaţie scenică,
la care a contribuit, printre alţii, şi Zercon, un grec din Mauretania ajuns in
sclavia lui Atila şi căsătorit acolo cu o femeie barbară : „Zercon a folosit atunci
prilejul ospăţului şi prin înfăţişarea, îmbrăcămintea şi cuvintele cu tilc pe care
le-a rostit, amestecînd limba ausonilor cu a hunilor şi goţilor, i-a umplut pe
toţi de veselie, făcindu-i să izbucnească într-un ris fără sfîrşit"16• Barbarul
care stătea lingă Priscus în timpul ospăţului cunoştea şi el limba ausonilor17•
Prin aceasta cei mai mulţi cercetători au înţeles limba romanilor din apus, adică
latina, numită aşa pentru a fi deosebită de limba romanilor de răsărit, care
era în practică limba grecească. Cunoştinţele de limbă latină printre căpete
niile de la reşedinţa lui Atila s-ar explica atit prin prestigiul şi apropierea impe
riului roman, cit şi prin prezenţa unei populaţii romanizate în Panonia şi în
D acia, aflate în acea vreme sub stăpînirea lui Atila. D ar şi locuitorilor din
împărăţia de răsărit li se dădea numele arhaic şi poetic de ausoni de către
unii dintre scriitorii bizantini, incit cuvintele „limba ausonilor" de la Priscus
ar putea fi interpretate şi ca „limba bizantinilor", adică greaca18•
u PR1scus, p. 1 45, 32-34 ; I . I . Russu, Nume de rîuri din "estul Daciei. „Cercetări
de lingvistică", Cluj, I I , 1 95 7 , p. 2 5 1-266. După autor : Dricon = Bega, Tigas = T isa
Tiphesas Timiş.
li
=
PR1scus, p. 1 3 5, 1 4-18.
1 1 Pa1scus, p. 1 4 5, 10-1 4 .
1 7 PR1scus, p. 1 45 , 2 1 : 6 7tapa0fu1evoc; 1Japj3apoc; cruvtelc; Ti'tc; Aoaovirov cprovftc; . Opoziţia
între Ailaovec; „romani din apus" şi 'Proµaiot „romani din răsărit, adică greci" se vede şi
la CO NST. P o RP H , , De caerem„ I I , 1 8 : Kai oox.i liiKatOV Elvm Ka'tii: 'tii: 7tcU.atcl; t0flµa'ta Aoa6vrov
Proµaio1c; j3pouµaÂ.i�Etv voµi<rac;. V. G R E C U , La curţile lui Atila, „Junimea Literară''.
XVI I I , 1 9 2 9 , p. 1 5 3 - 1 63 ; E. CoN D U RA C H I , Ausones d 'ltalie o u Ausones du,
Danube? B IFR, I V, 1 9 3 7 , p. 98-1 0 1 ; V. GRECU, Cetăţeanul roman din Priscus de la
cur/ile lui Atila. Extras din „Codrul Cosmin ului", V I I I , 1 9 33 - 1 9 3 4 ; F. BAR1s1c,
Prisk kao iz'1or za najstariju istorij u jufoih slo'1ena, ZRBI , I, 1 95 2 , p. 52-63 ; E . E E R E N
c z v , A magyar fold nepeinek tortenete a honfoglaldsig (Geschichte der Volker Ungarns bis
zur Zeit der Landnahme) , Budapest, 1 958 ; D. CsALLAN Y , Adatok Attila szekhelyenek ker�
desehez (Angaben zur Frage der stăndigen Residenz Attilas), în „A Nyiregyhăzi J 6sa Andras
Muzeum E vkonyve", I I , 1 9 59, p. 1 9-3 1 . După autor reşedinţa lui Atila se afla la 50 km
spre nord de rîul Dilinka în actuala localitate H6dmezovasarhely.
18 M1cH. ATTAL„ p. 3 1 , 20-21 icai Titv Proµaticnv yftv Toîc; aiµam Tv Aua6vcov
m aivovtec; ; p. 1 1 7 , 19 cilpµoae 7tpoc; Tii: Tftc; Auaovinooc; opta, sec. X I ; T H E O D . P R o n n „

Poe�. I I , 1 80 ( RA, x x v, 1 8 7 3 , p. 4 1 9 ) Kai 'tUUTilV epya�OJ.IEV Aua6vrov ()'(J)'tl'l Pi av ; AEM,
VI I I , 1 8 8 4 , 201-203, nr. 6 iival; Mtx.ar,Â., Aua6vcov ovTroc; icHoc;, a. 1 2 61 ; G E O R G . AcRoP. '
Scripta minora, p. 3 , 23 ; 5, 7 1 ; 1 2 , 9 .
ROMANITATEA DUNAREANA IN VEACURILE IV-IX 69
ln imperiul de răsărit latina a stăruit încă multă vreme ca limbă oficială

alături de limba grecească, mai ales în rîndurile armatei şi ale j ustiţiei. ln
jurul anului 533 un sclav din neamul anţilor, din părţile Munteniei sau Moldo
vei sudice de astăzi, se dădea drept Chilbudios, strateg al armatei romane
de la Dunăre între anii 530 -532 : pe lingă limba sa maternă, acest sclav
cunoştea şi limba latină19• Actele celui de-al cincilea conciliu ecumenic din
Constantinopol (din anul 553) au fost scrise în latineşte20• ln timpul domniei
lui Iustinian (527 -565) gramaticul Priscianus şi-a scris la Constantinopol
voluminosul său tratat de gramatică, intitulat lnstitutiones grammaticae,
iar Trebonianus a editat renumitele Digesta (533 -538) , în timp ce castrele
militare construite ÎI). provinciile dunărene primeau nume latine. ln tot de
cursul veacului al VI-lea apar în textele greceşti numeroase nume proprii
l atineşti, de bărbaţi sau femei, ca : Bonosus, Celer, Longinus, Probus, A ntonina,
Justina etc. Un oarecare I unilus din Africa, numit quaestor la Constantinopol,
producea ilaritate în j urul său, pentru că nu ştia bine greceşte şi stîlcea această
limbă21• Pe vremea lui Mauricius (582 -602) a apărut o scriere de strategie,
care cerea ca regulamentele de război să fie citite înaintea trupelor în latineşte
şi greceşte, iar ofiţerii să ştie bine latineşte. Comenzile erau date în limba
latină : cede, sta, moCJe, transforma, largiter ambula etc.22• Terminologia din
textele greceşti era plină de elemente latineşti ca &.pµato<; „înarmat", Koup
crcop „curier", µtvcrropt<; „măsurători", q>Â.aµµoupa „flamură", q>6crcra „şanţ"
etc.23 • lnsăşi titulatura împăraţilor a continuat să fie latinească pînă in anul
629, cînd a fost înlocuită prin cuvîntul pacrtÂ.tu<;24• Abia o dată cu domnia
lui Heraclius (610-641), în mod consecvent „împăraţii au folosit limba
grecească, iar pe cea străbună latinească au părăsit-o"26• Această stare de
lucruri a înlesnit legătura dintre populaţia romanizată din ţinuturile dună
rene şi cea din apusul Europei ; în veacurile IV -VI romanitatea dunăreană
a putut păstra contactul atît cu Dalmaţia şi Italia cît şi cu Bizanţul. Mulţi
locuitori de limbă latină din preajma Dunării slujeau în armata bizantină şi
străbăteau ţinuturi întinse. ln anul 586 oştirea bizantină de sub comanda
lui Comentiolus cobora din munţii Haemus de răsărit spre cîmpia Traciei
pentru a înfrunta pe avari, cînd, la un moment dat, unui soldat ii căzu sar
cina de pe animalul de povară, care îl însoţea. Un alt oştean îi strigă atunci în
limb a locului (bnxcopiq> tîj yÂ.ronlJ), adică în latineşte, rugindu-l să se
19 PROCOP„ Bell. Goth., I I I , 1 4 , 3 6 : KahtEp îÎJV n: Aativrov acpfEvta cproviJv.

·20 L. HAHN, Sprachenkampf, p. 705.
21
PaocoP„ Anecd., 2 0 , 1 7 .
22 G. REICHEN K R O N , Zur romischen Kommandosprache bei byzantinischen Schrift
stetlern, BZ, LIV, 1 961 , p. 1 8-2 7 .
23 BZ, I I I , 1 8 9 4 , p. 437 ş.u. ; F. AussAREss E s, L'auteur du Str tegik n (extrait' de
·
. �
_ a_a la fin
la Revue des etudes anciennes") , Bordeaux, 1 906 ş1 L1armee byzantine du Vl·t!me
c
sie le d'apres le Strategikon de l'empereur Maurice, Bordeaux, 1 909 ; PHILIPP J D E , Orig., I ,
p . 361 .
24 ZILLIACUS, p. 3 7 .
. . 20 CONST. PORPH„ De them„ I, prefaţă ; L. B R E H I E R , „Byzantion", I I I , 1 9 26, p. 83 :
„ I l .n'est pas impossible cependent que l'enseignement, du �atin ait persiste j 1;1squ'a l'epo9u�
oii Ies relations ont ete rompues entre Byzance et l Itahe, en temps des 1conoclastes .
70 I NFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. X V
lntoarcă, să-şi ridice sarcina : t6pva, t6pva (lorna, torna)26_. 1ntimplarea

e povestită întîi de Theophylactos Symocattes (610-641), apoi de Theopha
nes Confessor (752 -818), care spune cu acest prilej că militarul a strigat
„în limba părintească" (tij natproq. cpcovij ), iar cuvintele au ? st : t6p ya, 't?pv��
cppcitpE (torna, torna, fratre) „întoarce-te, întoarce-te, frate 27 • Folosirea hmbu
latineşti în armata bizantină în decursul veacului al VI -lea se explică prin
imprej urările specifice din acea epocă şi rămîne o realitate istorică bine docu
mentată şi incontestabilă. Se înţelege că în asemenea situaţie ce]e două mari
limbi de cultură ale vremii se influenţau mereu una pe alta. lnrîurirea limbii
arecesti
o '
asupra celei latinesti
'
s-a desfăsurat
'
timp de mai multe secole, în
toate domeniile culturii materiale şi spirituale ale vremii, iar influenţa limbii
latineşti asupra celei greceşti s-a resfrînt îndeosebi pe tărîmul administraţ.iei
publice şi a organi zării militare şi juridice. Cercetarea papirusurilor greceşti
din Egipt lasă să se vadă că latina a dat limbii elenice nu numai cuvinte, ci
şi elemente morfologice sau sintactice, ajutînd-o să se îmbogăţească şi să
fie o limbă de comunicaţie cu adevărat universală. Aportul acesta apare în
plină lumină la scriitorii bizantini, unde vocabularul de provenienţă latină
este considerabil : el nu se limita la limba cultă sau la un cerc restrîns de
oameni învăţaţi, ci pătrundea în masele largi populare, de unde numeroase
elemente au trecut la slavi şi la populaţia romanizată din ţinuturile dunărene
sau a stăruit pînă în greaca modernă28 •
Slavii începuseră să coboare spre miazăzi şi veniseră, probabil, în
contact cu romanii, în nordul Daciei, încă în veacul al I i i-lea. D ar izvoarele
istorice nu vorbesc în mod desluşit despre <linşii decît mai tîrziu, şi anume in
secolul al VI -lea, cînd Iordanis, Procopius şi Mauricius ne dau informaţii
bogate şi variate în această privinţă. l ntr-adevăr, la începutul veacului al
VI-lea, slavii se găseau aşezaţi de-a lungul ţărmului nord-dunărean, pe o în
tindere care mergea de la gurile fluviului pînă departe spre apus, către podişul
Boemiei. Ei erau împărţiţi în două grupuri mari : sclavinii (:'EK/...a �TJVOi), la
apus de Nistru şi la gurile D unării ; şi anţii ( Avtm), la nord-est, pe Nistru
"'
şi Nipru 29• De aici s-au deplasat treptat spre miazăzi, prin tatonări repetate
şi stăruitoare, atît pe vremea lui I ustinian (527 - 565 ) , cit şi mai pe urmă,
iar după anul 581 au început să se aşeze în mod statornic în Peninsula B alca
nică. Pe la sfîrşitul secolului următor colonizarea lor era încheiată. Slavii
s-au întins mai ales pe cursurile rîurilor în sus şi au căutat îndeosebi văile şi
terasele roditoare spre a face agricultură. Fără îndoială că ei s-au infiltrat
2 6 T H E O P H Y L. S I M . , I I , 1 5, 9. Torna era în acelaşi timp un cuvînt de comandă în
armata bizantină şi un cuvint din limba locului, adică o expresie curentă a limbii latineşti
vorbite în acele părţi ale imperiului.
27 T H E O P H A N . , p . 258, 1 5-1 6 ; P H I L I P P I D E , Orig., I, p. 504-508 ; M. G Y O N I ,
„Egyetemes Philologiai Kozlony" , LXVI, 1 94 2 , p . 1-1 1 ; P. Ş . :N ĂS T U R E L , SC IV, VI I ,
1 956, p . 1 7 9-1 88 ; A . R o s E T TI , î n Omagiu lui Constantin Daico CJiciu Bucureşti, 1 960,
,
p . '�67-468 ; G. KoLIAS, EE Bf, XIV, 1 938, p. 295-299.

28 R. CAV E N A I L L E , Quelques aspects de l'apport linguistique d u grec au latin d'Egypte,
în „Aegyptus", X X X I I , 1 952, p. 1 91 -203 ; P. S K O K, Byzance comme centre d'irradiation
pour les mots latins des langues balkaniques, în „ Byzantion", V I , 1 9 3 1 , p. 3 7 1 -3 7 8 .
29 Pe l a mijlocul secolului al Vl-lea slavii apar ca un popor numeros în nordul Du
nării, sub numele de Venethae, la l o R D A N IS , V, 3 4 : Venetharum natio pop ulosa considit.
Quorum nomina licet nune per 11.arias familias el loca mufentur, principaliter tamen Sclaueni
·
et A ntes nominantur.
ROMANITATEA DONAREANA tN VEACURILE IV-IX 71
printre populaţia romanizată ş i a u cunoscut-o de aproape. Se poate presupune

chiar că unii romanici şi-au schimbat atunci radical condiţiile de viaţă şi au
devenit păstori ; dar cei mai mulţi au convieţuit cu slavii şi au continuat
să se ocupe cu agricultura. In avîntul lor, slavii au tins mereu către sud, spre
Bizanţ, Salonic sau Marea Adriatică, i ar cu vremea au ajuns pină în Pelo
pones şi pe insulele mării Egee. Din informaţiile bizantine despre slavi, despre
felul lor de viaţă şi despre locurile ocupate de dînşii, putem desprinde analogii
privitoare la propriul nostru trecut. De pildă, unde găsim menţionate triburi
slave numeroas·e, pare puţin probabil să fi existat o populaţie romanizată
puternică, pe cînd în locurile unde slavii apar sporadic în toponimie sau în
documentele scrise, e de presupus că romanicii erau în număr mai mare. ln
veacul al Vi i -lea slavii sint pomeniţi în Dobrogea şi pe versantul oriental
al Balcanilor, unde trăiau şapte triburi, între care şi severienii {l:&j3f:p&t�)30,
apoi pe văile Dunării, Timocului şi Moravei ; în Tracia de nord-est, în Rodopi,
pe Struma şi Mesta, în Macedonia, Epir şi Albania. Acestor ţinuturi din
urmă li se spunea în Bizanţ l:Ki..a j311vim „ţări slave"31 • După anul 638 Dalmaţia
era locuită în mare parte de către slavii veniţi dinspre Panonia. 1n sud, cobo
rînd pe văile rîurilor Strymon (Mariţa) şi Axios (Vardar), slavii au presat
multă vreme asupra Salonicului. Spre sfirşitul veacului al V i i -lea ei se infil
traseră, într-un număr mai mare sau mai mic, în toate provinciile europene
ale imperiului bizantin şi se interpuseseră între acesta şi populaţia romani
zată de la Dunăre. Aşadar, după anul 600, timp de aproape patru secole,
influenţa bizantină asupra populaţiei romanizate din ţinuturile dunărene a
avut loc în primul rînd prin mijlocirea slavilor32•
Pină în secolul al VI-lea populaţia romanizată ocupa întmaeri mari pe
amîndouă malurile Dunării. In această masă compactă, axată pe Dunăre,
s-au produs cu timpul infiltraţiuni, dislocări sau deplasări într-o direcţie sau
alta. In marea mişcare de neamuri, care a precedat feudalismul european,
populaţia romanizată a fost angrenată în chip necesar şi şi-a dat tributul ei
de suferinţă. Migraţiunile popoarelor n-au însemnat totdeauna o catastrofă
pustiitoare şi aducătoare de măceluri ; dar ele au zguduit fără îndoială lumea
de atunci, au desfăcut vechile legături, amestecînd oamenii şi limbile, şi au
produs o restructurare socială. Mulţi oameni bogaţi au ajuns sclavi, iar un
număr oarecare de luptători săraci au devenit stăpîni de sclavi sau coloni.
ln genere, „barbarii" nu ucideau, ci luau captivi, pentru a cultiva ogoarele
sau pentru a-i înapoia în schimbul unei mari sume de bani. Vorbind de huni,
sclavini şi anţi, Procopius spune : „De cînd a luat Iustinian domnia roma-
ao I . D u J c E v , Les sept tribus slaves de la Mesie. „Slavia antiqua", VI, 1 959,
p. 1 00-1 08.
a1 THEOPHAN . , I , 36'1, la Dvo R N i K, p. 1 2 .
112 J 1 RECEK, Bulg., p . 7 3 , 95, 107 ; DE NSUSIANU, I , p . 237-238 ; N1EDERLE, I ,
p . 60 ; DvoaNi K, p . 3-1 6 ; M u TAFCl E V, p . 70 ; LEVTSCH EN KO, p . 1 1 5-1 2'1 ; D E nZA VIN,
Slav. , p . 1 1 ; TRETIAKOV, p . 1 3 7-20'1 ; Ist. Bolg., I . p . 3'1-39, '18 ; LEVC E NKO, p . 533-53'1 ;
OsTROGORSRY, p. 69-72 ; P. LEM ERLE, Invasions et migrations dans les Balkans depuis
lafin de l'epoque romaine jusqu'au VIII� siecle, „Revue historique", 2 1 1 , 1 95'1, p. 265-308 ;
A; P . KAzD A N · G. G. L1TAVRIN, 011ep1eu ucmopuu BuwHmuu u toJICHblX cAatJRH, Mos
cova, 1958 ; M. Coli ŞA, Slavii, în Ist. Rom., I, p. 733-7'16 ; B E R N S T E I N , p. 7 5-85 ;
I . NESTOR, Les Slaves dans la Peninsule Balkanique, în „Revue des etudes sud-est euro
pllennes", I ( 1 963), p. '11-67 .
72 INFLUENŢA GllCEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE Pll\'A IN SEC. XV
nilor. . . cred că în fiecare incursiune mai bine de două sute de mii de oameni
au fost răpiţi de aici şi duşi în sclavie"33• I ncursiunile se repetau des, iar cele
mai mari au avut loc în anii 527, 545, 547, 548, 550, 551 şi 559. Hunii pătrun
deau în imperiu ca aliaţi, prădau şi luau sclavi, iar autorităţile romane nici
nu li se împotriveau, deoarece aveau nevoie de huni în lupta împotriva goţi
lor3•. Sclavinii şi anţii ridicau oameni şi bunuri, lăsînd în urmă pămîntul gol
de locuitori, în incursiuni aproape zilnice 35. Bizantinii se purtau la fel, cînd
pătrundeau în ţinuturile din nordul D unării, unde locuiau romani şi sclayini.
Către sfîrsitul veacului al VI-lea Mauricius dădea următorul sfat comandan
ţilor biza� tini : „Avuţiile găsite în ţară la dînşii, mai în apropiere, să n� l e
distrugem fără rost, c i s ă le aducem în grabă la noi, pe animale ş i vase. Căci
rîurile lor se varsă în Dunăre şi transportul pe vase se face cu uşurinţă"36. ,Aşa
d ar, Dunărea nu era un obstacol între locuitorii de pe cele două ţărmuri :
trecerile dintr-o parte în alta aveau loc des, iar fuga prizonierilor nu putea
fi împiedicată. Acelaşi tratat de strategie ne transmite altă ştire importantă :
„Aşa-zişii refugiaţi sau cei anunţaţi ca fugari (de la bizantini) arată drumurile
şi spun cînd trebuie să se păzească cineva cu toată grij a ; căci fiind romani,
şi cu timpul înstrăinîndu-se de ai lor, au faţă de duşmani o purtare deosebit
de binevoitoare"37.
In anul 618 sclavinii împresurau Salonicul şi chemau în ajutor pe avari,
anunţînd că prizonierii făcuţi de ei fug în cetate ; că în felul acesta pierd nu
numai sclavii, ci şi bunurile luate de aceştia ; că toate cetăţile şi provinciile
au rămas goale ; şi că numai Salonicul mai rezistă, primind în sinul său pe toţi
fugarii din ţinuturile dunărene, din Panonia, Dacia, Dardania şi din celelalte
cetăţi şi provincii 38 . Informaţia aceasta ne arată că o parte din populaţie se
retrăgea spre sud, mai ales locuitorii cu oarecare stare din oraşe.
ln j urul anului 620 avarii au deportat în Panonia inferioară, la nord, d e
Sirmium (Mitrovica), pe malul stîng a l D unării, o parte din populaţia din
cele două Panonii, din cele două Dacii, din Dardania, Moesia, Triballis,
Rodope, Traci a pînă aproape de zid urile cele mari ale capitalei Constantinopol
şi din celelalte cetăţi şi ţinuturi 39. Unii dintre aceştia făceau parte, fără îndo
i ală, din populaţia romanizată, iar alţii vorbeau greaca sau alte limbi. După
60 de ani ei s-au întors înapoi, au tăbărît în Kampos Keramesios de lîngă Salo
nic, iar de acolo s-au împrăştiat prin cetăţile lor, stabilindu-se în Salonic,
Constantinopol sau în alte cetăţi din Tracia 40• Rezultă deci că prizonierii erau
î ndeosebi orăşeni, nu simpli agricultori sau păstori.
33 PROCOP . , Anecd., 18, 20-2 1 .

84 PROCOP., Anecd., 2 1 , 2 7 .
16
P R o C o P . , Anecd., 2 3 , 6 .
88
MAURIC., XI, 5 .
. 87 MA URIC.,- X I , 5 .
88
Miracula S. Demetrii, I I , 2 , 1 69 , A S S Octobris I V , p . 1 6 7 .
39 Miracul(! S. Demetrii, I I , 5 , 1 95 , ASS Octobris I V , p . 1 7 9 .
4 0 Miracula S. Demetrii, I I , 5, 1 9 6, ASS Octobris IV, p 1 80 ; G. PoPA-L1ss:E� N u ,
. . ,
. .
Legen(i<Z. sf. Dumitru de la Tesalonic, „Arhiva Românească", V I I , 1 94 1., p . 83........:.es ;

A. B u R iit ov, _Les sieges de Thessaloniqµe par les Slaves. dans «Miracula Sancti Deme.vii
Martyris» et leiţr . . chronotogie_, GSU, LVII. 1 952, p. 1 67-21 5 ; F. BAR1 s1.c, C iuda X>'i�i:
trija Solunskog kao istoriski izvorî, Belgrad, 1 9 53 ; P. L E M E R L E , BZ, X LV I , 1 9 5 3 , p. 34�--:-;-:-�61 .
l n veacurile IV-VI creştinismul s-a răspîndit în provinciile dunărene în

formă latină : explicaţia trebuie căutată în faptul că maj oritatea populaţiei
din aceste ţinuturi vorbea latineşte. Pe ţărmul stîng al Pontului Euxin a
trăit multă vreme o populaţie grecească. Astfel în Scythia Minor ( Dobrogea)
au fost date la iveală pînă acum 74 de inscripţii creştine din veacurile
IV -VI : din acestea 53 sînt greceşti, 3 bilingve şi 18 latineşti. Toate provin
din cîteva centre orăşeneşti mai importante : Tomis, Callatis, Histria, Axio
polis, Tropaeum Traiani, Ulmetum, Dinogetia, Salsovia şi Arganum (capul
Dolojman, regiunea Constanţa). Din ele se desprinde concluzia că populaţia
romanizată stăruia în aceste părţi şi în secolele IV-VI, iar în oraşe precum
pănea elementul grecesc. Acesta putea să se infiltreze pînă departe în Olte
nia, la Sucidava (Celei), unde au fost descoperite urmele unei basilici creş
tine cu inscripţie grecească din secolul al VI-lea.
Monedele bizantine anterioare anului 700, descoperite la noi, îmbrăţi
şează îndeosebi partea de sud-est a ţării, în primul rînd teritoriul dintre D u
năre şi Marea Neagră. ln stînga fluviului ele nu depăşesc, spre vest, rîul Olt,
şi spre nord, oraşul Bîrlad. Cele mai multe sint din secolul al VI -lea, dar există
un număr însemnat şi din secolul al V i i -lea : 7 exemplare, găsite la Voineşti,
Vaslui, din vremea lui Phocas (602 -610) ; 23 bucăţi, descoperite la Galaţi,
din timpul lui Heraclius (610-641 ) ; 7 aflate la Voineşti, Vaslui, din vremea
lui Constans I I (641 - 668) şi 9 descoperite la Galaţi, din timpul lui Con
stantin IV (668-685). Deci stăpînirea bizantină în Scythia Minor a continuat
cu intermitenţe şi în veacul al V i i -lea. Ea a fost îndepărtată o dată cu sosi
rea protobulgarilor, cînd legăturile comerciale dintre locuitorii de pe cele două
ţ ărmuri ale Dunării de Jos şi negustorii bizantini au fost întrerupte sau stin
gherite timp de mai multe secole 41•
După limbă, protobulgarii erau un neam din grupa turcă. Ei au coborît

dinspre nord-est, au rămas un timp pe Nipru şi Nistru, apoi au trecut Dunărea
şi în j urul anului 679 au cucerit Dobrogea şi o parte din teritoriul Bulgariei.
Statul întemeiat de <linşii se întindea la început între Marea Neagră, rîul
Iskăr, munţii Balcani şi fluviul Dunărea, înglobînd o populaţie variată, com
pusă din romanici, slavi, greci şi bulgari. Influenţa lor s-a făcut simţită şi
în nordul fluviului, în cîmpia munteană, pînă spre rîul Olt. 1n genere, proto
bulgarii au rîvnit să se îndrepte spre sud, unde a continuat cu stăruinţă,
timp de mai multe secole, marea lor întrecere militară cu imperiul bizantin.
Intre anii 701 - 722 şi-au stabilit capitala la Pliska, acum Aboba, lingă �umen.
ln tratatul încheiat cu bizantinii în anul 716 ei cereau, între altele, ca negusto
rji bulgari să aibă acces pe piaţa Bizanţului. Aşadar influenţa culturii bizan
tine spre nord nu înceta cu totul, ci continua sub alte forme.
Intre anii 802 -814 statul bulgar şi-a întins graniţele mai spre apus,
pină la vărsarea Savei în Dunăre. In 809 fu cucerită de la bizantini Serdica
41 J J R E C E K, Bulg., p. ? 6 ; Serb. , I; p. ?9 ; D . T u n oR, Prima basilică creştină desco

perită în Dacia Traiană, l aşi, 1 948 ; J . B A R N E A , Creştinismul în Scythia Minor după in
scripţii, în „Studii Teologice", VI, 1 954, p. 65-1 1 2 ; I. D 1 M I A :x, Cite"a descoperiri bizantine
pe teritoriul R.P.R., în SCN, I , 1 95 ? , p. 1 89-216, I I , 1 958, p. 't1 3-'-4 1 6 ; B. MITR E A , ln
„Dacia", V I I , 1963, p. 59?-599.
74 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMÂNE PINA lN SEC. XV
(Sofia), in 812 Berrhoe (Stara Zagora), iar în anul următor fu asediat Adria
nopolul . Un mare număr de locuitori din împrej urimile acestui oraş (după
unele izvoare 10 000, după altele 40 OOO) fu ridicat şi strămutat peste Dunăre,
in părţile Munteniei sau Moldovei sudice de astăzi. O cronică anonimă contem
porană, scrisă între anii 8 1 1 - 820, spune : „ Luînd b ulgarii pe toţi prizonierii,
impreună cu toate lucrurile lor, i-au strămutat în B ulgaria de dincolo de
fluviul Istru"42• Un alt scriitor bizantin, Leo Grammaticus, aminteşte că acei
locuitori erau macedoneni, probabil greci după limbă : „Luîndu-l pe acesta
(Adrianopolul), a strămutat pe mulţi dintre nobilii macedoneni împreună cu
cea mai mare parte a populaţiei, aşezîndu-i pe fluviul Dunărea"43• ln altă
parte precizează în felul acesta : „Pornind spre Adrianopol, l-a cucerit şi a stră
mutat 12 OOO de bărbaţi, afară de femei, colonizîndu-i pînă la D unăre"44•
Tot el scrie că pe vremea împăratului Theophilos (829-842) prizonierii se
mai aflau dincolo de Dunăre şi aveau conducători proprii, mai întîi pe Cor
dyles, apoi pe B ardas sau Vardas : „ l n zilele împăratului Theophilos era coman
dant în Macedonia Cordyles, amintit m ai sus. El avea şi un fiu, cu numele
Bardas, ajuns bărbat în toată firea, pe care-l lăsase să conducă în locul său p e
macedonenii care se aflau dincolo de fluviul Dunărea"45• Cr.onica l u i Georgios
Monachos, alcătuită între anii 842 -867, spune că cei strămutaţi dincolo de
Dunăre erau în număr de 10 OOO de b ărbaţi, afară de femei 4 6 • Ei s-au întors
acasă în timpul domniei împăratului Theophilos (829 -842), adică după apro
ximativ 25 de ani de surghiun, fiind îmbarcaţi în corăbii trimise în mod spe
cial pentru dînşii de la Constantinopol, cu toate că bulgarii şi ungurii, chemaţi
în ajutor de bulgari, se împotriveau.
Din toate acestea rezultă o concluzie, care p oate fi folosită ca analogie
şi pentru populaţia romanizată din acele ţinuturi. Protobulgarii nu aveau
armate la nord de Dunăre. Stăpînirea lor se mărginea, probabil, numai la
luarea de dij me din produsele agricole, prin mijlocirea căpeteniilor locale.
Populaţia asculta de şefi proprii, care puteau să se răscoale la nevoie şi antre
nau toată mulţimea. Fiind departe de protobulgari, ei se conduceau după
norme şi obiceiuri proprii, dar erau influenţaţi de curentele dominante de
cultură din acea vreme. Situaţia aceasta dăinuia p e întinderi m ari şi era con
diţionată de starea economică de atunci : între altele, d e lipsa comunicaţiilor
rapide, de încetineala oştilor, de greutăţile transporturilor etc. Supremaţia
protobulgarilor asupra ţărmului stîng al D unării a continuat pînă către sfîr
şitul secolului al X-lea. Sub domnia lui Simeon (893 - 927), statul bulgar a
cunoscut cea mai mare expansiune teritorială şi cea mai strălucită înflorire
culturală, stăpînind din Carpaţi şi pînă aproape de Salonic, de la Marea Neagră
şi pînă în Albania. ln sinul său trăiau slavi, b ulgari, romanici, greci, albanezi
etc. La sud de Dunăre precumpănea elementul slav, care a absorbit cu
timpul pe foştii ei cuceritori protobulgari, întocmai cum populaţia romanică
din Galia a asimilat pe francii de neam germanic. Asupra statului bulgar,
'2 Script.or incertus, anexă la L E O GRA M M . , p. 3�5, 21-23.

'3 LEO G RA M M ., p. 208, 6-9 .
H LEO GROI M . , p. 2 3 1 , 1 1 -H.
'5 L E O GRA M M ., p. 2 3 1 , H-1 8 .
'6 G E O R G . MoN., 8 , p. 8 1 7 .
ROMANITATEA DUNAREANA lN VEACURILE IV-IX 75
aflat in continuă luptă cu Bizanţul, s-a desfăşurat tot timpul o puternică in
fluenţă bizantină, sub cele mai variate aspecte : această înrîurire a trecut mai
departe, în mod direct sau prin mijlocire slavă, şi a îmbrăţişat cu vremea şi
populaţia romanizată din ţinuturile dunărene47•
1 n epoca migrării spre sud şi vest triburile slave vorbeau o limbă re1ativ
unitară, nediferenţiată în dialecte. Această limbă era adusă din patria lor
primitivă şi avea trăsături proprii, rezultate dintr-un complex de condiţii
de viaţă specifice, în care toţi slavii s-au aflat multă vreme în convieţuire strînsă
şi netulburată de i�filtraţiuni străine. Cînd triburile slave s-au răzleţit spre sud
şi vest şi au ocupat în chip definitiv, spre sfîrşitul veacului al V i i-lea, teri
toriile pe care le locuiesc şi astăzi, în Peninsula Balcanică, în podişul Boemiei
sau pe Vistula şi Oder, atunci fiecare din ele a venit în atingere cu alte neamuri
şi a găsit în patria nouă alte condiţii de viaţă. ln acest proces de adaptare,
limba vorbită de ele pînă atunci a început să evolueze în chip diferit, adică
a tins să se diferenţieze şi să se dezvolte în dialecte şi limbi deosebite. Faza
cuprinsă aproximativ între mileniul al I i i -lea înaintea erei noastre şi veacu
rile V -VI din era noastră poartă numele de slavă comună.
Se presupune că unele elemente greceşti, latineşti sau germanice au
pătruns de timpuriu în slava comună, iar aceasta Ia rîndul ei a înrîurit într-o
măsură oarecare limbile amintite mai sus. Un contact strîns şi nemijlocit a
avut loc abia după aşezarea definitivă a slavilor în noile lor teritorii. Slavii
din cuprinsul Bulgariei de astăzi au venit în atingere cu Bizanţul, cei din
Bulgaria şi Iugoslavia au găsit acolo o populaţie romanizată, iar slavii din
nord-vest au cunoscut de aproape neamurile germanice. Cu vremea însăşi
legătura între diversele triburi slave s-a rupt : între slavii sudici şi cei orientali
a stăruit cu tenacitate o puternică masă romanizată, care a dat naştere limbii
româneşti ; între sîrbocroaţii de la miazăzi şi slavii de la apus şi miazănoapte
s-a interpus neamul maghiarilor ; iar între slavii din răsăritul Peninsulei
Balcanice şi cei din apusul ei s-a menţinut un timp, pînă în preaj ma anului
1200, după părerea lui N. van Wij k, o populaţie alogenă, probabil de limbă
romanică. ln felul acesta s-au ivit treptat condiţii deosebite, care au grăbit
diferenţierea slavei comune şi au dus cu vremea la naşterea şi individualiza
rea limbilor slave moderne 48•
4 7 J I R E C E K , Bulg., p. 1 1 5-168 ; D E NSUSIANU, I, p. 279 ; ZLATA R S K I , Gesch., I ,
p. 1 3 ş.u. ş i Ist., I , 1 , p . 460 ; PHILIPPID E , Orig., I I , p . 799 ; DvoRN i K, p. 19 ; M u TA F C I E F,
p. 1 40-142 ; Ist. Bolg., I , p. 56-59 ; D E RZAV I N , Sla1J. , p. 1 1 7-1 93 ; A. GRECU [P. P.
Panaitescu] , „Studii şi cercetări de istorie medie", I , 1 , 1950, p. 223-226 ; M. COM ŞA,
Die bulgarische Herrschaft nordlich der Donau wiihrend des IX. und X. Jahrhundert.s im
Lickte der archiiologischen Forschungen. „Dacia", IV, 1960, p. 395-422 ; Die protobul
garischen Inschriften herausgegeben von Veselin Besevliev, Akademie-Verlag, Berlin, 1 963.
48 MEILL E T, Sla1J. comm., p . 1-1 3 ; ST. RoMAN S KI , RES, I I , 1922, p . 47-55 ; N.
van W u K , MS, X IV, 1 937, tom. I I , p. 441 ; tom. IV, p. 81-83 ; T. L E H R-SPLAWI N S KI ,
O pochodzeniu i praojczyznie Slowian, Poznan, 1946 ; Praslowianska wspolnota jezikowa,
în Przgla:d i charakterystyka j�zykow slowianskich, Warszawa, 1 954 ; N. van WIJ K ,
Hcmopu11 cmapocAa611HcKozo 113blKa, Moscova, 1 957 ; I . P0Pov1 c, Pitanje hronologije grlkih
po:iajmica u istolnoslo1Jenskim jezicima, ZRVI, V, 1958, p. 1 01-109 ; B E R N S T E I N , p. 75--85 ;
P. I . C E R N Î H , Hcmopu11ecKa11 zpaMMamuKa pyccKozo 113blKa, ed. I I I , Moscova, 1 962 ;
K. H o a A.L E K, 0 1Jod do studia slo1Janskych jazyk u , ed. I I , Praga, 1 962 ; V. V. IVANOV,
Hcmopu11ecKa11 zpaMMamuKa pyccKozo ll3blKa, Moscova, 1 964.
Slavii de la miazăzi au ajuns în contact direct c u populaţia romani

zată şi cu Bizanţul încă de la începutul veacului al VI-lea. E i au găsit î � ace�te
locuri o civilizaţie specifică dezvoltată, care i-a impresionat fără îndoială şi a
lăsat urme în limba lor. Concomitent a început şi un proces în sens invers,
de înrîurire slavă asupra populaţiei romanizate şi celei greceşti, deoarece şi
acestea vedeau la slavi lucruri neobişnuite şi aveau mereu ceva de învăţat.
Intre sosirea slavilor şi încreştinarea oficială a bulgarilor şi a sîrbilor s-au
scurs aproape patru secole, în care răstimp slavii, grecii şi populaţia romani
zată au avut putinţa să se cunoască de aproape şi să se influenţeze unii pe alţii .
După veacul al VI -lea, înrîurirea bizantină asupra slavilor, p e cale oral ă · sau
culturală, a început să sporească şi să capete amploare ; începînd din secolul
al V I I -lea s-au înfiripat legături comerciale statornice ; iar în veacul al I X-iea
şi al X-lea statul bulgar ameninţa cu armele însăşi fiinţa şi existenţa marelui
imperiu bizantin. Centrele mari de întîlnire a produselor şi negustorilor erau
îndeosebi Constantinopolul şi Salonicul : drumurile pe uscat, spre occident
duceau de aici peste teritoriul bulgar. Mărfurile rare, importate din răsăritul
îndepărtat, circulau pînă în ţinuturile dunărene şi pînă în cîmpiile Tisei,
Savei şi Dravei. Prin imperiul bizantin Peninsula B alcanică se afla astfel
strîns legată de Marea Egee, de Asia Mică, de Egipt şi de civilizaţiile înain
tate din Extremul Orient. Constantinopolul ocupa o poziţie central ă : el era
singurul p unct de trecere al comunicaţiilor terestre între E uropa şi Asia Mică ;
controla transporturile pe apă între Mediterană şi Marea Neagră ; avea o
poziţie bine apărată faţă de atacurile de pe uscat şi de pe mare. Pînă l a înce
putul veacului a V I I l -lea bizantinii dispuneau de cea mai puternică flotă din
întreaga Mediterană şi stăpîneau în chip aproape exclusiv comerţul şi naviga
ţia acestei mări. Imperiul lor se întindea de la Adriatica şi din valea Dunării
pînă în Transcaucasia, Mesopotamia, Siria şi Antiohia 49• _
După aşezarea slavilor, negustorii şi-au reluat repede activitatea. Unele

lupte cu statul bulgar au avut un substrat economic, declarat în mod deschis
şi consemnat în tratatele de pace, care stipulau lărgirea schimburilor comer
ciale şi libertatea de mişcare a negustorilor. Aşadar comerţul a fost un impo·r
tant mijloc de apropiere şi de cunoaştere reciprocă 50•
In veacurile V l i - I X romanitatea dunăreană era înconjurată de sla'vi

şi nu avea contact direct cu populaţia de limbă grecească. Nu existau nici
legături culturale sau schimburi comerciale active cu Bizanţul. De aeeea
e greu de crezut că ar fi putut avea loc în acea vreme o înrîurire nemijloeită
a limbii greceşti asupra populaţiei romanizate din ţinuturile dunărene; -1,h
schimb s-a produs o influenţă indirectă, prin mijlocirea slavilor. Aceştia f!�·aµ
aflat tot timpul în luptă cu imperiul bizantin şi au pătruns spre sud pînă· ·în
Pelopones : era deci cu neputinţă ca ei să rămînă în afara înrîuririi . culturii
bizantine . Unele elemente lexicale de provenienţă grecească au trecut po i �
0 \ I I
40 D . A N G E Lov, „McTOpH"leCKH Ilperne.n." IV, 1948, p. 401 - 41 6 ; V, ;1.��·9. .

p. ·587-601 .
· 6° C v m c, p. 1 4 ; pvo R N i K , p. 1 53 ; PHILIPPso ri , p. 1 6-1 7 , 29-36 ; D E RhVIN .
Sla11. , p. 1 1 8 ; BntH r n R, I , p. 6-7.
de 'la slavi la populaţia romanizată. Cum pot fi detectate ş1 cronologizate

aceste împrumuturi ?
·
Vom îmbina metodele istoriografiei cu cele ale lingvisticii. Se ştie că
influenţa lingvistică grecească a fos_Lla _noi mai _mult_ de natură cultă : numai
\
J!U ine elemente _a j jun uopulare sau au pătruns pînă în nucleul lexical
C
al 1mbu romane. u ti1ran1zantmă a trecut dintr-o ţară în alta, a căpătat
forme deosebite sau a fuzionat cu civilizaţiile locale, dar şi-a păstrat carac
terele specifice, deşi a îmbrăţişat o arie geografică foarte întinsă. 1n ansamblu,
specificul ei e cunoscut : bizantinologia a făcut progrese însemnate şi a
studiat în linii mari trăsăturile fundamentale, răspîndirea geografică şi stra
tificarea culturii bizantine în sud-estul european. Această împrej urare ne
ajută să stabilim o cronologie relativă pentru împrumuturile lexicale din limba
română : cînd întilnim, de pildă, un elenism în textele paleoslave din veacu
rile X-XI şi în limbile slave de azi şi cînd constatăm că acest element e
un cuvînt popular şi nu un simplu termen tehnic de natură ecleziastică,
avem dreptul să presupunem că el a circulat şi înainte de secolul al X-lea.
Prin urmare, istoria culturii bizantine şi a culturilor înrîurite de dînsa ne poate
oferi criterii de datare pentru împrumuturile lingvistice. Un alt sprijin ni-l
dă gramatica istorică a limbii greceşti şi istoria comparată a limbilor slave.
ln împrumuturile venite prin filieră slavă recunoaştem uneori urme de evo
luţie fonetică slavă, care uşurează datarea. Din nefericire dispunem de prea
pnţin material comparativ anterior textelor canonice ale apostolilor slavi
Ciril şi Metodiu. ln primele veacuri slavii din ţinuturile carpato-dunărene au
fost in continuă mişcare şi s-au primenit fără încetare, prin valuri succesive :
în _ consecinţă şi inriurirea lor lingvistică s-a înnoit mereu, nelăsînd trăsături
arhaice in limba noastră spre a servi azi ca mijloace de datare. ln Grecia,
de pildă, a avut loc un proces de reelenizare după veacul al V I I I -lea, iar
influenţa slavă, îndeosebi în toponimie, a fost acoperită de straturi lingvis
tice greceşti şi s-au conservat mai bine, pe cînd la noi elementele slave pă
trunse înainte de veacul al IX-iea a pierdut caracterul arhaic şi nu ne mai
pot ajuta în această privinţă 51• Totuşi avem dreptul să presupunem că
unele elenisme existente la slavi înainte de veacul al X-lea au trecut şi la
populaţia romanizată, într-o epocă relativ îndepărtată. Vom încerca să ară
tăm mai j os care sînt aceste împrumuturi.
Coborînd spre miazăzi, slavii au găsit mai întîi o natură nouă, o vege
taţie deosebită, care în parte nu mai semăna cu cea din ţinuturile lor de
baştină. Flora din noua lor patrie era pe alocuri de origine mediteraneană
şi purta nume sudice, de provenienţă grecească sau latinească. Era deci
firesc ca această terminologie să treacă fără intîrziere în limba triburilor slave
din sud şi să se răspîndească apoi, prin ele, spre apus şi miazănoapte.
Numele busuiocului e atestat tn greaca tîrzie sub forma pacrtÂ.tK6v „floarea
împăratului". Aceasta a supravieţuit în dialectele din Italia de sud, cu b
sau " : basiliko ( Reggio), basilikoi (Salento) vasilikâ ( Bova) ; şi în neogreacă :
vasiliko ( �acr1Â.1K6i;; ) , vasil'aki ( pacr1Â.1aK1) , de unde a trecut apoi în aro
mână ( vasilico, văsil'ac ) . Din greaca antică cuvîntul s-a răspîndit î n latină,
sub formele basilicum, * basiliacum, atît în Ital ia, cit şi în provinciile dună-
&l A. ROSE T T I , BL, X I V, 1 946, p. 1 1 6 .
7b INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L IMBII ROMANE P I NA 1N SEC. XV
rene. Prin forma din urmă pot fi explicate fonetismele din sîrbocroată (bostljak,
bosilak, bosiok, bosilj ), bulgară (b osiljak, b6silj6k, bosilek), albaneză (bozelok,
bozilok) şi maghiară (bisziok) . Din bulgară cuvîntul a pătruns în megleno
română (busiloc) şi română (busuioc). La nord de Dunăre e atestat mai
întîi în onomastică (Bosîioc, Moldova 1600), apoi ca nume comun în litera
tura populară, în anul 1 748. Aria cuvîntului grecesc a rămas deci în sud,
iar cea a formei latineşti s-a extins prin slavi de la Adriatica pînă în Pa
nonia, Dacia şi Pontul Euxin. Prefacerea lui a neaccentuat în o are un
paralelism în paganus > ser. pogan, poganaţ, bulg. poganeţ 52 •
Crinul apare in paleoslavă (krinb ) , bulgară şi sîrbocroată (krin ),
aromână ş i română (crin, secolul al XVI-lea) . Toate a u la bază pe vechiul
grecesc Kpivov. In română ar putea fi explicat foneticeşte şi ca un element
vechi grecesc ; dar lipsa unui contact direct între greci şi populaţia romani
zată în antichitate precum şi absenţa cuvîntului grecesc în latină fac această
interpretare puţin probabilă . Cuvîntul ne-a fost mijlocit ceva mai tîrziu
de către slavi sa.
În greaca veche dafinul se numea OO:q>VTJ , din care s-au dezvoltat in
dialectele din Italia de sud dafin, dafini ( Otranto) , dafina, afina ( Piana di
Calabria), în neogreacă Mq>vîJ , Mqiva, Mqiv1, în aromână dafnă, în b ulgal'.ă
dafnia, în turcă defne. Cuvîntul e atestat în latină sub formele daphne şi
daphinus, din care s-au dezvoltat dafin din română şi aromână şi dafina . din
sîrbocroată, măcar că forma din urmă poate fi explicată în mod plauzibil
şi prin greacă. Dafine din albaneză şi �afina din bulgară presupun existenţa
unor forme latineşti *daph l nus, *daphi na, după analogia sufixului - l nus, - l na.
Dafina din p aleoslavă era probabil un cuvînt popular, nu un neologism d e
provenienţă recentă. l n română apare mai întîi în Muntenia, în anul 1 502,
ca nume propriu M.
Vechiul grecesc o-eut/..o v s-a pronunţat cu timpul sevtlon şi a d at
fonetismul mediogrecesc sevklon (o-euK!..o v). Pluralul sevkla (o-euK!..a ) a
trecut pe cale orală la slavi, unde s-a dezvoltat sevkla din vechea rusă (ates
tat în anul 1070), *sveklo (compară s"eklo"b korenb, din secolul al XIV-iea)
din sîrba veche, c"elda din sîrbocroată, c"eklo din bulgară. D e la slavi, cuvîn
tul a pătruns de timpuriu la populaţia romanizată din ţinuturile dună
rene şi a supraYieţnit în română (sfeclă ) 55.
62 MI K L O S I C H , Fremdw., p. 6 ; M E Y E R , EWAS, p . 4 4 ; B E R N E K E R, I, p . 77 ;· D 1 -
C U L E sc u , p . 460-461 ; R o H L F S , LGI I , p . 80 ; G E A G E A , p . 2 1 8 ; P. S K o K , De l'horticulture
byzantine en pays yougosla1Jes, Eli; µviiµ11v l:. Aaµ7tpou, Atena, 1 934, p. 468-469 ; :S o G
D n ' , p. 1 3 2 ; A N D R I O TIS, p . 33 ; VAS M E R , Serbokr„ p . 1 1 ; H . B A R I C, ZslPh, XXVI , 1 9 5 7 ,
p. 1 74 .
63 M u R N U , Element„ p . 1 6 ; D E N S U SI A N U , I , p . 357 ; J A G IC , p . 3 1 2 ; G E A G E A , p . 1 29 ;
MLAD E N OV, Recnik, p. 257 ; VA S M E R , Serbokr„ p. 84.
6 4 M1 K L O S I C H , Fremdw„ p . 1 1 ; M E Y E R , EWAS, p . 58 ; H A TZ I D A K IS, p . 43 ; C A N
D R E A , Elem., p . 2 2 ; Pu ş c A R I U , nr. 484 ; PAscu, Dict., I I , 5 2 9 ; D 1 c u L E s c u , p . 482 ; R o H L F S ,
LGI I , p . 1 20 ; MLA D E N OV, Reenik, p . 1 2 1 ; B O G D A N , p . 1 5 2 ; V A s M E R , Serbokr., p. 50.
65 MI KLOSI C H , Fremdw , p. 5 6 ; H A TZ I D A K I S, BZ, II, 1 893, p . 252 ; P. S K O K, De
l'horticulture byzantine en pays yougosla1Jes. Eli; µv1'Jµ11v l:. Aaµ7tpou, Atena, 1 934, p. 465 :
„La fortune du terme byzantin a ete extraordinaire. En p assant d'abord p ar les langues
slaves balkaniques et par l'ancienne Pannonie purement slave jusqu'a l'etablissement
des H ongrois, il a penetre dans le slave du Nord-Est e t du Nord-Ouest d'ou l'ont puise
Ies Lithouaniens et Irs Lettons" ; I A K U B I N S K I , p. 3 3 3 ; VA S M F. R, Serbokr., p. 49, 1 39.
ROMANITATEA DUNAREANA tN VEACURILE IV-IX 79
La scriitorii bizantini din veacurile V I I - X I , A.1pao10v, plural J...1 paoia.

cu sensul „pămînt udat, grădină de legume sau de pomi, livadă'', era un cuvînt
uzual. El s-a păstrat în neogreacă ( A.1pao1, Â.oupao1) şi a trecut la slavi , fiind
atestat în paleoslavă (li1Jada) şi în sîrba veche (livada, li1Jadije, veacul al
X i i i -lea). S-a păstrat în bulgară (lilldda) , sîrbocroată (li1Jada) şi aromână
(livade ). ln toponimie apare undeva pe lingă Adrianopol încă în anul 816
(A1paoa). La vlahii sud-dunăreni sînt atestate : Lillădz, în Meglen ; Xiroli1Jadi,
în Veria ; Vlaho-Li1Jadi, în Olimp. In Bulgaria, în apropiere de Vidin, o înăl
ţime de 950 m poartă numele Illanova Li1Jada „Livada lui Ivan". I n toponimia
noastră apar Li1Jada lui Procop şi Lillada lui Tu/ici, în veacul al XV-lea, lingă
Fălticeni, regiunea S;uceava. Probabil cuvîntul a p ătruns în limba românească
prin slavi, înainte de veacul al X-lea 6 6 •
ln domeniul faunei împrumuturile au fost mai restrînse. Cuvîntul
latinesc bubalus ( poupaA.o�) a trecut la slavi : bîllolo în paleoslavă, billol în bul
gară, billo, gen. bt1Jola, în sîrbocroată, rus. 6yiiBaJI etc. 1n fel ul acesta bubalus
a lăsat în română două cuvinte, pentru două animale deosebite : bour, moş
tenire directă, şi billol, păstrat prin mijlocire slavă 6 7 •
Numele cucuvelei, pasăre mediteraneană, imită la origine strigătul ei,
adică este o onomatopee. Totuşi asemănările mari în această privinţă între
toate limbile balcanice par să indice ca punct de plecare limba grecească, de
unde cuvîntul a iradiat peste slavi pînă în română : vechi grecesc KtKKUPTJ ,
bizantin kukuvaja (KouKoupaia, KOuKoupciytu), kokko1Jdya î n Italia d e sud,
kukkovaya în dalmată, kukullaje în albaneză, kukullejka în bulgară, cucu1Jeauă
în aromână, cucu1Jaie, cucu1Jea, cuculleică în română 68 •
Grecii antici erau corăbieri iscusiţi : ei au pătruns în nordul Pontului
Euxin încă din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Slavii i-au cunoscut de
timpuriu sub acest aspect şi au împrumutat de la dînşii cuvîntul pentru noţi
unea „corabie" . In greaca veche kdrabos (Kcipapo�) însem na „rac de mare''.
ln chip metaforic cuvîntul a fost aplicat şi la un soi de corabie în formă de rac
şi apoi s-a răspîndit sub forma diminutivală kardbion (Kapciptov), plural
kardbia (Kapapia), care e bine atestată în secolul al Vii-lea al erei noastre 5 9.
Mai tîrziu atestările se înmulţesc şi nu lasă nici un pic de îndoială asupra exis
tenţei cuvîntului la scriitorii bizantini. Dar în slava comună a trebuit să
p ătrundă aproximativ înainte de veacul al I i i -lea, pentru că altfel nu putem
explica păstrarea lui p grecesc ca b. Presupunem că în acea epocă Kapapo�.
Kapap1ov primise dej a sensul de „corabie", apărut în texte abia după veacul
al VI-lea. Deci atît ca înţeles cit şi ca evoluţie fonetică korabo, korablo din
paleoslavă poate fi considerat ca un împrumut din limba grecească. Cuvîntul
a trecut în vechea sîrbă (korablj ), în bulgară (korab ), în rusă (Kopa6JI&),
p olonă (korab ) , cehă (kordb ) , română şi meglenoromână (corabie). Căralle
6 8 M I KLOSICB, Fremdw., p. 34 ; J I R E CE K, Bulg., p. 5, 413 ; M u R N U, Elem., p. 33 ;
BERN E KER, I, p. 7 2 5 ; J I R E �E K , Gesell., I I , p. 41 ; T. CAP I D � N , DR, IV, 1 924-1 926,

p. 335 ; RoHLFs, LG I I , p . 296 ; MLA D E N ov, Reenik, p . 2 7 '1 ; RosETTI, I LR, III, p. 89 ;
VASM E R , Serbokr., p. 91 ; DOC. MOLD., I I , p. 288.
67 VAS M E R , Staroslav., p . 223 ;BER, p . 4.6.
6 8 SCHOL. ARIST., Aves, 261 KlKKlil3T1 yA.aul;. „bufniţă" ; ME Y E R , EWAS,
=
2 1 1 ; ROHLFS, LGI I , p. 264. ; GEAGEA, p. 1 3 1 ; A N D RI O TIS, p. 110.

68 Chron. Paschal., p . 394. c. EµElVUV o e o l CJ"KU(j)OKUpaf3ot Ei� OllflV ; p . 395 c . tv autf:•
1mpaf3iC\l.
80 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA JN SEC. XV
din aromână este un împrumut din neogreacă (Kapap1). Corabia apare ca

toponimic în Moldova în veacul al X IV-iea 0 0•
ln greaca veche kalybe (KaÂuP11 ) „ colibă" era un cuvînt des întrebuinţat,
încă la Herodot. Diminutivul kalybion (KaÂup1ov) se întîlneşte la Plutarh,
iar kalybites (KaÂupiîTJ�) „care locuieşte intr-o colibă" la Straho. ln anul
448, în drum spre reşedinţa lui Atila, între Dunăre şi Tisa, solia bizantină
însoţită de Priscus Panites era adăpostită în colibele satelor întîlnite în drum 61 •
Scriitorul Procopius din Caesarea, de la mij locul veacului al V I -lea, spune
că „barbarii" locuiau în colibe, în care făceau foc mult, chiar şi vara 62• Cuvîn
tul a supravieţuit în Bova şi Otranto (kalil'i) şi în neogreacă (KaÂupa, KaÂup1),
de unde a trecut în aromână (călil'ă) şi albaneză (kalive ) . La slavi întîlnim :
koliba în paleoslavă, koliba, kolibe în vechea sîrbă (veacul al X I I I-lea), koliba
în sîrbocroată, koliba în bulgară, ucraineană, cehă şi polonă. M. Vasmer a
exprimat părerea că cuvîntul grecesc a pătruns de timpuriu în slava comună,
de unde a aj uns pînă în limbile slave moderne, în osmană, română şi maghiară.
St. Romanski a încercat să arate că trecerea în slava comună s-a făcut prin
mijlocirea limbii trace. H. Baric a negat cu totul provenienţa grecească şi a
pus cuvîntul pe seama unei populaţii balcanice străvechi, de unde a trecut la
slavi şi greci. Amintim că într-adevăr derivarea din greacă întîmpină greutăţi
din cauza lui P redat prin b şi a lui u reprodus prin i. D acă trecerea s-a făcut
înainte de veacul al I I I-lea, cînd � = b, în acea vreme u grecesc mai avea
valoarea de u sau ii, care în mod normal ar fi trebuit să se reflecte în slava
comună. Populaţia romanizată a împrumutat cuvîntul de la slavi, aproxi
mativ în veacurile V I I - IX, atît l a nord cit şi la sud de D unăre 53 •
Kamdra (Kaµapa) cu înţelesul „boltă, cameră boltită" apare atît în
greaca veche cit şi în greaca medie. ln această încăpere se p ăstrau uneori
rezervele de aur şi lucrurile preţioase. Cuvîntul a trecut de timpuriu la slavi
şi s-a păstrat în paleoslavă (komora ) , în vechea sirbă (komora, veacul al
X IV-iea), în sirbocroată (komora), rusă, ucraineană, bielorusă, polonă şi
cehă (komora) . l n română a pătruns probabil înainte de veacul al X-lea, d e
la slavi. ln toponimie e atestat î n veacul a l XV-lea pe Bistriţa : Comoara lui
Urlat 64•
• 0 M1 1uos1ce, Fremdw. , p. 2 8 ; B E R N E K. E R , I , p. 567 ; RoeLFs, LGI I , p . 2 1 3 ;
CAPID A N , Meglen., I I I, p. 8 8 ; G E A G E A , p. 1 2 2 ; MLAD E N OV, Recnik, p. 251 ; DOC. MOLD.,
I, p. 286 ; VA S M E R , Serbokr., p. 82-83, REW, I, p. 62 1-622 ; ST. Ro M A N S K Y, RES, I I , 1 922,
p . 53-54 , a încercat să arate că cuvîntul grecesc a pătruns de timpuriu în slava comună
prin mij locirea limbii trace, în care B grecesc s-a reflectat ca b, compară Hebros (·Eppoc;) ,
Berrhoe, Mesembria, faţă de lbăr, Ber şi Nesebăr din bulgară, F. P R EV E D E N , Church Sla-
1Jonic korab11 and Greek Karabos, în „Language", V I , 1 930, p. 2 7 9-296, crede că cuvîntul
greces� este împrumutat din slavă, şi nu invers. Dar derivarea din slavul kora „piele" lasă
necxphcat finalul -b11 -bl&, genitiv -blja şi pare puţin probabilă.
61
Pa1 s c u s, p. 1 3 1 , 23-24 : te; OE T�c; Kai..Upac; •iii; Kci>µ11c; 7tapay1v6µevo1 ; p. 1 3 2 , 3 :
E"{KUtaµdvav.ec; oE: Taie; KaA.uPmc; iiµa fiµ&pa.
62 PRocoP., Bell., I I , 1 9 , 32 : Kai..U Pmc; Ttcri 7tv1y11paic; &pc:ţ 0Epouc; oimtav &xov•ec; I V ,
6, 1 0 : o i Ko iJm µE:v ev nv1yeoaic; KaA.uPaic;.
63 M I K L O S I C H , Fremdw„ p. 2 7 ; H A TZ I D A K i s , p. 93 ; B E n N E K E R , I, p. 546 ; S T .
Ro M A N S K I , R E S, I I ( 1 92 2 ) , p . 54 ; RoH LFS, L G I I , p. 202 ; CAP I D A N , Meglen., I I I , p. 7 6 ;
G E A G E A , p. 1 20 ; MLAD E N OY, Recnik, p. 246 ; VAS M E R, Serbokr., p . 7 9 ; REW, I I I , p. 227-2 2 8 ;
H . BARIC, ZslPh, X X V I , 1 957 , p. 1 7 5.
64 M I K L O S I C H , Fremdw. , p. 2 7 ; B E RN E K E n, I , p. 555-556 ; VAS M E R, Starosl., p. 2 1 7 ,
245, Serbokr., p . 8 1 ; DOC. MOLD., I I , p . 1 63.
ROMANITATEA DUNARl!ANA . IN VEACURILE IV-IX 81
' ' Ceea ce a impresionat fără îndoială pe slavi, încă de la iuceput, au fost
şoselele din imperiul bizantin, moştenite în bună parte de la romani. Populaţia
romanizată numea drumurile mari viae, pe cele mai mici itinera, iar potecile
din munţi calles, pe cînd grecii din imperiul bizantin foloseau pentru noţiunea
„şosea" cuvîntul dromos (op6µoc;). Acesta era foarte răspîndit atît în greaca
veche cît şi în cea bizantină. El însemna „alee, drum cu coloane, şosea publică,
dru'm de poştă" şi avea numeroase derivate : opoµtuc; „curier", opoµi] „cursă",
opOµ·wv „cale străbătută de curier"' opoµ11c6c; „care aleargă repede" ' flµtpo
o poµia „o zi de cursă", 7tp6opoµoc; „drum de pregătire" etc. Procopius pome
neşte în veacul al Vl-lea titlul unui înalt demnitar care avea grij ă de trans
portarea poştei pe drumul public (6 'tOU OT)µOcr[ou op6µou tmµEÂ.Ouµtvoc;),
ceea ce corespunde titlului latinesc procurator a ueredis 6 5• La scriitorii creştini
cuvîntul se întrebuinţa în mod figurativ în expresia „drumul suferinţei" (6 tou
µap'tupiou op6µoc;), iar la Theophanes din veacul al I X-lea apare â.crTtprov
op6µoc; „drumul stelelor" 66• In imperiul bizantin de mai tîrziu titlul J..oyo0tTT)t;
wu op6µou era purtat de cel mai de seamă dintre demnitarii statului.
însărcinat cu primirea soliilor străine şi organizarea transporturilor publice.
Merită să fie reţinut faptul că op6µoc; n-a fost împrumutat de către romani
C'U sensul „şosea, drum mare" şi nici nu s-a transmis prin ei limbilor romanice.
El rtu apare nicăieri cu acest înţeles, în texte sau inscripţii, ci numai o· dată
sau ·de două ori cu sensul tehnic restrîns de „alee cu coloane, la mormînt sau
in · faţa templului" 67. �6uoc; a trecut de timpuriu la slavi, în limba cărora
o + l nazală se închidea de obicei şi se prefăcea în u + nazală. -E atestat : în
paleoslavă (drum-o }, în sîrba veche (drum, anii 1293 - 1302), în sîrbocroată
(drum) şi bulgară (drum). l�.!!!�!}ă a_ ..E.!.ţ�l1.!! �- �e ti !npuriu p rin slavi, la
_ _
__
care evoluţia fonetică -om > - um a fost normală, pe cîn<rrrCrofaănă latinul

homo a dat om, iar pomus pom. In albaneză, drum din ghegă a fost împrumutat
de la slavi, iar dhrom din toscă, de la greci. Explicaţia lui drum din română
printr-un presupus fonetism dialectal * opouµoc;, propusă de C. Diculescu,
pare greu de admis, deoarece nu avem dreptul să operăm cu forme dialectale
restrînse şi izolate, ci numai cu acele de largă circulaţie din limba comună.
Fonetismul *opouµoc; lipseşte şi în I talia de sud, unde avem dromu. Ca topo
nimic, apare în secolul al XIV-lea, în Moldova : Drnmul lu i Stan Preuţescul,
anul 1400 ; Drumul Băii, lingă Fălticeni 68•
Cuvîntul humă are o istorie asemănătoare : de la greci a trecut mai întîi
la slavi, apoi prin aceştia a ajuns la populaţia romanizată din ţinuturile dună
rene. Faptul s-a intîmplat înainte de veacul al X-lea, adică în epoca celor mai
Yechi contacte dintre slavi şi bizantini. La grecL homa (xroµa) „pămînt,
humă" e bine atestat, încă înaintea erei noastre. In părţile din nord-vest ,
in special în Tesalia, cuvîntul era pronunţat huma (xouµa), iar fonetismul
15 PROCOP., Bell., I I I , 16, 1 2 ; VI, 10, 6 Ct7tTJJCOOPTJO"OCV 't& ICUi opoµci> loV't&� ev 'PaPEv
VTI f.ytvov•o.
81 Chron. Pasch., p. 261 d, 270 d ; T H E O P H A N „ p. 1 86, 3.
17 RA, XX IV, 1 926, nr. 89 : L. Terentiu,s Stephanu,s aug. aras et dromum pecunia
sua,
:
Terracina, I talia.
18
B E R N E J[ E R, I , p. · 231 ; D 1 c u L E s c u , p. 420 ; RonLFS, LGI I , p. 1 3 1 ; CAPID A N ,
• ·
Mtglen„ I I I , p. 1 1 8 , Rom„ p. 31 ; MLA D E N ov, Recnik, p. 1 52-153 ; RosETTI, I LR,

I I , p . 6 7 ; B o G D A N , p. 234; VAS M E R , Serbokr„ p. 54; DOC. MOLD. , I, p. 48-49, I I , p . 2 2 8 .
acesta a supravieţuit şi în I talia de sud, în ţinutul B ova. I n � eogreaca li ter�ră

a stăruit xooµa. La slavii din sud se întîlneşte atît la bulgari (huma) , cit . ş1 la
sîrbocroaţi {uma, uma). In română şi meglenoromână (humă, umă) a p ătruns
prin mijlocirea limbii bulgare vechi 69•
Cuvîntul grecesc disdkkion (otmiKKtov) „sac dublu, desagi" apare î n
veacul al V-lea înaintea erei noastre la Sofocle. ln papirusurile d i n secolele
I I I - V ale erei noastre înseamnă îndeosebi „sac dublu care atirnă pe spatele
animalelor de povară, de o parte şi de cealaltă". Uneori este notat şi otmiKKtv,
ca în neogreacă. Fonetismul acesta apare şi în veacul al X i i -lea la Nicetas
Choniates. Sacul dublu era nelipsit în armatele bizantine şi în deplasările
cărăvanarilor. In bulgară întîlnim disag, plural disagi, iar in sîrb ă disage,
lingă Nis şi disazi, în apropiere de Pirot. Desagă, plural desagi, din română,
disagă, plural disădz, din aromână şi meglenoromână, sînt luate fie de la slavii
sud-dunăreni, care la rîndul lor le-au împrumutat de timpuriu de la bizantini ;
fie cuvîntul s-a răspîndit de la greci prin păstorii vlahi din sudul Dunării,
atît printre slavi cit şi printre românii de la nord de Dunăre 70•
Influenţa bizantină mijlocită de slavi pînă în veacul al I X -iea a îmbogă
ţit limba noastră cu următoarele cuvinte, care trăiesc şi astăzi : b usuioc,
colibă! comoară, corabie, crin, cucuvaie, dafin, desagi, drum, humă, livadă şi
sfeclă. Ele se rînduiesc cu uşurinţă în p atru categorii : flora, fauna, horticul
tură şi activitatea comercială. Faptul că aceste elemente lingvistice au trecut
�e la bizantini la slavi, apoi de la aceştia la populaţia romanizată, î ntr-un răs
timp relativ scurt, arată că ele răspundeau unor nevoi ale vremii şi se încadrau
armonic într-o anumită civilizaţie, care depăşea cadrele etnice.
.
68
R o H r.Fs, L G I I , p . 575 ; CAP I D A N �eglen., I, p . 7, 25 ; I I I , p . 3 1 4 ; V. P I S
: ANI,
SBN, V, 1 939, p . 5 2 8-533 ; MLA D E N OV, Recnik, p . 673 A N D R I O TI S p 300
'
·
1 0 p R E ISI G K E , I , p. 390 ; N1c E T. C R O N . , p. 7 8'1, 15

• · ·
ms. B · D E N S U S I A N U I p 357 .
B E RN E K E R , I , p. 5 7 ; G E A G E A , p. 2 1 6 ; CAPI D A N , Meglen., '1 , p . 94 _'.__ 95 ; MLA D E N' '
o v Reerult
p . 1 2 8 ; A N D R I OTIS, p . 55.
' ·
INFLUENTĂ BIZANTINĂ
PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI
„ln limbă o naJiune se pri'1eşte

pe sine însăşi".
BOGDAN PE TRICEICU HAŞD E U
1 887
Populaţia romanizată a cunoscut creştinismul încă din veacul al IV-iea

sau chiar mai înainte. Faptul acesta rezultă nu numai din izvoarele antice,
ci şi din persistenţa in limba noastră a unui număr de cuvinte de origine latină
referitoare la noţiunile de bază ale religiei creştine. In această terminologie
nu se vede nici o urmă de ierarhie religioasă mai înaltă, ceea ce arată că noua
ideologie nu apucase încă să se organizeze mai temeinic, ci rămăsese într-un
stadiu primitiv, de răspîndire prin misionari la ţară. După secolul al VI-lea
legăturile oficiale cu autorităţile bisericeşti din imperiul de răsărit au fost
stingherite sau întrerupte. lmprejurarea că vechea nomenclatură creştină,
deşi rudimentară, s-a menţinut în limba română dovedeşte că populaţia roma
nizată din ţinuturile dunărene a continuat să rămină creştină. ln veacul al
IX-lea a avut loc încreştinarea oficială a slavilor din cuprinsul statului bulgar.
Religia creştină a devenit un instrument docil în slujba clasei stăpîni
toare din Europa feudală. Prin îndemnurile ei la supunere, sărăcie şi j erftă d e
sine, prin proiectarea fericirii depline într-o lume imaginară de dincolo de mor
mînt şi prin ridicarea la rang de dogmă a principiului nereacţionării faţă d e
violenţă, biserica a contribuit la slăbirea combativităţii maselor populare.
De aceea nu e de mirare că dezvoltarea relaţiilor feudale a dus pretutindeni la
întărirea bisericii şi organizaţiilor clericale. Reprezentanţii religiei de stat
mergeau mină în mină cu seniorii feudali şi stăpîneau împreună principalele
mijloace de producţie ale vremii, adică pămîntul cultivabil, pădurile, vitele
de muncă şi aşa mai departe.
In apusul Europei creştinismul a primit formă latină, iar in răsărit s-a
răspîndit prin limba grecească. Greaca şi latina erau considerate limbi „sfinte"
şi au rămas un timp singurele forme de manifestare ale cultului creştin. ln
orient s-a ajuns de timpuriu la ideea tălmăcirii cărţilor sfinte în limba fiecărui
popor. In veacul al IV-lea episcopul Ulfila a tradus Biblia în limba gotă ; în
secolul al VI-lea a avut loc o acţiune similară printre populaţiile de neam hunic
ale sabirilor de pe coasta Mării Caspice ; copţii din Egipt, etiopienii, sirienii,
armenii şi georgienii au îmbrăţişat de asemenea creştinismul în limba lor pro
prie, prin tălmăciri directe din greacă. Slavii nu puteau rămîne multă vreme
în afara acestor transformări. Mulţi dintre ei trăiau în vecinătatea grecilor
din Tracia, Tesalia şi Macedonia, fiind în măsură de a cunoaşte cultura bizan
tină prin mijlocirea limbii greceşti. Imperiul de răsărit a organizat episcopate
la Velikaj a, Smoleni, Servia (6 •li>v l:eppicov), Druguviti etc., adică în ţinuturi
locuite de slavi, aflaţi in cuprinsul împărăţiei bi zantine. Unii reprezentanţi
84 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PI NA IN SEC. XV
ai cultului erau de origine slavă, dar cunoşteau bine limba oficială a statului.;
adică greaca. ln fel ul acesta a avut loc treptat o între� ăt �undere �re �o-sla_va
şi o înrîurire reciprocă remarcabilă de-a lungul gram \ ei �tatulm b1z_antm,
intre Pontul Euxin şi Marea Adriatică. 1 nsu�i patriarhul dm Constantmopol
:'ll i cetas ( 766 - 780) era de neam slav (ă.7to îWV D„6.pcov). Simbioza greco
slavă din Tracia şi Macedonia, îndeosebi în ju rul Salonicului , a înlesnit apariţia
şi activitatea celor doi apostoli ai slavilor, Ciril şi Metodiu .
Bulgarii au primit creştinismul în mod oficial in anul Ş64 sub ţarul
Boris-Mihail : sîrbii s-au crestinat în anul 879, iar Rusia s-a convertit în anul
. , -
fil!.S , sub prinţul Vladimir. Numai factoru l geografic şi depărtările au pus

oarecare distanţă intre aceste date, care rămin convenţionale. Fenomenul
răspundea unor nevoi ale nemii, pe o întindere considerabilă, şi s-a ivit de
fa p t aproape în aceeaşi vreme la toţi slavii. În j urul anului 8fil> populaţia slavă
din i\loravia era creştină, iar cond ucătorul ei Ro�tislav avea neînţelegeri cu
bis�rica din Passau şi Salzburg, care prin mij locirea Romei se sprijinea pe
elementul etnic german din acele p ărţi, pe cind eneazul apăra interesele popu
laţiei slave. El s-a hotărît să-şi scoa t ă biserica d e sub influenţa clerului german
şi să-i dea un caract er slav, eu preoţi şi cărţi în limba slavă. ln acest scop a
trimis o solie la Constantinopol, la· împăratul Mihail al I I 1 -lea, şi a cerut eăr
turari şi cunoscăt ori ai dogmelor spre a-şi organiza biserica şi cultul din p atria
sa i.i:i limba slavă. Alegerea de la Constantinopol a fost cit se poate de nimerită.
lmpăratul a trimis pe doi dintre s u p uşii săi, cunoscători ai limbii slave, origi
nari din ţ.i nuturile slavizate ale Salonicului, anume fraţ.ii Constantin (Ciril)
şi Metodiu. Primul era profesor de filozofie la cea mai înaltă şcoală din Constan
tine-pol, iar al doilea înalt demnitar în administraţia imperi ului. D eşi slavi · la
origine, amîndoi ştiau bine greceşte şi prin calităţile lor deosebite se înălţaseră
tjînă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei bizantine. Ei au pornit în anul 863
sp�e Velehrad, capitala cnezatului lui Rostislav, unde au stat 40 de luni,
adică peste trei ani. Venind în Moravia, au eliminat din biserică limba latină
d� pînă atunci şi au introdus limba slavă. Tradiţia ne spune că n-au sosit
acolo cu miinile goale, ci au tălmăci t în acest scop o parte din cărţile de tell).elie
ale bisericii, din limba greacă în limba slavă, probabil într-un dialect slav
din preaj ma Salonicului, pe care-l cu noşteau bine de acasă. Pe atunci diferen
\,ierea lingvistică din sinul slavilor �ra încă neînsemnată, aşa incit dialectul
v orbit în j urul Salonicului era înţeles de către slavii de pretutindeni. Iniţiativa
a prins rădăcină şi s-a răspîndit apoi la t oţi slavii. ln lupta cu biserica R omei
ea a pierdut mai tîrziu teren în Polonia, B oemia, Moravia, Panonia, Slovenia
şi 'Croaţia, unde a biruit limba latină, pe cind la slavii din părţile de mai spre
răsarit a rămas ca limbă de cult limba folosită de apostolii Ciril şi Metodiu;
care s-a mai înnoit cu împrumuturi ulterioare din limba vie şi a stăruit la
:slavi pînă în zilele noastre. E a s-a impus şi la populaţia romanizată din ţinu
turile dunărene ; în principatele româneşti a sluj i t. în biserică şi ca limbă ofi
cială a statului pînă tîrziu în veacul al XVI I -iea. ln relaţiile internaţionale
polonii, cehii, ungnrii, croaţii , precum şi toată Europa de mijloc şi de apus
I NFLUENT A B1ZANTINA PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI 85
folosea limba latină, p e cind ruşii, românii, bulgarii şi sîrbii întrebuinţau limba
oficială a slavilor, a cărei temelie fusese pusă de către fraţii Ciril şi Metodiu '.
Unii cercetători au susţinut că slavii au cunoscut scrisul înainte de vea

cul al I X-iea. ln statul bulgar era folosită limba grecească ; ni s-a păstrat un
număr oarecare de inscripţii şi de fragmente de tratate cu bizantinii, din care
rezultă că in faza mai veche bulgarii întrebuinţau într-adevăr limba Bizanţu
lui 2 • Apărătorii teoriei că slavii au scris în limba lor înainte de Ciril şi Me
todiu se sprijină, între altele, pe cuvintele călugărului Hrabr din veacul al
X-lea, care în opera sa O pi.smeneh'b spune următoarele : „Mai înainte slavii
(sloCJene) nu aveau cărţi. Pe cînd erau păgîni, citeau şi ghiceau cu liniuţe şi
crestături pe răbojuri, iar după trecerea la creştinism se trudeau să scrie
cuvintele slave cu litere romane şi greceşti, fără rînduială. Şi aşa au făcut ei
multi ani. Dar mai pe urmă, Dumnezeu cel iubitor de oameni, care le rîndu
ieşte pe toate, le-a trimis lor pe sfîntul Constantin Filozoful, numit Ciril,
bărbat drept şi plin de adevăr, care le-a compus 38 de litere, pe unele după
chipul slovelor greceşti, iar pe altele după felul de a vorbi al slavilor" 3 • De
fapt acest pasaj întăreşte părerea că adevăratul iniţiator al scrisului slav a
fost Ciril. Rămîne probabilă doar ipoteza că scrisul inventat de Ciril a fost c.u
noscut şi răspîndit printre slavi înainte de misiunea sa în Moravia4• Slaviştii au
ajuns la concluzia că alfabetul glagolitic folosit de Ciril şi de ucenicii săi avea
la bază scrierea cursivă sau minuscula bizantină, pe cînd alfabetul chirilic,
introdus ceva mai tîrziu, reproducea cu mici modificări majuscula sau scr�erea
uncială a Bizanţului. Chirilica era mai simplă şi mai uşor de învăţ.at, de aceea
a învins cu vremea şi a îndepărtat scrierea glagolitică.
Cele clintii cărţi ale slavilor au fost tălmăcite din limba grecească. Aceste
monumente de limbă, păstrate in parte pînă astăzi, au o mare însemnătate
pentru noi din mai multe puncte de vedere. Mai întîi ele ne arată nivelul de
dezvoltare lingvistică a slavilor în veacul al I X-lea şi mijloacele lor de expresie
în comparaţie cu limba grecească a Bizanţului, care avea o tradiţie milenară.
Apoi felul de a reda numele proprii şi unele litere sau forme specifice ne ajută
să adîncim studiul J imbii greceşti înseşi, deoarece t raducătorii tălmăceau
dintr-o limbă vie, pe care o pronunţau într-un anumit fel, iar această pronun
ţare se reflecta şi în traducerile slave. Prin urmare, cine doreşte să ştie cum se
pronunţa greaca în secolul al IX-iea are de învăţat din studiul atent al tălmă
cirilor slave din acel timp. Pe de altă part e, tălmăcirile din veacul al IX-iea,
1 J A G I C, p . 9 ; J I R E C E K , Serb„ p . 1 7 4-1 89 ; l o R G A , Formes, p. 7 4 ; D v o R N I K , p . 239 ;

B X R B U L E s c u , p. 1 5-20 ; V A N W1J K , p . 1-12 ; CA P I D A N , Rom„ p. 61 ; L E V T S C H E N K O ,
p. 1 55 ; B R E H I E R , I , p . 135 ; V.U L L A N T, I , p . 1 1 ; D E RZAV I N , Ist. Bolg., I I , p . 8 ; Ist. Bolg„
I, p. 7 1-7 2 ; F. T R O G RA N CIC, Letteratura medioepale degli slaPi meridionali (dalle origini
al XV secolo) , Roma, 1 950, p. 27-75 ; E. G E O R G I E V, KupUA u Memoau1"t ocHoBonoAo:HCumu
Ha cAaB11HcKume ,1umepamypu, Academia de ştiinţe, Sofia, 1956.
z T H . � S P E N S K I , Jn. criptio11s de l' ancienne Bulgarie, in I RAI K , X, 1 905,
� . p. 1 73 - 242 ,
544-554 ; Die prowbulgarischen /nschrift.en herausgegebe n von Veselin Besevliev ' Aka-
demie-Verlag, Berlin, 1 963.
8 La B X R B U L E
s c u , p. 100 ; E. G E O R G I E v , C.1a6eHcKa11 nuc&MeHHocm& do KupuAa u
Me(fioau11, Sofia, 1952.
4 B E R N S T E I N , p . 1 05-1 06 ; V. T K A n r, C! K , Le moine Chrabr
et l'origine de l'ecriture
slaPe, B8, X XV, 1 964, p. 75-92 .
scrise într-un dialect slav din sud, nu erau prea depărtate în timp de slava
comună. D eci ele ne aj ută într-o anumită măsură să ştim cum arăta slava
vorbită, care a influenţat populaţia romanizată din ţinuturile dunărene : E � e
p risos să mai amintim ce uriaşă importanţă au aceste texte p entru 1s toria
.
limbilor si literaturilor nationale ale slavilor din zilele noastre. Cum hmba
românea;că a avut de la î ii.ceput strînse legături cu slavii, tălmăcirile cirilo-
metodiene interesează de aproape şi propria noastră istorie.
·
Ciril ( Constantin) s-a stins î n anul 869, în vîrstă d e 42 de ani. Fratele său
l\Ietodiu i-a continuat opera pînă în anul 885, dar s-a lovit mereu de rezistenţa
bisericii catolice. Liturghia în limba slavă n-a p utut p rinde rădăcini adînci
în regiunile vestice şi a fost „salvată" de b ulgari, de unde s-a lăţit apoi · spre
M acedonia, Serbia, Croaţia, populaţia romanizată din ţinuturile d unărene şi
Rusia. Această luptă s-a reflectat în textele cuprinse în aşa-zisele legende
p anonice, care cuprind amănunte despre viaţa apostolilor slavi Ciril şi Meto
diu ; ele au fost scrise î n veacul al I X-lea sau al X-lea5• Cel mai apropiat dintre
discipolii lor a fost Clement 6, mort în anul 910 la Ohrida, care devenise între
timp capitala spirituală a Mecedoniei. După el au urmat N aum, Anghelar, Gorazd
şi alţii. Munca acestora a dat naştere unei activităţi literare înfloritoare, care
a umplut tot secolul al X-lea şi s-a prelungit p în ă in preaj m a anului 1018,
cînd Peninsula Balcanică a căzut sub stăpînirea bizantinilor, în timpul dom
niei împăratului Vasile al I i-lea, zis Bulgaroctonul. Dar sporadic ea s-a desfă
şurat mai departe, apoi s-a înălţat din nou după anul 1 185, cînd statul b ulgar
a devenit iar indep endent. In veacurile X şi XI literatura a p utut înflori d e
asemenea ş i la slavii d i n afara statului b ulgar, care nu erau ameninţaţi în chip
direct de armele B izanţ.ului. Cu vremea limba acestor scrieri a început să se
împestriţeze cu elemente din limba vie şi să se diferenţieze treptat d e l a o
regiune la alta. Pentru a şti cum arăta limba p rimelor tălmăciri a fost nevoie
de o selecţie : cercetătorii au fixat un anumit număr de texte, considerate că
au aparţinut primilor tălmăcitori ; aceste opere, zise canonice, î n număr de 15,
dintre care 9 glagolitice şi 6 chirilice, ne dau o i magine destul d e clară despre
structura şi vocabularul celei dintîi limbi literare a slavilor 7•
Deşi avea la bază un dialect vorbit î n j urul Salonicului s au în Macedonia,
această limbă literară nu reproducea în mod mecanic graiul viu din acele
5 Viaţa lui Ciril a fost editată de E . D ti !ll !ll L E R şi F. M r K L O S I C H , în Die Legende l'om
heiligen Cyrillus, Viena, 1 870, iar Viaţa lui Mewdiu a fost dată la lumină de F. Mr K L o sr c H ,
s u b titlul Vita sancti Methodii, Viena, 1 870. 2ywoty Konstantyna i Mewdego (Obszerne) .
Przeklad polski ze wst{!pen i objasnieniami oraz z dodatskiem zrekonstruowanych tekst6w
staro-slowianskich sporzqdzit Tadeusz Lehr-Splawinski. Poznan , 1 953 ; F. D v o R N i K '
Les legendes de Constantin et de M�thode l'ues de Byzance, Praga, 1 933.
6 Amănunte despre activitatea lui, în Vita sancti Clementis graece ed. F. M r K L O S I C H ,
Viena, 1 87 4 .
7 Scrierile canonice sîn t cuprinse în : 1 . Codex Zographensis, 2 . Codex Marianus,
3. Codex Assemanianus, 4. Glagolita Clozianus, 5. Psalterium Sinaiticum, 6 . Euchologium
Sinaiticum, 7. Evangelium Ohridanum, 8. Codex Suprasliensis, 9. Savina Kniga, 10. Evan
ghelia l ui Undolski, 1 1 . Psaltirea Sluck, 1 2 . Foile de l a K iev, 13. Foile de la Praga, 1 4 . Foile
de Ia Viena, 1 5 . Fragmentele de la Hilandar. Amănunte la J A G I C , p. 1-20, L E S KI E N
p . 1-12, K u L' B A K I N , p . 1-1 7 , B l R B U L E s c u , p . 1 1 0-1 14, V A N WrJ K , I , p . 1 -1 5 ; VAIL�
L A N T, I, p. 1 -20 ; A.M. S E LISCEV, CmapocAaB11Hc1Cuu 11 3&11C, voi. 1-11, Moscova, 1 9 5 1-1 952 ·
T.S. T R U B E TZ KO Y , A ltkirchenslal'ische Grammatik. Schrift-, Laut- und Formensystem ' hg. vo �

R. J agodi tsch, Viena, 1 954 (SAW, 228, Abh. 4 ) .
INFLUENŢA BI ZANTINA PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI 87
ţinuturi. Primii tălmăcitori înfăţişau o doctrină cu totul nouă pentru slavi,

iar =această ideologie avea o terminologie precisă şi · abstractă. Pentru a reuşi,
era · nevoie să fie păstrată o parte din terminologia din original şi de multe
ori se făcea apel la calcuri sau la cuvinte compuse, create ad-hoc, care nu existau
în limba poporului. Prin urmare a avut loc o muncă grea de creaţie, din care
s-a ·închegat şi a prins viaţă o operă unică în fel ul ei, cu o limbă specifică, nouă
şi convenţională pe alocuri, dar înţ.eleasă de popor, cu toate că nu se mai aco
perea peste tot cu limba poporului, de la care pornise. Această limbă poartă
numirea de slavă veche sau paleoslavă. Textele în care ni s-a păstrat, adică
aşa-zisele scrieri canonice, s-au răspîndit pe un spaţiu întins, între Boemia,
Moravia, Panonia şi Croaţia la apus, Pontul Euxin la răsărit, Marea Egee la
miazăzi şi Rusia la miazănoapte 8• Operele ulterioare s-au abătut de la limba
scrierilor canonice şi au primit inovaţii din limba vie, care era deosebită de l a
o regiune la alta : î n Bulgaria a u fost influenţate d e limba bulgară vorbită ,
în Rusia de limba rusă, iar la noi de limba română. D e aceea monumentele
literare slave din veacurile X I I - XVII nu mai seamănă întru totul cu scrierile
canonice şi nici nu mai sînt unitare, cu toate că au la bază p aleoslava. Perioada
mai nouă, dintre veacurile X I I - XV I I , e numită în mod convenţional perioada
slavonă, iar documentelor ivite în cuprinsul ţării noastre li se spune de obicei
slavo-române.
Prima limbă literară a slavilor a mijlocit apoi liturghia popul a ţie
romanizate din ţinuturile dunărene. Felul cum s-au reflectat unele forme
lingvistice greceşti în paleoslavă a stăruit după aceea şi în limba română.
ln chipul acesta unele bizantinisme au la noi coloratură slavă, iar cîteva lati
nisme au trecut mai întii pe la bizantini şi slavi înainte de a aj unge la români.
Cîteva verbe greceşti au pătruns în paleoslavă sub înfăţişare de aorist, care
s-a păstrat şi în română : Â.Et7tEtv, EÂ.Elljla, lipsati, a lipsi ; Â.EttoupyEiv,
tM:ttoupy11cra, liturgisati, a liturghisi ; xeipotovEiv, exeipot6v11cra, hero
tonisati, a hirotonisi. Din paleoslavă unele calcuri după limba grecească au
pătruns în română, iar o parte dintre ele trăiesc şi astăzi, astfel : ă.crs�eta,
bez-zakonije, bazaconie ; 01ooe6Etv sau otspxecr0at, prohoditi, a prohodi ;
f:uayyt/..tOV „bună vestire" I blagoCJescenije, blagoCJeştenie ; eu/..oyEiV I " bene
<hcere", blagosloCJiti, a blagosloCJi ; 0eoÂ.6yo�, 6020c1108b, bogosloCJ 9• Studiul ştiin
ţific al limbii noastre fără luarea în considerare a întregului complex de pro
bleme din Europa sud-estică e cu neputinţă.
8 Denumirea de „veche bulgară", folosită de unii filologi, îmi pare mai puţin fericită
din pricina că pe atunci mai trăia încă bulgara turanică, vorbită de protobulgari, care nu
€ra o limbă slavă. Expresia „veche slavă bisericească" rămîne prea strimtă şi nu acopere
întreaga realitate istorică, deo arece literatura slavă din veacurile I X-XI era în parte
laică, iar limba ei se afla în slujba autorităţilor de stat de nuanţă civilă sau militară.
A. Leskien şi I. Bărbulescu îi spuneau „veche bulgară", A. Meillet şi A. Vaillant „veche
slavă", iar N. van Wijk şi L. I akubinski „veche slavă bisericească".
9 F. MI KLOSI C H , Die christliche Terminologie der slaPischen Sprachen. „Denkschriften
der kaiserlichen Akademie der Wissenschaften. Phil.- hist. Kl.", X X IV { 1 8 7 5 ) , p. 1-58
Das christliche Element in der topographischen Nomenclatur der Balkanliinder:
·
C. J I R E C E K ,
SAW, 136 (1897), Abhandlung X I ; N . I . ToLSTOJ, K Bonpocy o opeBHec11aB11HcKoM 113&1Ke
KaK 06111e1,1 11umepamypHOM 113blKe 10:»cH&1x u Bocmo1111&1x c11atJ1111, Vya, 1 961 , 1 , p. 52-66.
88 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M B l l ROMANE PINA IN SEC . XV
ln anul 864, cînd a avut loc increştinarea oficială a b ulgarilor, autori�

tatea statului lor se întindea şi la nord de Dunăre, în B anat şi Ardeal, pînă
l a Tisa, iar în Muntenia şi Moldova pînă la Prut. Sub domnia ţarului Sim�on
(893 - 927) această hegemonie s-a întărit, iar graniţele statului bulgar au .fost
impinse spre miazăzi pînă în Albania şi pînă aproape de Salonic şi Adrianopol.
Biserica bulgară era autocefală, iar în anul 9 1 7 arhiepiscopul ei a fost ridicat
la rangul de p atriarh. ln secolul al X-lea literatura slavă din cuprinsul statului
bulgar a luat amploare şi a constituit fără îndoială o atracţie pentru populaţia
romanizată. Această literatură era în mare p arte bisericească şi se compunea
din traduceri, dar cuprindea şi lucrări originale de istorie, filozofie, morală,
gramatică, ştiinţe naturale sau drept. Ţarul Simeon fusese educat la Constan
tinopol şi citise in tinereţe pe Aristotel şi D emostene : el dorea să ridice cul
tura din statul său pe aceeaşi treaptă cu cea bizantină. A încurajat traducerile
din limba grecească şi a pus el însuşi mina pe condei, alcătuind o culegere d e
excerpte numită Zlatostruj „Fîntîna d e aur". Şi-a împodobit p alatele din Pre
slav şi a îmbrăţişat cu interes toate ţinuturile statului său, care se întindea
pînă la M area Adriatică. Centrul cultural al Macedoniei era Ohrida. Aici a
activat cel mai apropiat dintre discipolii lui Ciril şi Metodiu, anume Clemens,
mort în anul 910. El a lăsat predici pline de miez filozofic şi alte scrieri. C<;m
stantin Presbiterul, originar din Salonic, episcop de B regalnica, a compus d e
asemenea predici după model bizantin ş i a tălmăcit d i n I oan- Gură-de-aur ş i
alţi scriitori greci. U n a d i n rugăciunile sale, în dodecasilabi, rămine c e a dintîi
încercare poetică mai de seamă a slavilor. ln Bulgaria de răsărit a muncit cu
rîYnă Ioan Exarhul, care a tradus din lucrările lui Ioan din D amasc, sub titlul
Slo�·o o pravej 1Jere (Cu1Jînt despre ade1Jărata credinţă) şi a scris o lucrare origi
nală, numită Şestodnev, în care încerca să înfăţişeze istoria creaţiei lumii ş i
a omului. L a începutul celui de-al şaselea Cuvînt (Slovo) s e găseşte o strălucită
descriere a palatului din Preslav, a ţarului şi suitei sale, a bisericilor şi celor
l alte clădiri din capitală. Pentru prinţul Svjatoslav al Kievului a fost alcătuită
o culegere de tălmăciri mai vechi, făcute în j urul anului 900 : această CulegerP
(lzborniko) ni s-a păstrat intr-un manuscris din anul 1073, al doilea ca ve
chime din toată lumea slavă. I ntre anii 927 - 968 a apărut lucrarea călugă
rului H rabr despre scrierea slavă (O pismeneho) , în care acesta lua apărarea
alfabetului şi scrierii lui Ciril şi Metodiu în contra atacurilor grecilor din vremea
aceea. El arăta printre altele că nici grecii n-au avut la început alfabet pro
priu , ci scriau cu caractere feniciene. Srrierea lor îşi avea rădăcinile în trecutul
păginesc, pe cînd cea slavă a pornit de la înţeleptul Ciril, care era creştin.
Din cuprinsul scrierii se vede lămurit cit de înverşunată era opoziţia Bizanţului
împotriva înnoirilor culturale ale slavilor. Cosma Presbiterul a alcătuit predici
(Besedi) împotriva bogomililor ; în ele au p ătruns şi cîteva ecouri ale vieţii
sociale şi eclesiastice contemporane. Literatura laică bizantină a lăsat urme
în unele cronici , în tălmăcirea „Fiziologului" bizantin, in scrieri de medicină,
)
astronomie şi astrologie, în legenda războiului troianic, în faptele lui Alexandru
.Machedon, în povestirea despre Varlaam şi Ioasaf, în Esopie etc.
1n secolul al X-lea pot fi puse începuturile liturghiei slave la români.
Ele d atează probabil din prima j umătate a veacului , adică din timpul dom
niei lui Simeon (893 - 927), cind s-a înfiripat la noi şi o ierarhie bisericească
dupii modelnl celei h11Jga re. D i n neferirire, şti rile i i:;torice nu nr. spun nimic
INFLUENŢA BIZANTINA PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI 89
în , această privinţă, iar despre populaţia romanizată rămîne să facem doar

simple presupuneri. Ea era o societate diferenţiată şi dezvoltase în sinul ei
relaţii feudale. Liturghia slavă a existat la noi înainte de venirea maghiarilor
şi s-a răspîndit în Bulgaria apuseană şi în Rusia. Introducerea ei a fost deter
minată de legăturile politice şi de faptul că în ţinuturile noastre exista şi o
minoritate slavă. Limba veche slavă a depăşit sferele eclesiastice şi a devenit
limbă de stat şi de relaţii internaţionale. Toate acestea sînt ar umente care
P.ledează în spriiill_!Iţjpotezei că liturghia slavă din statul b aru a pătruns
aproape concomitent şi la populaţia romanizată de pe cele două maluri ale
Dunării încă din veacul al X-lea 10• Introducerea liturghiei la slavi şi apoi la
români a adus cu sine o terminologie specifică, legată de organizarea cultului,
a ierarhiei bisericeşti, a calendarului şi sărbătorilor etc. Această terminologie
avea. o �jrmdaţ.ie reiltrinsă: şi rămînea aproape nec_�1noscu tă maselu.r populare.
Ea a început să pătrundă în i omână încă din veacul al X-lea şi s-a îmbogăţit
treptat, in aşa măsură incit în veacul al XIV-iea ( cînd aveam o ierarhie bise
ricească temeinic constituită, dovedită prin documente) era completă. Ter
minologia aceasta poate fi parţial reconstituită cu ajutorul textelor paleoslave.
a documentelor slavo-române din veacurile XIV - XV şi a tălmăcirilor româ
neşti din secolul al XVI-iea. Cit priveşte cronologizarea, pornim de la presu
punerea că termenii elementari şi strict necesari sînt vechi, deoarece existenţa
unui cult cit de sărac nu poate fi concepută fără dînşii. Mai greu de hotărît
este drumul străbătut de ei, deoarece numai o parte a venit prin filieră slavă,
iar alta a putut veni cj_irect_ din��ac� bizantină. Dar şi aici găsim un punct de
sprijin in paleoslavă ; cind întîlnim un termen oarecare în paleoslavă sau în
textele slavone anterioare veacului al X IV-iea, sîntem îndreptăţiţi să afir
măm că el a intrat în română mai degrabă prin filieră slavă decît direct din
greaca bizantină, cu care am avut legături mai slabe <lecit cu slavii .
Terminologia religiei creştine s-a înfiripat treptat şi s-a hrănit din cultura
păgină, care avea o tradiţie strălucită. Dorinţa de a asimila această moştenire
culturală s-a ivit la toţi reprezentanţii mai de seamă ai noii ideologii şi a con
diţionat în bună parte succesul ei. Grecii au împrumutat din răsărit, dar au
selectat cu pricepere şi au dezvoltat propria lor putere creatoare, iar romanii
au mers pe acelaşi drum, însă au intervenit şi cu o superioritate de organizare,
căci răspîndirea religiei creştine în regiuni îndepărtate a fost mult uşurată
IOM U R K O , p. 36-54 ; J. M E L I C H , A� LPH , X X X I I , 1 910, p . 9 2 ş.u. ; Z L A TA R S KI,

7 2-85 ; MLA D E N OV, Geschichte, p . 7 2 ; K u L B _\ K I N , p . 6 ; B X R B UL E s c u,
•
Geschichte, I, p .
p. 93-99 ; P. P. P A N A I T E s c u , La litterature slaCJo-roumaine (XV-eme-XVll-eme siecle)
et son importance pour l'histoire des litteratures slaCJes, Praga, 1 931 ; Interpret„ p. 20 ; V. Po
GORELOV, BS, I I , 1 930, p . 1-2 8 , SBN, V, 1 939, p . 534-540 ; W E I N G A R T MILOS Le CJoca
bulaire du CJieux-slaCJe dans ses relations apec le CJocabulaire grec, in SBN, 'V, 1 939,
P: 56 4 577 ; D E R,h V I N , J_st. Bolg„ I I , p . 1 6�1 7 ; RosETTI, I LR, I I I , p . 33 : „Organizarea
. �
b �ser�? n. bulg!lre 11_1 stricta
_ dependenţă de B 1 z �!1 ţ va avea urmări importante pen tru orga
n !zaţn! e rom 3: ne � tI de sta ţ de la nordul Dunărn, care se vor dezvolta sub influenţa culturii
b1zantme, prm mtermedrnl statelor slave sud-dunărene ; J A K U B I :'<I S K I , p. 85 ; B n E H I E R ,
I , p . 1 35-1 39 ; A . G R E r. u [ P . P. PA N AI TE s c u ] , „Studii ş i cercetări de istorie mPdie", I ,
1 , 1950, p . 234-236.
90 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMANE PINA IN SEC. XV
de existenţa unei unităţi politice atît de întinse cum era împărăţia romană 11•
Vom discuta mai j os terminologia intrată în J!aleoslavă şi română, folosind
mijloacele lexicografice citate în bibliografie. l ncepem cu termenii privitori
la cult în sens restrîns, adică la ritual.
Limba ritualului era hieratică, statică şi solemnă. Nu totul p utea fi
priceput în amănunţime, dar se transmitea mai departe în chip imuabil,
fiind socotit parte integrantă dintr-un lucru „sfînt". Faptul că limba de ritual
era uneori străină şi neînţeleasă de ascultători nu stînj enea activitatea bisericii,
ci părea să dea slujitorilor ei un adaos de prestigiu. Respectul p entru tradiţie
şi alte cauze ne fac să înţelegem mai uşor de ce limba latină s-a p ăstrat pînă
astăzi în biserica catolică, iar paleoslava a stăruit la noi timp de mai multe
veacuri . I ntroducerea liturghiei slave la români nu constituie neapărat u n
argument c ă populaţia de pe atunci înţelegea paleoslava, c i arată numai o
dependenţă politică faţă de lumea slavă. Paleoslava deţinea în Europa de ră
sărit rolul limbii latine din Europa apuseană, i ar românii au adoptat-o în
mod firesc ca limbă de cult şi de administraţie, aşa după cum ungurii au pro
cedat într-o situatie similară fată d e limba latină.
Ş
Unele expre�ii stereotipe i înţepenite n-aveau un înţeles lămurit nici
în originalul grecesc, unde pătrunseseră din ebraică. In limba de origine ele
erau refrenuri simple şi inteligibile, dar au trecut apoi ca formule fixe în greacă,
latină, p aleoslavă şi în alte limbi. Astfel aleluia, aliluia (0.Â.Â.T)Â.Otryta, aÂ.Â.T)Â.Ouîa)
însemna în ebraică „slăviţi pe dumnezeu" şi apărea ca un refren de laudă
în cintări sau mai ales în psalmi, amin (aµftv) era o formulă liturgică c u sen
sul „ aşa să fie" şi încheia de obicei un verset sau o rugăciune, iar osana (chcmva)
se înfăţişa ca o invocaţie repetată de sprijin, cu înţelesul „ aj ută-ne" 12• Ele au
depăşit pe alocuri sfera îngustă a cultului şi au p ătruns în limba de toate
zilele, în care mai întîlnim şi astăzi interjecţiile aliluia şi amin cu sensul „ s-a
sfîrşit, s-a dus pe copcă" , apoi expresiile a-i cînta (cuiva) aliluia „ a-i face pro
hodul, a-l înmormînta", cîtu-i aminul, pînă la amin „niciodată" sau a aduce
osanale „a slăvi, a lăuda în mod exagerat".
I n terminologia eclesiastică observăm două straturi d e cuvinte : unul
d e provenienţă laică şi cu o mare vechime şi altul proaspăt, ivit în împre
j urări specifice, o dată cu dezvoltarea şi organizarea cultului creştin. Biserica
n-a avut nevoie să inventeze, ci a adaptat numai lexicul curent la nevoile
sale : sursa cea mai abundentă a izvorît totdeauna din activitatea practică
a oamenilor pentru dobîndirea celor de trebuinţă vieţii. Ritualul consta din
cîntări, lecturi sau predici şi din acţiune prin mij locirea unor obiecte : muzica
vocală sau instrumentală ocupa un loc de seamă. Verbul Ka8il,:ro sau Ka8il,:oµai
11 H . J A N SSE N , Kultur und Sprache. Zur Geschichte der alten Kirche im Spiegel der
Sprachentwicklung. Von Tertullian bis Cyprian, Nijmegen, 1 93 8 ( Latinitas Christianorum

primaeva, 8 ) ; 1\1. A. SAI N J O , Semasiologische Untersuchungen uber die Entstehung der christ
lichen Latinitiit, H elsinki, 1 940, „Annales Academiae Scientiarum Fennicae", B, XLVI I ,
1 ; H . R H E I I'\F E L D E R , Kultsprache und Profansprache i n den romanischen Liindern. Sprach
geschichtliche Studien , besonders zum Wortschatz des Franzosischen und des Italienischen,
Geneve-Firenze, 1 933 (Biblioteca dell' „Archivum Romanicum", I I , 1 8) ; A. T H I E R BACH,
Untersuchungen zur Bennenung der Kirchenfeste in den romanischen Sprachen, Akademie
Verlag, Berlin, 1 951 ; R. I u. VIP P E R, Pwu u paHHee xpucmuaHcmBo, Editura Academiei de
ştiinţe, Moscova, 1 954, p . 1 25-HL
12 LA M P E , p . 57 ; PoPJ N C E A N U , p . 1 05, 1 20, 1 88.
INFLUENŢA BI ZANTINA PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI 9}
h;tsemna „mă aşez, stau p e scaun" , iar ci.K6.0tO'toi; avea sensul „neaşezat'.'
sau . ,,'stînd în picioare". Imnul numit acatist ( ci.K6.010"t0s uµ voi;, in paleoslavă
akatistb) a apărut abia în secolul al V i i -lea, sub ameninţarea unui dezastru
asupra capitalei împărăţiei bizantine, în anul 626, cînd preoţii şi poporul
se sculară în picioare şi cîntară vreme îndelungată rugăciuni de slaYă 13•
Adjectivul 0.v-ricprovoi;, uzual înainte de creştinism, se întîlneşte în opera lui
Platon ca termen muzical cu sensul „care sună în acord cu, care însoţeşte".
ln cultul creştin ci.vticprovov (în paleoslavă antifonb) era un verset din psalmi
repetat de două coruri sau două voci, ca şi cum şi-ar fi răspuns una alteia.
Alt imn, cîntat la începutul slujbei, se numea cata"asie (KatapaO"ti;, kataraszja)
„ coborîre", cuvînt întîlnit în literatura grecească începînd de la H erodot H.
ln, schimb KOVtaKtov (condac, kondakb), un derivat de la adjectivul KOVt6i;,
-fi , -.6v „mic, scurt", apare abia în epoca bizantină 15• Verbul '1j16.A.Â.ro „lovesc
coardele unui instrument, cînt din liră" şi substantivul ':l'aÂ.µ6i; „cîntec de
liră" se întîlnesc la poetul Pindar, dar tp67tap1ov „tropar", scurtă cîntare
de laudă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment oarecare, apare în
texte abia în secolul al VI-lea al erei noastre 16• 'YaÂ.tfi ptov „instrument cu
coarde, harpă", atestat la Aristotel, are la creştini înţelesul de „psaltire, no
taţii pentru cîntarea psalmilor" 17• A1t6crt0Â.oi; „sol trimis departe" şi Ka0tO"µa
•
„acţiunea de a se aşeza" (la creştini cu sensul „parte a psaltirii care se ascultă

stînd aşezat") sînt de asemenea cu mult mai vechi <lecit creştinismul. Euayyt1.10v
„recompensă, veste bună" se întîlneşte la H omer, iar i::uayyi::Â.{�ro „aduc o
veste bună" apare şi în literatura păgînă. Fonetismul nostru dialectal "an
ghelie are un înaintaş îndepărtat în secolul al X i i -lea, la poetul bizantin
Theodoros Prodromos : payytA.10v18• Mineiul (de la µfiv, µ11v6i; „lună" , în
paleoslavă minej, mineja) arăta rînduiala slujbelor religioase, pe luni şi zile.
Derivatul µ11vmtoi;, -11 1 -ov „care durează o lună" e atestat la Eschil, iar
'to µT)vtaîov „durată de o lună" apare în versiunea grecească a Septuagintei
în veacul I înaintea erei noastre. Patericul (de la 1tatfip „tată") expunea şi
tîlcuia unele fapte din viaţa vechilor călugări sau părinţi ai bisericii. Adj ec
tivul 7tan:p1K6i;, -ÎJ , -6v e atestat tîrziu, abia în secolul al V i i -lea 19• TumK6i;,
-fi , -6v „conform unui tip, tipic" e antecreştin, dar wmK6v (în paleoslavă
tipikb „tipic") cu înţelesul „ansamblu de reguli şi norme după care se săvîr
şesc slujbele religioase" a luat naştere relativ tîrziu, începînd cu secolul al
IV-lea, în mînăstirile de călugări. Triodul (tp1 <!>010v, triodb), carte numită
aşa pentru că cele mai multe dintre troparele ei erau tp1<!>om „întreite cîn
tări", se înfăţişează de asemenea ca un termen specific creştin, atestat întîi
în anul 827. Verbul Â.ttavi::uro „mă rog, implor" se întîlneşte la Homer, iar
substantivele Â.tmvda, Â.ttÎJ (în paleoslavă litanija, litija) apar înaintea
erei noastre, cu înţelesul „rugăr:iune" . Prin Â.Ettoupyia vechii greci înţelegeau )
diferite servicii de folos obştesc ori prestaţii în muncă sau în produse în fa-
13 L A M P E , p. 57 ; PO P I N C E A N U , p. 1 1 6.
u B A U E R , p . 808.
15
S o P H O C L E s , p . 680.
16
I d . , p . 1 096 ; Po P I N C E A N U , p . 1 3 8, 1 66, 2 2 2 ,
1 7 LI D D E L L-SCOTT, p . 2018.
1 8 B GV, I , 64, 353 ; D LRM, p . 282.
19
S o P H O C L E S, p. 863 ; PoPI N C E A N U , p . 232.
92 I N F LUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBJ I ROMANE P I N A IN SEC. XV
voarea statului. Att'toupy6; însemna „ care munceşte pentru popor", Iar

Â.Et'toupyâoo „ slujesc comunităţii sau îndeplinesc un . servici? obştesc gratuit" .
Mai tîrziu, de pildă, la Aristotel, A.tt'toupyia era orice slujbă sau ceremonie
publică. Cuvîntul avea o lungă tradiţie cînd a fost receptat de creştini, care
J-au preluat şi l-au răspîndit mai departe : prin paleoslavă cuvîntul a pătruns
în română, unde întîlnim şi sinonimul de origine slavă slujbă .20• Mătania,
metania (µe•avoia „căinţă, părere de rău " , în paleoslavă metanija, metanije)
isi avea de asemenea izvorul în literatura mai veche grecească. PanahUla
( �avvuxi;, acuzativ 1tavvuxioa, din 1tăv „întreg" şi vu� „noapte", în paleo
slavă pan ih ida , panahUla) era un serviciu religios care ţinea toată noaptea :
la Herodot cuvîntul 1tavvuxi; însemna „sărbătoare nocturnă'\ iar la Aris
totel 7tavvuxi�(J) avea înţelesul „ veghez toată noaptea". Ilapacrwcn; „ ac
ţiunea de a sta alături, a asista'·, atestat l a Platon, a primit la creştini înţe
lesu l mai restrîns de „slujbă in amintirea celor dispăruţi" (parastasa, parastas).
IIpocrKoµi�ro '·aduc, ofer'· apare l a Tucidide, d ar substantivul 7tpocrKOµtoit
„aducerea j ertfei, ofrandă" (în paleoslavă proskomidija) se întîlneşte abia în
l iterat ura creştină 21•
Ritualul era îndeplinit nu numai c u lecturi, cintări sau acţiuni simbo
lice, ci şi prin mijlocirea unor obiecte materiale, care constituiau o parte inte
grantă a cultului. Nomenclatura acestor obiecte era mai veche decît creşti
nismul, dar termenii au căpătat aiioi nuanţe deosebite şi sensuri precise,
s-au fixat şi au dobîndit o mare putere de circulaţie, p ătrunzînd mai întîi
in latină, apoi în p aleoslavă şi în alte limbi. Unele din aceste nume nu sînt
atestate în cele mai vechi texte slave din veacurile I X-X, ci apar abia mai
tîrziu în scrierile slavone din Bulgaria, Serbia, Principatele româneşti sau
Rusia, însă presupun o circulaţie activă încă din timpul lui Ciril şi Metod"iu ,
:
d eoarece s e leagă strîns de ritual, chiar î n forma lui cea mai simplă.
·
Vălul de pe altar care acoperea j ertfa simbolică a darurilor şi se p unea

la prescomidie se numea aer (ait p , în textele slave aera , aira). Cuvîntul ci.fl p
avea l a H omer înţelesul „aer, atmosferă" şi abia în epoca creştină a primit
un sens ecleziastic special22• Verbul ayta�etv ,,a sfinţi" şi substantivul ayirmµa
,,lucru sfinţit" erau cunoscute mai de mult, însă în ritualul creştin ayiacrµa
a căpătat sensul specific „apă sfinţită" şi a pătruns la sîrbi (agiazmă, popular
adzijăzma} , albanezi (ajazme) , meglenoromâni ( gh i azmă) , bulgari (agiazma)
şi româ n i (agheasm ă , aia:.mă, ia:.m ă) . Răspindirea cuvîntului e dovedită
şi prin existenţa unor derivate ca aghea_:.r11 ător „ vas, recipient pentru agheazmă"
şi aghe:.m ui .. a stropi r n agheasmă·'. ln limba poporului, aghezmu i t înseamnă
la figurat „udat , băut, turmentat" 23• 'Aµv6; „miel'' a devenit pentru creştini
s imbolul c urăţeniei suflet eşti, al nereacţiunii faţă de violenţă şi al j ertfei
de sine, fi ind aplicat la persoan a lui H ristos. Din acest cuvînt grecesc şi sufixul
slaY -aţo a luat naş tere în paleoslavă cuvîntul agnaţa (în română agneţ) ;
el î nsemna acea părt i cică din piinea rituală pe care preotul o scotea din
2 0 J . 0 E H L E R, RE, X l l , 1 9 2 5 , col. 1 8 ?1 ş.u. ; M1 K L o s 1 c H , LPS, p . 338 ; VA s " E R ,

SlaroslaCJ., p . 1 1 5 ; T A G L I AV I N I , p . 37-39.
21 L
r n n E LL-Sco T T, p. 1 5 1 7 ; Po P I '< CE A N U , p . 1 9 1 .
22 L A :M P E , p . 4 1 ; SJ SS, p . 1 7 .
�a "\1 r. Y F. R , E\\'AS, p . 6 ; M u R N U , Elem . , p. 2 ; V A s � E R , Serbokr., p . 4 L
pr�scură şi o aşeza pe disc, cînd oficia liturghia 24• Restul prescurii era împăr
ţit credincioşilor la sfirşitul liturghiei şi se numea anaforă sau nafură, de la
avmpopci „prinos, dar, ofrandă", în textele slave vechi anafora, în bulgară
nafora, în albaneză nafore, în sîrbă nafora, navora, nafora, în aromână ana{ură.
Popularitatea cuvîntului se explică prin aceea că obiectul respectiv venea
in, contact cu masele largi de credincioşi şi ieşea din cercul ermetic în care
rămîneau de obicei alţi termeni similari 25• A ntimisul era o pînză cu chipul
lµ'i. Hristos crucificat sau aşezat în mormînt, consacrată de episcop, cu de
stinaţia de a fi aşezată pe altar, în timpul oficierii liturghiei. Cuvîntul av
nµftcnov, avnµicnov, creaţie relativ tîrzie din âvti „în loc de, pe" şi la
tinul mensa, popular mesa „masă", ilustrează bine un aspect al raporturilor
lingvistice latino-greceşti şi reprezintă la noi o influenţă latină indirectă
pătrunsă prin Bizanţ şi slavi. El a aj uns la slavi (antimiso) o dată cu litur
ghia creştină 26• Vechiul grecesc ă�uµo� „nedospit" a trecut în latină (azymus)
şj .de acolo în limbile romanice apusene. La noi a venit prin mijlocirea cărţilor
bisericeşti scrise în paleoslavă. 'A�uµo� ăpto� sau simplu ă�uµov, plural ă�uµa
eva: pîinea rituală făcută din aluat nedospit (adzimă, secolul al XVI-lea).
ln limba comună înseamnă turtă din aluat nedospit coaptă de obicei p e
cărbuni s a u î n spuză. Cuvîntul s e întîlneşte ş i în legiuirea lui Ştefan Duşan
din. veacul al X i i i -lea sub forma azimbstovo „folosirea azimei", dar era u zual.
fără îndoială, cu mult mai înainte. Aromânii zic adzimă, adzîmă, iar daco
românii cunosc derivatele azimioară, azimit „sărbătoarea azimelor" (la Coresi,
in . .veacul al XVI-lea) şi azimiu, azimie (la Vasile Alecsandri) 27• Cuvîntul
Kcioo�, diminutiv Kaoiov, de provenienţă mediteraneană, cu sensul „vas
pentru păstrat vinul şi alte lichide" şi cu corespondenţi în eb.raică
arabă (lţădils) şi latină (cadus) , a stăruit în greaca bizantină, s-a pă�trat
pînă astăzi în dialectele greceşti din Italia de miazăzi şi a fost transmis sla
vilor. Nu apare în cele mai vechi scrieri slave, zise canonice, ci în texte mai
tÎll2lii, dar era cunoscut, probabil, încă din secolul al X-lea. E atestat în bul
gară (kada) , sîrbocroată (kad) , aromână (cadză) , albaneză (cade) , maghiară
(kdd) şi . română (cadă „vas mare de lemn pentru aghiazmă" ) . I n greaca
bizantină avea şi variantele Kciot, tcliotov, care explică mai bine formele
slave. La noi a venit prin filieră bulgară28• KuµpaU„ov „instrument muzical"
s.e intîlneşte la poetul Pindar şi prozatorul Xenofon, apoi în Noul Testament
şi. literatura bizantină, de unde a trecut la slavi şi e atestat în textele slavone
(k�mvalb) din veacul al X i i i -lea. Deoarece cuvîntul era prezent în biblie,
paJe firesc să fi fost cunoscut de slavi încă din secolul al X-lea, de unde a
ţrecut la români (chimval, la Dosoftei), dar n-a depăşit sfera îngustă a cercu
ri�o� ecleziastice. KuPoonov, cu sensul 9fJKTt „cutie", lipseşte la scriitorii
clasici, însă e atestat la Procopius din Caesarea, in veacul al Vl-lea. In paleo
slavă (kivotb) e prezent în cele mai vechi texte, ,de unde a trecut la români
;:• ·'
/, � '. 24 SJSS, p. 14 ; PoPI NCEAN u , p. 230, 233.

2liMI KLOSICH, Fremdw., p. �1 ; M E Y E R , EWAS, p . 296 ; M u R N U , Elem., p. 4 ; M L A
D.: E N OV, Recnik, p. 6 ; GE A G E A , p. 102 ; VAS M E R , Serbokr. ; P APA HAG I , Dicţ. , p. 98 .
· 28 SoPH OCLEs, p. 1 8� ; L A M P E , p. 155.
• ·
.
27 DA, I , 1 , p. 392-393 ; M E Y E R· L ii B K E , R E W, 850 ; GEAGEA, p. 95.
' · ' · · 28 MI KLO:>ICH, Fremdw., p . 22 ; · MEYER, EWAS, p . 164 ; Ro HLFS, L G I I , p . 1 93 ;
MLADENov, Recnik, p. 226 ; FR1 s x: , p. 751-752 ; P A P A H A G I , Dicţ., p. 236.
(chi"ot) împreună cu liturghia slavă 29• Aristotel cunoaşte cuvîntul KOÂ.Â.uf}ov

cu înţelesul „prăjitură sau o specie de plăcintă". l n veacul al IV-lea al erei
noastre pluralul K6J..u pa, K6J..J.u. pa, KoÂ.pa, K6J.. P ta însemna „boabe de' · grîu
fiert, probabil îndulcite" . Prin bizantini termenul a trecut l a slavi cu înţelesul
ecleziastic „ preparat alimentar făcut din grîu fiert şi nuci pisate, împărţit
ca pomană la înmormîntări şi p arastase" : koli"o în p aleoslavă, koli"o în b ulgară
şi rusă, kOlji"o în sîrbocroată. I n neogreacă accentul cade de asemenea p e
silaba a treia din urmă (K6A.J..u pov). Schimbarea accentului p e silab a a doua
în coli"ă ( atestat întîi l a Varlaam, în prima jumătate a secolului al XVI I -lea)
s-a petrecut pe terenul limbii româneşti. Cuvîntul a ajuns popular în deri
vate cum ar fi coli"ar „mîncător de colivă" , coli"ioară, încoli"at (la Creangă)
sau în expresii ca miroase a coli"ă „e aproape să moară", cînd mi-o face coli"a
„cînd voi muri", a mînca cuiM colfra „ a-l vedea mort" 30• Din greaca clasioă,
xpicrµa „unsoare, parfum" a supravieţuit în literatura bizantină, a trecut
în cele mai vechi texte slave sub înfăţişările krizma, kriz&ma, apoi în sîrbo
croată, slovenă, cehă şi polonă, iar de aici, prin mijlocirea limbii ucrainene
(kryima) , a aj uns în Transilvania de nord şi în Moldova, unde crijma e „bucata
de pînză nouă, în care se înfăşoară copilul la botez, după ce e scos din apă".
Pe p arcurs a avut loc o schimbare de înţeles, fără să p utem preciza cînd şi
unde 31• Din oioKOt; „disc"' atestat la H omer, s-au format în p al eoslavă două
forme, anume disk'b şi diskos, care au trecut în română sub înfăţişările 'disc
şi discos sau discus. Obiectul denumit de ele era o placă d e lemn sau metal
pe care se strîngeau în biserică banii dăruiţi de credincioşi. Cuvîntul stKrov
(gen. dK6voi;, ac. EÎK6va) „portret, imagine, icoană", apare l a H omer ş i
a luat o mare extensiune l a scriitorii creştini, fiind atestat în inscripţiile din
provinciile dunărene, începînd din veacul al I I I -lea al erei noastre, d ar nu
apare în i zvoarele latineşti decît în secolul al VI-lea 32• ln română n u provine
din limba latină, deoarece din latinescul icona ar fi trebuit să avem în mod
normal un presupus *icună. Din greacă a trecut in albaneză (ikone) şi paleo
slavă (ikona, ikuna) , de unde a aj uns apoi în bulgară, sîrbă şi rusă (ikona) ,
în română şi aromână (icoană) . 1 n aromână a putut veni şi direct din grea
că. Pupitrul pe care se punea o icoană în biserică se numea EÎKovocr-râcrtov
în paleoslavă ikonostaso, în română iconostas. Alteori dKovocr-racrt0v în
semna şi „catapeteasmă'' : cuvîntul nu se întîlneşte în textele sau inscripţiile
anterioare erei noastre, ceea ce înseamnă că e o creaţie creştină 33• Din µupov
„parfum lichid, esenţă parfumată" , atestat în secolul al V I -lea înaintea erei
noastre, avem în p aleoslavă miro, în română şi aromână mir, n'ir „untdelemn
sfinţit, folosit la săvîrşirea ritualului". Adjectivul 1tavaytoi; „ atotsfînt�' . e
de asemenea un termen creştin, neîntîlnit mai înainte : femininul 1tavayia
2 9 P R O C O P . , De aed„ I, 7, 4 şi 1 5 ; MuRN U , Elem., p . 1 4 ; DA, I, 2, p. 396, in

Psaltirea scheiană, 278, 1 1 .
80
S o P H O C L E s , p . 6 7 5 ; B E RN E K E R, I , p . 547 ; M L A D E Nov, Reenik, p . 2li6 ; DA,
I, 2 , p . 659-660.
3 1 DA, I, 2, p. 907 ; B E R N E KER, p . 619 ; PoPI N C E A N U , p . 33, 1 3 7 , 266. " •
32 AEM, X I X, 1 896, p. 226, m. 92 e:hc6va A.mvi:Ttv tcrop� q>9tµi:voto KupiA.A.ou,

Tomis ; „Spomenik", L X X I , 1 9 3 1 , p. 26 6p� tµt'iv e:!K6va, !;i:ve:, Stobi, sec. 1 1-111.
33 MI KLOSICH, LPS, p. 254-255 ; M E Y E R EWAS , p. 1 5 8 ; B E R N E KER, I , p . 424 ; MLA.-
„
D E N OV, Recnik, p . 221 .
„preasfînta" se aplica de obicei mamei lui H ristos sau însemna o bucată de

prescură pe care era încrustat chipul ei : în paleoslavă panagija, în română
panaghie. Numele sărbătorii paştelor a venit la noi din latină (Paschae) ,
iar denumirea pîinii rituale folosite cu acest prilej s-a introdus probabil abia
in secolul al X-lea din p aleoslavă (pascha, paska) , cu toate că şi derivarea
din latină (pascha) e cu putinţă din punct de vedere formal. ln greacă Ilacrxa
era indeclinabil, pe cînd în latină a fost înglobat la categoria substantivelor
de declinarea întîi (Pascha, -ae) sau a treia (Pascha, -atis) . Forma româ
nească Paşti, provenită din pluralul latinesc Paschae, se explică prin faptul
că sărbătoarea ţinea mai multe zile : ea n-are analogii in alte limbi romanice
şi nici în albaneză, unde s-a păstrat forma latină de singular (Pashke) 34•
Paharul cu picior în care se păstra în biserică j ertfa sfinţită, numită cumini
cătură, se numea 1tOtftp1ov, cuvînt întîlnit la H erodot cu sensul „pahar, vas
de b ăut" : prin paleoslavul potin, avem în română potir, atestat pentru prima
oară în Biblia de la 1688. De la 1tpocrcpopa „prinos, ofrandă, hrană" s-au dez
voltat în paleoslavă formele prosfora, prosfura, proshura şi proskura. Ultima
dintre acestea a constituit punctul de plecare pentru românescul prescură
„pîinişoară din care se pregătea cuminicătura şi se tăia anafura" 35• l:µupva
(atestată întîi la H erodot) era numele răşinii aromatice extrase din scoarţa
unui arbore exotic ; ea ardea răspîndind un miros plăcut şi putea fi folosită
in medicină şi în ritual. Cuvîntul a trecut în latină, dar n-a supravieţuit în
limbile romanice apusene. Din greacă, prin mijlocirea paleoslavei (smin,na) ,
a trecut în bulgară, veche sîrbă (smiirna, smirna, popular izmirbna) , rusă
şi română (zmirnă, în Biblia de la 1688) 36•
Clădirile şi mobilierul cu caracter religios erau tipice şi tradiţionale.
Arta lor a evoluat încet şi s-a răspîndit de la un popor la altul, iar nomencla
tura a păstrat mult din forma originală dată de greci. Amvonul (ăµprov,
am'1on) , era un fel de tribună rotundă şi mai ridicată în interiorul bisericii,
de unde se citea evanghelia sau se predica. Cuvîntul se întîlneşte mai întîi
la Eschil şi Platon cu înţelesul „margine reliefată şi rotundă". ln greacă verbul
1Catmn:tavvuµ1 însemna „desfăşor, acopăr, întind ceva deasupra", iar sub
stantivul Kata1t&tacrµa avea înţelesul de „acoperemînt, cortină". Katapetazma
din paleoslavă, catapeteasma din română era despărţitura, împodobită cu
icoane, dintre altar şi restul bisericii. Din latinul cella „încăpere, odaie" s-a
transmis în bizantină K&Â.Â.a, cu acelaşi înţeles. Diminutivul KeÂ.A.iov, plural
K&ilia, s-a specializat în sensul de „chilie, odăiţa unui călugăr" şi a trecut
apoi la slavi şi români : vechi slav kel&ja, kelija, bulgar kelija, kilija, român
chilie. Cuvîntul a devenit popular şi apare des în toponimie. Cetatea Chilia
este pomenită în j urul anului 1320 într-un document al patriarhiei din Con
stantinopol, sub forma articulată toc KeÂ.Â.ia, ceea ce arată că numele propriu
mai era simţit pe atunci ca nume comun, cu înţelesul „chiliile". Asociaţia
făcută de N. Iorga între Chilia şi cetatea XftÂ.TJ , XTJÂ.Îl din autorii bizantini
s-a dovedit neîntemeiată, deoarece aceasta din urmă se afla in Bitinia, nu
în Dobrogea. In documentele slavo-românP. din veacurile XIV-XV toponi-
u TAGLIAV I N I , p . 235-2li0 ; PoPI N C E A N U , p . ?3, 8 1 , 1 04.

3i M1 KLOSI C H , LPS, p. 707.
8 8 M1 KLos1cH, LPS, p . 863 ; MLAD E N O V , Recnik, p . 59'1 ; VAsM E R , Serbokr., p . 1 3 5 :
96 INFLUENTA G RECEASCA ASUPRA LIMB I I ROMANE PJNA IN SEC. XV
micul Chilia e atestat şi în ţinuturile Vrancei, Neam ţului şi Bîrladului, iar

astăzi se găsesc în cuprinsul ţării noastre mai bine de 30 de localităţi cu acest
nume 37. In greaca antică Â.aupa însemna „ulicioară, trecere, drum întor
t ocheat". La bizantini a căpătat înţelesul de comunitate de călugări trăind
în chilii separate într-un mic sat, în j urul unei mînăstiri . Cuvîntul apare în
cele mai vechi texte slave (laCJra) de unde a trecut la români (laCJră) . D e
l a verbul µovcil;ro ,.sînt singur, trăiesc singuratec" ş i sufixul -ti)piov, care
indica de obicei locul (compară OEcrµotiJ piov „închisoare'·. de la OEcrµci>tT}<;
.,om legat sau închis" ) s-a format µovacrtÎ) PtOJ -„lo ?uinţă re trasă pentru
călugări" , în latină monasterium, atestat începmd dm veacul al IV-iea, cu
variantele populare m anasterium şi monisterium. Din l atină cuvîntul a trecut
în limbile romanice, celtice, germanice şi în maghiară, pe cînd forma gre
cească a pătruns la slavi, albanezi şi români. Varianta cu a exista în greaca
bizantină şi în paleoslavă (µocvacrtiJ piov, manastiro) şi explică mai bine forma
românească mănăstire. La noi cuvîntul e atestat în toponimie în anii 1 420
şi 1463 în Moldova ( Monastirea lui Vărzar) , iar astăzi apare des în nume
de locuri ca Mănăstirea şi Mănăstioara p e tot cuprinsul ţării 38•
·
Introducerea liturghiei slave a adus cu sine un sîmbure de ierarhie ecle
·
ziastică si o oarecare diviziune teritorială a administratiei bisericesti cu u n

p ersonal ' statornic. Bănuim că monahismul a găsit de ' asemenea interes ş i
bună primire pe lîngă conducătorii localnici. l n chipul acesta a luat naştere
o nomenclatură adecvată, mijlocită de slavi, după modelul bizantin. Ea s-a
îmbogăţit treptat pe măsură ce s-a întărit autoritatea bisericii. J udecind
după ceea ce exista la slavi, presupunem că începînd din secolul al X-lea. s-au
înfiripat treptat următoarele elemente. A rhi-, de origine grecească, se întîl
nea în arhangelo, arhidijakono, arhidijako, arhiepiskopo, arhiierej, arhimandrita.
f ocă din secolul al Y-lea apare cuvîntul KaÂ.6yT} pO<; (sau KaÂ.oyEpO<;) cu în�
tele.sul „bătrîn fericit", care a persistat în neogreacă şi a trecut la albanezi
şi slavi , apoi la români : în paleoslavă (kalugero, kalugeriţa) , în toponimia
din: Moldova (Călugări, anul 1428) şi Muntenia (Călugărul, anul 1 428, Că
lugăreşti, anul 1496), precum şi în toponimia actuală (Călugăra, Călugă
reasca, Călugărei, Călugăreni, Călugăriţa, Călugări, Călugăru etc . ) . Există,
numeroase derivate ca, de pildă, călugăraş, călugărel, călugăresc, călugăreşte,
călugărie, călugărime, a călugări, călugăriţă, din care rezultă răspîndirea,
popularitatea şi vechimea cuvîntului. El era cunoscut de toţi vecinii noştri :
kaloger în bulgară, kaludjer, kalugjer în documentele sîrbeşti medievale,
kaluger în vechea rusă 39• Kavro� însemna „dogmă, regulă de conducere,
· 37 I ntre castelele patriarhale dependente de Varn a {t2t 1ttpi t�v Bapva 1tatp1aJ>X11C2t
·
Kaoti:A}..i a) se află pomenită în anul 1 323 şi Chilia :t2t Ke:l..Ai a fitot to Au1Coat6µ10v, ADG,
1, {i2, p. 95 ; H A TZI D A Kis, p. 39 ; KEÂÂ.i, tcti..i..iov ; H E Y D , I, p. 533, port frec
ventat de genovezi şi veneţieni ; B E R N E K E R, I, 500 ; V. B o G R E A, AD, I I , 1 921 p. 3.07 ;
I O R D A N , Topon., p. 233 ; l o RG A , Geschichte, I, p. 250-263 ; IR, I I I, p. 7 2 ; N. B Ă N ESCU,
BZ, X XVI I I , 1 928, p . 68 şi urm. ; X X X I I , 1932, p . 334-335 ; MLAD E NO V , Reenik, p. 237 ;
DOC. MOLD., I, p. 1 2 7 , 200 ; IV, p. 420 ; lnd. loc., p . 1 89 ; VAS M ER, REW, I, p . 557.
38 M1 KLOSICH, LPS, p . 362, 380 ; WE J S E , p . 461 ; B E R N E K E R, II, p . 7 5-76 ; l o R
D A N , Topon., p. 236-237 ; MLAD E N OV, Reenik, p. 304 ; B o G D A N , p. 237 ; lnd. loc., p. 350 ;
TAGLI A V I N I , p. 334-341.
39 MI K. L O S J C H , Fremdw„ p. 23 ; J 1 RE �E K, Gesell. , I , p . 52, III, p . 41 ; Bo G D A N ,
p . 1 38, 247 ; VAS M ER, Serbokr., p . 7 2 ; DOC. MOLD., I, p . 1 6 , 1 8 , 64, 1 62 , 209, I I , p . 1 91 ;
Ind. loc., p. 1 7 7 ; TAGLIAV J N J , p. 346.
hotă.rlre · sau pedeapsă", în paleoslavă kanon&. Din cercurile eclesiastice · s-'a

răspîndit în popor in formele a. canoni „ a pedepsi" şi canoneală ,�pedeapsă".
In epoca clasică cuvîntul KA.i'jpoc; însemna „lot, parte de pămînt moştenită ,
porţiune de teren" ; din secolul al VI-lea înainte a primit înţelesul specific
de . „tagmă ecleziastică, cler" şi a stăruit în scrierile canonice slave cu termi
naţia din original sau fără ea (kliroSb, klira), precum în derivatul klirik&
(KA.îJptK6c;) . Teritoriul şi credincioşii daţi în seama unui preot purta numele
de tvopia, încă din veacul al IV-iea. Cuvîntul e o creaţie creştină şi a apărut
de timpuriu în cuprinsul statului bulgar (jenorija) , în documentele sirbeşti
(inor.ija) din secolele X I I-XV şi în documentele slavo-române 40• Eparhia
(e7tap:xia, jeparhija) forma unitatea administrativă a unui episcop (e7t{crK07toc;
„supraveghetor", jepiskop, jepiskup ) . Forma 7ttcrK07toc;, existentă în greaca
bizantină, a stăruit în Italia meridională (piskopo) şi în albaneză (piskop,
peshkop) 41 • Dintre noţiunile de drept canonic, hirotonia (XEtpotovia
„consacrarea unui preot prin gestul simbolic al întinderii mîinilor deasupra
capului") a pătruns printre cele dintîi la sîrbi (hirotonija, herotonisati, de la
formele de aorist ale lui XEtpotovEiv) . I erarhul care îşi va avea reşedinţ a
în metropolă şi avea episcopi sufragani se numea µ1Jîp07tOA.it11c; (mitropolita),
iar eparhia sa µ1Jtpo7toA.ia (mitropolija) . Cuvintele apar în cele mai vechi
texte slave şi erau cunoscute de români. Patriarhul (7tatp1apx11c;, patriarho)
deţinea cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericii : titlul a fost introdus la
slavi în secolul al X-lea. Cuvîntul 7tU7t7tac; „tată" se întîlneşte la H erodot şi
Aristofan. El apare în epoca bizantină sub formele 7tU7t7tac;, 7tă7tac; şi 7ta7trrăc;,
iar în latina ecleziastică mai întîi la Tertulian (papa) , apoi îndeosebi în ti
tulatura episcopilor şi în cele din urmă numai a episcopului de Roma. Din
latinul papa (pappa) sau din bizantinul 7tă7tac; (rră7t7tac;) a luat naştere forma
paleoslavă popo, care a trecut apoi la populaţia romanizată (popă) . Com
pusul protopop (din 7tproto7ta7t7tăc;) a venit la noi într-o epocă mai recentă,
probabil în veacul al X i i i -lea, prin filieră sîrbească 42•
I mbrăcămintea rituală avea un trecut îndepărtat : ea s-a transmis
din generaţie în generaţie şi a pătruns la slavi împreună cu nomenclatura
ei de provenienţă grecească, apoi s-a răspîndit la români. Camilafca era un soi
de bonetă călugărească de culoare neagră. Cuvîntul Kaµ11Â.auK10v se întîl
neşte mai întîi la Leon Filozoful şi cronicarul Theophanes, în secolul al IX-lea.
I n textele ulterioare apare şi forma Kaµ11Â.auKa, prin care se explică mai bine
kamilaCJka din paleoslavă, bulgară, sîrbă şi rusă, camilaCJcă din română.
Cămildfe, cămildfke din aromână descind direct din greaca bizantină (Kaµ11Â.auK1).
Originea cuvîntului grecesc e încă nelămurită : unii cercetători îl consideră
un derivat de la Kăµ11A.oc; „cămilă" (deci „bonetă făcută din păr de cămilă" ),
iar alţii îl socotesc împrumut tardiv din latină, de la camelia (diminutiv de
la camera) „pahar sau potir de o anumită formă" . Şi într-un caz şi în celălalt
rămîne neexplicată prezenţa lui -auc-, -aCJc-, incit încercările acestea par
40 MI KLOSI C H , LPS, 1157 ; J I R E C E K , Gesell. , I , p. li8 ; B O G D A N , p. 55.

41 V A S M E R ,Starosla'1, p . 232 ; RoHLFS, L G I I , p . 1 55 .
42 SoPHOCL E s, p. 839 ; P. D E L A B n I O L L E , „Archivum Latinitatis Medii Aevi", IV,
1 9 2 8, p . 65-75.
98 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. X V
neizbutite .a. l n textele greceşti vechi întilnim cuvîntul cpatv6Â:r1c; sau cpatA.ov11c;
c u sensul „manta, haină exterioară". Cu timpul cuvîntul a fost folosit numai
in sferele ecleziastice ; împreună cu diminutivele cpatA.oviv, cpatA.6vt a stăruit
pînă în neogreacă şi a trecut in paleoslavă (felon'b) şi română (felon). l n
aromână (filone) a pătruns direct din greacă (cpmA.6vt, q>eÂ.ovt) 44• Mcivnov
cu sensul „veşmînt lung şi larg fără mîneci" nu apare la scriitorii vechi, dar
se întîlneşte în opera lui Theophanes Confesor d e Ia începutul veacului al
I X-iea şi persistă apoi în literatura bizantină. Cuvîntul a trecut în p aleoslavă
(mantija) , bulgară, sîrbocroată şi română (mantie) 45• Mitra (µi'rpa, mitra)
era „acoperemîntul de cap în formă aproape sferică purtat de arhierei".
Adj ectivul latinesc rasum „ras, netezit" a stăruit în greaca bizantină în pacrov
cu înţelesul de „ haină călugărească". Forma de plural pliem a p ătruns în
paleoslavă, bulgară, sîrbocroată, rusă (rasa) şi română (rasă).
Prin cărtile bisericesti slave s-au introdus la români cîteva nume etnice
şi biblice cu f�netism gr�cesc. "EA.A.riv s-a reflectat în jelin'b şi elin ; 'Eppatoc;,
·1ouoaioc; a dat în pal eoslavă je"rej, judej, în română e"reu, iudeu ; cpapicratoc;,
prin paleoslavul farisej, a dus în română la fariseu, iar pappapoc; a trecut
m ai întîi prin p aleoslavul "ar"aro înainte de a ajunge la forma "ar"ar din
română, care a putut veni şi direct din greacă, însă într-o epocă mai recentă.
ln textele biblice erau pomenite cîteva animale exotice, iar numele
lor au ajuns şi la români : unele au devenit p opulare. Din acrrric;, genitiv
cicrrriooc;, a luat naştere în bizantină forma acrrrioa, care s-a transmis î n
paleoslavă (aspida) , sîrbocroată (aspida, aspida) ş i română (aspidă). I n
vechea noastră literatură însemna „viperă" sau era dat ca epitet unei fiinţe
răutăcioase şi veninoase 4 6• Ki'jtoc; „balenă" a pătruns în paleoslavă (kit'b)
şi în cărţile populare slave, apoi în română (chit) 47• Lighioană „animal săl
batec mare şi scîrbos", provine din p aleoslavul legeon'b, iar acesta îşi avea
i zvorul în bizantinul A.qeci>, acuzativ A.eyeci>va, împrumutat din l atinul
legio, legionis „legiune". Legiunea era cea m ai mare u nitate militară la romani
şi impresiona prin număr. Inţelesul românesc s-a dezvoltat din sensul de
„ legiune de draci'' 48•
lntr-o situatie asemănătoare s-au aflat si cîteva nume de arbori sau
plante. "AA6TJ , piantă exotică din familia Iiiiaceelor, apare în paleoslavă
(aloj) şi română (aloe, aloi) . Din Kepooc;, p este kedrb, s-a ajuns la chedru,
numele unui arbore exotic din familia coniferelor, introdus prin textele bi
blice. Kumipmcroc;, arbore exotic din familia coniferelor, are în p aleoslavă
forma kiparis'b, iar în română chiparis. Forma chiparos este mai nouă şi s-a
născut pe teritoriul limbii româneşti, după analogia categoriei numeroase
de derivate în- os. Din qioiv1� avem în p aleoslavă finik, în română finic „curmal " .
'1 L E o , Tact., 1 9, li 2 ; T H E OP H A N . , p . 354, 6 ; C O N S T . P o R P H Y R . , D e caerem. , X I ,
353, 1 6 ; X I , 5 7 3 ; S o P H O C L E S, p . 624 ; B E R N E K E R , I , p . 4 7 7 ; A. A. PAPA D O P O U LOS, E E BI:.

V, 1 928, p. 293-29 9 ; A N D R I O T I S , p. 90 ; T A G L I AV I N I , p. 4 26-429, 5 7 3-576.
" VAS M E R, Staroslav., p . 284 ; A N D R I O T I S, p . 2 7 5 ; P A P A H A G I , Dicţ., p . 458 ; TA-
G L I A V I N I , p . 3 94-395.
iii T H E O P H A N . , p . 1 7 3 , 5 ; B E R N E K E R , I I , p . 1 7 ; T R I A N D A P H V L L I D I S , p . 1 2 2 .
41 M u R N U, Elem. , p . 8 ; VAS M E R, Serbokr., p . 4 8 .

1 7 B E R N E K E R, I , p . 506 ; P o P I N C E A N u , p . 1 34.
& 8 CA N D R E A , D E , S . IJ. ; A N D RIOTIS, p . 1 2 2 .
INFLUENŢA BI ZANTINA PRIN M IJLOCIREA PALEOSLAVEI 99
Isopul, numele unei plante aromatice pomenite în textele biblice, apare în

paleoslavă (jsopb) şi bizantină (ucmrono�) . Numele migdalului a p ătruns la
noi din slavă (migdalb), iar acolo din literatura bizantină (âµfryoaÂ.o�). La
rel s-a întîmplat cu mirtul (mirtb, µupto�) şi nardul (nardb, vcipoo�), folosiţi
în biserici pentru mirosul lor plăcut sau pentru extracţia parfumului.
Introducerea liturghiei prin slavi a adus cu sine şi cîţiva termeni relativi
la calendar sau sărbători. Saracusta apare în documentele din veacul al XVI -iea,
dar era fără îndoială mult mai veche. Ea se întilneşte în paleoslavă (sarakusti)
şi vine de la bizantinul crapaKocrtft = n:crcrapaKOcrti} „a patruzecea". Sara
cust.a era sluj ba pomenirii morţilor timp de patruzeci de zile precum şi ospăţul
funerar din ziua a patruzecea sau banii daţi preotului cu acest prilej 49• Să
rindarul avea un înţeles asemănător şi venea prin paleoslavă (sarandara,
salandara) din bizantinul crapavtciptov de la crapcivta = n:crcrapciKovta
„patruzeci''. Cuvintul a trecut în sîrbocroată (salandâr, sarandâr) şi aromână
(sărindare, sărindar) : el este pomenit în documentele slavo-române din
Muntenia în anul 150 1 . Faptul că apare în toponimia actuală (Sărindaru,
raionul Urziceni ; Sărindăreanca, raionul Snagov) pledează de asemenea în
sprij inul vechimii cuvîntului 50•
Numele lunilor ne-au venit împreună cu liturghia de la bizantini, prin
mijlocire slavă. Poporul folosea numiri mai vechi de origine latină, dar ele
nu ni s-au păstrat decît în parte. Astfel ianuarie era numit cărindar < ca
lendarium ; februarie faur sau făurar ; martie marţ sau mărţişor ; aprilie prier,
în aromână aprir ; mai florar ; iunie cireşar sau cireşel ; iulie luna lui cuptor ;
august gustar < A ugustus + -arius ; septembrie răpciune ; octombrie bru
mărel ; noiembrie brumar ; iar decembrie Indrea < Andreas 51• Numele
lunilor din limba literară sînt la origine latineşti, dar trecute prin filieră
bizantino-slavă şi refăcute în parte după modelul apusean mai nou : Ianua
rius, iavoucip10�, y1>vvap1� 52, genuarij, genarb, ianuarie, ghenar ; Februarius,
q>Eppap10�, fevrarb, februar ; Martius, µcipno�, µapn�. martijb, martie ;
Aprilis, cl.npil..1 0�, cl.npil..1 �, aprilb, aprilie, april ; Maius, µai:o�, maj, mai ;
Iunius, îouv10�, junij, iunie ; Iulius, ioul..1 0�, julij, iulie ; A ugustus, auyoucrto�,
august ; Septembris, cr1>ntsµpp10�, septemvra, septembrie ; Octobris, 0Ktc0Pp10�,
octombrie, cu -m- după analogia lui noiembrie şi decembrie ; Noembris, votµpp10�,
nojemvra, noiembrie ; Decembris, OEKsµpp10�, dekem"rb, decembrie.
Mitologia creştină şi mai ales reprezentările imaginare ale vieţii de
dincolo, adică eshatologia, au trecut peste marginile înguste ale cărţilor de
ritual şi au devenit populare. Multe din cuvintele legate de aceste reprezentări
au căpătat o circulaţie largă şi trăiesc şi astăzi. Creştinismul a inventat re
lativ puţin în această privinţă : exista o tradiţie străveche de legende şi cre
dinţe de tot felul care au fuzionat cu legendele despre Hristos şi ucenicii săi
şi, după ce au primit o coloratură creştină, s-au dezvoltat mai departe în
mod nestînj enit, cu toate că cuprindeau de multe ori elemente păgîne notorii .
u MI K LOSI C H , LPS, p . 823 ; SOPHOCLES, p . 979 ; BOG D A N , p . 98.

so MI KLOSI C H , Fremdw., p . 52 ; G E A G E A , p . 1 9 7-198 ; BOG D A N , p . 1 9 7 ; VAS M E R ,
Serbokr., p . 129 ; Ind. loc., p . 450 ; PAPAH A G I , Dicţ., p . 923.
61 Ş X I N E A N U , lncercare, p. 40-4 1 ; PoPI N C E A N U , p . 36, 1 1 2 .
62
I n greacă, forma rEvvap1i; este atestată înainte de veacul a l X-lea, D I E T E RI C R ,
Unters., p. 6-9 : A N D R IOTIS, p . 42.
1 00 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE l>INA IN SEC. XV
Ţăranul asista p asiv la cîntări şi lecturi, d ar nu înţelegea nimic, deoarece

limba cărţilor de cult ii era străină. Mintea lui, închisă pe dinafară, se des
chidea înlăuntru, iar credinţa lua forme concrete, cu o divinitate personală,
care avea grij ă să facă dreptate celui împilat, să-l pedepsească pe asupritor
şi să niveleze diferenţierea socială prea mare. Omul simplu simţea creştinismul
în forme palpabile şi vii, adică în m anifestări spectaculoase la sărbători sau
înmormîntări, în ofrande aduse divinităţii din produsele solului, în con
strucţii religioase sau în acţiuni de binefacere şi ajutor reciproc. Luptei dintre
bine şi rău i se suprapunea o lume imaginară, în care dreptul era răsplătit,
iar exploatatorul pedepsit. Nu-i de mirare că terminologia în legătură cu
această concepţie a rămas vie şi răspîndită, p e cînd limbaj ul dogmelor şi al
obiectelor d e cult n-a depăşit cercurile ecleziastice înguste.
Infernul se numea la greci H ades, A des ( 4.8TJc;). Slavii au pus acest
"
cuvint în legătură cu jad „otravă" şi printr-o etimologie populară au creat

termenul jadb, atestat în p aleoslavă şi păstrat în bulgară (jad, jdda), sîrbo
croată şi rusă (jad) . La români a pătruns fără îndoială de timpuriu, adică
cel mai tîrziu în veacul al X-lea şi se menţine şi astăzi (iad) 53• Duşmanul
lui H ristos ('AVîixp1crtoc;) exista şi în concepţia slavilor creştini (antihristb
în paleoslavă) , de unde a trecut mai tîrziu la români (antihrist) şi, printr-o
apropiere de hîrţ şi hărţui, a dat naştere formei populare antihîrţ. �ui� oA.o c;
a lăsat urme în p aleoslavă (djavolb), bulgară (oReoA), rusă (ORBOAb) şi română
(diavol) , pe cînd djabol din sîrbocroată a venit prin mijlocirea limbii latine
ldiabolus) 54• Din ebraică, peste grecescul cratavăc; „duşman" şi p aleoslavul
satana avem în română satană, care e un cuvînt popular 55• Tartăr, tartor
(din t6:ptapoc;, în paleoslavă tartarb) înseamnă atît „infern" cît şi „căpetenie
a dracilor". 1nger e moştenit din latină, pe cînd arhanghel ne-a venit din
apxayyeA.oc;, peste paleoslavul arhangelb. Idol ( e'îOroA.ov) e atestat în cele
mai vechi texte slave. Etimologia cuvîntului rai rămîne încă îndoielnică :
M. Vasmer îl derivă din limba grecească, iar V. R. Kiparski îl socoteşte băş
tinaş în limbile slave, de unde a trecut apoi în română 56•
Terminologia creştină a fost rezultatul unei elaborări mintale remar

cabile, la care au contribuit multe capete luminate, deoarece tot ce era mai
trainic ca forţă de sinteză spirituală în decursul veacurilor I I I - I X a fost
pus în sluj ba creştinismului, adică a ideologiei dominante a epocii. Lucrul
acesta se vede în frămîntarea neîncetată, în p olemici şi în şirul neîntrerupt
al „ereziilor", care erau reflexul unor nemulţumiri sociale sau concluzia unei
analize amănunţite a conceptelor existente. D ar m aj oritatea termenilor
creştini e mai veche decît creştinismul şi s-a ivit în procesul muncii creatoare
a oamenilor. Această luptă avea în Grecia o tradiţie îndelungată şi a căpătat
extindere în ultimele trei secole înaintea erei noastre. A urmat apoi ridicarea
treptată a statului roman, care a aj uns la începutul erei noastre cea m ai
întinsă şi mai bine organizată unitate politică a lumii antice. I n Mediterana
răsăriteană domina limba grecească, iar în apusul ei, în valea Dunării şi p e
03 M 1 K L o s 1 c H , LPS, 1 1 43-1 144 ; MLAD E N o v, Reenik, 701 ; SJSS, p. 1 6-1 7 .

H J A G 1 c, p . 306 ; B E R N E K E R, I , p . 199 ; MLAD E N ov, Reenik, p. 1 58.
6 5 MLAD E N ov, Reenik, p . 569 ; T 1 K T I N , p. 1 370.
1 8 VA S M E R , REW, s.P. ; V. R. K I P A R S K I , în VJA, 1 9 56, nr. 5 , p . 1 36.
INFLUENŢA BIZANTINA PRIN MIJLOCIREA PALEOSLAVEI · 101
Rin, pînă la Oceanul Atlantic, s-a răspîndit limba latină, eare s-a bucurat
de multă trecere pînă în zilele noastre : fără prestigiul şi universalitatea cul
turii greceşti şi fără prezenţa statului roman i zbînda creştinismului ar fi
fost greu să se întîmple. Adoptînd învăţătura creştină, slavii au căutat s-o
asimileze şi s-o îmbrace într-o haină proprie. Traducătorii au tălmăcit fără
greutate partea narativă, dar au fost siliţi să păstreze întocmai terminologia
ori au redat-o prin calcuri îndrăzneţe, care cu vremea au căpătat viaţă şi
au trecut în română şi în alte limbi. Slavii dispuneau de un lexic bogat pentru
natura înconj urătoare, ocupaţii, locuinţe, înrudire sau relaţiile dintre oameni,
dar n-aveau de unde cunoaşte îmbrăcămintea rituală creştină adusă din
orient, plantele şi animalele exotice pomenite în biblie, sistemul monetar
greco-bizantin, ierarhia bisericească, sărbătorile sau terminologia abstractă
a doctrinei şi jurisprudenţei ecleziastice. Cei dintîi tălmăcitori au întilnit
multe piedici, dar au biruit pe deplin, deoarece au găsit în limba vorbită
mijloace de expresie variate şi potrivite, care do vedesc maturitatea spirituală
a slavilor din acea vreme. Paleoslava a aj uns fără întîrziere o limbă de largă
circulaţie în toată Europa de răsărit şi a j ucat un rol asemănător cu cel al
limbii greceşti din împărăţia Bizanţului sau al limbii latineşti din apusul
Europei.
Elenismelor pătrunse la noi prin paleoslavă le corespund în limba
maghiară elenisme intrate prin mijlocirea limbii latineşti începînd din veacul
al X i -lea, de pildă : apostol, arkangyal, cedrus, cimbalom, eMngelium, mo
nastor etc. Terminologia era veche şi s-a transmis de la un popor la altul prin
mijloacele cele mai apropiate şi mai la îndemînă : noi ne-am aflat în sfera
de influenţă a slavilor, iar ungurii au avut legături mai strînse cu Apusul,
unde era folosită limba latină. I ntroducerea liturghiei slave la români nu
constituie numaidecît un argument în sprij inul ipotezei că o parte însemnată
a populaţiei din ţara noastră vorbea pe atunci vechea bulgară 57, ci dovedeşte
în primul rînd o dependenţă culturală faţă de lumea slavă.
Urmele lăsate în limba vie sînt slabe, atît la slavi cit şi la români.
Scrierile ecleziastice au avut o circulaţie restrîn3ă şi n-au dat mulţimii o hrană
spirituală adecvată şi multilaterală. In statul bulgar din veacul al X-lea
literatura bisericească, deşi remarcabilă în multe privinţe, a rămas străină
de masele populare 58• Neajunsurile acestea îşi aveau izvorul în însăşi cultura
bizantină, despre care un cunoscător bine informat scrie următoarele : „ I i
lipseşte prospeţimea vieţii, forţa naturii care hrăneşte, preface ş i aduce mereu
ceva nou ; ea seamănă mai degrabă cu o mumie bine îmbălsămată decît cu
o fiinţă vie" 59• Caracterizarea de mai sus priveşte îndeosebi operele ecleziasti
ce, deoarece literatura populară de origine bizantină, ca A lexandria, Esopia,
Războiul Troadei, Varlaam şi Ioasaf etc., au trezit interesul păturilor largi
de cititori şi au circulat cu stăruinţă. Cercetarea terminologiei ecleziastice
proiectează mai multă lumină asupra trecutului nostru îndepărtat, în care
izvoarele istorice sînt stinghere sau lipsesc cu desăvîrşire.
57
'
A. G R E C U [ P. P. P A N A I T E sc u ] , în „Studii şi cercetări de istorie . medie", I, 1
1 950, p . 236 : „Nu putem admite că s-a introdus în biserică o limbă pe care n-o înţelegea . nime",
5 8 M R K O , p. 110 : „Andere beklagen, dass sogar die Kultur des Zeitalters SymeoJ1,�
.
. . _u
keinen nat10nalen Charakter trug und deshalb dem Volke fremd l:>lieb".
. · .'
58 K R U M BACH E R , p. 1 7. ·
) 02 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M BI I ROMANE PlNA IN SEC. XV
Sub urmaşii ţarului Simeon (893 - 927) statul bulgar � e afla în continuă
decădere din pricina neînţelegerilor interne, fiind amenmţat de pecenegii
din nordul Dunării şi de împărăţia bi zantină. ln anul 967 prinţul Svjatoslav
al Kievului a coborit cu o armată puternică spre Dunăre şi a ocupat m ai
multe cetăţi din D obrogea, instalîndu-se la Preslaveţ ( MtKpoc Ilepcr9A.apa),
aşezat undeva pe ţărmul drept al Dunării, în faţa lacului Balta, între Cernavodă
şi Hirşova, poate la Păcuiul lui Soare, în comuna Galiţa, raionul Adamclisi,
ori la Isaccea sau Tulcea. De aici el scria marnei sale Olga, care îl îndemna
să se întoarcă acasă : „Nu-mi place să trăiesc la Kiev, vreau să-mi p etrec
viaţa la Preslaveţ pe Dunăre, în mij locul p ămînturilor mele, unde sosesc
mărfuri din toate părţile : grecii aduc ţesături, aur, vinuri şi fructe, cehii şi
ungurii argint şi cai, iar ruşii piei, ceară, miere şi robi". ln anul 969 a înaintat
spre sud împotriva bizantinilor, iar în 970 a aj uns pînă la Adrianopol, unde
a fost oprit şi respins spre miazănoapte. ln 971 mai rezista încă la Durostolon
( Silistra) şi Preslaveţ, apoi s-a retras în patrie. Cu acest prilej armatele bizan
tine au ocupat Bulgaria de răsărit, iar împăratul Ioan Tzirnisces (969 - 976)
a anexat acest teritoriu la imperiul bizantin. Bulgaria de apus a rămas in
dependen tă pînă în anul 10 18, cînd a fost subj ugată de împăratul Vasile al
I i -lea, zis Bulgaroctonul. Pentru literatura în limba slavă din sudul D unării
incepeau vremuri grele, care aveau s-o slăbească şi să-i încetineze mersul.
Populaţia romanizată venea acum în atingere directă cu imperiul bizantin,
iar îrnprej urarea aceasta d eschidea un capitol nou în istoria influenţei gre
ce�ti asupra limbii noastre so.
8 0 G E O R G . C E D R E N . , I I , p. ft52, 1 4 ; J t R E CE K., Bulg., p. 1 86, Serb., I I , p. 203 ·

S. R u N C I M A N , A History of the First Bulgarian Empire, London, 1 930, p. 2 6 şi 9 6 ; M u T A F
�
C I E V, p . 1 8 8 ; D n h v I N, Slav., p. 1 1 6-1 1 8 , 203-20ft, Ist. Bolg., I I , p. 1 3-1 4 ; Ist.
Bolg., I, p. 7 7 , 89-9/i ; P. Ş T. N Ă S T U R E L , Peut-on localiser la Petite Presla1Je a Păcuiul
lui Soare? „Revue des etudes sud-esteuropeennes", I I I , 1 965, p . 80-85.
ÎNRÎUl� I RE BIZANTINĂ DIRECTĂ
„Fieştecare limbă, cind a început să se

cultiveze, a avut trebuinJă de n umiri
noui, pe care sau şl le-a făcut de la
sine, sau s-a împrumutat măcar de unde,
si mai vîrtos de acolo de unde au vă
zut că este izvorul ştiin/elor şi al meş
teşugurilor".
loAN H E LI A D E R Ă D U L E S C U
1 828
După infrîngerea lui Svjatoslav la Durostolon (Silistra) in anul 97 1 ,

B ulgaria d e răsărit a fost anexată l a imperiul bizantin ş i organizată într-o
p rovincie (Seµa) separată, cu capitala la Durostolon. Ea cuprindea Bulgaria
răsăriteană şi Dobrogea de astăzi şi avea în frunte un guvernator cu titlul
d e crtpatT)y6c;, Kan:mivco sau 006�. Acesta era numit în izvoare „ conducă
torul oraşelor şi ţinuturilor de lîngă Dunăre" (ăpxcov trov 1u:pl. tov "lcrtpov 7toÂEcov
Kal. x.copicov, ăpxcov trov 7tapiatpicov 7toÂEcov sau ăpxcov trov 7tEpl. t ov "'Icrtpov 7toÂEcov ) ,
iar tema sa se chema „Paristrion", „ Paradunavon" sau „Paradunavis" . Ţarul
Bulgariei de răsărit fu dus în captivitate, iar patriarhul bulgar de Durostolon
fu coborît la rangul de mitropolit şi supus j urisdicţiei p atriarhiei din Con
s tantinopol. Bulgaria de apus (cu Macedonia şi Albania de miazăzi), cu capi
tala la Prespa şi apoi la Ohrida, îşi mai păstră independenţa încă aproape
j um ătate de secol, fiind cucerită de împăratul bizantin Vasile al I i-lea, în
anul 1018. Ea fu organizată într-o temă bizantină cu numele „Bulgaria"',
cu capitala la Skopje, iar Ohrida deveni sediul unei arhiepiscopii, de care
depindeau şi vlahii răsfiraţi în cuprinsul acestei provincii. I ntreaga Peninsulă
Balcanică aparţinea acum din nou imperiului bizantin, pentru prima oară
d upă colonizarea masivă a slavilor. Graniţele împărăţiei se aflau dinspre apus
pe Adriatica, dinspre miazănoapte pe Drava şi Dunăre pînă la gurile ei,
iar la miazăzi ajungeau pînă la Creta şi îmbrăţişau toată Grecia. Perioada
dintre anii 970 - 1 023 cuprinde paginile cele mai strălucite din istoria militară
a Bizanţului şi reprezintă în acelaşi timp apogeul culturii şi artei bizantine.
Abia după anul J._:t.fili. o dată cu răscoala vlahilor şi bulgarilor din H aemus
sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, începeau pentru împărăţie vremuri
grele, care aveau să ducă la o îngustare necontenită a hotarelor ei întinse.
Aproximativ între anii 970 şi 1 185, adică timp de mai bine de două veacuri,
în culmea puterii sale militare şi culturale, Bizanţul a exercitat o influenţă
puternică asupra slavilor din Peninsula Balcanică, precum şi asupra popu
laţiei romanizate din ţinuturile dunărene. I ntol!rcerea bizantinilor pe Dunăre
coincidea cu extensiunea pecenegilor pe ţărmul opus al fluviului. Aceştia
fură înlocuiţi după anul 1057 de către cumani : o dată cu înrîurirea bizantină
directă asupra limbii noastre, începea atunci şi influenţa neamurilor de
limbă turcă 1 •
1 ZLATARS KI, Geschichte, I, p . 72-79 ; VASILIEV, I, p . ft08-ft91 ; VuLPB,

p.391-392 ; B ĂN E SCU, Duches, p. 5, 46, 58, 1 7 1 ; OsTROGORS KY, p . 236-261 ; B A R N E A,
Rela/iile, p. 6ft2.
; I
Stăpînirea bizantină în Dobrogea între anii 972 - 1 185 e confirmată

şi de descoperirile arheologice. Numărul monedelor de aur se ridică la cifra
de 200, iar al celor de bronz trece de 1 000. Ele se înşiră aproape fără între
rupere de la împăratul Ioan Tzimisces (969 - 976) pînă la Alexios I I I ( 1 1 95 -
1 203) şi au fost găsite îndeosebi î n centrele Bisericuţa ( Garvăn), Isaccea,
Tulcea, Histria şi Tuzla. In Vlaşca au fost descoperite 32 de monede dintre
anii 1 143 - 1 1 95, iar în Transilvania au ieşit la iveală 201 monede dintre
anii 1 081 - 1 180. Totalul monedelor bizantine din veacurile X-X I I se ridică
la cel puţin 1 732 de bucăţi şi îmbrăţişează teritoriul ţării noastre pe un spaţiu
l arg, care merge din Pont pînă către frontiera dinspre Ungaria. Aceasta din
urmă a avut şi ea hotar comun cu împărăţia Bizanţului în secolele X I-XI I
şi a fost atinsă de cultura bizantină 2 • I n localităţile Dinogetia, Callatis, N ovio
dunum şi Tomis au fost găsite 73 de amfore de origine bizantină din veacurile
X-X I I . Peceţi-sigilii au ieşit la iveală la Noviodunum ( Isaccea), Dinogetia,
Constantiniana D ap hne şi în apropiere de Călăraşi. Plumburi bizantine au
fost descoperite la Constanţa şi Noviodunum. Lingă capul Doloj man se afl ă
resturile a două basilici d e origine bizantină ş i s-a păstrat o frumoasă cruce
reliquiar. Ceramica cu smalţ din veacurile X-X I I a stăruit în frînturi găsite
la Axiopolis, Capidava, Carsium, Dinogetia, Noviodunum, Prislava şi Troesmis3.
Cronicarul Georgius Cedrenus din secolul al X i-lea spune că cetăţile
de lîngă Dunărea de Jos aveau o populaţie amestecată 4• O ştire asemănătoare
ne dă şi Michael Attaliates (Mixa�!.. 6 'ArrnA.EtUîTJ�), care şi-a scris
opera istorică între anii 1079- 1080 şi a cuprins în ea evenimentele dintre
anii 1 034- 1079. El a însoţit armata bizantină în luptele împotriva pecene
gilor şi a înfăţişat multe l ucruri trăite şi văzute cu ochii săi. D espre com
ponenţa etnică a ţinuturilor dunărene din anii 1 07 1 - 1072 scrie aşa : „Mur
murul aj unse pînă la gloata pe j umătate barbară care locuieşte lîngă Du'il ăre ;
căci pe ţărmul ei sînt cetăţi multe şi însemnate ; ele au norod de toate litnpile
şi oaste destul de însemnată. Sciţii trecuţi mai înainte de dincolo aduc ln· 'el e
felul de viaţă scitică" 5 • Prin sciţi autorul înţelegea probabil p e�e'pegi.
In cîteva stihuri dintr-un poem anonim închinat împăratului loaimes
Comnenos în jurul anului 1 135 sînt slăvite faptele acestuia (suveranul se
2 C . M o 1 s 1 L , BSNR, I X, 1 9 1 4 , p . 25 ; „Arhiva Dobrogei", I, 1 9 1 6 , p . 1 4 9 ; W. K J'rn c � TEL,

BSNR, XVI , 1 921, p . 10-1 2 ; I . M I N EA, Influenţa bizantină în regiunea carpato
dunăreană p ină la sfîrşitul secolului al X11-lea în baza monetelor răsp indite, în BSNR,
X XVI I-XXV I I I , 1 933-1 934, p. 9 7-1 1 4 ; G . Ş T E FA N , „ Dacia" VI I-VI I I , 1937�1'940,
p . 4 21-425 ; B Ă N E S C U , Duches, p. 106-108 ; E . C o N D U R A C H J , Un nou tezaur de, mo
nete bizantine. „Buletin ştiinţific. Seria C : Ştiinţe istorice, filozofice şi economico-juridice,
ştiinţa limbii, literatură şi artă", I, 1 94 8 , p. 1 63-1 6 7 , monete d e aur la M ăcin (Novio
dunum) dintre anii 1 1 1 8-1320 ; ele dovedesc raporturi cu Bizanţul şi după anul 1'261 ,
poate prin mijlocirea neguţătorilor italieni ; BAR N E A , Relaţiile, p. 649-651 ; C. P R E D A ,
Urme d e v.iaţă l a Histria din secolele XII-XIII, în SCIV, V , 1 954, p . 532-538 ; I . .I;l Ă N
C J L Ă, SCN , I , 1 9 57, p. 425-438 şi I I , 1 958, p . 41 7-41 8 ; I . SAB Ă U , SCN, I I , : 1:9�8 ,
p . 269-301. .
3 SCIV, V, 1 954, p. 1 61-1 82 ; B . C î M P J N A , L'lnfluence byzantine sur le Bas-Da
nube a la lumiere des recherches recentes effectues enRoumanie, „Revue roumaine d'his.to�re",
I, 1 962, p. 7-1 8 ; B. M1 r n E A , „Dacia", V I I , 1 963, p. 597-599 ; I . B A R N E A , „ D acia",
V I I I , 1 964, p. 239-2 4 7 . .
I ("
' G E O R G . C E D R E N . , I I , p . 599, 20-2 2.
6 M 1 c H . ATTAL„ p . 204, 1 8-22-205, 1 . . 1 „ · „:
1NRIURIRE BI ZANTINA DI RECTA 1 05
adresează fiicei sale Maria) : „Apoi am îngenuncheat sub picioarele mele

neamuri barbare de la apus şi soare-răsare, dinspre mare şi de la miazănoapte ;
am strîns bogăţii multe din patru margini de lume ; am pus sub călcîile mele
istmul Sozopolis ; am frînt cu lancea mea Sciţia cea cu mii de limbi, hidra
cu zeci de capete de sub soarele întunecos ; apoi am pustiit cetatea Laodiceea
şi pe daci, iar după aceştia am dăruit ca robi cetăţenilor mei credincioşi
toate neamurile de lingă Istm" 6 • Laodiceea se găsea în apropiere de ţărmul
sudic al Pontului Euxin, pe teritoriul Turciei de azi, la sud-vest de Samsun
şi la sud-est de Sinope : numele actual e Ladik. Sozopolis era la sud de golful
Burgas, pe ţărmul de vest al Mării Negre. Prin Sciţia autorul înţelege Dobro
gea : caracterul etnic mixt al acestei regiuni e menţionat şi de alţi scriitori
bizantini. ln daci poetul vedea fie populaţia romanizată, descendentă din vechii
daci, fie pe stăpînii de atunci ai ţinuturilor „dacice" nord-dunărene.
Istoricul Ioannes Cinnamos ('Icoavv11c; Kivvaµoc;) şi-a scris opera între
anii 1 180 - 1 183. El a însoţit armatele bizantine ca secretar şi a înfăţişat
în bună parte evenimente trăite. ln anul 1 167 împăratul Manuel I Comnenos
se pregătea să-i înfrunte pe unguri din mai multe laturi . Trimiţîndu-1 la
Dunăre cu armate mari pe ginerele său Alexios pentru a ataca frontal, l-a
îndemnat în acelaşi timp pe comandantul Leon Vatatzes să năvălească în
Ungaria pe la răsărit, dinspre Pontul Euxin, probabil pe l a cotul Carpaţilor :
„ Pe Alexios, căruia îi dăduse fata în căsătorie, îl trimise la Dunăre cu armate
multe spre a-i face pe huni ( = unguri) să creadă că va ataca iarăşi din locurile
obişnuite. Alexios comanda cu titlul de protostrator ; iar un oarecare Leon,
poreclit Vatatzes, strîngînd în alte părţi o armată deosebită şi numeroasă
precum şi o mare mulţime de vlahi (BJ..axcov 1tOÂUV 0µ1Â.ov), despre care se
spune că sînt colonişti din I talia de odinioară, avea poruncă să pătrundă
în ţara hunilor ( = ungurilor) din ţinuturile de către Pontul Euxin, de unde
nimeni şi niciodată nu năvălise asupră-le" 7• Vlahii amintiţi sălăşluiau în
cuprinsul împărăţiei bizantine sau dincolo de hotarele ei , dar autorul nu
ne arată unde anume. Intocmai ca şi Cecaumenus, el susţine că vlahii descin
deau din vechii colonişti ai romanilor.
Nichita H oniatul (NtKÎ)wc; Xcov1a•11c;), numit de unii şi Acominatos,
a trăit şi a studiat în Constantinopol, a desfăşurat o activitate literară multi
laterală, a ocupat demnităţi înalte şi a murit în anul 1213. Opera sa istorică,
scrisă între anii 1 183 - 1 206, înfăţişează evenimentele de după anul 1 1 1 8
şi cuprinde unele ştiri preţioase despre vlahi. Sub anul 1 164 autorul pomeneşte
de fuga lui Andronicos din închisoarea din ConstantinopoJ . Aj uns la Anchialos
el a găsit sprij in la comandantul cetăţii, primind mijloace de transport şi
însoţitori ; apoi s-a îndreptat în grabă spre miazănoapte, cu gînd să ceară
azil .în Galiţia, la Halici, pe lingă cneazul Jaroslav : „Căpătînd mijloace d e
transport ş i avînd buni cunoscători a i drumului, a pornit spre Galiţia. D a r
cînd. încetase de a s e mai teme, c a ş i cum a r f i scăpat din mîinile urmăritorilor
Şi ar fi ajuns la hotarele Galiţiei, către care se îndrepta ca spre un . lirrian
mîntuitor, tocmai atunci a căzut în mrej ele vînătorilor ; căci a fost prins ·
6 E. K U N TZ, Unedierte Texte aus der Zeit des Kaisers Johannes Komnenos, BZ,
XVI„ 1907, p ; 79, versurile 1 5 7-1 65. ·
7 l o A N N. CI N N A M . , p . 260, 7-1 2 ; K R U M B A C H E R , p. 2 7 9-281 ; Mo RAVCSI K, Byzant. ,

I, p . 324-328. . . ·
! 06 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LI MBI I ROMANE PINA IN SEC. XV
de vlahi, l a care ajunsese vest ea fugii sale, şi a fost dus înapoi l a împărat" 8•
Acest pasaj a fost interpretat în chip deosebit : W. Tomaschek, A. D . Xe
nopol şi D. Onciul au crezut că ar fi vorba de românii din Moldova centrală
sau sudică, pe cînd G. Murnu şi C. Litzica au combătut acest p unct de vedere
şi au opinat că vlahii pomeniţi de Nichita H oniatul făceau parte din im
periul bizantin ş i locuiau la sud de Dunăre 9 • I ntr-adevăr pasaj ul e neconclu
dent şi nu constituie o dovadă sigură în sprijinul ipotezei că am avea a face
cu vlahi nord-dunăreni.
Influenţa bizantină a îmbrăţişat îndeosebi Dobrogea, care se afla p e
atunci î n cuprinsul împărăţiei. Dunărea nu forma un obstacol, c i e r a mai
degrabă un mijloc de apropiere şi de cunoaştere reciprocă. E a lega Bizanţul
de Occident şi de Europa de miazănoapte şi era locul de întîlnire al oamenilor
pe o întindere considerabilă 1 0•
Din centrele mari de producţie ale împărăţiei, îndeosebi din Constan
tinopol şi Salonic, mărfurile se îndreptau spre nord pe două căi : pe apă şi
pe uscat. De-a lungul ţărmului pontic ele aj ungeau pe teritoriul ţării noastre
m ai întîi la Mangalia. Numele acestui port apare în hărţile nautice din veacu
rile XIV şi XV sub formele Pangalia, Pangalea, Pangala, Pangalla, Pangalay,
Panguala, Pangali, Pancalia. Un portulan grec tipărit l a Veneţia în anul
1 573 scrie M7tayaA.ta, iar în anul 1 593 ragusanul Paolo Giorgi foloseşte forma
actuală Mangalia 11 • După opinia profesorului R. Vulpe, numele IlayKaAEta
p are a fi de origine livrescă, fiind alcătuit pe baza aceluiaşi radical ca şi
KaA.A.an�. De altfel izvoarele bizantine vorbesc, pentru anul 979, de o IlayKciA.Eta
în Asia Mică, lingă Amorion, locul luptei între Bardas Phocas şi B ardas
Scleros 1 2 • N. Grămadă crede că transformarea Pancaleia > Mangalia ar
fi avut loc în decursul secolului al XVl-lea 13•
Numele oraşului Constanţa apare la scriitorii bizantini, de �ildă Con
�tantin Porfirogenetul, Cedrenus şi alţii, sub forma Krovcrtcivna. ln hărţile
nautice ale lui Pietro Vesconte din anii 131 1 - 1318 întîlnim Constanza. La
alţi cartografi italieni apar grafiile Constansa, Constanza şi Costanza. 1n ro
mână numele e de provenienţ.ă bizantină, intrat probabil în veacurile X-X I I ,
8 N i c . C R O N „ IV, 2 , p . 2 7 1 , 4-1 0.
9 w. T O M AS C H E K , „Zeitschrift fiir osterreichische Gymnasien", 1 872, p . H1-1 57 ;
A. D . X E N O P O L , Teoria lui Rosler, I aşi, 1 884, p. 1 1 9-120 ; D . O N C I U L , Originile Princi
patelor Române, Bucureşti, 1 899, p. 236-237 ; C. LITZICA, C L, X CV I I , 1913, p. 274-27 9 ;
E L I A N , Rapports, p. 2 1 5.
1 0 W. K 1 u c H T E L, BSNR, X I I , 1 915, p. 80-9 7 ; N. B l N E scu, O colecţie de sigilii
bizantine inedite, „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii I storice", s. I I I , t.X X,

1 938, p. 1 1 5-1 26 ; P . N i c o n E s c u , BSNR, X X I X-X X XVI, 1 935-1942, p . 1 7 4-1 7 9
ş i „Bulletin historique de !'Academie Roumaine", X XV, 1944, p . 95-1 01 ; G. Ş T E F A N ,
„ D acia", I X-X, 1 941-1 944, p . 482 ; I . B A R N E A, SCIV, V , 1 9 54, p . 5 1 3-530 ; „ D acia",
n .s. I I , 1 958, p. 47 3-478 ; Relaţiile, p. 625, 661 ; Byzance, p. 1 7 1 ; E L I A N , Raports,
p. 2 1 6 : „Les relations n'eurent ni l'ampleur, ni la continuite qui leur eussent permis d ' etre
vraiment utiles pour la civilisation roumaine, a ses modestes debuts".
11 P. Ş. N ĂS T U R E L, SCIV, VI I I , 1 957, p. 296 şi 301.
12
J . B RO M B E R G , Toponymical and historical miscellanies on medief.lal Dobrudja,
Bessarabia and Moldo- Vallachia, „Byzantion", X I I I , 1938, p. 21 şi n . 1 .
13 G R Ă M AD Ă, p . 236 ; l o RGA, Ist., I I, p . 1 8 ; I . BARNEA, Descoperiri arheologice
din epoca feudală la Mangalia, ,,Materiale şi cercetări arheologice", V I , 1959, p. 903-91 1 ;
R . V U L P E , informaţie orală.
INRlURIRE BIZANTINA DIRECTA I Oi
şi nu de origine latină ca rezultat al unei evoluţii fonetice interne, deoarece

o + n ar fi dat u + n, iar a + n ar fi dus la î + n. Cuvîntul nu poate sluji
ca argument în sprijinul continuităţii neîntrerupte a elementului romanic
în Dobrogea, cum susţine N. Grămadă 14•
Numele Sulinei e atestat ln hărţile nautice ale lui Pietro Vesconte din
anii 131 1 - 1318. In hărţile nautice apar şi formele Selina, Selinai, iar în
veacul al X-lea, la Constantin Porfirogenetul, e transcris Selinas şi indică
braţul Sulinei (&pxovtat Ei<; tov l:eÂ.tvciv, tl<; to tou �avoupiou îtOtaµov Â.ey6µe
vov 1tapmcM.oiov) , dar tot acolo i se spune şi „rlu" (01eÂ.9cocr1 tov l:eÂ.tViiv 1totaµ6v).
N. Grămadă apropie numele Sulinei de cuvîntul latinesc salinae şi crede că însea
mnă „apă sărată" (laguna salifera), citind în sprijin analogia toponimicului Tu
::,la, care în limba turcă are sensul de „sare" . D ar Sulina e de origine bizantină :
în greaca medie crcoÂ.fi va „ canal, ţeavă", în neo greacă crcoÂ.TJVcipt „burlan, canal",
transmis în bulgară (sulinar „ţurţur" ) şi română (sulinar „canal, ţeavă pe
unde se scurge apă"). Cuvîntul crcoÂ.fiv, acuzativ crcoÂ.fiva, cu sensul „canal,
conductă" apare la H erodot şi Strabo. 1n documentele slavo-române din
veacul al XV-lea sulinaro înseamnă „conductă de apă" 16•
Faptul că în veacul al X i-lea flota bizantină circula în mod regulat
pe Dunăre rezultă dintr-o informaţie întîlnită în literatura hagiografică :
în viaţa sfîntului Ciril din Philea, de pe ţărmul tracic al Pontului Euxin,
în apropiere de Constantinopol, ni se povesteşte că în tinereţe sfîntul a slujit
trei ani ca marinar pe Dunăre : „Merserăm la cetăţile de pe Dunăre, după
treburi, şi după ce le isprăvirăm, ne întoarserăm acasă" ( A1tfiÂ.9oµev îtOîE '
d<; td: 1tapd: �civoup1v <ppoupta lhci nva 1tpayµattiav. Kal ă.vucravtt<; auî�V UîtE
crtpeq>oµev oiKaoe) t s .
Numele portului Corabia, situat pe D unăre în faţa rîului Iskăr, indică
de asemenea o escală a flotei bizantine. Toponimicul însuşi pătrunsese la
români prin slavi, mai înainte, dar stăruinţa lui acolo se datoreşte fără în
doială activităţii comerciale din veacurile X - X I I sub imf!eriul Bizanţului 1 1 .
Calafatul e pomenit în documente încă de pe la 1400. I n veacul al XV-lea
era o staţiune de vamă. Numele n-a venit prin genovezi sau turci, ci exista
de pe vremea stăpînirii bizantine, adică din veacurile XI-XI I . Pornit din
arabă (qalafa, qallaf „a unge cu smoală o corabie, a călăfătui), cuvîntul a trecut
în bizantină (KaÂ.a<pciîTJ<;, KaÂ.mpcitetv), italiană ( calofatare), provensală
( calefatar) , spaniolă şi portugheză ( calafetar) , turcă (kalafat), bulgară
( kalafat'b) şi sîrbocroată (kalafdtam). Substantivul KaÂ.aq>atTJ<; „care unge
cu smoală" apare în papirusuri încă înainte de secolul al VI-lea. lmpăratul
bizantin Mihail V, fiul lui Ştefan 6 KaÂ.aq>citTJ<;, poartă şi el însuşi supra-
14 GR Ă M A D Ă, p . 220, 238-239.
lli
CONST. PoRP H Y R „ De adm. imp„ 9, 92-93 şi 9, 93-9 4 ; V. B o G R E A , AD, I I ,
1 921, p . 33-34 ; G R Ă MA D Ă , p . 244-245 ; CAN D REA, DE s.". ; N . l o RGA, R I , XVI I I ,
1 93 � , p . 220 ; „Sulina turcească e desigur Salina a portulanilor. Dar c e înseamnă Salina?
Desigur locul unde se sară peştele, cherhanaua" ; B O G D A N , p. 106 ; A N D RIOTIS, p. 247.
1 8 Publicat de H . LoPAREV, în VV , IV, 1 89 7 , p . 37 8-401 . Ciril din Philea (KuplA.
wc; 6 «l>lA.Ecim1c;) a trăit în veacul al Xi-lea, iar viaţa sa a fost scrisă de un contemporan,
anume Nicolai Cataskepenos. Ea s-a p ăstrat în trei manuscrise. Ediţie : La "ie de saint
Cyrille le Phileote moine byzantin ( + 1 1 1 0 ) . lntroduction, texte critique, traduction et
notes par Etienne Sargologos, Bruxelles, 1964.
1 1 K. D I E T E RICH, BZ, XXXI, 1931, p . 46, nr. 5 ; l o RGA, Ist„ II, p . 293.
1 08 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBI I ROMANE P I NA IN SEC. XV
numele de 6 KaÂ.aq>a•11� şi domneşte între anii 1041 - 1042, iar î n anul 1051
se întîlneşte un n:ci>py to � 6 KaÂ.aq>an1� 18• La N ichita Choniates e atestat
verbul KaÂ.aq>a•i��:iv cu înţelesul „a astupa cu cîlţi şi unge. cu smo � ă crapa
turile dintre scînduri la o corabie". Răspîndirea cuvîntulm pe o arie atît d e
largă a avut l o c înainte de venirea turcilor î n E urop a : e a s - a făcut prin mij -
-
locirea marinarilor din împărăţia bizantină 1 9•
Toponimicul Maglavit de lingă Calafat a fost pus în legătură cu µayyÂ.a
pin1� „dregător pentru corăbii, căpitan de corăbii", atestat în veacul al
X i -lea la Cecaumenus. D acă cuvîntul bizantin se pronunţa magla"i.tis,
apropierea e într-adevăr vrednică de l uat în seamă 20•
O dovadă în sprijinul activităţii intense a flotei bizantine pe Dunăre
în veacurile X-X I I e păstrarea cuvîntului cr•6Â.o� „flotă" în română, cu în
ţelesul „stol, cîrd de păsări". Cuvîntul cr•oÂ.o� era popular şi a stăruit fără
întrerupere din antichitate pînă în greaca modernă. Procopius numea fl<;>ta
cr•6Â.o v v11rov, dar şi simplu crT6Â.ov 21 • In anul 968 împăratul Nichifor Focas
vorbea despre navigaţie ca de un monopol al împărăţiei sale, i ar în veacul
al X i -lea Cecaumenus scria că „flota e mîndria Bizanţului" (6 crT6Â.o� EO"Tiv
fi 06�a •ii� 'Proµavia�) 22• I mprejurarea că cuvîntul crT6Â.o� n-a pătruns
în bulgară, sîrbă şi albaneză, adică la populaţiile din interiorul Peninsulei
Balcanice, ci numai în română, ne face să presupunem că el a ajuns în nordul
fluviului venind dinspre răsărit, pe calea D unării, o dată cu flota b izantină,
şi anume în decursul veacurilor X-XI I . Aşadar, crToÂ.o� a dat în latina tîrzie
stalus, păstrat în italiană (stuolo), provensală şi veche spaniolă (estol), p e
cînd î n română a pătruns direct din bizantină 23•
Pe uscat, un drum important ducea din Constantinopol spre Adria
nopol, I ambol, Preslav, Şumen, Razgrad şi Ruse, i ar de acolo, peste Dunăre,
de la Giurgiu la Braşov, şi mai departe. Era calea cea mai scurtă a armatelor,
dar sluj ea în acelaşi timp şi pentru răspîndirea mărfurilor, ideilor sau l egen
delor. Tîrgurile şi pieţele aveau de obicei un patron, adică un sfînt protector,
iar negustorii străini se orientau după numele acestui sfînt, care era mai
uşor de reţinut d ecît numele cel adevărat al localităţii sau pieţii respective.
l ncepînd din veacul al I X-lea, în Bulgaria răsăriteană se răspîndise cultul
18 A D G , V, 7 ; LO K O T S H , 1022.
19 N r c E T. C H o l'i . , p . 7 1 7 , 24 ; B E n N E K E R, I , p. 4 7 0 ; T R IA N D AP H Y LL r n r s, p . 1'47 ;
M E Y E R- L l' B K E , REW, 4663 ; I o R GA, Ist„ I I , 293 : „Nu e o întîmplare, ci un document al
dominaţiei bizantine peste riu, pe ambele maluri". VA S M E R , REW, I , 1 64 : „Osm. Kala
fat„. ist wegen der geringen Seetiichtigkeit der Osmanen besonders ungeeignet, als Quelle
des russ. Worter zu gelten, eher kommt griech. Vermittlung in Frage. A N D RI O Tr s , p. · 89.
2 ° C E C A U M „ p . 9 7 &tiµTJcrEv autov µayyÂ.aj3itTJV ; l o RGA, Geschichte, I, p. 1 9 5 ; I CR,
I , p. 4 6-47 ; Ist., I I , p . 293 ; A. G R A U R , BL, V I , 1 938, p . 1 5 5 propun� µayKÂ.aj3itTJi; , ; călău'' .
citat la B U T U R AS , p. 21 şi T R I A N D A P H Y LL I D I S , p. 60.
21 P n o c o P . , Bell., I, 20, 1 ; I I I , 2, 31 ; I I I , 5 , 1 etc.
22
La B A R '.'<I EA, Relaţiile, p. 645.
"
23 W E 1 s E , p . 524 ; M u R N U , Elem., p . 53-5 4 : „De l a specialui înţeles d e „gru p de
corăbii" mai întîi ajunge un termen strategic şi apoi cade într-o sferă mai abstractă stol _„
de păsări". D E N S U S I A N U , I, p . 358 ; stol „groupe, nuee" en face du byz. crt6Aoi; „flo;ţte"

montre aussi une alteration semasiologique, mais . . . facile a comprendre". J r n EcE K , .$.�rb.,
I , p . 1 8 5 „Die byzantinische Flotte . . . i m 7 .-8. J ahrhundert d i e erste des Mittelmeer.es" ;
. ' ·. " ·
M E Y E R-LUB K E , REW, 8 2 7 6.
lNRlURlRE BIZANTINA ·· DIRECTA ' ' ;
109
sfintului Gheorghe, care îşi avea punctul de plecare la Constantinopol, de

unde iradia spre nord pină la gurile Dunării. Din · sigilografia bizantină se
vede cit de răspindit era acest cult în capitală şi în cuprinsul împărăţiei.
Lîn�ă Probaton, la răsărit de Adrianopol, exista un rîu cu numele sfîntului
Gheorghe, iar la Constantino�ol, I ambol, Varna şi Provadia erau biserici
cu' nramul sfîntului Gheorghe. In sfîrşit numele oraşului Giurgiu şi al braţului
sudic al deltei Dunării amintesc iarăşi de cultul aceluiaşi sfint. Braţul
Sf. Gheorghe, numit în antichitate •IEpov cn6µa „Braţul sfînt" , era notat în
harta lui Pietro Vesconte din anii 131 1 - 1318 prin s(an)c(t) Georgi sau
Georgy. Frecvenţa localităţilor cu numele sfîntului Gheorghe, începind din
capitală şi pină la gurile Dunării, se lega strîns de o mişcare neîncetată a
oamenilor şi a produselor lor m ateriale, arătînd unul din drumurile mari
de pătrundere a comerţului şi culturii bizantine în direcţia ţării noastre 24 •
. Cultul sfîntului Dumitru din Salonic a lăsat urme în toponimie pînă
pe Sava şi Dunăre. In Salonic se aflau numeroase ateliere cu meşteşugari
iscmşiţi care prelucrau arama, fierul, plumbul şi făceau obiecte de sticlă.
La bîlciul care avea loc în fiecare toamnă de ziua sfîntului Dumitru, patronul
oraşului, se adunau aici negustori din Bulgaria, Sciţia, Caucazia, Grecia,
Egipt, Spania, Galia şi Germania. lntr-o scriere anonimă din veacul al X I I -iea
citim următoarele rînduri despre sărbătoarea ( foptiJ ) din octombriP : „Curg
în valuri spre dînsa nu numai mulţimile obişnuite ale băştinaşilor, ci şi lume
de tot fel ul din toate părţile, greci de pretutindeni, misieni (bulgari) din apro
piere şi diferite neamuri de oameni pînă la Istru ( Dunăre) şi pînă în Sciţia" 2s.
Obiceiul acestor bilciuri s-a răspîndit spre nord-vest. La Prilep , în preaj ma
mănăstirii Treskovec, se ţinea regulat tîrg în fiecare toamnă, înainte de ziua
sfîntului Dumitru. Skopj e era un mare centru comercial în care se întîlneau
neguţători greci şi sîrbi. Mai sus, pe valea Vardarului, se afla localitatea Di
mitrovici ( Kosovska Mitrovica), ivită în aceleaşi împrejurări economice
legate de sărbătoarea sfîntului Dumitru. La Novi Pazar, pe Raska, afluent
al !barului, care se varsă în Morava, se găsea un sanctuar al sfîntului şi se
ţinea un bilei anual de ziua lui. In vechiul Sirmium (azi Mitrovica), pe Sava,
exista în veacul al X i -lea o biserică a sfîntului Dumitru si avea loc în fiecare
an un bilei. In sfîrşit, pe Dunăre, la răsărit de Belgrad, } �calitatea Smederevo
a fost interpretată de Petar Skok drept o slavizare a numelui Sîmedru (Su
medru) rezultat din Sanctus Demetrius. E vrednic de aminti t aici şi faptul
că în. anul 1 186 vlahii din H aemus sub conducerea lui Petru şi Asan au zidit
o biserică cu hramul sfintului Dumitru, ceea ce ne trimite de asemenea spre
Salonic şi renumita lui tradiţie comercială şi religioasă. Prin urmare, din
Salonic producţia industrială şi cultura de factură bizantină au iradiat spre
24 ASS, Novembris, I I I , p. 615 d : Bracchium S. Cergii = fretum Bosporus : J r n E C E K ,

Bulg . ,p. 32-33 ; l o R G A , Geschichte, I , p . 1 9 4 ; GR Ă M A D Ă , p . 220-22 1 ; D t E T E n I C H , BZ,
X X X I , 1 9 3 1 , p . 51-54.
25 T t M A R I O N , 5, p. 171 (la T A F E L p . 228). A. ELLISSEN, A n alekten der mittel- und
,
neugriechischen Literatur, Leipzig, 1 860, voi. IV, p. 41-186 şi VV, s . n „ VI, 1 953,
.
p. 357.,-386.
1 10 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
nord pe văile riurilor Struma, Vardar şi Morava, ajungind pînă la Dunăre

ş1 la populaţia romanizată din acele ţinuturi 26•
Constantinopolul era locul de întîlnire între Asia şi Europa, între Africa

şi neamurile din nordul Pontului E uxin. Pînă la expansiunea arabilor, Bizan
ţul avea cea m ai puternică flotă din Mediterana şi exercita o adevărată tala
socraţie. După sosirea slavilor în Balcani vechiul centru de cultură de pe
Bospor şi-a menţinut prestigiul economic şi cultural, fiind cel _ dintîi oraş
comercial şi cultural din prima epocă a feudalismului european. In veacurile
IX-X slavii au adoptat creştinismul şi au venit în contact nemijlocit cu li
teratura bizantină, iar ulterior s-au aflat chiar m ai multe veacuri sub stă
pînirea Bizanţuh_1i. Prin comerţ s-a răspîndit şi cultura, trecînd de la u n
neam l a altul. I n secolul al X i-lea locuiau î n împărăţie greci, slavi, vlahi,
albanezi, armeni, turci , goţi, avari etc. Constantinopolul era principalul
centru de producţie al vremii, în care existau numeroase ateliere şi unde
se intîlneau comercianţi . din toată lumea. Rabinul Veniamin din Tudela,
în călăt oria sa din Spania la I erusalim, în trecere prin Bizanţ, în j urul anului
1 1 55, consemna în j urnalul său următoarele : „Aici vin tot felul de negustori
din Babilon, Shinar (Mesopotamia), Media, Persia, E gipt, Chanaan, Rusia,
Ungaria, Patzinakia, Chazaria, Lombardia şi Sepharad ( Sp ania). E un centru
de afaceri , în care sosesc mărfuri din toate ţările, pe u scat şi pe mare. N u
există î n toată lumea oraş care să i se asemene, decît poate Bagdadul, marea
cetate a Islamului" 27• Bizanţul exporta spre ţinuturile dunărene îndeosebi
stofe de lînă, in, bumbac sau mătase, purpură, giuvaere, j ucării, perle, fildeş
etc. El mijlocea importul de mirodenii din Orient şi promova schimbul pro
duselor de lux necesare claselor stăpînitoare ale slavilor şi românilor 28•
_
Unul din articolele de seamă ale comerţului de pe atunci era mătasea.
I n patria ei de origine fusese cunoscută cu 5000 de ani înaintea erei noastre
şi de acolo s-a răspîndit treptat spre Occident. ln veacul al IV-iea era produsă
in cantităţi mici în Iran şi la Constantinopol 29• Sub I ustinian comerţul cu
India şi China s-a intensificat, dar schimburile se făceau prin mij locire p er
sană şi mărfurile erau scumpe 3 0• De aceea fură aduşi în Bizanţ viermii d e
mătase şi fu organi zată produrţia m ătăsii p e scară mai largă. E a a aj uns
cu vremea ] a o mare inflorire, nu numai în Constantinopol, ci şi în restul
2 6 N I C E T. CH O N . , I , 5, p . 485, 9-10 EUKtÎlPLOV toi:: iµuvto olKOV E7t' ov6µatl &T1µ11tpiou

tou Ka}J„1µciptupoi; ; J J R E C E K , Serb. , I , p. 221 ; Gesell., I I , P. 56 ; P. S K O K, ZRPh,
X X XV l l l , 1 9 1 4 , p . 552 : „Smederevo, germ. ung. Semendria, ist wahrscheinlich rum .
Simedru, Sumedru" ; I . D I E TE RI C H , BZ, X X X I , 1 93 1 , p. 40, 4 9 , 54 şi 5 7 ; B A R N E A , Rela
ţiile, p. 663 .
27 La L E V T S C H E N K O , p. 1 65 şi B A R N E A , Relaţiile, p. 661-662.
2 8 J I R E C E K , Gesell. , I I , p . 58 ; l o R G A , Formes, p. 23 : „Ce nouvel Empire n ' a p as
et e une autre forme de l ' Empire continental romain ; il a ete une thalassocratie, une domi
nation de la Mer, jusqu'a l 'apparition des Arabes ; K. D 1 E T E R I C H , BZ, X X X I , 1 93 1 , p . 50 :
„ Zusammenfassend konnen wir sagen, dass das ganze ostbulgarische und vestserbische
(prin Skoplje) Gebiet als d ie eigentliche Domăne des griechischen H andels in byzantinischer
Zeit zu gelten hat". VA S I LJ E V , I I , p. 1 3 8 ; L E V T SC H E N K O , p. H2, 1 '13 , l 6 4c ; P A N A I T E s c u ,
Interpret. , p . 2 2 .
2tl P I G U L E V S K A J A , VV, X , 1 956, p . 3-8.
ao
H E N N I G, B Z , X X X I I I , 1 933, p . 295 ş . u . ; PJ G l' L E V S K A J A , VV, I 1 94 7 , p. 184 ş.u .
INRIURIRE BIZANTINA DIRECT.A 111
împărăţiei, anume în Antiohia, Tyros, Beirut şi Teba. Ca monopol de stat,

producţia a devenit una dintre cele mai active şi mai bănoase ramuri ale
industriei bizantine 31• Totuşi au trebuit să mai treacă încă mulţi ani pînă
ce industria indigenă a fost în stare să acopere toate nevoile. ln veacul al
X-lea lucrau cinci corporaţii (µstal;o7tpatm), dar abia în secolul al X i-lea şi
al X i i -lea producţia mătăsii a reuşit să capete cea mai largă extensiune cu
putinţă 82•
Grecii antici numeau Seres (:I:f\pE�) un popor asiatic, care se ocupa cu
producţia mătăsii şi pe care avem dreptul să-l identificăm astăzi cu chinezii.
Grecii ziceau de asemenea ser (afi p ) , plural seres (af\ pE�), şi viermelui de
mătase. Adjectivul a11 p1K6�, -fi , -6v însemna „de mătase" , iar neutrul
a11p1K6v avea sensul de „haină sau stofă de mătase". Cuvîntul a trecut în
l atină sub formele sericus, serica, sericum şi s-a asociat cu seta „păr", dind
naştere expresiei serica seta „mătase". Forma seta (scrisă şi saeta) a stăruit
în vegliotă (saita), italiană (seta), sardă-logudoreză (seda), engadină (saida),
friulană (sede ), franceză (soie), provensală, catalană , spaniolă şi portugheză
(seda) . ln secolele V I I - I X a fost împrumutat de neamurile germanice (anglo
saxon s i de, vechi german s ida, neogerman Seide). Adjectivul sericus -a, -um
s-a răspîndit la populaţiile germanice, in perioada timpurie a feudalismului,
şi a lăsat urme în anglosaxonă (sioluc, seolc), engleză (silk) şi veche nordică
(silki ) , iar de acolo a trecut la slavii apuseni şi de miazănoapte (vechi prusian
silkas, vechi rus UfbeAK, secolul al X i i i-lea, rus tueAK, ucrainean şi bielorus
solk) 33• Acesta a fost unul din drumurile de răspîndire a mătăsii, pe care
l-am putea numi al Mediteranei şi al Europei de apus, de mijloc şi de miază
noapte.
Din µamţ,a a luat naştere în latină mataxa „ fir, m ănunchi, legă�,
scul", care apare încă în veacul al I i -lea înaintea erei noastre la poetul Lu
cilius, apoi în opera arhitectului Vitruvius. O dovadă că cuvîntul malaxa
cu acest sens era popular rămîne şi faptul că s-a păstrat în limbile romanice
apusene cu acelaşi înţeles, şi anume în italiană (matassa ) , sardo-campi
daneză (madassa), veche franceză (maaisse), provensală (madaisa), cata
lană (madeixa), spaniolă (madeja) şi portugheză (madeixa) . După sec0lul
al I i i -lea al erei noastre apare la j urisconsultul Marcianus şi în Codex Theo
dosianus forma metaxa cu sensul „mătase brută", care nu s-a păstrat cu acest
înţeles în limbile romanice apusene. Ştim că acolo, pentru înţelesul „mătase"
s-a impus cuvîntul seta. Aşadar putem b ănui că în domeniul limbii latineşti
din apus a existat un strat mai vechi malaxa, cu sensul „fir, mănunchi, scul " ,
răspîndit ş i popular ; şi un strat mai nou, suprapus, venit din Bizanţ, dar
nepopular, metaxa, cu înţelesul „mătase" . Poporul spunea seta sau seta serica.
l n cuprinsul împărăţiei bizantine mătasea era numită a11p1K6v, dar începînd
din veacul al VI-lea apare în texte din ce în ce mai des cuvîntul µEtal;a.
Cînd vorbeşte de ea, însuşi Procopius simte nevoia să dea o explicaţie, adică
să facă o glosă, ceea ce înseamnă că cuvîntul µEta�a cu înţ.elesul „m ătase"
31 OsTROGORS K Y, p. 62-63.
32 H E Y D , I, p . 1 2 ; SA KAZOV, p. '13 ; P H I LIPPSO l\ , IJ . 1 7 şi 52 ; B R E H I E R , l l I , p. 2 1 2-:! t :i.
13 M E Y ER-Li! B K E , REW, 7 498 ; VA S M E R, REW, I T I , p. 387 ; KLTJ G E -MITZ K A ,
p . 699.
1 1� INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE l'INA IN SEC. XV
părea neobişnuit : Î\ µf:ta!';a, E!'; Îlt; dro0acn î�V Ecr0fjta Epya�Ecr'3at, -Pjv 1tCiÂ.at"
"EÂ.Â.TJVEt; MTJOtK�V EKclÂ.OUV, tavuv oe: C!TJ plK�V ovoµa�oucrt. "Mătasea, din care
obişnuiesc să facă haine şi pe care grecii o numeau altădată MTJOtKÎl, iar
acum îi spun crTJ ptK11'' 34• ln veacul al V I -lea forma µ&ta!';a se mai întîlneşte
la Ioannes Lydos şi Menandros, forma µEta!';tov la Cosmas Indicopleustes,
iar forma µcim!';ov la neoplatonicianul D amascius. Mai tîrziu atestările sporesc
şi µf:m!';ov devine o expresie frecventă. Pe la mijlocul secolului al V I I I-lea,
la Theophanes, întîlnim forma µf:ta!';1i;, alături de µ&ta!';a. Urmarea a fost
că µEtci!';tov, plural µEtci!';ta, alături de celelalte forme, s-a generalizat în
literatura bizantină, pe cînd crTJ ptKov era simţit ca un arhaism. Avem dreptul
să credem că µEtci!';tov era popular, p entru faptul că a supravieţuit în neo
greacă (µEn'.t!';1). Dar µEtci!';tov, a stăruit şi în Italia de sud, în Bova (matdttsi,
meldttsi) şi Otranto (matdttsi ), dus acolo după veacul al Vl-lea, în decursul
stăpinirii bizantine. Prin bizantini, forma de plural µEtci!';ta a p ătruns în s eco
lele X-X I I la populaţia romanizată din ţinuturile dunărene şi a dat în
română mătase. Formele mătase din aromână şi mătasi din meglenoromână
sînt medievale, pe cînd mitacse de la aromânii din Epir a fost împrumutată
din neogreacă. Bogăţia derivatelor (mătăsar, mătăsărie, mătăsică, mătăsos)
şi numele de persoană Matasă, atestat în Moldova în anul 1 428 şi în Mun
tenia ( Jlfătasă) în anul 1645, ne arată că cuvîntul mătase a pătruns de tim
puriu în limba noastră, probabil, în decursul veacului al X i -lea, într-o vreme
cînd imperiul bizantin îşi avea hotarul la D unăre. Faptul acesta e întărit
şi de o dovadă m aterială : arheologii noştri, au descoperit în aşezarea de la
Garvăn (raionul Măcin, regiunea Dobrogea), fire şi ţesături de mătase care
arată că „pe lingă cînepă, in şi lină, cunoscute din descoperirile anterioare,
in prima j umătate a secolului al X i -lea se prelucra şi mătasea" 35• ln textele
slavone, în vechea rusă şi în bulgară mătăsii i se zicea koprina, iar în sîrbo
croată koprena sau koprina. Acest cuvînt e interpretat ca autohton ; deci
slavii sudici au folosit pentru sensul „mătase" un cuvînt al lor, mai vechi,
fără să împrumute termenul µf:m!';a sau µEtli!';tov d e la bizantini, cum a
procedat populaţia romanizată. Prin urmare, acesta a fost al doilea drum a l
mătăsii spre Europa : din Orient, peste Bizanţ, pînă l a populaţia romanizată
din ţinuturile dunărene 3 6 .
34 PRocoP., Bell., I , 2 0 , 9 .
35 I . B A n 'i EA, Noi contribuţii la cunoaşterea ţesutului în aşezarea de la Garvăn (secolele
X-XII) , SC IV, X I I , 1 9 6 1 , p . 307-3 1 4 .
3 6 P R O C O P . , Bell„ I , 1 0 6, 7 ; I I , 546, 1 9 ; A necd. , 2 5 , 1 4-21 iµcit1a t ti E K tiic; µEtci�T]<; ;
l o A :> 'i . L Y D „ 1 6 3 , 8 ; M E N A N D . , 2 9 5 , 2 3 ; 3 0 2 , 9 ; C o s �1 A s I N D I C . , 96 c µEtci�10v, 4 4 5
d şi -'1 88 b µEtU�l<; ; T I I E O P H . , 2 7 6 , 54 ; 4 9 4 , 1 3 µEta�a ; LA O N . C H A L C „ I , 4 tp[q>El Îl xwpa
u_GtTl µtta�uv tE KuA.A.icrtTJV 1t010uµEVTJ ; Lu C I L „ 1 1 9 2 oedem deferat„ . plumbi pauxillum rodus
_
limque malaxam ; V I T R U V „ V I I , 3, 2 harundines colligantur et mataxae tomice ad iustam
longitudinem una crassitudine alligationibus temperent ur ; M A R CI A N „ Dig., X X X I X , 4 ,
1 6 , 7 species pertinentes a d uectigal : „ . metaxa, uestis serica uel subserica ; C O D . T H E O D . ,
X I I , 2 0 , 1 3 sericoblattae a c metaxae„ . p ublice murice tinguebantur ; I s r n „ Orig„ X I X , 2 9 , 6
malaxa quasi metaxa a circuitu scilicet filorum : nam meta circuitus dicitur uel quod transfere
lur ( i.e. cino toG µEtciyEtv) . W E I S E , p. 459 ; B E n N E K E R , I , p. 564 „Moglicherweise einheimisch" ;
.J r n E c E K , _ Serb„ I I , p. 51 ; R o H L F s, LGI I , p. 3 2 9 ; C A P I D A N , Meglen., I I I , p . 1 8 5 ;
M E Y E R-LU_ B K E , REW, 5403 ; G E A G E A , p . 1 7 0 ; ThLL, VI I I , 4 3 4 ; M L A D E N o v , Recnik,
p . 251 ; B O G D A N , p . 1 7 6 ; A N D R I O T I S , p . 1 4 2 ; P A P A H A G I , Dicţ„ p. 671 şi 691 .
INRIURIRE BIZANTINA DIRECT.A 1J3
. . Legăturile dintre Bizanţ ş i populaţia romanizată din ţinuturile dună·

rene în veacurile X-XI I mai sînt dovedite şi de un şir de termeni privitori
la comerţ, păstraţi în limba română. Aceste cuvinte n-au lăsat urme în lim
bile slave meridionale, dar au stăruit în limba noastră, ceea ce înseamnă că
au .pătruns la noi pe cale directă. Ele n-au un fonetism arh�ic care să pledeze
p entru o origine grecească veche, dar nici nu sînt grecisme recente intrate
după veacul al XVI-iea, deoarece au numeroase derivate şi sînt atestate,
în parte, în izvoarele medievale. Verbul a_ agonis� apare încă din veacul al
XVI -iea, atît în textele religioase cit şi în cele populare, cu următoarele deri
vate : agoniseală, agonisie, agonisire, agonisit (substantiv) agonisit (adj ectiv),
agonisită, agonisitor. Răspîndirea p e tot teritoriul ţării, şi l a aromâni (ayun
sescu, ayunsire) pledează de asemenea in sprijinul vechimii cuvîntului. El
exista în limbă înainte de veacul al XVI -iea şi a pătruns probabil în vremea
cînd -imperiul bizantin se afla la Dunăre, adică în veacurile X-X I I . La scrii
torii · bizantini din secolul al IX-iea verbul âyrovisro, sau âyrovisoµai apare
cu sensul „lupt, mă lupt pentru ceva". Cu un înţeles apropiat verbul a trecut
şi în textele slavone, unde agoniso"ati însemna „a fi în agonie, a se lupta
cu moartea". E vrednic de reţinut faptul că la noi cuvîntul a venit pe calea
comerţului, pe cînd la slavi a intrat prin cărţile bisericeşti, ceea ce explică
şi deosebirea de înţeles. D au mai j os trei citate din literatura bizantină an
terioară veacului al XV-lea din care se desprinde înţelesul de atunci : âyro
vtsroµtvou� . . . µ&•°' 'ta1t&tvrocr&co� d� TE 06�av 0eou „pe cei care luptă„. cu
umilinţă pentru slava lui dumnezeu" ; Kal auto� µE:v âycovislltal 1t&pl TWV
1tpOcrKaipcov Kal cp0aptrov îOU piou îOUîO\) Po110ficrat autoi�, „se va lupta
şi el cu cele bicisnice şi trecătoare din viaţa aceasta spre a le fi de ajutor
acestora" ; npo0uµiav âycovis&cr0at tcp A.6yC!l, „a cîştiga bunăvoinţă prin cu
vînt" 37• Sensul românesc ne împiedică să derivăm cuvîntul din paleoslavă
şi ne trimite direct la izvorul bizantin, unde âycovi�co, âycovi�oµm însemna
„mă Jupt, mă străduiesc", dar şi „ajung la rezultatul luptei, dobîndesc prin
stăruinţă, cîştig prin muncă şi luptă". G. Murnu observa că cuvîntul „sub
raportul înţelesului e produsul cugetării proprii româneşti", iar B. P. H asdeu
îl considera termen juridic. Pare mai probabilă ipoteza că sensul de „a cîştiga,
a dobîndi, a agonisi" exista dej a în greaca bizantină, în cercurile comerciale,
religioase sau j uridice, şi a pătruns la noi de timpuriu pe calea comerţului 38•
Cuvîntul âppaBcilv, acuzativ âppaprova, însemna în greaca antică
„arvună, acont, zălog" sau „daruri de logodnă, semn ce se dă la logodnă" .
.Amîndouă înţelesurile porneau din sfera comerţului, dar cu vremea s-au
despărţit şi s-au izolat : primul sens a stăruit în română (ar"ună, ar"onă,
ar"oană), iar al doilea în aromână (ară"oană, ar"ună ) . In neogreacă (âppapwva)
s-a păstrat de asemenea înţelesul de „logodnă, daruri de logodnă", ceea ce
ne îndeamnă să presupunem că în aromână cuvîntul a pătruns din neogreacă,
pe . cind în nordul Dunării s-a răspîndit pe calea comerţului într-o epocă an
terioară veacului al XVI-iea. Deoarece e atestat în literatura noastră veche,
are derivate (ar"uni, ar"unire, ar"unit, ar"unitorJ şi a participat la schim-
1 .
17 Haupturkunden,
p . 1 1 7 , 1 3 ; 125. 30 ; 1 38, 23.
: MuaNu, Elem„ p. 2-3 ; SoPHOCLEs, p. 77 ; D E N S USIAN U, I , p. 358-359 ; DA,
• 88
s.". ; CAND REA, DE s.". ; GEAGEA, p. 1 1 ; PAPABAGI, Dict., p. 70 ; SJSS, p. 3.
1 14 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE FINA IN SEC. XV
b area o + n > u + n din elementele latine ca bona > bună sau paleoslave
ca lonka > luncă poate fi rînduit printre împrumuturile din bizantină venite
pe calea comerţului înainte de veacul al X i i i -lea 39 •
.f.!21Qs (cu derivatele folosi, folosinţă, folosire, folositor) e vechi şi popular,
anterior veacului al XVI -iea. "'Oq>EÂ.O<; „folos, avantaj " apare în p apirusuri
in veacurile I I-IV, iar în bizantină se întîlneşte şi forma q>EÂ.6<;, fără îndoială
populară ( alături de q>EÂ.Emiµevo<;), din care a luat naştere în română, încă
înainte de veacul al X i i i -lea, folos. Felam „folosesc" din bulgară vine d e
asemenea în sprijinul ipotezei că o- iniţial căzuse încă p e terenul limbii gre
ceşti, dar asimilarea lui -e- în -o- s-a putut p etrece în română. Cuvintul a
venit la noi pe calea schimburilor comerciale 4 0 •
PrisQş (cu derivatele prisosi, prisoseală, prisoselnic, prisosinţă, prisositor ,
prisosnic) e de asemenea vechi şi popular. Cuvîntul a venit la noi, nu din
neogreacă, ci din greaca bizantină, pe calea comerţului, probabil în veacu l
al X i -lea sau al X i i-lea. El lipseşte în aromână, bulgară şi albaneză. l n sîr
bocroată se întîlneşte in textele religioarn vechi adj ectivul periso „de prisos ,
abundent", iar dialectal apare presosa „aj unge, destul", fără a fi pătruns î n
limba literară ş i fără a s e fi răspîndit pe o scară m ai largă. Pare deci probabil
că cuvîntul a pătruns la noi în mod direct, şi nu p rin mijlocire sîrbească.
Adj ectivul neptcm6<; e atestat des în papirusuri în veacurile V-VI cu sensul
„bogat, de prisos", adverbul neptcmroc; are acolo sensul „de prisos, degeaba,
zadarnic", iar la autorii bi zantini de după veacul al V I -lea se întîlnesc
în mod frecvent substantivele neptcrcrda, nepicrcreuµa, nepicrcrwm<;, toate
cu înţelesul „prisosinţă, prisoseală", şi verbul nep1crcreuro „am de prisos, pri
sosesc" , alături de adjectivul nep1crcr6<;, -i) , -6v „abundent, bogat, de prisos" 41 •
Scafă „vas de lemn, cupă, căuş" a pătruns la noi din bizantină, nu din
greaca modernă, unde are alt înţeles, anum e crKaq>TJ , oKaq>tov, crKaq>a „eine
Art Schiff, un soi de corabie". Cuvîntul românesc apare in textele din veacul
al XVI -lea şi al XVI I-lea ; el este prezent în aromână şi meglenoromână
(scafă), iar din bi zantină a pătruns şi în limbile romanice apusene, în vechea
italiană (scafa ) şi vechea franceză ( eschafe „Schalle" ) . In limba veche gre
cească crKaq>TJ „corp scobit , căuş, scafă" apare în papirusuri încă de la începutul
erei noastre, iar la autorii bizantini a continuat să aibă acest înţeles, dar a
dezvoltat şi sensul „corabie scobită" . Cu sensul dintîi a stăruit şi in Italia
meridională, in Reggio (sk<ifa ) , Otranto (sk<ifa) şi Sicilia (skaffa) 42•
Cuvîntul tay1crtpov, plural tciytcrtpa, „sac de hrană pentru cai" e
at estat din veacul al X -lea. In greaca posterioară se intîlnesc formele tai:crtpo,
3 8 I OSPE, I, 3 2 B 34 Ele; touc; appa�ci'.lvac; an&ooto 7tllVtU tiX epya U7t0 Kflpmca, Olbia,
sec. I I I i.e.n . ; P R E 1 s1G K E , I, p. 215, exemple din veacurile I-VI e.n. în papirusuri ;
M I K LOSI C H , Fremdw., p. 3 ; M u R N U , Elem., p. 7 ; D E N SUSIA N U , I , p . 357-359 ; DA, s.v. ;
P H I L I P PI D E , Orig., I I , p. 7 3 ; CAPI D A N , Arom. , p . 1 65 ; G E A G E A , p . 109 ; B O G D A N , p . 2 7 .
4 0 P R E I S I G K E , I I , p . 2 1 4 ; M u R N U , Elem. , p . 25-26 ; H A TZ I D A KIS, p . 1 4 7 ;
D E N SUSIA N U , I , p. 357, 360 ; TI K TI N , S.'1. ; G E A G E A , p . 2 1 7 ; B O G D A N , p. 57 ; D OC. B O G D .
Ţ .R., p . 151 felos „folos", anul 1 4 7 9 ; felosati „a folosi", ibid., 246, p . 3 0 2 , anii 1 482-1 507.
4 1 S o P H O CL E s, p . 883 ; P R E I SI G KE, II, p . 299 ; M u R N U , Elem., p . 4 7 ; D E N SUSIA N U ,
I I , p . 358 ; CA N D R E A , D E s.v„ ; VAS M E R, Serbokr., p . 1 H .

42 P R E I SI G K E , I I , p . 466 ; H A TZ I D A K I S , p . 9 0 ş i 94 ; M u R N U , Elem. , p . 4 9 ; D E N S U
S I A N U , I, p . 3 5 8 ; D 1 c u L E s c u , p . 468 ; CA P I D A N , Arom. , p. 1 69 , Meglen., I , p . 84 ;
R O H LFS, LG I I , '1 964 ; M E Y E R- L ii B K E , REW, 7 653 ; G E A G E A , p . 1 98 .
INlllURtRE BIZANTINA DIRECTA 1 15
tpciicrtpo şi tpcicrtov, care probează iodizarea lui y şi metateza lui p pe terenul

limbii greceşti într-o epocă relativ îndepărtată. Varietatea din greaca bizantină
s-a reflectat în albaneză, unde întîlnim formele traste, trajste şi strajce. Formele
din aromână (tastru, trastir, trastu şi traştu) sînt relativ vechi şi s-au dezvoltat
direct din greaca bizantină. Forma din meglenoromână (traistur) arată mai
mare asemănare cu cea din română (traistă). Din română cuvîntul s-a extins
spre nord : prin păstori şi mici comercianţi a pătruns în ruteană, polonă şi
bielorusă (tajstra), dar n-a lăsat urme la slavii din sud şi la velicoruşi. Prin
urmare, la sud de Dunăre şi în română avem a face cu o influenţă bizantină
directă, iar în ruteană, polonă şi bielorusă cu o înrîurire indirectă, mijlocită
de limba română 43•
Alături de cuvintele pătrunse la noi pe calea comerţului întîlnim un
strat de termeni de provenienţă militară. El dovedeşte prezenţa armatei
bizantine în preajma populaţiei romanizate în veacurile X-X I I . Faptul că
aceste cuvinte au prins rădăcini şi au rămas pînă astăzi arată că populaţia
romanizată avea interes pentru ele, că dispunea de oarecare organizaţie
militară sau că a luat de la bizantini obiectele numite cu aceşti termeni.
Cort e anterior veacului al XVI-lea, dar nu apare în aromână, nici în limbile
slave meridionale sau în albaneză. El derivă direct din bizantină (K6ptT1 ,
Kopw; „tentorium" iar acestea din latinul cohors, -tis şi s-a răspîndit la nord
de Dunăre pe întregul teritoriu al limbii româneşti ; de la românii din Ardeal
a trecut în limba maghiară (kort „umbrelă", kortuj „colibă de nuiele") 44•
Cucură „tolbă de săgeţi" lipseşte în aromână şi în limbile slave meridio
nale, dar există în albaneză (kukure ). In greaca bizantină KOuKoupov, plural
KOuKoupa, cu sensul „tolbă de săgeţi", era un termen u zual şi de largă răs
pîndire 46•
Din punct de vedere formal flamură poate fi derivat direct din latină
(flammula „mică flacără, mic drapel"). Din latină cuvîntul a trecut în bizan
tină (q>Â.ouµoupov, plural q>A.aµoupa), fiind un termen popular incepind din
veacul al VI-lea şi stăruind pînă în neogreacă. Deoarece cuvintul românesc
nu-i popular, el a venit probabil mai tîrziu, prin bizantini 46•
Din persană (dzebe), prin mijlocirea armatelor romane, s-a răspîndit
spre vest şi a pătruns de timpuriu în greaca bizantină cuvîntul �apa „platoşă,
cuirasă, zea", alături de derivatul �aPiito<; „cu platoşă, cu zale", amîndouă
atestate încă din veacul al X i -lea. In latină cuvîntul e atestat în glose şi
în textele tîrzii sub forma zaba, de unde a supravieţuit în română (za, plural
za"le ) . Din greacă cuvîntul a fost împrumutat în albaneză, unde are sensul
48 CON ST. PoRPH Y R., De cerim., 462 TUyto"tpov ; G. M E Y E R , IF, 1 893, p. 441-443 ;
D 1 cuLEscu, p. 447 ; PAPAB AGI, p. 192-1 93 ; CAP I D A N , Meglen. , I , p. 84 ; RoB L F S , L G I I ,
p . 497 ; G E A G E A , p. 208-209 ; VAS M E R , REW, I I I, p. 7 0 : tajstra „wird gewohnlich aus
mgr. Tciyunpov gedeutet. Auffallend ist aber das Fehlen des Wortes bei den Siidslaven
und Grossrussen. Besser ist wohl die alte Herleitung von •tajstra durch Fernassimilation
aus "kajstra und dieses aus lat. canistrum". PAP A H A G I , Dicţ . , p. 1021 şi 1044. I n română
derivatele trăistar, trăistioară, trăistuţă.
4f. D E N S U S IA N U , I , p. 357 ; DA, s.v. ; D R Ă G A N U , p. 323.
4 6 G E O R G . C E D R E N . , I , p. 7 7 3, 2 6 oe Mwaµto Tei> CJTpannci> TcOV I:0A.ci�wv KOUKOUpov
ytµovro voµ1aµ1iTwv 7tl:µwac; „Mohamed trimise comandantului slavilor o tolbă plină cu
bani". D E N susrAN U , I , p. 358 ; TRIAND APH Y L L m 1 s , p. 130 ; A. T n u M R , IF, X XVI,
1 910, p. 8.
4 8 DA, s.v. ; TRIAN D A P H Y LL!Drs, p. 38 ; A N D R I OTIS, p. 281 .
J. 1 (): INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE FINA lN SEC. XV
d e „ cataramă la centura de arme", şi în aromână (zavă „cheutoare, copcă" ) ,

pe cînd la românii din nordul Dunării s - a transmis c u înţelesul original din
l atină, p robabil înainte de veacul al V I I -iea 47 • .
I n veacurile X-X I I a avut loc şi o influenţă bisericească asupra p opu
l aţiei romanizate prin mijlocirea scrisului sau a misionarilor. Urmele acestei
înrluriri sînt puţine, dar ele au stăruit nu numai în limbă, ci şi în documentele
vremii, întinzîndu-se pînă dincolo de Carpaţi. Prezenţa stăpînirii bizantine
pe Dunăre timp de aproape două secole a fost fără îndoială un prilej de con
tact şi de cunoaştere reciprocă. Cuvîntul µavia cu î nţelesul „ minie, furie"
e atestat încă din veacul al I I I-iea î.e.n. I n secolul al I V-iea al erei noastre
se întilneşte expresia µavia epcowc; „nebunia dragostei", iar la scriitorii creş
tini apare des µavia cu înţelesul de „erezie, apostazie". Sensul de „ minie, furie"
a stăruit pînă în neogreacă şi era fără îndoială popular, pe cînd cel de „erezie"
a circulat ca termen tehnic în cercurile ecleziastice. Textele noastre rotaci
zante din secolul al X I V-iea au forma cu -n-, nu cu -r-, ceea ce arată că tre
buie să pornim de la forma grecească tardivă, nu de la un presupus l atin
*mania. Cuvîntul bizantin µavia a p ătruns în albaneză (meni), aromână
(amănie) şi română (minie), d ar nu s-a răspîndit în straturile l argi p opulare
ale slavilor din sudul Dunării 4 8 •
'Opyfi „minie, supărare, urgie", cu lJ pronunţat i, a pătruns în ţinu
turile dunărene tîrziu, şi anume după veacul al VI-lea, prin mijlocirea religiei
creştine. Cuvîntul a rămas popular în limba grecească pînă în zilele noastre.
In documentele vechi sîrbeşti dintre anii 1 186- 1 196 apare oragija, cu acelaşi în
ţeles,. însă n umai ca neologism luat din b izantină, nu şi ca expresie p opulară.
Uryie şi uryisescu (opyi�co) din aromână şi orgji, urgji din alb aneză au fost
împrumutate din greaca vorbită, pe cînd urgie şi urgisesc din română s-au
ivit. ' sub influenţă cărturărească 4 9•
O înrîurire bizantină directă în domeniul faunei a fost d e asemenea
cu putinţă. Mul, mulă din aromână, mulă din meglenoromână derivă din
(mulus, mula), însă în mod indirect, prin filieră bizantină, pentru că altfel
ar rămînea inexplicabilă păstrarea lui -l- intervocalic, care în mod normal
devine -r-. M uldre, mlare, mblare „ catîr" s-a dezvoltat din bizantinul µouÂ.apt so.
n D u CAN G E , s.". ; C GL, I I I , p. 505, 7 3-74 zaba monimentum virorum forcium ;
·
M E Y E R, EWAS, p. 481 ; D E N S U S I A N U , I, p. 3 5 8 ; TRIA N D AP H ILLIDIS, p. 1 4 8 ; A. T R U M B ,

I F, X XVI, 1 910, p. 8 ; M E Y E R - L U B K E , REW, 9584 ; G E A G EA, p. 224 ; B OG D A N , p. 1 20 .
4 8 PREISIG K E , s.". ; H I P P O L „ Haer„ 2, 1 7 • Ti v inte:p�cHJ„ouaav 't©v alp11nK©v µaviav,
anul 212 ; G E LAS„ I I , 7 , 22 ăµe:'tpoi; 'tlîlV tx0p©v µavia ; I I, 7 , 27 Îl 'tOOV av0pro1t{J)V µavia ;
E u A G R „ I, 1, p. 6, 7 •iii; ' A pe:iou µaviai; ; Poemes Prodr„ I II , 2 1 2, p. 57 0.1to µavim; µou
pi1t'tID 'to µe:tcl: wu aicou'te:Â.iou ; D E N S U S I A N U , I, p. 357 ; P R I L IP P I D E , Orig„ I I , 6 4 7 , ele
ment vechi grecesc ; G E A G E A , 100 ; Ros E T TI, „W:el. , p. 4 3 1 , n. 4 ; A N D R I O TIS, p. 1 34 µavia =
mpi>opri tm0uµia.
· " P a o c o P . , Bell., I I I, 9, 24 OL' opyfii; ; M u R N U , Elem„ p. 5 8 ; T I K T I N , s.". : „Offen
bar friih aus der Bibelsprache aufgenomen" ; P. S K O K, „Slavia", IV, 1 925-1 926, p. 344 �
„ L ' ori,gine slave de urgisi est exclue pour la m eme raison" = -s- de la forme de aoriste" ;
G. G 1 u G L E A 1 RF, I I , 1928, p. 65, nu din vechiul grecesc opyti, care ar fi dat *oargă sau
* urghie, ci dintr-un presupus latin *orgilia, derivat de la i>pyLA.oc; „mînios, iritat", din care
s-a dezvoltat şi urginat „mînios", G E AG EA, p. 2 1 7 ; RosE T T I , I LR, I I , p. 6 9 ; VAs M E R ,
Serbolcr„ p. 105 ; PAPAH AGI, Dicţ„ p. 1 090. ·
11 0
·
PA P A H A G I , p. 1 9 2 ; CAPID A N , Meglen„ I, p. 8 5 ; G E A G E A , p. 1 7 4 ; E EB�, I II,
1 926, p . 1 22, 3 6 : ciyop(ăi;) µouÂ.api(rov), µe:aoµouÂ.ap(ioov) . . . i1t1tIDV • . . j3oupci).).(rov) ; So P B O
CLEs, p. 7 7 0 µouÂ.a, sec. VI .
tNRlURIRE BIZANTINA DIRECTA i 11 7
. Omidă (în aromână un'idă, unidă) apare în cele mai vechi texte româ
neşti şi are la bază cuvîntul grecesc 6 µiaai; „insecta care roade boabele d e
cereale", atestat l a Teofrast şi Hesychios. E interesant că articolul grecesc
s-a păstrat in forma românească, deşi alte exemple analogice lipsesc ; faptul
rămâne totuşi explicabil. La noi a venit relativ tîrziu, adică după veacul
al V I-lea, şi n-a supravieţuit in neogreacă 61 •
Dar influenţa Bizanţului s-a manifestat l a noi m ai mult p e cale indirectă.

lncă din veacul al VI-lea slavii au venit în contact direct cu grecii şi au trăit
apoi fără întrerupere alături de dînşii. lmprumuturile făcute de slavii · meri
dionali de la bizantini au trecut mai departe şi s-au transmis altor popoare,
ca albanezilor, ungurilor, românilor sau slavilor din Europa de răsărit şi de
miazănoapte. Acest fenomen arată că civilizaţia creată de Bizanţ era specifică
şi necesară acelor vremuri ; ea era mijlocitoare între Asia şi Europa, cuprindea
o mare bogăţie ideologică şi se bucura de un prestigiu unic, ca una care păs
trase cu grij ă în sinul ei întreaga moştenire culturală a antichităţii · greco
romane. Cînd popoarele din preajma Bizanţului au creat prin munca lor
condiţii de viaţă materială asemănătoare şi au dezvoltat raporturi de pro
ducţie noi, atunci s-a ivit şi la ele nevoia unei ideologii corespunzătoare, care
găsea sprijin şi izvor de inspiraţie în cultura bizantină. Dar exista atunci
şi un contact activ in domeniul schimburilor comerciale : faptul că termi
nologia bizantină privitoare la comerţ şi la cîteva ramuri ale meşteşugurilor
s-a răspîndit la toate popoarele din Balcani şi a trecut mai departe 'spre
miazănoapte arată că produsele, experienţa şi faima Bizanţului îmbrăţişau
o arie geografică întinsă.
I n greaca antică !\_aµato� însemna „muncă grea, efort", dar şi ;;răs
·
plata muncii". Cuvîntu1 apare la H omer şi e frecvent în papirusurile de la

sfîrşitul ' antichităţii sau Ia: scriitorii bizantini. El se întîlnea cu acelaşi sens
in forma de neutru (Kă:µatov, plural Kă:µata}, sub care a trecut în paleoslavă
(kamata, kamato ) , sîrbocroată (kămata, atestat în anul 1348), română · (ca
mătă), veche rusă (kamato ) , albaneză (kamdte) şi maghiară (kamat ). In ro
mână e vechi şi are numeroase derivate : cămătar, cămătat, cămătăresc, · că
mătăreşte, cămătări, cămătărie 52•
Felie s-a ivit la noi pe calea comerţului. Pornit de la latinul offa „bu
cată", diminutiv offella, peste bizantinul ocptA.A.1ov, s-a răspindit in paleo
slavă (felija), sîrbocroată (felija, filija), albaneză (fele) neogreacă (cptA.i),
aromână (filie) şi meglenoromână (fil'ie ) . Forma q>tA.A.i exista în greş.ca
bizantină şi însemna „bucată de carne, de pîine, de brînză etc." In română
cuvîntul e vechi şi răspîndit pretutindeni 63,
Ieftin se găseşte în toate dialectele româneşti şi are o formă asemă�
nătoare în bulgară (eCJtin) şi sirbocroată (jeCJtin, jeftin), unde este popular.
51 M u a N u , Elem. , p. 39-40 ; D E N S U S I A N U , I , p. 357 ; D 1 c u L E s c u , p. 489 ;

GEAGEA, p. 2 1 5 ; AN D RI O TIS, p. 1 4 3 .
'2 PREISI G K E , I , p . 733 ; MI K L O SI C H , Fremdw. , p . 2 3 ; M u R N U , Elem., p . 9-1 0 ;
D E N S U S I A N U , I , p. 357 ; B E R N E K E R , I , p. 4 7 6 ; J I R E C E K , Gesell., I I , p . 66 ; B O G D A N , p. 3 6 ;
VAS M E R , Serbokr., p. 7 3 .
r.a COL, I I , 3 9 0 6qitl..Atov „pezzetto di carne" ; R o H L F s , LGI I , p . 3 7 6 ; GEAGEA,
p . 1 3 ; VA S M E R , Serbokr., p. 59 ; A N D RIOTIS, p . 2 7 8 ; PAPAHAGI, DicJ., p . 457.
1 18 I NFLUENTA GRECEASCĂ ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
El pleacă de la bizantinul EU9T)voi;, EU9T)vi)i; „prosper, bogat, ieftin, îmbelşugat" şi

a pătruns la noi prin mijlocire slavă, avînd ca derivate pe iefteni, ieftenire,
iefteşug, ieftinătate, ieftior. ln aromână (eftin) e împrumutat direct din greacă54•
ln p apirusurile din primele veacuri ale erei noastre A.&i1tElV avea şi
sensul intranzitiv „a lipsi, a rămînea pe dinafară". La scriitorul bizantin Theo
phanes din secolul al I X-lea Â.Ei''1'1i; însemna „lipsă, sărăcie". Aceste două
cuvinte s-au răspîndit de timpuriu p e o arie întinsă, în vechea slavonă (lip
sati ) , b ulgară (lipsam „dispar, mor", lipsa „lipsă") , sîrbocroată (lipsam,
lipsati „ a dispărea, a lipsi") , albaneză (lipsem „lipsesc", lipsi „lipsă") , şi ro
mână (lipsă, lipsi, lipsire, lipsit). Termenul era u zual în tranzacţiile comerciale
şi a pătruns la noi prin mijlocire slavă 55• .
Prin A.itpa se înţelegea în textele vechi greceşti şi b izantine în primul
rînd „o măsură de capacitate sau greutate". Cuvîntul era uzual în comerţ
şi a pătruns în paleoslavă (litra), sirbocroată (litra), rusă (litra), română
(litră) albaneză (litre) şi turcă (litra). ln Moldova avea 322 grame sau
389 mililitri, iar în Muntenia 3 1 7 grame sau 320 mililitri 56•
D enumirile generale pentru „ aromă, miros, parfum" din bulgară, sîrbo
croată şi română sint de origine grecească, i ar faptul acesta poate fi pus în
legătură cu comerţul de mirodenii, care a avut loc prin mijlocirea B iz anţului.
D e la rădăcina µup- avem mai întii mir, mirui, de l a µupov, intrat la noi
prin p aleoslavă. Mupi�ro „ung cu parfum, p arfumez" a lăsat urme î n textele
sirbeşti din veacul al X V-lea (mirisati ), în sirbocroată (mirisati, mirisam)
şi în aromână an' lurzescu ( cu u reflectat ca yu, existent şi în greacă). Mupu:rµa
„ungere cu parfum" a supravieţuit în p aleoslavă şi b ulgară (mirizma ) , în
română (mireazmă) şi aromână (an' lurizmă, n'uirizmă). Muporo, µupcbvro,
aorist &µuprocra, s-a păstrat în p aleoslavă (mirosati), sîrbocroată (mirosati),
albanează (miros), română (mirosi) şi meglenoromână (mirusos) . De la
mirosi s-au născut pe terenul limbii româneşti miros, miroseală, mirosenie,
mirosire, mirositor. De la bizantinul µuprooia „parfum", prin sufixul slav -enie,
s-a ajuns la mirodenie, reflectat şi în limbile slave meridionale (mirodija, mi
rodijan ). Răspîndirea acestor cuvinte pe o arie întinsă dovedeşte vitalitatea
comerţului de mirodenii făcut în folosul bisericii sau reprezentanţilor clasei
stăpinitoare 57•
Venit din Orient (afgan CJrize), numele orezului s-a răspîndit în apus
prin mijlocirea limbii latine (oryza, italian riso, friulan, francez, provensal
"' M u R N U , Elem„ p. 1 9 ; D E NS U S I A N U , I , p. 359 ; B E R N E K. E R , I, p. 455 ; K. D 1 E

T E R I C H , B Z , X X X I , 1 93 1 , p. 336 ; C AP I D A N , Meglen., I I I , p. 1 23 ; G E A G E A , p . 1 4 1 ;
MLAD E :-1 o v, Recnik, p. 1 58 ; VAS M E R, Serbokr., p. 7 1 ; P A P A HA G I , Dicţ., p. 438.
65 P R E J S I G K E , I , p . 1 1 ; T H E O P H A N . , 2 2 5 , 4 MÎljlLc; criwu icai oi'.vou ; 237, 8 a�po
xia 7toUTi tytvi:: to icai A.i::i ljlLc; UOUîCilV ; 239, 23 MÎljlLc; uoatoc; ; M E Y E R , EWAS, p. 24 7 ;
M u RN u, Elem., p. 3 1-33 ; B E R N E K E R, I, p. 7 2 3 ; M L A D E N o v, Recnik, p. 2 7 5 ; VAS M E R,
Serbokr„ p. 90.
6 6 R E G L I N G , RE, X I I I , 1 9 2 7 , col. 7 84-7 8 6 ; Act. La"r. 1, 2 8 ; 16, 2 6 ; 49, 13, anii
8 9 7 , 1 008, 1 101 ; M E Y E R, EWAS, 247 ; B E R N E K E R, I , 7 2 5 ; J r n E C E K , Gesell. , I I , p . 59 ;

M LA D E :'.'I OV, Reenik, _ p. 2 7 6 ; VA S M E R, Serbokr., p. 90.
67 M E Y E R, EWAS, p . 280 ; M A TOV, p. 2 5 ; M u R N U , Elem., p. 3 7-38 ; D E N S U SI A N U ,
I , p . 357-358 ; CAPI D A N , Meglen. , I , p. 84-85 ; S A N D F E L D , p . 3 1 ; K . D I E T E R I C H , B Z ,
X X X, I , 1 9 3 1 , p . 348 ; G E A G E A , p . 1 2 , 2 1 6 ; A. G R A U R , BL, I V , 1936, p. 102-103, varianta _
miros poate porni de la µupromc; „ungere" sau µupoc; = µupov ; VAs M E R, Serbokr., p. 99 ;
A N D R I O T i s , p. 1 57-1 58 ; PAPA H A G I , Dicţ., p. 1 1 4-1 1 5 şi 800.
INRIURIRE BIZANTINA DIRECTA 1 19
ris, vegliot rize, veneţian rizi), iar în Balcani prin . greaca bizantină (vechi
grecesc opu�a, medieval opu�tov, vechi sîrb oriz11, sîrbocroat oriz, albanez
oris, articulat orizi, b ulgar oriz, român orez, aromân oriz, orez şi uriz 68 •
I n veacul al VI-lea piperul se aducea din Orient, dar era inaccesibil
ţăranilor, deoarece costa prea mult. Abia în secolele X I - XV a căpătat
extindere mai mare, totuşi continua să fie scump şi se afla numai pe masa
celor înstăriţi. In apus a pătruns prin latină (plper, italian pepe, vegliot pepro
etc.), iar în Balcani prin greaca bizantină (mîtEpt). E atestat în paleoslavă
(p&pera), în vechea sîrbă (piper11, anul 1350), bulgară (piper}, albaneză
(piper}, neogreacă (m7tept), în documentele slavo-române (piper, anul 1384)
şi aromână (piper, kiper ) . Comerţul cu piper s-a dezvoltat mai ales
după secolul al X i i -lea, iar centrele de tranzit cele mai de seamă, în
spre Europa, au fost Constantinopolul şi Salonicul 5 9 •
In greaca bizantină era uzual şi răspîndit cuvîntul 7titta „cozonac,
plăcintă". El e atestat în poemele lui Theodoros Prodromos din prima j umă
tate a secolului al X i i -lea şi a lăsat urme în dialectele din Italia meridională :
pitta în Bova, Otranto, Catanzaro şi Calahria. A pătruns de timpuriu în toate
limbile balcanice, în română, maghiară şi în turcă. In aromână a păstrat
înţelesul de „plăcintă", pe cînd în română a primit sensul general de „pîine".
Un locuitor din preaj ma mănăstirii Treskovec de lingă Prilep, într-un docu
ment al regelui sîrb Ştefan D uşan (133 1 - 1355), purta porecla de Poiri-pita
„ lnghite-Plăcinte". Intr-un document românesc din arhivele Bistriţei din
. anul 1 723 preoţii din satele olatului se plîngeau că satele-i despărţeau de
feciorii lor, că nu erau „chilini" (separaţi, cu familie şi gospodărie proprie),
ci „într-o pită" cu dînşii, amintind că erau scutiţi de dare feciorii juzilor,
crainicilor şi slibodnicilor. Expresia „cel care este într-o pită" avea deci un
sens j uridic şi răspundea grecescului cru\jfoµoc;. Răspindirea lui îtitta pe o
arie atit de întinsă a avut loc prin mijlocirea comerţului în epoca de maximă
expansiune politică a Bizanţului din veacul al Xi-lea 60 •
Verbul 1tpOK61ttCO „fac progrese, ating un scop oarecare" era obişnuit
la scriitorii bizantini. Expresia tîtpOKO\jfav µeycH„coc; ar putea fi redată în
româneşte prin „s-au procopsit grozav". Cuvîntul a pătruns de timpuriu
in bulgară (prokopsPam, prokopsuPam), sîrbă (prokopsati, prokopsăti, prokop
sija „procopseală") , albaneză (prokops ), aromână (prucupsescu, pricupsescu ) ,
meglenoromână (pricuptses, pricuptsit , pricupsit) şi română (procopsi, pro-
H M 1 1nos1cu, Fremdw., p. 43 ; CAPI D A N , Arom., p. 1 65 ; M E Y E a-LD B KE , REW ,

6109 ; G E A G E A , p . 1 1 1 ; VAS !ll E R, Serbokr., p . 106 ; A N D RIOTIS, p. 2 1 8 ; PAPAHAGI, Dicţ . •
p . 142, 809 şi 1 0 9 1 .
H M I K LO S I C H , LPS , p . 758, Fremdw., p . 49 ; M E Y E R, EWAS, p . 35 ; H E Y D , I I ,
p . 658-664 ; IC D I E T E R I C H , B Z , X X X I , 1 93 1 , p . 34 8-349 ; M E Y E R-LU B K E , REW, 6521 ;
GEAGEA, p. 1 86 ; DOC. ROM. BRAŞOV, p . 3 ; VAS M E R , Serbokr. , p. 1 1 6 ; AND R I O TI S ,
p . 1 98 ; DOC. TOK., 2 , p . 4, 1 0 , anii 1 384-1 386, piper ; DOC. COST., I I, 1 7 6, p . 630, anul
1 408- pereţb ; DOC. BOGD. Ţ.R., 1 , p. 3, anul 1 41 3 , piper ; DOC. PAN„ 44, p. 1 3 2 , 3, anul
1 424, piper ; Cron. slaCJo-rom. , 6, 32, secolul al XV-iea, Pipereşti.
8 0 Poemes Prodr., I I , 26 g, p. 40 7tinav ele; to t11yavtv ; M E Y E R, EWAS, p. 340 ;
l o R GA , Geschichte, I , p. 204 ; DOC. BlSTR., I I , p . 108 ; J I R E CE K, Gesell., I I I , p. 25 ;

„Ei n htiheres Produkt der Kochkunst war die heute noch wohlbekannte pita, ein m i t
_
Fle1sch oder Kase gefiil lter Kuchen". BoGREA, p. 61-62 ; CAP I D A N , Arom., p . 1 23 ;
RonLFS, LGI I , p. 404 ; GEAGEA, p. 1 8 8 ; VAS !ll E R, Serbokr„ p . 1 1 7 ; A N D RIOTIS, p. 1 9 8 ;
PAP AHAGI, Dict. , p. 855.
1 20 INFLUENŢA GRE C'EASCA ASUPRA L IM1HI 1'.0MANE PlNA 1N SEC. XV
copseală, procopsire, procopsit, neprocopsit). Răspîndirea a avut loc probabil

prin · mijlocirea comerţului 81•
· · •
Latinescul sapo „săpun" a trecut în greacă încă de l a începutul · erei

noastre (uamov) şi s-a răspindit în cuprinsul împărăţiei bizantine sub for
mele uamov1v, ua7touv1v. Ştim precis că în veacul al I X-lea se fabrica 1 săpun
la Constantinopol şi se vindea la d epărtări mari. Cuvîntul a pătruns în: bul
gară (sapun'b), veche sîrbă (sapun), albaneză (sapun), maghiară (szappan),
română (săpun) ş i turcă (sâbun). I n aromână (săp une) pare a f i m a i de
grabă un împrumut din greacă (uanouv1) decît o moştenire din latină (sa
ponem). I n vest a stăruit în dialectele din Italia meridională, în B ov a şi
Otranto (sapuni). La noi săpun a pătruns dinspre sud în Muntenia ·şi în
· limba literară, iar variantele săpon, sopon (Transilvania şi Moldova) au fost
mijlocite de limba maghiară. Bogăţia derivatelor (săpunar, săp unărie, să
punăriţă, săpuneală, săp uni) confirmă popularitatea şi vechimea cuvîn
tului 62 •
Din bizantinul urovro, aorist suroua, au luat naştere sosaja „ a sosi"
din bulgară şi sosi, sosire, sosit din română. In albaneză (sos, aorist sosa,
„a termina, a ajunge") şi în aromână (susescu, „termin, isprăvesc") aV:em o
influenţă a limbii greceşti vorbite 63• •
Adj ectivul 6utpUKlVO� „de ltţt" era frecvent în p apirusurile din veacu·
rile I I -VI : Ka801 6urpaK1vo1 „vase de lut". Bizantinul 6utpaK1va „far ·
furie de lut" a pătruns în vechea b ulgară (strakina) şi în română (strachină).

Forma fără o- era probabil p opulară pe terenul limbii greceşti ; ea n u · · s-a
format la noi, în sensul că acest o- a fost simţit ca articol, căci altfel
n-am putea explica forma din vechea bulgară. Cuvîntul a dat n?-ştere
la derivate (străchinoaie, străchioară) şi a găsit întrebuinţare în fopo
nimie (Străchineşti ), în regiunile Piteşti şi Ploieşti şi onomastică (Stră
chinaru) 64•
Tfiyavov „plită" e atestat în veacul al I I I -iea î.e.n. I n greaca bizan
tină diminutivul tr}Yav1ov însemna „vas de friptură, tigaie" : el a pătruns
în siciliană (tiganu ), albaneză (tigdn), bulgară (tigan) şi sîrbocroată (tiganj,
genetiv tigdnja ). Forma din urmă arată calea d e p ătrundere în română.
Pe de altă p arte, tigaie din română tigan' ă din meglenoromână au p utut
porni şi direct de l a forma de plural tr)î'avia, p e cînd formele din bulgară,
albaneză şi aromână (tirane) au la bază singularul tTtî'UVtV. La nordul
61
Chron. Mor., 6 1 6, 1350 ; M I K L O S I C H , Fremdw. , p. 48 ; M A T O V , p. 2 5 ; M u �N U ,
Elem. , p. 47-48 ; D I E TE R I C H , B Z , X X X I , 1 93 1 , p . 336 ; CA P I D A N , Meglen., I I I , p . 232 ;
G E A G E A , p. 1 9 4 ; VA S M E R , Serbokr., p. 1 24 . .
62 Poemes Prodr. , I I , 37, p. 42 crmtouv1a . . . mnep1a ; I I, 3 7 , p. 43 cranoOvtv ; M 1 _K L o
s 1 c H , Fremdw., p. 52 ; TRI A N D AP H Y L L I D I S , p. 26, 1 22 ; R o H L F S , L G I I , p . 449 ; K.

D 1 E TE R I C H , B Z , X X X I , 1 93 1 , p. 346-347 ; M L A D E N ov, Recnik, p. 569 ; A N D R I O Ti s ,
p . 222 ; P A P A H A G I , Dicţ., p. 921. . .
63 Chron. 1Uor., 323 i:: i c; -ro II1i:: µ6v-ri:: tcrcimacrt ; 496 crti)v Bi::vi::Liav tcroocri::v ; 1 60()
icul ciqioO crcilcrcoµi:: v €Ki:: î ; ChPG, 4 7 8 voc crcocrco „să ajung" ; 6 1 3 fococri:: ; 6 1 8 aveqcocri:: v ;
M E Y E R, EWAS, p. 390 ; M u R N U , Elem. , p. 5 1-52 ; D E N S U S I A N U , I , p . 358 ; P A P A H ;\G I ,
Dicf., p. 997.
64 P R E I SI G K E , II, p. 205 ; M I K L O S I C H , LPS, p . 8 8 7 ; M U R N U , Elem. , p. 54 ; D E N S U
S I A N U , I, p. 358 ; CA N D R E A , D E s.P. ; lnd. loc., p. 4 7 7 .
,
INP.l\JRIRE BIZANTINA DIRECTA 12J
Dunării cuvîntul a trecut prin mijlocire sîrbească ori s-a dezvoltat direct
din $orma de plural tt)yO.vta 66•
Verbul pantco „colorez, vopsesc" e atestat în papirusuri înainte de
veacul al V i i -lea. Alături de el apare şi µetaPcintco „schimb culoarea
prin vopsire". Cuvîntul s-a răspîndit prin meşteşuguri şi comercianţi şi a
p ătruns in vechea sîrbă ( vapbsati), în bulgară ( vapsuvam), sîrbocroată ( vap
lem ), aromână ( văpsescu, văpsire, văpsit, văpsitură ), meglenoromână ( văp
ses, "upses, văpsiri, vupsiri, văpsit, vupsit) şi română ( văpsi, văpsea, văpsar,
. văpselar, văpselărie, văpsire, văpsitor, văpsitorie ) . Pretutindeni s-a impus
forma de aorist, dar în română a ajuns probabil prin mijlocire slavă. I nde
letnicirea cu vospitul stofelor era veche la greci, iar prestigiul ei a asigurat
răspîndirea noţiunii respective în formă grecească 66•
Prin slavi au ajuns pînă la noi anumiţi termeni pentru unelte, mate
riale de construcţie sau categorii sociale. Aceşti termeni caracterizează
într-o anumită măsură modul de producţie bizantin şi aruncă oarecare lumină
asupra culturii materiale din vecurile X - X I I . In greaca veche tpyatT]<; în
semna „lucrător, muncitor", în sensul general. In epoca bizantină, şi anume
după veacul al VI-lea, s-a produs asimilarea lui t- la a-, ajungîndu-se la fo.
netismul lipya'Dl<;, iar înţelesul s-a specializat în acel de „muncitor agricol,
lucrător cu ziua". Cuvîntul a stăruit în Italia (neapolitan, argata), în textele
slavone (argatinb), în bulgară (argat, argatin), sîrbocroată (argatin), alba
neză (argat), neogreacă (cipyatTJ<;), aromână (argat), meglenoromână (argat)
şi română (argat, argată, argăţel, argăţesc, argăţi , argăţie, argăţime, argăţire).
Prin română a fost mijlocit mai departe, spre nord, în ucraineană (argat),
iar din bizantină a trecut în turcă (irghâd, ergâd ) . Cuvîntul era specific rela
ţiilor feudale din acele vremuri şi a acoperit aproape toată aria de răspîn-
dire a culturii bizantine, trecînd de la un popor la altul 67 • .
Latinul caminus „vatră, cămin" (împrumutat din greacă : ft Kaµivoc;)
a lăsat urme la slavi, care au continuat pînă astăzi în bulgară (komin ) ,
sîrbocroată (komin ) , slovenă, polonă şi rusă (komin ). Mai tîrziu, prin
mijlocire bizantină (1rnµivoc;, Kaµivtov, Kaµivt) cuvîntul a pătruns din nou
în bulgară (kamin, kamina) şi sîrbocroată (kamina). Din bulgară a trecut
. apoi în română (cămin) 68 .
La grecii antici arta olăriei a luat o dezvoltare considerabilă, iar ter
meni ca Kepaµeia, „olărie", Kepaµdov „atelier de olărie", Kepaµeuc; 11olar",
Kepaµeuco „mă îndeletnicesc cu olăria", Kepaµtov „vas de lut", Kepaµic;,
-iooc; „cărămidă", K&paµoc; „lut, argilă" erau populari şi răspîndiţi. I n
65
Poemes Prodr., I I, 2 6 , g , p . 4 0 7tittav Ele; t o triy6.v1v ; l\h K L o s r c H , LPS, p . 989
tigan& „tigaie", tiganisati „a frige la tigaie" ; D E N SU SIA N U , I , p . 358 ; CA P I D A N , Arom. ,
·
p. 1 69 , Meglen., I, p. 85, I I I , p. 293 ; RoHLFS, L G I I , p. 502 tigdni în Bova, tigdnu în Reggio

şi Cosenza ; G E A G E A , p. 210, 2 1 6 ; VA S M E R, Serbokr., 1 42 ; PAPA H A G I , Dicţ., p. 1 031-1032.
66
PREISIG K E , I , p . 255 ; MI KLOSICH, Fremdw., p . 62 ; M u R N U , Elem., p . 58-59 ;
D E N SU SI A N U , I , p. 358 ; CAPI D A N, Meglen., I I I , p. 323 ; G E A G E A , p. 1 2 , 2 1 6, 2 1 8 ; VA S M E R,
Serbokr., p. 1 4 7 ; PAP A H A G I , Dicţ„ p. 1 1 03.
67
MI K L O S I C H , Fremdw., p . 3 ; M E Y E R, EWAS , p . 1 5 ; M U R N U , Elem. , p . 6 ; D E N ·
s u s 1 A N U , I , p . 357 ; B E R N E K E R , I , p . 30 ; CAP I D A N , Meglen., I , p . 84 ; R o H LFS, L G I I , p . 1 5 6 ;
G E A G E A , p. 1 2 , 1 1 2 , 2 1 6 ; MLAD E N ov, Reenik, p. 8, 1 62 ; A N D R I OT1s, p . 2 2 .
68 VAS M E R, StaroslaCJ., p. 238 ; B E R N E K E R , I , p. 553-554 ; Ro tt L FS, L G I I '
p . 2 0 4 : kaminu, î n Salento.
1 22 I NFLUENŢA GRE CEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
greaca bizantină s-a impus forma Kepaµioa „cărămidă", care a trecut

în paleoslavă (keramida), b ulgară (keramida, keremida), română (cărămi,dă),
rusă (keramida), albaneză (keramide), sîrbocroată (ceramida) şi turcă (kere
mit ). Din sîrbocroată cuvîntul a fost împrumutat apoi în aromână (clur (u)
n ' idă, cirn'idă) şi în albaneză (ceramide), pe cînd în meglenoromână ( chiră
midă) şi română a p ătruns prin mijlocire bulgară. La nord de D unăre e
atestat în toponimie î n anii 1 363, 1464, 1 569 şi 1 6 1 7 şi apare des în numirile
de localităţi actuale. Derivate : cărămidar, cărămidărie, cărămijoară 69•
Dintr-un presupus vechi * oepµ6vtov „ciur" au supravieţuit în Italia
meridioanlă oermoni, oremoni (în Bova) ; drimuni, trimuni (în Reggio) ; gre
moniu, grimone (în Catanzaro) ; cuvîntul e atestat şi în greaca modernă :
oepµ6vt în Ainos, op1µ6v1 în Tracia, •p11µ6v1 în Kephalonia, opeµ6vt şi
opuµ6vt în limba populară de pretutindeni. Din greacă, într-o epocă mai
veche, a trecut în aromână (dirmon' lu, pl. dirmoan'e) şi b ulgară (darmon, dăr
mon, darmonosvam, darmonja „ a ciurui"), iar de aici în meglenoromână
(drănwn' drămunises, drămunisit) şi română (dîrmon, dîrmoi ), unde era
popular şi apărea în locuţii încă în veacul al XVI I -lea, ceea ce înseamnă
că pătrunsese în limbă cu mult mai înainte. ln Istoria ieroglifică a lui Dimi
trie Cantemir citim următoarele : „ După ce multe cuvinte, şi în ciur şi în dîr
moi cernute şi zbătute, la mijloc puseră" . &epµ6v1 din neo greacă este socotit
drept o dezvoltare din vechiul grecesc OEpµa „piele", prin derivatul * oepµ6-
vtov, neatestat în textele antice 70•
In greaca antică mi'to� avea înţeles de „pas", iar în greaca populară
de mai tîrziu însemna „podea, strat, duşumea". Sensul „pat" a luat naştere
abia în greaca bizantină şi a supravieţuit în neogreacă. l nţelesul de „podea,
strat" din greaca tîrzie s-a păstrat în Italia de sud, în A pulia (pato), dar se
găseşte atestat şi la scriitorii bizantini. In arta construcţiei mi'to� însemna
„duşumea formată din pietricele colorate şi rînduite în chip artistic în formă
de mozaic" . Cuvîntul a trecut de timpuriu în albaneză (pat „etaj"), b ulgară
(pat .,pat de lemn" ), aromână (pat „pat, etaj " ) meglenită (pat ) şi în română
(pat). 1n română a pătruns probabil prin mijlocire bulgară 71•
ln greaca antică 1tep6v11 însemna „bold, cui". Diminutivul 1tep6vtov
era popular şi a supravieţuit în Italia meridională, în Bova (piruni), Sicilia
69 P R E I S I G K E , I , p. 7 8 7 ; MI K LO S I C H , LPS, p . 286 ; M u R N U , Elem. , p . 1 1 ; D E: N

s u s t A N u , I , p . 357 ; B E R N E K E R, I , p . 500 ; CA P I D A N , Meglen . , I , p . 84 ; D n 1 G A N U , p . 252-253 :
ad u11u111 locum„ . secundum uero Olachos Charamida nominatum, anul 1 363 ; Charamida,
anul 1 46 4 ; G E A G E A , p. 1 60 , 2 1 6 ; B o G A N , p. 1 39 , 2 3 2 : nume de persoană Cărămidă, anul
1 569 , :'\I untenia ; toponimicul Cărămi::.i, anul 1 6 1 7 , Muntenia; M LA D E N ov, Reenik, p. 236 ;
lnd. Loc., p. 1 7 9 top. Cărămidari.
•0 D. CA N T E :U I R, Istoria ieroglifică, p . 204 ; CAP I D A N , Meglen., I , p. 85, I I I , p . 1 1 6 ;
R o 11 L F s , LGI I , p. 1 2 4 ; G E A G E A , p. 1 35 ; M L A D E N OV, Recnik, p . 1 20 ; A N D R I O Tis, p . 52 ;
N . Cu1 A R I A '.'i o , LR, V I I I , 1 9 59, p . 94 crede că forma românească vine din neogreacă, unde
sînt uzuale formele oe:pµ6v1, ope:µ6vt şi opuµ6vt.
a P R E I SI G K E , I I , p . 2 7 7 , secolul al V-lea ; 7tOte:icr0m •-/iv cipoiav twv 7tci'l'rov t0ii
Pai..a w:iou „a stropi podelele băii" ; C A N D R E A- D E N S U S I A N U , nr. 1 356 din vechi grecesc
7tcitoc; = lat. *pattus ; J r n E C E K , Gesell. , I I I , p. 6 ; P H IL I P P I D E , Orig . , I I , p. 7 2 6 : „ Este greu
de admis că ar fi de origine neogreacă. Originea lui, greacă desigur, trebuie să se urce m ai
s u s , pină la mediogreacă". PAsc u , Dicţ., s.P. d i n l a t . *paPatum = paPitum ; CAPI D A N ,
Meglen., I I I , p . 2 1 7 ; G E A G E A , p . 1 84 ; GRA U R , BL, V , 1 93 7 , p . 73-74 ; A N D R I O T I S , p . 1 90 ;
R o tt LFs, Z RPh, LXVI I I , 1 952, p. 301 .
JNRlURillE BIZANTINA DIRECTA 1 23
(pii'uni), Reggio (piruni) şi Cosenza (pirune), apoi mai la nord, in dialectul

romagnic (piro ) , bolognez ( biron ) , piemontez ( birun ), lombard, veneţian
(piron) şi engadin (pirun). Din greaca bizantină a trecut în textele slave
(pîrună, anul 1 466), în sîrbocroată (p�run, piron, în Timoc), în aromână
(peronă, perună) şi română (piron, piroi), unde este atestat încă din veacul
al XVI I -lea. Cuvîntul a stăruit şi în neogreacă (mpouvt). Răspîndirea spre
apus s-a făcut prin mijlocirea unei forme latineşti *piron, i ar în română a
putut supravieţui şi o presupusă formă latinească *pironium ; dar pare mai
probabilă o iradiere dinspre Bizanţ, în veacurile X - X I I , peste Bulgaria
şi Serbia, pînă în nordul Dunării 72•
Cuvîntul nupocrnci „pirosteie, suport pe trei picioare pe care se pune o
căldare la foc" din neogreacă este interpretat în mod deosebit : după unii
ar veni dintr-un presupus *7tup-ecrtia „vatră de foc", după alţii din 1tupocrtcitTJi;;
„pirosteie" + napecrtia „vatră suplimentară". E u n-am reuşit să găsesc
atestată forma 1tupocrnci înainte de veacul al XV-iea, pe cînd 1tupocrtcitTJi;; era
uzual la scriitorii bizantini. Dar răspîndirea lui nupocrnci în neogreacă pe o
arie întinsă, în Tesalia, Epir, Tracia, Etolia şi Lesbos indică un cuvînt popular
şi prin urmare vechi în limbă. Din greacă a trecut în bulgară (pirostija ),
sîrbocroată (pirijstia, atestat în anul 1685) , aromână (pirustie, pirustrie),
meglenoromână (pirustiia) şi română (pirostie, pirosteie, pirostrie, atestat în
anul 1 509, în Muntenia). I n nordul Dunării a venit probabil prin mij lo
cire slavă 73•
La scriitorii bizantini se întîlneşte, începînd din veacul al X-lea, crayi�co
„pun pătura pe cal" şi crciyicrµa „pătură pe cal" . Cuvîntul din urmă a supra
vieţuit în neogreacă (crai'.crµa, cracrµa) şi a trecut în bulgară (sazma) şi aro
mână (sazmă) 74.
Tayaptov „sac de alimente" se întîlneşte în veacul al X-lea la Constan
tin Porfirogenetul. El s-a păstrat în bulgară (tagar „coş") , albaneză (tagar ) ,
aromână (tăgar, tăyare, tăyărcică), turcă (taghar ) , neogreacă (tayap1) şi
română (derivatele tăgîrţă, tăgîrcică) 1°.
I n greaca antică 0eµtA.10v „ temelie" e atestat din veacul al V-lea înaintea
erei noastre. Exista şi adjectivul 0eµtA.1oi;; , -ov, iar A.i0oi;; 0eµtA.1oi;; însemna
„piatră de temelie''. Expresia &K'. trov 0eµeA.icov sau a7to 0eµeA.iou „din temelie"
era uzuală în epoca lui Pericle şi Tucidide. lntr-o inscripţie bilingvă din
Scaptopara (Tracia), din anul 238 e.n., întîlnim o{ 1tpoyov11Cot 0eµtA.101,
o{ natp ci>ot 0eµeA.101 „temeliile părinteşti". ln epoca lui Procopius apare des
forma de plural toc 0eµeA.ta „ temeliile", iar într-un act al mănăstirii Kutlumus,
de la Atos, din anul 1370 se spune despre voievodul Ţării Româneşti : fot
•ci> cKeivou 0eµeA.icp aut oi;; civcoKoMµTJO"TJ „pe temelia acelui (aşezămînt) a
zidit el însuşi". Prin urmare, cu accentul pe a doua sau a treia silabă din
72 M I KLOSICH, LPS, p . 56'1, J r n E C E K, Gesell„ I I I , p . H ; CAPI D A N , Arom., p. 169 ' ·
M E Y E �-Lt.i B K E , REW, 6366 ; VAS )! E n, Serbokr. , p . 1 1 7 ; A N D R I O T I S , p. 198.

'3 ÎH E O D O Ros STUD I TEs, PG, XCIX, col. 1 7 40 : 1tupocmitTJ<;, anul 827 ; VA S M E R
Gesprăchbuch, p. 106 : 1tupoanâ. sec. XV, Serbokr. , p . 1 1 5 ; CAP I D A N , Arom. , p . 1 69, Jl'leglen. :
I , p. 85 ; GE A G E A, p. 1 88 ; B O G D A N , p. 86 ; A N D R I O T I S , p. 211 .
74 SoPHOCLEs, p. 976 ; PAPA H A G I , p. 1 9 4 ; G E A G E A, p. 2 1 8 .
7 5 C O N S T. P o R P H Y R . , D e caerim. , p . 3 H , 1 7 ; MI KLos1 c 11 , Fremdw. , p . 59 ; So
P H O C L E S , p . 1 067 ; P A P A H A G I , p . 1 9 4 ; GEAG E A , p . 2 1 8 .
1 24 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
urmă (0.:µeÂ.tov, 0.:µsÂ.f.ou, 0eµeÂ.icov etc.) cuvîntul a fost foarte răspîndit

in istoria limbii greceşti şi este atestat într-un răstimp de mai bine de două
milenii. El a trecut în paleoslavă (temelb ), bulgară (temel), sîrbocroată
(temelj, temelj, genitiv temelja, anul 1613 ; temeliti „a întemeia" , anul 1451),
aromână (3imel' ) , meglenoromână (timeal'ă), română (temei, temeinic, te
meinicie, temelie, întemeia, întemeietor) , albaneză (3imel'iu ) , şi turcă (temel ) .
La nord de Dunăre a p ătruns prin mijlocire slavă : temei, prin slavul temelb ;
iar temelie de la temel + sufixul -ie 76•
Din Bizanţ s-au răspîndit pe o arie largă termeni privitori la scris, învă
ţămînt, educaţie şi artă. Aceştia au p ătruns de timpuriu la slavi, apoi ·prin
ei la populaţia romanizată şi la albanezi. Latinul calamus „trestie, condei"
avea ca derivat pe calamarium „cutie pentru trestii sau condeie, vas de cer
neală", care a supravieţ.uit în bizantină (KaÂ.aµap1ov) . De aici a trecut 1n
paleoslavă (kalamarb ), bulgară (kalamar ) , sîrbocroată (kaldmar ), megleno
română (călămar ), română (călimară) şi turcă (kalamar) . Prin greacă a
stăruit în dialectele italiene de sud (kalamdri, în Bova şi Otranto) , iar prin
l atină a intrat în maghiară şi în limbile occidentale 77•
Vechiul grecesc K6vouÂ.o� „ pumn strîns, încheietură" a dat naştere
diminutivului KOVOUÂ.tov, care în epoca bizantină a primit sensul special
de „condei" şi a supravieţuit în mediobulgară (kondilb ), albaneză (kondil ) ,
aromână (cundil'lu), meglenoromână (kondili) ş i română (condei). E c u
putinţă ca termenul să f i pătruns la n o i ş i în mod direct, dlill>lnzantină,
încă din veacul al X-lea 78•
Forma OcicrKaÂ.o� pentru 818cicrKaÂ.o� era uzuală in greaca bizantină.
Ea a pătruns în vechea slavă (d_� ) , bulgară (daskal ), sîrbă (daskal ), aro
mână (oascal) şi română, unde a dat naştere la numeroase derivate . ca
dăscălaş, dăscăleşte, dascăli, dăscălicesc, dăscălie, dăscălime, dăscălit, dăscăliţă79•
Din vechiul grecesc ouiKovo� „slujitor" s-au născut în epoca bizantină
formele ouiKcov şi ouiKo�. Aceasta din urmă era u zuală şi în documentele
latineşti ale epocii (diacus ) . Ea a pătruns în p aleoslavă (dijakb ) , vechea sîrbă
(dijak, anul 1 1 89, cu sensul „scriitor, secretar" ; diek, anul 1367), rusă (diakb),
română (diac) şi maghiară (deak ) . G . Murnu face observaţia că înţelesul
„secretar" nu exista în greacă şi nici în vechea slavă şi prin urmare această
nuanţă aparţine procesului istoric al limbii române. D ar sensul amintit e
bine atestat în Yechea sîrbă, în anul 1 189, şi el a luat naştere de timpuriu
în limba de cancelarie, pe cînd eărţ ile bisericeşti continuau înţelesul mai
76 C I L, I I I , 1 2 , 3H6, Scaptopara, anul 2 3 8 : EyKataÂ.mEîv Ko i touc; 7tatp<{> ouc; 0EµE
i.. i ouc; . . . 7tpoÂ.mEiv to•)c; TtpoyovtKouc; 0EµEÂ.iouc; ; PR o c o P „ Bell„ I I , 1 4 , 2 2 ; I I , 2 9 , 4 2 ;
VI I I , 1 1 , 1 3 tii 0EµEÂ.ta ; A ed„ I , 4, 20 EK 0EµEi.. i cov EoEiµato ; P R E I SI G K E , I , p. 669-6 7 0 ;
Act. Kutlum„ 3 0 , 4 0 ; MI K L O SI C H , L PS , p. 9 8 7 ; M E Y E R, EWAS, p. 8 9 ; M u R N U ,
Elem „ p . 55-56 ; D E '.'I S U S I A N U , I , p . 3 5 8 ; P H I L I P P I D E , Orig„ I I , p . 1 1 2 ; C A PI D A N ,
Meglen„ I , p . 8 5 , I I I , p . 2 9 4 ; G E A G E A , p . 1 2 , 2 1 4 , 2 1 6 ; V A S M E R , Serbokr„ p . 1 4 1 :
temelit11 „tare", anul 1 ft 6 7 ; temelistvo „tărie", anul 1 4 7 6 .
7 7 N 1 c E T . CH o N „ p . 7 86 , 2 4 , m s . B : KaA.aµapia Kai Kovoui.. 1 a Kpatouvn:c; Kai
xuptoc; Eq>Epov ; B E RN E K E R , I . , p . 4 7 1 ; CAP I D A N , Meglen „ I , p . 85 ; R o H L F S , L G I I ,
p . 1 9 7 ; M L A D E N o v , Reenik, p . 2 2 8 .
7 8 M E Y E R , EWAS, p . 1 9 7 ; M u R N U , Elem„ p . 1 5 ; D E N s u s I A N U , I , p . 3 5 7 nu din
albaneză, ci de l a bizantini ; G E A G E A , p . 1 3 3 , 2 1 6.
79 M E Y E R, EWAS, p . 8 3 ; M u R N U , Elem„ p. 1 6 ; VAS M E R, Staroslav„ p . 2 2 8 ; M L A
D E N OV, Reenik, p. 1 2 1 .
INRttJRIRE BIZANTINA DIRECT#. . 1 25
vechi de „slujitor al altarului". La noi şi l a unguri cuvîntul a pătruns prin

filieră slavă încă din secolul al X-lea sau al X i -lea 80•
Vechiul grecesc xaptT)<; „carte document" a dat latinul charta, iar
diminutivul xaptiov, plural xaptia, � luat o mare extensiune după veacul
al IV-lea şi prin bizantini s-a răspîndit pe o arie largă, în Italia de sud, în
Balcani, la români şi în Rusia. Cuvîntul apare în paleoslavă (chartbija, anul
945), vechea rusă (chan,tija „document", sec. X I ) , sîrbă veche (hartija,
haT"btija, sec XIV) şi română (hîrtie, hîrtierie, hîrtioară, hîrtiuţă ) . Hîrtia a
fost comercializată de arabi , după veacul al V i i -lea, iar în secolele X I I - X I I I
era fabricată în Italia ş i î n Spania. Totuşi continua s ă fie scumpă ş i era
greu de găsit, fiind concurată de pergament. I n sudul Dunării şi la români
a început să fie folosită pe scară largă abia din veacul al X IV-iea înainte.
In secolul al XV-iea întrebuinţarea ei a sporit, iar în secolul al XVI-lea a
devenit obişnuinţă. Cel dintîi act pe hîrtie cunoscut la noi datează din
anul 1 404, din vremea lui Alexandru cel Bun, iar al doilea este din anul
1406, de la Mircea cel Bătrîn. D ar cuvîntul hîrtie, folosit de slavi încă din
veacul al X-lea, era cunoscut, fără îndoială, şi Ia români, cu toate că
răspîndirea lui în mase mai largi a avut loc abia după secolul al
XV-iea 81•
Verbul vechi grecesc 1t�BEuro însemna „cresc, educ, instruiesc".
I ncă de Ia începutul erei noastre, în tălmăcirea Septuagintei şi în scrierile
Noului Testament, el avea şi înţelesul de „pedepsesc". Aceste două înţelesuri
au mers paralel mai departe, iar prin literatura ecleziastică sensul „pedepsesc"
a pătruns în paleoslavă (pedepsati), vechea sîrbă (pedeCJsati, pedepsati, ates
tate de pe la 1300 înainte), în sîrbocroată (pedepsa „pedeapsă", pedepsati,
pedjepsati, pedipsati „a pedepsi"), bulgară (pedepsam, pedepsaCJam, pedeps
CJane ), aromână (piBipsescu), meglenoromână (pedipses, pedipsiri, pedipsit,
pideapsă) şi română (pedeapsă, pedepsi, pedepsire, pedepsit, pedepsitor). Cu
acest sens cuvîntul a venit Ia noi înainte de veacul al X I I I -iea ; dar în litera
tura din secolele XVI I-XVI I I întîlnim şi înţelesul originar din vechea greacă,
adică „a educa, a instrui". Astfel în Biblia de Ia 1688 citim : „Şi aceasta am
făcut la tălmăcirea aceştii sfinte scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă
cheltuială, despre o parte puind dascăli ştiuţi foarte de limbă elinească. . .
ş i despre altă parte a i noştri oameni a i locului n u numai pedepsiţi intru a
noastră limbă, ce şi de limba elinească avînd ştiinţă". In Pildele filozofeşti
din 'anul 1 7 13 apare alt exemplu concludent : „Nu iaste sărac cela ce n-are
t aţ,ă ; ci cela ce n-are învăţătură şi bună pedeapsă". G. Murnu crede că
sensul „a pedepsi" a pătruns la noi într-o epocă mai veche prin scrierile
bise�iceşti şi a ajuns popular, pe cînd înţelesul „a educa, a instrui" s-a supra-
80
M I K.LOSI C H , Fremdw. , p. 1 2 ; M u R N U , Elem. , p. 1 7 ; B E R N E 1" E R, I, p. 1 98-199 ;
VAS: M E R , Staroslav., p. 230, Serbokr., p. 13 şi 52 ; J r n E fa K, GeseU., I , p. 1 9 .
, 81
M I KLOSICB, Fremdw., p . 20, LPS, 1 088 ; M U R N U, Elem., p . 28 ; B E R N E K E R , I ,
p � 3:85 ; VAS M E R , Serbokr.; p. 6 3 , REW, I I I, p. 231 ; G . loN E S C U , Contribuţiuni la studiul
începuturilor întrebuinţării hîrtiei în cancelariile Valahiei ( Ţdrii Romdneşti) şi Moldovei,
în „Studii şi cercetări de istorie medie", I I , 1 , 1951, p. 7 7-90.
pus pe cale cărturărească abia în secolul al XVI I-iea, d ar n-a prins rădăcini
mai adînci şi a dispărut cu vremea 82•
Din literatura bizantină au pătruns la noi p e cale indirectă cîţiva ter
meni din domeniul florei si faunei. Purtătorii acestor nume au fost nu numai
scrierile religioase, ci într�gul curent de cultură pornit din Bizanţ şi răspîndit
spre nord şi nord-vest în Europa răsăriteană în perioada de maximă expan
siune a civilizatiei bizantine. Castanul s-a ivit mai întîi în Transcaucazia si
Asia Mică, iar 'de acolo a fost dus în Grecia şi I talia. ln bulgară a pătru:n's
de timpuriu sub forma kosten, iar mai tîrziu sub forma kastan. La noi a venit
din bizantină, prin filieră slavă, după veacul al X-lea 83•
1n greaCA bizantină exista forma KaµiJÂ.a „cămilă", cu derivatul Kaµ11i..a
pto� „călimar". E a a trecut în paleoslavă (kamilb) , bulgară (kamila), sîrbo
croată (kamila), albaneză (kamille, kamile), aromână (cămilă), megleno
română (cămilă) şi română (cămilă, cămilar ) . lntr-un document din Mol
dova, din anul 1443, întîlnim numele propriu Toader Cămilă, iar în veacul
al XVI-lea toponimicul Cămileşti, sat pe apa Bîrladului 84 •
11up6� „griu" , atestat încă de la Homer, s-a reflectat în paleoslavă
(pyro „alac") şi în sîrbă (pir). In română (pir „plantă graminee cu rizomul
tîrîtor") a pătruns prin mijlocire slavă 85 •
I n greaca veche pi..a cn6� înseamna „ceea ce creşte, vlăstar, mugur",
iar pi..acrtfo> „cresc, înmuguresc". 1 n popor s-a răspîndit mai tîrziu d erivatul
pA.acrtaptov „vlăstar, mugur", care a supravieţuit în neogreacă {PA.acrtapt).
Din bizantinul pi..acrtaptv, pronunţat vlastdrin şi lastdrin, au luat naştere
lastar'b în paleoslavă, lastar în bulgară, lastar în sîrbocroată (sec. X I V - XV),
vlastdr, lastar în albaneză, vlăstar, vlăstare în aromână, vlăstar în megleno
română, vlăstar, vlăstări, vlăstăreţ, vlăstăriş, lăstar, lăstăraş, lăstărel, lăstărică,
lăstăriş, lăstări, lăstărit în română şi lastaria în turcă. Pentru forma la.\·tar
din sirbocroată M. Vasmer citează analogia Lasi = Vlasi din Muntenegru .
Prezenţa formelor duble, pe un spaţiu larg, în bulgară, albaneză şi română
se explică prin existenţa acestor dublete în limba de origine, adică în greaca
bizantină sau prin influenţa ulterioară a cărţilor 8 6 •
Vis&nja din paleoslavă, visnja din bulgară şi sîrbă, vishje şi vishuje
din albaneză, vişină din română au fost puse în legătură de către G. Meyer
('ll grecescul Pucrmvo� „roşu ca purpura, purpuriu". J . Hoops scoate în evi
denţă paralelismele wihsela din vechea germană de sus, vysna din lituană şi
conchide că cuvînt nl ar fi autohton în limbile slave. �- Vasmer pune sub
. 8 2 ::\I
t K L O S I C H , LPS, p. 559 ; Ş l I N E A N U , lncercare, p. 2 5-2 7 ; M U R N U , Elem. ,
p . 4 3-4 5 ; J I R E C E K , Gesell„ I I I , p. 1 8 ; C A PI D A N , Meglen., I , p . 8 5 ; I I I , p . 2 2 1 ; MLA
D E N O Y , Reenik , p. 416 ; VAs " E R , Serbokr„ p . 1 1 3 ; DOC. BOGD. Ţ.R., 1 99, p. 238, anii
1 4 96-1 507 pedepsii „pedeapsă" şi pedepsati „a pedepsi".
83 H o o P s , p. 551-552 ; K. D I E T E R I C H , BZ, X X X I , 1 9 3 1 , p. 344.
84 H A TZI D A K I S , p . 8 5 ; M u R N U , Elem„ p . 1 0 ; D E N S U S I A N U, I, p . 357 ; BERNE

K E R , I , p. 4 7 7 ; C A. PI D A N , Meglen„ I , p. 8 4 ; B O G D A N , p. 2 3 2 ; DOC. MOLD„ I I I ,
p . 324, 462.
8 5 M 1 K L O S I C H , EWS, p. 269.
86 M1 K L o s 1 c H , Fremdw„ p . 32 ; M E Y E
R, EWAS, p. 4 7 6 ; B E R N E K E R , I , p . 692 ;
P. S K o K , „Slavia", IV, 1 925-1 926, p. 344 ; „lăstar est peut-etre entre directement de grec
(13Â.acrtcipl) sans intermediaire slave" ; C A P I D A N , Arom„ p. 1 69 , Meglen„ I , p. 86, I I I ,
p. 329 ; G E A G E A , p. 220 ; VAS M E R, Serbokr„ p. 8 8 ; A N D RI O TI S , p. 36.
INRIURIRE BIZANTINA DIRECTA 1 27
semnul întrebării amîndouă aceste etimologii şi lasă uşa deschisă pentru cerce
tări viitoare. Vişinul creştea în stare sălbatecă în Transcaucazia şi de acolo
s-a răspîndit pe o zonă largă înspre apusul Europei 8 7 •
Prin slavi a pătruns la noi, de l a bizantini, verbul a părăsi, 1tapecico
(viitor 1tapecicrco) „las la o parte, omit", atestat în papirusurile din veacul
al V I I I -lea, a trecut în sîrbă (parasiti) şi română (părăsi, părăsire, părăsit,
părăsitură) , unde este popular şi răspîndit pretutindeni 88•
ln secolele X - X I I imperiul bizantin s-a aflat în contact nemijlocit

cu populaţia romanizată din ţinuturile dunărene şi timp de mai bine de două,
veacuri D unărea a rămas bot.aru] di nspre miazănoapte al împărăţi.ci. Influenţa
politică a Bizanţului s-a întins atunci şi la nord de Dunăre, in Transilvania
şi Ungaria. Cultura bizantină iradia pînă în Rusia, Polonia, Boemia şi nordul
I taliei, iar mărfurile produse la Constantinopol sau mijlocite de dînsul se
răspîndeau pe o arie geografică întinsă, în care intra şi teritoriul ţării noastre.
Relaţiile populaţiei romanizate din ţinuturile dunărene cu împărăţia Bizanţului
au fost atunci relativ active şi au lăsat urme în limba vorbită. Toponimicile
Constanţa, Sulina, Calafat, Maglavit, sînt de origine bizantină şi pot sluji
drept mărturie pentru activitatea flotei comerciale a imperiului de-a lungul
coastei noastre maritime şi pe Dunăre pînă la Porţile de Fier. ln acea epocă
un număr de 16 cuvinte din greaca bizantină au pătruns în chip dir!'!c! în
graiul populaţiei romanizate din nordul sau sudul Dunării : ag_of!isi, arvonă,
cort, 'cucură, f.olos„ flamură, mătase, minie, aromân mulare, omi<iă,-prisos, sca]ă,
stol, traistă, �e şi urgisi. Dintre acestea 8 fac parte din sfera comerţului,
3 din domeniul artei militare, 2 din cadrul faunei, iar 3 au venit prin mij
locirea cercurilor ecleziastice. Alte 38 de cuvinte au ajuns pînă la noi pe cale
indirectă, prin slayj : argat, camătă, castan, călimară, cămilă, cămin, cărămidă,
co!J,dei, d�l, difil:, dîrmon, felie, hîrtie, ieftin, lipsi, litră, mireasmă, mirodenie,
mirosi, orez, pat, părăsi, pedepsi, piper, pir, piron, pirosteie, pită, procopsi,
sazmă, săpun sosi, strachină, tăgare, temei (temelie), tigaie, văpsi şi vlăstar
(lăstar). Cele mai multe din acestea, adică 25, stau în legătură cu comerţul,
7 provin din mediul cancelariilor diplomatice, 4 sînt termeni privitori la floră
şi faună, iar 2 se referă la viaţa casnică. Lipsesc cu desăvîrşire cuvintele din
domeniul agriculturii şi păstoritului, îndeletnicirile de bază ale poporului
român în trecut. Din ceea ce ne spune limba rezultă că, deşi poporul român
n-a locuit în apropiere de greci, s-a aflat totuşi în sfera de influenţă culturală
a Bizanţului. Aceasta ne-a atins parţial în mod direct, iar într-o măsură mai
însemnată prin mijlocirea slavilor din sudul Dunării.
8 7 M E Y E R , EWAS, p . 474 ; HooPs, p . 544-54 8 ; I A KUBI N S KI , p . 333 ; VAs M E R ,

REW, I , p . 208.
88
P R E I SI G K E , II, p . 263 ; M u R N U, Elem . , p . 41-t.2 ; D E N S U S I A N U, I , p . 357.
ÎNCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI
NOASTRE DE ST AT
„ IX ici încă vrem sau putem nega cum
că limba romdnească, ieş i tă din patria
i talică, fireşte pretutindenea a suferit
influenţa limbilor învecinate, - ci nu
e îndoială că şi ea a dat înapoi cu
interes împrumutul influenţei asupra
limbilor învecinate" .
T I M O T E I C I PA R I U
1 866
La începutul veacului al X I-lea, după anul 1018, imperiul bizantin cu

prindea aproape întreaga Peninsulă Balcanică. Perioada strălucită a dina
stiei macedonene (867 - 1025) a fost şi cea mai prielnică epocă a culturii
bizantine. Populaţia romanizată stăruia pe amîndouă malurile D unării, d ar
işi avea centrul de greutate în stînga fluviului, p e cînd rămăşiţele ei din
dreapta se pierdeau din ce în ce mai mult, spre sud, în m asa slavă - sau
grecească. Aromânii şi d acoromânii au trăit un timp împreună şi după.
venirea slavilor, d ar s-au despărţit unii de alţii înainte d e venirea ungu
rilor. Aromânii sînt menţionaţi în izvoarele bizantine începînd cu anul 976
ca p ăstori, oşteni, cărăuşi, în toate regiunile b al canice, trăind printre
slavi , albanezi şi greci. Rămăşiţele romanizate de pe teritoriul Bulgariei
au fost asimilate îndeosebi după secolul al X I I I -lea. Vlahii din Megle
nia, din apusul Rodopei, s-au menţinut în număr mic pînă astăzi.
Inainte de veacul al XV-lea au p utut exista raporturi între elementele
romanice de pe amîndouă malurile D unării, pînă departe în E pir, Tesa
lia, Acarnania şi Etolia, iar după invazia turcilor această continuitate a
fost întreruptă i .
ln _Dobrogea stăpînirea bizantină a durat între anii �71 si 1 185, fiind
atestată şi� de rămăşiţe arheologice. ln locul statului b ulgar învins în . anii
971 şi 1 0 1 8 s-au format două teme bizantine : una în răsărit, la nord de
Balcani, cu reşedinţa la D urostolon
.
(Silistra) ; şi a doua în apus, cu capitala
la Skopj e, pe rîul Vardar. Prin aceasta B ulgaria a fost supusă unei puternice
influenţe bizantine : centrul ei religios era QE.rid a, iar l a D urostolon ( Dîrstor)
se afla un episcop, ridicat apoi, între anii 1059- 1063, la rangul de mitro
polit. ln veacul următor, al X I I -iea, mitropolia Dîrstorului a canalizat şi
îndrumat aspiraţiile de autonomie ale populaţiei slavo-române din ţinu
turile dobrogene. l n veacul al X I I I-lea a avut loc u n important aflux de
populaţie grecească în nordul D obrogei şi a fost creată o arhiepiscopie cu
sediul la Vicina (lingă Isaccea) , ridicată apoi l a rangul de mitropolie. De aici
1 M u R N U , Ist., p. 207-208 ; VASILIEV, I, p. 408, 491 ; S K o K, R I E B , I, 1 934, p. 8 ;
CAPI D A N , Arom. , p . 24, Rom., p. 54, 59, 6 1 ; V. G E O RG I E V , VJa, 1 953, nr. 5 , p . 1 04 ; Os
T R O G O R S K Y , p. 2 50 ; G . G. LITAVRIN, .6oAzapuR u Bu3aHmUR 6 XI-XII 66 . , Moscova,
1 960.
INCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 1 29
a ' fost adus în anul 1359 mitropolitul I acint al Ungrovlahiei, cu reşedinţa

la. · Cu�tea de Argeş 2•
' ·Sîrbii se aflau aşezaţi îndeosebi în văile rîurilor Lim, I bar şi Morava
de v.est, iar de acolo s-au lăţit spre Adriatica şi spre est, cu începere din
veacml . al X i-lea. La ei au luat naştere două state : Rascia ( Răska), în bazinul
Iharillui, şi Zeta, pe ţărmul mării. D ar pînă în anul 1 204 împărăţia bizantină
deţinea primatul politic în Peninsula Balcanică şi pretindea drepturi de suvera
nita.te asupra conducătorilor sîrbocroaţi. ln anul 1 190 Belgradul, Nisul,
Skopj e şi Prizren apaţineau încă imperiului bizantin. Abia după 1 204 Serbia
a reuşit să se înalţe ca mare putere, iar sub Ştefan D uşan ( 1331 - 1355) a
ajuns cel mai puternic stat balcanic. Din cercetarea faptelor lingvistice pare
a rezulta încheierea că pînă pe la anul 1 100 n-a existat continuitate între
graiurile b ulgare şi sîrbe din nordul Peninsulei, ci între ele se aflau populaţii
alogene, probabil de origine romanică 3•
· . 1n stînga D unării, în cîmpia românească şi în Moldova, între anii 890
şi 1057 stăpîneau pecenegii, înlocuiţi după aceea cu cumanii, care în 1241
fură răvăşiţi şi împrăştiaţi de tătari. Pecenegii şi cumanii au înfruntat cu ar
mele imperiul bizantin, iar în aceste conflicte au luat parte, fără îndoială,
împreună cu dînşii şi luptători de origine românească : deşi nu sîntem infor
maţi în chip explicit, putem deduce că aceste populaţii migratoare s-au spri
jinit în lupta lor pe baza materială creată de agricultorii şi păstorii de limbă
romanică din stînga şi din dreapta Dunării 4•
Ungurii se găseau în anul 889 în AtelJrnz (Bugeac), între Nistru şi Prut,
iar în 896 erau în noua lor patrie dm puStă, desfăşurînd o energie cuceri
toare remarcabilă. ln anul 1018, cînd Bizanţul şi-a întins graniţele pînă pe
Dunăre şi Sava, ei au ajuns vecinii nemijlociţi ai împărăţiei bizantine şi au
intrat în sfera ei de influenţă. Cercetările mai noi au dovedit că ungurii
au avut mai întîi legături religioase cu Bizanţul şi abia de la Ştefan cel S fint
înainte, adică după anul 1000, s-au alipit definitiv de Roma, însă înrîurirea
bizantină sub raport religios n-a încetat cu desăvîrşire nici după aceea. Croni
carul bizantin Georgius Cedrenus ne spune că în anul 950 a sosit la Bizanţ
şi s-.a botezat conducătorul maghiar Bulcsu sau Bulosudes, iar în 953 a
făcut acelaşi lucru şi Gyla ( Gyula) : „ Iar turcii ( ungurii) nu înce tau să facă
năvăliri în împărăţia romeilor şi s-o prade, pînă cînd prinţul Bulosudes
(BouA.ocrouori�) s-a hotărît să îmbrăţişeze credinţa creştină şi a venit la Con
stantinopol ; şi botezîndu-se a avut ca naş pe împăratul Constantin ( Porfiro
genetul). I ar d upă ce a fost cinstit cu vrednicia de patriciu (îta•piKto�)
şi a primit mulţi bani, s-a întors la el acasă. Nu după mult timp a venit
în cetatea împărătească şi conducătorul ungur Gylas şi s-a botezat, în vred-
2 B ĂN E SC U , Duches, p. 5 ; B A R N E A , Relaţiile, p. 6'11-644 ; N. G R Ă M A D Ă, Vicina.

Jzpoare cartografice, originea numelui, identificarea oraşului, în „Codrul Cosminului", I
(1925), p . 435-459 ; P. S. N ĂS T U R E L , Aşezarea oraşului Vicina şi Ţărmul de apus al Mării
Negre în lumina unui portulan grec, SCIV, VI I I , 1 95 7 , p . 295-305. La p . 304 ; „Vicina
devait etre du cote d' lsaccea, point strategique au carrefour du Danube, du Bugeac
et de la Dobroudja".
3 N. V A N Wu K , „Le mon·de slave", X IV, 1 9 3 7 , tom . I, p. 47 2-499, tom. I I ,
p . 4 1 9-446, tom. IV, p . 76-101 ; RosE TT I , I LR, I I , p . 4 7 , I I I , p . 108 ; VAS M E R , Serbokr.,
p . 4.
• G I U R E s c u , Ist . rom„ I , p. 314-316.
1 30 IN FLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBI I ROMÂNE PINA IN SEC. XV
nicindu-se si' el de aceleaşi binefaceri şi onoruri. El a luat cu sine şi · - un

monah, c u numele l erotei, vestit pentru evlavia sa, hirotonit episcop
al Turciei (E1ticrK01tO<; ToupKiac;, adică al Ungariei) de către Teofilact
(patriarhul Constantinopolei între anii 933 - 956), care ajungînd acolo (în
Ungaria) a întors pe mulţi de la rătăcirea barbară la creştinism. lntr-adevăr
Gylas a rămas statornic în credinţă şi n-a mai năvălit niciodată împotriva
romeilor ; el n-a lăsat fără îngrij ire pe creştinii prinşi în lupte, ci i-a răs
cumpărat, i-a tratat cu omenie şi i-a liberat. Dar B ulosudes a călcat legă
mîntu1 faţ.ă de D umnezeu şi a năvălit deseori împreună cu tot neamul său
împotriva romeilor : el a fost ucis de franci" 5•
Chiar coroana zisă a sfîntului Ştefan prezintă icoane bizantine c u in
scripţii greceşti. Această operă de artă a fost d ăruită regelui Geiza al I i-lea
( 1074- 1077) de către împăratul romeilor ( pamA.Euc; •pcoµoicov) Mihail
D uca, a cărui nepoată era căsătorită cu regele (KpliA.Ttc;) Geiza. Dar Ungaria
n-a putut fi înglobată în zona de influenţă politică şi culturală a Bizanţului,
ci a t recut de p artea bisercii apusene şi a fost cîştigată p entru catolicism 6•
Expansiunea statului maghiar spre răsărit, către Transilvania, s-a
făcut încet şi cu greutate : de l a aşezarea ungurilor p e Tisa în 896 şi pînă
l a domnia regelui Andrei al I i-lea ( 1205 - 1235), care a desăvîrşit cucerirea
Transilvaniei, au trecut mai bine de trei sute de ani. Către m ijlocul veacului
al X-lea, ungurii au întîlnit împotrivirea a trei căpetenii locale : Menumorut.
în Bihor şi Satu-Mare ; Gelu Valahul, în Alba Iulia ; şi Glad, în Morisena (Ce
nad), Panuca ( Panciova) , Keve ( Cubin), H orom ( Palanca Nouă) şi Urscia
( Orşova) 7 • Menumorut avea l egături cu Bizanţul şi după înfrîngere a fugit
în Grecia" , adică în împărăţia bizantină 8• Ahtum (Ajtony), urmaşul lui
„
Glad, a fost botezat la Vidin, a adus în ţinutul său călugări greci şi a înte
meiat o mănăstire de rit oriental la Morisena (Cenad) . El a fost atacat şi
ucis de Ştefan cel Sfînt 9• M. Gyoni a arătat cu argumente convingătoare că
ţ.inutul Timişului, cu centrul l a Jupa. Jîngă Caransebeş, vechiul Tihiscum .
ţ inea d e arh iepiscopia din Ohrida 10.
li G E O R G . C E D R E N „ I I , p. 3 2 8 ; I. R h! U R E A N U , lncep uturile creştinării ungurilor

in credinţa ortodoxă a Răsăritului, „Studii teologice", I X, 1 9 5 7 , p . 2 3-5 7 .
e Gy. M oRAVCSI K , t n Szent Ist"dn - Eml.ekkony", I , 1 938, p . 1 7 1 -21 2 ; 3 8 7--422 ;
P. V.4.czY , ibid„ p . 2 1 3-265 ; GY. NEM E TH, A magyar kereszU!nyseg kezdete (Le commen
cement du christianisme hongrois), în „Budapesti Szemle", 2 56, 1 9�0, p. 1 4-30 ; E . Iv AN K A ,
Gorog szertds, gorog szerzeterseg es gorog mii"eltseg az drpadkori Magyarorszdgban (Liturgie,
monachisme et ci"ilisation grecs dans la Hongrie de l'epoque des Arpadiens) , „Erdelyi Tud6-
sit6", X X , 19�1, p. 7 7-7 8 ; P. VA C Z Y , Les racines byzantines du christianisme hongrois,
„Nouvelle Revue de H ongrie", X X X IV, 1 94 1 , p . 99-108 ; E . I VA N KA, Griechische
Kirche und griechisches Monchtum im mittelalterlichen Ungarn, „Orientalia Christiana Pe
riodica", V i l i , 1942, p . 1 83-1 94 ; G v . M o R AVCSI K , Byzantine Cristianity and the Ma
gyars in the period of their migration, „The American Slavic E ast European Review", V,
- 1-%6, p. 29-45 ; M o RAVCS I K , Byz. Kult., p. 2 7 .
7 Gesta Hung„ 1 1 , 1 9, 2 4 , 2 7 , 44 şi 51 ; R o s E T T I , I LR, I I I, p . 2 4 .
s Gesta Hung., 2 8 : per gratiam domini mei imperatoris Constantinopolitani ... praepa
rauit uias suas in Graeciam eundi.

e Legenda sancti Gerardi, 8, în Scriptores rerum Hungaricarum, I I ; M o RAVCSI K ,
Byz. Kult„ p . 1 4 ; IvA.N K A , p . 1 86.

1 0 M. G v 6 N 1 , L'Eglise orientale dans la Hongrie du XI-e siecle, în „Revue d'histoire
comp a rAr", X XV, 1 94 ? , t o m . Y, nr. 3, p. '. 2-49.

INCEPUîUR.ILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 13 1
Bănuim că micile ducate din Transilvania s-au aflat o vreme în sfera

de influenţă a statului bulgar, iar după slăbirea şi desfiinţarea acestui stat au
căzut în sfera de influenţă a împărăţiei bizantine. Cînd s-a răspîndit liturghia
slavă spre nord de Dunăre, către sfîrşitul veacului al IX-iea, ea a cuprins
şi Transilvania, iar ungurii au împrumutat primele noţiuni de religie creştină
tot de la slavi. Influenţa bizantină a început să se afirme mai cu tărie abia
cu începutul secolului al Xi-lea, dar s-a întîmplat că atunci ungurii au căzut
în orbita catolicismului : de aceea această influenţă e mai puternică în limba
română şi mult mai slabă în limba maghiară. Prin urmare, liturghia slavă
s-a răspîndit atunci pe ambele laturi ale Carpaţilor pentru motivul că între
românii de dincoace şi cei de dincolo de munţi nu existau hotare politice, iar
în Ardeal nu era încă o stăpînire catolică şi o biserică latină. Abia după
anul 1200 ungurii au reuşit să desăvîrşească cucerirea Transilvaniei şi să
consolideze aici biserica catolică u.
Spre a apăra Ungaria de atacurile cumanilor, regele ungur a aşezat in
anul 1 202 cavaleri teutoni în Ţara Bîrsei, dindu-le anumite privilegii şi hotă
rînd ca ei să nu plătească impozite voievozilor locali. Aşadar vechii voievozi
nu dispăruseră încă, ci se aflau numai sub suzeranitate maghiară după mo
delul feudal 12• ln 1223 regele dăruia unei mănăstiri pămînt luat de la vlahi13,
iar în 1 231 mai dăinuia încă amintirea că ţara vlahilor fusese cîndva sub stă
pînirea bulgarilor 14• Ortodoxia a fost înfruntată şi învinsă uşor în vestul
Ungariei, dar s-a menţinut cu mai multă stăruinţă în răsărit, unde primea
sprijin de la populaţia de peste munţi, dependentă din punct de vedere
religios de ierarhia bisericii răsăritene. Acolo exista în anul 1 234 o „episcopit>
a cu manilor" , creată tocmai pentru a întări catolicismul în regiunea Car
paţilor, iar papa Grigorie al I X-iea se plîngea că populaţia nu asculta de
episcopul rînduit de el, ci de „pseudoepiscopi" de rit grecesc şi se făcea una
cu vlahii ortodocşi de peste munţi 15• Aşadar, la răsărit de Carpaţi exista
pe atunci o ierarhie bi seri cească de tip ,,grecesc", i ar faptul acesta presupune
u MELICH, Die Herkunft der slavischen Lehnworter der ungarischen Sprache Asl Ph
XXXI I , 1 910, p. 9 2-1 1 6 ; DRĂGANU, Rom., 592 : „De altfel liturghia slavă s-a în tins spr�
nord şi în alte părţi tot în secolele X-X I , cum arată terminologia ungurească de origine
slavă J b�gară, nu. sibră) .: ke!"esz!, ke��sztyen, szo.mb.at, etc." ; Ros � TTI, I LR, I I I , p. 2 5 :
„Romanu ardelem, ca ş1 cei dm vutoarele prmc1pate romaneşti .
adoptaseră liturghia
slavă înaintea venirii ungurilor în Ardeal, deci în secolul al X-lea şi al X I -iea atunci
cînd liturg�ia slavă a fos� salvată de bulgari":. PANAITEs_cu, Interpret. , p. 60 : „La 'românii
n:i acedonem, care �u trăit. i�totde�una �n �1Jl.ocul _slavilor, nu a existat liturghia slavă,
c1 cea �reacă, i� h?1ba oficială a imper1ulm b1zantm, sub a cărui stăpinire au trăit pînă
I� vemrea tu�cilor, . ELIAN, Rapp.orts, p. 2 1 6 : „ I I est de toute evidence que Ies chefs
,
d une populat10n �lavo-rou � ame, _ s1tuee entre le The1ss et Ies Carpathes, avaient du recon
naitre la suzeramte byzantme, quand Ies forntieres de l'Empire a la suite des victoires
de Basile I I , atteignirent a nouveau le Danube". IBR I , p. 1 1 3_.'.._1 1 4,
12
D<;J C. HU R.Aţ . , I, 1, p. 56-58, nr. 4.1 = U� kundenbuch, I, 8 : quandam terram,
Bo rza nomme, ultra siluas uersus C u_manos . . . contulimus„. Statuimus etiam, quod n ullus
.
voivoda super eos descensum habeat, liberos denarios et pondera eis remisimus.„
1 3 DOC. H URM., I, 1, p. 79-80,
nr. 5 7 ; terram exemptam de Blaccis.
111 Urkundenbuc� • I, p. 55, nr. 64. ; a temporibus iam, quibus ipsa terra Blacorum
.
terra Bulgarorum exstitisse fertur.

16 DOC. H URM. , I, 1 , p. 1 32-1 33, nr. 105 = Urkundenbuch, I, p. 60-61 ,
nr. fi9 : G Jt" R E s r: u , Ist. rom . , I , p . 350 ; I VA N KA, p. 1 91-1 9 2 .
1 32 INFLUENŢA GRECEASCA ·ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
şi ·prezenţa unor organizaţii p olitice în acele ţinuturi. Episcopia cumanilor a fost

desfiinţată în anul 1241 , o d ată cu năvălirea tătarilor. Prin ierarhie biseri
cească de tip „ grecesc" nu trebuie să înţelegem numai decît · o dependenţă
directă de Bizanţ, ci şi una indirectă prin mijlocire slavă. D ar în secolul
al X I I I -lea, timp de aproape 50 d e ani, pînă în 1 282, Bizanţul a stăpînit
gurile D unării şi a p utut exercita o înrîurire directă 16•
Asupra regiunilor d e l a sud d e Carpaţi, din Munteina şi Oltenia, avem
ş tiri mai precise din anul 1 247 în diploma regelui Bela al IV-lea d ată cava
lerilor ioaniţi aşezaţi în Ţara Severinului, în colţul de sud-vest al Olteniei
şi în partea de sud-est a Banatului, pentru a apăra regatul Ungariei împotriva
atacurilor dinspre răsărit. In această diplomă e vorb a de cinci formaţiu ni
politice : 1 . Ţara Severinului, cuprinzînd B anatul de Severin între D un"ăre,
Timiş şi mun�i şi o p arte din Oltenia cu cetatea Severinului şi regiunea
nord-vestică a Mehedinţilor ; 2. cnezatul lui I oan, în nordul Olteniei, în D olj ;
3. cnezatul lui Farcaş, în dreapta Oltului, în depresiunea Tismanei ; 4. cne
zatul l u i Litovoi, în ţara H aţegului şi în dreapta Oltului pe valea Jiului ;
5. voievodatul lui Seneslau, în stînga Oltului. Mai spre răsărit se afla „Cu
mania", dependentă şi ea de regele Ungariei. Acesta primea venituri de l a
stătuleţele amintite m ai sus, ceea c e p are a f i un indiciu c ă ele deveniseră
vasale de curînd. Diploma m enţiona acolo două categorii sociale : stăpini
de pămînt (maiores terrae) şi ţărani (rustici). Exista o ierarhie e cleziastică
şi o organizaţie militară cu „aparat de război" 17• Aşadar raporturile feudale
în sinul acestei societăti erau cristalizate si tindeau să se dezvolte si să se
. , ,
întărească.
l ntr-un panegiric la adresa împăratului Mihail al V I I I-lea Paleologu!
din anul 1 273 autorul spunea următoarele : „ Panonianul întinde mina şi se
supune, fiind acum al nostru : el nu m ai visează decît p ace şi linişte. Alanul
era puternic, dar la auzul faptelor tale şi-a pierdut tăria, iar ţara nesfirşită
a dacilor s-a u mplut de faim a vitejiilor tale 18• Prin panonieni înţelegea ungurii,
prin alani triburile din nordul Dobrogei, iar prin daci populaţia romanizată
carpato-dunăreană. Prin urmare aceasta din urmă cunoştea întîmplările din
împărăţia bizantină şi avea, probabil, legături cu dînsa.
Intărirea autorităţii voievodului Litovoi se vede şi din faptul că el
s-a ridicat î mpotriva regelu i ungur, dar a fost u cis în anul 1 277, iar fratele
său Bărbat luat prizonier 19. Voievodatul lui Seneslau din stînga Oltului
a fost sîmburele din care s-a dezvoltat treptat, prin unificarea diferitelor
cnezate locale, principatul Ţării Româneşti, în fruntea căruia se afla între
1310- 1352 Basarab, iar între 1352- 1364 Tihomir. I n 1322 apare pentru
pri ma oară în izvoarele bizantine termenul de „ ungrovlahi" p entru a desemna
16 V . L A u n E N T, Domination, p. 1 84-1 9 8 ; G. I. B R Ă TI A N U , „Revue historique
du sud est europeen", X X I I , 1 945, p. 1 99-203.
1 7 DOC. H URM„ I , 1, p . 2 49-253, nr. 1 9 3 = DOC. Ţ. R., I, p . 2 8 5-286.
18 L. PREVIALE, Un panegirico inedito per Michele VIII Paleologo ( Cod. Vat. gr.
1409, ff. 270r-275v) , B Z , XLI I , 1 94 2 , p. 1-49 p. 38, 6-1 0 ; LAU R E N T, Domination,
=
p. 1 88 . Panegiricul aparţine lui Manuel Holobolos, care a compus 20 de imnuri în cinstea

lui Mihail al V I I I -lea şi Andronic al I i-lea în anii 1 27 2-1 2 7 3 .
1 9 DOC. H URM., I , 1 , p . 4 5 4 , nr. 3 6 6 , Lython woyCJoda una c u m fratribus suis
per s uam infidelitatem aliquam partem de regno nostro ultra A lpes existentem n ullis admoni
cionibus reddere curabat . . .
INCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 1 33
pe locuitorii acestui voievodat 20• Oastea bizantină în frunte cu împăratul

se afla în anul 1331 lîngă Dunăre, aproape de cetatea Rhosocastru,m, cînd
„iată că în timp ce mergeau, auziră sunet de corn scitic, care nu semăna
cu altele, ci răsuna în chip neobişnuit şi înfricoşător, cum se întîmplă cînd
barbarii fac îndemnuri la luptă. De aceea se aude sunetul, chiar dacă vine
de departe. lmpăratul socoti că nu pot fi sciţii (deoarece aceia încă · nu-l
vestiseră că au de gînd să rupă înţelegerea de pace cu dînsul) , ci geţii de dincolo
de Dunăre, care au arme la fel cu sciţii şi sînt îndeosebi arcaşi călări . " 21 • . .
Aceşti geţi erau fără îndoială români. ht.1.3.filUi luat naştere mitropolia Ungro
vlahiei, sub îndrumarea directă a p atriarhiei din Constantinopol. Denumirea
Ungrovlahiei, trecută şi asupra ţării înseşi, era de origine bizantină şi avea
un înţeles geografic, însemnînd „ţara vlahilor de lingă unguri", spre deosebire
de celelalte tinuturi locuite de vlahi. Voievodul Tării Românesti era numit de
patriarh „p�ea nobilul mare voievod şi stăpîn ' al întregii Ungrovlahii", iar
mitropolitul purta titlul de „păstor şi arhiereu legitim al întregii Ungro
vlahii" 22• In actele mănăstirii Cutlumus de la Atos din anul 1370 titlul voie
vodului era g_u8(ev)în� îf'i� OuyypopA.axia� „ Domn de sine stătător al
Ungrovlahiei "23• Acest termen a biruit apoi în limba cancelariilor de stat,
trecînd si în uzul documentelor slavo-române 24• I ntr-un document dintre
anii 1369 - 1376 citim : „ VladislaCJo„ . gospodina CJosei VJKgrOCJlahii " 25, iar ·
în altul din 1388 apare forma adj ectivală : „Gospodin CJosei zemli UngroCJla
hilskol. . . gospodin Vlaskoi zemli" 26• Denumirea Ungrovlahia a continuat în
documentele slavo-române cu şi mai multă stăruinţă în veacul al XV-lea.
In anul 1419 întîlnim o glosă explicativă care arată că numirea nu era încă
destul de răspîndită şi înlocuia una mai veche, adică Ţara lui Basarab : „ V
UngroCJlahi'iskol zemii, şto est Basarabska" 27 • E a mai stăruia încă în 1474 :
„Gospodin CJosei zemli UngroCJlahi'iskol.. . gospodin UngroCJlahi'iskol zeml i "28 •
Moldova apare în actele Patriarhiei sub numele de Vlahia Neagră ( Maupo
pA.axia) încă din anul 1393, avînd şi o mitropolie 29• In anul 1401 titulatura
e schimbată : „Prea nobilul mare voievod al întregii Moldovlahii, domnul
Alexandru (cel Bun)" . Alături de Moldovlahia se întîlneşte în anul 1 40 1 şi
titlul Rosovlahia, iar moldovenilor li se spune rosovlahi 30•
Primii ierarhi ai Ungrovlahiei pînă la căderea Constantinopolului în
anul 1453 au fost grecii recomandaţi de patriarhie şi numiţi prin decret impe
rial. Legăturile religioase cu Bizanţul erau strînse şi se iviseră ca o expresie
2 0 l o A N N . CANT., I , 36, vol. I, p . 1 75, 17 t� Ouyypof3Mxrov.

21 loAN N . CANT., I I , 27, vol. I , p . 465, 20-23.
22 ADG, I, 1 7 1 , p . 383-384.
23 Act. Kutlum. 29, 1 7-1 8 ; 30, 36 av&opaµov 7tpoc; 'l"OV Eucrtf3icna'l"OV Kai ElryE
VE<r1'U'l"OV ai>0tvniv Ti'tc; Ofryypoj3Â.axiac; KOp 'JroliVVl"lc; BJ.a5tcr0MPou 1ov Boi"f360a . . .
24 V. B o G R E A , A I I N , I I , 1923, p . 336-358 ; G I U RE s c u , Ist. rom. , I , p . 380 ; I BR ,
I, p. 151 ; ELIA N , Rapports, p . 2 1 7 .

25 DOC. PAN., 4, p . 35, 31 .
·
2 1t DOC. PA N., 7 , p . 45, 32 şi 46, 1 2 .
27 DOC. PAN., 4. 0 , p . 1 2 1 , 2 2 .
2e A I I N , IV, 1 9 26-1927, p . 1 1 .
2 9 A D G, I I , 2 2 3 , nr. CCCCX X I I .
. _ . so ADG, I I , 528, nr. DCLXVI I I 6 tuytvfotutoc; µtyuc; Botl36foc; nucrnc; t"ftc; Mo).
oof3Xuxiuc; KOp 'AM�uvopoc; . . .
1 ·34 INFLUENTA GRECEASCA" ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
indirectă a raporturilor politice : în faţa primej diei turceşti pres tigiul culturii
bizantine părea că cristalizează şi strînge în j urul ei rezistenţele învrăjbite
ale . măruntelor state b alcanice din acea vreme. Aceşti ierarhi călătoreau
des Ia Constantinopol şi aYeau la noi un rol important, dar care nu trebuie
supraestimat 31• Biserica se afla sub controlul statului şi folosea limba sla
vonă, iar limba grecească putea pătrunde sporadic doar în termi nologia admi
nistraţiei ecleziastice şi a cancelariei episcopale.
Legături directe cu lumea grecească au întreţinut Tările Româneşti prin
intermediul mănăstirilor de la Atos, începînd din a doua j umătate a seco
lului al X I V-iea şi pînă in timpul domniei lui Cuza Vodă, cînd a avut loc
seculari zarea ( 1864) . lîn act grecesc scris la A.tos în 1369 şi semnat d e
voievodul Vladislav-Vlaicu determina legăturile dintre călugării atoniţi d e
J a Cutlumus pe de o parte şi statul ori călugării d i n Ţara Românească p e de
al t ă p arte. Mănăstirea Lavra a primit în anul 1372 o icoană a sf. Atanase cu
inscripţie grecească din partea aceluiaşi voievod şi a soţiei sale Ana. H ariton,
mitropolit al Ţării Româneşti între anii 1372 - 1380, era egumen al mănăstirii
Cntlumus ; călugăru l Nicodim , întemeietor de mănăstiri între anii 1376 - 1406,
venea din şcoala de �rie a Hilandarului ; iar Grigore Tamhlac de p e
vremea l u i Alexandru cel B un s - a format în altă mănăstire de la Atos, anume
sf. Pavel 32• lncă înaint e de domnia lui Mircea ( 1386 - 1 418) existau mănăstirile
Vodiţa, Tismana, Cozia şi Cotmeana : voievozii preţuiau aceste aşezăminte
şi le înzestrau cu pămînt uri şi mijloace m ateriale însemnate. Mitropolia Mol
dovei s-a aflat la început sub dependenţa organizaţiei ecleziastice din H al ici,
dar în 1 401 a fost recunoscută de partriarhia din Constantinopol şi a trecut
sub dependenţa ei direct ă. Din lectura primelor noastre documente se desprinde
impresia că o d ată cu domnia lui Mircea cel B ătrîn ( 1386- 1 418) şi a lui
Alexandru cel B un ( 1400 - 1 432) începea o nouă eră în istoria Principatelor
noastre. Cu m ultă dreptate, sfîrşitul veacului al X I V-lea poate fi socotit
d rept încheierea procesului anevoios şi îndelungat al genezei celor două
state româneşti. Pentru acea epocă avem ştiri relativ bogate cu privire la
activitatea pe teren bisericesc, iar faptul acesta rămîne semnificatiY, deoarece
rrligia era pe atunci cea mai autentică formă de manifestare ideologică, iar
consolidarea deplină a bisericii era un semn vădit că structura economică a
vremii se găsea îndrumată în chip definitiv spre dezvoltarea m aximă a
relaţiilor feudale a3 _ Lucrul acesta s-a întîmplat şi în ţările vecine. I n a d oua
31 I o RG A , E'tudes, I , p . 146: „Toute l'organisation de l'Eglise valaque est restee domi
nee par le Patriarchat, qui a garde. sa main mise sur celte nouvelle creation chretienne m eme
apres la conquete de Mohammed 1 1 " . LA U R E N T, Contribution, p . 1 65 : „ La plus belle con
quete qu'ait faite l'Eglise byzantine au X IVe siecle est bien celle des Principautes valaque
et moldave. La premiere organisation ecclesiastique dont ait j oui le pays roumain lui est
due ; a elle aussi revient le merite d'y avoir institue la hierarchie". G R E c u , Abriss, p. 1 6 4 .
32 E . T u R D E A N U , „Cercetări literare", I V, 1 940, p. 6 1 ; T . B o n o G A E , Ajutoarele
rumdneşti la mănăstirile din Sfintul Munte Athos, Sibiu, 1 940 ; E L I A !\" , Elem „ p. 3 63-364 ;
l BR, I , p. 200 ; P. Ş . N Ă S T U R E L, A ux origines des relations roumano-athonites : l'icone de
saint Athanase de La,•ra du voievode Vladislav, ln Actes du VJe Congres international d' etu
des byzantines„., voi. I I , Paris, 1 95 1 , p. 30?-3 1 4 ; Legăturile Ţă.rilor Romdne cu m untele
A tos P } n� la mijlocul veac !flui al X V- � a, „Mitropolia Olteni �i", X, 1 958, p . ? 35-7 58.
. �" · I O R G A , La survivance byzantine dans les pays roumains, Bucureşti, .
7 1 9 1 3 , p. 39 ;
ELI A N , Rapports, p . 2 1 6-220 ; C. C. G I U R E s c u , l ntemeierea mitropoliei Ungrnvlahiei,
„ Biserica Ortodoxă Română", LX XVI I , 1 959, p. 673-6 9 7 .
lNCEPUTURlLE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 1 35
j umătate a secolului al X IV-iea B ulgaria era împărţită in trei state feudale :

spre răsărit, in Dobrogea, între anii 1354- 1387 se afla despotatul lui Dobro
tici şi al fiului său lvanco, cu capitala la Caliacra, orientat spre Bizanţ şi
avînd ca limbă oficială limba grecească 34 ; in centru, Şişman se încoronase
în .1371 la Tîrnovo şi domnea pînă la Balcani, iar între 1378- 1382 stăpînea
şi Sofia ; la apus, Stracimir ocupa un ţinut întins şi-şi avea capitala la Vidin.
El a despărţit biserica din Vidin de scaunul mitropolitan de la Tirnovo şi
a i ntrat în legături directe cu p atriarhia din Constantinopol, care a numit
în 1392 pe Ioasaf ca mitropolit al Vidinului. După 1219 biserica sirbă s-a
rupt de Ohrida şi a devenit autocefală, iar conducătorul ei purta titlul de
arhijepiskup. l n 1346 el avea rang de patriarh şi-şi fixase reşedinţa la Pec
(Ipek). Deci soarta demnitarilor bisericeşti s-a aflat în mîna conducătorilor
politici şi a fost în funcţie de izbînzile sau infrîngerile acestora 35• Consoli
darea catolicismului din Ungaria a avut loc pe măsura întăririi şi dezvoltării
statului feudal maghiar după veacul al X i -lea. D ar exista acolo şi o biserică
de rit „grecesc", îndeosebi pentru populaţia românească, ruteană sau sud
slavă. ln anul 1391 soseau la Constantinopol voievozii Maramureşului B aliţa
şi Drag spre a se închina în „lăcaşurile sfinte din cetatea împărătească" ;
ei cereau ca bisericile sfinţite de arhierei localnici să capete binecuvîntare
şi supraveghere patriarhicească ; ca stareţul mănăstirii principale să fie numit
exarh şi să conducă bisericile din acele ţinuturi sub oblăduirea directă a
patriarhiei ; şi în sfîrşit, ca alegerea acestui exarh să se facă de către călugări
cu asentimentul voievozilor localnici 36•
Dacă socotim începutul domniei lui Mircea cel Bătrîn în Ţara Ro
mânească (1386) şi pe acela al lui Alexandru cel Bun în Moldova ( 1400)
drept încheierea fazei de pregătire în dezvoltarea feudalismului românesc,
sintem îndemnaţi să ne întrebăm cum s-a reflectat această etapă a procesului
istoric in limba noastră. E vorba de răstimpul dintre încetarea stăpînirii
bizantine pe Dunăre la finele veacului al X i i -lea pînă la sfîrşitul secolului al
XIV-lea. ln aceste două veacuri a avut loc o cădere neîntreruptă a puterii
bizantine ; s-a ridicat din nou statul bulgar şi a înflorit cultura acestuia ;
s-a înălţat pe primql plan statul sîrbesc şi s-a menţinut la putere cel maghiar.
3' LAO N . CHALC., p. 326 n 'tO\} Eu�Eivou 1tapaÂ.ia Aoj3po'tilCEOl; wll Mucrou xoopa ;
J r n E i\E K, Bulg., p. 3 20 ; HEYD, I, p. 532 ; PANAITEscu, Mircea, p. 34-35, 205-21 4 ;
P. RAN KOFF, Zur Geschichte der byzantinisch-bulgarischen Beziehungen, în A us der
Byza'ntinischen Arbeit der Deutschen Demokratischen Rep ublik hg. von J . lrmscher,
Akademie-Verlag, Berlin, 1 957, voi. I, p. 1 4 1 ; ELIAN, Rapports, p. 2 1 3-2 1 4 ; S. ŞTE
F lN B s c u , Byzanz und die Dobrudscha i n der zweiten Hiilfte des 1 4 . Jahrhunderts. BiUJ.ung
des Feudalstaates Dobrudscha, în Byzantinische Beitriige hg. v. J. Irmscher, Berlin, 1 964,
p. 239-252.
15 J I RE CE K , Serb„ I, p. 283-366, Gesell., I, p. 1 1 , 46-� 7 , IV, p. 2 8 : „Zur Kor
respondenz mit dem Kaiser und dem Patriarchen in Konstantinopol hatte der Despot
obne Zweifel auch einen griechischen Schreiber". VA S M E R , Serbokr., p. 4-5.
81
DOC. H URM„ X IV, 1, p. 1 4, nr. 30 = ADG, I, p. 1 56-1 5 7 , nr. 1 9 : BoijJ6oai;
6 MJtaÂ.i'tCai; Kai 6 Nopayoi; au sosit în j3aCJLÂ.ii; •cov 1t6Â.erov spre a se închina xap1v 1tpocr
K1\litcreroi; <wv tv•aMa ăyirov ; cereau protecţia patriarhiei : •ii Jtapi:\: •Ci'.lv 't01tlKwv apxteptcov
ica9u:p0l9&vta cl1tOÂ.6ElV 'tili; 1ta'tptapx11Cili; oup&VOEUO"EOli; Kai 'tf\i; tmcnctveroi; ; lvAN ltA, p. 1 9 3 .
D ar dincolo de Bosfor se impunea c u vigoare şi devenea tot mai ameninţă

toare presiunea turcească : în 1354 turcii au ocupat cetatea Gallipoli, în 1363
Adrianopolul, în 1382 Sofia, în 1 393 Tirnovo, iar în 1 395 toată Dobrogea
şi ameninţau direct existenţa Principatelor noastre.
Noi aveam pe atunci graniţe politice cu bulgarii şi cu ungurii, dar n-am
ajuns niciodată în vecinătatea nemijlocită a statului sîrbesc 37• Aşadar cultura
slavă de factură bulgară p ătrundea în ţările noastre mai lesne decît cea· sîr
bească. Totuşi influenţa bizantină mij locită de slavi putea veni la noi şi prin
sîrbi, cu toate că drumul cel mai firesc era peste bulgari. Cu grecii însă n-aveam
un contact etnic, ci numai o comunitate de cultură şi de religie. Influenţa
lor venea fie direct, prin cărţi şi oameni de cultură sau meseriaşi şi neguţă
tori, fie pe cale indirectă, prin mijlocirea slavilor. Feudalismul nostru avea
elemente comune cu cel din ţările vecine, dar împreună cu acesta se alimenta
din feudalismul mai dezvoltat al Bizanţului. Împrejurarea aceasta ne aj ută
să urmărim şi să precizăm mai u şor stratificarea acestui element în limba
românească. Noi nu posedăm texte de limbă românească mai vechi de secolul
al XVI-lea, dar dispunem în schimb de documente slavo-române din secolele
XIV- XV, precum şi de izvoare slave m ai vechi, în ţările vecine. Prin
urmare, avem putinţa să ştim cînd a circulat un termen oarecare şi unde ;
dacă îl întîlnim în izvoarele bulgare sau sîrbeşti, sîntem îndreptăţiţi să , pre
supunem că el era folosit şi în limba română, deoarece noi ne aflam în con
diţii economice asemănătoare şi aveam cam aceleaşi nevoi spirituale .ca . şi
vecinii nostri. Asadar cercetarea stiintifică a bizantinismelor din limba noastră
fără cuno�şterea �aporturilor româno-�lave, prin ignorarea acestor bizantinisme
in limbile vecine, e cu neputinţă : problema trebuie urmărită pe un spaţiu
larg şi în tot complexul desfăşurării sale istorice 38 •
ln veacul al X I I I -iea şi al X IV-iea terminologia bisericească s-a îm
b ogăţit treptat , pe măsura consolidării organizaţiei noastre de stat şi .€cle
ziastice. Cărţile de ritual şi autorităţile de stat foloseau limba slavonă, dar
unii ierarhi erau greci şi exercitau o influenţă directă. Bizantinismele au putut
veni atunci pe două căi : pe cale directă sau prin mij locire slavă. · , .
l n greaca antică (v,popit:ro însemna „separ, dau la o parte, exclb. d,

alung". ln limba bisericii a căpătat un sens tehnic ş i exprima noţiunea. de
„ exclud din biserică, excomunic". Prin mijlocirea formei de viitor ăq;opiaco.
verbul a pătruns în vechea slavă ( aforesovati, afurisati) şi în bulgară (aforcs
vam, aforesa ) . In Cronica Moreei, din j urul anului 1 340, citim : < .o i >
tniaKono1 ăcp6p1sav îov npiyKma „episcopii îl excomunicară pe priric�pe".
lntr-un act adresat de patriarhie bisericii din Moldova în anul 1 401 se
spunea : Î)cpoprnt µE.v î o Eevoc;; linav, 'fi pyr1ae OE: Kai ÎJcpop1crn îov Kup 'Jeo�"ftcp
„a afurisit tot poporul, s-a supărat şi l-a afurisit pe chir Iosif". Această' . �furi
senie înfricoşătoare (auvoo1Ko<; cpp1Kro<lTJc;; ăcpoprnµoc;; ) fusese aruncată
asupra Moldovei încă din 1395. Pătruns în română (afurisi, afurisire� afuri
sanie, afurisenie, afurisit), aromână (afurisescu , afurisire, afurisit) şi m�'gf.� :r:io-
37 P A N A I T E s c u , Mircea, p. 3 1 .
38 ;ELI A N , Rapports, p . 220.
lNCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 1 37
română (furises, afurisescu, furisit ) , probabil prin mijlocire slavă, cuvîntul a

devenit popular începînd din secolul al X IV-lea sau al XV-lea înainte 39•
"Ava0tl:!_a „ afurisenie, anatemă" s-a reflectat în documentele, slave
din Serbia încă din veacul al X i i i -lea, iar în textele româneşti a pătruns
in secolul al XVI-lea. Probabil cuvîntul anatemă circula în ţinuturile noastre
încă din veacul al XIV-lea. In aromână (ana&imă, nd&imă) a fost împrumu
tat direct din greacă, iar în română a intrat prin mijlocire slavă 40•
A rhierarh apare în epoca lui Ştefan cel Mare în Moldova, într-un. docu
ment slavo-român din anul 1479 : arhierarha 41 • A rhiereu e atestat in 1372
intr-un document slavo-român descoperit de Gr. N andriş la Atos, dar se
întîlneşte şi în documentele locale din Ţara Românească, începînd din anul
1369. El era fără îndoială u zu al în cercurile ecleziastice încă din veacul
al X IV-lea 4 2•
I n greaca veche µavo pa înseamnă „loc închis, stînă" . La creştini a
primit sensul de „aşezare călugărească izolată, mănăstire". Mavopi•11i; era
locuitorul acestei aşezări, iar apx1µavopiL11i; conducătorul ei. 111andrita se
intîlneşte şi în izvoarele latineşti medievale. La noi cuvîntul arhimandrit
apare mai întîi într-un document din anul 1392 şi era uzual pe atunci în
ţinuturile noastre. El a pătruns prin mijlocire slavă 43•
Latinescul candela „faclă, candelă, luminare" s-a păstrat în bizantinul
KavoflA.a, diminutiv KavoiJA.1ov, fiind atestat încă din veacul al IV-lea înainte.
El a stăruit pînă în greaca modernă, de unde a trecut în aromână ( căndilă ) ,
albaneză (kandile) ş i turcă (qandil). Prin cercurile ecleziastice, din bizantină a
pătruns la slavi, după veacul al IX-lea sau al X-lea : kandilo, kanbdilo în slava
veche, kandilo, kandilka în bulgară, kandilo în rusă. In sîrbocroată accentul
stă pe silaba a treia din urmă (kdndilo) şi e atestat în anul 1330 : probabil
cuvîntul a pătruns în română (candelă) prin filieră sîrbească. Vechiul slav
karidilo „lampă" s-a încrucişat cu kadilo „vas cu cărbuni aprinşi" şi a dus
cu vremea la kandilka, kandilnica „cădelniţă" din bulgară. Intr-un docu
ment slavo-român din anii 1369- 1376, din Muntenia, se întîlneşte forma
kadilniţx., care dovedeşte că termenul circula şi în ţinuturile româneşti,
probabil sub forma cădelniţă 44•
·
Koiv6p1ov insemna „mănăstire de obşte, aşezămînt monahal în care

exista comunitate de bunuri". Cuvîntul apare in izvoarele sîrbeşti în : anul
1248 (kinovija) şi circula probabil în Bulgaria (kinovija ) şi în ţările locuite
89 Chron. Mor. , 2653 ; DOC. H URM„ X IV, 1, p. 32, nr. 69 = AD G, I, p. 5 2 8-530,

nr. 667 ; DOC. H URM., X IV, 1, p.6, nr. 1 4 ; M I KLOSIC H , Fremdw„ p. 1 ; M u n N u , Elem.,
p . . 2 ; VA S M E R , Staroslav„ p. 223 ; CAPID A N , Meglen„ I , p . 85, I I I , p. 1 3 2 ;
GEA G E A . , p . 96; PAPA H A G I , Dicţ., p . 64.
4 0 M1 KLOSI C H , LPS, p. 5 ; DA, s.v. ; GEAGEA, p. 103 ; VAS M E R , Serbokr.; p, 4 4 ;
PAPA H A G I , D icţ„ p. 100 şi 729. '
41 DOC. BOGD„ I , 1 26, p. 230.
42 DOC. NAN„ 1, p. 17, anul 1 3 7 2 ; DOC. PAN„ 4 , p . 36, 23, anii 1 369-1 3 7 6 ;
DOC._ COST„ I I , 54, p. 202, 10, anul 1444. , . · ·
· - 43 ASS oct-Obris VI , p. 576 e, 582 a mandrita

- · mor1asterii praesul ; DOC. PAN „
=
1 2 , p . 61 , 1 1 , anul 1392 ; PAs c u , D icţ „ I I , p. 214, bulgar arhimandrit. .: . . .

. . . . . · - 44 MI KLOSI C H , Fremdw„ p. 24 ; B E R N E K E R , I, p . 480 ; DOC. PA N „ 4, p. :16, 4
kadilniţ tl\ , anii 1 369-1376 ; MLA D E N OV, Recnik, p . 230 ; VAS M E R, Serbokr„ p. 73. " ·
1 38 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
de români (chinovie), dar numai în cercurile ecleziastice. ln Italia de sud,

in provincia Reggio, a primit sensul de „mulţime de oameni" : cinobju 45•
Kupto�, KUPTJ�, Ktlp „dominus, gospodin" era folosit ca titlu în Serbia
incă din anii 1 200 - 1 202. El era d at nu numai feţelor bisericeşti, ci şi boie
rilor. I ntr-un act al mănăstirii Cutlumus din anul 1369 se găsea întrebuinţat
in legătură cu mitropolitul I achint al Ungrovlahiei, iar într-un document
slavon din anii 1369 - 1376 din Ţara Românească apărea de trei ori în titlul
kyr Nikodimo. ln documentele slavo-române din veacurile X IV-XV s e întîl
nea regulat apelativul kyr adresat ierarhilor bisericii, iar în veacul al XVI-lea
de asemenea. Într-un document moldovenesc din anul 1 445 mitropolitul
ţării purta titlul de kyr, iar boierii erau numiţi pani. Prin urmare, titlul de
kyr s-a încetăţenit la noi cu mult înainte de epoca fanariotă, probabil chiar
inainte de întemeierea mitropoliei Ungrovlahiei în 1359 : el a putut veni p rin
slavi începînd din veacul al X-lea înainte, dar s-a fixat în limbă în veacul
al X IV-lea prin prezenţa ierarhilor de origine grecească. Formula kyro jelei
son (Kupu: E/..E T)crov) „ doamne miluieşte" era uzitată în Serbia pe l a anii
1 200- 1202 şi a trecut de timpuriu în română, unde a devenit populară în
expresia chiraleisa. D eci şi pentru ea poate fi citată o mijlocire slavă 46•
Din KOLµT)ti] p1ov s-a ivit l a slavi forma kimitirio, atestată în veacu)
<ti X IV-lea în Serbia. I n română cuvîntul apare în texte abia în 1 776, dar
exista în limbă mai demult. Românizarea savantă a vechiului chimitir, după
l'rancezul cimetier şi italianul cimitero a dus apoi l a forma actuală cimitir. 1n
aromână (kimitirju, kimitir) a fost împrumutat direct din greacă 47•
Eclesiarh şi clisiarh „paraclisier" s-au dezvoltat prin mijlocire slavă
(jeklisiarh) din EKKÂ.T)cruipxTJ� 4s .
Ktitoro e atestat în Serbia între anii 1 198- 1 1 99, iar în B ulgaria apare
sub formaktitor. La bază se află bizantinul Ktf]trop. La noi, în ctitor a avut
loc o influenţă slavă sau o încrucişare de drumuri slavo-grecească 49•
ln latină, cucullus, cuculla, cucullum „glugă" era de provenienţă celtică
sau iliră. Cuvîntul a stăruit în bizantină sub forma KOUKou(Â.)Â.1ov şi a primit
sensul specific „bonetă de călugăr". A supravieţuit în Italia meridioanală,
in Cantazaro, sub înfăţişarea kukuju. I n sîrbocroată se intîlneşte kukulb cu
sensul „bonetă de călugăr". Cucui din română, cuculiu din aromână, cu _înţe
lesul „umflătură", sînt cuvinte populare şi răspindite ; ele au intrat de timpuriu
printr-un presupus latin *cucullius sau sînt plurale singularizate d ezvoltate
din latinul cucullus so.
40 R o H L F S , LG I I , p. 2 49 ; VA S M E R , Serbokr., p . 7 3 .
0 Act. Kutlum„ 26, 26-27 ; DOC. PAN., 4 , p . 36, 1 ; 24, p. 9 1 , 1ll ; 4 6 , p. 1 3 6 ,
1 8 ; 7 4 , p. 1 90, 25 ; DOC. COST., I I 65, p. 236, 9 ; M u R N U , Elem., p. 1 3 ; J r n E cE K; Serb.,
l i , p. 1 1 1 , Gesell., I, p . 4 5 ; VA S M E R, Serbokr„ p . 87.
47 MI K L O S I C H , LPS, p . 286 ; DA, s.v. ; M E Y E R- L U B K E , REW, 2023 ; G E A G E A ,
p . '1 59 ; PAP A H A G I , Dic/., p . 603.
'8 M u R N U, Elem , p . 1 9 ; B O G D A N , p . 44.
.
0 M I K. L o s 1 c H , LPS, p . 320, veacul al X i i i-lea ; B E R N EKER, I, p . 635 ; J IRECE K. ,
Gesell„ I , p . 52 : „ Gross war der E influss des Landesherrn als Stifter oder als dessen
Nachkommen (ktiwr, K•iJ•rop)". VAs M E R , Serbokr„ p. 85.
11 0 Hauptur
kunden, p. 1 40, 1 ,KOUKOUÂ.tov ; 213, 31 KOUKOUÂ.ta ; 214, 1 •l!> KOUKOUJ..i ;
ROHLFS, LGU, p . 2 6 4 ; VA S llf E R Serbokr. , p . 86.
,
·
·
!NCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 1 39
Egumen, igumen „conducător de mănăstire" s-a dezvoltat d in fiyouµevoc;

prin mijlocirea formei slave jegumen. Cuvîntul e atestat în anul 1 429 într-un
document slavo-român din Moldova 61 •
Din emcrtoA.ft „scrisoare"' diminutiv E1tlO'tOÂ.tOV, plural bncrtoÂ.ta,
a luat naştere forma slavă epistolija, atestată în Serbia în anul 1324. I n
textele slave se intîlneau două variante : epistolija şi epistolija ; ele explică
dubletele româneşti epistolie şi epistolie, care sînt anterioare epocii fana
rioţilor 62 •
, Epitrahilb apare într-un document muntenesc din anii 1369- 1376.
Fonetismul epitrafil e un hiperurbanism ivit într-o fază mai nouă. Din 1ttpi
tpaxftA.tov „în j urul gîtului" s-a născut 7tttpaxftA.t „patrahir, haină sacer
dotală", atestat într-un document sîrbesc din anul 1 1 14 sub forma petrahilb.
Fonetismul românesc patrafir s-a ivit sub influenţa lui fir sau ca rezultat
al unei asimilaţii regresive 63•
. Epitrop (e1titpo7toc;) „supraveghetor" , răspîndit în cercurile ecle
ziastice, are paralelisme în aromână (epitrop, pitrup ) , bulgară (epitrop, pitrup)
şi albaneză (pitrop ) M.
Aiptmc; „alegere" şi a{ptnKoc; „care alege" au căpătat şi sensurile
religioase „erezie, eretic" ; ele au trecut de timpuriu în vechea slavă (jereS'b
şi jeretikb) şi apoi în română (eres, eretic, eresie ), fiind folosite şi în Bulgari a
(eres, eretik) 66•
ln anul 1391 voievozii Baliţa şi Drag din Maramureş cereau la Constan
tinopol un exarh peste mănăstire. Cuvîntul it!;apxoc;, în vechea slavă exarhb,
a devenit uzual în părţile noastre, în cercurile ecleziastice 66 •
Formele l atineşti facula, facla au stăruit la bizantini în <paKÂ.a, dimi
nutiv <paKÂ.iov, plural <pllKÂ.ia, apoi prin mijlocire slavă (fakla, faklija) au
pătruns în română (faclă, făclie) prin cărţile bisericeşti 67 •
Filozof e mai vechi decît veacul al XVI-lea şi a venit la noi prin cărţile
slave. Intr-un document din anul 1423 din Moldova apare selo Mosevo
filosofa „satul lui Moişă filozoful 68 •
Xaptc; „graţie, har" a trecut la slavi înainte de veacul al X i i i-lea
(han, ),Iar xapi�m „dăruiesc" s-a reflectat într-un document sîrbesc din
anul 1357 sub forma harizati. In sîrbocroată apar fonetisme multiple : ari
zujem, arizuvam, arisujem, arizem : cele cu -z-, -z- derivă din formele greceşti
de prezent, iar cele cu -s- din cele de aorist. I n bulgară forma de imperfect
este harizuvam, cea de aorist harizah. Intr-un document slavo-român din
anii 1 495 - 1 508 din Muntenia se intîlneşte expresia mnogo har „mult har".
Hărăzi, hărăzeală din română s-au dezvoltat din fonetisme slave cu -z-, şi
nu direct din formele de aorist greceşti, deoarece în acest din urmă caz am
fi . avut în română fonetisme cu -s-. Cuvintele au intrat în limbă mai întii
51 DOC. COST., I, 8 1 , p. 2 4 8 ; M u a N u , Elem., p. 20.
62
M I KLOSICB, LPS , s.IJ. ; J A G I C, p . 307 ; VASM E R , Serbohr., p . 57.
aa DOC. PAN., 4 , p . 36, 6 ; VAS M E R, Serbohr., p . 1 1 6 ; A N D RIOTIS, p . 1 95.
14 GEAGEA, p . 142 ; PAPAHAGI, Dicţ., p . 442 şi 855.
• 5 M u a N u, Elem., p . 2 2 ; MLA D E N ov, Reenik, p . 162.
66
DOC. H URM., X IV, 1 , p . H, nr. 30 = A D G, I , p. 1 56-1 57, nr. 1 9 ; M u R N U ,
Elem„ p . 2 3 .
17 M1 nos1ce, LPS, 1 085 ; VAS M E R, Starosla1J., p . 284 ; RoHLFs, LGII, p . 533.
6 8 DOC. COST., I , 51, p . 1 56, 1 2 ; M u a N u, Elem., p. 25.
prin biserică, prin mijlocire slavă. Hărisescu, ahărdzescu din aromână sînt
împrumuturi directe din greacă 59•
Ieromonah s-a răspîndit prin mijlocire slavă (jeromonah'b) din iepoµ6-
vaxo<;, atestat în legătură cu Ţara Românească în A ctele de la Cutlumus din
anii 1369 - 1 370. Cuvîntul apare într-un document slavo-român din anul
1389, în Muntenia 60•
Martur a venit prin limba l atină, iar mărturisi s-a dezvoltat din bizan
tinul µap-rupi�eiv, prin mijlocire slavă (marturisati ) . Forma din urmă apare
într-un document slavo-român din anii 1 433 - 1 437, în Moldova ; an lf\Ste
iskalî marturilf\. „ mi ste marturisalî „ aţi cerut mărturie . . . noi am mărturisti" .. .
iena SurfJina marturisa sama" şi femeia lui Surva mărturiseşte" . Termenul
avea un înţeles j uridic, dar a pătruns la noi prin biserică. Sensul „testari"
exista si în textele slave 61•
D in µeî6x10v, peste slavul �'b, s-a aj uns la metoh, mitoh, metoc,
mitoc „mănăstire mică subordonată administrativ unei m ănăstiri m ai m ari" .
Fonetismul metoh e atestat într-un document slavo-român din anul 1 406,
în Ţara Românească, iar metoc, mitoc reprezintă o adaptare la categoria .for
melor în -oe. Derivatele mitocan, mitocănesc, mitocăneşte, mitocănie, mitocă
nime, precum şi frecvenţa toponimicului Mitoc arată că cuvîntul e vechi
în limbă 6 2 •
Din napci + EKKAT)cria a luat naştere în bizantină napaKA.T)criov, napa
KAÎ)crt, „capelă, biserică mică" , trecut în textele slave sub forma paraklis'b ,
atestată şi într-un document slavo-român din anul 1 448, în Moldova. Din
paraclis s-a născut derivatul paraclisier 63•
Paşti provine din pluralul latinesc Paschae, iar pască din singularul
pascha sau din vechiul slav paska, pascha de origine bizantină. Din nacrxci
A.tov, peste forma slavă pashalija, paskalija, s-a dezvoltat cuvîntul pascalie
„ carte care cuprinde date cu privire la fixarea sărbătorii paştilor după ritua
lul creştin" 64.
Bizantinul nEicrµa „invidie, duşmănie", atestat în Serbia în anul 1 4 1 7
sub forma pizma, existent î n sîrbocroata de astăzi (pizma) , alături de vechiul
sîrb pi::.matarb (7tEtcrµaîcipto<;) şi b ulgarul pizma, explică cuvintele româneşti
p i::.mă, pi::.mă tor , pizmătăreţ, pizmaş, pizmui, intrate prin cărţile slave 65•
Cuvintul 7tOAUKUVOTJA.ov „policandru" e atestat în literatura bizantină
în veacul al I X -iea. In textele vechi slave întîlnim forma panikandilo. Tre
cerea lui -8TJAOV în -dru e rezultatul unei adaptări pe terenul limbii româneşti
sub influenţa sufixului - andru şi a avut loc de timpuriu. Policandrul era fără
îndoială cunoscut la noi înainte de veacul al XVI -lea66•
6_9 DOC. PAN. SIB., 10 p. 1 8 , 14.; M 1K L O S I C H , LPS, '1089; M u R N U , Elem . ,

p . 27-28 ; B E R N E K E R , I , p . 385 ; DA, s . '1. ; CAN D RE A , D E , s.'1. ; VA s M E R, Serbokr.,
p. 62 ; P A P A H A G I , DicJ., p. 72 Şi 550.
8 0 Ac t . Kutlum., 26, 4 6 şi 29, 4 7 ; DOC. PAN., 9, p . 52, 1 6 . .
61 DOC. BOGD. Ţ.R., 2 1 1 , p . 251 ; M1 K L O S I C H , LPS, 363 ; VAS M E R, Starosl.,
p. 255 ; B E RN E K E R I I, p. 2 1 .
62 DOC. PA N., 1 6 , p . 7 0 , 7 ; M v R N v , Elem. , p . 3 7 ; C A N D R E A , D E , s.'1. ; Ind. loc., p . 350.
63 DOC. COST., I I , 94, p . 365, 22 ; M u R N U , Elem., p . 4 1 .
64 VAS M E R, Starosla'1., p . 263.
86 M I K L O S I C H , LPS, 563 ; VAS M E R, Serbokr., p . 1 1 8-1 1 9 .
8 6 S o P H O C L E S , s . '1 . ; M u R N U , Elem., p . 46 ; B E RN E K E R, I , p . 481 .
INCEPUTURILE ORGANIZAŢIEI NOASTRE DE STAT 141
· · . Preslliter apare într-un document slavo-român din anul 1372 în Ţara

· '
Ro.:mânească si era uzual în veacul al XIV-iea 6 7•

[lp6vO_IJ!..:,prevedere, grij ă prealabilă faţă de cineva" s-a reflectat în actele
vMh'i sîrbeşti începînd din secolul al X i-lea cu un sens j uridic : pronija
„f eu dă, moşie în care dările ţăranilor reveneau în mod direct moşierului" .
ln limba grecească termenul avea şi un înţeles religios, care s-a păstrat cu
stăruinţă în biserica creştină : pronie cerească 68.
Din npcotonană� s-au dezvoltat la slavi protopopa şi protopop11, · ates
tate: 'in izvoarele sîrbeşti din veacul al X i i -lea. Cuvîntul era uzual şi în bul
garăi· La noi termenul exista în Ţara Românească în anul 1370, după cum
rezultă din actele mănăstirii Cutlumus de la Atos. În anul 1395 un act al
Pat'rfarhiei menţionează un protopop în Moldova. Cuvîntul apare şi într-un
document slavo-român din anul 1 427 din Moldova 6 9 •
Din arcula, diminutiv de la arca „ladă, sicriu", peste forma sincopată
arcla (ă.pKÂ.a) , s-a ivit la slavi rakla, rakl11, care a stăruit la bulgari, sîrbi şi
români (raclă) . ln română cuvîntul este un latinism venit prin filieră bizan
tino-'Slavă 70•
· Schimnic (schillnic) a luat naştere din crxfiµa „haină monahală" + su
fixul 'slav -nic. Grupul crx s-a prefăcut în sk ca şi în micrxa > paska. Cuvîntul
a pătruns la noi prin mijlocire slavă şi a produs derivate : schimnici, schim
niCi� 71•
Schit s-a dezvoltat din O'KÎJîTJ�, crKÎ)îTJ , crKfito� „mănăstire mică şi singura
tecă'' peste slavul skita. ln aromână (skit ) a putut veni direct din greacă 72•
Scorpie, din crK6pnto�, peste forma slavă skorpija, a pătruns prin căr
tile bisericesti înainte de veacul al XV-iea 73•
' Cuvintele Timxacrti)� „călugăr solitar" , itcrtxacrtpa „călugăriţă singura
· .
tecă" sînt atestate încă din veacul al Vi i -lea. Locuinţa unui astfel de călugăr
se numea Timxacrtf)ptov, plural ftmxacrti)pm, de unde avem sihăstrie. 1ntr-un
document sîrbesc din 1243 întîlnim forma sihastarija, în care sufixul -arija
s-a ivit pe terenul limbii sîrbe. Căderea lui i în sihastru, sihăstrie s-a produs
p e teren slav sau poate în greaca bizantină 74•
TaÂ.avt0v „greutate, sumă de bani" a trecut în textele slave după
veacul al X i -lea (talan11to) şi a pătruns la noi probabil în secolul al X i i i -lea
sau al XIV-lea prin cărţile bisericeşti. ln vechea sîrbă e atestat în anii
1305- 1307 sub forma talan11t11 15•
51 DOC. NAN., 1, p . 1 8 .
68
M1 K L O S I C H , Fremdw. , p . 48 ; J r n E CE K , Serb. , I , p . 1 86, I I , p . 39 ; VAS M E R ,
Şerbokr., p. 1 24 ; G. OsTRO G O R S K Y , Prilog istoriji feudalizma u Bizantiji i u jufooslo11en
skim zemljama, Belgrad, 1 9 5 1 .
6 8 Act. Kutlum. , 29, 4 7 o euA.aJl&at(a)toi; 7tpCOt01tQ7tUi; t ii i; OuyypoJlA.axiai; KUp Mtxm'JA. ;
30,96 o euA.a(3&crtatoi; 7tpCOt01tQ7tăi; KUp MeA.KtaeoeK tOU eotuxoOi; Bo'i(36oa : AD G, I I , 488, p. 241
te!> tvnµotlitci> 7tpCOt07tanq. ti\i; 'Pocro(3A.axtai; ; DOC. COST., I , 63, p. 8 ; J r n E cE K, Gesell. , I ,
p . 48 ; M L A D E Nov, Recnik, p . 532 ; VAS M E R , Serbokr., p . 1 26. .
70 VAS M E R , Starosla11. , p. 2 7 1 ; S. P u şc A R I U , DR, V I I I , 1 934-1935, p. 335.
71 CA ND R E A , D E , S.P.
7 2 S o P H O C L E S , p . 995 ; M u n N U , Elem., p . 50 ; G E A G E A , p. 203.
7 3 M u R N U , Elem . , p . 50-51 ; VA S M E R , Starosla11„ p. 276, Serbokr., p . 1 34 .
74 Haupturkunden, p. 1 1 8, 1 Etepa „ . nmxacrtiJptu ; M u n N U , Elem„ p . 51 ; C A N D fi E A ,
DE, s.11. ; VAS M E R , Serbokr., p. 1 3 1 .
75 MI K L O S I C H , Lf>S, 983 ; MLAD E N OV, Recnik, p. 628 ; VAS M E R , Serhokr. , p . 1 39.
1 42 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. X V
Verbul a tîrnosi „ a sfinţi o biserică", c u derivatele tîrnosanie, tirrwseală,

tîrnosire, tîrnosit pornesc de la bizantinul 0pov(�ttv „a aşeza în scaun, - �
consacra" peste forma slavă troniasati, care apare într-un document din
Ţara Românească în anul 1392 : SbVrbsîh i troniasam i napravih „am sfîrşit
şi am tirnosit şi am reparat" 76• ,
Tp rme�a „masă" a lăsat urme în cercurile monahale din B ulgaria, Serr
bia, Albania şi Ţările Româneşti, unde 11 întîlnim in documentele slavo
române mai intîi în anul 1 429 în Moldova : na trapeze „la masă" 77•
TpouA.Â.a „cupolă" apare în texte încă din veacul al V-lea. Cuvîntul
a luat avînt o dată cu dezvoltarea arhitecturii creştine, sub formele -rpouÂ.Âa
sau -roupÂ.a. Prima apare în documentele vechi sîrbeşti sub înfăţişarea trii,lo,
iar a doua în bulgară, unde a lăsat urme în toponomie (Turla, Turlata ) .
l n �lacedonia de vest există şi un vîrf d e munte cu numele Turla. La noi,

cuvî nt ul turlă a pătruns prin mijlocire bulgară 78•
Zt�civtov, plural �t�civta, însemna „neghină, plantă vătămătoare"
(lolium lemulentum L. ) Cuvintul a primit cu vremea şi un sens meta
.
foric, adică acela de „discordie, neînţelegere" şi prin cărţile bisericeşti a p ă

truns la slavi şi la români înainte de veacul al XV-iea. 1 n textele slavone
e atestat în secolul al X i i i-lea (zizanija). La noi a venit prin mijloT
cire slavă 79•
Cristalizarea şi dezvoltarea statelor româneşti în veacurile X I I I şi X IV
au promovat şi înlesnit în acelaşi timp organ izarea ecleziastică, după model
bizantino-slav. Din cercetarea documentelor noastre interne, apoi din datele
comparative oferite de literaturile slave vecine precum şi din examinarea
ciYilizaţiei bizantine rezultă că în această etapă au circulat în ţinuturile
noastre prin mijlocirea textelor şi documentelor slave următoarele cuvinte
de origine bizantină : afurisi, anatemă, arhierarh, arhiereu, arhimandrit, can
delă, cădelniţă, chinovie, chir, chiraleisa, cimitir, eclesiarh, ctitor, egumen, epis
tolie, epitrafil, epitrop, eres, eretic, exarh, faclă, făclie, har, hărăzi, ieromonah,
mărturisi, mitoc, paraclis, pascalie, patrahir, pizmă, policandru, presviter, pro
nie, raclă, schimnic, schit, scorpie, sihastru, talant, tirnosi, trapeză, turlă şi
zizanie. Din aceste 44 rle cuvinte numai 1 1 au aj uns populare : afurisi,
candelă, cimitir, faclă, făclie, mărturisi, pizmă, raclă, schit, sihastru şi turlă.
Toate împreună reflectă acea fază incipientă a feudalismului nostru cînd se
sim t ea nevoia de a canali za şi o rg a n i z a ideologia ecleziastică. Clasa stăpîni
toare găsea un model strălucit în împărăţia Bizanţului , de aceea a împru m u
t a t d e acolo, d e ohi<'Pi pri n m i j l oni rN1 sl avilor d i n s11rlul Dunării.
76 DOC. PA.V . , i o , p . 5 -'t. , :rn ; C A N D R E A , D E . s . '1 .

77 DOC. COST . , I, p. 2 8 7 , 1 3 ; J r n E C E K , Gesell. , I I I , p . 1 4 ; G E A G E A , p. 2 1 1 .
7 8 ASS Noembris I I I , 5 2 3 aJ...l..1x 7t0.vta Ti v mcotiac; µcata tTjv c5 z •fie; tKKÂ.T}aiuc;
,
tpoN.J...uv roc; EÂEYE µ6vrw t0caaato ; R o H LFS, L G I I , p. 5 1 4 ; VAS M E R, Serbokr., p. 1 4 5 ;

A N D R I OT I S , p. 258 ; VI . G E O R G I E V , în Sbornik Gapril Kacaro'1, Sofia, 1955, tom . 1 1 ,
p. 3 1 6 .
711 M I K. L O S I C H , LPS, 225 ; C A N D R E A , D E , S.'1.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMÂNESC
ŞI CĂDEREA ÎMPĂRĂŢIEI BIZANTINE
„lmprumuturile ce limbile l e fac unele
altora, considerate din punct de vedere
semasiologic, permit a aprecia gradul
de dependentă a na(iunilor respective,
convieţuirea lor mai puţin intimă, cu
un cuvint reciproca lor inriurire is-
torică." .
LAZ Ă R Ş X I N E A N U
1 88 /
La sfîrşitul veacului al X lV-lea Ţările româneşti erau temeinic aşezate

şi tindeau să se dezvolte mai departe pe calea relaţiilor feudale. In timpul
domniei lui Mircea cel Bătrîn ( 1386- 1 418) şi a lui Alexandru cel Bun
( 1400 - 1 432) instituţiile feudale s-au întărit, iar prestigiul celor două state
a crescut. Un contact permanent cu lumea bizantină mai era cu putinţă în
secolul al X lV-lea, iar dovada cea mai bună rămîne dependenţa bisericii
româneşti de p atriarhia din Constantinopol. Biserica domnească sf. Nicolae
din Curtea de Argeş, zidită la sfîrşitul secolului al XIV-lea� se înfăţişa ca o
construcţie de tip bizantin, iar inscripţiile erau în parte greceşti, în parte
slavone 1• Ţara Românească primea influenţele direct sau prin mijlocirea
slavilor din sud, pe cînd Moldova era orientată spre miazănoapte şi a intrat
ceva mai tîrziu în orbita culturală a Bizanţului. Mărfurile bizantine, ca
mătasea, piperul, tămîia şi vinul grecesc veneau aici prin tătari, iar î n rela
ţiile politice j ucau un rol de seamă slavii de la miazănoapte 2• O influenţă
bizantină directă se vede mai întîi în titulatura Ţării. l ntr-un document lati
nesc din anul 1384 ea se numea simplu Moldova (Moldavia), iar un act
slavo-român din anul 1392 îl înfăţişa pe domn drept „Stăpinitor al Ţării Mol
doveneşti de la munte pînă la mare". ln anul 1407 mitropolitul ţării era numit :
mitropolit ky (r) Iosif moldoCJlahiiskbii, adică din „Moldovlahia" . Ştim că
titlul MoA.oopA.axia apare în corespondenţa Patriarhiei încă înainte de anu]
1401. Putem presupune că el fusese creat după modelul OuyypopA.axia :
prin aceşti termeni se înţelegeau la Constantinopol cele două mitropolii
aflate sub dependenţa Patriarhiei, şi anume Ungrovlahia incepînd din 1359
şi Moldovlahia, cîteva decenii mai tîrziu. Prestigiul limbii bizantine a făcut.
ca titlul să fie folosit după aceea şi în documentele slavo-române. Astfel
într-un act din 1 428 domnul îşi spunea : gospodinb CJbsei moldoCJlahiiskoi zemli
„stăpîn al întregii ţări moldovlahe" . Acest calc a prins şi s-a împămîntenit
i n diplomatica slavo-română din secolul al XV-lea 3•
1 O. T AFRALI, ,:lfonuments byzantins de Curtea de Argeş, voi. I : Texte ; voi. I I :

Atlas, Geuthner, Paris, 1931 ; P. P. PANAITEscu, în Viaţa feudală, p. 539.
2 DOC. COST., I I , 1 76, p . 630, 1 3-1 5, anul 1 404 : „Iar cînd vom cumpăra marfă
tătărască, în Suceava, precum mă tasă, piper, cam hă, tebenci, tămîie, vin grect>sc . " , ..
DOC. BOGD., 128, p. 2 7 3 , anul 1460.

3 DOC. COST. , I , 2, p. 4, 4. Nos Petrus woivoda, dei gratia dux terrc ,lfoldavie.
anul 1384., Hîrlău ; I , 7, p. 7 , 5 oblada� zemleju moldavskoiu o(t) planinb1 do mop�, anul
'1 392, Roman ; I , 19, p. 52, 5, anul 1 407 ; I , 7 1 , p. 2 1 2 , 5, anul 1 428.
1 44 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMIHI ROMANE PINA IN SEC. XV
l n Tara
' Românească soseau greci, care se puneau uneori în servici ul
domnilor si se îmbogăţeau. Faptul acesta s-a reflectat într-o scriere bizan
tină, num ită 'Emoriµia Mu�ap1 &v " �oou „Cohorîrea lui Mazaris î n i ad",
scrisă pe l a 1415. l n acest pamflet e vorba de u n oarecare Ilc'OA.oc; ă.pyup6c;
(adică Arghiropulos), care sluj ind la curtea domnitorului Valahiei, s-a îm
bogăţit în scurtă vreme, ceea ce a făcut şi p e alţii să se hotărască a se
duce . acolo, dar pe drum s-au înecat în mare 4•
· D intr-o călătorie diplomatică în apusul E uropei, împăratul Ioan al
V I I I -lea s-a întors în anul 1 424 prin Moldova şi, după ce a ajuns la Chilia,
în MEyuA.ri BA.axia, a fost ridicat de acolo de c ătre triremele bizantine şi dus
la tatăl său, la Constantinopol" 5•
1n m uzeul Alexandru Nevski din Leningrad se p ăstrează u n epitrahil
cu portretele lui Alexandru cel Bun şi al soţiei sale Marina, îmbrăcaţi în
costume bizantine şi purtînd inscripţia grecească : autOKputrop 1tUO'YJ<; MoA.
oo �A.axiac; Kat Ilapa0aA.acrcriai; „stăpîn de sine stătător al întregii Moldo
vlahii şi al ţinutului de lingă mare" 6 •
Un aer datînd din anul 1 428 poartă de asemenea inscripţie grecească 7•
La mănăstirea Neamţ călugărul Gavril a scris î n 1 429 u n evangheliar în sla
vonă, text literar de mare întindere, executat în condiţii grafice excep
ţionale. l\fanuscrisul, o capodoperă de artă miniaturistică, poartă î n mar
ginea textului slav al evangheliilor textul grec corespunzător, dispus într-o
coloană relativ îngustă. Multă vreme s-a crezut că textul grec a fost scris
tot atunci de către acelaşi călugăr, dar cercetările mai noi au ajuns la con
cluzia că el a fost copiat într-o epocă mai recentă 8 •
Istoricul bizantin D ucas ( 1 400 - 1470) ne-a l ăsat o Istorie turco-bizan
tină în care a înfăţişat evenimentele dintre anii 1341 - 1462. El pomeneşte
localitatea Sibiu (I:mfiv10v), iar lui Vlad Ţepeş îi spune Vlahul ( BA.axoc;).
Prin vlahi el înţelege deci şi p e românii d e l a nord de D unăre 9 precum şi
pe cei din delta marelui fluviu 10• D eşi numeşte Ţara Românească Vlahia,
lui Mircea îi spune „domnul mysilor", adică al urmaşilor vechilor locuitori
din Moesia n.
4 Analekten der mittel- und neugriechischen Literatur, e d . Ellissen, Leipzig, 1 8 60,

voi. IV, p . 2 1 4 ; Russo, Stud., I I , p . 520.
ş G E O RG. SPHRAN., p. 1 1 8-1 1 9 ; l oRGA, ICR, I, p. 97.
6 N. l o RGA, La surCJiCJance byzantine dans les pays roumains, Bucureşti, 1 9 1 3 ,

p. 3 8 ; „An. Ac. Rom. Mem . Sect. Ist"., s. I I , tom. X X XV, p . 34 3-34 6 ; Etudes, I I , p .
2 6 8 ; :YI.-A. Mus1 c E s c u , Date noi cu priCJire l a epitrahilul lui Alexandru cel Bun, „S tudi i
şi cercetări de istoria artei", I , 1 95 8 , p. 7 5 -1 1 4 .
7 D A MI A N P. B O G D A N , Contribuţiuni l a studiul diplomaticei CJechi româneşti, R I R,
IV, 1 93'• , estras p . 1 7 , n. 5 .
8 ECJanghelia slaCJo-greacă scrisă în mănăstirea Neamţului de GaCJril Monachul la
1 4 2 9 , in Documente de artă românească din manuscripte CJechi adunate de Ion B ianu, fasc.
I, Academia Română, B ucureşti, 1 92 2 ; E L I A N , Elem., p. 3 6 4 . Originalul se află acuma la
Biblioteca Bodleiană din Oxford.
9 D U C A S , 28, p. 1 7 7 ' 23 a).M KUi µi:d tov "Icrtpov BA.O.x:oui; Eli; t&A.oi; tU1tElVcilcruvm; ;
2 3 , 2 , p . 1 6 9 , 3 2 ciA.H Kui BA.ax:oui; imE:p tov �0.vouj3w . . . E:tu1ti:ivcocruv ; K R U M B A C H E n,
p. 3 0 5-307 ; M o n A V C S I K , Byzant., I , p. 2 4 7 -2 5 1 .
1 0 D u c A s , 4 5 , 1 6 , p. 4 2 7 , 24 oi oiKoîlvti:i; E:v te t(7> AuKocrtoµi� BA.O.x:ot.
11 D u c A s , 24, 5 , p. 189, 1 3-1 4 ci1toopiXi; Eli; BA.ux:iuv ciq>flC&tO, cruvouiycov tij>
M ii.. t�?J, t6ti: tcilv Mucrcilv IÎPXTJYqi ovtt.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI CADEREA lMPARAŢIEI BIZANTINE 1 45
Michael Critobulos (Mtxa�A. KptT6pouA.oi;) din I mbros a scris o

istorie a sultanului Mohamed I I ( 1 45 1 - 1467) puţin înainte de anul 1 470.
Autorul foloseşte termeni arhaici şi-i numeşte pe românii din Muntenia geţi,
pe cei din Ardeal daci, iar pe unguri peoni. Munteniei îi spune Getica (n:nKT) ) ,
iar Dobrogei Scythica (l:Ku0tKT) ). Craiul U ngariei e numit „regele peonilor
şi dacilor", iar Vlad Dracul ( 1 43 1 - 1446) poartă titlul de „domnul geţilor" 12 •
Georgios Sphrantzes (rtropytoi; l:cppavt�fji;), intre anii 140 1 - 1 478,
a alcătuit două cronici despre evenimentele contemporane, în care găsim şi
cîteva ştiri despre români. El distinge două Vlahii : una în sud, numită
Vlahia Mică (MtKpii BA.axia) şi alta la nord de Dunăre, Vlahia Mare (MqaA.TJ
BA.axia)13• Românii din Ţara Românească sînt numiţi simplu Vlahi (BA.axot),
iar cei din Moldova moldovlahi (MoA.oopA.axot) 14•
Cele mai bogate referinţe despre români, vlahi şi albanezi se găsesc
in opera Expuneri istorice a lui Laonicos Chalcocondyles (Aa6v1Koi; XaA.Ko
KOVOUATJi;), care a trăit între anii 1 423- 1490. El şi-a petrecut viaţa la Atena,
in Pelepones şi la Constantinopol şi a înfăţişat în opera sa, intitulată
• A7to8Eil;eti; f.crtoptmv, întîmplările dintre anii 1298- 1463. Ea a fost
scrisă aproximativ in ultima decadă a vieţii scriitorului 1 5, adică între anii
1480 - 1 490. Prin vlahi autorul înţelege populaţia romanizată din Dacia
pînă în Pind (a7to daKiai; E7tt Tiivoov) şi-o aseamănă cu slavii în ceea ce
priveşte întinderea 1 6 • Ungaria se numeşte la fel Peonia ( Tiatovia), iar
Transilvania Peonodacia (TimovoOaKia), pe cind românii din Transilvania
şi Ţara Românească poartă numele de daci (dăKat), iar voievodatul l ui
Mircea e numit Dacia (daKia) 1 7 • Despre români spune următoarele : „ Dacii
sînt un neam cutezător în războaie şi au o rînduială cu legi nu prea bune ;
locuiesc în sate şi duc o viaţă mai mult păstorească. Ţara lor începînd din
Ardeal (ci.7to ·Apo&A.iou ), Dacia peonilor, ajunge pînă in pontul Euxin. l n
drumul spre mare, ea are de-a dreapta fluviul Istru, iar la stînga aşa
numita Bogdania ( = Moldova). De Peonodacia îi desparte un munte foarte
întins numit al Braşovului (Tipacrop6i;)" 18• Autorul cunoaşte două principate
româneşti : „Ei sînt împărţiţi in două domnii, în Bogdania (Boyoavia) şi
în Ţara aceasta de la Istru şi au o rînduială cu legi nu prea bune. Li-i
obiceiul că nu rămîn cu aceiaşi domni, ci mereu îi schimbă, după cum le vine
la îndemînă ; şi-şi pun cînd un stăpînitor, cînd altul" 1 9 • Despre Moldova
spune mai departe următoarele : „ De la dacii cei de lingă Istru pînă la li-
1 2 M I C H . C R I T . , I, 1 4 , 7, p . 63 toui; 1t1':puv 'tOU ·1utpou r&tai; ; I , 16, 10 flut6vwv
KUi âUKOOV l}ucnA.ti>i; ; I I , 18,4 6 nm6voov 'tt 1mi âUKOOV t'iytµci>v ; IV, 10, 1 0.yy&A.ttut âpaKOU
AlV, 'tOV t'iytµ6vu ruwv . . . ; IV, 10, 1 0 ăpxovtu Kui t'iytµ6va rttc'i>v U7tOlitiKW<n 'Paliov ;
K RU M B A C H E R, p. 309-213; M o R A V C SI K , Byzant., I , p. 432-435.
13 G E o R G . S P H R A N . , IV, 20, p. 414, 1 6-1 7 , ti;i; MtKpăi; BA.uxlai; ; IV, 19,p. 414, 8-9
lit&l3TJ . . . tli; tliv Mq<lA.TJv BA.uxiav.
14 GEoRG. SPHRAN., I , 31, p. 91, 1-2 tA.9wv M Katoc tc'i>v BA.axoov Kal MoA.liof3M.xoov
oi'.Jl)E;y KUtci>p9oocrtv.
u K R U M B A C H E R , p. 302-305 ; M o R AVCS I K , Byzant., I , p. 391-397 ; V. G R E C U ,
î n introducerea l a LAO N I C C H ALCo c o N D I L , Expuneri istorice, în româneşte d e VAS I L K
G R E C U , Editura Academiei, Bucureşti, 1 958.
18 LAo N . CH A L C . , I , p . 35 B = I , p . 31, 1 5-1 6, ed. D ark6.
17 L A o N . C H A L C . , I, p. 77 B I, 71, 1 4-20, ed. D ark6 .
1 8 LAo N . CHALc„ I I , p. 7 8 B = I, p. 72, 1-5, ed. Dark6.
=
1 9 L A o N . C H A L C . , I I , p. 78 B= I, p . 73, 1-5, ed. Dark6.
I 46 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
tuani şi sarmaţi se întinde Bogdania Neagră (ft MsÂ.atva Boyoavia) care

îşi are scaun domnesc în Leucopolichni (AtuK07tOÂ.iXVTJ ) 20• Şi după cum
ar putea desprinde oricine, acesta e un neam ales şi vrednic : deşi vorbeşte
aceeaşi limbă, despărţit fiind din vechime în două, el s-a statornicit în două.
stăp î niri şi domnii " 2 1 • I n privinţa limbii, autorul îi aseamănă pe români
cu ital ienii şi-i socoteşte descendenţi ai romanilor : „ D acii vorbesc u n grai
asemănător cu al italienilor, dar atît de stricat şi deosebit, încît italienii
greu înţeleg ceva, cînd cuvintele nu-s grăite în chip desluşit c a să prindă
înţelesul, ce ar putea să spună. D e u nde a u limb ă şi obiceiuri de ale ro
m a nilor şi cum au ajuns în această ţară şi s-au aşezat aici cu locu
inţ.ele, nici pe altul nu l-am auzit spunînd ceva lămurit, dar nici eu singur
n u pot şti cum au aj uns c u sălaşurile în aceste locuri. E adevărat, unii spun
c ă în multe feluri a venit şi s-a aşezat neamul acesta în părţile de aici cu
locuinţele, dar n u aduc nici o dovadă vrednică de a fi pomenită şi în istorie.
Ei seamănă cu italienii şi în alte privinţi în întocmirea traiului de toate
zilele ; apoi mai folosesc şi astăzi aceleaşi arme şi aceleaşi unelte ca şi
romanii" 22• Deşi aflat sub stăpînirea craiului unguresc, Ardealul e înfăţişat
ca o regiune deosebită, locuită de români şi unguri, cu un domn propriu ,
avîndu-şi reşedinţa la Sibiu : „ . . . în Peonodacia, ţ ară numită Ardeal. Ardealul
acesta se întinde din muntele Braşovului pînă în Peonia, toată ţara fiind
în mijlocul unui codru de s tej ar ; în ţara aceasta sînt multe oraşe, iar cetatea
de scaun se numeşte Sibinion (:!:1pivtov). Locuitorii vorbesc pe de o parte
lim ba peonilor, iar pe de alt a graiul dacilor, însă felul de trai şi obiceiurile
sînt ale peonilor. Şi fiind ţara aceasta sub craiul ( pacnA.tu�) peonilor, arP
voievod (ăpxwv) un peon pe care îl rînduieşte craiul. Oraşele sînt autonome
(auî6voµo1) şi ţin de j udecata cetăţii de scaun Sibinion ; ele merg în război
alăturea de voievod (1tapc< îi}> ăpxovn ) oriunde le porunceşte şi plătese
dări (îi):� 1tp00"000U� cl71:00t00VU:�), dar cer Să-şi rînduiască treburile În cetăţ i
d upă obiceiul lor părintesc de acasă" 23• Autorul încheie că există o comuni
tate de limbă şi de obiceiuri înt re vlahii din Pind şi cei de la Dunăre : „Vlahii
care locuiesc în Muntele Pind grăi esc aceeaşi limbă ca a dacilor şi seamănă
(oµoiwvto ) cu dacii de la I stru" 24•
Documentele vremii îi pomenesc pe greci ca neguţători în Ţara Româ

nească şi în Moldova încă de la începutul secolului al XV-lea. Ei erau pre
zenţi nu numai la Chilia şi Cetatea Albă ( ' Acr7tpOKacrîpov), ci şi pe Siret
sau Snceava, în drumul comercial spre Lwow şi Gdansk ( D anzig).
În Bulgaria, Serbia şi Rusia receptarea dreptului bizantin s-a făcut prin
' mijlocirea bisericii. 1n 1 335 a apărut la Salonic ruvrnyµa Kaîoc O'î01XtiOV
a căl ugărului Matei Vlastares, o culegere j uridică rînduită în chip alfabetic.
Sîrbii au tălmăcit-o între anii 1347 - 1349, în timpul domniei lui Ştefan D u
şan, iar bulgarii î n a doua j umătate a secolului al X IV-lea. Versiunea bulgară
2° Cetatea Albă.
2 1 LAo N . C H A L c „ I I I , p . 1 34 B = I , p. 1 25, 4-9, ed. Dark6.
22 LA o N . C H A L c „ I I , p. 78 B = I, p. 72, 1 1 -21 , ed. Dark6.
23 L A o N . C H A L c . , V, p. 253 B = I I , p . 3 1 , 1-1 2 , ed. D ark6.
H L A O N . C H A LC „ V I , p. 3 1 9 B = I I , p. 92, 1-3 , ed. D ark6.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI CADEREA IMPARAŢIEI BIZANTINE 1 47
a trecut în Principatele româneşti în veacul al XV-lea şi s-a păstrat în trei

manuscrise, dintre care unul din anul 1 451 din Ţara Românească, iar altele
două din Moldova. O altă lucrare de drept a fost 'E�apipJ.. o � a lui Constan
tin Armenopulos, apărută în 1345 la Salonic. Cele „Şase cărţi" au circulat
în Principate prin mijlocire slavă, apoi în textul neogrecesc al lui Nicolae Ku
malis Kritopulos din anul 1 490. Amîndouă operele amintite au fost folosit�--
/
atît de instantele bisericesti cit si de cele laice 26•
� � �
Pînă la î ceputul se olului l XV-iea imperiul bizantin a fost veacuri
de-a rîndul un focar de cultură, care s-a răspîndit la toate popoarele înve
cinate, iar de la acestea a trecut mai departe la alte neamuri , pe o arie
geografică întinsă. Influenţa asupra Bulgariei a fost puternică, în toate
domeniile : comerţ, viaţă de stat, literatură, artă, biserică etc. lnrîurirea
asupra limbii a fost de asemenea remarcabilă : o bună parte a terminologiei
bisericeşti şi laice a trecut de la bizantini la bulgari, iar de la aceştia la
români. Această înrîurire s-a făcut simţ ită mai ales în organizarea cance
lariei de stat şi a diplomaticei. Tradiţia formularului diplomatic se născuse
la Bizanţ încă de pe vremea lui Leon cel Înţelept (886 - 9 1 2 ) şi trecuse apoi
cu adaptările necesare în Bulgaria şi Serbia, iar de acolo mai departe în
Ţara Românească (unde s-a încrucişat cu influenţe latine occidentale venite
dinspre Ardeal şi Adriatica) şi în Moldova (unde a fuzionat cu elemente
ruso-polone) . Unele formule au pătruns la noi prin mijlocirea cancelariilor
slave din Balcani, iar altele au putut veni şi pe cale directă : determinarea
precisă a acestor căi de penetraţie e greu de făcut sau cu neputinţ,ă. Titula
tura domnului era compusă din elemente bizantine şi slave. Astfel 6 ev
XptcrTcjl •0 9Ecjl mcrTo� pacriA.l:: u � Kat auTOKpa•cop „cel întru H ristos Dumnezeu
credinciosul împărat şi de sine stăpînitor" era împăratul Bizanţului, iar
domnul Ţării Româneşti îşi spunea : azb v Chrisla boga blagovernblÎ, blago
cistvbri, christoljubiVbli, samodbtrZaVblÎ „Eu întru H ristos Dumnezeu drept
credinciosul, cinstitul şi de H ristos iubitorul singurul stăpînitor". Expresia
pacriJ..Eia µou, sau au9EvTia µou „domnia mea", era redată prin gospodstvo
mi. ln actul oficial pentru întemeierea mitropoliei Ungrovlahiei din anul
1359 patriarhul se adresa domnului român în felul următor : ·o EuyEvtcrmTO�
Mtya� Boi'.P68a� Kat au8tvn1� 7tacrri� OunpopJ..axia� EV ăyiq> 7tVEuµan ')'VTt
cruoTUTO� uio� Tfj� fi µcov METplOTTtTO�, KUp AA.t�avopo� „Cel de foarte bun
•
neam, mare Voievod şi Domn a toată Ţara Românească, prea cinstitul

Smereniei noastre fiu întru duhul sfînt, chir Alexandru" . În izvoarele ecle
ziastice bizantine se întîlnea des superlativul , iar obiceiul acesta s-a reflec
tat si în documentele slavo-române. Actele de la Cutlumus din anul 1370 îl
nu m'.eau pe voievodul Ţării Româneşti „preafericitul" (7tavwwxfomw�), iar
pe mitropolit „preasfinţitul" (7taVtEpcinaîO�). Marii demnitari purtau la
Bizanţ titlul de µtya� : cei din Principate îşi adăugau şi ei adjectivul
25 J I R E CE K , Serb., p. :ri-3 8 ; ŞT. G. B E R E C H E T , Der Einfluss des Byzantinischen

auf das alte rumănische Recht, în : Mnemosyna Pappulias, unter der Aegide des Archivs
fii r griechische Rechtsgeschichte der Akademie Atht>n, hg. von Peter 8. Vallindas, Atena,
1 934, p. 29-44 ; T U R D E A N U , p. 58-62 ; E L I A N , Rapports, p. 2 2 1 ; V. A. G E o n G E! s c u
,
La r�ception du droit romano-byzantin dans les Principautes roumaines (Molda1Jie et Valachie) ,

în : Droits de l'antU]uite et sociologie juridique, Mrlanges Henri Le1•y-Bruhl, Sirey, Paris ,
1 959, p. 373-391 .
veliki, prescurtat llel, de pildă !!el logofăt, llel spătar etc. Un exemplu eloc
vent de influenţă bizantină, venită prin slavi, e termenul hrisoll, dezvoltat
/d'in :xpucr6poul.oc; A.6yoc;. ln veacurile XI şi X I I acest gen de act oficial s-a
1 fixat în chip definitiv şi a trecut apoi la bulgari şi sîrbi sub forma hri
sovulb, iar după aceea în Principatele române 26•
în cancelaria sîrbă se găseau scribi greci şi e cu putinţă ca ei să se fi
aflat uneori şi pe lingă domnii noştri. Pe vremea lui Mircea cel B ătrîn e
amintit un mare logofăt cu nume grecesc : Philos. Dar n-a existat la noi o
continuitate în această privinţă şi nici n-a putut să se înfiripeze o tradiţie :
între secolul al XIV-lea şi anul 1821 n-am avut o scriere naţională grecească,
aşa cum a fost cazul cu scrierea sl avonă 2 7 •
Înflorirea statelor româneşti, care se găseau in plin avînt economic

şi cultural în veacul al XV-iea şi îndeosebi pe vremea lui Ştefan cel Mare
( 1 457- 1504), a fost stînj enit_ă pentru aproape j umătate de mileniu de expan
siunea turcilor în Europa. ln 1 453 a căzut Constantinopolul şi împărăţia
bizantină s-a năruit : mulţi învăţaţi greci au l uat calea pribegiei şi s-au risipit
prin Europa, iar alţii au rămas să trăiască sub noii stăpîni. Turcii au tolerat
instituţiile religioase creştine, aşa incit p atriarhia a continuat să j oace un
rol însemnat în biserica răsăriteană ; mănăstirile de rit grecesc au putu t să
se dezvolte mai departe. Grecii din Constantinopol s-au dovedit mai pe urmă
mij locitori şi negustori iscusiţi : ei au acumulat cu timpul averi însemnate
şi au aj uns un element preponderent în viaţa economică şi culturală a împă
răţiei turceşti.
Rolul Bizanţului în Principatele Româneşti în veacurile X I V şi XV
rezultă în chipul cel mai convingător din cercetarea urmelor l ăsate în limba
noastră. Studiul comparativ al documentelor slavo-române, al i zvoarelor
bulgăreşti, sîrbeşti şi un gureşti, precum şi ajutorul dat de literatura bizan
tină din acea vreme ne îngăduie să reconstituim în bună p arte terminologia
de origine bizantină a instituţiilor noastre feudale din secolele X I V şi XV,
care a stăruit parţial şi în veacurile următoare.
28
A D G , I, nr. 2 7 1 , p. 383 ; Act. Kutlum. 29, 34 ; 30, 65 ; 30, 100 ; J r R E C E K , Bulg.,
p. 38ţ_ ; Serb . , I I , p. 1 0 ; Gesell. , I, p. 1 6 : „Ebensowie es damals in Byzanz eine Menge
von .Amtern mit den Beinamen µ&yac; gab (µ&yai;; ooµ&crttKO<; Marschall, µ&yai;; oou!;
Adm1ral, µ&yai;; KovrocrrauA.oi;; Oberstallmeister, µ&yai;; A.oyo0tnii;;. Grosskanzler usw. ) ;
G n E c u , p. 3 : „ I nfluenţele bizantine ne-au venit deci fie direct sau, în măsură mult m ai
largă, prin mijlocirea naţiunilor învecinate şi, îndeosebi, a slavilor din dreapta Dunării".
D. I O N E S C U , Contribution a la recherche des influences byzantines dans la diplomatique roumaine,
în R H SE, X I , 1 934, 26 p., extras ; I o n GA, Etudes, I I , p. 266, P A N A I T Escu, Mircea, p. 1 1 1 ,
1 80 ; D A M J A N P. BOGD A N , Diplomatica slavo-română în secolele XI V şi XV, Bucureşti,
.
1 93� ; Diplomatica slavo-română, în Documente privind istoria României: l11 troducere, Bucu
reşti, 1 956, voi. I I , p. 1 -1 64 ; L' Influence byzantine dans les textes slavo-roumains, în :
A ctes du VI-e Congres international d'et udes byzantines, Paris, 1 950, voi . I , p. 383-38.'t.
27 J J R E C E K, Gesell. , I , p. 20 ; P A N A I TEscu, Mircea, p. 1 82 ; ELI A N , Elem. , p. 361 :
„L1m � a grecească nu apare decît întîmplător ca o limbă de cancelarie ; chiar in epoca
•
Canar10tă ea nu va ajunge nici un moment limba exclusivă pentru uz intern sau extern
a c'.lncelariei Ţării Româneşti sau Moldovei, cum a fost cazul, într-o epocă precedentă,
cu hmba slavă" ; A. ELI A N , Moldova si " Bizantul în secolul al X V-lea, în Cultura moldo
venească în timpul lui Ştefan cel Mare. Culegere de studii îngrijită de M. Berza, Bucureşti,
1 964, p. 97-1 7 9.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC 51 CADER.EA IMPARAŢ!EI BIZANTINE 1 49
'Ayyaptia „serviciu de curier, corvadă cu carul" apare în documen

tele di n Ţara Românească sub forma engariTa, începind din anul 1408
înainte 28•
Aztoicpicnaru.oi, adică „cei care dau răspunsul" , erau solii împăratului
•
sau ai statelor slave : în sîrba veche poklisar, iar în documentele slavo-ro

mâne posterioare anului till apoklisar sau poklisar, poklisarstvo 29•
l\loneda bizantină de argint se numea µtA.iapficnov, iar în circulaţie
purta numele popular ăcmpov (de la asper, aspera, asperum) , adică ăcrnpov
v6µtcrµa „ban alb". Ea s-a răspîndit după veacul al X i i -lea la toate popoarele
din Balcani şi era foarte căutată de către mulţime, fiind măsurată cu „punga"
(1 pungă = 50 aspri) sau „sacul" (1 sac 1 00 OOO aspri) : în bulgarfl
=
aspra, în sîrbocroată aspra, în albaneză asper, aspre, în aromână aspru, în

meglenoromână aspră. I n Ţara Românească moneda e menţionată mai
întîi în anul 1370 în actele de la Cutlumus, apoi în anii 145 1 , 1464, 1468,
1479, 1 495 şi 1 508 a o .
Produsele de bumbac circulau pe un spaţiu larg în jurul Mediteranei .
Numele venea din Orient, prin mijlocirea persanului pănbăk „bumbac'' ,
reflectat în greaca bizantină în naµpai;, paµpas, naµpaic1�, naµpaic1ov,
paµpaiciov, iar în latina medievală în bam bax, bambacium, bambagium .
In lexiconul lui Suidas din veacul al X-lea citim : paµPa s � naµPa s �
naµpaici�, to napoc noA.A.oi� A.q6µEvov pa µ paKt ov Din bambax, încrucişat. .
cu bombyx, „vierme de mătase", a rezultat în latina rnedieval;l bom bax, bom

bacis. Forma cu -a- a stăruit în neogreacă (µnaµnaKt) şi a trecut în tur!'<'\
(pambuk), iar cea cu -o- e atestată în sîrbocroată (bombak, bumbak) şi
în română (bumbac). Prin turci s-a răspindit la bulgari (pambuk) şi alba
nezi (pambuk). Prin urmare, in ţ ările balcanice bumbacul a pătruns pe
două căi : prin bizantini , la neogreci şi turci, apoi la bulgari şi albanezi ; prin
negustori italieni la sîrbocroaţi şi apoi la români . Aceste două curente comer
ciale s-au întretăiat uneori, deoarece în bulgară avem pambuk, pamuk, dar
şi bubak, bubdjk, bobdk, iar în sirbocroată întîlnim pamuk, dar şi bumbak,
b ombak. ln documentele slavo-române din veacurile XIV si XV din Tara ' Ro
mânească găsim atestate : bubaki, anii 1384- 1386 ; bubak; anul 1437 ; b;r.. bak,
anul 1422, bombacum, într-un document latinesc din anul 1423 ; b;r.. bak,
între anii 1420- 1431 ; bumbak, anul 1437. Aici mărfurile veneau în mare
parte dinspre Sibiu şi Braşov, unde apărea în documentele latine bo m
bacum sau bombacium. Aşadar numele bumbac a putut pătrunde la noi
fie dinspre Adriatica peste sîrbocroaţi, fie dinspre Tran silvania, peste Sibiu
şi Braşov 31 •
28DOC. PA N., 29, p. 1 0 2 , 20 ; 45, p . 1 33, 1 7 .
29DOC. BOGD. Ţ.R., 7 3 , p . 9 5 apolclisar, anii 1 456-H6 2 ; 1 20, p . 1 4 8, apoklisari,
anul 1 47 9 ; p. 2 6 1 ; poklisarstCJO, anul 1 4 4 2 ; J t R E C E K , Serb. , I , p . 1 8 8 .
• 30 A ct. Kutlum., 30, 50 ; DOC. Bf!.GD. Ţ. R., 7 4 ; DOC. PA N., 9 1 , p. 2 2 7 , 30 ; DOC.
PA N . SIB. , 9, p. 1 7 , 1 0 ; A I I N , IV, • 1 926-1 9 2 7 , p . 1 6 ; ME Y E R , EWAS, 1 8 ; G. WE I
G A N D , J b . Leipzig, V I , 1 899, p . 59 ; B E n '.'i E K E R, I , p . 32 ; SA K Â z o v , p . 1 7 0 ; K . D I E T E
R t r. H , B Z , X X X I , 1 93 1 , p . 338 ; CAPI D A :'I , Meglen . , I , p . 84 ; G E A G E A , p . 1 1 3 ; P A N A I T E S C U ,
:Mircea, p . 83 ; V A S M E R , Serbokr., p . 48 ; PAPAH A G I , Dicţ., p . 1 68 .
31 DOC. H URM. , XV, 1 , p . 1 3, n r . 1 5 bomhacum, a n u l 1 4 2 3 ; DOC. BOGD. Ţ. R.,
1 2, p . 2 7 , hubak, anul 1 42 4 ; 49, p . 7 2 , humbak, anul 1 4 37 ; DOC. TOC., 1 1 , p . 1 5 , 2 6
b.t1bak, anii 1 420-1431 ; H E Y D , I I , p . 61 1-61 4 ; B E R N E K E R , I , p . 1 00-1 01 ; L o K o TSCR,
p. r no ; P tt 1 1. 1 p p s o N , p . 1 7 ; M E Y E R-Lir e K E , HEW, 923 şi 1 202 ; BER., p . 30.
1 50 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMANE PINA IN SEC. XV
Cuvîntul b uzunar e atestat ca nume propriu în anul 1 563, în Muntenia :

Stan Buzunar. Probabil el circula ca nume comun în secolul al XV-iea.
De obicei lingviştii noştri îl derivă din neogreacă, însă în această limbă cuvîn
tul e i zolat şi apare numai în cîteva graiuri locale. ln greaca bizantină exista
un �covaptov, dezvoltat din �rovri „centură, cingătoare". Tot acolo se
în tilneau şi compusele imo�rovri, u7t6�covov, imo�ci>vtov „centură, cingătoare",
din care, cu ajutorul sufixului productiv -6.piov, era uşor să se nască
un presupus * u7to�wvaptov, care stă la baza formelor din graiurile
neocrrece
b , si
sti , a cuvîntului românesc buzunar. Astfel * u7tor� covapiov trebuie
să fi fost l a început o centură largă, de care se găseau prinse mai multe
buzunare, aşa încît cuvîntul a căpătat cu vremea înţelesul de „buzunar" .
ln Principatele române a pătruns fie pe calea comerţului, fie prin demni
tarii ecleziastici de origine bizantină 32 •
Bizantinul Kan:� v „vas, corabie" se găseşte în mediobulgară şi sîrbă
(katrnga) , în vechea rusă (katarga, katerga) , în turcă (kadryga) , în limba
românească veche (catarg) precum şi în neogreacă (Kan:pyo ). Fiind un ele
ment de largă răspîndire, cuvîntul a putut circula la noi înainte de veacul
al XVI -lea 33•
� (Kaîacrnxov) apare în documentele slavo-române din Moldova
şi Tara Românească în anii 1 458 şi 1 480. Prin urmare, cuvîntul a venit la
noi prin mijlocire slavă cu mult înainte de epoca fanariotă 34•
� „cameră boltită" era răspîndit pe un spaţiu larg şi cuprindea
tot domeniul limbii greceşti dintre veacurile I I -VI ale erei noastre. lntr-o
inscripţie din Tracia avea sensul lui va6c;, adică „cameră sau încăpere în
templu" . Cuvîntul a trecut de timpuriu la slavi sub forma komora, apoi
la români (comoară) , devenind popular. Dar alături de forma populară s-a
răspîndit pe cale cultă forma kamara în b ulgară, kamara în sîrbocroată,
kamare în albaneză, cămară în română şi aromână. ln documentele slavo
române kamara avea înţelesul de „tezaur public, vistierie, monetărie" şi apare
începind din anul 1 431 . Î n popor cuvîntul e cunoscut cu acelaşi sens şi pare
32 Pentru *imo�covcipwv compară compusul imoJCaµtGov „cămaşă pe dedesupt", la

Nic. C H o N . , p. 393, 2 4. şi p. 704., 25, manuscrisul B . B o G D A N , p. 1 3 6 : Stan Buzunar,
anul 1 563, in Mun tenia. I nterpretarea aparţine profesorului N. P. Andriotis de la Uni
versitatea din Salonic, împărtăşită mie în scrisoarea din 30 iulie 1 960 : „Ce mot n'est pas
commun en neo-grec, mais ii est encore usite dans quelques parlers au sens „poche" comme
en roumain. J e pense que son etymologie courante de l' *imo�covaptov est suffisamment
fondee ; car elle s'appuit sur l'existence de mots attestes a l'epoque post-classique : i mo
�ci>vTJ, uitOl;covov et uito�ci>v1ov, qui signifiaient „centure". Ainsi *imo�covapwv devait etre
a l'origine une cen ture large, sur laquelle etaient attachees plusieurs poches, l'unc sur
l'autre ou l'une a cote de l'autre, de fa�on que le mot pouvait aboutir avec le temps
au sens de la «poche» tout simplement". Variantele populare confirmă această in terpre
tare, v. Balade populare româneşti. I ntroducere, indice tematic şi bibliografie. Antologie
de Al . I . Am zulescu, Bucureşti, 1 964, voi. I I I , p. 2 7 0 posunar ; voi. I I , p. 395, 4 2 2 po
zinar ; voi. I I , p. 12 şi I I I , p. 358 pozonar ; voi . I I , p. 107 şi 236 pozunar.
33 M u n � u . Elem „ p. 1 1 ; B E R N E K E R , I, p. 494 ; J 1 RE CEK, Gesell., I I , p. 53 ; K. K o o ov,
„Slavia", I X , 1 930-1 9 3 1 , p. 2 7 1 .
34 DOC. BOGD., I , 9 , p. 1 7 ; DOC. BOGD. Ţ.R., 1 27 , p . 1 5 7 ; J r n E cE K , Gesell„
I I , p. 67 ; VA s M E R , Serbokr., p . 7 6 . 1n vechea sîrbă katastih'b, atestat în anul 1 350, avea
înţelesul de „inven tar bisericesc". La noi cuvîntul e „de provenienţă directă prin relaţiile
comerciale şi j uridice", cum credea M u R N U , Elem. , 1 1-1 2, sau a pătruns prin mijlocirea
I · cărţilor slave.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI CADEREA IMPARAŢIEI B IZANTINE 151
a fi mai vechi decît secolul a l XVI-lea, c u ambele variante, care s e întîlnesc

în următoarele versuri populare :
Mergi degrabă la cămară,
De ia galbeni din comoară.
Din cămară s-a dezvoltat cămăraş, dregător public care avea grij ă de
vistieria domnului. Cuvîntul e atestat în Ţara Românească în anul 143 1 ,
iar î n Moldova î n 1 443, dar era fără îndoială mai vechi. D erivate : cămărăşie,
cămărăşel, cămărăşiţă, Cămărăşescu 35•
Titlul Kan:mivco „guvernator, comandant de armată" apare în opera
lui Constantin Profirogenetul, în secolul al X-lea. Poporul spunea Katemivo�
sau Katanavo�, iar forma 1\_atenav_Q� se găseşte şi la Cecaumenus, în veacul
al X i -lea. Pe la 1340, în Cronica Moreei, întilnim forma metatezată Kanua
vo � , care s-a produs pe terenul limbii greceşti şi era fără_ îndoială pop.uÎară.
tri.opera lui Ducas, scrisă în j urul anului 1455, apar formele Kamtavo�, şi
Kamtaveu�, iar la Georgios Sphrantzes, pe la 1478, se întîlnesc variantele
Kamtav10� şi Kan11tav10�. Forma kapetanb, citată de Fr. Miklosich, arată
că cuvîntul era cunoscut în izvoarele slavone anterioare secolului al XVI-iea.
La noi e atestat la începutul veacului al XVI I -iea. Istoria cuvîntului căpitan
e mai complexă decît pare la prima vedere : capitanrus se întîlneşte într-un
document oficial adresat lui Ştefan Duşan în anul 1349 şi în două acte latineşti
trimise voievodului Moldovei în anii 1387 şi 1397. I n Polonia şi Ungaria
capitanei erau comandanţi de cetăţi, iar în ţările române, în secolul al XVI I 1 -lea,
căpitani se numeau şefii judeţelor sau ai ţinuturilor. Fiind vechi şi popular
şi avînd corespondent în bulgară şi rusă (kapitanb ), cuvîntul nostru poate
fi socotit mai intîi un element bizantin venit prin slavi ; dar cu vremea a
acţionat treptat o înrîurire dinspre occident prin mijlocirea limbii latineşti
(capitanus ), care a lăsat urme în italiană (cattano, capitano) şi engadină
(k' andaun) ; apoi într-o epocă mai recentă am avut o influenţă italiană
( capitano ). E un exemplu de etimologie multiplă 36•
Ke/...J..a p10� (din latinul cella „pivniţă") a trecut la noi prin mijlocire
slavă (Kelarb), fiind atestat în Moldova între anii 1538- 1 540, dar era
probabil mai vechi. Chelarul ţinea cheile cămării şi ale pivniţii, în adminis
traţia obştească laică sau ecleziastică (feminin chelăreasă, chelăriţă ).
Latinul centenarium a stăruit la bizantini în KEVîTJVaptov, KE:VîTJVapt.
Forma populară era Kavtap1ov, plural Kavtaprn, atestată în anul 1382.
35 AEM, X I X , 1 896, p. 236 Ele; t·�v Kaµcipav ii Eic; tov va6v, Philippopolis ; DOC.
BOGD. Ţ.R., 33, p. 56, şi 57 ; 1 39, p. 1 7 1 ; 2 1 5, p. 259 ; V. A L E C S A N D R I , Poezii populare,
balada Radiul ; B E R N E K E R , I , 555-556 ; G t U R E s c u , Contrib. , p. 2 8-39, Ist. rom., I I ,
390-391 ; VAS M E R , Serbokr. , p . 7 2 ; P A P A H A G I , Dicţ. , p . 263.
36 C O N S T . P o n P H Y R. , Adm., 121, 1 8 Ka7tEtcivco tou crtpatou ; C E C A U M . , p. 72, 27
Kan:mivoc; ; Chron. Mor., 236, 267, 991 : Ka7tEtcivoc; ; D u c A s , 43, 4, p . 403, 32 KatecrtTJO"E Kai
1CQ7tltUVEOV crt6A.ou ; 43, 7 , p. 407, 15 touc; oE: OUO ăp;;:ovtac; t<]> KamtciVQ> 7tapEcrtTJcrav;
G E o R G . S P H R A N Tz . , I I I , 4, p. 252, 22 t� Ka7tEtavici> ; I I , 19, p . 1 9 7 , 5 npoc; tov Ka7tTJt6.vtov ;
M I K LOSI C H , LPS, p. 283 ; DOC. COS T., I I , 601 , din anul 1387 : Dzula capitaneus ; I I ,
608, din anul 1 397 ; Mihai capitaneus ; J t n E CE K , Bulg., p. 406 ; Serb . , I , p . 409 ; A . N. J A N
N A RI S , B Z , X , 1901, p. 204-207 ; M E Y E R- LD B K E , REW, 1 634 ; PA N A I T E S C U , Mircea,
p . 1 1 8 ; AND RI-O TI S , p. 93 ; G R A U R , Studii, p. 67-7 7 . Cronicarul Grigore Ureche spune :
„A fost domnia ca o căpitănie".
Prin neguţători greci s-a răspîndit atît spre răsărit (turci, arabi), cit şi spre
apus, peste popoarele bal canice, pînă în I talia. 1n documentele slavo-române
din Moldova întîlnim, începînd cu anul 1 408, kantar, plural kantari, cu în
ţelesul „cin tar, greutate de 50 kg". Î ntr-un act latinesc din Ţara Românească
din anul 1 500 cuvîntul apare sub forma cantayr. În osmană (kantar) a fost
împrumutat din greaca bizantină. î n sîrbocroată (kantar) e atestat în seco
lul al XVI-lea. Cuvîntul apare în bulgară (kantar, kbntar ), albaneză (kantar) ,
rusă (kantaro ) şi neogreacă (Kavtap1). Rămîne lucru lămurit că cuvîntul
a trecut mai întîi de la greci la slavi şi apoi la români ; în faza următoare s-a
răspîndit prin turci, în toată împărăţia turcească 37•
Din commercium, peste bizantinul KouµtpKtov, s-a ivit la slavii din sud
termenul ""kumerko, care însemna ,,taxă vamală pentru mărfuri" . Acest
termen apare şi în documentele slavo-române din Ţara Românească între anii
!384 - 1 424 ; probabil era folosit şi în limba română din acea vreme 38 •
Cuvîntul latinesc E.Q!l1&§ „însoţitor" a stăruit la bizantini sub forma
KOµT)c;, devenind titlul demnitarului însărcinat cu grij a cailor şi graj durilor
împărăteşti. ·o K6µ11c; wu cHau/...o u sau o K6µ11c; trov pacnÂ.1Krov cHauÂ.cov e
atestat în veacul al VI-lea. I n secolul al I X-lea K6µ11c; se numea guverna
torul unei provincii. La bulgari şi sîrbi cuvîntul apare încă din veacul al
X I I -iea, iar prin slavi a trecut la români. El apare în documentele slavo
române din Muntenia în anul 1 4 1 5 , iar în Moldova în anul 1 436 (komiso,
komis ) . }larele comis făcea parte din divanul ţării şi ocupa rangul dup;1
marele stolnic. DeriYatele : comişel, comisvaie 39•
Comornic era titlul demnitarului aflat în fruntea vistieriei din Moldova
in anul 1 443 : pano Vflna komorni(k). Cuvîntul s-a format pe terenul limbii
poloneze de la komora şi sufixul -nik 40•
Kf;li:ilrg, însemn a „pahar, cană" şi era cunoscut în cercurile laice şi
PcleziaStice ale Bizanţ ului, de unde a trecut la slavi şi apoi la români (cupă),
dind naştere derivat ului cupar „mic dregător de curte, care ţinea locul pahar
nicului şi iugrij ea de băuturi" 4 1 •
l n documentele sîrbeşti din veacul al X IV-iea despot era un titlu după
model bizantin. Cuvîntul apare în anul 1 406 într-un document slavo-român
din Ţara Românească. Soţia despotului se numea despina (otcmotva ) , de
asemenea atestat în izvoarele sîrbesti din secolul al XV-lea. Amîndouă cuvin
t ele au pătruns la noi p rin mij lo � ire slavă 42•
3 7 D i:i L G E R , Schatzlwmm„ p. :! 1 , 1 2 wp[v Kuv(t<i)pta tp[a „ trei cîntare de brînză",

anul 1 3 8 2 ; DOC. CUS T . , I I, p. 1 7 fi, p. 631 , 10 ; I I , 1 86 , p. 668, 34-35 ; I I , 2 3 1 .
p . 1 8 9 , 2 6 ; DOC. BOGD„ I I , 1 2 8, p . 2 7 3 ; DOC. BOGD. Ţ . R . , 2 9 9 , p . 345 ş i 3 4 7 ,
I I I cantayr pyper de/Jet exsol!iere ; B E R N E K E R , I , p . 4 8 2 ; K. D I E T E R I C H , BZ, X X X I , 1 Y3 1 ,
p . : H I ; A L . G n .n; n , B L , I V, 1 9:J G, p . 7 3-1 5 ; VA S )I E R , Serbokr. , p . 7!i ş i REW, I , 550.
3 8 D O C . T O C „ :! , p . 4 , 7 şi 9 : anii 1 38,i- 1 386 ; D O C . BOGD. Ţ.R„ 1, p . 3 z a
kum crkb „pentru vamă", anul H 1 3 ; D O C . P,LV„ H , p . 1 3 2 , 2 , anul 1 4 2� kumerkb „vamă" ;
J I R E CE K , Gesell. , I I , p . i 2 ; H . Â. N T O N I A D I S B r n 1 c o u , Recherches sur les Douanes a Byza n ce.
„L'Octava", le „ko111merkior1 " et les com merciaires. Paris, 1 9G3 (Cahiers des A nnales, 2 0 ) .
39 .J I R E h K , Bulg„ p . 386, Serb„ I , p . 1 90, 262, Gesell„ I , p . 1 5 ; G r n R F. S C I T , Co n
trih„ p . 27, 3 Y , 1 5 1 ; I s t . rom . , I I , p . 386-38 7 ; B O G D A N , p . 2 2 2 .
4 0 DOC. COST . , I I , 3 i , p . 1 2 0 , 6 .
4 1 Haupturlw nden, p . :! 6 0 , 2 7 ouo Kounac;; tou âyLacrµou ; M1 K L o s 1 c H , LPS, p . 822 ;
VAS)I F. R , Staroslav. , p. 250 ; T R J A ;>.: D AP H I L I D IS, p. 1 2 1 ; AN D R I O TI S, p. 1 1 2 .
' 2 DOC. PA N . , 1 6, p . 69, 3 1 ; VAS M E R , Scrhokr., p . 5 1-52.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI CADEREA JMPARAŢIEI BIZANTINE 1 53
Diacul era scribul laic care alcătuia actele oficiale. Patria d iplomaticei
slave euscriere chirilică fusese Bulgaria din veacul al X-lea, de unde acest
obicei se răspîndise pe o arie largă (din Bosnia, Dalmaţia, Albania şi Mace
donia, peste Serbia, Ţara Românească şi Moldova, pînă în Rusia şi Li
tuania). Dezvoltat din ouiKO<;, de la OlUKOVO<;, peste slavul dijako, cuvîntul
apare în documentele slavo-române în tot cursul veacului al XV-iea, dar
era cunoscut fără îndoială si în veacurile anterioare 43•
p
�lJVUpLOV pătrunsese rin textele vechi slave (dinarb ) , fiind atestat
şi în documente laice din Bulgaria şi Serbia în veacurile X I I I - XV. La noi
cuvîntul a venit prin slavii din sudul Dunării 44 •
Latinnl Q__ux..Lducis „conducător" a stăruit la bizan t i n i sub formele oou�,
genitiv oouK6<;, acuzativ oouKa. Alături de oouKa s-a zis şi oouKav, de unde
s-a refăcut nominativul oouKac;. Acesta apare ca nume d e persoană între anii
1059- 1067 (�tt<pavoc; pft� 6 �ouKa<;), dar era cunoseut î ncă din seco
lul al X-lea. De la bizantini a trecut la italieni (duca ), bulgari (duka),
sirbi (regele Ştefan Radoslav Duka, între ani i 1 230 - 1 2311), ungmi ( Duka ) ,
români ( Duca) şi ucrainieni (duka ) . Forma duka apare şi c a nume comun
în Serbia, în anul 1385 : duka Dracki, dar după secolul al X IV-iea s-a răs
pîndit mai ales ca nume de persoană şi în toponimie. La noi se întilneşte
în anul 1 400 toponimicul Duka, iar azi un deal din Prahova şi un sat din
Vaslui poartă de asemenea numele Duca. Un boier cu acest nume e pomenit
între anii 1462 - 1496. Cuvîntul e o rămăşiţ ă din terminologia militară a
Bizanţului, care s-a răspîndit pe o arie largă 45•
Gramatiko (ypaµµanK6<;) se întîlneşte în Serbia în anul 1 :332 şi era
uzual în veacul al XIV-iea. ln documentele slavo-române din secolul al
XV-lea gmmatiko apare mai des decit dijiako şi pisarb, fiind atestat fără între
rupere din anul 1 422 înainte. Dintr-un docum ent din anul 1 443 din Moldova
pare să rezulte că exista o deosebire de grad intre gramatic şi pisar : panb
Mihn pisarb i pa (n) Tadorb gramatikb sluzili nam . Cuvîntnl gramatic ne-a
venit prin mijl ocire slavă 46•
Xapacrcrco însemna „fac o incizie, marchez o monedă, gravez", iar
xupayµa „semn, amprentă, inciziune". Xapayit îOU voµicrµatoc; era locul dP
batere al monedei, adică monetăria. C uvîntul haragija sau heregija apare in
documentele slavo-române dintre anii 1 4211- 1 440 din Tara Românească cu sen
sul „monetărie, atelier de bătut monede". Era un ter� en tehnic care venea pe
cale directă sau prin mijlocire slavă şi avea circulaţie internaţională 47•
43 DOC. COST., I, 107, p. 343, 7, anul 1 432 ; I I , 57, p . 2 1 2 , 33, anul 1 H 5 ; DOC.
BOGD. Ţ.R., 49, p. 7 2 , anul 1 437 ; DOC. BOGD., I , 215, p. 4 2 1 , anul 1 490 ; J i n E c n ,
Serb., I I , p . 1 1 .
44 MI K L O S I C H , Fremdw. , p . 1 2 ; J A G I C, p . 305 ; J I R E C E K , Gesell., I I , p . 6 2 .
4 6 N i c . C tt o N . , I I I , 4 , p . 5 7 0 , 3-4 crtEÂ.Â.Et tov oiKEiov c�O:oeA.q>ov Kovcrtavttvov, 0 v
Kai ool>Ka toi'.> crt6A.ou 1tpouPclAf:to, anul 1 1 9 4 ; BVG, I , 1 880, p . 100 tov oouKav ; 'E;'Kt1-
1CÂ.01tat0tKov Af:�1K6v, Atena, 1928, voi. IV, p. 7 1 7 . D R .f o A N u , p. 357-359 ; V A :rn E R ,
Serbokr., p . 55 ; A N D R I O T i s , p . 56.
�u DOC. COS T . , I, 47, p. 148, 4 , anul 1 4 22 ; I, 53, p . 1 6 2 , 3 2 , anul I '1 24 ; I I , 43,
p. 1 - H , 1 0-1 1 ; anul 1 4 43 ; DOC. PA N . , 88, p . 222, 1 5, anul 1 4 5 1 ; DOC. BOGD. Ţ.R.,
82, p . 1 0 7 , anii 1453-1 4 7 0 ; M u R N U , Elem . , p . 2 7 ; G m n E s c 1 1 , Co11trih . , p . 95 ; VAs M E n ,
Serbokr. , p . 6 2 .
47 DOC. BOGD. Ţ.R., 1 1 , 2 1 haragilh o t bano�· „haraf;{h it> O P h a n i " , anul 1 4 2 4 : 35,
p . 58 haragi lr>. , anul 1 431 ; 47, p. 69, anii 1 432-1 437 ; 2 1 5, p . 259 hf'N'{{i lr>. , anii 1 4 :1 :l-1 V1 0 .
1 54 ! :\" FLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
Xacr8tov, o specie de mătase, apare în autorii bizantini încă din seco

lul al X-lea. Cuvîntul era de origine arabă şi a circulat prin negustori, l ăsînd
urmă într-un document slavo-român din Ţara Românească, în anul 1 481 :
kupovali . . . kamhe i hazdee „am cumpărat camhe şi hazdee" 48 •
La bizantini xmpui�w însemna „vizitez pe cineva, salut", iar xmpsncr
µ6c; „ vizită, salutare" . Cuvîntul din urmă se întîlneşte în documentele slavo
române din Ţara Românească, între anii 1 427 - 1 460, sub formele heretizmo,
heretisanie 4 9 •
Goticul hansa, atestat la Ulfila în secolul al IV-lea, apoi în veacurile
V I I - V I I I, cu sensul „cohortă, ceată" , a trecut prin slavi la bizantini unde
îl intîlnim in secolul al X-lea la Suidas, sub forma xovcra : 1tapi:X BouA.yapouc; o i
KĂ.E7tîat „honsa, la bulgari hoţi". Prin bulgari, Suidas înţelegea slavi :
evoluţia fonetică an > on era slavă. lntr-o lucrare anonimă din secolul al
X-lea intîlnim în trei locuri xwcraptot, iar la Cecaumenus, în j urul anului
1 07 1 , apare forma xwvcrapiot , cu sensul „soldaţi trimişi să prindă limbă,
pindari, cercetaşi". In textele slavone găsim atestată hansa „latrocinium,
hoţie, prădăciune" . Î n documentele slavo-române din Ţara Românească apare
în anul 1 42 1 hlf.So „tîlhărie" , iar între anii 1 43 1 - 1 433 hlf.saro „tîlhar".
l n a doua j umătate a veacului al XVI -lea şi în veacul următor hînsarul
era în Moldova „soldatul din călărimea uşoară, fără leafă, care făcea parte
din oastea în dobîndă şi se întreţinea din j af". Cuvîntul a lăsat urme în
toponimie : Hînsarul, regiunea B acău. La noi a venit prin mijlocire
slavă 50•
Horă „dans", cuvint popular, cunoscut în literatura noastră veche, a
pătruns probabil înainte de veacul al XV-lea prin slavi. I n vechea sîrbă exista
horo, azi dispărut, iar în bulgară horo, amîndouă împrumutate din greacă
( � ). Termenul lipseşte în aromână 51 •
Latinul b ulla „medalion" a stăruit în bizantinul x pucropouA.oc;. ln
cancelaria împărătească din secolele XI-XII xpucropouA.oc; A.6yoc; , xpucropouA.ov
criyiU..t ov sau xpucropouA.oc; 6picrµ6c; era un act solemn, care avea ca
48 S O P H O C L E S, s.v. ; DOC. BOGD. Ţ.R., 1 35, p . 1 6 7 .

4 9 DOC. BOGD. Ţ.R., 1 4 , p . 2 9 heretizmo, anul 1 4 2 7 ; 206, p . 2 4 7 , heretisanie, anul
1 4 3 1 ; 2 1 4 , p. 257 heretizma, anul 1 437.
0 0 S u I D A S , s.v. ; lncerti scriptoris Byzantini saeculi X liber de re militari ed. R. Va r i ,
Leip zig, 1 90 1 , p . 28, 23-29 ; 29, 2 4-26 ; 3 7 , 4-5, C E C A U M „ 24, p . 9, 8 &crtoocruv
aot itoA.f.oi Kai mcrtoi Kai tvEpyEt<; oi KatuaKonot, ou<; xwvaapiou<; oioaµEv KUAELV ; 25,
p . 9 , 1 � fotoocrav crot oe Kai ăAA.ot xovmiptot, oi A.ey6µEvot auvootKo i ; 4 9 , p. 1 7 , 3 1 c1.1t6-
crtEtA.ov xovcrapiou<; EUPELV oo6v ; / O , p . 29, 1 7 ; DOC. BOGD. Ţ.R„ 4, p . 9 hif.Sb „ tilhărie",
anul 1 'i :.! 1 ; :.! 7 , p. 47 hlf.. s arb „ tilhar" , anii 1 43 1 -1 433 ; I. B o G D A N , Organizarea
armatei moldovene in secolul al X V - lea , în „An. Ac. Rom. Mem. secţ. ist.", s. I I ,
t . .\. X X , 1 907-1 908, p. ' d , ş . u . ; B E R !'I E K E R , I , p. 400 ; B o G R E A , p. 56-58 ; I O R D A N ,
Toron„ p . :.! 1 6-2 1 'i ; H . G n E G O I R E - P . 0RG E LS , Qu'est-ce qu'un hussard? o u
de l'utiliti d u grec moderne, in „ A n n uaire d e l ' I nstitut d e philologie et d'histoire orientales
e l slaves ( Melanges E mile Boisacq ) " , Bruxelles, V, 1 93 7 , p. 443-451 ; H . G R E G O I R E - N .
A o o !'l l T Z , ,l ux confins m ilitaires d e l'Orient byzantin :hussards, trabans, tasnaks, în „By
zantion'', X I I I , 1 938, p . :.! 7 9-2 82 ; H. G R E G O I R E , Origine et etymologie de la Hanse, in
„ Bulletin de I' Academie de Belgique. Classe des lettres et des sciences morales et poli
tiques" , 5-e serie, t. XL, 1 95 !1 , p . 1 8-28 ; I. D u J CE v , Z RVI , V, 1 958, p. 6 1 -63.
01 D E I'i S U S I A N U , I, p. 357 ; J I R E CE K , Serb . , I I , p . 89, Gesell„ I I I , p. 57 ; G E A G E A,
p. 2 1 7 .
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI :CADEREA lMPARAŢIEI BIZANTINE 1 55
p articularitate caracteristică faptul că purta o bulă de aur prinsă cu fire

de mătase roşie. La început era scris pe hîrtie de „bombycin", iar după anul
1 259 pe pergament. Modelul a trecut la bulgari şi sîrbi (hriso1Julb ) în veacul
al. XI I I-iea, apoi la români. În Ţara Românească îl găsim atestat mai întîi
în anul 1 388, apoi apare frecvent în documentele slavo-române din ambele
principate sub înfăţişarea hriso1Julb sau hriso1Jul, care a fost simţită ca
o formă „articulată" şi a dat naştere, cu vremea, formei „nearticulate"
hrisolJ 52•
în veacurile I X-X 6 A.9yo0t•ns tou op6µou era în împărăţia bizantină
dregătorul aflat în fruntea drumurilor publice, a poştei şi a relaţiilor cu stră
inătatea. ln anul 1081 întîlnim prima menţiune a aşa-zisului A.o yo0frr1 c;
t&v cr&Kptnov care a devenit cu vremea cel mai de seamă personaj al
administraţiei din ultimele secole ale imperiului. Etimologic, cuvîntul A.oyo0t
tT)c; însemna „cel care ţine socoteala, care păstrează actele'· . El a trecut de
timpuriu la bulgari, unde titlul era purtat de cel clintii demnitar al statului,
care era şi ministru de finanţe. La sîrbi era cunoscut din timpul domniei
lui Uros I I I ( 1 32 1 - 1 33 1 ) şi se afla în fruntea cancelariei. La noi a pătruns
probabil prin mijlocire bulgară şi e menţionat pentru prima oară în anul
1 369 în Ţara Românească de către actele de la Cutlumus, din Atos. 1n docu
mentele slavo-române apare întîi in anul 1 392, tot în Ţara Românească.
Logofătul era pomenit uneori ultimul în hrisoave, deoarece el scria actul
şi punea pecetea, fiind răspunzător de autenticitate. In Moldova e atestat
mai întîi în anul 1 403. În anul 1 428 întîlnim în Ţara Românească titlul de
protologofăt. Pe vremea lui Dimitrie Cantemir marele logofăt mai era încă
rangul boieresc cel mai de seamă în Moldova : „Logofătul cel mare, spune
el, este cel clintii dintre toţi ceilalţi, fiind fruntea şi capul tuturor
sfaturilor 53".
Latinul �ter a stăruit în bizantină sub formele µayîcrtrop, µqyî
O'topoc;, µciy1crtpoc;, care au evoluat pe de o parte spre µcii'.crtrop, µcii'.crtropoc;,
pe de alta spre µcicrtopac;, µcicrtOpTJc;. Ultimele se întîlnesc în neogreacă, de
unde au trecut în aromână (mastor, mastur „zidar"), iar µa'icrtrop, µcii:crtopoc;,
apar des în textele bizantine şi au trecut încă din veacul al X I I I -iea în Bul
garia. În documentele bulgare din acea vreme se găseşte atestat şi titlul de
protomaistor, ceea ce înseamnă că meşterii tindeau să se organizeze în cor
poraţii. 1n Serbia întîlnim termenul maistoro în anul 1330, iar pe cel de pro
tomaistoro în anul 1 335. 1n documentele slavo-române din Ţara Românească
cuvintul maistor apare abia între anii 1 482 - 1 507, dar era uzual la noi cu
mult înainte şi ne venise prin mijlocirea bulgarilor. Intre anii 1432 - 1 440
62 DOC. PAN., 7, p. 46, 15 şi 20, anul 1 388 ; 45, p. 1 33 , 6, anul 1 4 2 4 ; J I R E C E K ,

Gesell. , I , p . 1 9 .
63 Act. Kutlum., 2 6 , 29 "tov 1.oyo9El"TJV Kl>p l:cij3av, 1mi hEpooi;, anul 1 369 ; 2 9 , 32,
anul 1 370 ; DOC. PAN„ 1 0 , p . 56, 1-7, anul 1 39 2 ; DOC. COST„ I , 1 6 , p . 4 7 , 24, anul
1 403 ; I, 3 1 , p. 92, 34, anul 1 4 1 1 ; DOC. PA N„ 53, p. 1 5 1 , 37, protologofăt, anul 1 4 2 8 ;
J I R E CE K , Bulg. , 386, Serb. , I , p . 1 88, 1 1 , 1 1 , Gesell. , I , p. 1 7 şi IV, p. 2 8 ; C H A R L E S D I E HL,
în Mt!lan ges offerts a Nicolas Iorga, Paris, 1 933, p . 2 1 7-2 27 ; G I U R E S C U , Contrib. , p . 2 7-98 ;
P A N A I T E S C U , Mircea, p. 1 1 5 ; VA S M E R, Serbokr., p. 9 1 .
1 56 INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
e pomenit termenul m ister meşter şi prolomeşter în actele Ţării Româneşti

=
cu oraşele Sibiu şi Braşov, ceea ce înseamnă că cuvîntul din urmă ne-a venit
de peste munţi 54•
Jlăcar e explicat de obicei ca un împrumut din neogracă, dar exista
probabil în limba noastră încă din veacul al XV-iea, după cum ne arată re
flexul makar din documentele slavo-române. Cuvîntul apare pe o arie foarte
întinsă, găsindu-se în bulgară (makdr ) , sîrbocroată (mdkar ) , aromână şi
meglenoromână (măcar), neogreaeă. (µaKcip1 ) , turcă (meger) şi italiană
(macari, magari ) La noi s-a răspîndit prin slavi , care l-au luat probabil
.
de la bi zantini, iar aceştia de la persani 55

Prin slavi a pătruns la noi, de la bizantini, verbul a măguli. El s-a dez
voltat din latinul magulum „obraz'·, păstrat în greaca bizantină (µciyouÂ.ov)
şi în neogreacă (µciyouÂ.o ). De la bizantini a trecut la bulgari (mbgula).
Dintr-un presupus µayouÂ.i�EtV s-a ivit în textele slave vechi magulitisja,
care a trecut apoi în română ( a măguli) 06•
Din µEpoi; „parte, măsură" şi µi>pitTJi; „care ia p arte la ceva" s-a născut
în greaca bizantină µi>pttK6v „porţie, p arte", p ăstrat în B ova, din I talia
meridională (mertiko „porţie" ) . Cuvîntul avea o răspîndire largă şi se în
tilnea în Cipru, Creta şi Corsica. El s-a reflectat în i zvoarele sîrbeşti dintre
anii 1302 - 1348 sub forma meratikb „măsură" şi a trecut apoi de timpuriu
în română (mertic ) , cu toate că cuvîntul românesc a p utut veni şi prin ma
ghiară ( mertek) 57.
Olovir (oÂ.6PTJpov) „ haină aurită" apare într-un document slavo-român
din Tara
' Românească în anul 1479. Cuvîntul avea circulatie internatională
şi a venit la noi prin mijlocire slavă 58 •
' '
'YnEpnupov, monedă de aur a împărăţiei bizantine, începînd cu veacul

al X i i i -lea şi-a pierdut treptat valoarea, ca urmare a decăderii economice
a statului şi a concurenţei republicilor italiene. Perperul a j ucat un m are
rol în viaţa statului bulgar din veacurile X I I I-XIV, unde era nu numai o
monedă de circulaţie internă, ci şi de schimb cu statele vecine. Perceptorii
erau numiţi perpirake, perbpirake, iar monedei înseşi i se mai spunea şi zlatiţa,
H D o L G E R , Schatzkam m „ p. 1 1 2 , 6-7 tou 7tprotoµaicnopo� tv ohcoooµrov, anul

1 326 ; rn RO.Y . JJOR„ 1 6 4 µaicrwpav, m a n uscrisul P µacrtopa�. anul 1 3 3 5 ; DOC. BOGD.
/' . R „ µ. :.! 5 3 , misteru, a n i i V i :l :! ---- 1 4 :1 ; ; D O C . P. LY„ 7 4 , p. 1 9 0 , 27 ot Lacova protomescera
„de la Laslău p r o t o m eş ter", a n u l 1 4 4 0 ; :.! 4 t:i , p. :I v :! , maistura, a n i i 1 4 8 2 - 1 507 ; DOC. PAN.
S/ B . , 3, p. 1 1 , 9 , 111aistor, anul n 9 2 ; i"I A K A z o v , p. U S ; J J R E C E K , Serb„ I I , p . 3 2 „ H and
Wt·rkt>r des Dorfes = 111aj stori " ; G E A G E A , p. 1 7 0 ; VA S \I E R , Serbokr„ p . 1 2 , 9 2-93, 1 2 5 ;
A i\ D R I O T J S , p . 1 3 7 ; P A P A ll .\ G I , Dir· ! „ p . 6 5 8 .
5 5 DOC. BOGD. T . R . , l :l , p . :! 9 111 0 /car i samo gospodsPo-mi, anii 1 42 0-1 4 2 4 ; 1 4,
p . :!9 111akar i fla samo more, a n u l 1 4 :! 7 ; :! l :� , p . :! 5 5 da mi dop ustite i to, makar mnogo est,
m a kor 111 alo, anul 1 4 3 7 ; 8 3 , p . 1 0 8 m u kar i po11• nogo, anul 1 4 7 0 ; M E Y E R , EWAS, 2 5 5 ;
B E R i\ F: K E ll . l i , 8-9 ; A R J , \' I , p . 3 9 7 --39 8 ; L O K O T S C H , 1 4 5 6 ; C A PI D A N , Meglen, I I I,
p . 1 6 8 : G E A G E A , p . l t:i 'i ; A '\ D R I O T I S , p . 1 :� :! .
;; 6 �l i K L o s 1 r n , LPS, p. 3 5 9 ; P . 8 K o K , ,.8lavia", I V ( 1 9 2 5-1 9 2 6 ) , p . 3 4 4 ; R o n L F s ,
EW C G, 1 2 9 9 ; A 'i D R I O T I S , p . 1 :3 1 .
57 T H E O D . P R o n . , B G\', I p . 7 8 , v . 5 8 µ� j3AE7tTJ.; t;, tpt.ivcilt€ pov tl, µr.pnKIN
EKEivoli ; p. 95, v . 5 1 7 mivw tl.v OEiva µcpnKIJV tov oioE µ 1 11:p6t€pov, anii 1 1 4 0--1 1 60 ;
G . H A T Z J D A K 1 s , in „ Glotta", I I , 1 9 09- 1 9 1 0 , p . 2 9 7 ; H o 11 1, r s , L<H I , p. 3 2 6 ; YA S M E R ,
8erhokr„ p . 9 7 ; A :rn R J O T I S , p. 1 4 1 .
08
DOC. BOGD. Ţ . R . , 1 2 2 , p . 1 5 1 i z a olovir „şi pentru h a ina aurită" ; C r n A c , I I.
p. 4 4 1 ; „ I n 11rşini r1• -:i in olnfire dP s P. î m hriira".
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI R.OMANESC ŞI CADER.EA IMPAR.AŢIEI BIZANTlNli 1 57
ceea ce însemna în traducere u7ttpnupov „ aur curat'' . i n Serbia cuvintul

perpera e atestat în anul 1 234. La noi a fost moneda cea mai veche din Ţara
Românească şi a venit din Bizanţ, peste bulgari şi sîrbi. O întîlnim mai întîi
într-un document slavo-român dintre anii 1369 - 1376 (pcrperb ). Pe la 1 426
un călăreţ din oaste avea un perper pe zi. Cuvîntul mai era pomenit în do
cumente în anul 1 467, în Ţara Românească. ln veacul al XV I I -iea unul
din impozite purta numele de părpărit, iar încasatorul ei se numea
părpărar 59 •
Cuvîntul nupyo� „turn" , frecvent în textele şi inscripţ iile antice, s-a
reflectat într-un document slavo-român dintre anii 1495 - 1 508, din Ţara
Românească : pilăg. El făcea parte din terminologia militară a evului mediu 60 •
Titlul pitar apare în ierarhia din Ţara Românească în anul 1392, iar
în Moldova în 1476. Era un derivat de la pită „pîine" 61 •
Pitic, din ni8TJKO�, a venit la noi prin bulgari (pitika ) şi e atestat ca
nume propriu într-un document slavo-român din anul 1 414, în Moldova :
Toadelă Pitikb. Cuvîntul lipseşte în aromână 62 •
1n greaca antică tq>anÂ.6co însemna „desfăşor, întind", iar tq>ci7tÂ.coµa era
„acoperiş, pătură'· . Cuvîntul a stăruit pînă în greaca modernă (minÂ.coµa ).
El e atestat în secolul al Xi i-lea la Theodoros Prodromos (ncinÂ.coµa) şi a
trecut de timpuriu la slavi : apare în vechea rusă (papoloma) şi într-un do
cument slavo-român din ani i 1462 - 1463 (plapoma ot kamhb „o plapumă
de camhă" ). Probabil, cuvîntul plapomă a intrat în limba noastră înainte
de epoca fanariotă şi a circulat prin comercianţi încă din secolul al XV-iea 63 •
l n textele slave polăfira (nopq>6pa) apare începînd din veacul al XIV-lea.
E cu putinţă ca termenul să se fi răspîndit şi în ţările române, prin neguţă
tori, în decursul secolului al XV-iea. 64•
Latinuuriuilegium a stăruit în greaca bizantină în np1 �1Â.f]y10v, care
e atestat încă din anul 451 : el se întîlneşte în texte şi în veacurile următoare.
Prin slavi cuvîntul a pătruns la români şi apare în documentele slavo-române
din Moldova începînd cu anul 1434, sub înfăţişările privilii, privilie, privilia,
privilija şi cu înţelesul general de „privilegiu acordat de Domn proprietarilor
sau negustorilor". Acest termen slav stă la baza cuvîntului prăvălie, întrucît
numai cine avea privilegiul de a vinde mărfuri putea întemeia o prăvălie.
)
6 9 Act. LaPr., 1 9 , 60 u7tEp7rupa, anul 1 0 1 7 ; 35, 48 Ele; u7tEpm.>pa voµicrµata xpucriou

).itpac; KO', anul 1081 ; 55, p. 36, 16 perper'b, anii 1 369-1 3 7 6 ; DOC. BOGD., Ţ.R., 1 ,
p . 3 , anul 1 4 1 3 ; DOC. PAN., 1 0 9 , p . 2 6 5 , 20 d a sli.. t Polni kalugeri d a P'bZimli.. t Pom u i per
peru „să fie liberi călugării să ia vamă şi perperul", anul 1467 ; I O RGA, Geschichte, I , p. 259 ;
J I R E CE K , Bulg. , p. 4 1 1 , Serb. , I I , p. 65, Gesell. , I I , 62 ; N. A. M u s M ov, BSNR, X I X , 1924,
p. 1 4-1 8 ; G. I . BRATIANO, L'Hyperpere byzantin et la monnaie d'or des republiques italiennes
au XIII-e siecle, în Melanges Diehl, I , 37-48 ; B oG D A N , p. 85 ; P A N A I T E s c u , Mircea,
p. 82 ; VA S M E R , Serbokr. , p. 1 1 5 .
80
DOC. PAN. S/B . , 9 , p . 1 7 , 1 0 prbk'blaba o t Tblmata o t pir'bg „pîrcălabul d e Tăl
maci, la turn".
61
•
DOC. PAN., 10, p. 56, 1-7 Ghinea pitariu ; DOC. BOGD., I , 1 1 4, p. 208 pi-
tariul ; G I U R E S C U , Ist. rom., I I , p. 394-395.
82 DOC. COST., I, 36, p. 103, 9 ; D E N S U S I A N U , I, p. 358.
113 Poemes Prodr. , IV, 261-262, p . 83 tcrev' EXCil Kal m'.mi..roµav, KU7t7ta, Kal a7tavro
<proptV• • •; DOC. BOGD., Ţ.R., 242, p. 298 ; H t P I T t s , I I , p. 961 ; VA S M E R, Serbokr., p. 1 2 1
Ş I REW, I I , p. 3 1 2 ; A N D RIOTIS, p . 1 86.
_
M M1 KLOSICH, LPS, p. 631 .
1 58 INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
Deci etimologia îşi găseşte explicaţie în cercetarea condiţiilor istorice î n care

a apărut la noi negoţul 65• •
Skandalb (crKavoaA.ov) apare m i zvoarele s1rbeşt1 dm veacurile X I I I-XIV
• •
• • •
precum şi în documentele slavo-române din Ţara Românească în secolul

al XV-iea. Probabil cuvîntul a circulat şi în limba română, unde a venit prin
mij locire slavă 66 •
ă
kiptry (crKflntpov) se întîlnea de asemenea în izvoarele bulgare şi sîr
beşti in veacurile X I I I-XIV. EI apare şi în cronicile slavo-române din se
colul al XV-iea, cu sensul „sceptru" . Cuvîntul făcea parte din terminologia
uzuală a vremii 67 •
Prin mij locire bulgară (skufa, skufija) a pătruns la noi, mai întîi în
cercurile ecleziastice, bi zantinul crKoucpta, care poate fi urmărit în texte pînă
în secolul al X i i -lea. Scufia, scufiţa sînt împrumuturi mai vechi, venite prin
slavi, nu direct din neogreacă 68 •
î n documentele slavo-române din veacul al XV-iea apare termenul
siromak, siromah, plural siromahi, siromasi, cu sensul „sărman, lipsit de avere"
sau simplu „supus, locuitor al unui ţinut sau oraş". Cuvîntul a fost pus în
legătură cu grecescul XEtp6µaxoc; „care se luptă cu m îinile, muncitor cu
braţ ele, agricultor" venit la noi prin mij locire slavă. Siromac, siromah era
un termen tehnic al administraţiei şi cuprindea o anumită categorie de con
t ribuabili , pe care Domnul îi apăra în relaţiile sale cu Sibiul şi Braşovul 6 9 •
��oe;, cu înţ elesul �Uq>TJ<p6poc; „însoţitorul care duce sabia stăpî
nului" apare în texte şi în papirusuri începînd d in secolul al IV-iea. Cuvîntul
se întîlneşte şi într-o inscripţie latină din Salonae ( Dal maţia) înainte de veacul
al VI-lea (spatharius). In secolul al IX-iea crna9aptoc; era un titlu nobiliar.
nu o funcţ ie, iar npcotocrna9apto<; comanda corpurile de „ spătari" (oi PacrtÂ.tKot
crna9ap101 ) . La bulgari lipseşte în documente, dar la sîrbi a existat. La noi
e atestat pentru prima oară în 1394 în Ţara Românească şi în 1 432 în :Moldova.
ln documentele slavo-române apare sub înfăţişările spataro, spatar, foarte
rar spatbrb, sp1r.tar, şi de două ori sub forma meeonofa = gladifer, în anii
1 431 şi 1 496, în Ţara Românească. Spătarul purta spada domnului, iar mai
6 6 DOC. COST. , I I , :! 3 1 , p . i88, 10 prfoilii „neguţători",
anul 1 4 3 4 ; II, 14, p . - U , 20,
privi/ie, anul 1 4 3 9 ; II, 2 6 , p. 80, 18, anul 1 4 4 1 ; II, 30, p . 88, 2 , anul H 4 2 ; I I, 60,
p . 2 1 8 , 1 9 , priviliu, anul 1 4 4 5 ; I I , 93, p . 3 6 2 privi/ia, anul 1 44 8 ; li, 1 50, p. 561 , 1 2
S'bsvoi1ni priviliam i „cu privilegiile lor" ; DOC. BOGD., I , 1 4 2 , p . 258 privi/ie, anul 1 4 81 ;
I , 1 8 i , :1 -'t 'i privi/ie . . . ot lmpd „privilegiu de cumpărătură", anul 1 4 88 ; G. G tt r n l N E s c u .
Glosar s[a C 'o - român , Iaşi, 1 9 1 1 , p . 4 7 ; G . I v Ă N E s c u , SCL, V I I I , 1 9 5 / , p . 5 1 6-51 7 .
66 M 1 K L o s1 c H , LPS, p . 8 4 2 ; DOC. BOG D. Ţ.R., 1 1 8, p . 1 46 , anul 1 4 7 8 ; 134
p . 1 6 5 , anul 1 4 8 1 ; 1 54 , p . 1 8 7 , an ul 1 4 8 2 .
u 7 Cro n . slavo-rom . , 7 , 1 4 ; 9 , 1 5 ; 1 3 , 1 7 ; M u R "I U , Elem. , p . 50 ; J I R E C E K , Bulg.,
p. 383.
�EOHG.
.·
SP H R A l'\ TZ . , I I , 8, p . 1 -'t 6 , 1 1 aKouq>tav 0eaaaA.ovtKaiav µeti xpuaoKo!CKivotJ

Kaatiou evc5ec5uµtvnv ; T n 1 A N D A P H Y L L I D I S , p. 1 3 4 ; Ţ o N EV , Bălg. i rum., p. 8 4 ; J. K A
L I TZ U N A R I S , Mittel - und neugriechische Erklărungen bei Eustathios. Miueilungen des
Seminars fur orien talische Sprachen, Berlin, 1 9 1 9, în secolul al X i i -lea Kouq>ta „căciuliţă",
· ·
la Eustathios ; R o s E T T I , I LR, I I I , p. 92 ; A N D R J O T I S , p. 2 3 2 .
..!!..J) O C. BOGD. Ţ.R., 5 4 , p . 78 siromaşi, între anii 1 4 38-1 4 4 4 ; DOC. PA N., 1 1 4 ,
p . 2 7 2 , 2 5 siro m a h , a nul 1 4 ? 0 ; DOC. BGGD. T.R., 2 2 9 , p. 2 8 3 siro mak, anul 1 4 8 1 ; DO(.
PA N. SI B . , 8, p . 1 6, 93 siro m a h i, anii 1 496-1507 ; C. C. GI U RE S C U , Despre „sirac;„ şi
„siromah" în documentelP sla�·e m u n tene, R I , X I I I , 1 9 2 7 , p . 23-43 ; PA N A I TE S C U , O bş tea ,
p. 47.
DEZVOLTAREA FEUDALISMULUI ROMANESC ŞI CADEREA IMPARAŢIEI BIZANTINE 159
tîrziu comanda cavaleria în timp de război. Istoricul C. Jirecek spune că

instituţia spătarului la sîrbi şi români aminteşte mai degrabă de dregăto
riile de curte ale longobarzilor şi francilor decît de ierarhia curţii impe
riale din Constantinopol. In Bizanţ purtătorii de sabie (crna0aptoi ) şi
fruntaşii graj durilor imperiale (npcowcrtpaîCopE�) , distinşi cu bici de aur,
erau oameni nobili. Cercetătorul C. C. Giurescu emite ipoteza că termenul
spătar s-a format pe terenul limbii româneşti, ca un derivat de la spată (din
latinul spatha) , ceea ce pare puţin probabil . Mai degrabă avem a face cu o
dezvoltare bizantină lentă, trecută pe la slavii sudici şi aj unsă la noi împreună
cu celelalte instituţii încă de la începutul organizaţiei noastre de stat. Miron
Costin mai păstra încă ecoul credinţei îndepărtate că dregătoria de spătar
„e luată de la împăraţii bizantini", iar I. Bogdan scria că cuvîntul spatâ,
cu sens de „sabie", n-a fost popular la noi şi deci n-a putut crea derivatul
spătar. Termenul a lăsat urme în toponimie : Spătari ( l aşi), Spătaru ( Piteşti,
Ploeşti), Spătăreasa ( Ploeşti) , Spătărei ( Bucureşti) şi Spătăreşti (Suceava) 70 •
l:tOlXEiov „elementum" a trecut ca termen savant în textele vechi
slave, bulgare şi sîrbeşti (stihija ) . Alături de el s-a dezvoltat prin slavi sensul
popular „vampir, stafie, demon atmosferic, stihie" , la mai toate popoarele
balcanice : crt0tXEt6 în neogreacă, stihija în bulgară şi sîrbocroată, stihi,
articulat stihija, în albaneză, stihie şi stihi6 „stafie, şarpe de casă, zmeu ,
balaur" în aromână, stihie „demon atmosferic" în română 71•
Termenul stratornic vine din crtpatcop + sufixul -nic şi a t recut prin
filieră bulgară. ln documentele slavo-române îl întîlnim sub formele statornik,-
stratornikb, plural statorniţi, din anul 1451 înainte 72•
Numele propriu TpîavtaqmÂ.Â.o� apare în documentele de la Atos în
anul 1080. Expresia tpiavtacpuÂ.Â.ov sau tpavtacpuÂ.Â.ov „trandafir" era cu
noscută în veacurile X I - X I I I , iar în secolul al XIV-iea se întîlneşte în izvoa
rele sirbeşti sub forma triandafilo. lntr-un document slavo-român din anul
1441 e atestat numele propriu Trandafil. 1n bulgară şi aromână termenul
sună trandafil şi a fost împrumutat direct din greacă, pe cînd în română
a trecut prin filieră bulgară şi (sub influenţa lui fir) a dat trandafir. La noi
cuvîntul e fără îndoială anterior epocii fanariote 73•
·opi!;co, aorist ropicra, „hotărăsc, poruncesc" s-a reflectat într-un izvor
sîrbesc din anul 1457 şi în documentele slavo-române din Ţara Românească
7 ° CIL, I I I , 8759 Catulus spatario suo posit, Salonae, Dalmaţia ; M A U R I C . , 1, 9 ;

C o N s T . P o RP H Y R . , Cerem. , 67, 20 cma0apE:ia „soţia spătarului" ; J I R E C E K , Gesell. , I ,
p . 1 5 ; C . C . G I U R E s c u , Contrib. , p . 28, 39, 1 25 , 1 26, 1 32 , Ist. rom . , I I , p . 384-385, p . 385,
„în cazul cînd am avea de a face cu un împrumut de Ia Bizanţ, atunci trebuie să ad
mitem o filieră sud-slavă" ; M. L A s C A R i s , BS, I, 1 929, p. 223 ; Z I L L I A c u s , p. 236 ; lnd. Loc . ,
p. 4 7 2 ; I O R D A N , Topon., p . 2 1 2 .
71 M I K L O S I C H , LPS, p. 284 ; M u R N U , Elem . , p . 53 ; A . G R A U R , BL, I V , 1 936, p . 1 1 7 ;
G E A G E A , p . 206 ; P. S K o K , ZA, I , 1 95 1 , p . 1 8-24 ; A N D R I O T I S , p . 240; P A P A H A G I , Dicţ. , p . 375.

72 DOC. PAN. , 85, p . 2 1 4 , 3 2 ; 9 1 , p . 228, 4 ; I O R G A , Geschichte, I, p . 253 ; C . C . G 1 u -
R E s c u , Contrib., p. 1 56, 1 60, Ist. rom . , II, p . 387-388. .

73 EEB, I I I, 1 926, p. 1 2 1 , 1 8 tttpm� oucri 7tpOaO'tE i o 1 � „ . toU „ . Tp'iatall>UAÂ.O\J,
Atos, anul 1 080, B GV, X, 1 9 1 3 , p. 22, versul : m s tpavrci11>ul...A ov ; DOC. PA N. , 7 8 ,
p . 199, 24, Trandafil, anul 1 4 4 1 ; MI K L O S I C H , LPS, p . 1 001 ; P. S K o K , „Slavia", I V , 1 925�
.,.---1 926, p. 346 cuvîntul trandafir „n'est pas en tre en roumain par l'intermi:'diaire bulgare
a cause du rhotacisme, mais directement du grec tpavtci1pu/.. ).ov" ; CA P I D A N , Me({lf'n . ,
I I I , p. 300 ; G E A G E A . p. 21 1 ; VA S M E R , Serbokr. , p. 1 43.
J 60 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XV
dintre anii 1 43 1 - 1 462. În b ulgară avem orisvam, urisvam „ a predestina",

orisvane „predestinare" , orisniţa „soartă" ; în aromână ursescu „ stăpînesc,
poruncesc, hotărăsc", ursire, w:sită „ p ? r uncă", ursit „ � enit" ; în româ � ă
.
ursi ursit ' ursită, ursitoare, _
ursitor, ursiciune (la Dosoftei) . Prm. urmare, m
g
bul ară si aromână sensul e mai aproape de cel grecesc şi mai puţin dezvoltat,
pe cînd În română el apare mai evoluat. Aici a pătruns prin mijlocire slavă 74.
Bizantinul mipo1Ko� însemna la propriu „ vecin", iar prin extensiune
serb" ' adică cel venit din vecini să se aseze ca supus pe mosia proprietarului.
s i avii au tradus acest termen prin sused , iar noi am zis, d � pă slavi, vecin 75•
BTtA.ciptov „bucată de catifea" e atestat la Constantin Porfirogenetul
in secolul al X-lea. Cuvîntul apare în documentele slavo-române încă din
epoca lui l\Iircea cel Bătrîn ( 1386 - 1 41 8) sub formele vilar, vilara şi era uzual
în terminologia comercială a vremii 76•
Din uestis „haină" avem în latină uestiarum „garderobă, cameră p entru
haine·' şi iiesriârius „păstrătorul hainelor". Ultimele au supravieţuit în bizan
tină sub formele pecrn6.p1ov şi Pecrn6.pto�. În secolul al I X-lea n pcotoPecrncipto�
era u n demnitar înalt care aproviziona curtea cu veşminte, stofe şi blănuri.
El avea în păstrare şi tezaurul public, deţinînd un rol corespunzător cu acela
al ministrului de finanţe. Termenul a trecut de timpuri u la b ulgari şi sîrbi,
unde îl întîlnim încă din secolul al X i i i -lea sub formele vistiaro, vistiarnikb
�au protovistiaro. I n Ţara Românească cuvîntul vistiar'b e atestat între anii
1 386 - 1392. ln 1392 întîlnim un protovistiar'b. 1n Moldova termenul apare
sub forma vistiarnikb din anul 1 400 înainte. La noi cuvîntul a pătruns
prob abil prin mijlocire bulgară 77•
Patria zahărului e India. Prima ştire în E uropa d atează din anul 327
î.e.n. ln secolele I I I -VI a fost inventată metoda fabricării zahărului consis
tent, care s-a răspîndit în secolul al V i i -lea prin arabi, iar în secolul al X i-lea
prin cruciaţ i. ln Balcani a pătruns în veacul al X i i-lea şi s-a generalizat
abia în secol ul al XVI-lea. Cuvîntul vine din Orient si era c unoscut de romani
(saccharon) şi bizantini (to cr6.KKap1, anul 363 ; to �axap , anul 8 1 7 ) .
E l apare in bulgară (zahar) , în vechea sîrbă (sahar'b, anul 1350), în albaneză
(zahar), aromână ( :ahare ) şi română (zahăr) . În toponimia din Moldova
74 DOC. BOGD. Ţ.R., 29, p. 49 orisuet gospodstvo mi „porunceşte domnia mea",
po orizm u „ dup ă poruncă", anii 1 43 1-1433 ; 74, p. 96 orisal gospodstCJo mi „a poruncit
domnia mea", anii 1 456-1462 ; J I R E CE K, Bulg., p. 103 ; MATOV, p. 2 5 ; T. CAP I D A N ,
D R , V I I 1 931-1 933, p . 321 ; G E A G E A , p. 2 1 7 ; D A M I A N P . B o G D A N , Diplomatica slaPo·
română din secolele XI V şi XV, Bucureşti, 1 938, p. 2 1 -2 2 ; VAS M E R, Serbokr., p. 1 46.
75 C . G t u R E s c u , Despre rumâni, Bucureşti, 1 91 6, p . 5 5 ; J I RE CE K , Gesell„ I , 7 0 ;
SA KAzov, 89 ; „ U nter mipotKoi; verstand man den incola qui aliqua regione domicilium
suum contulit, ohne dem Boden durch seine origo anzugehoren" ; G. I. B R Ă T I A N U , Et udes
by;;antines d'histoire economique et sociale, Bucureşti, 1 938, p . 2 4 8 ; PA N A I TE S C U , Mircea,
p. 7 4 , in terpret„ p. 53, Obştea, p. 5 7 ;
76 C o !'i s T . P o R P H Y R „ Cerem„ I , 607 l3r1A.apiou tv6i; ; DOC. TOC., 3, p . 5 , 6, anii
1 38 6-1 4 1 8 ; DOC. BOGD. Ţ.R„ 1, p. 3, vilan., anul 1 4 1 3 ; 5 , p. 1 1 , anul 1 42 1 ; 49, p. 7 2 ,
anul 1 4 3 7 .
7 7 DOC. PAN„ 1 2 , p. 6 4 , 2 2 Pistian„ anii 1 386-1 3 9 2 ; 1 0 , p. 5 6 , 1-7 protovistian,,
anul 1392 ; 3 1 , p. 106, 5 vistian, i logofet anul 1 4 1 5 ; DOC. BOGD. Ţ.R., 83, p. 1 0 8 CJis
tiar, anul 1 4 7 0 ; DOC. COST„ I, 1 3 , p. 4 1 , 1 7 vistiarnika, anul 1 400 ; I I , 1 7 3, p. 625,
6 CJistiarnikb, anul 1 404 ; J IRE CE K, Bulg„ p. 386, Serb„ I I , p . 1 0 , Gesell„ I , p. 15, II, p. 66,
IV, p . 2 7 ; G I U R E s c u , Contrib„ p. 27, 39, 1 10 , 1 1 3, 1 1 4, Ist. rom„ I I , p. 3 8 3 - 384 ;
M . L A S C A R I S , BS, I , 1 92 9 , p . 2 2 3-225 ; VAS M E R, Serbokr., p. 1 26 , H 8.
DEZVOJ.,TAREA fEUDALbM U L U I ROMAINESC ŞI CADER.EA tMPARjlŢIEI BIZANTINE 161
e atestat încă din veacul al XV-lea (Zahareşti). Numele ne arată că în B al cani

zahărul s-a răspîndit pe trei arii : una în vest, prin italieni, la croaţi şi sloveni
(cuker) ; alta în răsărit, prin turci (seter) şi, în sfîrşit, una la mij loc, prin
bizantini (l;cixap ) , la bulgari, sîrbi şi români. In aria din urmă a pătruns în
veacurile X I I I-XIV dinspre Cipru, Creta şi Pelopones, peste Salonic, prin
neguţători greci. In felul acesta, istoria cuvîntului aruncă oarecare lumină
asupra economiei şi curentelor comerciale ale vremii 78•
Zcj>Stov „ semn al zodiacului" se întîlneşte l a Aristotel şi în textele lati
neşti medievale sub forma zodium, plural zodia. Cuvîntul a trecut în bulgară
(zodija), rusă (zodii), sîrbocroată (zodio ) şi română (zodie) prin cărţile
populare, dar e greu să precizăm in ce epocă 7 9•
Vechiul grecesc t;coypciq>o� „pictor, zugrav" a avut în epoca bizantină
şi fonetismul t;ouypciq>o� şi a lăsat urme în vechea slavă (zugrafb ), în bulgară
(zografb), albaneză (zograf) şi română (zugra", zugră"eală, zugră"i, zu
gră"ire, zugră"it, zugră"itură). In documentele slavo-române îl întîlnim
în anii 1415, 1 425 şi 1 443 în Moldova so .
Din cercetarea documentelor slavo-române rezultă ca m veacul al

XV-iea au circulat în ţinuturile noastre 55 de elenisme, care pot fi rînduite
în următoarele categorii :
1 . relaţii sociale : engarie, pri"ilie, siromah, vicin (calc după 1tcipot
KO�) ; l
2 . organizarea statului : apocrisar, chelar, comis, comornic, despot (des
pină ) , diac, ducă, grămatic, logofăt, pitar, spătar, stratornic, vistiernic, pro
tovistiar ;
3. artă militară, război : căpitan, hînsar, schiptru ;
4. navigaţie : catarg ;
5. horticultură : trandafir ;
6. arhitectură : cămară, maistor, pirg, zugraf ;
7. măsuri, greutăţi, monede : ac;pru, cîntar, dinar, haraghie, mertic,
perper ;
78 PLIN., Hist. Nat., X I I , 32 saccharon ; T H E O P R A N . , 494, 1 5 to 'axapt, anul 817 ;

G E ORG. C E D R E N . , I , p. 732, 1 3 CJ1ixap ; M I KLOSICH, LPS, p. 823 sahar„ ; SoPROCLES, p. 977
t o crlitexap, ante 95 ; t o CJ1itexapt, ante 363 ; ft cratexaptc;, anul 950 ; t o crtitexapov, anul 60 ;
WEISE, p. 509 ; H E Y D , I I , p . 680-693 ; E. O. VON LIP P M A N N , Geschichte des Zuckers seit
den ăltesten Zeiten bis zum Beginn der Rubenzucker-Fabrikation. Ein Beitrag zur Kultur
geschichte, 2. Aufl., Berlin, 1929 ; K. D I E TERICH, BZ, X X X I , 1931, p. 349-350 ; M L A D E
N OV, Recnik, p. 1 87 ; VAS M E R , Serbokr., p. 148 ; DOC. MOLD„ I, 83 ; Ind. Loc„ p. 554-555 ;
AL . GRAUR, Etimologii romdneşti, Bucureşti, 1 963, p. 1 60-1 61 ; PAPAHAGI, DJ:.!.· • p . H 3 2 .
7 8 ASS Nov. I I I 483, 3 2 , zodia 11ol11i ; 4 8 7 , zodia vitae ; M u R N U, Elem., p. 60 ; VA�
M E R, Serbokr., p . 1 49.
8 0 DOC. COST. , I , 41, p. 121, 9 Nikita i Dobre zografi, anul 1415 ; I , 56, p. 1 68,
8 Stefan Zugra(f), anul 1 425 ; II, 43, p. 144 Ştefana Zugrafa, genitiv, anul 1 443 ; M E Y E R ,
EWAS, p . 486 ; KATZ I D A Kis, p. 402 'ouypacpoc; 'Cr>ypciq>oc; ; M u a N u , Elem., p. 60-61 ;
=
VAs M E R , Staroslav„ p. 234 ; J 1 R E CE 1t, Gesell„ p. 7 zografirati, MLA D E N ov, _ Reenik,

p. 194.
8. activitate comercială, mărfuri : b uzunar, cumerc, hazdee, olo"ir,

plapomă, porfiră, scufie, "ilar, zahăr ;
9. cancelarie, scris : catastih, hriso" ;
10. legături cu Patriarhia : Moldo"lahia, Ungro"lahia ;
1 1 . diverse : cupă, heretisi (heretism) , horă, măcar, măguli, p itic, scandal,
stihie, ursi, zodie.
Cuvîntul b uzunar e un împrumut direct. Numele b umbacului ne-a
venit dinspre I talia şi Serbia, p e calea relaţiilor comerciale ale Principatelor
româneşti cu Braşovul şi Sibiul. Cultura bizantină trecea dintr-o ţară în aJta,
dar îşi păstra unitatea pe o întindere considerabilă. Noi am preluat-o pe cale
directă sau prin mijlocirea slavilor de miazăzi şi am fost creatori în multe
p rivinţe.
INFLUENT A GRECEASCĂ
ÎN DIALECTUL AROMÂN
„Nu poate fi îndoială că, cu cucerirea
bulgarilor, şi românii cei preste D u-.
năre cu împărăţia lor fură supuşi
împăratului de la Ţarigrad. . . Românii
aceştia, avînd multe cetăţi cu firea
locurilor foarte întărite şi multe strîm
turi, niciodată nu le-au păsat de greci".
PETRU MAIOR
1812
Spre deosebire de românii de l a nord de Dunăre, aroman11 a u trăit

toată vremea în împărăţia bizantină şi au văzut de aproape armatele acesteia
luptînd uneori ca oşteni în rîndurile ei ; apoi au străbătut în lung şi în lat
ca neguţători şi cărăvănari, drumurile Peninsulei Balcanice şi au avut pu
tinţa să se familiarizeze cu viaţa de toate zilele din provincia bizantină.
Populaţia romanizată de la sud de Dunăre era cunoscută de bizantini
sub numele de vlahi (BÂ.axo1) : acest nume venea prin slavi şi germani de
la celti. ln veacul întîi înaintea erei noastre existau în Galia două triburi
numit� Volcae : Volcae Tectosages, în centrul şi răsăritul Galiei şi mai departe
spre răsărit, răsfiraţi printre germani, pînă către podişul Boemiei ; şi Vol
cae Are comici, la sud, spre munţii P irinei. Numele lor apare la C. Iulius Caesar,
Titus Livius şi cunoscutul geograf grec Strabo 1 •
I n limbile celtice nominativul acestui nume etnic suna probabil Volco-(s),
iar în germana primitivă a trecut sub forma * walxa-, fiind atestat în limbile
germanice sub înfăţişările următoare : vechi german de sus walh, walah, wal(a)
hisc „roman, celt, străin" , anglo-saxon wealh, wielise „celt, străin", englez
medieval walsh „străin" , mediu german de sus Walch, Walhe „om de neam
romanic, italian sau francez", adjectiv walchisch sau wălhisch. Prin urmare
vechii germani au înţeles prin cuvîntul • walxa- mai întîi pe celţii romanizaţi
stabiliţi pe teritoriul lor, apoi pe galii romanizaţi în genere şi în sfîrşit pe toţi
vecinii romanizaţi din apropiere 2•
Din germana primitivă cuvîntul a pătruns de timpuriu în slava comună,
fiind atestat în paleoslavă (vlahb), sîrbă (vloska, loska „Walschland" ), polonă
(Wloch „italian", Wlochy „ I talia", woloch „român"), ruteană ("oloch), rusă
("ol6h), cehă ("lah), neoslovenă (lah „italian" ) , sîrbocroată ( "lăh) şi bul
gară ( "lah, "lahinija, "lahinka, "lasce ) ln domeniul slav se observă două
.
arii : "la- în sud şi "lo-, "ol- în nord şi nord -vest. Ele sînt rezultatul evoluţiei
fonetice interne la slavi, pe cînd în slava comună exista probabil o formă
unică. Numele arată că slavii au ajuns pretutindeni în contact cu populaţia
1 C. l u L I I CAESA R I S Bell. Gall., VI, 2'1, 1-3 ; VII, 7, '1 praesidia in Rutenis prouin
cialibus, Volcis Arecomicis Tolosatibus circumque Narbonem ; VII, 6'1,6 Rutenos Cadurcosq ue
. ad fines Volcarum Arecomicorum depopulandos mittit ; Bell. ciu., I , 35, '1 alter a gros Volcarum
· Arecomicorum publice iis concesserit ; L1vr ns, X XI , 26, 6 Hannibal. . . in Volcarum peruel}.erat
agrum; S TR A B o , IV, 1 , 1 2 OU6).Kat 'Ap11Koµimcot ; IV, 1 , 1 2-1 3 Ouohat TeKt6craY,ec; .
· 2 F. J E LLI N E K , Mittelhochdeutsches Worterbuch, Heidelberg, 1 9 1 1 , sub walachisch ;
KLUG E-MI T Z K A , p. 837 şi 853 ; M . G Y 6 N I, ESR, I I , 1 9'19, p . 68-69. . . .
'· \•
1 64 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMANE PlNA lN SEC. XV
romanizată înainte de veacul al V I I -iea, cînd începe diferenţierea dialectală

in sinul slavei comune. Din slava comună cuvîntul a trecut în greaca bizantină
unde şi-a restrîns înţelesul la acela de „român, reprezentant al populaţiei
romanizate din ţinuturile dunărene". Vlahb din p aleoslavă a dus la forma
olah „român" din maghiară, iar pluralul "las de origine sîrbocroată a d at
in maghiară oldsz „italian". Grecii şi ungurii au luat de l a slavi nu numai
numele etnic al românilor, ci şi p e acela al nemţilor : Neµtt�ot, într-un hrisov
al impăratului Alexios I Comnenos ( 1081 - 1 1 18) către mănăstirea din Pat
mos şi în opera lui Ioannes Zonaras (circa 1 1 18) ; în maghiară, nemet „neamţ,
nemtesc" 3• •
' Vlahii sînt pomeniţi în i zvoarele bizantine mai întîi c u prilejul unor
întimplări din anul 976, în cronica lui Ioannes Scylitzes {'lroavvl)<; :EKuÂ.it�T)<;).
Acesta a fost înalt demnitar la curtea împărăţiei şi a trăit în a doua j umătate
a secolului al X i -lea. Cronica sa cuprinde evenimente dintre anii 81 1 - 1079
şi continuă pe Theophanes Confessor. E a a aj uns pînă la noi în mod indir.e ct,
prin mijlocirea lui Georgios Cedrenus ( rE rop yto <; Keopl)v6<;), un compilator
aproape necunoscut, probabil călugăr, de la sfîrşitul secolului al X i -lea sau
începutul veacului următor. Cedrenus a alcătuit o cronică universală d e la
facerea lumii pînă la anul 1 057, iar pentru anii 81 1 - 1057 a copiat c u omi
siuni neînsemnate pe Ioannes Scylitzes 4• Sub anul 976 el povesteşte sfîrşitul
tragic al lui D avid, fiul comitelui Nicola din Bulgaria apuseană, care a fost
ucis intre Castoria şi Prespa, la locul numit Stej arii-Frumoşi, de către nişte
vlahi călători 5• Toponimicul Stej arii-Frumoşi (KaÂ.at opu<;) .a fost localizat
de W. Tomaschek la Kladoruby spre nord d e Vlachoklisura, iar de către
M. Gy6ni la Biklista ( Bechlista). Termenul 6oitat „călători" capătă un
sens mai precis, d acă e pus în legătură cu kjelator din documentele sîrbeşti
din veacurile X I I-XIV, care vorbesc de o p ătură socială a vlahilor din Serbia.
Existau două straturi sociale de vlahi : una mai înaltă şi mai emancipată,
compusă din luptători ( "ojnik ) , scutiţi d e obligaţia de a p resta o muncă,
dar avînd d atoria să supravegheze p e p ăstori ; şi alta mai u milă, alcătuită
din ciobani, numiţi (kjelator ) , care făceau în acelaşi timp şi cărăuşie pentru
mănăstiri sau cnezi. Termenul kjelator era de origine latină, şi deriva din
latinul callis „cale, drum" . Vlahii pomeniţi intre Castoria şi Prespa erau
„cărăuşi, chervangii" şi făceau transporturi cu ajutorul animalelor. Locul
lor de baştină nu poate fi fixat cu precizie, dar se afla probabil destul de
aproape de cele două localităţi amintite mai sus.
l n anul 980 vlahii erau aşezaţi în număr mare în Tesalia şi în Pind :
ei formau o unitate politică distinctă în cadrul imperiului bizantin şi aveau
un conducător deosebit (ăp;:rov). „ Domnia peste vlahii din Elada" (fi ap;:�
tc;>v BÂ.a;:rov ·EÂ.Â.aoo<;) fusese dăruită de către împărat, după cum rezultă
• 3 M I K L O S I C H , LPS, p. 68 ; M u R N U , Ist. rom., p. 25-26 ; L. TA M Ă s, AECO, II 1 936,

p. 46-83 ; M L A D E N ov, Recnik, p . 7 1 ; M . G v 6 N 1 , S R, II, 1 949, p . 69-7 0 .
' K R U M B A C H E R, p. 365-369 ; M o R A VCSI K, Byzant., I , p. 2 7 3-275, 3 3 5�340. ·
. � l o A N N E s S c Y L I TZ E s, la G E O R G . C E D R E N . , I I , p. 4 3 5 , 1 3-1 5 .1.afUo µ� &08Uc;

c17t&Piro avatp&9dc;, µ&o-ou Kacrwp(cxc; 1cal Ilp&cmac; Kal tiXc; �&yoµ&vac; KcxAiXc; 8p0c; 7tapa tLV<llY
,
:IU.ăxrov 68tt<7>v, To M A S CH E K, Hiimus-Halbinsel, p. 401 ; M u R N U Ist. rom., p. 9-14 ; V.
B6G R E A , B ISEO, V I I , 1 920, p. 50 ; l o RG A , Ist. rom., 1 1 1 , p. 8 ; G v 6 N 1, Skylitzes et les Vla
ques, R HC, XXV, 1 94 7 , p . 1 1 5-1 69 ; D R A G O M I R , p . 1 1 1.
INFLUENŢA GRECEASCA 1N DIALECTUL AROMAN 1 65
din următorul pasaj luat din Cuvînt de sfat către împărat (A6yoc;; vou0tttKo<;;
1tpo<;; �acn/...ta) , anexat la opera lui Cecaumenus 6 : „ După multe osteneli
in slujba Romaniei (împărăţia bizantină) bunicul meu Niculiţă a ajuns con
ducător al Eladei ca răsplată din p artea stăpînirii pentru credinţa sa. Această
dregătorie precum şi cinstea de domestic al execubiţilor o dobîndise el fără
drept de moştenire pe temeiul unui hrisov. D ar veni unul Petru, fiu de frate
al împăratului Franţei ( Germaniei), la răposatul împărat chir Vasile, în
=
al patrulea an al împărăţiei sale, şi i-a dat titlul de spătar, făcîndu-1 domestic

al excubiţilor Eladei. Şi a scris împăratul către bunicul meu : Cunoscut îţi
fac ţie, Vestiere, că a venit în slujba împărăţiei unul Petru, nepotul bun al
împăratului germanilor, şi după cum zice, s-a legat să fie şi să moară ca slu
j itor împărăţiei mele. l mpărăţia mea primindu-i j urămintul de credinţă
i-am dat titlul de spătar, şi fiindcă e străin de legea noastră, n-am găsit cu
cale să-l facem strateg, ca să nu înjosim pe romei ( 'Proµaio1) , ci l -am numit
domestic al excubiţilor de .sub porunca ta. Dar ştiind împărăţia mea că această
slujbă ai primit-o prin hrisov de la răsposatul meu tată, în locul cinstei de
domestic al execubiţilor îţi dăruesc domnia peste vlahii din Elada" 7 •
După înfrîngerea statului bulgar de către împăratul Vasile al I I -lea
Bulgaroctonul vlahii răsfiraţi în cuprinsul său au fost puşi sub oblăduirea
arhiepiscopului de Ohrida. Un hrisov împărătesc din anul 1019 glăsuia între
altele : „Şi cite alte cetăţi au rămas în afara stăpînirii domniei mele pe toate
acestea să le aibă acelaşi preasfinţit arhiepiscop şi să ia îndrumarea canonică
a vlahilor din toată Bulgaria şi a turcilor de pe Vardar, cîţi se află înăuntrul
graniţelor bulgăreşti" 8 • Rezultă că vlahii nu formau aşezări compacte, ci
trăiau împrăştiaţi pe întinderi mari în mijlocul slavilor, aflîndu-se în minori
tate faţă de aceştia. Mai tirziu au fost alăturaţi la vlahii din afara graniţelor
statului bulgar şi între anii 1087 - 1 183 au primit un episcop propriu la Vranj e
(BptaVCrtTtt;; ) 9•
ln armata bizantină trimisă în Italia de sud de către împăratul Vasile
al I I -lea în anul 1025 se aflau inrolaţi şi vlahi din Peninsula B alcanică, ală
turi de bulgari, macedoneni şi mercenari varegi, normanzi, turci şi unguri 1 0 •
Informaţii preţioase despre vlahi găsim în opera lui Cecaumenus, in
titulată I:tpatTtYtK6v, scrisă pe la anul 1071 şi păstrată într-un manuscris
din Biblioteca Muzeului de istorie din Moscova n . Autorul dă amănuntf'
8 Autorul pare a fi tot Cecaumenus, care a scris în jurul anului 1 0 7 1 .

7 C E C A U M . , p. 95 : . . . O:Vti tci>v €!;Kouj3itcov ScopEitat 001 tt'iv O:pxt'iv -rii'.>v BMxcov
'EA.A.liSoi;. M u R N U , Ist. rom., p. 1 5-16. Domesticul era şeful unui corp de trupe regulate
ale provinciei, iar execubiţii formau trupe de gardă pe lingă împărat sau strategi. Chir
Vasile era fără îndoială împăratul Vasile I I Bulgaroctonul (976-1 025) .
8 H . G E L Z E R , BZ, I I 1 893, p. 46, 9-1 3 ; E. G o L U B I N S K IJ , Kpam1euu 011epK& Hcmopuu
npasoc.nas11HcKux 11ep1eseu, Moscova, 1 8 7 1 , p . 263 ; I . I V A N OV, liMzapcKu c mapuHu u3 Ma1ee
CJ0Hu11, ed. 2, Sofia 1 931, p. 560-561 .
9 M. G v 6 N 1 , L'Eveche vlaque de l'archiveche b ulgare d'Achris aux Xl-eme - XIV-emP
siecles, ESR, I , 1 948, p. t t. 8-1 59, p. 224-233.
10
A nalele de la Bari, editate de G. P E RTZ, în Monumenta Germaniae Historica,
Scriptores rerum Langobardicarum et ltalicarum, v oi. V, H annover, 1 844, p. 53, 34-42 ;
.
M. G v o N I , B.naxu liapu:JH:cKou Aemonucu, AAH, I , 1 951-1 952, p . 235-245.
11
Mo RAVCS I K , Byzant., I , p. 350-352 ; M. G Y 6 N 1, L'reuvre de Kekaumenos, source
de l'histoire roumaine, R HC, XXI I I , 1 945, p. 96-1 80 ; G. G. LITAV R I N , BoccmaHue 6oAzap
u uaxos s f/Jecca.nuu R 1066 2 . , VV, X I , 1 956, p. 123-1 3 4 .
J 66 INFLUENT A GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMANE PINA IN SEC. XV
privitoare la răscoal a vlahil?r din �nul . 1 066 împotriv:a s�ăy înirii bizantine,
prilej uită de o sporire _ c �ns1derab1_ � a a 1mpoz�_ telor. N1cuhţa, repre ze �tant�l
împărătesc pe lingă vlahi, ves!ea 1m:e aratu
w
w UI u!mat
_
�
w oarele : „E ţm
�
_ m f�m
_ .
multimea şi pot pune capat rascoale1, daca ma vei asculta ş1 vei r1d1ca
pro�lamaţiile si sporurile de impozite pe care le-ai pus asupra lor". Apoi
autorul contin� ă : „Căci sporise impozitele asupra lor cu multe nomismata" 12 •
Vlahii aveau ca aliaţi p e greci şi p e bulgari. Şeful lor (ăpxrov) era un celnic
(np6Kpttoi;), titlu care marchează o diferenţă socială în sinul celor răsculaţi 13 •
Ei locuiau pe valea rîului Pleres : „Acest Pleres are o cîmpie mare d e o p arte
şi de alta şi curge pe la mijloc, printre vlahi, despărţindu-i în două, ici şi din
colo" 14• IlA.E:pTJi; (pronunţat Pliris) trecea pe la nord de Pharsala şi a fost
id entificat de către M. Gy6ni 1 5 cu actualul Bliuri ( MnÂ.i::o upTJi;), care izvorăşte
din Pind şi se varsă în Salambrias (anticul Peneios), aflîndu-se în apropiere
de localităţile Larissa şi Trikala, pomenite de Cecaumenus : deci vlahii erau
aşezaţi pe versantul răsăritean al Pindului, în Tesalia, la intersecţia dintre
munte şi cîmpie. Ei îşi trimiteau turmele atît spre vest, în Pind, cit şi în
munţii de la miazănoapte, pînă în Bulgaria, după cum rezultă din textul
lui Cecaumenus. Reprezentantul local al împăratului, anume N iculiţă, încerca
să-i abată de la răscoală, spunîndu-le : „ Unde sînt acum turmele şi soţiile
voastre ? I ar ei răspundeau : în munţii B ulgariei ( deoarece aşa li-i obiceiul,
că din luna aprilie pînă în luna septembrie îşi ţin turmele şi familiile pe munţi
înalţi şi în locuri răcoroase). Şi oare, zicea el, nu vi le vor răpi cei de acolo,
care, cum e lucru firesc, se află de partea împăratului ? I ar vlahii, auzind
aceasta, începură să se înduplece de cuvintele lui . . . " 16• Traiul în munţi şi bel
şugul de animale dădeau vlahilor o anumită independenţă şi îndrăzneală
faţă de stăpînirea bizantină. Situaţia aceasta s-a reflectat în opera lui Ce
caumenus într-un pasaj celebru, din care p utem înţelege neîncrederea şi amă
răciunea celor de la centru : „Vă sfătuiesc şi pe voi şi pe copiii voştri. Neamul
vlahilor e necredincios. . . De aceea vă povăţuiesc să nu vă încredeţi într
înşii niciodată. Şi dacă se va întîmpla cîndva să fie iar răscoală şi vor zice
cu făţ.ărnicie că vă arată dragoste şi credinţă sau se vor j ura pe D umnezeu
că o vor păzi, să nu-i credeţi ; căci e m ai bine să nu vă dea nici un jurămînt,
şi nici voi să le daţi lor, ci să-i ţineţi de răi. O nu, să nu-i credeţi cîtuşi de p uţin,
ci să vă prefaceţi şi voi că le sînteţi prieteni. Şi dacă se mai iveşte cîndva o
răscoală în Bulgaria, cum s-a mai spus, iar ei vă mărturisesc sau vă j ură
prietenie, să nu-i credeţi I D acă îşi vor aşeza familiile în vreo cetate a Romaniei,
să şi le aşeze ; ele să şadă înlăuntrul zidurilor, iar ei afară. De vor vrea să
vie la familiile lor, să intre numai cite doi sau trei ; şi după ce vor ieşi aceştia
să intre alţii. Apoi să fiţi cu mare b ăgare de seamă la ziduri şi la porţi. D acă
veţi face aşa, veţi fi la adăpost ; iar de veţi lăsa să intre mulţi la familiile
lor, cetatea va fi trădată şi veţi fi muşcaţi ca de vipere ; şi atunci veţi fi cu
luare aminte la sfaturile mele. I ar dacă veţi păzi aceste poveţe, şi pe ei îi
12 C E C A U M ., 1 7 7 , p . 70, 1 1-1 4 .
13 C E C A U M ., 1 8 1 , p . 7 1 , 30-3 1 .
14 CE C A U M . , 1 7 7 , p . 7 0 , 2-4.
16 M. G Y 6 N 1 , R H C, X X I I I , 1 945, p. 1 4 1 .
1 8 C E C A U �I . , 1 7 5, p. 68-69.
INFLUENŢA GRECEASCA IN DIALECTIJL AROMAN 1 67
veţi supune şi voi veţi trăi în linişte"17• Cecaumenus credea că vlahii erau urma
şii vechilor daci de la nord de D unăre. Cunoştinţele sale i zvorăsc fie din lectura
istoricilor antici, ca Dio Cassius şi alţii, fie din informaţii contemporane . Auto
rul desprinde în mod lămurit concluzia că o parte a populaţiei romanizate
din ţinuturile dunărene s-a mişcat spre sud şi s-a aşezat în Tesalia, Epir şi
Macedoni a : „Ei au fost înfruntaţi cu totul şi subj ugaţi de către împăratul
Traian ; regele lor D ecebalus a fost ucis, iar capul său a fost înfipt într-un
vîrf de lance în mijlocul cetăţii Roma ; căci ei sînt aşa-numiţii daci şi besi.
î nainte locuiau aproape de D unăre şi de Saos, p e care îl numim acum rîul
Sava (unde trăiesc astăzi sîrbii), în locuri greu de străbătut şi de aj uns. A vînd
încredere în ele, se prefăceau că arată dragoste şi supunere faţă de împăraţii
cei de mult ai romanilor, dar ieşeau din cetăţile lor întărite şi prădau ţinu
turile romanilor. De o.0eea aceştia s-au supărat, cum am spus, şi i - au zdrobit,
i ar ei au ieşit de acolo şi s-au împrăştiat în tot Epirul şi în Macedonia, iar
cei mai mulţi s-au aşezat în Elada" 18 •
l ntre anii 1 100- 1 104 sînt menţionate trei sute de familii vlahe p e
muntele Atos. Ele formau sate (Katoi:ivat) cu şefi proprii şi aprovizionau
mănăstirile cu produse lactate, întreţinîndu-şi turmele pe pămînturile călugă
rilor. Femeile şi fetele vlahilor se îmbrăcau ca bărbaţii, p ăzeau turmele şi
pătrundeau în chiliile monahilor pentru a le face tot felul de servicii. Prea
cucernicii din mănăstiri primeau nu numai lapte, caş şi lină, ci luau parte
împreună cu vlahii la chefuri şi ospeţe : „Vlahii păşteau turmele şi sluj eau
mănăstirilor, duceau brînză, lapte şi lînă, săvîrşeau lucruri neîngăduite în
paraclisurile mănăstirilor şi se înfăţişau, să zicem aşa, ca robii şi supuşii mo
nahilor" 19• Fu anunţată p atriarhia care întreţinu un timp corespondenţă cu
cancelaria împărătească. Aceasta îi revendica pe vlahi pentru vistieria statu
lui, pe cînd forurile bisericeşti erau bucuroase să-i păstreze p entru sine. La
urmă patriarhia fu nevoită să cedeze, iar vlahii fură strămutaţi în Pelopones 20.
Scriitoarea Anna Comnena ("'Awa Koµv11viJ) , fiica împăratului Alexios
I Comnenos, şi-a scris opera istorică, intitulată A lexiada ('AÂ.E�ta�), între
anii 1 138- 1 148 şi a înfăţişat evenimente aproape contemporane, bizuindu-se
pe informatori de la curte, pe rapoarte oficiale sau martori oculari de încre
d ere :n. Cu prilej ul povestirii unor întîmplări din anul 1082 pomeneşte un sat
vlah numit Ezeva, în părţile Larisei din Tesalia, spre vest de Ossa (Kicrcmpov)
şi foarte aproape de Andronia 22• ln anul 1091 conducătorii bizantini trebuiau
să recruteze în armată oameni noi, deoarece cei vechi se aflau răspîndiţi prin
cetăţi spre a păzi locurile mai întărite. Deci „erau înregistraţi pe regiuni oşteni
proaspeţi, unii dintre bulgari, alţii dintre cei care duceau o viaţă nomadă
(pe care limba comună îi cunoaşte sub numele de vlahi) şi cîţi veneau de
17 CECA U M ., 1 8 7 , p. 74, 4-7 5, 1 2 .

18 CECAU M., 187, p. / 4 , 1 2-23.
1 9 Haupturkunden, p . 1 63, 2 4-27 ej36crKOUV d 7tp6j3aîCl ; p. 1 64, 35 ; UsP E N S K I , Ist.
Athona, I I I , 355-259 ; T o M A S C H E K , Hămus-Halbinsel, p. 41-42 ; A. S A C E R D O T E A N U ,

Vlahii din Calcidica, în volumul ln memoria lui Vasile PârCJan, Bucureşti, 1 934, p. 30 S-31 1 .
2 0 M . G Y O N I , Les Vlaques d u Mont Athos a u debut d u Xll-e siecle, î n ESR, I , 1948,
p . 30-42.
21 K R U M B A C H E R , p. 2 7 4-27 9 ; M o RAVCS I K , Byzant . , I, p. 2 1 9-223.
22 AN N A C O M N . , V , 5 = I , 1 69 , 1 9-23.
1 68 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA L I M B I I ROMANE PINA IN SEC. XV
aiurea, din toate ţ inuturile, ca pedestraşi sau călăreţi" 23• Prin „viaţă nomadă"
autoarea înţelegea păstoritul cu inevitabilele sale p endulări între munte şi
cîmpie. ln anul 1 094 oastea bizantină se afla în apropiere de Anchialos, ceva
mai la sud de golful Burgas, cînd „în timpul nopţii sosi un oarecare Pudilos,
nobil vlah, care aduse vestea că cumanii au trecut Dunărea. La ivirea zorilor
împăratul socoti nimerit să cheme lîngă dînsul pe aleşii rudelor şi conducă
torilor săi spre a se sfătui ce-i de făcut" 24• Termenul Î::K Kpttoc; pe care Anna
Comnena îl aplică atît lui Pudilos cit şi rudelor şi comandanţilor împăratului
poate fi tradus prin „ ales, distins, şef" . Titlul răspundea l a slavi celnicatului.
Celnicul conducea un grup de 20- 200 d e familii, căuta păşunile cele m ai
p otrivite, plătea impozitele şi taxele vamale. E l dispunea de turme mai
b ogate, era j udecător în sinul „ familiei m ari" şi primea din partea membri
lor comunităţii anumite prestaţii în raport cu numărul oilor pe care le avea
fiecare 25• Vlahii lui Pudilos trăiau în p artea de răsărit a munţilor B alcani,
după cum rezultă din alt p asaj , unde ni se arată că cumanii au fost conduşi
prin strîmtori de către vlahi lingă Zygum, o localitate între Anchialos şi Stara
Zagora 26•
Theodoros Prodromos ( 0E68ropoc; Ilp68poµoc;), din pricina sărăciei sale
numit şi Ptochoprodromos, adică „Cerşitorul Prodromos", a scris cam între
anii 1 130- 1 160, în proză şi versuri, şi a desfăşurat o activitate literară
bogată 27, care „cu toate lipsurile ei, aparţine de bună seamă celor m ai remar
cabile apariţii ale literaturii bizantine" 28 • l n poemele închinate împăratului
e pomenită de cîteva ori brînza val ahă, pe care autorul o numeşte �Â.ciXtKov
sau �Â.aXtKOV w piv ori �Â.aXtKOV wpiîow 29• Poetul spune lămurit :
„Cumpără-mi de un stamenon (cnaµtvov) 30 şi brînză valahă", ceea ce în
seamnă că ea se găsea d e vînzare p e piaţa din Constantinopol. l ntr-un vers
apare o femeie valahă (ft BÂ.cixa) 31• Vlahii locuiau şi în m unţii Tesaliei :
,J ar altcineva stăpînind înălţimile Tesaliei, care acum se numeşte Vlahia
mare ( MEyciÂ.î] BÂ.axia) , era topar h peste cei de acolo" 32• Prezenţa unui şef
local, numit toparh, se explică atît prin i zolarea geografică şi greutăţile d e
transport cit ş i prin caracterul etnic deosebit a l acelei regiuni. Se înţelege
că toparhul trebuia să înţeleagă limba locului spre a putea stăpîni în mod te
meinic : el era ales de obicei dintre localnici sau se înconjura de oameni cunos
cători ai limbii şi obiceiurilor locale.
23 A N N A Cor.1 N . , VI I I , 3 = I I , 8, 6 - 1 4 ; M. · G Y 6 N 1 , Le nom BA.axm dans l'Alexi

ade d'Anne Comnene, B Z , XLIV, 1 959, p. 2'11-252.
24 A N N A Co�I N . , X , 2 = I I , 61-62.
26
M. G Y 6 N I , La premiere mention historique des Vlaques des monts Balkans, AAS H ,
I , 1 951-1952, p . 495-5 1 4 ; G. R o u I L I A R D , La dîme des bergers valaques sous A lexis Comnene
în : Melanges offerts a Nicolas Iorga, Paris, 1 933, p. 7 7 9-7 86.
28 AN N A C o �I N . , X , 3 = I I , 6 2 , 28-30.
27 K R u :r.t B AC H E R, p. 7 4 9-7 60, 804-806 ; MoRAVCS I K , Byzant. , l, p . 5 2 2-52 6 .
as K R U M D A C H E R , p. 7 50.
2 9 Poemes Prodr., I I I , 1 82, p . 5 6 13A.lixtKOV oA.iyov, Kai l..i'tpav 'TO '.)(ptcrti:A.atov
7t11ti:p1v ; I I , 30 a, p. 40 manuscrisul g : c:pi:pe Kat J3l..ax1Kov mptv ăAÂT\V a'taµevapi:av ;
IV, 52, p. 75 ay6paae Kai 131..ax1KOV CJ'taµevapi:av mpi'tatV.
a o O monedă bizantină din acea vreme.
81 Poemes Prodr., IV, 2 59-260, p . 83.
82 N
i c . C tt o N . , Urbs capta, 1 5, p. 481 , 14-1 5.
INFLUENŢA GRECEASCA IN DI ALECTUL AROMAN 169
l ntr-un raport adresat sinodului ş i mitropolitului din Ohrida, intre anii

1 216- 1234, de către episcopul din Buthroton e vorba <le vlahi în jurul mănă
stirii H oteahov din Epirul apusean, în apropiere de insula Corfu . Ştirea s-a
păstrat în manuscrisul nr. 80 al Bibliotecii de stat din Mtinchen şi a fost
publicată de George Murnu 33• Vlahii locuiau în două sate aflate în stăpînirea
mănăstirii H oteahov şi se aflau acolo de cel puţin o generaţie, deoarece sînt
pomeniţi pe aceleaşi locuri şi părinţii lor. Ei erau revendicaţi ca enoriaşi atît
de mănăstirea H oteahov care ţinea de Ohrida cit şi de episcopul de Buthroton,
ceea ce înseamnă că dispuneau de oarecare avere şi aduceau preoţ ilor ofrande
importante. Unul din sate se numea Tzermenik : în el îşi avea locuinţele un
domn localnic, numit Tarona 34•
Intr-o notă marginală la opera lui Tucidide scrisă cel mai tirziu în veacul
al X i i i -lea 35 găsim următoarea informaţie : „Dolopia, care acum se numeşte
Vlahia de Sus ('Avro�Â.axa) ; dinspre partea ei de răsărit curge rîul Peneios,
iar de la sud rîul acesta Acheloos" 36• Dolopia era aşezată la sud de Pindos,
în cîmpia Tesaliei. Rîul Peneios, azi Salambria, izvora din m asivul Zygos
(Lakmon) , străbătea Tesalia şi se vărsa în mare la nord de Ossa şi la sud de
Salonic. Rîul .Acheloos se numeşte astăzi, în partea lui de sus, Megdova, iar
în p artea de j os .Aspropotamo. El izvorăşte din Pind, la vest de Tesalia, curge
spre sud-vest şi se v arsă în Marea Ionică între Patras şi Itaca. Vlahii amintiţ,i
mai sus locuiau deci pe înălţimile Pindului, în patrulaterul cuprin s între I anina,
Kalabaka, Arta şi Trikala.
Continuatorul lui Georgios .Akropolites a fost Georgios Pachymeres
(rsc0pyt0� Ilaxuµi:pTJ�), care a trăit între anii 1 242 - 1 3 1 0 şi a înfăţişat
în opera sa istorică eveniment ele dintre anii 1 261 - 1308. Autorul ne dă infor
maţii despre vlahi cu prilejul mutării acestora în Asia Mică de către împăratul
.Andronicos I I Paleologu! în anul 1 261 : „Neamul vlahilor se întindea in număr
mare de la suburbiile Constantinopolului pînă la Viza 37 şi chiar mai departe.
El învingea lesne dificultăţile terenului şi trăia din păstorit, dar era deprins
şi cu luptele. Bănuind că s-ar putea uni cu invadatorii (sciţi) din pricina
vieţii şi obîrşiei asemănătoare, (împăratul) a hotărît să-i mute pe vlahi în
răsărit, pe celălalt ţărm al Bizanţului, spre a-i umili şi a le pricinui pierderi,
ca nu cumva să se sumeţească şi să capete îndrăzneală din pricina numărului
şi puterii lor. Acolo vlahii avură pierderi mari, fură mutaţi fără milă, iar
colonizarea lor fu socotită mai mult ca o pedeapsă . .Animalele şi avutul lor
întreg fu vîndut pe preţ de nimic, iar unele vieţuitoare pieriră cu totul din
cauza schimbării locului în timpul iernii. Cîştigul le fu răpit sau răvăşit în
împrejurările neprielnice ale transportului, aşa incit ei nu mai fură in starf'
33 G. M u R N U , Un document despre românii din Ep ir în evul mediu, în Lui Ion Bian u
amintire, Bucureşti, 1 9 1 6 , p. 51-56 ; Românii medievali în Epir, RAR, I , 1929, p . 5-8 .

il4 M L" R N U , RAR, I , 1 929, p. 5 .
35 K R lDI B A C H E R , p . 565.
3 a T H u c v n r n 1 s De bello Peloponnesiaco libri Vili cum uersione Graeca, scholiis
Graecis et uirorum doctorum animaduersionibus ed . Go ttleber-Baver, London, 1 81 9 ,

voi . I I I , p . 1 7 2 .
3 7 Bizya (B1�un ) , oraş în Tracia, l a nord-vest d e Bizan ţ , intre Pt>rin thos şi A pol
Ionia.
J 70 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. X V
să se aclimatizeze acolo : ci, după ce trecu nenorocirea aceasta, î şi luară

lucrurile şi îşi răscumpărară cu bani grei întoarcerea în locurile lor de
bas tină" 38•
' Despre vlahii din Peninsula B alcanică din preaj ma anului 1 308 vorbeşte
şi cronica anonimă publicată de O. G6rka : „Vrednic de însemnat e faptul
că între Macedonia, Ahaia şi Tesalia se află un popor foarte m are şi întins,
numit vlahi. Ei erau pe vremuri păstorii romanilor şi trăiau în Ungaria, unde
se găseau păşunile romanilor, din pricina belşugului de verdeaţă şi a fertili
tăţii solului . D ar mai pe urmă fură alungaţi de acolo de către unguri şi fugiră
în p ărţile acelea. Au din plin brînzeturi foarte b une, l apte şi carne, mai mult
decit toate neamurile. Ţara acestor vlahi, care e mare şi bogată, a fost ocu
pată aproape în întregime de către armata domnului Carolus, care stăruie
în părţile Greciei . " 39• . .
Ephraim ('Ecppaiµ), un autor aproape necunoscut, a versificat şti

rile lui Nichita H oniatul despre vlahi, în j urul anului 1313. Lucrarea cuprinde
istoria în versuri a împăraţilor bizantini pînă la anul 1 261 : ea nu are valoare
de sine stătătoare, ci sluj eşte doar ca mijloc de control pentru izvoarele ori
ginale. Vlahii sînt numiţi un „neam de nestăpînit" (civun6cnawv cp u/...o v ) 40•
Ei sint menţionaţi şi în p ărţile dinspre soare apune, în Ahaia şi în regiunile
învecinate 41•
Cronica Moreei (XpovtKov Mropero�), alcătuită în prima j umătate a
veacului al X I V-lea, probabil între anii 1333 - 1346, cuprinde ştiri în legă
tură cu stăpînirea francilor dintre anii 1 204 - 1 292 şi pomeneşte de optsprezece
ori pe vlahi sau ţinutul lor de baştină, numit Vlahia. E vorba de vlahii sudici .
din Tesalia, care formau uneori o regiune administrativă autonomă sau erau
uniti' cu Elada 42•
Nicephoros Gregoras ( NtKftcpopo� rpEyopă�). cel mai activ scriitor
bizantin din veacul al XIV-lea, ne spune în Istoria sa că prima soţie a împăra
tului Andronicos I I ( 1 282 - 1328) era fata domnului Vlahiei (din Tesalia) :
ea a trăit u n timp l a p al at, apoi în anul 1 298 a fost înapoiată m amei sale, iar
împăratul s-a recăsătorit 43•
î n prima j umătate a secolului al X IV-lea sînt pomenite resturi de vlahi
în munţii Rodopi, sub conducerea păstorului Şerban, „un nomad de neam da
cic, care adunase în j urul său mulţi alţi nomazi răzl eţi". Acest Şerban (:Eup
µnuvo�), spune autorul, „un paznic de porci, barbar şi ţărănos", fiind deposedat
de avutul său, a avut îndrăzneala să se ridice pînă şi împotriva împăratului
3 8 G E O R G . P A C H I M . , Y O l . I I , p . 1 0 6-1 0 7 .
3 9 .-1 n o nymi Descriptio Europae orientalis. /mperium Constantinopolitanum, A lbania,
Serbia, Bulgaria, Ruthenia, L'ngaria, Polonia, Bohemia anno JlfCCV/11 exarata. Edidit,
praefatione e t adnotationibus i nstruxit Dr. Olgierd G6rka, Academia de ştiinţe, Cracovia,
1 9 1 6 , p . 1 2-1 3 .
4 0 E P H R A DI , V . 6 1 5 2 .
4 1 E P H R A DI , V. 8 5 9 8-8600.
42 K n u M B A C H E R , p . 8 3 3-8 3 8 ; M o n A V C S I K , Byzan t., I, p. 2 3 8 - 2 4 0 ; Chron. Alor.,
1 0 3 1 chptvi:TJc; i:ftc; BÂ.axiac; Kai 6A.TJc; i:i;c; 'EU<iooc; ; 1 0 8 7 wu cicptvwu •iic; BA.axiac; ; 3 5 4 2
acptv•TJc; y oc p JCai Kuj3i:: pvoc; cri:ov -r6itov BA.axiac; ; 3 6 7 2 -r oc µEpTJ •iic; BA.axiac; ; 3 6 9 6 €Ki:: Ivoc;
6 K'JP 0i:: 6 owpoc; 6 �ouKac; •iic; BA.ax.iac;. N. C A M A R I A N O , La cronique de la Moree sur les
combats de Jean Assen aCJec les Latins, „ B alcania", VI I , 1 94 4 , p . 3 4 9 -3 6 2 .
43 N i c . G R E G . , Hist. , V I , 9 , 2 = voi. I , p . 2 0 3 , 4 - 6 ; M o RAV C S I K , Byzant., I ,
p. 450-4 5 2 .
INFLUENŢA GRECEASCA IN DIALECTUL AROMAN 171
de· l a Constantinopol 44• P e albanezii din munţii Tesaliei autorul î i numeşte

„nestăpîni ţi" (cipacriÂ.suw1.), epitet aplicat şi vlahilor din acele regiuni, în
sensul că se bucurau de oarecare independenţă datorită reliefului şi izolării45•
Ei formau „ţări" deosebite şi aveau „domni" proprii 46•
Ştirile despre vlahi sînt destul de sărace şi laconice. Istoricii scoteau în
vileag îndeosebi faptele de arme sau proslăveau acţiunile personale ale împă
raţilor şi cunoşteau prea puţin ţinuturile în care pătrundeau armatele bizan
tine. Tăcerea sau zgîrcenia acestor izvoare rămîne o dovadă că bizantinii
n-au cunoscut de aproape grosul populaţiei romanizate, care îşi avea centrul
de greutate la nordul Dunării. Pe vlahii sudici, din cadrul imperiului, îi pome
neau doar în legătură cu planurile militare sau cu revoltele interne rezultate
de pe urma oprimării şi exploatării.
Influenţa greceasca m dialectul aromân e mai puternică decît cea

slavă din dialectul dacoromân. După dicţionarul lui Tache Papahagi lexicu l
aromân are 2534 de elinisme dintr-un total de 9236 de cuvinte înregistrate,
adică mai bine de 27 % · lnrîurirea grecească a depăşit sfera lexicală : au fost
împrumutate unele sunete specifice greceşti, ca spiranta velară fonică y,
spiranta dentală fonică o şi spiranta dentală afonă {} ; s-au transmis cîteva
forme originale din declinarea grecească (arhierefs - apxnspsu<;, hartă - ac.
sg. xuptîa, de pildă, î n exemplul : s-a�eţi hartă a zlăchilor „să mulţămiţi
fiarelor" ) ; au stăruit forme de plural cum ar fi cafe, cafed::J - Ka<pt<;, Kacptos<;,
para, paradzi - 1!C1Pii<;, 7tUpaos�) şi au pătruns pronume sau adverbe u zuale
(caee „ fiecare", can, cană „nimeni, nici unul, nici una"), atacta - ă.îUK'ra „ fără
m ăsură" ' fora - cp6pa „pe faţă"' napu - va 1tCil<; „nu cumva"), omia - oµotu
„de �semenea", p ute - 7tOîE „niciodată", tu onti - •Ci> ovn „de fapt" etc.
· · o cronologizare a acestor împrumuturi e greu de făcut, deoarece limba
grecească a evoluat fără întrerupere, iar dialectul aromân s-a adaptat mereu
la această evolutie. Sîntem în stare într-o oarecare măsură să detectăm arha
ismele din limb a grecească, dar nu putem spune niciodată că ele au pătruns
în dialectul aromân într-o epocă îndepărtată. Totuşi avem dreptul să presu
punem că unele elemente lexicale străvechi au pătruns de timpuriu în dia
l ectul aromân, deoarece au trecut şi la alte popoare şi s-au bucurat de o
largă circulaţie în împărăţia bizantină. Prima categorie o formează elementele
de origine latină care au intrat în greacă în epoca antică, au stăruit în cul
tura bizantină, au ajuns populare şi au persistat pînă în neogreaca de astăzi.
� ceste elemente latineşti lipsesc în dialectul dacoromân sau au acolo un fone
tJ sn specific cuvintelor moştenite din latină pe cale directă, pe cînd în dia-
.-,tul aromân poartă pecetea 0voluţiei fonetice a limbii greceşti :
castrum „loc întărit, fortăreaţă", gr. Kacr•pov, atestat din secolul al
V-lea înainte, ngr. Kacr•po, aromân castru, pl. castre : cuvîntul e frecvent în
44 l o A N N . CA N T „ I , 30, voi. I, p . 146, 9-10, 1 5 ; T o M A S C H E K , Brumalia, p. 402.

45 l o A N i'i . C A N T „ I I , 2 8 , voi. I, p . 474., 1 0-1 1 oi <ct opeLvoc •fie; 0enaidac; I veµ6-
µevot 'AA.Bavoi ciBacr[A.euwL, anul 1 3 3 3 .
46 l o A N N . CA N T „ I I I , 5 3 , voi. II, p. 320, 2 - 3 Eic; KEq>aA.Tiv <ci:lv Kacr<pcov I Kai xcopci>v
BA.axlac; ; p . 320, 20 •fie; BA.axlac; 1<eq>aA.anlK1ov ; p . 422, 7-8 Mv 0&A.cocr[ nvec; <G:lv tv I
·
<ij BA.axiiţ âpx6vtcov runav&Lv Oq>q>LKlcov 7tapoc •fie; BacrtA.eiac; µou.
I 72 INFLUENT A GRECF i\SCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
toponimia b alcanică, dar nu apare l a nord de Dunăre ; deoarece el face p arte

din domeniul t erminologiei militare, unde bizantinii au preluat un mare
număr de termeni de la romani, p are mai verosimilă o mijlocire grecească
decît o mostenire directă din latină ;
caball � „iapă de tracţiune", în greaca bizantină KaPaA.A.a „iapă", KapaA.
AT)i; „cal" , KapaA.A.ivoi; „cavalin", KapaA.A.ap1K6i; „cavaleresc", KaPaA.Â.lKEuro
„călăresc" ; ngr. KapaA.a sau KaPaA.A.a „călărie, călare", aromân căCJală „călărie,
cal, călare'" ;
caballaris „călăreţ" , KaPaA.A.apT)i;, KapaÂ.Â.ap1i;, atestat din secolul al
VI -lea înainte ; ngr. KapaA.(A.)apT)i; �,călăreţ, cavalerist", aromân căCJălar
„călăreţ" ;
facialiuni (pl. facialia) „batistă", gr. cpaKtUÂ.LOV, Edict. Diocl. 1 7 , 69,
se c I I I ; contaminat cu fasciola „legătură" a dat cpaK16A.1ov „broboadă care se
.
leagă sub bărbie", ngr. cpaK16A.1, aromân fakiole (pl. fakioll) „broboadă, b asma" ;
fab a „bob", gr. cpafţa (gen. cpapatoi;}, atestat din secolul al VI-lea
înainte 47, ngr. cpapa „o specie de bob", aromân faCJă. ( Cuvîntul l atinesc faba
a persistat în aromână şi ca moştenire directă, sub forma fauă ,,linte") ;
flammula „mic drapel, flamură", a trecut din latina b alcanică în greaca
bizantină din secolul al VI-lea sub înfăţişarea cpA.aµµoupov (pl. cpA.aµµoupa) 48 ,
n gr. cpA.aµ7toupo, aromân flambură, flamură, albanez flamure ;
fossatum „şanţ, întăritură, cpocrcrătov, cpoucrcrătov „şanţ, tabără", atestat
din secolul al V I-lea înainte 49, ngr. cpoucrato „armată", aromân fusdte (pl.
fusă ţ l), „tran şee, întăritură" ; din l atinul fossatum avem în română sat, i n alba
neză fshat ;
magistra „care conduce, preoteasă", µayicrtpa, aromân măyistră „vră
j itoare" ;
m ula „catîrcă", în greacă µouA.a, atestat din secolul al IV-iea înainte 1rn,
ngr. µouÂ.a, aromân m ulă ; catîrii erau animalele de transport preferate în
armata bizantină ;
m ularis, m ulare „care ţine de catîr", în greaca bizantină µouÂ.ap1ov,
ngr. µouÂ.ap1, aromân m ulare „catîr, catîrcă" ;
primicerius „cel dintîi înscris p e tăbliţa de ceară, fruntaş, conducător",
în greaca bizantină 7tp1µ1KÎ) p1oi;, atestat din secolul al VI-lea înainte ; prin
alăturare şi sincretism cu Kuptoi; .,domn, conducător" a d at 7tp1µ1Kup1oi; ;
apare in document ele sîrheşt i în j u rul anului 1348 sub înfăţişările primikjur,
premikir, premikJur ; Ia albanezi per111 iqyr e „cel care cheamă pe ţărani la adu
nare'" ; aromân primz:/dr „şef", sens învechit şi neîntrebui n ţ,at în zilele noastre,
dar cuvîntul e îneă uzual cu înţ.elesul peiorativ „ dos" s1 .
sagitta „săgeată'', gr. uayitta, atestat din secolul al V I -lea înainte,
ngr. uaîta .,sz", aromân sliită (pl. săite) 52•
47 So P H O C L E S , I-' · 1 1 :! 2 .
'8 Id., p . 114?.
u I d . , p . l 1 50 .
60
Id., p . ? ?O.
5 1 CECA U M . , p . 95, 8 i:0vtKov i:A.06vta xp1µtKÎJp1ov 7) otpurrr16v, secolul al Xi-lea ;
M1 KLos1cH, LPS, p. 6 ? 2 ; N. J o KL, I F, XLIV, 1 9 26, p. 62-63 ; Z1J.Lu c u s, p. 232-233 ;
CAP I D A N , Arom., p. l l ? ; PAPAHAGI, Dic/., p . 8 ? 9 .
02
SornocLEs, p . 9 7 6 ; PAP_\ H A G I , Dicţ . , p. 9 1 8 .
INFLUENŢA GRECEASCA tN DIALECTUL AR0).1ÂN 1 73
l n a doua categorie poate fi rînduită terminologia ecleziastică, răspîn

dită îndeosebi după secolul al X-lea şi înainte de al XV-lea, fie pe cale
directă, fie prin mijlocire slavă ; aceste cuvinte exprimau noţiuni elementare
ale cultului creştin şi circulau în tot sud-estul european :
ă�uµo<; ăpto<; „pîine nedospită", plural ă�uµa „pîini nedospite, azime",
aromân ddzîmă ;
â.µi;v „aşa să fie", aromân amin, prezent şi in expresia de u z curent :
pîn'tu amin va ti-avin „ te voi urmări pînă la amin, pînă în pînzele albe" 63 ;
â.vacpopa, vechi slav anafora, aromân anafură „pain beni" ;
01apoA.o<; „diavol"' aromân oedvul ;
eitc6va „icoană", aromân icoană ;
&uaneA.1ov „bună vestire, evanghelie", aromân vănyel'Cu, din payyeÂ.1ov,
atestat în izvoarele greceşti medievale ;
1caA.6yepo<; „bătrîn înţelept" , vechi slav kalugero, aromân călugăr,
călugru :
K&ÂÂi „chilie", aromân kilie ;
Â&ttoupyia „liturghie", aromân lituryie ;
µovacrti; p1 „mănăstire" , aromân mănăstir ;
µupov „mir", aromân mir, pl. miruri ;
pcicrov, pl. pcicra „ haină călugărească", aromîn rasă �·
crµupva „smirnă", aromân „ zmirnă" .
Un număr oarecare de cuvinte s-au răspîndit datorită înfloririi meseriilor
şi comerţului din împărăţia bizantină. Punctele de plecare au fost marile
centre productive, iar aria de răspîndire a depăşit uneori sud-estul european.
Aromânii au participat activ la mişcarea comercială a vremii şi probabil
au împrumutat termenii înainte de secolul al XV-lea :
ă.yrovi�oµai „agonisesc", aromân ayunisescu, ayunsescu ;
â.ppaprova „arvună", aromân arăvoană „dar de logodnă, logodnă" ;
ăcrnpo<; „aspru", monedă bizantină şi apoi turcească, aromân aspru ;
pantro „ vopsesc", aromân văpsescu, văpsire, văpsit, învdpsu şi vapsu ;
�hcrcrcitc1ov „sac dublu", aromân disdgă ;
eU011v6<; „ieftin"' aromân eftin, eftinătate ;
Kaµcipa „cămară", aromân cămara, bg. kamara, te. qamara ;
Kouµeptct „taxă vamală", din latinul commercium, aromân kumerke,
albanez kumerq ;
nmep1 „piper", aromân kiper, piper ;
crciy1crµa „pătură de lină sau de păr de capră", aromân sazmă ;
taycip1ov „măsură de capacitate", aromân tăydre, tăgdr ;
\mepnupov „monedă bizantină", aromîn perpiră „costum aurit"64.
In sfîrşit, cîţiva termeni exprimă raporturi sociale specifice ortndui-
rii feudale şi par a fi mai vechi decit secolul al XV-lea :
angărie „angara, corvadă", din â.yyapeia ;
arydt „muncitor, lucrător cu ziua", din â.pyat11<; ;
logofJet „logofăt", din A.oyo0EtT}<; ;
sclav „sclav, prizonier, ostatic", din crKÂapoi;.
u PAPAHAGI, Dicţ., p . 93.

" Ibidem, p . 838.
1 74 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE P1NA 1N SEC. XV
Aromânii au fost îndeosebi păstori şi au trăit în locuri înalte, ceea ce

a contribuit la păstrarea graiului lor. l n acelaşi timp ei au dus o viaţă de trans
humanţă, iar unii s-au ocupat cu negoţul şi cărăvănăritul, venind în contact
cu alte neamuri, în primul rînd cu grecii. Totuşi înrîurirea b izantină asupra
dialectului aromân a fost slabă ; în schimb influenţa grecească populară e
foarte puternică. Trăind ln grupuri răzleţe şi neavînd organizaţie de sţa,t, ei
n-au cunoscut în chip direct cultura b izantină, de factură livrescă, ci au înre
gistrat doar cîteva ecouri ale ei, uneori prin mijlocire slavă. Lipsa unei influenţe
bizantine asupra aromânilor e o trăsătură negativă care poate sluji la caracte
rizarea acestei culturi : ea realizase progrese strălucite îndeosebi în domeniile
administraţiei publice, organizaţiei militare, producţiei artistice şi meşteşugă
reşti sau ideologiei ecleziastice ; dar felul de viaţă al vlahilor din Peninsula
B alcanică şi i zolarea lor relativă făceau aceste împrumuturi de prisos . sau
n ecesare numai într-o măsură neînsemnată 55 •
66
I . l o R D A N , ZRPh, LVI I I , 1 938, p. 375.
ECOURI ÎNTÎRZIA TE
„ Byzance apres Byzance".

NICOLAE loRGA
1 934
Căderea cetăţii Constantinopol sub turci în anul 1 453 n-a însemnat

sfîrşitul culturii bizantine : „Bizanţul ca complex de instituţii, ca sistem poli
tic, ca formaţie religioasă şi ca tip de civilizaţie, cuprinzînd moştenirea inte
lectuală elenică, dreptul roman, religia ortodoxă şi tot ceea ce provoca şi
întreţinea el în materie de artă - n-a dispărut, nu putea să dispară p rin
luarea succesivă a celor trei capitale ale sale în secolul al XV-iea : Constanti
nopolul, Mystra şi Trapezunt"1. Această moştenire s-a prelungit sub diferite
forme pînă tîrziu în secolul al X I X-iea, fie pe cale directă, fie prin mijlocirea
împărăţiei otomane. Turcii veniseră în contact cu cultura bizantină cu mult
m ai înainte şi împrumutaseră o parte din terminologia ei, iar după instalarea
lor la Constantinopol au continuat cu şi mai multă rîvnă acest proces de asi
milare, căruia nu puteau să li se sustragă, din cauza superiorităţii culturii
bizantine. „Cu toate că Bizanţul pierise ca stat independent, civilizaţia bi zan
tină continua să exercite o mare influenţă asupra tuturor popoarelor din Eu
ropa răsăriteană. Această înrîurire s-a manifestat multă vreme la turci şi
greci, la sîrbi şi bulgari, la armeni şi georgieni, la români şi ruşi"2• In veacurile
XVI I şi XVI I I domnii din Principatele româneşti se înconjurau de funcţio
nari greci, aspirau să domnească după obiceiul bizantinilor şi vorbeau gre-
ceşte : literatura, arta şi ideile Bizanţului erau încă dominante 3• .
Legăturile cu Bizanţul au avut loc prin refugiaţi, prin mijlocirea Patriar
hiei şi a clerului, prin reprezentanţii mănăstirilor de la Atos şi din alte centre,
prin negustori şi, în sfîrşit, prin domnii de origine grecească din epoca fanario
tă. Diaspora grecească din secolele XV şi XVI a îmbrăţişat îndeosebi I talia şi
Europa occidentală, unde un Theotokopulos din Creta se înălţa la faimă
. mondială, sub numele de El Greco din Toledo. In Ţările româneşti au fost
relativ puţini refugiaţi de origine bizantină. In luna august 1 453 un episcop
. Samuel din Constantinopol, împreună cu alţi ierarhi, se aflau în Muntenia
şi căutau să se îndrepte spre Sibiu, în Transilvania 4• Ştefan cel Mare şi urmaşii
săi au lărgit şi întărit legăturile cu centrele religioase din Atos, pe care le-au
subvenţionat cu dărnicie. I n 1 508 se stingea la Atos înaltul ierarh Nifon, fost
patriarh de Constantinopol, care a organizat biserica noastră. La tîrnosirea
• 1
,.,
� O RGA, . Byzance, p . 5,
2 LEVTSCH E N KO, p . 297.
8 lbid. p . 295.
' I O RGA, Byzance, p . 1 9-20 ; P . Ş. '
N Ă S T U R E L , Urmările căderii Tarigradulu1 pentr11
biserica romdnească. „Mitropolia Olteniei", X I , 1 959, p. 45-73.
m ănăstirii Argeşul u i , în anul 1 5 1 7 , a fost de faţă patriarhul din Constantinopol

împreună cu alţi ierarhi greci. Un oarecare I acob B asilikos din Samos, fost
student în medicină la universităţile din Montpellier şi Paris, a aj uns în 1 560
domn al Moldovei. El semna „despotul, domnul Moldovei" (6 OEcr1t6tric;; , pacri
Af:uc;; Mo /...f of} ia c;; ) , vorbea despre capitala sa ca un împărat la Constantinopol,
numind-o „împărătească" ( J}acri/...i c;; ) şi susţinea că domnia sa e un dar divin
(0e65o to c;; apxiJ )5• l ncepînd de pe la mijlocul secolului al XVI-iea pretenden
ţii la tronurile Moldovei şi M unteniei se duceau des în capitala imperiului sau
aşteptau multă vreme în locuri de exil, din orient, momentul de a fi instalaţi
ca domni : ei aveau prilej ul să cunoască civilizaţia bizantină şi erau impregnaţi
de tradiţia ei. Sub un portret al lui Alexandru Lăpuşneanu, la Atos, se aflau
scrise cuvintele : t.v Xptcrî<;'> î <;'> 0e<;'> EUO"EJ}Î)c;; Kai mcrtoc;; aueevtric;; micrric;; Mo/...
oopA.axiac;; „întru Hristos Dumnezeu, evlaviosul şi piosul domn al Moldovla
hiei" 6 . Coresi, primul tipăritor de cărţi româneşti, era probabil de origine gre
cească, dintr-o familie din Chios ( Ko paicrcri)7. l n secolul al XVI I-iea influenţa
grecească a sporit treptat în Principatele noastre. ln anul 1685, Nicolae
Milescu publica o apologie a limbii greceşti, pe care o considera drept singura
expresie cu putinţă a ortodoxiei tradiţionale 8• Acest curent şi-a atins apogeul
în veacul următor, în timpul domniei fanarioţilor ( 1 7 1 1 - 1 821), care se soco
teau urmaşii împăraţilor bizantini. Sub ei, limba grecească a devenit limbă de
cancelarie şi, în unele prilejuri, chiar limbă a bisericii, apoi a p ătruns în cere
monialul curţii, în cărţile de drept, în învăţămînt şi în cercurile ştiinţifice ale
vremii9• lnrîurirea ei asupra limbii româneşti scrise a fost atunci remarcabilă,
îndeosebi între anii 1 770 - 1820, adică în pragul epocii burghezo-capitaliste
din tara noastră 10•
' în veacurile XVI - - XVI I I elenismele au putut p ătrunde la noi prin
slavi, prin turci sau pe cale directă. Elementele din epoca prefanariotă au fost
cercetate de către G. Murnu, iar cele dintre anii 1 7 1 1 - 1821 de către L. Gâ.ldi :
primul a îmbrăţişat sumar atît influenţa directă cit şi p e cea indirectă, în afară
de cea turcească, iar al doilea a d at o monografie cuprinzătoare asupra înriuri
rii directe din vremea fanarioţilor.
Elenismele venite prin slavi făceau p arte din fondul culturii slave clin
veacurile XVI - XVI I şi circulau pe o arie întinsă. La noi au p ătruns atît p e
cale orală cit ş i prin mijlocirea literaturii sau a cancelariilor d e stat. Vom da
numai cîteva exemple :
chirdosi „ a cîştiga", folosit de Coresi, nu derivă direct ldin neogrecul
Kepoi�ro, ci a fost luat dintr-un text slav, cum arată kerdosvam din bulgară ;
chitră „lămîie mare şi mirositoare" răspundea formei slave kitr'b, atestată
în veacurile X I I I - XV, iar aceasta avea la b ază bizantinul Kitpov n ;
0 loRGA, Byzance, p . 4 3-44.

8 lbid., p. 1 3 5 .
7 GAL 0 1 1 p. 5 7 .
8 P. P. P A N A I T E s c u , Nicolas Sp athar Milescu, „M:elanges d e l'Ecole Roumaine
en France", I , 1 925, p . 1 63-1 7 3 .
• E L I A N , Rapports, p . 2 2 3 .
u GAL 0 1 , p . 2 0 .
' Mu . Los 1cu, LPS, p . 2 8 7 ; M u R N U , Elem., p . 1 3-14.
ECOURI INTIRZIATE' 1 71
coli'1ie venea din slavul koli'1ija, pe cînd clu'1ie din aromână ş i ku"li din
albaneză porneau direct din grecescul KÂ.oupi 12 ;
cositor, atestat l a noi în anul 1672 în documentele de la Bistriţa, era
cunoscut în textele slave mai vechi sub înfăţişarea kositorb, iar în sîrbo
croata din secolul al XV-iea sub formele kositer, kositar, derivate din
KOO'cri't&pO<; 13 j
cozonac ne-a venit prin mijlocire bulgară (kozonak, kuzunak) din neo
grecul KouoouvaKt, dezvoltat din vechiul Kroocov „clopot, cap" ; l a noi e atestat
în Moldova în anul 1615, în numele propriu Păntea Cozonac14 ;
fasolă, din bizantinul cpacrroÂ.tv, cpacroul..tv, atestat în veacul al X-lea,
s-a răspîndit în bulgară (fasulb ), sîrbocroată (fasol, fasulj ) , meglenoromână
(fasul'u ) , aromână făsule, făsul'i) şi albaneză (fashull )15 ;
furtună, din bizantinul cpoupwuva, a pătruns în vechile texte slave
(forbtuna) şi în vechea rusă (furtuna), cu înţelesul „vij elie, furtună pe mare" ;
cuvîntul apare în bulgară (furtuna), aromână, (furtună) şi albaneză (fur
tune) ; el a intrat în română relativ de timpuriu, după cum ne arată şi deri
vatele populare furtunatic, furtunos 1 6 ;
pleaşcă „pradă, furătură" s-a dezvoltat din aoristul lui 1tÂ.aKrovco
,,apăs, distrug, surprind" : albanez plm;ke, bulgar şi sîrbocroat pljacka, a trecut
în turcă (pljacka) şi aromână (pleaşcă). In Tesalia se întîlneşte sub forma
1tÂ.Hi'tcrKa : plecat din j urul Ohridei, unde exista o simbioză albano-greco
slavă, s-a generalizat spre declinul puterii otomane, adică în veacurile
XVI - XVI I I , şi a pătruns la noi prin slavi sau turci 17 ;
praz, praj, din 1tpacrov, a trecut l a noi prin mijlocire sîrbească (prăs,
prăz), pe cînd în aromână (prasu) a venit direct din greacă ; acolo singula
rul pras e refăcut după pluralul praşi 18 ;
stomah, din crt6µaxoc;, vechiul slav stomahb, sîrbocroatul stomah 19•
l n bulgară, numărul elenismelor pătrunse prin intermediul limbii tur

ceşti e destul de mare. D acă examinăm dublete de tipul fandr-fener „fînar",
kildr-kiler „pivniţă" etc. , observăm că unele au pătruns pe cale directă din
greacă, iar altele au fonetism turcesc, adică au intrat prin mijlocire turcească 20•
l n sîrbocroată, abanos, effendija, fener şi kalup au avut la bază cuvintele gre
ceşti epevoc;, aU0ftvn1c;, cpa.vaptov şi KaÂ.61touc;, dar au fost mijlocite de către
12 GE AG EA, p. 1 2 7 ; PAPAHAGI, Dicţ., p. 2 9 7 .

13 DOC. BISTR. , I I , p. 1 9 , VAS M E R, Serbokr„ p . 83.
14 M L AD E N ov, Recnik, p. 245 ; BoGD A N , p. 148 ; AND RIOTis, p. 1 1 0 .
15 CoNsT. PoRH Y R „ D e cerem„ 463, 1 8 q>acrouA.w ; B GV, I , 6 4 , versul 3 4 7 1pacri1>A.1v ;
H o o P s, p . 400-�01 fasolea de grădină vine din lumea nouă şi s-a răspîndit începînd din
veacul al XVI-iea, pe cînd măzărea şi bobul aparţin lumii vechi ; B E R N E K E R, I p . 2 8
PsAL TEs, p . 34 ; Ro H L F s, LGI I , p . 536 fasuli, în Bova, din I talia de sud ; GE AG E A ,' p . 1 44 �
·
MLAD E NOV, Recnik, p . 660 ; VAs M E R, Serbokr„ 58 ; PAPAHAGI, Dicţ., p. 454.

1 6 MI KLOSICH, LPS, 1086 ; TRIANDAPH YLLID IS, p. 28 ; VAS M E R, REW, I I I , p. :! :! '.! .
1 7 V. J A G I C, As!Ph, I , 1 876, p. 1 59 ; P. S K O K, RIEB, II, 1 936, p. 31-38.

18 P A SC U , Dicţ„ _ I, 1 8 1 6 ; V A S )I E R, Serbokr., p. 1 2 2 ; PAPAHAGI, Dicţ„ p. 874.
1 9 MI KLOSICH, Fremdw„ p. 55 ; VAS M E R , Serbokr„ p. 1 3 7 .
20
B E R " A R D , p . 1 1 3.
1 78 INFLUENŢA GRECEASCĂ ASUPRA LIMBII ROMANE PlNĂ lN SEC. XV
turci, prin abanoz, effendi, f'ener şi kalub 21• Î n română putem cita
următoarele exemple : · ' ,
abanos „copac din I ndia" , turc abanos, vechiul grecesc €PEvoc;, trecut
în arabă şi apoi în turcă ; în neogreacă aµnav61;;t ; . . .
afion „suc extras din mac", turc afion, afiun, din vechiul grecesc on.iov ;
trecut în bulgară şi albaneză (afion), în sîrbocroată (afiun ) , în neogreacă
(aqnci:>vt) şi maghiară (afion) 22 ;
anason „plantă din familia umbeliferelor cu sămînţă aromatică" , turc
anason, iar acesta din grecul ăvicrov, la H erodot ( I V 7 1 ) ăvv11crov ; în bul
3
gară şi sirbocroată anason 2 ;
arcan „sfoară groasă", turc arkan , din opyavov, păstrat în italiană şi
,
spaniolă ( argano) 24 ;
bernereci „pantaloni strîmţi de lină albă", turc benerrek, din grecescu]
medieval anavroppaK1, în aromână pănărrăkl 25 ;
bre, interj ecţie, turc bre, bulgar b re , de l a vocativul grecesc µropt, „pros
tule", aj uns prin sincopă la µpt, µppt, ppt26 ;
calup „ calapod", din turcul kalup , de l a grecescul KaÂ.6nouc;, transmis
de asemenea bulgarei (kalup ) şi sîrbocroatei (kalup ) 27 ;
cherran „caravană, căruţă mare de transportat greutăţi" a pătruns la
noi din turcă (kerran ) , p e cînd cărărane (cărărănar, cărăvănsărit) din aromână
şi karran ( genitiv karrana) din vechea sîrbă au la bază grecul Kappav10v,
atestat în secolul al X-lea la Constantin Porfirogenetul 28•
chilă „măsură de capacitate" , din turcul (kil (e)) , i ar acesta din bizanti
nul KOîÎi.ov ; cuvîntul apare în bulgară şi sîrbocroată (kila) ;
chimion „o plantă" , din turcul kimion, i ar acesta din Kuµivov ;
chimir „curea, centură", din turcul kemer , i ar acesta din bizantinul
Kaµapa ;
cutie „lădiţă" din turcul kuti, iar acesta din grecescul KOUtiov, dez
vol t at din anticul Kutoc;, „ urnă, scobitură" ; bulgar kutija, albanez kuti 2 9 ;
dram "măsură de greutate"' prin mijlocire turcească din opayµa ( com
pară npăyµa > neogrecesc npaµa) sau •opaµ1ov d e la opaxµft ; cuvîntul
a pătruns la români şi în bulgară (dram) , sîrbocroată (drăm, drăma),
aromână (drame) şi neogreacă (opaµt) a o ;
21
VAS M E R, Serbokr., p. 1 0-1 1 .
22 Ş Ă I N E A N U , Infl. or., I I , p . 9-1 0 ; CAN D RE A , D E , s.v.
23 Ş1IN E A N U , lnfl. or. , I I , p . 20 ; B E R N E K E R, I, p. 2 9 .
24 R o H L Fs, E W U G , 1 5li 1 .
2 5 P. S K o K, R I E B , 1 1 , 1 936, p . 38-t.3, p . liO : „ L e m o t en question fut transmis
â. tous Ies peuples balkaniques septentrionaux, depuis la Mer Noire j usqu'aux portes des
villes de I' Adriatique . . . Pour la terminologie se rapportant aux vetements, c'est la langue
turque qui, â. l'epoque ottomane, a eu toujours le plus grand prestige dans Ies Balkans" ;
VA S M E R , Serbokr., p . "11 , 49.
28
G. N. H A TZ I D A K i s, Uber das Etymon des Wortes pp&, BZ, IV, 1 895, p . 4 1 2-41 9 ;
ML A D E N ov , Reenik, p . 1 .
2 7 M E Y E R, Tiirk . , p . li 8 ; Ş Ă I N E A N U , Infl. or., I I, p . 83-8li ; B E R N E K E R, I , p . 4 5 7 .
28 • C O N S T . P o R P H Y R . , D e adm., 2 0 1 , 20 ; J I R E CE K , Serb. , 1 1 , p . 62 ; P A P A H A G I ,
p. 1 87 ; „Les Roumains d u s u d doivent avoir pratique ce metier depuis bien longtemps".
29• B E R N E K E R , I , p. 653 ; A N D R I O TI S , p. 1 1 3 .
3 0 D I E T E R I C H , BZ, X X X I , 1 9 3 1 , p . 343 ; G E A G E A , p . 1 3 9 ; V A S M E R , Serbokr., p . 5 4 ;
AN D R I O TI S , p. 56.
ECOURI tNTlRZIATE .1;79
găitan 11şnur", prin mijlocire turcească (kaitan, gaitan ) , de la bizantinul

yai'.•<iv1. Cuvîntul se întîlneşte la medicul antic Galenos, între anii 1 70-200,
sub forma yai'.E•av6v, şi la Marcellus Empiricus, de la începutul secolului
al V-lea, sub înfăţişarea gaitanum. Din turcă a trecut în bulgară (gajtan),
sirbocroată (gajtan) şi albaneză (gaitan) 31 ;
liman „port", din turcul liman, iar acesta din Â.1µ'11 v , Â.1µtvo� şi Â.1µt
v1(ov). Forma turcească s-a răspîndit în bulgară (liman), sîrbocroată (liman),
albaneză (liman), neogreacă (Â.1µ<iv1), română (liman) şi rusă (liman) 32 ;
6că „măsură de greutate" ' prin turcă, de l a bizantinul ouyKia, iar acesta
din latinul uncia ;
sîrmă „fir de metal", prin turcă (sîrma), de l a crupµa „fir de metal'·
atestat în secolul al XV-iea în literatura populară grecească : cuvîntul a trecut
pe cale directă în sîrbocroată (sirbma, atestat în anul 1 420) şi albaneză
(sirme) şi prin mijlocire turcească în bulgară (sărma ) , meglenoromână
(sărmă) şi în sîrbocroată (srma) 33•
tain „hrană, mîncare", prin turcul tayin, de l a bizantinul tayi) „hrană
pentru cai", de unde peste acuzativul tayfJv s-a dezvoltat hipocoristicul
tayiJv10v „pensie alimentară". Tayi) apare în texte din veacul al VI�lea înainte,
alături de tayi�ffi „hrănesc, dau mîncare la vite". Prin turcă a trecut în bul
gară (tain), română şi neogreacă (tayivt), iar din bizantină s-a răspîndit pe
cale directă în aromână (tăine ) 34•
talaz „val", prin mijlocire turcească (talaz), de l a 0<iA.acrcm „mare",
a trecut în bulgară (talaz), sîrbocroată (tălas, talaz), aromână (talază, tălaze ) ,
şi meglenoromână (tălaz) 35 ;
tarhon, turc tarhun, din OpaKOVîlOV 36•
Elenismele venite pe cale directă în veacurile XVI şi XVI I sînt moti

vate de relaţiile noastre din ce în ce mai strînse cu Bizanţul, prin mijlocirea
comerţului, literaturii sau bisericii. Cercetarea lor exhaustivă, pe baza tuturor
izvoarelor scrise, rămîne o sarcină deosebită, care nu intră în preocuparea
lucrării de faţă. Dăm mai jos numai cîteva fapte ilustrative.
chindisi „a broda" de la KEVt&, K&v•icrffi, e atestat în anul 1 591 , în
Moldova 37 ; • .
chipurie „grădinărie" de la KTJ7tOupia , apare în anul 1577, în Muntenia 38 ;

31 GALE N os, 0&aauA.ovtKÎj µt9oooi;, X , 942 ; MARCE LLI De medicamentis, 8, 2 7
gaitano lino inserw ; ChP G, 405, yaitavt, secolul al XV-iea ; 235, yai:tuvocppuou „frumoasa
cu sprincenele ca şnurul" ; M E Y E R , EWAS, 1 1 7 ; Ş l1 N E A N U , lnfl. or., I I , p. 1 7 6 ; B E R
N E K ER, I , p. 2 9 1 ; MLA D E N ov, Reenik, p. 96 ; A N n R10 T1s, p . 4 1 .
I 32 ME Y E R , EWAS, 246 ; Ş l I N E A N U , lnfl. or., I I , p . 237 ; B E R N E K E R„ I, p. 7 2 1 ;
MLAD E N OV, Recnik, p. 2 7 5 ; A N D R I O T I S , p. 1 25.
33 ChPG, 300 c;Upµa „fii-de-metal", secolul al XV-iea ; ME Y E R, EWAS, 382 ; RoHi.Fs,
LGI I , p . 493 ; C A P I D A N , Meglen. , I I I , p . 257 ; G E A G E A , p . 203 ; M L A D E N ov , Recnik, p . 623 ;

VAS M E R, Serbokr., p. 133 ; I. P o p o v 1 c, ZRVI , I I , 1 953, p. 2 2 2 .
34 PA P A H A G I , lnfl., p . 193 ; P . K R E TS C H M ER, „ Glotta", X XVI I ( 1 9 3 9 ) , p . 1 5 ;
MLAD E N ov , Recnik, p. 628 ; AN D R I O TI S , p. 249 ; PAP A H A G I , Dicţ., p. 1024.
3 6 C A P I D A N , Meglen„ I , p . 85 ; I . P o P O V I C , ZRV I , I I , 1953, p . 223 ; PAPAH AGT,
Dicţ. , p. 1019 şi 1024.
36 ME Y E R, Tiirk., p . 35.
lt7 B O G D A N , p . 41 .
38 B O G D A N , p. 42.
clapă, în a română „cătuşă, piedică", în română, în expresia „ � �rage clapa"

= „ a trage cuiva b utucul, adică instrumentul în care se legau p1c10arele con
d amnaţilor", de la KÂ.ă1ta „cătuşă"39 ;
dragoman „interpret, tălmaci" ne-a venit mai curînd prin greci opayou
µ<ivo� decît prin turci (dragman, popular draman) . Verbul opayouµavi�co „tăl
măcesc" e atestat în manuscrisul B al lui Nicetas Choniates. Cuvîntul
dragoman apare şi în texte slave şi se întîlneşte la noi în 1 559, in
Muntenia 40 ;
finar „felinar" din <pavaptv. Forma <pavaptov apare în secolul al X-lea
la Constantin Porfirogenetul 41 ;
icosar, icusar „ monetă de 20 de p arale", din elKocrcipt, calc după tur
cescul irmilik „monetă de 20 de piaştri" 42 ;
iscusat „scutit d e impozite", din s�Koucrcito�, dezvoltat din l atinul excu
sat11,s. Vasile Bogrea vedea în acest presupus neologism o urmă bizantină
veche. D ar absenta cuvîntului în documentele slavo-române din veacu
rile X I V - XV arată că el nu făcea p arte din terminologia u zuală a ţărilor
noastre din acea vreme. Examinarea citatului din poezia popular ă amintită
de Vasile B orgea, în care apar şi termeni de origine turcească, ne îndeamnă să
avem în vedere mai degrabă relaţiile sociale ivite după anul 1600. D eci iscu
sat a putut să existe în limba română începînd din secolul al XVI-iea, prin
pravilele greceşti ; el ar constitui o slabă p robă în sprijinul unei influenţe
bizantine tardive asupra legislaţiei noastre. Totuşi mai verosimilă îmi p are
opinia profesorului Tache Papahagi, împărtăşită mie p e cale orală : iscusat
din colecţia lui N. Păsculescu e de fapt o formă artificială, provenită din iscu
sit, sub influenţa rimei ; cuvîntul iscusit avea la noi şi înţelesul „ frumos, bine
construit, chipeş"43 ;
patimă lipseşte în textele din secolul al XVI -iea, dar e atestat în mod
abundent în veacul al XVI I-lea, cu înţelesurile „nenorocire, durere, chin, sufe,...
rinţă, boală, pasiune" . l n bulgară patima înseamnă „păţanie, nenorocire, nă
pastă" şi poate fi un împrumut direct de l a greci p e cale populară sau din
română ; însă termenul are o circulaţie restrînsă şi lipseşte în dicţionarul
limbii literare. Deoarece cuvîntul românesc patimă prezintă un conţinut
mai variat, în care intră şi înţelesul ecleziastic de origine cultă, avem dreptul
să presupunem o influenţă grecească directă, mijlocită de textele religioase.
Aşadar, paOimă din aromână a luat naştere, pe cale orală, din neogrecul
3 9 V. B o G R E A , DR, I, 1 920, p . 263 ; G E AG E A , p. 1 2 6 ; P A P A H AGI, Dicţ., p . 294.

4 0 N i c . C H O N . , p . 1 88 , 2 8 ms. B : opuyouµuv[�(J)V 'tOV j3uO"LA.tu 'tOÎ� E IC 'tOU y&vou� ailtou;
.ME Y ER, Tilrk., p. 63 ; B O G D A N , p. 53.
n C O N S T. P o R P H Y R „ De cerem., 4 7 2 , 4 ; DA, s.P.
42 D A , I I , p . 446 ; G E A G E A , p. 1 55 .
4 3 B o G R E A , p . 52-55. Cuvîntul apare în b alada „Vişina", din colecţia l u i N . P Ăs
c u L E s c u , Literatura populară românească, Bucureşti, 1 910, p. 207, într-o variantă din
Romanaţi : „ ln Valea Galbenei/Şi p-a Galbenuşei/Sînt trei sate iscusate/ln Pistirie nebăgate./
Şi zapcii sint ca dracii,! Bată-i dumnezeu, săracii./Scrie cărţi în toate părţi/Şi răpaşe prin oraşe/
Şi firman la-mpărăţie/ De toată lumea să ştie : C-ăle trei sate iscusate/Nu dau araciu .de dom
nie/Nici birul la-mpărăţie, /Sp une că n-au datorie.
ECOURI INTIRZIATE 181
mi0T)µa, pe cînd patimă reprezintă o înrîurire relativ tîrzie, de origine cărtu

rărească, însă anterioară epocii fanarioţilor 44•
schimosi, schimonosi, de la &.crxT)µrovro, aorist cicrxilµrocra 46 ;
tipar, de la tumip1(ov), folosit l a noi din veacul al XVI-lea înainte.
Elenismele pătrunse între anii 1 7 1 1 - 182 1 , adică în epoca aşa-zisă

fanariotă, au fost cercetate de către L. Gâ.ldi, sub următoarele rubrici :
b i s e r i c a, s t a t u l (terminologie politică, limba administraţiei, limba
juridică, arta militară), s o c i e t a t e a (ierarhia socială, familia, conver
saţia, divertismentele, analiza psihologică), c u l t u r a i n t e l e c t u a l ă
(şcolile, tipografiile, bibliotecile, ştiinţele, artele) şi c u l t u r a m a t e
r i a l ă (comerţul şi industria). La sfîrşitul lucrării, autorul a înfăţişat un
indice de 1 225 de cuvinte : cele mai multe dintre ele exprimau noţiuni privi
toare la viaţa de stat, administraţie, jurisdicţie, activitatea intelectuală sau
religioasă şi numai puţine erau în legătură cu comerţul şi industria ; majori
tatea lor a intrat în limbă după 1 770, adică tocmai în faza de trecere a socie
tăţii noastre spre o orînduire socială deosebită. Autorul crede că din cele 1 225
de cuvinte numai circa 150 au ajuns populare şi au supravieţuit pînă astăzi.
Mie îmi par încă vii aproximativ 100, şi anume : acrostih, aerisi, agale, agramat,
alandala, ananghie, anapoda, apelpisit, arghirofilie, arhetip, babac, calaican
(calacan}, canonisi, cartofor, catadixi, categorisi, caterisi, catihet, chefal, concină,
conopidă, dichisi, dihonie, eforie, epitrop, eterie, fidea, filodormă, franzelă, fri
ganele, fundă, gargară, economisi, ierarhie, irosi, ifos, igrasie, interes, ipocrizie,
ison, lacherdă, lefter, lefterie, logos, magazie, mamoş, mangosit, mastică, molimă,
molipsi, monarh, monetă, mutră, muţunache, navlu, noimă, nostim, nostimadă,
orfan, pălămidă (peşte), paner, para-, partid, partidă, plachie, plastograf, plic
tisi, poliloghie, poliţă „lettre de change", politicos, portocală, pramatie, prosop,
protimisis, protipendadă, psalt, psaltichie, rigă, saltea, sardea, schepsis, sclifosi,
sclivisi, scrumbie, silabisi, simandicos, sinchisi, sindrofie, spital, stambă, stridie,
sufit, taifas, tiflă, tifos, ţaţă, ţir, zaharicale şi zaharisi. Aşadar a rămas în limbă
numai un procent redus, iar restul a fost un lexic născut mort sau care a murit
îndată după naştere. Aceşti termeni s-au ivit pe cale administrativă sau prin
înrîurire cărturărească, ca rezultat al unor nevoi sociale interne, spre a tălmăci
într-o formă adecvată realizările sau aspiraţiile unei societăţi care se afl a într-o
fază de prefacere structurală şi de înnoire.
L. Gâ.ldi dă o interpretare deosebită : „Străbătînd lista împrumuturilor
care sînt cunoscute aromânei şi românei moldovlahe din secolul al XV I I I-iea,
vedem numaidecît că introducerea termenilor greci în limba Principatelor
dunărene a fost în realitate un fel de « balcanizare », în sensul că un regi m poli
tic de caracter oriental a impus românilor de la miazănoapte aproape a celeaşi
elenisme pe care românii rămaşi în Peninsula Balcanică le împrumutaseră,
prin intermediul limbii vorbite, de la vecinii lor greci"46 •
" M u n N u , Elem. , p . 42-43 ; G E Rov, Recnik, IV, p . 1 7 ; M E Y E R- L U B K E , REW,

6291 latin pathema ; G E A G E A , p. 1 8 4 ; M LA D E N ov , Recnik, p. 4 1 4 .
46 AL. G R A U R , SCL, V I I , 1 956, p. 2 7 4 .
4 8 GALD J , p. 1 3 6 .
f82 I N FLUENTA GR.ECEASCA ASUPRA LlMlHI ROMÂNE PlNA lN SEC. XV
Am văzut în capitolul „ I nfluenţa grecească în dialectul aromân" ca m

riurirea culturii bizantine asupra aromânei pînă în secolul al XV-lea a fost
cu mult mai slabă decît asupra românei de la Nordul D unării. Am explicat
acest fenomen prin caracterul specific al culturii b izantine, care s-a impus
de sus în j os şi a atins numai parţial masele populare, p e cînd influenţa gre
cească asupra aromânei în epoca mai nouă s-a produs pe cale nemijlocită şi
a căpătat o trăsătură profund populară. La aromâni a avut loc un contact de
masă, pe cînd în nordul Dunării au împrumutat numai reprezentanţii clasei
stăpînitoare, pentru nevoile lor organi� atorice, ale st�tului şi ale bisericii .
Cititorul doritor să s e convingă pe deplm va compara lista de cuvinte din lu
crarea de fată
' '
care îmbrătisea
' ,
ză pe românii din nordul Dunării, c u repertoriul
elenismelor din aromână alcătuit de către Chr. Geagea şi Tache Papahagi ;
el va vedea că împrumuturile greceşti din română şi din aromână se acopăr
numai într-o măsură neînsemnată. Aşadar, pînă în secolul al XV-lea n-a
existat un paralelism în această privinţă între aromâni pe de o p arte şi între
românii nord-dunăreni pe de alta. Nici în secolul al XVI I I -iea n-a fost o ase
mănare între împrumuturile greceşti din aromână şi cele din română, deoarece
elenismele din aromână erau împrumuturi populare, i ar cele din nordul
D unării au prins şi supravieţuit numai într-o proporţie foarte redusă. Se pune
acum întrebarea legitimă : de ce n-au pătruns mai adînc în limba românească
şi n-au supravieţuit mai multe elenisme în secolul al XVI I I -lea ?
Regimul fanariot n-ar fi putut „ impune" o terminologie nouă, d acă n-ar
fi existat atunci premisele de ordin social pentru adoptarea ei. O terminologie
nu e impusă din afară, ci porneşte dinlăuntrul unei societăţi, măcar că are o
formă străină. Ştim că î n momentul cînd a simţit nevoia să se organizeze după
principii feudale, societatea noastră a împrumutat de l a b izantini şi slavi,
tocmai p entru motivul că găsea acolo cea m ai bună expresie a feudalismului
contemporan. Dar în veacul al XVI I i -lea, şi îndeosebi după anul 1 780, socie
tatea românească era în pragul unei epoci noi, cu nevoi deosebite. Politiceşte
ea era dominată de imperiul otoman, iar acolo stăruia încă cultura bizantină
de tip feudal, care se mai bucura de prestigiu. Reprezentanţii culturii noastre
din acea vreme au avut iluzia că vor găsi aici forma cea mai nimerită spre
a acoperi aspiraţiile sociale ale epocii ; ei au împrumutat de la greci, şi anume
într-un timp cînd grecii înşişi n-aveau o terminologie potrivită pentru cerin
ţele vieţii moderne. Faptul că elenismele din epoca fanariotă n-au prins viaţă
şi n-au prosperat în limba noastră se explică tocmai prin împrejurarea că ele
erau purtătoarele unei culturi învechite, depăşite, iar viaţa însăşi cerea forme
noi spre a îmbrăca în ea realităţi sau aspiraţii proaspete. Cu totul alta a fost
soarta influenţei occidentale, venite prin mijlocire franceză, italiană sau rusă :
atît prin conţinut cit şi prin formă, ea răspundea mai bine necesităţilor vremii
şi de aceea a prins rădăcini adînci şi a dat roade.
Î N C H E I E R E
„Neologismele ne-au imbogăfit limba.

ln chip firesc poporul le-a acceptat în
măsura în care avea nevoie de ele".
M I HAIL SAD O V E A N U
1955
l n istoria unei limbi, cuvintele noi dovedesc o îmbogăţire în domeniul

vieţii materiale sau spirituale : neologismele arată că ceva s-a schimbat ori
s-a adăugat şi a fost nevoie de nume proaspete spre a marca acest progres.
înnoirea are loc fie în procesul muncii creatoare, materiale sau spirituale, fie
în atingerea cu experienţa altor oameni sau cu idei venite uneori din ţinuturi
îndepărtate. ln primul caz progresul lingvistic se realizează prin mij loace
proprii, iar în al doilea sînt împrumutate şi cuvintele o dată cu lucrurile sau
cu noţiunile aduse din altă parte. Dar pentru a aduce ceva de aiurea trebuie
să existe mai întîi un imbold intern, adică o nevoie locală : o societate aflată
pe o treaptă de dezvoltare inferioară împrumută de la alta mai înaintată în
tendinţa de a o ajunge din urmă ; una mai avansată găseşte la alta mai îna
poiată note specifice ; sau două comunităţi egale fac schimburi reciproce
spre a-şi completa lipsurile. Împrumuturile obţinute în procesul muncii, prin
atingere nemijlocită, au un caracter popular şi sînt răspîndite, pe cînd cele
venite prin cărţi sau prin mijlocirea unor grupuri sociale mărunte rămîn de
obicei la suprafaţă ; ele pătrund în adîncime numai atunci cînd poporul are
nevoie de ele. Cele clintii aj ung cuvinte populare, iar celelalte de origine sa
vantă au o întrebuinţare restrînsă.
Pentru a putea j udeca natura influenţei greceşti asupra limbii noastre,
trebuie să cunoaştem în prealabil legăturile reciproce de natură istorică, între
români şi greci. Deoarece româna e continuatoarea latinei, e bine să pornim
de la izvor, adică de la romani, şi să înaintăm apoi mai departe, cu grij ă, pe
firul apei. Civilizaţia veche grecească a influenţat pe romani şi prin mijlocirea
acestora a intrat în patrimoniul culturii moderne. Numărul elenismelor din
latină e considerabil, dar numai puţine din ele au pătruns în masa poporului
roman ; aşadar a avut loc numai o înrîurire savantă, nu şi una populară, iar
convieţuirea dintre romani şi greci a fost slabă.
Care au fost raporturile dintre greci şi populaţia de limbă latină din
ţinuturile dunărene ale imperiului roman în primele şase veacuri ale erei
noastre ? La această întrebare ne răspund în primul rînd inscripţiile. Ele arată
că în Peninsula Balcanică au existat două zone de cultură : una grecească,
in sud ; şi alta romană, la nord, de-a lungul Dunării. Limita dintre inscrip
ţiile greceşti şi latineşti a fost stabilită de Constantin J irecek ( 1901) : ea
por-nea de la Adriatica, puţin mai jos de localitatea Lissus (Lj es, Alessio),
s e il).drepta spre răsărit de-a lungul graniţei dintre Moesia superioară şi Mace
donia, dintre Moesia inferioară şi Tracia pină in apropiere de Pontul Euxin,
1 84 INFLUENŢA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PINA IN SEC. XiV
unde atingea teritoriile oraşelor greceşti Odessos (Varna), Dionysopolis

( B alCik), K allatis (Mangalia), Tomis (Constanţa), H istria şi sfîrşea la gurile
D unării. Provinciile M acedonia si Tracia se aflau in zona influentei culturale
greceşti, i ar Dalmaţia, Moesia s�perioară, Moesia inferioară, D a�ia şi Pano
nia erau supuse înrîuririi limbii l atineşti. Această limită a fost modificată
p arţial de către Alexandru Philippide ( 1925), care a demonstrat că Tracia d e
nord-vest era o regiune bilingvă. Petar Skok ( 1 93 1 ) a împins limita de despăr
ţire mai spre miazăzi : ea p ornea de pe m alul Adriaticei din dreptul oraşului
Apollonia şi îngloba în zona l atină o bună p arte din teritoriul actual al Alba
niei. Descoperirile m ai recente arată că inscripţiile l atineşti din M acedonia şi
Tracia, relativ numeroase, formau p e alocuri enclave puternice. Faptul acesta
e un indiciu că acolo au avut loc colonizări cu veterani de limbă l atină sau
iradiaţiuni de cultură romană. Inscripţiile greceşti şi latineşti apar uneori în
aceleaşi cimitire şi dovedesc că ne găsim de fapt într-o zonă mixtă, de inter
penetraţie a celor două culturi. D ar preponderenţa inscripţiilor în centrele
urbane şi frecvenţa numelor proprii de origine traco-iliră trezesc b ănuiala
că grosul populaţiei nu vorbea în mod curent l atineşte sau greceşte. Deci între
masa grecească şi locuitorii de limbă l atină din provinciile dunărene trăiau
populaţii alogene, care stinghereau contactul lor direct ; numai în j urul cetă
ţilor greceşti de pe ţărmul Pontului Euxin existau legături nemijlocite, d ar
acestea erau precare, deoarece oraşele pontice aveau o populaţie relativ
redusă. Din cercetarea inscripţiilor rezultă că grecii pătrundeau greu în inte
riorul continentului. Numele greceşti de persoană din D almaţi a depăşesc
numai cu puţin cifra de 500 (din care 335 în Salonae), în Noricum abia ating 40,
în Panoni a nu se ridică pînă la 1 50 , în Moesia superioară pînă la 100, în Dacia
pînă la 400, iar numărul inscripţiilor greceşti din D acia e numai de 35, faţă
de aproape 3000 l atineşti. Cifrele sînt grăitoare şi demonstrează că penetra
ţia grecilor a fost slab ă : răsfiraţi pe întinderi m ari şi izolaţ.i in cîteva centre
urb ane, ei nu puteau desfăşura o înrîurire durabilă.
Textele şi inscripţiile din provinciile dunărene arată că limba l atină
folosită de ele era aproape identică cu cea din apusul imperiului : unitatea
lingvistică pe o întindere considerabilă răspundea unităţii politice şi se spri
jinea pe o tradiţie puternică şi pe circulaţia relativ activă a oamenilor şi a
ideilor. Provinciile dunărene întreţ ineau legături m ai strînse cu Italia, decît
cu Grecia : aceasta din urmă era orientată spre m are, pe cînd cea dintîi stă
pînea interiorul şi prin aparatul ei de stat ajungea pînă în colţurile cele m ai
retrase. De aceea limb a latină a putut pătrunde în mediul agricol şi păstoresc,
pe cînd greaca a stăruit numai în puţinele oraşe de pe ţ ărmul mării. Elenis
mele întîlnite în izvoarele latineşti din provinciile dunărene se deosebeau
puţin de cele din apu sul imperiului roman şi erau de obicei cuvinte savante ;
numai cîteva dintre ele veneau pe cale directă, adică din atingerea nemijlocită
cu lumea grecească, pe cind cele m ai multe erau rezultatul influenţei cultu
rale a grecilor asupra romanilor şi circulau în tot cuprinsul împărăţiei romane.
Aceste elenisme au fost aduse în provinciile dunărene de către roma'n:i · şi,
în genere, de agenţii obişnuiţi ai romanizării, şi nu de greci : vorbitorii simpli
le simţeau ca elemente integrante ale limbii l atine. Din c ategoria elenistnelor,
care circulau pe o arie întinsă şi erau bine încetăţenite în limba l atină·,: s'-au
păstrat în română următoarele 42 de cuvinte : amăgi < * admagire, biserică <
INCHEIEltE 1 85
< basilica, blestema < blastemare, boteza < baptizare ( * battizare) , carte <
< charta, căsca < chascare, căscăun < * chascabundus, cicoare < cichoria,
ciutură < * cytola, coardă < chorda, creştin < christianus, cuteza < cottizare,
drac < draco, farmec < pharmacum, grec < Graecus, gutui < * gotoneus (cy
doneus }, Jndrea < A ndreas, înger < angelus, martur < martyr, măcina <
< machinare, mărgea < margella, mesteacăn < mastichicinus, mîngîia <
< manganeare, musteaţă < * mustacia, Nicoară < Nicolas, aromân oarfăn <
orphanus, papură < • papula (papyros } , pască < pascha, paşti < paschae,
părîngă < palanga, preot < presbyter, rîncheza < rhonchizare, sîmbătă <
sambata, Sîmedru < sanctus Demetrius, Sîmpietru < sanctus Petrus, Sîngiorz
< sanctus Georgius, Sînziene < sanctus loannes, spată < spatha, stupă <
stuppa, şteamătă < schemata, teacă < theca şi zeamă < zema.
Cîteva cuvinte româneşti se datoresc contactului direct cu lumea gre
cească şi au pătruns numai în latina orientală : broatec < pp6taxoc;, ciumă
„umflătură" < Kuµa „val", frică < cppiKT) , jur < yupoc;, mic < µiKKO<;,
plai < nA.aytoc;, proaspăt < np6crcpatoc;, sp în < crnav6c;, stup < crtunoc;
„ trunchi", stur < crtuA.oc; „coloană" şi trufă < tpucpfi „dispreţ". Broatec
are corespondent în albaneză şi rămîne susceptibil de a fi de origine autoh
tonă. Proaspăt poate fi şi de provenienţă mai nouă, adică bizantină. Admi
ţînd totuşi posibilitatea unei înrîuriri greceşti nemijlocite pentru toate aceste
11 cuvinte, constatăm că limba veche grecească a lăsat în română mai puţine
urme decît în albaneză, unde există aproximativ 24 de împrumuturi similare.
Faptele ne arată că elementul vechi grecesc, uman şi lingvistic, n-a j ucat u n
rol însemnat î n formarea limbii româneşti. Cultura elenică, strălucită în multe
privinţe, a ajuns în regiunile noastre îndeosebi prin mijlocirea romanilor şi
numai într-o mică măsură pe cale directă.
După secolul al VI-lea populaţia romanizată din ţinuturile dunărene

se găsea despărţită de lumea grecească prin mase compacte de slavi. Aceştia
duceau o luptă înverşunată cu împărăţia bizantină şi locuiau în nemijlocita
ei vecinătate, pe cînd populaţia romanizată recepta doar ecouri îndepărtate
sau influenţe transmise prin mijlocire slavă. Factorul geografic şi relaţiile
politice din acea vreme au împiedicat pe scriitorii bizantini să cunoască mai
de aproape situaţia etnografică din bazinul dunărean şi din Dacia ; de aceea
nu dispunem astăzi de ştiri istorice precise în legătură cu romanitatea dună
reană din veacurile V I I - X. Nu ştim nici pînă unde se întindea ea şi nici în
ce condiţii de viaţă se afla, dar desprindem în chip hotărît din izvoarele
lingvistice că avea strînse legături cu slavii. Convieţuirea cu slavii şi contactul
acestora cu Bizanţul au dus cu vremea la manifestări culturale proprii, care
se deosebeau de cele apusene. In complexul bizantino-slav din Europa răsări
teană procesul muncii creatoare se desfăşura cu acelaşi avînt, dar îmbrăca
alte forme : pe cînd Europa apuseană continua, în haina latină, cultura greco
romană, Europa de răsărit ducea mai departe aceeaşi cultură, dar în formă
grecească ; iar după veacul al IX-iea slavii şi-a u creat o literatură proprie,
tot pe baza tradiţiei străvechi comune. Apoi răsăritul bizantino-slav şi apusul
latin au coexistat şi s-au înrîurit reciproc, dar au constitt1it două sfere cultu
rale deosebite. Populaţia romanizată din ţinuturile dunărene s-a aflat de l a
început în cercul culturii b izantino- �lave, d ar mi v �nea î n a�inge �e d irectă cu

lumea grecească. l n decursul veacurilor V i l-X, prm m1Jloc1rea ._ .
hmb1lor slave
meridionale, au p ătruns în română următoarele elenisme : b usuioc, colibă,
comoară, corabie, crin, cncuCJaie, dafin, desagi, drum, humă, liCJadă, rusalii şi
sfeclă.
incepînd din veacul al X-lea s-a impus în părţile noastre liturghia veche
slavă si s-a înfiripat treptat o ierarhie bisericească. Organizarea ei şi a cultului
s-a fă�ut după modele slave, împrumutate de la bizantini. Tot atunci s-au
ivit în limba română primii germeni ai terminologiei ecleziastice, care s-a
dezvoltat şi s-a îmbogăţit cu vremea. înfiriparea ei în acea e.P ocă p are p ro
babilă şi rezultă din logica lucrurilor, deoarece u n cult creştm, într-? for� ă
cit de simplă, nu poate fi conceput fără dînsa. Aşadar, împreună c u liturghia
şi cu cele dîntîi elemente de organizare bisericească, au p ătruns la noi, prin
mijlocirea slavilor de la miazăzi, o serie de termeni ecleziastici de origine
bizantină, care au stăruit în p arte pînă în zilele noastre, şi anume : acatist,
aer, agneţ, aliluia, aloe, amin, amCJon, antifon, antihrist (antihîrţ }, antimis,
apostol, april, arap, arhanghel, arhidiacon, arhiepiscop, arhiereu, arhimandrit,
aspidă, aCJgust, azimă, cadă, camilafcă, canon, catapeteasmă, cataCJasie, catismă,
călugăr, chedru, chilie, chimCJal, chiparis, chit, chiCJot, clir, coliCJă, condac, crijmă,
decemCJrie, diaCJol, disc, elin, enorie, episcop, eCJanghelie, eCJreu, fariseu, felon,
feCJruarie, hirotoni, iad, ianuarie, icoană, iconostas, idol, isop, iudeu, iulie, iunie,
laCJră, lighioană, litie, liturghie, mai, mantie, martie, mănăstire, metanie,
migdal, minei, mir, mirt, mitră, mitropolit, nard, noemCJrie, octomCJrie, osana,
panaghie, panahidă, parastas, pateric, patriarh, popă, potir, prescură, pros
comidie, psalm, psaltire, rasă, saracustă, satană, sărindar, septemCJrie, smirnă,
tartăr, tipic, triod, tropar şi CJarCJar. Aceste cuvinte au venit prin textele vechi
slave din secolele I X - X I (şi următoarele), care au circulat şi în ţinuturile
noastre. B ulgarii , sîrbii, ungurii şi ruşii dispuneau pe atunci de organizare
bisericească : e de presupus că ea exista într-o formă rudimentară şi la români.
Această organizare s-a consolidat cu vremea şi apare definitiv constituită
în secolul al X I V-iea. Cuvintele amintite mai sus au putut pătrunde în limba
noastră treptat, după veacul al X-lea ; dar numai cîteva din ele au aj uns
popul�re ; cele mai multe au rămas închise în cercul îngust al iniţiaţilor.
Intre anii 971 - 1 185 Dobrogea s-a aflat sub stăpînirea B izanţului, iar
între anii 1 018- 1 185 flu viul D unărea a fost hotarul dinspre miazănoapte
al împărăţiei. ln acel timp populaţia romanizată din ţinuturile d unărene a
aj uns în atingere n emij locită cu cultura b izantină ş i a p utut fi influenţată
de ea pe cale directă. Flota bizantină circula pe Dunăre pînă la Porţile de
Fier, iar activitatea ei a lăsat urme în limba noastră : toponimicile Constanţa,
Sulina, Calafat şi MaglaCJit sînt de origine grecească. Prestigiul culturii bizan
tine îmbrăţişa o arie geografică întinsă şi atingea Ungaria, Boemia, Polonia
şi Rusia. Mărfurile se răspîndeau îndeosebi din Constantinopol, spre gurile
Dunării şi Belgrad, sau din Salonic, către miazănoapte pînă în Transilvania
şi Ungaria. 1n această epocă au pătruns în limba română, pe cale directă,
16 cuvinte de origine bizantină : agonisi, arCJonă, cort, cucură, folos, flamură, ·.
mătase, minie, mul, mulă, mulare „ catîr" din dialectul aromân, omidă, prisos, ;
scafă, stol, traistă, urgie şi urgisi. Aproape j umătate dintre ele provin din .
sfera comerţului, iar 4 aparţin terminologiei militare. Un număr mai însemnat
INCHEIERE 187
de cuvinte b izantine au ajuns atunci la noi prin mijlocirea slavilor, şi anume :

argat, camătă, castan, călimară, cămilă, cămin, cărămidă, condei, dascăl, diac,
dîrmon,,_ felie, hîrtie, ieftin, lipsi, litră, mireasmă, mirodenie, mirosi, orez, pat,
:- pardsi, pedepsi, piper, pir, piron, pirostei, pită, procopsi, aromân sasmă, săp un,
sosit strachină, aromân tăyare, temei, temelie, tigaie, "ăpsi şi "lăstar (lăstar).
Multe dintre e l e au p ătruns şi în limbile balcanice, pe o arie întinsă : mai
toate dovedesc în chipul acesta o unitate de cultură remarcabilă şi specifică.
Majoritatea lor s-a ivit în legătură cu activitatea comercială sau cu diplo
maţia Bizanţului, iar cîteva sînt nume de plante sau animale şi au putut veni
tot pe calea comerţului . Bizanţul producea sau mijlocea mărfuri şi stăpînea
efemer cu armatele sale, adică acţiona la suprafaţă, pe cînd dedesubt erau
forţe de muncă statornice, care ţineau pe umerii lor aparatul costisitor al
birocraţiei bizantine : în lista de mai sus lipsesc cu desăvîrşire termenii din
domeniul agriculturii şi păstoritului, îndeletnicirile de bază ale românilor şi
slavilor din acea vreme.
ln veacurile X I I I - XIV s-a dezvoltat şi întărit treptat organizaţia
noastră de stat. lmpreună cu ea a luat fiinţă o ierarhie ecleziastică statornică
şi s-a înfiripat o viaţă monahală. Modelul în această privinţă a fost luat de
la Bizanţ, însă nu totdeauna direct, ci de cele mai multe ori prin mijlocirea
slavilor de la miazăzi. Terminologia ecleziastică a pătruns la noi prin filieră
slavă, şi anume : afurisi, anatemă, arhierarh, arhiereu, arhimandrit, candelă,
cădelniţă, chino"ie, chir, chiraleisa, cimitir, eclesiarh, ctitor, egumen, epistolie,
epitrafil, epitrop, eres, eretic, exarh, faclă, făclie, filozof, har, hărăzi, ieromonah,
mărturisi, mitoc, paraclis, pascalie, patrahir, pizmă, policandru, prezviter, pro
diacon, pronie, protopop, raclă, schimnic, schit, scorpie, sihastru, talant, tîrnosi,
trapeză, turlă şi zizanie. Din aceste 47 de cuvinte numai 1 1 au ajuns populare :
afurisi, candelă, cimitir, faclă, făclie, mărturisi, pizmă, raclă, schit, sihastru şi
turlă.
Cele două state româneşti au ajuns la deplină înflorire în secolele XIV
şi XV : numai pătrunderea turcilor în Europa a frînat apoi, timp de cîteva
veacuri, dezvoltarea lor normală. Pentru epoca dintre anii 1300 - 1 500 dis
punem de materiale arheologice abundente şi de numeroase izvoare scrise.
Comparînd aceste materiale cu cele ale vecinilor noştri, reuşim să înţelegem
destul de bine desfăşurarea procesului istoric în sud-estul Europei. ln toată
această vreme împărăţia bizantină a fost din ce în ce mai strîmtorată şi mai
ameninţată, dar cultura ei se bucura încă de un mare prestigiu, atît la slavi
cît şi la români. ln veacurile XIV şi XV au pătruns în ţinuturile noastre prin
mijlocire slavă aproximativ 52 de elenisme, şi anume : engarie, „corvadă",
apoclisar „sol", aspru „ban de argint", catarg, catastih, cămară, chelar „dregă
torul care păstra cheile de la cămară şi pivniţă", cîntar, cumerke „taxă vamală"
în dialectul aromân, comis, comornic „trezorier'.' , cupă, despot, despină „soţia
despotului", diac, dinar, duca „comandant", gramatic, haraghie „monetărie",
hazdea „o specie de mătasă", heretisi „ a felicita", hînsar, horă, hriso", logofăt,
maistor, mandră, măcar, măguli, mertic „ măsură de cereale", olo"ir „haină
aurită", perper, pirg „zid", pitar, pitic, plapomă, porfiră, pră"ălie, scandal,
schiptru, scufie, siromah, spătar, stihie, stratornic, trandafir, ursi, "ilar „bucată
de catifea", "istiar, zahăr, zodie şi zugra". Cuvintele bumbac şi căpitan au
intrat prin mijlocirea limbii latine, dinspre apus, peste croaţi şi unguri. Primi-
1 88 INFLUENTA GRECEASCA ASUPJlA LIMBI I ROMANE PINA IN SEC. XV
kir sef" a stăruit numai în dialectul aromân. Alte două cuvinte au venit direct
de )� greci, pe cale diplomatică sau comercială : buzunar şi Ungrovlahia (ală
turi de Moldovlahia, care n-a supravieţuit în terminologia noastră ecleziastică ) .
Numele vlah a venit prin slavi ş i germani de l a celţi. El apare relativ
tîrziu în textele bizantine, adică la sfîrşitul secolului al X-lea. Ştirile despre
vlahii sud-dunăreni devin mai numeroase în veacurile următoare. Românii
de la nord de D unăre sînt pomeniţi m ai întîi în a doua j um ătate a secolului al
X i i -lea : numele ungrovlahilor apare p entru prima oară în anul 1 322, în
opera lui Ioannes Cantacuzenos. In a doua j umătate a veacului al XIV-iea
şi în secolul următor găsim informaţii preţioase în actele Patriarhiei din Con
stantinopol şi în operele istoricilor bizantini D ucas, Mihail Critobul şi Laonic
Chalcocondil. Din aceste i zvoare rezultă că aşa-zişii vlahi se găseau în număr
mare numai la nord de Dunăre, pe cînd la sud erau în genere răzleţi şi nesta
tornici. Absenţa ştirilor despre români înainte de veacul al X i i -lea se explică
atît prin motive de ordin geografic, adică depărtarea, cit şi prin împrejurarea
că peste populaţia romanizată se suprapuseseră temporar stăpîniri străine,
ca cele ale protobulgarilor, pecenegilor, şi cumanilor. Vlahii din Meglena au
trăit printre slavi şi au fost puţin atinşi de înrîurirea bizantină. I nflue_nţa
bizantină asupra aromânei, în faza mai veche, a fost de asemenea slană.
l n genere, influenţa veche grecească şi bizantină asupra meglenoromânei
şi aromânei e mai redusă decît asupra românei de la nordul Dunării. Trăind
în grupuri răzleţe şi izolate de păstori, vlahii sud-dunăreni n-au cunoscut în
chip direct cultura bizantină, de origine orăşenească şi de factură livrescă,
ci au primit-o uneori pe cale indirectă prin mijlocire slavă, d ar într-o proporţie
mai slabă decît românii de la nordul Dunării.
Totalizînd împrumuturile bizantine din veacurile V I I - XV, obţinem
cifra de 278, din care 22 directe, 254 indirecte prin mijlocire slavă şi 2 indirecte
prin mijlocirea limbii latine medievale. Din cele 22 directe, 3 se găsesc n umai
în dialectul aromân, iar restul de 19 se repartizează astfel : 9 în s fera comer
ţului, 4 în domeniul artei militare, 3 privesc flora · şi fauna şi 3 sînt termeni
ecleziastici. Cele indirecte venite prin mijlocirea limbii latine se referă la orga
nizaţia militară şi activitatea comercială. Elenismele indirecte pătrunse prin
mijlocire slavă cuprind 142 termeni ecleziastici, 47 din sfera organizaţiei soci
ale, 43 din domeniul activităţii comerciale, 9 privitori la floră şi faună şi 3
în legătură cu arta construcţiei.
Din cifrele de mai sus se desprinde în mod lămurit caracterul influenţei
bizantine : ea s-a infiltrat pînă în părţile noastre prin slavi în veacurile
V I I - X , ne-a atins direct în veacurile X I - X I I , apoi p arţial în secolele X I I I
XV, î n domeniul organizaţiei sociale şi a comerţului ; ş i ne-a înrîurit mai
adinc, prin mijlocire slavă, în sfera organizaţiei de stat şi ecleziastice, a activi
tăţii comerciale şi arhitecturii. Cultura bizantină n-a putut pătrunde la sate
şi n-a aj uns populară decît într-o măsură redusă, dar a lăsat note specifice
şi constituie o parte integrantă a suprastructurii societăţ,ii noastre feudale. I
L'INFLUENCE GRECOUE SUR LA LANGUE ROUMAINE
R E S U M E
"'.'\ ous avo ns etudie dans le presen t ou vrage les traces laissees dans l a langue
roumainc par la culture grecque ancienne et, plus tard, par la culture byzantine. Les
faits de langue signales reposent sur des temoignages d'ordre historique et sur les con
clusions que nous avons degagees du passe des mots touchant l 'cvolution du processus
historique, car dans ce domaine de recherches la linguistique et l'histoire sont inse
parables. Apres avoir analyse Ies resultats acquis jusqu'ici, nous avons circonscrit la
base geographique et trace la ligne de demarcation entre Ies inscriptions grecqucs e t
latines des six premiers siecles de notre ere dans le sud-est de l'Europe. Sur la foi
de ces inscriptions et d'autres sources historiques nous avons tente de definir la nature
des relations linguistiques reciproques et de determiner l'influence du grec ancien sur le
latin parle dans les regions danubiennes. En comparant cette action au meme phenomene
dans l'ouest de l 'Europe, nous avons pu nous faire une image d'ensemble de l'influence
grecque sur la langue latine. Dans la sphere du latin des regions danubiennes nous avons
separe les hellenismes d'un usage courant dans tout l'Empire, des hellenismes locaux
propres aux regions danubienncs : les premiers fon t, en effet, partie in tegrante du latin
p arle sur une vaste aire, alors que les au tres sont le resultat du contact direct de la
population romanisee des provinces danubiennes avec Ies populations grecques des con
trees voisines. Seuls ces hellenismes locaux ont etc consideres par nous comme elements
grecs anciens de la langue roumaine. Nous avons ensuite examine le sort de la population
romanisee des regions danubiennes apres l'arrivee des Slaves, ct ses licns avec l'Empire
byzantin avec lequel elle continua d'entretenir, tant dircctement que par l'intermediaire
des Slaves, des relations complexes. Aussi, en etudiant les influences linguistiques, avons
nous constamment fait la distinction entrc emprunts dirccts et emprunts indirects et
indique pour chacun d'eux. Ies voies de penetration ; Ies premiers attestent nos con tacts
avec les Byzantins, alors que les autres represcntent un aspect des rapports roumano
slaves.
Vu la complexite des problemes qui se posaient, nous avons eu recours, pour
essayer de Ies resoudre, a des moyens multiples et varies. Pour la periode la plus ancienne
nous avons consulte non seulement Ies inscriptions et Ies textes, mais aussi Ies emprunts
grecs du latin, de l'albanais et de la langue slave communc, ainsi q u c Ies traces grec
ques des langues romanes ; pour l'epoque plus recente nous avons recouru aux ecri
v ai ns b yz an t in s , aux vieux textes slaves, aux lit teratures slavcs mcridionales, aux do
cumen ts slavo-roumains des X IVe ct XVe sie cl e s , ainsi qu'aux Jangues neo-grecque,
bulgare, serbo-croate, albanaise et hongroise. N ous avons applique Ia mc thode h is torico
comparative et degage des resultats ac q u is cn balkanologie, drs c n s e ig n c m e n t s et des
p o i n ts d'appui pour un essai de s tratigraph it� drs (>!{�mcn ls grccs de la langue roumaine
j usqu'a l a fin du xve siecle.
1 90 L' INFLUENCE GRECQUE SUR LA LANGUE ROUMAINE
Pour se faire une idee exacte du caractere de l'influence grecque sur notre langue
il es t necessaire de connaitre a u prcalable Ies liens reciproques de nature historique entre
Roumains et Grecs. La langue roumaine etant la continuatrice d u latin, ii nous faut
remon ter a l a source c'esl-a-dire aux Romains. La civilisation grecque a exerce son
influence sur I es Ro � ains, e t es t en tree par leur i n termediaire dans le palrimoine de
l a cult ure moderne. Le no mbre des hellenismes d u latin est considerable, mais peu d'entre
eux o n t pene trc dans la masse d � peuple romain : il s'agit donc u n i quement d ' une � n
. . .
fluence « savante » e t non d'une mfluence popula1re, e t la cohab1tahon en tre R o m ams
et Grecs a e te de faible importance.
Quels ont etl• Ies rapports entre Ies Grecs et la population de langue latine des
regions danubiennes au cours des six prl'miers siecles de notre ere? La reponse a celte
question nous es t fournie en premier I ie u par Ies inscrip tions. Elles nous apprennent
q u ' iI y avait dans Ia p resqu'ile des B alkans deux zones de cultur � : l'une grecque, au
. . _
sud, l ' autre ro maine, au nord, l e long d u D anube. L a hgne de demarcat10n e n tre m
scriptions grecques e t Iatines a ete e t ablie p ar Constan tin J irecek ( 1 9 0 1 ) : elle partait
de J ' _\driatique u n peu au-dessous de l a localite Lissus ( Ljes, A lessio) e t se dirigeai t v e rs
!'es t en suivant la fron tiere d'en tre Ia Mesie superieure et la Macedoine, p uis celle 'd' e n tre
la Mesie in ferieure et la Thrace j usqu'a proximite du Pont-Euxin, ou elle traversait
Ies territoires des villes g1·ec ques d ' Odessos (Varna) , de D ionysopolis ( B altchik ) , de Calla
tis (l\Iangalia ) , de Tomis (Constan tza) et d ' H istria pour finir aux bouches du D anube.
Les provinces d e :'.\l acedoine et de T hrace app artenaient a l a zone d'influence culturelle
grecque, alors que l a Dalmatic, Ies deux Mesies, la D acie e t la Pannonie subissaient
l ' i n fluence de l a langue latine. Cette ligne d e separation a ete m o d ifiee en partie p a r
Alexandre P h ilippide ( 1 925) , qui a demontre que l a Thrace d u n o r d etait u n e region
bilingue. Petar 8kok ( 1 9 3 1 ) a recule plus au sud cette ligne qui, selon lui, partait d e
l 'Adriatique a la hau teur d'Apollonia et englobait dans l a z o n e latine u n e bonne partie
d u territoire de l'Albanie actuelle. Des decouvertes de d ate recente attestent que Ies
inscriptions latines de Macedoine et de Thrace, relativement n o mbreuses, formaient p ar
endroits des enclaves importantes. C'est la u n indice que ces regions furent colonisees
par des veterans de langue latine ou subirent l 'influence de l a culture ro maine. Les
inscriptions grecques e t latines apparaissent parfois dans Ies memes ci metieres e t prou
vent qu'il s ' agit en fai t d'une zone mixte, d'interpenetration des deux cultures. Mais
la preponderance des inscriptions dans Ies centres urbains et la frequence des noms pr9-
pres d'origine thraco-illyrienne permettent de presumer que l e gros de la population
n ' utilisait pas couramment le grec o u le latin. Ceci indique l a presence de populations
allogenes en tre l a masse grecque e t Ies h abitants de langue latine des provinces danubien
nes, dont elles genaient Ies relations directes ; ce n'est qu 'au tour des villes gi'ecques
du li ttoral du Pont-Euxin qu'existaient de telles relations, d ' ailleurs precaires d u fait de
la faible population des villes p o n tiques.
Un au tre fait, qui ressort des inscriptions, es t que Ies Grecs penetraient difficile
m e n t a l ' interieur du continent. Dans Ies inscrip tions de la Dalmatie Ies noms grecs ·depas
sent de peu le chi ffre de 500 ( d o n t 335 a Salonae) ; on e n compte a peine 40 dans la
N oriqut>, m oi ns rle 1 SO en Parmo nie, un" cen t aine rlans l a Mesie superieure et environ
-fOU en Dacie, oii IP no 111 br1• d i· s inscript ions t>n langue grPcque n 'est que de 35, contre
pres de :3000 inscriptions l a l i nes : c h iHres eloquents, q ui prouvenl combien a cte faible
la p e n& tra l ion grecque. 1Jis 1wrscs sur rle vastPs esvaces e t isoles dans quelques cen tres
urbai n s , Ies Grecs ne pouvaie n l pas cxercPr d'influence durable.
Les textes e l Ies inscrip Lions Jes provinces danubicnnes attestent que h· l a Lin
parle dans ces regions etai t presque identique a celui de l ' ouest de l ' E mpire : l'uni te
linguis tique d ' u n terri l o ire im mense allait de pair avec l ' u n i te politique e l reposait sur
de fortcs traditions, aussi bien que sur une circul ation relative ment active des h o m mes
e t des idees . Les provincPs danubirnnes en tretenaienl d e plus e troites relations .avec
l' ! talie qu'avec la Grece : cette derniere, en effe t , e tait tournee vers la mer, alors que
l a premiere regnait sur l'interieur et, par son administration, parvenait j usqu'aux coins
Ies plus recules de l' E rn pire. C'est ce qui explique quc l a langue latine ait pu penetrer
dans le milieu agricole et pastoral, tandis que le grec ne s'cst maintenu qut> dans Ies
quelqurs villes du l i ttoral. Les hellenismes que l'on trouw dans Ies sources l a t i nes des
provinces danubiennes different tres peu de ceux en usagc dans l ' oues t de l ' E rnpire e t
s o n t generalement des termes saYants ; mais seuls quelques-uns d 'entre eux provenaient
L'INPLUENCE GRECQUE SUR LA LANGUE ROUM A I N E .l Y l
dlun contact direct avec le monde grec ; l a plupart eiaien t Ic resultat de l'influenl'e
grecque sur Ies Romains et avaient cours dans tou t l ' Empire . Ces hcllenismes fure n l
importes dans Ies provinces danubiennes p a r Ies Romains e t , d'une maniere gt�nerale,
par les agents ordinaires de la romanisation, e t non point par les Grecs : le commun
des locuteurs les consideraient comme des elements in tegran ts de la langue la tine. Des
hellenismes de cette ca tegorie, repandus sur une aire etendue e t desormais en tres dans
la langue la tine, le roumain a conserve les quarante vocables suivants : am ăgi < *adma
gire, biserică < basilica, blestema < blastemare, boteza < baptizare ( *battizare ) , carte < charta,
căsca < chascare, căscăun < *chascab undus, cicoare < cichuria, 1·iu1ur1l < *cytola, coardă
<chorda, creşt1:n <christianus, cuteza <cottizare, drac <draco, farmec <pharmacum , grec
<Graecus, gutui < *gotoneus (cydo neus ) , l ndrea <Andreas, înger < angelus, 111artur < mar
tyr, măcina < machinare, mărgea < margella, mesteacăn < mastichinus, 111 ingiia < man
ganeare, m ustea/ă < *mustacia, Nicoară < Nicolas, macedo-roum. oarfăn < orphanus ,
papură < *pap ula (papyros) , pască < pascha , paşti < paschae, păringă < palanga, preot <
presbyter, r incheza < *rhonchizare, simbătă < sambata, Simedru < sanctus Demetrius, Sim
petru < sanctus Petrus, Singiorz < sanctus Georgius, Sinziene < sanct u..� Ioan nes, sp a tă <
spatha , stupă < stuppa, şteamătă < schemata, teacă < theca et zeamâ < zema.
Quelques mots roumains proviennent du con tact d i rect aYec le monde grec et
n'ont penetre que dans Ie latin oriental : broatec < 13i;6to:;coc;, ci1111/ft « enflure » < Kuµa
� vaguc », frică < qipiKT), j ur < y()poc;, mic < µiKKoc;, plai < nJ.O.yt0c;, p roaspăt < npocrq>atoc;,
sp i n < cmav6c;, stup < crtunoc;, trunchi, stur < <rtuA.oc; « colonne» el tr ufă < t puq>l'}
�mepris». Broatec a une correspondance en albanais e l pourrai t etre d'origine au toch tone.
Proaspăt est peu t-etre d'origine plus recente, c'est-a-dire byzantine. En admettant pour
ces 1 1 vocables l'eventualite d'une influence grecque directe, il apparait que le grec
ancien a laisse en roumain moins de traces qu'en albanais, ou l'on trouve en viron 24
emprunls similaires. Les faits attestent que l'element grec ancien - humain el linguisti
que - n'a p as j oue un role notable dans la formation de la langue et du peuple rou
mains. La culture hellenique, si briliante sous tant de rapports, a pl'netre dans nos
rcgions surtout par l'intermediaire des Romains, et dans une faiblt� mesure seulement
par un contact direct.
Apres le Vie siecle la poµulation romanisee des provinces danubiennes se trouva

separee du monde grec par des masses compactes de Slaves etablies sur la frontiere
de l ' Empire byzantin et menan t contre lui une lutte achamee. A cette population ro
manisre ne parvenaicnt plus que de vagues echos de la culture grecque et des influences
transmises par l'intermediaire des Slaves. Le facteur geographique et Ies realites poli
tiques de cette 1\poque ont empeche Ies ecrivains byzantins de connaitre la si tuation
ethnographique reelle du bassin danubien et de la Dacie, ce qui fait que nous ne
disposons pas d'informations historiques precises sur la romanite de ces regions aux
VI Ie.-Xe siecles. Nous ignorons jusqu'ou elle s'etendait aussi bien que ses conditions
d'existence, mais Ies sources linguistiques attesten t de fa<;on certai ne que cette partie
du monde romain entretenait d'e troites relations avec Ies Slaves. La cohabitation avec
Ies Slaves et le contact de ces derniers avec Byzance finirent par engendrer ici des formes
de culture propres, differentes de celles de l'Europe occidentale. D ans le monde byzan
tino-slave le processus culturel n'etait pas moins actif, mais revetait d'autres aspects :
alors que l' Europc occidentale continuait la culture greco-romaine sous la forme latine
)'Europe orientale con tinuait cette culture sous la forme grecque et, apres le I Xe siecle '.
Ies Slaves creaient leur propre litterature fondt'�e sur Ies memes traditions millenaires.
Par la sui te, l'Orient byzantino-slave el !'Occident latin coexisterent e t s'influencerent
mu luellemen t , mais ne tarderent pas a constituer deux aires culturelles distincles. D e s
le debut, la population romanisee des regions danubiennes s'est trouvt'•e englobt'·e dans
l 'aire de la culture byzantino-slave, sans toutefois venir directement 1;11 cont act ave�
le monde grec. Au cours drs VI Ie.-xe siecles, Ies hellenismes suivants ont penet rc'· dans
la langue roumainn par l'in termediaire des idiomes slaves meridionaux : busuioc, colib o .
comoară, corabie, crin, cur:u1Jaie, dafin , desagi, drum , humă, li1Jadă, rusalii et sfeclă.
A partir du Xe siecle, la liturgic slave ancienne s'est imposee dans nos contrees,
et graduellement une hierarchie ecclesiastique s'est cons tiluee. Cette hierarchie et h:
culte Ini-meme etaient organiscs sur le morlele slave rmprunte a Byzance. r.'est :doi·�
12 L'INFLUENCE GR.E CQUE SUR LA LANGUE ROUMAINE
qu'apparaissen t dans la langue roumaine Ies premiers germes de la terminologie eccle

siastique, laquelle s'est developpee et enrichie p ar la suite. Sa constitution a cette
epoque est probable et resuite de la logique des choses, car un culte chretien, sous quelque
forme que ce soit, est inconcevable sans une telle terminologie. Ainsi, en meme temps
que la liturgie et Ies premiers elements d'organisation ecclesiastique, on voit entrer dans
la langue roumaine, par l'intermediaire des Slaves du sud, une serie de termes ecclesiasti
ques d'origine byzan tine, dont certains subsistent encore de nos j ours, a savoir : acatist,
aer, agne/, aliluia, aloe, amin, amC1on, anafură, antifon, antihrist (antihirţ), antimis, apostol,
april, arap , arhanghel, arhidiacon, arhiepiscop, arhiereu, arhimandrit, aspidă, aC1gust, azimă,
cadă, camilafcă, canon, catapeteasmă, cataC1asie, catismă, călugăr, chedru, chilie, chimC1al,
chiparis, chit, chiC1ot, clir, coliC1ă, condac, crijmă, decemC1rie, diaC1ol, disc, elin, enorie, episcop,
eC1anghelie, eC1reu, fariseu, felon, feC1ruarie, hirotoni, iad, ianuarie, icoană, iconostas, idol,
isop , iudeu, iulie, iunie, laC1ră, lighioană, litanie, litie, liturghie, mai, mantie, martie, mănăstire,
metanie, migdal, minei, mir, mirt, mitră, mitropolit, nard, noemC1rie, octomC1rie, osana, pana
ghie, panahidă, parastas, pateric, patriarh, popă, potir, prescură, proscomidie, psalm, psal
tire, rasă, saracustă, satană, sărindar, septemC1rie, smirnă, tartăr, triod, tropar et C1arC1ar.
Ces mots ont ete empruntes aux vieux textes slaves des I Xe-XIe siecles (et des
siecles suivants) qui ont circule dans nos contrees. Les B ulgares, Ies Serbes, Ies H ongrois
el Ies Russes disposaien t a cette epoque d'une organisation ecclesiastique, et il est pro
bable qu'elle existait egalement, sous une forme rudimentaire, chez Ies Roumains. Cette
organisation s'est consolidee par la sui te et apparaît definitivement constituee au X IVe
siecle. Les vocables cites sont sans doute entres graduellement dans notre langue apres
le Xe siecle, mais seuls quelques-uns d'entre eux sont devenus p opulaires, et la plupart
sont restes confines dans le cercle restrein t des i nities.
De 9 1 7 a 1 1 85 la D obroudja s'est trouvee sous la domination byzantine, et de
1 0 1 8 a 1 1 85 le D anube marqua la frontiere septentrionale de l'Empire. A cette epoque
la population des provinces danubiennes, en contact immediat avec l a culture byzantine,
p u t subir son influence directe. La flotte byzantine circulait sur le D anube j usqu'aux
Portes de Fer, et ce trafic a laisse des traces dans notre langue : Ies toponymes Cons
tantza, Sulina, Calafat et MaglaC1it sont d'origine grecque. Le prestige de la cul ture
byzantine rayonnait au loin et s'etendait j usqu'en Hongrie, en Boheme, en Pologne
et en Russie. Les marchandises voyageaient soit de Constantinople, p ar mer, jusqu'aux
bouches du D anube et remontaient le fleuve jusqu'a Belgrade, soit de Salonique au
nord, jusqu'en Transylvanie et en H ongrie. A ce tte epoque 18 termes d'origine byzan
tine sont entres dans la langue roumaine par emprunt direct : agonisi, arC1onă, cort,
cucură, folos, flamură, mătase, minie, mul, mulă, m ulare « mule » du macedo-roumain,
omidă, prisos, scafă, stol, traistă, urgie et urgisi. Pres de la moitie d'entre eux appar
tiennent au vocabulaire commercial et 4 a la terminologie militaire. Un nombre plus
considerable de mots byzantins ont ete importes p ar l'in termediaire des Slaves, a savoir :
argat, camătă, castan, călimară, cămilă, cămin, cărămidă, condei, dascăl, diac, dirmon,
felie, hirtie, ieftin, lipsi, litră, mireazmă, mirodenie, mirosi, orez, pat, părăsi, pedepsi,
piper, pir, piron, pirostei, pită, procopsi, macedo-roumain sasmă, săp rtn, sosi, strachină,
macedo-roumain tăgare, temei, temelie, tigaie, Clăpsi et Cllăstar ( lăstar) .
Beaucoup d'entre eux ont egalement pcnetrc dans Ies idiomes balkaniques sur
une aire etendue, attestant par la une unite de culture. La plupart de ces mots sont
!ies au commerce et a la diplomatie de l'Empire byzantin ; quelques-uns son t des noms
de plan tes et d'animaux et ont pu egalement penetrer chez nous par la voie du commerce.
Byzance fournissait ses propres produits ou faisai t office de courtier et imposait par
ses armees une autorite ephemere, c'est-a-dire qu'elle exerc;:ai t une action de surface,
alors qu'en-dessous des forces de travail stables por taient sur leurs epaules l'appareil
dispendieux de la bureaucratie byzantine : la liste ci-dessus ne contien t aucun terme du
domaine de l'agriculture et des ac tivi tes p astorales, qui c taient Ies principales occupations
des Roumains et des Slaves de cette epoque.
Aux X I I I e et X I \'e siecles no tre organisation d'E tat s'es t developpee e t consolidee
graduellement, en meme temps que se cons tituait une h ierarchie ecclesiastique stable e t
prenaien t naissance Ies premieres formes d e vie monacale. Le modele e n etait emprunte
a Byzance, soit directement, soit, le plus souvent, par l'intermediaii'e des Slaves du sud.
La terminologie ecclesiastique de cette epoque nous est venue par la filiere slave e t
comprend Ies vocables suivants : afurisi, anatemă, arhierarh, arhiereu, arhimandrit, candelă,
L'INFLUENCE GRECQUE SUR LA LANGUE ROUMAINE 1 93
cădelniţă, chino11ie, chir, chiraleisa, cimitir, eclesiarh, ctitor, egumen, epistolie, epitra(il, epi
trop, eres, eretic, exarh, faclă, făclie, filozof, har, hărăzi, ieromonah, mărturisi, mitoc,
p araclis, pascalie, patrahir, pizmă, policandru, pres11iter, prodiacon, p �oni�, protopop, raclă,
schimnic, schit, scorpie, sihastru, talant, tirnosi, trapeză, turlă et zizanie.
De ces 47 termes, 1 1 seulement sont devenus populaires, a savoir : afurisi, candelă,
cimitir, faclă, făclie, mărturisiri, pizmă, raclă, schit, sihastru et turlă.
Les deux Etats roumains ont atteint leur plein epanouissement aux X IVe et XVe
siecles et seule l'invasion des Turcs en Europe a entrave pendant quelques siecles leur
developpement normal. Nous disposons pour la periode 1300-1500 d'un abondant ma
teriei archeologique et de nombreuses sources ecrites. E n comparant ces documents
a ceux des pays voisins, on discerne assez clairement l'evolution historique de !'Europe
du sud-est. A cette epoque la situation de l' Empire byzantin menace de toutes parts
devenait de plus en plus precaire, mais sa culture jouissait encore d'un prestige con
siderable, aussi bien chez Ies Slaves que chez Ies Roumains. Les deux Principautes
roumaines tiraien t profit de la culture des Etats slaves voisins, mais en meme temps
entretenaient des relations directes avec l'E mpire byzantin. Aux XIVe et XVe siecles,
environ 5 2 hellenismes on t penetre dans nos regions par l'intermediaire des Slaves, a
savoir : engarie « corvee », apoclisar « messager », aspru « aspre » monnaie d'argent turque,
catarg, catastih, cămară, chelar << dignitaire qui avait la garde des clefs du cellier et de
la cave », cintar, cumerke « taxe douaniere •> ( du macedo-roumain) , comis, comornic « tre
sorier •>, cupă, despot, despină « l'epouse du despote •>, diac, dinar, duca « commandant •> ,
gramatic, haraghie « atelier de monnaie •>, hazdea « sorte de soie •>, heretisi • feliciter �.
hinsar, horă, hriso11, logofăt, maistor, mandră, măcar, măguli, mertic « mesure de capacite
pour Ies cereales •> . olo11ir « vetement dore •>, perper, pirg « mO.r I), p itar, pitic, plapomă,
porfiră, f ră11ălie, scandal, schiptru, scufie, siromah, spătar, stihie, stratornic, trandafir, ursi,
11ilar « p1ece de velours •> , 11istiar, zahăr, zodie et zugra11.
Les mots b umbac et căpitan nous sont venus de l'ouest, par l'intermediaire de la
langue latine a travers la Croatie et la Hongrie. Primikir (( chef I) n'a subsiste que dans
le dialecte macedo-roumain. Deux autres termes nous sont venus directement des Grecs ,
par la voie diplomatique ou commerciale : b uzunar et Ungro11lahia ( avec Moldo11lahia
qui n'a pas survecu dans notre terminologie ecclesiastique ) .
L e n o m d e Vlah est d'origine celtique et nous est venu p a r l'intermediaire des
Slaves et des Allemands. II n'apparait que relativement tard ( fin du Xe siecle) dans
Ies textes byzantins. Les informations sur Ies Vlaques sud-danubiens deviennent plus
no mbreuses aux siecles suivants. Les Roumains du nord du D anube sont mentionnes
pour Ia premiere fois dans la seconde moitie du X I Ie siecle : le nom de Ungro11lah
apparait pour la premiere fois en 1 3 2 2 dans l'ceuvre de Ioannes Cantacuzenos. D ans
Ia seconde moitie du X IVe siecle et au siecle suivant Ies documents du Patriarcal de
Constantinople et Ies ecrits des historiens byzantins Doukas, Michel Critobulos et Laonic
Chalcocondyle nous fournissent sur Ies Vlaques de precieux renseignements. Selon ces
sources, la masse des « Vlaques •> etait etablie au nord du Danube, alors qu'au sud du
fleuve ils formaient une population clairsemee et menaient le plus souvent une vie
nomade. L'absence d'informations sur Ies Roumains avant le X I Ie siecle s'explique
a la fois par des raisons d'ordre geographique - l'eloignement des regions habitees par eux
- et du fait qu'a la population romanisee s'e taient superposees temporairement des
dominations etrangeres comme celle des Protobulgares, des Petchenegues et des Cou
mans. Les Vlaques de Meglena ont vecu au milieu des Slaves et n'ont guere ete atteints
par l'influence byzantine. Celte influence a egalement ete peu sensible, a !'origine, sur
le dialecte macedo-roumain . En general, l'influence grecque et byzantine a ete plus
faible sur Ies dialectes megleno-roumain et macedo-roumain que sur le roumain parle
au nord du Danube. Vivant en groupes epars et isoles de pâtres, Ies Vlaques sud-danu
biens n'ont pas connu de fai;on directe la culture byzantine d'origine urbaine et de fac
ture livresque, mais ils l'ont parfois subie indirectement, par l'in termediaire des Slaves,
a un moindre degre pourtant que Ies Roumains du nord du Danube.
En totalisant Ies emprunts byzantins des V I I e-XYe siecles, on arrive au chiffre
de 2 ? 8 , dont 22 directs, 254 indirects par l'intcrmediaire des Slaves et 2 ind irects par
l'in lermediaire du latin medieval. Des 22 emprunts direc ts 3 n'apparaissent que dans
le dialecte macedo-roumain ; le reste de 19 comprend 9 mots du vocabulaire com mer-
194 L'INFLUENCE GRECQUE SUR LA LANGUE ROUMAINE
cial, 4 du domaine de l'art militaire, :J noms de plantes et d'animaux et 3 termes eccle

siastiques, Les hellenismes indirects venus par l'intermediaire des Slaves comprennent
1 4 2 termes ecclesiastiques, 47 du domaine de l'organisation sociale, 43 termes du voca
bulaire commercial, 10 noms de plantes et d'animaux et 3 termes relatifs a l'art du
bâtiment.
Ces chiffres indiquent clairemen t le caractere de l'influence byzantine : elle s'est
infiltree jusque chez nous par l'intermediaire des Slaves aux VI Ie-xe siecles, et nous
est parvenue directement aux XIe.-XI Ie siecles et, partiellement, aux X I I Ie-XVe sie
cles, dans le domaine de l'organisation sociale et du commerce. Cette influence s'est exercee
plus profondement, par l'intermediaire des Slaves, dans Ies domaines de l'organisation
politique et ecclesiastique, du commerce et de l'architecture. La culture byzantine n'a
p u penetrer dans le monde rural et n'est devenue populaire que dans u ne faible mesure,
mais elle a laisse des traces specifiques et fait partie integrante de la superstructure de
notre societe feodale.
Bibliografie
AA H Acta antiqua Academiae Scientiarum J/ungaricae, Budapesta, 1 951-.

Act. Kutlum. Actes de Kutlumus. E dition diplomatique par Paul Lemerle. Lethielleux,
Paris, 194.5-1 %6.
Act. Lavr. Actes d e Lavra. E dition diplomatique et critique p a r Germaine Rouil
lard et Paul Collomp. Lethielleux, Paris, 1937 .
Act. Xeropotam. Actes de Xeropotamou. E dition diplomatique par J acques Bompaire ,
Lethielleux, Paris, 1 964.
AD A nalele Dobrogei. Revi-sta Societăţii culturale dobrogene. Constanţa,
1 920-1 938.
ADG Acta et diplomata Graeca medii aevi sacra et profana collecta ediderunt
Franciscus Miklosich et J osephus Muller, I-VI . Gerold, Viena,
1 860-1 890.
AE Archeologiai Ertesito. A. M. Tud. A kademia arch. Bizottstigtinak es
az Orsz. Regeszeti, Budapesta, 1 869-.
A E CO Archivum Europae centro-orientalis, Budapesta, 1935-1942.
AE M Archăologisch-epigraphische Mitt('ilungen aus Osterreich, Viena, 1 8 7 7-
-1896.
AISC A n uarul Institutului de studii clasice, I-V, Cluj, 1928-1948.
ALCIPHRON ALCI P H R O N I S Opera ed. M . A. Schepers, Teubner, Leipzig, 1 905.
ALLG Archiv fur lateinische Lexikographie und Grammatik, I-XV, Leipzig, .
1 884-1908.
An. Ac. Rom. Analele Academiei Române. 1llemoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti,
.
1 8 80-1 948.
AND nIOTIS N . p. .AN D HJOTIS, Dictionnafre etymologique du grec moderne, Atena,
1951. (Collection de l ' I nstitut fran�ais d'Athenes, 24 ) .
A N N A COM N . AN N E Co M N ENE , Alexiade (Regne de l'empereur A lexis I Comnene
1081-1 1 1 8 ) . Texte etabli et traduit par B . Leib, I-I I I , Les Belles
Lettres, Paris, 1 937-1 %5.
ANTO N I N . PLAC. ANTO N I N I PLACENTIN I Itinerarium, în : Itineraria Hierosolymitana
ed. P. Geyer (CSEL, voi. XXXIX), Gerold, Viena, 1 898. Constan
tinopol, pe la anul 570.
AP IC. M. GA V i l APICII Librorum X qui dicuntur de re coquinaria quae extant
ed. C. Giarratano et F. Vollmer, Teubner, Leipzig, 1922. I talia, se
colul al IV-iea.
APUL. AP U L E I Opera, ed. R. Helm et Aem. Thomas, I-I I I , Teubner, Leipzig ,
1 9 1 2-193 1 . Africa, anii 1 50-200.
ARj Rjeenik hrvatslwga ili srpskoga jezika na svjet izdaje Jugoslovenska
Akademija znanos li i umjetnosti, Zagreb, 1 880- .
ARl'i O B . ARN O B l l A duersus nationcs libri VII recensuit et commentario critico
instruxit A. R eifferscheid, Viena, 1 8 7 5 (CSEL, IV) .
Asl Ph Archiv fiir slavische Philologie, Weidmann, Berlin, 1 876-.
ASS Act(t sanctorum. . . collegit Ioannes Bollandus, cditio nova curante
Ioanne Carnandet, Paris-Bruxelles, 1 845-.
A n o o L L E VT A . A u n o LL E XT, Defixionwn tabellae, Fontemoing, Paris, 1904.
A u x E N T. F. KA U F M A N N , A us der Schule des Wulfila : A uxenti Dorostorensis

epistula de fide, vita et obitu Wulfilae im Zusammenhang mit der Disser
tatio Maximini contra A mbrosium. Strassburg, 1 899. (Texte und Un
tersuchungen zur altgermanischer Religionsgeschichte. Texte, I ) .
Durostorum, Moesia inferior, anul 383.
BA Balkan-Archiv, hg. von Gustav Weigand, I-IV, Leipzig, 1 925-1928.
Balcania Balcania, Bucureşti, I-VI I I , 1 938-1 945.
J:I A RD E N H E W E R O. B A RD E N H EW E R , Geschichte der altkirchlichen Literatur, I-V, Herder,
Freiburg, 1 9 1 3-1932.
B A R N E A , Byzance I. B A R N E A , Byzance, Kiev et l'Orient sur le Bas-Danube d u xe au
XJJe siecle, în : Nouvelles etudes d'histoire presentees aux xe Congres
des sciences historiques de Rome, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti,
1955, p. 1 69-180.
B A R N EA, RelaJiile I. B A R N EA, RelaJiile dintre aşezarea de la BisericuJa - Garpăn şi BizanJ
in secolele X-XII, în SCIV, IV (1953), p. 641-6 7 1 .
B A RTOLI M. G. B A RTOLI, D as Dalmatisc/uJ. Altromanische Sprachreste von Veglia
bis Ragusa und ihre Stellung in der apennino-balkanischen Romania,
I-li, Holder, Viena, 1 906. (Schriften der B alkan- Kommission, Lingv.
Aht„ V) .
BASD B ulletino di archeologia e storia dalmata B ulletin d'archeologie et
=
d'histoire dalmate = Vjesnik za archeologij u i historij u dalmatinsku,

Split, 1 8 7 8-.
BAUER W. B A U E R, Griechisch-deutsches Wărterbuch z u den Schriften des neuen
Testaments und der iibrigen urchristlichen Literatur, 5. Aufl„ Berlin,
1958.
B Ă N E S C U , Biz. N . B Ă N E S C U , Bizanţul şi romanitatea de la D unărea-de-Jos. Discurs
de recep/ie, Academia Română, Bucureşti, 1938.
B ! N E s c u , Duches N . B Ă N E S C U , Les duches byzantins de Paristrion (Paradounavon ) et
de B ulgarie, Bucureşti, 1 946. ( I nstitut roumain d'etudes byzantines,
nouvelle serie, I I I ) .
B Ă N E S C U , Etat N . B Ă N E S C U , L'ancien Etat b ulgare e t les Pays Roumains, Bucureşti,
1 9 4 7 . ( I nstitut roumain d'etudes byzantines, nouvelle serie, V ) .
B 1 H.B U L E S C U I . B Ă R B U L E s c u , Istoria literaturii si
' gramatica limbii bulgare vechi,
l aşi, 1930.
BER JiMzapCKU emUMO/IOZU'leH pe'IHUK, CDCTaBHJlll BJI. reoprHCB, He. rlom.6oB,
11. 3aHMoB, CM. 11Jiqee, Academia de ştiinţe, Sofia, 1 962 -.
BERNARD R. B E R N A R D , Mots grecs en b ulgare, în : B ulletin de la Societe de lin
guistique de Paris, X LIV ( 1 948), p. 90-1 1 5 .
il E R N E K E R E . B E R :'i E K E R , Slavisches etymologisches Wărterbuch, 1 - 1 1 , "\Vinter,
Hei delberg, 1908-1 9 1 4 .
B E RN S T E I N S. V . B E R N S TE I N , O'lepK cpaBHumeAbHOu zpaMMamuKu cnaBRHCKux ll3bl
KOB, Academia de Ştiinţe, Moscova, 1 961 .
BE SEVLIEV V. B E Ş E V L I E V , Enuzpar;ficKu npuHocu, Academia de Ştiinţe, Sofia, 1 952.
lHN Bibliotheque grecque vulgaire publiee p ar E mile Legrand, I-X, Mai
sonneuve, Paris, 1 880-1 9 1 3 .
B I FR Buletinul Institutului de filologie română „Alexandru Philippide", I-X I I
I aşi, 1 934-1 945.
B I SEO Bulletin de l'Institut pour l'etude de l'Europe sud-orientale, Bucureşti,
1 9 1 4-1923 .
BL Bulletin ling uistique publie par A. Rosetti, Bucureşti, 1 933-1 948.
ll L A S S F. B L A S S , Vber die A ussprache des Griechischen, 3 Aufl . , "\Veidmann,
Berlin, 1 8 88.
BNJ Byzantinisch- Neugriechische Jahrb i.icher. Internationales wissenschaft
liches Organ hg. von Nikos A. Bees, Berlin-Atena, 1 920-1944.
B o G D A :'i D A �I I A N P . B O G D A N , Glosarul cuvintelor româneşti din documentele
slavo-române, B ucureşti, 1 946.
BOGREA V. B o G R E A , Urme bizantine în româneşte, în : Lui Nicolae Iorga omagiu
'1 8 7 1 -1 9 2 1 , Ramuri, Craiova, 1 9 2 1 , p. 51-63.
Bo1sACQ E . B O I S A C Q , Dictionnaire etymologique de la langue grecque, 4-e Milion
augmen tee d'un index p ar H. Rix, Winter, Heidelberg, 1 950.
BIBLIOGRAFIE 1 97
BRBH IE R L. BREH I E R, Le monde byzantin, I-I I I , Paris, 1947-1950. (L'Evolu

tion de l'humanite, 3 2 ) .
BS Byzantino-sla11ica. Re11ue internationale des etudes byzantines, Praga,
1 929-.
BSNR Buletinul Societăţii numismatice române, Bucureşti, 1904-194 7 .
Buletin Tirana Buletin i Uni11ersitetit shteti!ror te Tiranes. Seria shkencat shoqerore,
Tirana, 1 947-.
BuTURAS A. BuTU RAS, Ein Kapitel der historischen Grammatik der griechischen
Sprache, Dieterich, Leipzig, 1910.
Byzantion Byzantion. Re11ue internationale des etudes byzantines, Paris-Liege, 1 924-.
BZ Byzantinische Zeitschrift. Leipzig-Mti nchen, 1 892-.
CAND REA, D E I. - A. CAND REA, Dicţionarul enciclopedic „Cartea Românească", Bu
cureşti, 1931 .
CANDREA, Elem. I . - A. CAN D R EA-HEC HT, Les eltiments latins de la langue roumaine.
Le consonantisme, Bouillon, Paris, 1 902.
CA N D R E A I . - A. CA N D RE A şi Ov. D E N S U S IA N U , Dicţionarul etimologic al limbii
DENSUSIANU române. Elementele latine, Socec, Bucureşti, 1 907-1914.
CAPI D A N , Arom. T H . CA P I D A N , Aromânii. Dialectul aromân. Studiu ling11istic, Academia
Română, Bucureşti, 1 932. (Studii şi cercetări, XX).
CA P I D A N , Meglen. T n . CAPI D A N , Meglenoromânii, I-I I I , Academia Română, Bucureşti,
1925-1935.
CAPI D A N , Rom. TH. CAPI D A N , Romanitatea balcanică. Discurs de recepţie, Academia
Română, Bucureşti, 1 936.
Cercetări literare Cercetări literare publicate de N. Cartojan, Bucureşti, 1934-1943.
CGL Corp us glossariorum Latinorum a G. Loewe incohatum ed. G. Goe tz,
I-V I I , Teubner, Leipzig, 1 888-1 923.
CGM Carmina Graeca medii ae11i edidit Guilelmus Wagner, Teubner, Leip
zig, 1 8 7 4 .
ChPG Chansons populaires grecques des X V-e e t XVI-e siecles publiees e t
traduites par Hubert Pernot, Les Belles Lettres, Paris, 1931.
Chron. Mor. The Chronicle of Morea. T o XPOVtKOV toC> Moptc.J<;. A history in
poli tical 11erse, relating the establishment of feudalism in Greece by the
Franks in the thirteenth century. Edited „ . with introduction, criticai
notes and indices by John Schmitt. Methuen, Londra, 1 904.
Chron. Pasch. Chronicon Paschale recensuit L. Dindorf, Bonn, 1 932.
CIA Corp us inscriptionum Atticarum, I-IV, Reimer, Berlin, 1 893-1897.
CIG Corp us inscriptionum Graecarum, I-XIV, Reimer, Berlin, 1 828-.
CIHAC A. de CrnAc, Dictionnaire d'etymologie daco-romane. I. Eltiments latins
compares a11ec les autres langues romanes ; l i . Eltiments sla11es, magyars,
turcs, greco-modernes et albanais, Francfort, 1 870-1 879.
CIL Corp us inscriptionum Latinarum, I-XVI, Reimer, Berlin, 1 862-.
CL Con11orbiri literare, I aşi-Bucureşti, 1 867-1 944.
Cod. Just. Corp us iuris civilis, I I . Codex lustinianus recognovit et retractavit
R. Schoell, absolvit W. Kroll, Weidmann, Berlin, 1954.
Cod. Theod. Codex Theodosianus ed. Th. Mommsen und P. Meyer, 1-1 1 , Reimer,
Berlin, 1905.
CONST. CoNSTAT I N E PoRPH Y RO G E N ITUS, De administrando imperio. Greek
PORPHYR. Text edited by Gy. Moravcsik. English Translation by R.J.H. Jenkins,
Budapest, 1949.
CONST. Co N STAN T I N I PoRP H Y RO G E N ITI De cerimoniis aulae Byzantinae libri duo
PORP H Y R . re c. I . 1 . Reiske, I-I I , Bonn, 1 829-1 830.
CONST. C o N STATI N O PoRFI ROG EN ITo, De thematibus. Introduzione, teslo cri
PoRPH Y n . tico, commento a cura di A. Pertusi. Citta del Vaticano, 1952 (Studi
e Testi , 1 60 ) .
CosMAS I ND IC. The Christian Topography of Cosmas Jndicopleustes, e d . E. O. Windstedl,
Cambridge, 1909.
Cron. sla110-rom. Cron icele slavo-române din secolele X V-XV I p u blicate de Ion Bogdan
Edi ţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Editura Academir · i
R. P.R. , B u c u reş ti , 1959.
CSEL Corp us scriptorum ecclesiasticorum Latinorum, Academia de Ştiinţe,

Viena, 1 866.
Cv1J 1 c I . Cv1J 1c, La Peninsule Balkanique. Geographie humaine, Colin, Paris,
1918.
DA Dicţionarul limbii române. Academia Română, Bucureşti, 1 9 1 3-.
Dacia Dacia. Recherches et decouCJertes archeologiques en Roumanie, Bucureşti,
1 924-1 94 7 ; nouvelle serie, 1 9 57 - .
DE NSUSIANU O v . D E N S U S I A N U , Histoire d e l a langue roumaine, 1-11, Leroux, Paris,
1 901-1938.
D E RZAVI N , N . S . D E RZAVIN , Hcmopu11 lioAzapuu, I I- I I I , Academia d e Ştiinţe,
Ist. Bolg. Moscova, 1 946-1 947.
D E Ri.AV I N , SlaCJ. N . S. D E RZA.V I N , CAa611He 6 dpeBHocmu. KyAbmypno-ucmopu'lecKuu o'lepK,
Academia de Ştiinţe, Moscova, 1 945.
D EVOTO G . D E V O T O , Storia delta lingua di Roma, Cappelli, Bologna, 1 940.
DICULESCU C. D 1 c U L E s c u , Elementele CJechi greceşti din limba română, DR, IV,
1 924-1926, p . 394-5 1 6 .
DI ETERICH K . D I E T E R I C H , Zur Kulturgeographie und Kulturgeschichte des byzan
tinischen Balkanhandels, BZ, X X X I , 1 9 3 1 , p. 37-5 7 , 334-350.
DIETERICH, K . D I E T E RI C H , Untersuchungen zur Geschichte der griechischen Sprache
Unters. CJon der hellenistischen Zeit bis zum 10. Jahrhundert n. Chr. , Teubner,
Leipzig, 1 898.
D ITTE N B E RG E R W. D I TT E N B E R G E R , Sylloge inscriptionum Graecarum, ed. 3 , I-IV,
Hirzel, Leipzig, 1 9 1 5-1 924.
DOC. BISTR. Documente româneşti din arhiCJele Bistriţei ( scrisori domneşti şi scrisori
priCJate) adunate de N . I orga, 1-1 1, Socec, B ucureşti, 1 899-1900.
DOC. BOGD. Documentele lui Ştefan cel .Mare publicate de Ioan Bogdan, 1-11,
Socec, Bucureşti, 1 9 1 3 .
DOC. BOGD. Ţ.R. Documente priCJitoare l a relaţiile Ţării Româneşti c u BraşoCJul ş i c u Ţara
Ungurească în sec. X V şi X VI. Texte slave cu traduceri, adnotaţiuni
istorice şi o introducere de I . Bogdan, voi. I, 1 4 1 3-1508, Bucureşti,
1 905.
DOC. COST . Documentele moldoCJeneşti înainte de Ştefan cel Mare publicate de Mihai
Costăchescu, I-I I , Viaţa Românească, I aşi, 1931.
DOC. H URM. Documente priCJitoare l a istoria românilor culese de Eudoxiu H urmu
zaki şi alţii, I-X X I , Socec, Bucureşti, 1 887-1 9 2 2 .
DOC. MOLD. Documente priCJind istoria României, A . MoldoCJa, I -I I , Editura Aca
demiei R.P .R., Bucureşti, 1 9 54.
DOC. NAN. Documente slaCJo-române din mănăstirile muntelui Athos publicate de
Grigore Nandriş, B ucureşti, 1 936.
DOC. PAN. Documentele Ţării Româneşti publicate de P.P. Panaitescu, I . Docu
mente interne ( 1 369-1 490) , B ucureşti, 1 938.
DOC. PAN. SIB. Docu mente slaCJo-române din Sibiu ( 1 470-1653) de P. P. Panaitescu,
Academia Română, Bucureşti, 1 938.
DOC. ROM. Documente şi regeste priCJitoare la relaţiile Ţării Româneşti c u BraşoCJul
BRAŞOV şi Ungaria in secolu l XV şi XV I, Bucureşti, 1 902.
DOC. T OC. 5 3 4 documente istot'ice slaCJo-române din Ţara Românească şi MoldoCJa
priCJitoare la legăturile cu Ardealul 1346-1603, tipărite la Viena prin
îngrij irea lui Gr. G. Tocilescu, Cartea Românească, Bucureşti, 1 9 3 1 .
D o L G E R, Byz. F . D o LG E R , Byzanz und die europiiische Staatenwelt. A usgewiihlte Vortriige
und A ufsiitze, Ettal, Mii nchen, 1 953.
DOLG ER, F. D o LG E R, A us den Schatzkammern des Heiligen Berges. 115 Urkunden
Schatzkamm. und 50 Urkundensiegel aus 10 Jahrhunderten„. Mii nchener Verlag,
Mii nchen, 1 948.
DR Dacoromania. Buletinul „Muzeului limbii române", Cluj, 1 9 20-1 948.
DRAGOMIR S. D RA G O M I R, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în erul mediu,
Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1 959.
D R Ă GA N U N . D n X G u : u , Românii î n CJeacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi
onomasticei, Academia Română,Bucureşti, 1 933. (Studii şi cercetări, X X).
BIBLIOGRAFIE 1 99
Du CAN G E Du C A N G E , Glossarium media,e et infima,e Latinitatis conditum a Carolo

Du Fresne domino Du Cange„ . Nova editio aucta a Leopold Farre.
Nouveau tirage. Paris, 1 937-1938.
DucAs D u cA E Historia Turcobyzantina (1 341-1462) ex recensione Basilii
Grecu, E ditura Academiei R.P.R. , Bucureşti, 1 958.
D u M ONT A. D u M O N T, Melanges d'archiologie e t d'epigraphie reunis par Th .
HoMOLLE Homolle, Thorin. Paris, 1 892.
Dvo a N i K F. Dvo R N i K , Les SlaCJes, Byzance et Rome au IX-e siecle, Champion,
Paris, 1926.
EEBI: 'Ett&'tTJ P� 'E'tatpi� Bu�avnvtiW I:ttouScov. Annuaire de la Societe des
Etudes Byzantines, Atena, 1 924-.
E L I A N , Elem. A. E L I A N , Elemente de paleografie greco-română, în Documente priPind
istoria României, Introducere, voi. I, p. 359-386, Editura Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1 956.
E L I A N , Rapports A. E L I A N , Les rapports byzantino-roumains. Phases princip ales et traits
caracteristiques. BS, X I X , 1958, p. 2 1 2-225.
E P H R A l!lf E P H RA E M I I monachi lmperatorum e t patriarcharum recensus interprete
A. Maio, Bonn, 1 840.
Epir. Historia Epiri a Micha,ele nepote Duce conscripta Epirotica recognovit
=
I mmanuel Bekkerus. In : Historia politica et patriarchica Constanti

nopoleos, p. 208-279, Bonn, 1 849.
ERNOUT A. E R N OUT, Aspects du CJocab ulaire latin. Klincksieck, Paris, 1 954.
E R N O UT-MEILLET A. E R N O U T-A. M E I L L E T , Dictionnaire etymologique de la langue latine.
Histoire des mots. 4 - e ed., Klincksieck, Paris, 1959-1 960.
ESR Etudes slaCJes et roumaines publiees par l'Institut de philologie slave
et l'Institut des langues romanes a l' Universite de Budapest, Buda
pesta, 1 948-1 949.
EUAGRIUS The ecclesiastif:al history of Euagrius with the scholia. Edited with intro
duction, criticat no tes and indices by J. Bidez and L. Parmentier,
Methuen, Londra, 1 898.
F E ST U S P O M P E I F E STI De uerborum significatu, ed. W. M. Linsay, Teubner,
Leipzig, 1 9 1 3 .
FRISK H . F R I S K , Griechisches etymologisches w orterbuch, Winter, Heidelberg.
1 959-.
GAL D I L. G. h D I , Les mots d'origine neo-grecque en roumain a l'epoque des
phanariotes, Budapes t , 1939. Completări în articolul Graeco- Valachica,
ESR, I , '1948, p . 42-47, 1 1 1-1 1 8 , 1 7 7-186. Recenzii : A. Graur,
BL, V I I , 1 939, p. 1 88-1 9 2 ; G. Ivănescu, Însemnări ieşene, X IV.
1 940, p . 540-550 ; D. Macrea, DR, X, 1 941, p. 1 55-1 58 şi VR,
VI, 1 94'1 , p. 347-3't9.
GEAGEA C H R . G E A G E A , Elementul grec d i n dialectul aromân. ln : Codrul Cos
minului, V I I , 1 931-1932, p. 205-402 .
G ELASI U S G E L A s r n s , Kirchengeschichte, hg. auf Grund der nachgelassenen Papiere
von Gerhard Loeschke durch Margret Heinemann, Heinrichs, Leip
zig, 1 9 1 8 .
Geoponica Geoponica e d . Beckh , Teubner, Leipzig, 1 895.
G E ORG. AcaoP. G E o R G I I A c R O P O L I T A E Opera, recensuit A. Heisenberg, I, Teubner,
Leip zig, 1 903.
GEORG. C E D R E N . Georgius Cedrenus Ioannis Scylitae ope ab I. Bekkero suppletus et
emendatus, 1-1 1 , Bonn, 1 838-1 839.
GEORG. M o N . G E o R G I I Mo:.uc H I Chronicon ed. C. de Boor, I-l i, Teubner, Leip
zig, 1 904.
GEORG. PAC H Y M . G E O R G I I P A C II Y M E R I S De Michaele et A ndronico Paleologis libri XIII
recensuit I . Bekkerus I-I I , Bonn, 1 835.
G E O RG. SPHRAN. Georgius Sphrantzes, Joannes Cananus, Joannes Anagnostes recensuit
I. Bekker, Bonn, 1 838.
GEORGES K. E. G E O RGES, Ausfiihrliches lateinisch-deutsches Handworterbuch,
8. Aufl. von H . Georges, 1-1 1 , Hannover, 1 913-1 918.
200 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII llOMANE PINA IN SEC. XV
GEROV �· G E ROV, L 0:teinisch-griechische lexikalische gegenseitige Beziehungen

in den Inschriften aus den Balkanlăndern, GSU, XLII, 1 945-1 946,
p. 1-88 ; X LI I I , 1 94 7-1948, p . 9 1-1 29.
G E R ov, Reenik N . G E R ov , Pe11Hun Ha 6MzapcKu e3U1C, I-V, Plovdiv, 1 895-1908.
Gesta Hung. A nonymi quondam Bele regis Hungariae notarii Gesta Hungarorum
ed. Ladislaus J uhăsz, B udapesta, 1 9 3 2 . Tălmăcire românească în :
Faptele ungurilor de secretarul anonim al regelui Bela, traducere de
G . Popa Lisseanu, B u�ure�ti, 1 934 ( I zvoarel� Istoriei românilor, I ) .
C. C . GI U R ES C U , Contribuţiuni_ la studiul _ marilor dregătorii î n secolele
GIURESCU,
Contrib. XI V şi X V, Datina Românească, Vălenii de Munte , 1926. Recenzii :
M. Lascaris, BS, I , 1 929, p. 220-226.
G I U R E SC U , C. C. G I U R E sc u , Istoria românilor, I , ed. 5, 1946 ; ed. I I , 4 , 1943, B ucureşti.
Ist. rom.
„ Glotla" „ Glotta". Zeitschrift fi.ir griechische und lateinische Sprache, Gottingen,
1 907-.
G R A U R, Încercare AL. G R A U R, lnce�c'!-re asupra fondului �:cical principal al limbii române,
Editura Academiei R.P.R„ Bucureşti, 1954.
G R A U R , Studii A L . GRAUR, Studii de ling11istică generală. Variantă nouă, Editura
Academiei R.P.R., Bucureşti, 1 960.
G R Ă M A D .\ N. G R Ă M A D Ă , La Scizia Minore nelle carte nautiche del medio e110. Con
tribuzione alla topografia storica della Dobrogea. l n : Ephemeris Daco
romana, IV, 1 930, p. 2 1 2-256.
GRECU V. G R E C U , Influenţa bizantină în literatura românească. Conferinţă„.
- Cernăuţi, 1933. Recenzie : N . Drăganu, DR, V I I I , 1 934-1935, p.
230-2 3 1 .
G R E C U , A briss V. G R E c u , A briss der rumănischen Byzantinistik în : Siidost-Forschungen,
VI I, 1 9 4 2 , p. 1 64-201.
GS Grai şi suflet. Re11ista Institutului de filologie şi folclor publicată de O . Den
susianu, Bucureşti, 1 9 2 3-1 937 .
GSU I'o�UUIHUK'1 Ha Co,PuiicKuR YHut1epcumem . A nnuaire de l' Uni11ersit.e de Sofia.
Faculte historico-philologique, 1904 - .
Gv6NI M . G Y 6 N I , L'e11eche 11laque de l'archi11eche b ulgare d'Achris aux x1e_
x1ve siecles. E::;R , I , 1 948, p . 2 2 4-233.
HAHN L. H A H N , Rom und Romanismus im griechisch-romischen Osten. 1l1it
besonderer Beriicksichtigung der Sprache. Bis au{ die Zeit Hadrians,
Dieterich, Leipzig, 1 906.
HAHN, L. H A H N , Zum Sprachenkampf im romischen Reich bis au{ die Zeit
Sprachenkampf Justinians. Philologus-Supplementband, X, 1907, p . 6 7 5 - 7 1 8 .
ffATZ I D A K I S G. N. H A TZI D A K I S, Ei11leitung in die neugriechische Grammatik, Breil
kopf, Leipzig, 1892.
Haupturkunden Die Hapturkunden fi.ir die Geschichte der A thoskloster grosstenteils zum
ersten Male herausgegeben und mit Einleitungen versehen von P h .
Meyer, H einrichs, Leipzig, 1 894.
H t PITES A . T H . H E: PITts, Dictionnaire grec-fran�ais, I-I I I , Atena, 1909-1 910.
„ H ermes" „Hermes". Zeitschrift fi.ir klassische Philologie, Weidmann, Berlin, 1 866.
H l!: RW E R D E N N . H E R W E RD E N , Lexicon Graecum suppletorium et dialecticum, Stijhoff,
Leyden, 1902.
HEYD W. H E Y D , Histoire du commerce du Levant a u moyen-âge. Edition fran
i;:aise refondue et considerablement augmentee par l'auteur, publiee
par Furcy Raynaud , 1-1 1 , H arassowilz, Leipzig, 1 885-1 886.
H I E R O X Y �I . H 1 E R O � Y m Epistulae recensuit I. Hilberg, 1-1 1 1 , Viena, 1 9 10-1 918- ·
(CSEL, 54-56 ) .
H IP P O C R A T E S H 1 P P O C R A T E , <Eu11res completes. Traduction nouvelle avec le texte
grec en regard . „ par E. Littre, I-X, Paris, 1 840-1 861 .
H I P P O L Y TO S H 1 P P O L Y T 1 Opera, edd. Bonwetsch, Achelis, Helm etc., I-IV, Aca
demia de Ştiinţe, Berlin , 1 897-1 955.
H ooPs J. H o o P s , Waldb ăume und Kulturpflanzen im german ischeu Alterîum ,
Triibner, Strassburg, 1905.
BIBLIOGll.AFIE 20 1
J A K U B I N S K.JJ A.P. J A K U B I N S KIJ, HcmopuR iJpetmepyccKozo R3WK.a. C npe.nHcnoaHcM u

DO.ll pe.naxQBeD axa.n. B. B. BBBorpa.noaa. IlpBMC'lllHHJI npoip. n. c.
Kv3eeuo11a, Moscova, 1953.
IBAI H3BCCTBJI ea 61JU'apcK11 JI apxeonorH'ICH HeCTHTYT. Bulletin de l' Institut
archeologique bulgare, Sofia, 1 921-.
I BR Istoria bisericii române. Manual pentru institutele teologice de Gheorghe
I . Moisescu, Ştefan Lupşa şi Alexandru Filipaşcu, I, Bucureşti, 1 957.
IF lndogermanische Forschungen. Ze:tschrift fur indogermanische Sprach
und A ltertumskunde, Strassburg-Berlin, 1 892-.
I GBulg Inscriptiones Greacae in Bulgaria repertae edidit Georgius Mihailov,
I-I I I , Academia de Ştiinţe, Sofia, 1956-1 964.
I LCV lnscriptiones Latinae christianae 1Jeteres collegit Ernestus Diehl, I-I I I ,
Weidmann, Berlin, 1 925-1 931 ; retipărire în 1961 îngrijită de
J. Moreau.
Ind. loc. Indicator alfabetic al localităţilor din Republica Populară Română, Edi
tura Ştiinţifică, Bucureşti, 1956.
l oAN N . C A N T . l oA N N I S CAN TA C U Z E N I imperatoris Historiarum libri IV cura J. Scho
peni, 1-l l l , Bonn, 1 8 2 8-1 832.
l oA N N . CI N N A M . I o A N N I S CI N N A M I Epitome rerum ab loanne et A lexio Comnenis gesta
rum rec. A. Meineke, Bonn, 1 836.
I O AN N . LY D OS l oAN NIS L Y D I De magistratibus populi Romani libri tres ed. R. Wuensch,
Teubner, Leipzig, 1 903.
l oA N N . MAL. l oA N N IS MALALAE Chronographia rec. L. Dindorf, Bonn, 1 831 .
I O R D A N , Top.rom. I o R G U l o R D A N , Toponimia românească, Editura Academiei R.P.R„
Bucureşti, 1 963.
loRDANIS I o R D ANIS Romana et Getica, recensuit Theodorus Mommsen, Weid
mann, 1 892 (Mon. Germ. Hist„ Auct. ant. V, 1 ) .
l o RG A , Byzance N . l o RGA, Byzance apres Byzance. Continuation de „l'H istoire de la
uie byzantine", Institut d'Etudes byzantines, Bucureşti, 1 935.
l oRGA, Formes N . I O RGA, Formes byzantines et realitis balkaniques. Le�ons faites a
la Sorbonne, Champion, Paris, 1 922.
l o RGA, Etudes N . l o RGA, Etudes byzantines, I -I I , Bucureşti, 1 939-191!0.
l oRGA, Geschichte N. l o RGA, Geschichte des rumiinischen Volkes im Rahmen seiner Staats
bildungen, I , Perthes, Gotha, 1905.
l o RGA, ICR N. l o RGA, Istoria comerţului românesc. Drumuri, mărfuri, negustori
şi oraşe, I, Vălenii de Munte, 1915.
l o RGA, Ist. rom. N . l o RGA, Istoria românilor, I-IV, Bucureşti, 1 936-1 937.
IOSPE lnscriptiones antiquae orae septentrionalis Ponti Euxini, graecae et latinae
edidit Basilius Latîşev, I-IV, Petersburg, 1 890-1 902.
I RAIK H3secmuR pyccKo zo apxeo11ozu11ecKozo Hucmumyma s Koucmaumuuono11e,
Odesa---Sofia, 1 896-1 9 1 1 .
l slDOR. I s m o RI Etymologiarum si1Je originum libri XX, e d . W. M. Lindsay,
I-I I , Clarendon Press, Oxford, 1 91 1 , Spania, anii 600-635.
Ist. Bolg. Hcm opuR lio11zapuu, I, Academia de Ştiinţe, Moscova, 1 954.
Ist. Rom. Istoria României, I-l i , Editura Academiei R.P.R. , Bucureşti, 1960-
1 962.
Itin. Eg. Itinerarium Egeriae (Peregrinatio Atheriae) herausgegeben von Otto
Prinz, 5-te, neubearb. und erweiterte Aufl„ Winter, Heidelberg, 1 960.
l vĂN KA E. l vĂ N K A, Griechische Kirche und griechisches Monchtum im mittelal
terlichen Ungarn, în : Orientalia Christiana Periodica, V I I I (1942),
p. 1 83-1 94.
IvlN E s c u G. IvlN Eseu, Problemele capitale ale 1Jechii române literare, BIFR,
X J-X I I , 19'•4-1 945, p. 1-1-42.
.J A G I C V. .J AG I c, Entstehungs geschichte der K irchenslavischen Sprache, 'Vei<l
mann, Berlin, 1 9 1 3 .
J r n E CE K , Bulg. C . J rnEcE K, Geschichte der Bulgaren, Tempsky, Prag, 1 876.
JOAI Jahreshefte des osterreichischen archiiologischen lnstitutes in Wien, 1 898-.
K u D RIAVŢEV O. V. K u D RIAVŢEV, E1111uHcKue npoBuHquu lia11KaHcKozo no11yocmpoBa so
smopoM BeKe Haweu 3pbl , Academia de Ştiinţe, Moscova, 1 954.
K u L'B A K I N ST. K u L ' B A K I N , Le 1Jieux sla1Je, Champion, Paris, 1 929.

L A �I P E G . W. H. L A M P E , A Patristic Creek Lexicon, Clarendon Press, Oxford,
1961-.
LAON. CHALC . Historiarum demonstrationes rec. E . D ark6,
LA O N I C I C H A L C O C O N D Y L A E
Budapesta, 1 9 2 2-1 9 2 7 . Traducere românească de Vasile Grecu, Bu
cureşti, 1 962.
L A U R ENT, V. L A U R E !\ T, Contributions a l'histoire des relations de l'eglise byzantine
Contrib. a1Jec l'eglise roumaine au deb ut du x ve siecle, în : Bulletin de la section
historique de l'Academie Roumaine, XXVI, 1 945, p. 1 65-1 84.
LA U R E NI., V. LA U R E N T , La domination byzantine aux bouches du Danube sous
Domination Michel VIII Paleologue, în : RHSE , X X I I , 1 945, p . 1 84-1 98.
LEO Leonis Diaconi Caloensis historiae libri X„. e recensione C.B. H asii,
Bonn, 1 828.
LEO GRAM M . L E O N J s G n A �rn A T I C I Chronographia ex recognitione I mmanuelis Bek
keri, Bonn, 1 842.
LEO N . L E 0 N 1s imperatoris Tactica ad librorum mss. fidem edidit, recensione
Constantiniana auxit, fontes adiecit, praefatus est R. Vari, 1-1 1 ,
Budapesta, 1 9 1 7-1922.
LEOTTI A. L E O T T I , Dizionario albanese-italiano, Roma, 1 9 3 7 .
LESKIEN A. L E S K I E N ,Handbuchderaltb ulgarischen (altkirchensla1Jischen) Sprache-.
Grammatik, T exte, Glossar, 6. Aufl., Winter, Heidelberg, 1 922.
LEV CE N K O M . V . L E V C E N K O , 0'1epKu n o ucmopuu pycCKo-sU3anmuucKux omno1Uenuu,
noA peAaicuHeH: axaAeMHKa M. X. TuxoMHPOBa, Academia de Ştiinţe,
Moscova, 1 956.
M . V. L E V T C H E N K O , Byzance des origines a 1453. Traduction de Pierre
Mabille, Payot, Paris, 1 949.
L I D D E L-SCOTT H . G . LID D E L -R. S c o TT , A Greek-English Lexicon. New ed. revised
and augment. by H.S. Jones and R. Mc. Kenzie, Clarendon Press,
Oxford, 1925-1940.
LI V I U S T I T E L1 v E , Histoire romaine. Texte et traduction par J. B ayet, Les
Belles Lettres, Paris, 1 940-.
L o F S T E D T, Synt . E. L o F S T E D T , Syntactica. Studien und Beitrăge zur historischen Syntax
des Lawins, 1-1 1 , Gleerup , Lund, 1956.
LOKOTSCH K. L o K O T S C H , Etymologisches Worterbuch der europăischen (germani
schen, romanischen und sla1Jischen) W orter orientalischen Ursprungs,
Heidelberg, 1 9 2 7 .
LUCIL. LucILI Carm inum reliquiae ed. F. Marx, 1-1 1 , Teubner, Leipzig,
1 904-1 905.
M A LA L . vezi l o A N !\" . l\I A L A L .
M A R C I A N „ Dig. Corpus iuris ciuilis, I. Digesta recognouit Theodorus Mommsen, re
tractauit Paulus Kreuger, Weidmann, Berlin, 1 954.
MA RTIAL. M A R T I A L I S Epigrammaton libri ed. W. Heraeus, Teubner, Leipzig, 1 925-,
MATOV D. M A T O V , I'p'bqKo-6MzapcKu cmyi)u, în : „C6opu11n 3a uapo.znm YMO
TBopeem1, HaYxa H KllIDK'.HHa", I X , 1893, p. 21-84, Sofia.
MA U R I C . A R RI A N I Tactica et M A U R I C I I Artis militaris libri XII Graece primus
edidit, uersione Latina notisque illustrat I oannes Schefferus, Uppsala,
1 664.
MAX I M I N . vezi Â U X E !\ T .
MCA Materiale şi cercetări arheologice, Editura Academiei R.P.R., Bucu
reşti, 1 953.
M E I L L E T , Aper�u A. M E I L L E T , Aper�u d'une histoire de la langue grecque, 5 - e ed., H a
chette, Paris, 1 938.
1\1 E 1 L L E T, Sla!!. A . M E I L L E T, Le sla1Je commun, 2 - e ed. revue et augmentee avec le
comm. concours de A . Vaillant, Champion, Paris, 1 934.
Melanges Diehl Melanges Charles Diehl. I. Histoire, li, Art, Leroux, Paris, 1 930.
MENAN D . M E N A N D E R P R O T E C T O R , în Excerpta de legationibus, p. 1 7 0-22 1 ,
442-4 7 7 , e d . C. De Boor, Weidmann, Berlin, 1 903.
M E Y E R , EWAS G. M E Y E R , Etymologisches Worterbuch der albanischen Sprache, Triib
ner, Strasshurg, 1 89 1 .
BIBLIOGRAFIE 203
M E Y E R , T urk. G. M E Y E R , T urkische Studien, I . Die griechischen und romanischen

Bestandteile im Wortschatze des Osmanisch-T urkischen . SAW, CXXVI I I ,
1 893, Abh. I , p. 1-96.
M E Y E R-LU B K E , W. M E Y E R- Lti B K E , Romanisches Etymologisches Worterb uch, 3. Aufl. ,
REW Winter, Heidelberg, 1 935.
M I C H . ATTAL. M 1 c H A E L I S ATTA L I O T A E Historia rec. I . Bekkerus, Bonn, 1 853.
MI H A ILOV v . I GBulg.
M I K. L O S I C H , EWS F. M I K L O S I C H , Etymologisches Wărterbuch der sla(Jischen Sprachen,
Braumtiller, Viena, 1 886.
MIKLOSICH, F. M I K L O S I C H , Die Fremdworter in den sla(Jischen Sprachen, Academia
Fremdw. de ştiinţe, Viena, 1 86 7 .
M I K LO S I C H , LPS F. M I K L O S I C H , Lexicon p alaeoslo(Jenico-graeco-latin um, Braumtiller, Viena,
1 865.
Miracula S. Miracula S. Demetrii, în ASS Octobris IV, p. 1 04-1 90, Paris, 1 866.
Demetrii
M I R C EV K . M I RCEV, Hcmopu11ecica zpaMMamuica Ha 6Mzapcicu e3uic, Nauka i iz
kustvo, Sofia, 1 958.
M LA D E N O V , ST. M L A D E N O V , Geschichte der b ulgarischen Sprache, W. de Gruyter,
Geschichte Berlin, 1 929.
MLAD E N OV , ST. M LA D E N ov, EmuM0Aozu11ecicu u npa6onuceH pe'IHUK H a 6MzapcicuR
Recnik KHU31C06eH e3uic, D anov, Sofia, 1 941 .
M o nA v c s 1 K , G Y . M o R AVCSI K , Byzantinoturcica. I . Die byzantinischen Quellen der
Byzant. 1 Geschichte der T urk(Jolker, 2 . Aufl., Akademie-Verlag, Berlin, 1 958.
M o R AV C S I K , Byz. GY. MORA v c s 1 K , Die Byzantinische Kultur und das mittelalterliche
Kîilt. Ungarn, în : Sitzungsberichte der Deutschen A kademie der JJ"issenschaf
ten zu Berlin, Klasse ftir Philosophie, Geschich te, Staats-, Rechts
und Wirtschaftswissenschaften, 1 955, N r. 4.
MS Le Monde sla(Je. Revue mensuelle, Paris, 1942-.
MuRKO M . M u R K O , Geschichte der iilteren sudsla(Jischen Literatureri, Amelang,
Leipzig, 1 908.
M u R N U , Elem. G. M u n N u , Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română,
Gobl, Bucureşti, 1 894.
M u R N U , Ist. rom. G. M u R N U , Istoria românilor din Pind. Vlahia Mare 980-1059. Studiu
istoric după iz(Joare bizantine, Minerva, Bucureşti, 1 9 1 3 .
MUTAFCIEV P . M u T A F C I E V , Bulgares e t Roumains dans l'histoire des pays danubiens,
Danov, Sofia, 1932.
N I C E TA N1cETA of Remesiana. His life and Works by A.E. Burn, University
Press, Cambridge, 1 905.
Nic. CH o N . N1cETAE CH O N I AT A E Historia ex recensione I mmanuelis l:!ekkeri,
Bonn, 1 835.
Nic. GREG. N 1c E P H O R I G n E G O R A E Byzantina historia cura Ludovici Schopeni,
I-I I I , Bonn, 1829-1 855.
N I E D E RL E L. N I E D E R L E , Manuel de l'antiquiM sla(Je. 1-1 1 . Champion, Paris,
1 923-1 926.
' Orbis" „Orbis" . Bulletin international de documentation linguistique,Louvai n, 1 952-.
6sTROGORSKY G. O sT R O G O R S K I , Geschichte des byzantinischen Staates, 3. Aufl., Beck,
Mtinchen, 1 963.
PANAITESCU1 P . P. P A N A I T E s c u , Interpretări românesti. Studii de istorie economică
'
Interpret. şi socială, Uni versul, Bucureşti, 1 94 7 .
PANAITESCU, P. P. P A N A I T E s c u , Mircea cel Bătrîn, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 194lt .
Mirua
PANAITESCU1 P. P. P A 1' A I T E s c u , Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldo(Ja.
Obştea Orînduirea feudală. Editura Academiei R.P.R. , Bucureşti, 1 964.
P A P A H .\ G I P . PAPA H A G I , Quelques influences byzantines sur le macedo-roumain,
RHSE, I I , 1 925, p. 1 85-1 96.
P A P A H A G I , Dic/. T. P AP A H A G I , Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic, Edi
tura Academiei R.P ,R., Bucureşti, 1963.

PAs c u , Dict. G. P A S C U , Dictionnaire etymologique macedo-roumain, I-I I , Iaşi, 1925.
PETRON. PETR O N E , Le Satiricon. Texte etabli et traduit par A. Erhout, Les
Belles Lettres, Paris, 1 931 .
PG Patrologia Graeca ed. Migne, 1 66 volume, Paris, 1 85 7-1865.

P 11 1 LIPPI D E , Orig. A. P H I L I P PI D E , Originea românilor, I-I I, Viaţa Românească, I aşi,
1 925-1 9 28.
PH ILIPPSON A. P H ILI PPSO N , Das Byzantinische Reich als geographische Erschei
n ung, Brill, Leiden, 1939.
P H ILOSTORG. P H I LOSTO n G I U S, Kirchengeschichte mit dem Leben des Lucian pon A n
tiochien und den Fragmenten eines arianischen Historiographen, hg. von
J. Bidez, Leipzig, 1 9 1 3 (Die griechischen christlichen Schriftsteller
der ersten drei J ahrhunderte, 21 ) .
PLI N . PLI N U Naturalis historia edd. J an-Mayhoff, I-V, Teubner, Leipzig,
1 892-1 933.
Poemes Prodr. Poemes prodromiques en grec Pulgaire edites par D . C. Hesseling et
H . Pernot, Muller, Amsterdam, 1 910.
POPI N C E A N U I. P o PI N C E A N U , Religion, Glaube und Aberglaube in der rumănischen
Sprache. Carl, Niirnberg, 1 964.
P0Pov1c, I. P o P O V I C, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Harrassowitz,
Geschichte Wiesbaden, 1 960.
P R E I SI G K E F. P R E I SI G K E , Wiirterbuch der griechischen Papyrusurkunden mit Ein
schluss der griechischen lnschriften, A ufschriften, Ostraka, Mumien
schiUJ.er usw. aus Aegypten, hg. von Emil Kiessling, I-II, Berlin,
1 925-1 9 2 7 .
PRISCUS P R i sc u s P A N I T E S , în Excerpta d e legationibus, ed. C. D e Boor, p. 1 21-
1 55, 5 7 5-59 1 , Weidmann, Berlin, 1 903.
PROCOP. P R o c o P I I CA ESARI E N S I S Opera omnia recognouerunt l acobus Haury
et Gerhard Wirth. Voi. I-IV. Teubner, Leipzig, 1 9 63-1 964.
PsALT E S S. PsALTES, Grammatik der byzantinischen Chroniken, Gottingen, 1913.
Ps1cHARI J . P s I C H A R I , Etudes de philologie neogrecque. Recherches s u r le fiipelop
pement historique du grec, Boullion, Paris, 1 892.
P u şcARI U � - P u ŞCA R I U , Etymologisches W iirterbuch der rumănischen Sprache. I .
Lateinisches Element, Winter, Heidelberg, 1 905.
RA RePue archiologique, Paris, 1 882-.
RAr RePista aromânească, Bucureşti, 1 929-1931 .
RE Real Encyclopădie der classischen Altertumswissenschaft begrunde t von
Pauly, neue Bearbeitung von Wissowa u. a., Stuttgart, 1 896-- .
RES RePue des etudes slaPes, Paris, 1 921-.
RF Re1Jista filologică, Cernăuţi, 1 927-1 928.
RHC RePue d'histoire comparee. Etudes hongroises. Nouvelle serie, Buda
pesta, 1 943-.
RI Re1Jista istorică, Bucureşti, 1 914-1 947 .
RIEB Re"ue internationale des etudes balkaniques, Belgrad, 1 93�-1 936.
RIR Re1Jista istorică romdnă, Bucureşti, 1 931-1 9 4 7 .
H L () Der riimÎ-sche Limes in Oesterreich, Holder, Viena, 1 900-.
R LR Revue de linguistique romane, Lyon-Paris, 1 925-.
Ro11us, LGI I G . Ro H L Fs, Lexicon Graecanicum ltaliae lnferioris. Etymol.ogisches
W iirterbuch der unteritalienischen Grăzităt, 2. erwei terte und ·Vollig
neubearb. Aufl., N iemeyer, Halle, 1 964.
Ro H L F S , Sca�·i G. R o H L F S , Scapi linguistici nella Magna Grecia. Trad. Bruno Tomasini,
Roma, 1 933. .
„Romania" „Romani a" , Paris, 1 8 72-.
RosETTI, I LR A. RosETTI, Istoria limbii romt.111e, Jt, 1 964 : Limba latină ; I It, 1 96 4 :
Limbile balcanice ; I I I 6 , 1 96(l : Limbile slave meridionale ; I V , 1964 ;
Româna comună ; Vl2, 1 956 : Limba română în secolele al Xlll-lea
al XV 1-lea, Bucureşti.
RosETn, .Mel. A. Ros ETTI , .Melanges de linguistique et de philologie, I nstitutul de
lingvistică română, Bucureşti, 1947 .
RS Recherches a Salone. 1 - 1 1 . Schultz, Copenhague, 1 928-1 933.
Russo D . Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume publicate supt
ingrijirea lui Constantin C. Giurescu dL� Ariadna Camariano şi · Nes tor
Camariano. I-I I . Bucureşti, 1 939.
BIBLIOGilAFIE 205
R u ssu I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Academiei R.P.R. , Bucu

reşti, 1 959.
S A KÂZ O V I . SAKÂZOV, Bulgarische Wirtschaftşgeschichte, Berlin-Leipzig, 19 29.
S A N D F E LD K R . SA N D F E L D , Linguistique balkanique. Problemes et resultats. Cham
pion, Paris, 1930.

SAW Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften. Ph i l. h is l . Kl„ Vie na
- ,
1 894-.
SBN Studi bizantini e neoellenici, Isti t u t o per !'Europa Orientale, Roma,
1 924-.
SCHOL. ARIST. Scholia graeca in Aristophanem. Cum prolegom e nis grammaticorum,
varietate lectionis optimorum codicum integra „ . ed. Fr. Diibner,
Firmin- Didot, Paris, 1 8 7 7 .
SCHOL. LUCIAN. Lu c I A N I Opera cum scholiis, c d . J . T h . Lehmann, Leipzig, 1 822-1 8 3 1 .
S c HW Y Z E R E . S c H W Y Z E R , Griechische Grammatik. A uf der Grundlage von Karl Brug
manns Griechischer Grammatik. I-I I I . Bec k , Miinchen, 1 939-.
SCIV Studii şi cercetări de istorie veche. Editura Academiei R. P . R „ Bucureşti,
1950-.
SCL Studii şi cercetări lingvistice, Edi tura Academiei R.P.R., Bucurcş ti,1950-.
SCN Studii şi cercetări de numismatică, Editura Academiei R.P.R., Bucu
reşti, 1 957-.
SEG Supplementum epigraphicum Graecum, S tijhoff, Leiden, 1 923-.
SENECA AN N A E I S E N E C A E Oratorum et rhetorum sententiae, diuisiones et colores
recognouit A. Kiessling, Teubner, Le i pzi g, 187 2 .
S J SS Slovnik jazyka starosloilenskokeho. Lexicon linguae pala.eoslovenicae,
Academia de Ştiinţe, Praga, 1 958-.
Slavia" „Slavia". Casopis pro slovansku filologii, Praga, 1922-.
So P H O C L E S E. A. SoPHOCLES, Creek lexicon of the Roman and Byzantine pcriods,
Scribner, New York, 1888.
„Spomenik" Spomenik Srpske Akademije. Memoires de l'Academie Serbe, Belgrad,
1 888-.
STA D T M U L L E R G. STA D T M U L L E R , Forsch1mgen zur albanischen Friihgeschichte. Extras
din AECO, V I I , 1941.
STRABO STRA B O N I S Rerum geographicarum libri XVII, ed. A. Meineke, I- I I I ,
Teubner, Leipzig, 1 8 7 1-1 8 7 4 .
SurnAs S u r n A E Lexicon, e d . Ada Adler, I-V, Teubner, Leipzig, 1 928-1 938.
Ş Ă I N E A N U , Infl.or. L. Ş Ă I N E A N U , I�fluenJa orientală asupra limbii şi culturii române, I-I I ,
Socec, Bucureşti, 1900.
Ş Ă I N E A :"I U , Ist.fii. L. ŞĂ I N E A N u, Istoria filologiei române. Studii critice. Socec, Bucureşti,
1 892.
ŞX I N E A N U , L. Ş A. 1 1'\ E A N U , lncercare asupra semasiologiei limbii române. Studii
]ncercare istorice despre tranziJiunea sensurilor. Academ i a Română, Bu cureşti,
1887.
TAFEL T H . L. F. T A F E L, D e Thessalonica eiusque agro. Dissertatio geographica'
Reimer, Berlin, 1 839.
'f A G L I A V I N I C. T A G L I AV I N I , Storia di parole pagane e cristiane attraverso i tempi,
Brescia, 1 963.
'f E R T U L L . Q. S E P TI M I T E RT U L L I A N I Opera edd. A. Reifferscheid - G . Wissowa,
Viena, 1 890-1 906.
T n E O D O RE T T H E O D O R ET, Kirchengeschichte, h g. von Leon Par mcnt i e r 2. Aufl.
.
bearbeitet von Felix Scheidweiler, Akademie-Verlag B erlin, 1 9 5 4 .

,
T H E O D O R . Pa1sc. T H E O D O R! P R I S C I A N I Euporiston libri III c um Physicorum fragmento

e t additamcntis pseudotheodoreis editi a Valentino Rose, Teubner, Leipzig,
1 895.
'f II E O P H A N . T H E O P H A l'\ I S Chronographia re c e n su i t Carolus d e Boo r , I-I I , Teubner,
Leip zig, 1 883-1 885.
T n E O P II Y L . S rn . T H E O P H Y L A C T I Srno cATTAE Historiae cdid i l Carolus <lL• Boor, T e ub

ner, Leip zig, 1 8 8 7 .

THLL Thesaurus linguae Latinae, Tcubner, Leipzig, 1 9 00- .
THU MD A. T H u �1 n , Altgriechische Elemimte des A lba11esischen , I F, X X\' I , 1 9 1 0,
p. 1-2 0 .
206 INFLUENTA GRECEASCA ASUPRA LIMBII ROMANE PlNA lN SEC. XV
TtKT I ;\ H . T 1 K T I '< , Rumăn isch-deutsches Worterbuch, I-I I I , Bucureşti,

'1 90::!-1 925.
TOCILESCU G R . G . T o <: I L E s c u , Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeului
1Vaţional de antichită.ţi din B ucureşti, 1-1 1 , Bucureşti, 1 90 2-1 9 0 8 .
T O M AS C H E K , W. T o )t A S C H E K , Uber Brumalia und Rosalia nebst Bemerkungen iiber
Brumalia den bessischen Volksstamm, SAW, LX, 1 8 6 8 , p . 351-404.
T o M A S C H E K , Hă \V. T o M A S C H E K , Zur Kunde der Hămus-Halbinsel. Topographische,
m us-Halbinsel archăologische und ethnologische Miscellen . SAW, XCIX, 1 8 8 1 ,
p . H7-50 7 .
TRE TJA KOV P. N. T R E T J A Kov, Bocmo11Ho-c11a611HcKue n11eMeHa, ed. 2 , Academia de
Ştiinţe, Moscova, 1 953.
TRIANDAPHYLLIDIS M. T R L\ ;\ D A P H Y L L I D I S , Die Lehnwărter der mittelgriechischen Vul
gărliterat ur, Triibner, Strassburg, 1 90 9 .
TUDOR D . T u n o R , Oltenia romană, ed. 2 , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1 95 8 .
Tunn E A N U E . T u R D E A '< U , La litterature b ulgare d.]! XIVe siecle et sa diffusior1
dans les pays roumains. Droz, Paris, 1 94 7 .
Ţ o N EV, Bălg. V . Ţ o N E V , EJUKOBHu B3aUMHocmu Me:HCoy 6Mzapu u pyMbHu, GSU,
i rum. X IV-XV I , 1 9 1 9-1920. Recenzie : P. Skok, „Slavia", IV, 1 92 5-1926,
p . 1 2 8-1 38, 325-346.
Ţ o N EV, Ist. V. Ţ o N E V , Hcmopu11 HO 6MzapcKu e3UK, I - I I I , Sofia, 1 91 9-1 937.
Urkundenbuch Urkundenbuch z u r Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen von Frantz
Zimmermann und Carl Werner, I-IV, Hermannstadt - Sibiu,
1 892-1 9 3 7 .
Us P E N S K I J F. UsPE N S KIJ, Hcmopu11 BU3aHmuucKou uMnepuu, I - I I I , Academia de
ştiinţe, Moscova-Leningrad, 1 9 1 3-1 9 48.
UsP E N S KIJ, P. UsPE N S KIJ, HcmopUR A t;PoHa, I - I I I , Kiev-St. Petersburg, 1 8 7 7-1892.
Ist. Afona
V.U. N A N E N V. V.U. N A N E N , Le latin 1Julgaire des inscriptions pompeiennes. Nouvelle
edition revue et augmentee, Akademie-Verlag, Berlin, 1 959.
VA I L L A N T A . V A t L L A N T , 1l1anuel du 1Jieux slave, I-I I , Institut d'etudes slaves,
Paris, 1 9 -'.! 8 .
V A R RO M . T E R E N T I V A R R O N I S De lin gua Latina quae supersunt rec. G. Goetz
et F . Schoell, Teubner, Leipzig, 1 9 1 0 .
VA S I L I E V A. A. V A s t L I E V , Histoire d e l'empire byzantin, traduite d e russe par
P. Brodin et A. Bourguina. Preface de Ch. Diehl, I-I I , Picard, Paris,
1 9 3 :2 . Traducere engleză, Madison, 1 9 5 2 ,
VASM E R , M. VAS)I E R , Ein russisch-byzantinisches Gesprăchbuch. Beitrăge zur
Gesprăchbuch Erforschung der ălteren russischen Lexikographie. Leipzig, 1922.
VAs M E R , Rew M . VAs M E R , Russisches etymologisches Worterbuch, 1 - 1 1 1 , Heidelberg,
1950-1958.
VAS M ER, Serbokr. M. VA S M E R , Die griechischen Lehnworter im Serbokroatischen, Berlin,
1 9 4 � (Ahhandlungen der Preussischen Akademie der Wissenschaften,
Phil. his t . Kl. 1 9 H , :'lir. 3 ) .
VAS M E R , Staroslav. M . V A s M E R , I'pe11ecKue 3at1McmB06aHu11 6 cmapoc11aB11HCKOM R31>1Ke, în :
„lf3BeCTHR or.nen:eHHR pyccKoro R 3h1Ka e cnosecttocTe AKa,neMHB HaYIC,
XII, 1 90 7 , fasc. 2, p. 1 9 7 -28 9 .
VJa Boapocb1 R3bIK03HaHHR, Academia de ştiinţe, Moscova, 1 952-.
Viaţa feudală Viaţa feudală în Ţara Ro mânească şi MoUova (sec. XI V-X VII) de
V. Costăchcl , P. P. Panaitescu şi A. Cazacu, Editura ştiinţifică, Bu
cureşti, 1 9 5 7 .
VtCT O R I N . V1cro R 1 -; 1 ep iscopi Petavionensis OpcM rccensuit, commentario in
struxit, prolegomena e t indices adiecit I ohannes H aussleiter, Tempsky,
Viena, 1 9 1 6 (CSEL, 4 9 ) .
VIT R U V . VITR U V I De architectura libri X ed. F . Krohn, Teubner, Leipzig, 1 9 1 2 .
Vo P t s c . A urel. FLAVI Vor1sc1 Diuus A urelianus, în : Scrip tores historiae A ugustae,
ed. E. Hohl, 1-1 1 , Teubner, Leipzig, 1 930.
VR Vox Romanica, A nnales Hefoetici explorandi,<: linguis Romanicis des
tinati, Zii rich, 1 936-.
BIBLIOGRAFIE 207
V Rom J'iaţa Românească, l aşi, Bucureşti, 1 906-.

V U L P F. R. V U L P E , Histoire ancienne de la Dobroudja, Academia Română,
Bucureşti, 1 93 8 .
vv BnJaHTHHCKHii BpeMCHHBIC, St. Petersburg-Moscova, I -X XV, 1 894-1 927,
serie nouă, I , 1 947-.
WALD E - H O F M A N N , A. WALD E-J . B . H o nI A N !'i , Latein isches etymologisches Worterbuch,
LEW 3. Aufl. , Winter, Heidelberg, '1 938- 1 9 5 '1 .
WEISE F. O . W E I S E , Die griechischen Worter i m Lat1�i11 . Hirzel, Leipzig, 1 88 2 .
VAN \\'IJ K N . V A N W t J K. , Geschichte der altkirche11slawische11 Sprache, I . V\'. d e
Gruyter, Berlin, 1 93 1 .
X E :-.' OPOL A. D . X E N OPOL, Istoria romdnilor din Dacia, I-IV, ediţ.ia 3-a, Cartea
Românească, Bucureşti, 1 925-1 9 2 7 .
ZILLIACUS H . Z I L L I A C U S , Zum Kampf der Jfeltsprachen i m ostromischen Reich,
Helsinki, 1 9 3 5 .
ZLATA R S K I V. N . Z L A T A R S K I , Geschichte d t:r B ulgare11 . I . Teii : J "on der Griindung
Geschichte des bulgarischen Reichs bis zum Tiirkenzeit (679-1396) , Leipzig, 1 9 1 8 .
ZLATA R S KI, Ist. V . N. ZLATA R S K I , HcmopuR Ha 6MzapcKama iJ&p:HCaBa npeJ cpeiJHume
BeKoBe, I - I I I , Sofia, 1 9 1 8-1940.
ZLA T KOVS KAJA T. D . ZLAT K OVS KAJA, MeJuR B I u li BeKax Haweu 3p&1 (K ucmopuu
HU:HCHezo J(yHaR B puMcKoe BpeMR), Academia de ştiinţe, Moscova, 1 951 .
ZRPh Zeitschrift fiir romanische Philologie, Halle, 1 87 6-.
ZRVI Zbornik Rad.ova. Vizantiloski Institut. Srpska Akademija Nauka. Recueil
des travaux. Institut d'etudes byzantines. Academie des sciences, Beo
grad, 1 925-.
ZslPh Zeitschrift fur slawische Philologie, Leipzig, 1 9 24 - .
ZA li11ri antika. A 11tiquite �·il'ante. Skoplje, 1 951-.
Citatele-motto din fruntea capitolelor au fost reproduse după următoarele ediţii :
CA N T E M I R D rn tTnIE CAi'\ T E )t m , Hronicul l'echimei romdno-moldo-l'lahilor, e d . Gr.

G . Tocilescu, Academia Română, Bucureşti, 1 90 1 , p . 8 8 .
C I PARIU T . CIPA R I U , Principia de limba şi de scrr:p tura, ed. 3 , Blaj , 1 866, p . 62.
DENSUSIANU O . D E N S U S IA N U , Hiswire de la langue roumaine, I , Paris, 1 901, p. 388.
HASD E U B. P. HASD E U , Etymologicum magnum Romaniae, I, Academia Română
Bucureşti, 1 88 7 , p. XVI I I .
H E L I A D E R l D U L E s c u , I . H E L I A D E R Ă D U L E S C U , Opere, I I , Ediţie critică d e D . Popovici,
Bucureşti, 1 943, p. 1 98.
l o R GA N . l oR G A , Byzance apres Byzance. Considerations pour le Congres
d'etudes byzantines de Sofia, Bucarest, 1 934, p. 1 .
MAIOR PETRU MAIOR, Istoria pentru încep utul românilor î n Dacia, ed. 3 , Bu
dapesta- Gherla, 1883, p. 257.
PHILIPP I D E A. P H IL I PPI D E , Un specialist român la Lipsea, l aşi, 1 9'10, p. 1 4 2-143.
SAD OVEAN U M I H AI L SADOVEAN U , în săptămînalul „Contemporanul", din 4 februarie
1955.
ŞA I N E A N U L. Şl I N E A N U , lncercare asupra semasiologiei limbii române. Studii
istorice despre tranziţiunea sensurilor, Academia Română, Bucureşti,
1 88 7 , p. 244.
Ş I N CA I G H E O R G H E Ş I N CA I , Chronica românilor şi a mai multor neamuri, I ,
e d . 2 , Academia Română, Bucureşti, 1 886, p . 1 .
URECHE G R I G O R E U R E C H E , Letopise/ul Ţării Moldol'ei, ed. P . P. Panaitescu,
Edi tura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955, p. 5 7 .
Indice
ALBANEZĂ kamate - 1 1 7 permiqyr - 1 7 2
kamiUe, kamile - 1 2 6 piper - 1 1 9
afion - 1 7 8 kandile - 1 3 7 P !skop , peshkop - 9 6
aj azme - 9 2 kantar - 152 p1trop - 138
albaneză (limbă) - 1 0 , 1 1 , 1 9 ' keramide - 1 2 2 pjepen, pjeper - 6 3
25, 3 1 , 32 Kj ura - 62 plat;:ke - 1 7 7
albaneze (toponimice) - 1 0 Kj urko - 62 plaje - 60
argat - 1 21 krua, kronj - 63 presh - 63
asper, aspre - 1 49 kukure - 1 1 5
kukuvaje - 7 9 qeremidhe - 1 2 2
kumerq - 1 7 3 qershi - 63
blete - 1 63 qime, qiime - 6 2
bozelok, bozilok - 7 7 kuti - 1 78
kuvli - 1 76 qishă - 56
bretek - 59
but, bute - 54 sapun - 1 1 9
labrik - 63 sirma - 1 7 9
�o tra, eutura - 63 laken, laker - 63 sos - 1 2 0
lastar - 126 sperk - 61
dafine - 78 Iepj ete -63 stihi - 1 5 9
djemen - 63 liman - 1 79 shark - 6 3
drapen, draper - 63 lipsem, lipsi - 1 1 8
sherp - 6 3
drum - 81 litre - 1 1 8
Shen Qurk - 6 2
shkarpe - 6 3
eger, egre - 63 mandre - 1 56
mange, mangere - 63 shpate - 46
maraj e - 63 shpelle -63
fashull - 1 7 7
fele - 1 1 7 j mam'.ti - 63 .....
i shterpe - 50
shtupe - 49
m � n�ere - 63 ,. ''-
fjer „ferigă" - 63 __
shtyl, shtylle - 61
flamure - 1 7 2 mem - 1 1 6
frike - 5 9 miros - 1 1 8
tagar - 1 2 3
fshat - 1 72 mokere, mokre - 52, 58
tigan - 1 2 0
Curtuna - 1 7 7 traste, trajstre, straice - 1 1 5
narore - 92
Oimel'iu - 123 urgj i - 1 1 6
orgj i - 1 1 6
lkone - 94 oris - 1 1 8 i varfer - 5 1
vishje, vishnje - 126
kade - 93 pambuk - 149 vlastar - 1 26
kalive - 80 pashke - 53, 95
kamare - 150 pat - 1 2 2 zograf - 1 61
14-3165
210 INDICE
d (veg liot) - 52, 53

BULGARĂ 1 orisnita, orisvam, orisvane - kuar ăya - 7 9
1 60 kukkov
anason - 1 7 8 pambuk, pamuk - 1 49 labreks - 64

argat, argatin - 121 pat - 1 22
pedepsavam - 1 2 5 makmur (vegliot) - 52, 5 3
bosilek, bosiljak, bosiljok - 85 piper - 1 1 9
bobak, bubak, bubujk - 149 pirostij a - 1 23 naulo - 64
bulgară (limbă) - 8, 9 pizma - 1 40
poganec - 7 7 palaura - 64
�otura, cu tura, cu turka - 63 prokopsvam - 1 1 9 p aradais - 64
protomajstor - 1 55 piui - 60
dafina, dafnja - 7 8
drum - 92 sapun -1 1 9
duka - 1 53 rize - 1 1 8
sazma -1 23
skufa, skufij a - 1 58 sabata (vegliot) - 5 8 59
epitrop, pi trup - 138 '
eres, eretik - 138 stihija - 159 saita - 1 1 1
evtin - 1 1 7 strakina - 1 20 spella - 64
sputa (vegliot) - 46
fanar - 1 7 7 tagar - 1 23 stollo (vegliot) - 6 1
fasulb - 1 7 7 tain - 1 7 9
talaz - 1 7 9
gladen - 1 6 trandafil - 1 59
trufene, trufilo, trufj a - 61 FRANCEZĂ
horo - 1 54
huma - 82 vapsuvam - 120
visnja - 126 boutique - 34, 3 5
jada, jadb - 99 vlah, vlahinja - 1 64
zahar -1 61 cimetier - 1 3 8
kada - 93 zodija - 1 61 coup - 34, 3 5
kalamar - 1 24 zograf - 1 61
kaloger- 103 echafe -1 1 4
kamara - 1 1 8 , 1 7 3 epee - 46
kamila - 1 26 etoupe, etouper - 49
kamin, kamina - 1 21 CATALANĂ
kandilnica, kandilo - 137
kantar - 1 7 2 maaisse vfr. - 1 1 1
dissap te - 64
kastan - 1 26
kapitan - 151 orfene vfr. - 5 1
espasa - 46
kerdosvam - 69
kila - 1 7 8 palanche - 49 50
madeixa -111
kilar, kiler - 1 7 7 Pâque - 53 '
kinovija - 1 3 7
koliba - 80 orfe - 51
soie - 1 1 1
komin - 1 2 1
kosten - 1 26 pabil - 53
ko zonak, kuzunak - 17 7 palanca - 49
_
ktilor - 138
roncar - 53 GERMANĂ
kukuvejka - 79
kutij a - 1 7 8
trago - 57
Samstag - 5 8 , 5 9
liman - 1 79 Seide - 1 1 1
lipsam - 1 1 8 seolk, sioluk , silk , v. engl. -
livada - 85 DALMATĂ 111
makar - 1 56
mbgula - 1 56
dalmată (limba) _ 32 , 64 wa f��h , walahisc, v. germ . -
gastra - 64
nafora - 99 igalo - 64 vihre la, v. germ . _ 1 26 , 1 27
INDICE 211
GREACĂ ăpKTO<;; - 43, 44 13oul3a).oc;; - 79

cipµaTOi; - 69 PouÂ.EUTÎ)c;; - 36
Ci.pita!; - 44 13ol)mc;; - 54
aPPac;; - 44 c'ippaProva - 33, 34, 1 1 3, 1 73 13pcitaxoc;; - 59
ăPuaaoc;; - 39, 44 apx6.yyeÂ.oc;; - 100 f3pt, µnpt - 1 78
ayyapeia - 44, 149, 1 73 -li PXTl i; - 36 13p6taxoc;; - 59, 185
iiyyEÂ.oc;;
- 44, 56 cipx1oevopo1p6poc;; 38
- l3ilcrcr1voc;; - 41, 1 26
fryta�ElV, ayiaaµa - 92 cipxuepeui; - 35, 171
fiyKci>V - 43 cipx1µavopitT1i; -137
ăyptoc;; - 1 6, 63 yai:tă.v1, yai:Etav6v 1 78, 1 79
cipxiµtµoc;;
-
-38
ayrovi�ElV - 1 5, 1 1 3, 1 73 yciatpa 42
apxtµilcrTT1c;; - 38
-
ăpxrov - 36, 165, 1 66 YEVEaÂ.oy{a - 39, 40

aoaµac;; - 41
clOEÂ.q>01t0lÎ)GE1i; - 1 67 ytvea1c;; - 38
acrtPeta - 87
yevvcipni;, yevvcip1c;; - 99
·40T1c;; - 100 ăcr0µa - 43
y1yvci>aKro - 1 2
clttroµa - 38 acrnic;; - 41, 42, 98
rpatKO<;; 54, 5 5
ăl;uµoc;; ăptoi; - 44, 93, 1 72 ăcrnpov - 1 1 , 149, 1 73
-
ypaq>iov 43, 44
c'ii)p - 92 acrTp6Â.oyoi; - 43, 44 -
aaxT1µ6>vro yuµvacr1cipxnc;; - 36
aiytaÂ.oc;; - 64 -1 80
ătaKTa - 1 7 1 yuµ1poc;; - 42
aiµatitT1c;; - 41
aipeatc;; alpenK6c;; - 39,1 38 -choc;; - 35 yupEUElV - 62, 63
c'1Ka0tatoc;; - 90 CtTtlKL�ElV - 35 yl)poc;; - 20, 42, 62, 63, 1 85
Auyol)crToc;; - 99 yupol)v 42
ăKepva - 64
-
di..aPaatpov - 1 3 au0i)vt11i; - 1 77 yroput6c;; - 44

Ci.Â.tµov
- 41 aUtOKpllt(J)p - 35
QÂ.Â.T1Â.Ouy1a, clÂ.Â.TIÂ.OUi:a
- 90 Uq>tci>Vt - 1 78 oa{µovec;; - 39, 40, 63
c'IU6qiuÂ.oc;; - 39 a1popi�ro, a1popmµ6c;; - 136 oatµ6vtov - 39, 40
c'IÂ.6 T1 - 98 OcicrKaÂ.oi; - 1 24
c'IÂ.1poc;; - 1 2 Pci0paKoc;; - 59 Ocicpva, oaq>VTI - 78, 79
'Aµai..0e1a - 63 PaÂ.toc;; - 39 OEKciÂ.oyoc;; - 39, 40
ă.µaptroM>i; - 1 1 PciÂ.tTI - 1 3 âeKtµf3p1oc;; - 99, 100
ăµprov - 95 paµpa�. paµPciKtOV 149
-
oevopocp6poc;; - 38
c'iµi)v - 90, 1 73 Pci1ttElV - 15, 120, 1 73 otpµa, oepµovi - 122, 1 23
c'iµvoc;; - 93 PanTi�etv - 34, 35, 44, 56, 57 oecrµci>tT1c;; - 96
ciµ1tav6�1 - 1 78 Pcinncrµa, Pa1tt1crµ6i; 39,44
-
otcr1to1va - 1 52
ciµq>t0&atpov - 37 PanncrTi)c;; -39 oecrn6tnc;;- 152, 1 53, 1 75, 1 76
civ6.YKTI- 34 fjcipayyoc;; -16 ânµiJtp1oc;; - 58, 59
civ6.0eµa - 1 36 Pcippapoi; - 98 onvciptov - 1 53
civ6.atamc;; - 39 papeiv - 1 6 ouif3oÂ.oc;; - 39, 40, 100, 173
c'iva1popa - 92, 173 13cip0aKoc;; - 59 otciKovoc;; - 39, 40, 1 24, 153
'Avoptac;; - 56 Pacrti..Eilc;; - 69, 1 76 otciKoc;; - 1 1 , 1 2, 1 24, 1 53
c'ivoprov - 41 PamÂ.tciKt - 78 01McrKaÂ.oc;; - 1 24
c'iveµrovTI - 41 PacrU.tKÎJ - 44, 56, 57 01tpxecr0at, 0100EUE1V - 87
c'iv0u1tatoc;; - 35 Pacr1Â.11c6v - 77, 78 OtaaKKtOV - 1 5, 82, 1 73
ăvtaov, ăVVl'laov - 1 78 Pami..ic;; - 1 76 OicrKO<;; - 94
c'ivnµi)mov, civnµi<nov - 92 PacrtÂ.icrKoi; -41, 42 oouKa, oouKac;; - 1 53
civtiq>rovoc;; - 9 1 13cicrtc;; - 38, 42 oouµo1tilpat0ot - 38
civtiq>pa01c;; - 39 Pă.Tpaxoc;; - 59 opayµa - 1 78
'Avtixptatoi; - 39, 100 PecrTtciptov - 160 Opayouµavi�ElV - 180
imavofjp6.Kt - 178 PTI MlPl OV - 1 60 opayouµavoc;; - 1 80
Ct1t00Et�tc;; - 44 13iapxoc;; - 37, 38 opaK6vnov - 179
c'i1t6�Eµa - 42 PtPÂ.tOOTÎJKTI - 37' 38 opaKrov - 57
QJto0ÎJK11 - 34, 35, 42 PtcrciKt - 1 1 ·
opaµ1 - 178
U1toK6.Â.uljl1c;; - 39 13).acrtcipt, !3i..aat6i; - 126
U1t0Kptcrt6.p1oc;; 149 * opa1tavov - 63
-
Pi..acr1p11µia 39, 44
opaxµi)
-
ci1t6a111µa - 43 34, 1 78
PÂ.aXtKov wpiv - 1 69
-
0.1t6crtoi..o c;; - 39 B).cixoc;; - 1 63 opeµ6v1 - 1 22, 123

'AnpiÂ.toc;;, 'AnpiÂ.tc;; - 99 l360paKa - 59 op&1tavov - 63, 64
cipy6.t11c;; - 15, 121, 173 PoÂ.ic;; - 43, 44 optµ6v1 - 1 22
0.pt0µ1ltlKÎ) - 43, 44 [36i..oc;; - 77, 44 opoµeuc;;, opoµTi - 80,89
ăpKÂ.a - 141 P6p0aKoc;; - 59 op6µoc;; - 13, 80, 81
212 INDICE
op6µruv - 81 rpmp - 43 ' icamr<ivtoi;, ican11r av1oi; - 1 5 1

icapaj3 1(ov), icapaj3 oi; - 79, 80
*opouµoi; 81, 82 Î)O"lKacrtfipLOV - 141
1 78, 1 79
-
opuµOVL - 1 22 icapj3a v10v -
icapu6 q>ut..t..o v - 41
oucrevrepia - 43 0cit..aµoi; - 42 icapxficrwv - 42
0cit..acrcra - 1 78 KUO"tUVEil 1 1 , 1 2, 41
ej3evoi; - 1 78 0eµtt.. 10v 1 5, 1 76
-
'Ej3paioi; 98
-
icacrtpo(v) - 1 72
-
0e6ootoi; cipxfi - 1 76 icataJ3ciUw - 42
eyypaul..L i; - 63, 64
0wt..6yoi; - 87 icatcij3acni; 91
EyKaucrtoi; - 43, 44 -
0EOq>UVELU - 44 icatantracrµa 95
Eiowt..arpEia - 39, 40 -
0fJICTJ - 1 3, 46, 94 icarapaKtlli; 43, 44

eiOwt..o v 39, 40, 100 -
0TJplUICÎI 43
-
eiK6va - 1 73
-
icatap(>oui; - 43
0iacroi; - 38 icatacrnxov 43, 44, 1 50
ElKOVOO"tacnov - 94 -
0ioi; - 44 icataq>p<iict11i; 37
Elpnvapxni; - 36 --
06puj3oi; - 46 icaten<ivoi;, icatanavoi; 151

EKOLKoi; - 36 -
0pc,icapxTJi; - 36 KUtE7tCtV(J) - 1 1 8
tKKl..T} cria - 39, 40, 44
0povi�ELV - 142 icatepyo(v) 1 50
ticicl..T} crtapxTJi;
- 138 -
0uµj3poi; - 15 icarexouµevoi; 39
EKKpLtoi; - 1 68 -
0uµiava - 1 1, 12 icatouva - 1 1 , 1 67
et..awv - 1 1, 12
00µov - 41 icarcrout..a - 1 1, 1 2
tl..eT}µocruva - 44
0uµ6i; - 15 icauµa - 43
tt..A.t j3opoi;- 41
00pcroi; - 44 ' icaq>ti;, icaq>toei; 171
•Et..t..T} v - 98 -
tt..t..uxvwv - 42 ictopoi;- 98
eµnt..acrtpov - 43 'Iavoucipwi; - 99 ictt..eucrµa - 42
tµn6pwv - 36 icicrmi; - 4 1 , 42 Ktl..t.a . , ICEl..M ploi;
- 95, 1 5 1
tvopoµii; - 42 101wrT}i; - 39, 40 icet..A. i (ov) - 9 5 , 1 73
tv0fJICTJ - 12 iEpoµ6vaxoi; - 139 ICEVtllVclpl(OV) - 151
tvopia - 96 -i�ElV - 34, 35 ICEvticrw, ICEVtW - 1 79
e�apxoi; - 1 39 -iva - 35 JCEVtpov - 42
t�opici�ELV, t�opictcrµ6i; - 39, 40 'Iout..w i;, 'Iouv10i; - 99 JCtpaµoi;, JCEpaµioa - 42
tnapxia - 96 JCEpacria - 1 5, 1 22
tml3cirni; - 37, 38 KEpacroi; - 4 1 , 63
tmypaµµa - 37, 38 ica!Jcit..A.a, icaj3at..A.11 i;, icaj3at..A. t- JCepoi�co - 1 76
tni0tµa - 43 iceuw - 1 7 1 , 1 72 ICEq>af..iJ - 1 3
tnicriconoi; - 39, 40, 96 icaooi;, icaoiov - 1 1, 1 2, 93 KE<pa/..6i; - 4 1
tmcrrol..fi , tmcrt61.. tov 242 icaipoi; - 1 6 Kl1µ6i;- 42
tnirponoi; - 138 icaetopa - 43, 44 KllltOUpia - 1 79
tnupaveta - 44 ica0i�w, ica0i�oµat - 90 Kitpuicoi; - 15
tpyarT}i; - 1 2, 42, 121 ica81crµa - 91 ICÎ)toi;
- 15
tpT}µirrji; - 1 1 , 12 ica0ol..tic6i; - 39 JCt06.pa - 38, 43, 44
epT}µoi; ...:... 44 icat..aeoi; - 42 ICLICICclj311
- 79
euayyel..tic6i; - 39, 40 icat..aµciptov - 1 24 KiCJtll- 34
euayyet..iCetv - 39, 40, 91 ical..iiv - 44 1citpov - 1 76
euayytl.. tov - 39, 40, 87, 91,173 icat..aq>at11i; - 107 KLX<ÎlPLOV - 52, 53
eu0T}vfii;, EU0T}v6i; - 1 2, 1 5, ical..6yepoi;, ical..6 y11poi; - 1 1 , 96, tlanna - 197
1 1 7, 1 73 1 73 JCl..fi poi;
- 96
eul..oyeiv - 87 icat..6noui; - 1 77 tlou!Ji - 1 76
tq>ant..ow, tq>ant..wµa - 1 57 icat..U j3a, ical..U j3L - 80 ICOY):'.Ul..t ov - 43, 42
iccit..uµµa - 42 JCoil..o v
- 178
�apa, �aPâtoi; - 1 5, 1 1 6 icaµcipa - 80, 1 50, 1 73, 178 ICOtµlltftplOV - 138
�axap - 1 61 / icaµn.toi;, icaµatov - 1 1 7 icoiv6j3wv - 1 54
�l�UVIOV - 40, 142 icaµ11t..auica - 97 ic6/..acpoi; - 34, 35, 44, 5 1
�ouypaq>oi;, �wypaq>oi; 1 61
-
icciµ11t.. oi;, icaµfit..A.a - 1 5, 62,126 ic61..u j3a, icol.. j3 a - 94
�CjlOLOV - 161 icaµivt(ov), icaµivoi; - 121 1C6µ11i;
- 1 52,
�<ÎlVTJ, �rovaptov 37, 1 50
-
icciµµapoi; - 41 icovoul.. L (ov) - 1 5, 1 24
1mvofi/..a , Kavofil.. 1 ov - 1 37 ICOvtCtKLOV - 91
Klivvaj3Li; - 41 ICOpci.Â.f.. LOV - 54, 55
fiyouµevoi; - 138 KavtapL(ov) 1 5 1 , 1 52
-
Kopoa - 52, 53
iJµepoopoµfa 81 -
ICUVWV 96
-
ICOpµa�ElV - 1 6
iJµiva - 42 icanetavoi;, icamravoi; 151
-
KO P tll, K6ptti; - 1 5, 1 1 5
INDICE 213
1COpuµj311 - 1 6 µayyavtia, µayyavov - 56, 63 vapooi; - 98

1C6puµl3oi; - 44 µayEla, µayEUElV - 54 vauKA.f'lpoi;, vaOA.ov - 42
ICOC!Oin:poi; - 1 77 µayllcoi; - 40 VEKpoµavtEla - 44
1C6ttal3oi; - 44 µayicrtpa, µayicrtcop - 1 55, 1 72 Ntµtt,01 - 1 64
ICOtt(�ElV - 54 µciyoi; - 40, 53, 54 VE6q>Utoi; - 40
ICOtUÂ.11 - 20, 62 *µayouA.i�ElV - 1 56 Notµpp1oi; - 99
ICOUOOUVă:Kl - 1 77 µciyouA.o(v) - 1 56 VUKT11 pii; - 41
ICOUKOUj36:ia - 79 MO:ioi; - 99
KOUKOUÂ.(Â.)lOV - 138 µ6.îcrtcop, µacrtcop - 155
µaKop1 - 1 56 !;uqi11qi6poi; - 1 58
KOUKOUpov - 1 5, 1 1 5
KOUµEpKl(OV) - 1 55, 1 73 µaKp60uµoi; - 34
KOUltQ - 1 52, µaKCOV - 1 6 60itat - 1 64
Koi>pcrcop - 69 µiiA.ov - 33, 34 oicrtpoi; - 41, 42
KOUtiov - 1 78 µavacrtftpl(ov) - 96, 1 73 '0Ktci>j3ploi; - 99
Kp6:v11, KPÎIV'l - 69 µcivopa - 137 6Ml311pov - 1 56
Kpivov - 15, 78 µavopit11i; - 1 3 7 6µooucr1avoi - 39, 40
KPUitt'l - 38, 42 µavia - 1 5, 1 1 6 ovoKpataA.oi; - 4 1 , 42
Kpi>crtaÂ.Â.oi; - 41, 42 µcivttov - 98 lnttov - 1 78
Ktfttcop - 138 µapci0plOV - 63 6pyavov - 40, 1 78
Kua0oi; - 42 µapyapi t'li; - 42, 54, 55 6pyft, 6pyi'co - 1 1 6
Kul3tpviiv - 34 µapivoi; - 64
6p{'(J) - 1 60
KU13omov - 94 Mapttoi;, Maptti; - 99 6poi; - 160
Ki>KJ..oi; - 1 5 µ6:ptup, µaptupeco - 13, 44, 47 6pqiav6i; - 5 1
Ki>KVoi; - 4 1 µaprup{,ElV - 140 opu,a, opu,lov - 161
Ki>J..wopoi; - 42 µacrtix11. µacrtixwoi; - 53 6crtp6:Klvoi; - 1 20
KUÂ.Â.oi;, -ft - 1 5, 1 6 µatt6:tm - 1 1 2 O(ryypol3J..axia - 143
trll µa - 20, 62, 185 µaxavft - 34, 52, 53 ooyK{a - 1 79 ,, .. ,
Ki>µpaJ..J.o. v - 37, 38, 43, 44, 149 µEÂ.q>Oia - 39, 40 -ouka, -oupa - 35
Ki>µl311 - 42 µtvcrropti; - 96 6qitkA.lov - 1 1 7
KUµll - 34 µtpit11i; - 156 oq>tA.oi; - 1 5, 1 14
Ki>µwov - 41 µtptlKO (V) - 1 56
Kun6:plcrcroi; - 41, 98 µEtclVOlQ - 91
KuplaKft - 62 µeta!;a, µtt6:!;l0v - 46, 1 1 , 1 1 2 nayoupoi; - 41, 42 .
Ki>plÂ.Â.oi; - 1 5 µtt6XlOV - 140 mi011µa - 1 80
KUploi;, Kup11i; - 62, 1 37, 1 72 µf'IJ..ov - 34 italOaycoy6i; - 37, 38
Ki>ttcroi; - 41 µftv, µ11vaiov - 91 na1oturo - 1 30
KUtoi; - 63, 1 78 µ11tp6noÂ.li;, µ11tponoJ..i a - 36, m'.tµpai;, naµl3aKli;, Jtaµp li�.l(ov)
KcOOCOV - 1 77 97 - 149, 1 50
µ11xavft - 63 navayia - 94 , . .
A6:13pa� - 121 µioai; - 1 1 6, 1 1 7 Jtavvuxt,ro, Jtavvuxii; - 9.1, 92
µiKoi;, µlKK6i; - 59, 60, 185 nankcoµa - 1 1 , 1 2, 1 56, 151 '
J..al3i>plv0oi; - 42
µlA.mpftcrlOV - 148, 149 nannac; - 97
A.6:yavov - 42
µitpa, µltponoA.it11i; - 98 1t6:nupoi; - 13, 48
J..aµnai; ,-ooi; - 42
µ6yoi; - 12 napapoJ..ft - 40, 44
A.an6:011 - 63
MoJ..O o13J..axia - 143 napaOtlcroi; - 44
Mpoi; - 1 6
µoOÂ.a, µouMpl(ov) - 1 17, 1 72 1tapaKaÂ.Eiv - 34
A.al)pa - 95
µoucrtciK1 - 55, 56 napaKA.11crl(ov) - 140
A.axava - 64
µu!;a - 42 1tapaKA.11toi; - 40
Mxavov - 63
µupi�co. µupov, µup mµa, µup6co 1tap6:kucr1i; - 43
Â.EYEOO, Â.Eytcbva - 1 53 napavuµqioi; - 44
1 5, 94, 1 1 8, 1 1 9, 173
Â.ELltElV, ÂEiljlli; - 1 5, 87, 1 1 8
µuptoi; - 98 napac;, napaotc; - 171
Â.Eltoupy{a - 87, 9 1 , 1 73
Â.EKav11, Â.EKaVlOV - 63 µupcooia - 1 1 8, 1 1 9 napacrKtuft - 40
Â.lj3ciol(ov) - 78, 79 µucrta!;, µucrtciKlov - 55, 56 napcicrtacr1i; - 91, 92
ÂlµEvl(ov) - 1 79 µucrtrii;. µucrtitplOV - 38 napoaA.ii; - 41
Â.ltavtia - 91 µucrtlKli.Ji; - 40
naptciro - 1 5, 1 27
µuttJ..oi; - 41, 42
Â.ltit - 91 naptcrtia - 1 23
µutti; - 1 6
A.ltpa - 1 1 8 µcopt, µnp& - 177, 1 78 napinmov - 1 1 , 1 2
Â.6îElOV - 42 napOlKO<; - 1 60, 1 61
J..oyo0tt11i;: - 1 3, 1 54, 1 73 va6i; - 1 50 mipoxoc; - 44
214 INDICE
Jtciaxa, JtaaxaA.iov - 40, 44, 53, pivri - 64 crt6A.oc; - 1 5, 10 8

58, 1 40 poya - J J , 1 2 at6JJaxoc; - 1 77
Jtan:puc6c; - 91 porxa�e1v, porxoc; - 53 crtplitwp - 1 59
Jtattip, Jtatp6c; - 91 p6µ1}oc; - 43, 44 atuA.oc; - 6 1 , 1 85
Jtatoi; - 122 pu0µoc; - 43, 44 crtunoc; - 1 6, 61, 1 85
Jtatpui.px11c; - 40, 97 punii - 1 3 crti>n11, crtl)nnT] - 49
JtEiaµa, JtEtaµataptoi; - 140 'Pwµaiot - 1 65 cruyKonl) - 43
neA.ayoc; - 42 cruA.n - 1 2
JtEA.wpic;, JtEA.roptoV - 1 3, 41 I:alJPatOV - 40 cruµPouA.ov - 46
1tEVtT]KO<HÎI - 40 aayi�w. aay1aµa - 1 25, 1 73 cruµ7ttWJJU - 43
1tE1tEPL - ] 1 , 1 2 aayitta, aaîtta - 1 72 cruµ(j)wvia - 43, 44
1tEJtWV - 6 3, 64, aayµupiov - 1 1 , 1 2 CJUJJ(j)WVLUK ÎI- 41
n&pu;a&ia, m:: piaa&ucrti;- 1 5, 1 14 <JUKKapL - ] 60 cruvayroyfi - 40
1tEpOVT], JtEpOVlOV - 1 22 <JUKWµa - 42 crUVOlKOt; - 44
netpaxtiA.1 - 138 craµPa - 58, 59 cruvµucrt11c; - 38
netpocrO„ivov - 41 I:aµPatic;, I:aµl}ateic; - 58, 59 cruvoooc; - 40, 47
Jti0T]KOc; - 15, 1 57 auvoaA.ov - 42 Cl"UVtEICVLat - 1 67
m1tEp1 - 1 1 9, 1 73 aanwv, aanv1v, aanouv1v - CJilpty!; - 43
mpouvt - 1 23 1 1, 1 19 cri> pµa - 1 79
nitta - 1 19, 1 20 aapaKo<JtÎl - 99 crUlj/O)JOc;- 119
1tlttcLKlOV - 44 aapavtap1ov - 99 crxi')µa - 55, 56, 144
nA.uy10c; - 60, 1 85 mipyoc; - 64 crxîcrµa - 44
nA.aK<ilvw - 177 aapK6cpayoc; - 38, 44 crx1aµattK6c; - 40
nA.ui.tcnca - 177 aup!;, aapK6c; - 63 crxoA.1) - 37, 38
JtOÂ.lOV - 41 crucrµa - 1 23 <JID�EtV - 1 5
noA.UKcLVOT]AOV - 140 aatavăc; - 40, 100 crroA.l)v - 1 07
n6µ1poJ...u !; - 4 1 aaupoc; - 4 1 , 42 crvw, fowcra - 1 20
nop1pupa - 50 .tepacrt6c; - 35
1tOtÎIPlOV - 95 I:enteµpp,oc; - 99, 1 00
nounva, nouteva - 49 tayapt(ov) - 1 23, 1 73
CJEIJKAOV, CJEUtA.ov - 78
npacrov - 63, 1 77 tayl), tayl)vtov - 1 79
I:i')ptc;, <JT]ptK6c; - 1 1 , 1 2, 1 1 1
npecrPutepoc; - 58 CJtµ6c; - 44 tayi�ro. tayi v1 - 1 79
np11}riA.qy1ov - 157 mvorov - 42 taymtpov, tliicrtpo - 1 03
nptµlKÎIPloi;, np1µLKUp1oc; - 1 72 cripcptov = aiA.1p1ov - 63 taA.aVtOV - 142
npoopoµoc; - 81 CJL(j)WV - 42 taptapoc; - 40, 1 00
7tpOK01ttW - 1 1 9 CJKUVOaA.ov - 34, 35, 40, 1 57 tecraapaKocrtl) - 99
np6Kp1toc; - 166 CJKUPL(j)Oc; - 63 tl)yavov, tll'YUVIOV - 1 5, 1 20
npoµu:rOrotqc; - 38 <JKU(j)T], CJKU(j)lOV - 1 5, 42, 1 1 4 t6ma - 43, 44
JtpOVlU - 140 CJKi')ntpov - 1 57 •payci>oia - 43, 44
npocrKOµLOÎl - 92 CJK Î) tT] <; , <JKq t T] , CJKqtoc; - 141 TpUi'<JTO, tpacrTOV - 115
npompatoc; - 15, 60, 185 crKÂ.ui}oc; - 1 73 TpUVTCt(j)UAAOV, TplUVTCt(jlUAAOV
npocnpopu - 95 <JK6pmoc; - 85 - 1 59
npocptit11c; - 40 Cl"KOU(j)la - 1 58 •pane�a - 142
npwtof3eanuptoc; - 1 60 mcupptîv - 1 6 Tpanero, Tpan'lc; - 42
npwtoµui'atwp - 1 55, 1 56 <JKUq>oc; - 42 TP'lJJOVL - 1 22
Jtpwto1mm'.ic; - 97, 1 40 aµup1c; - 4 1 , 42 T P lll PUPX'lt; - 37, 38
Jtpwtocrna0up1oc; - 1 58, 1 59 aµupva - 95, 1 73 t PtÎIP'lc; - 37, 38
npwtocrtpci.topEc; - 1 59 <JO(j)l<Jµa, <JO(j)l<Jtfic; - 43, 44 Tpt<j>OtoV - 9 1
ntepi.; - 63 <JnU0T] - 37, 46 Tponaptov - 9 1
JttCi:l<nc; - 34 ana0apeia, ana0aptoc; - 1 58, 1 5 TpouA.a, ToupA.a - 1 42
nueA.oc; - 38 crnavi�etv, anav6c; - 6 1 , 1 85 •poxoc; - 44
nu!;ic; - 42 I crnacrµ6c; - 43, 61 TpUya - 13
nupyoc; - 36, 39, 1 56, 1 57 I Cl"ltEl P UPXT]c; - 38 TpUq>aro, TpUq>Î) - 6 1 , 1 85
*Jtup-Ecrtia - 1 23 l anqA.A.atov - 63 TCl"OTpa - 63
nup6c; - 1 26 · crm0aµl) - 42 TUKOc; - 1 5
nupocrtci.tT]c;,nupoatia-123 crnitt - 35 wnap1(ov) - 1 80
7tUtlV11 - 48, 49 <JltO'YîlU - 44 TU7tlK6c;, Tunoc; - 1 2, 9 1
crtci.µevov - 1 69 wpiv - 1 52, 1 68, 1 69
pacrov - 98, 1 73 crtf:p1cpoc;, crtf:pna - 50, 51 TUT06c; - 1 6
peuµa - 43 Cl"tOl;(EÎOV, crtOl;(ElO - l 59 Tuq>oc; - 1 3 , 44
INDICE 215
u = u şi u - 34, 46, 49 I xapi�co, xaplO'µa - 39, 1 39 kalafatare - 1 0 7

ilal..oi; - 1 6 x.ap1i; - 1 7 1 ko ttejare (Napoli) - M
uµvoyp(up oi; - 40 X.CtPtTJt;, xaptiov - 43, 44 , 52, kutiza (Rovigno) - M
iiouKuaµoi; - 41 1 24 kuttiatu ( Sicilia) - 54
il7tatoi; - 35 x.aptoui..aptoi; - 52
U7tEP7tUPOV - 1 56, 1 73 x.auotov - 1 54 macari, magari - 156
*Uito�covaptov - 1 50 )'.QO'ICE LV, x.au1Col30UICKTJ<; - 1 3, macinare - 52, 53
il7to�rovTJ, U7t6!;oovov - 1 50 52, 64 mago - 53, 54
U7tOJCciµlO'OV - 1 50 xauµata - 43, 44 matassa - 1 1 1
il7tox6vop&ta - 43 X.EtP6µax.oi; - 158 mustaccio - 5 5 , 5 6
uuuco7tot; - 98 X.ElPotovia, X.Etpo'tOVElV - 87,97
XiJi..TJ , XTJ Â.ÎJ - 95 orfano - 5 1
XÂ.copioov - 41, 24
Ip = p - 49, 5 1 x.ovua, x.oovuaptoi; - 1 54 palanca - 49, 50
1pal3a - 1 72 x.o paytov - 38 pasqua - 53, 58
1paypoi; - 41, 42 '.X.O p()iJ - 39, 52, 53 pato (Apulia) - 1 2 2
q>aLA.OVTJt;, q>atv6A.TJt; - 98 '.X.0 p6t; - 1 5, 39, 1 54 piaggia - 60
q>aKLl'U..tov, q>aKt6A.tov - 1 1 , 1 72 x.ouaptoi;, x.couaptoi; - 1 1 piai (bellunez) - 60
q>aKA.a - 138 x.o uµa, x.wµa - 82 piro (romagnic) - 1 2 2
q>aKA.iov - 1 39 '.X.Piuµa - 39, 94
cpl'U..ay!; - 49 XptO"ttaV6t; - 39, 40, 51 riso - 1 1 8
q>ciA.apa - 37 Xpuu613oui..oi; - 1 54, 1 5 5 roncare - 53
(i>aA.TJpii; - 41, 42 x.puu6µTJi..ov - 41 roncheggiare - 5 3 , 54
(j)avapwv - 1 77, 1 80 x.uµou poi) - 1 5 ronkezar, ronkizar - 53, 54
(j)avtauia - 40, 43, 44 x.utpa. - 63
(j)aplO'aioi; - 98 sabato - 58, 5 9
cpapµaKOV - 5 1 'l'ciA.i..etv - 9 1 samba - 5 8 , 5 9
q>cipoi; - 42 ljfaAµ� - 40 , 9 1 scafa - 1 H
(j)autav6i; - 1 1, 41 , 42 ljfaAµ(!loelv - 40 scotteare - 54
(j)auciiA.tv, q>aO'oiJA.tv - 1 77 ljfaAtÎ)ptOV - 9 1 scottezar - 54
cJ>eppaptoi; - 99 scuttiare - 54
(j)EÂ.EO"ciµ&Voi; - 1 14 seta - 1 1 1
cl>aa.va - 90, 9 1
<PEUi(ov) - 1 1 7 spada - 5 1
(j)EJ..6t; - 1 14 spata - 4 6
<PEPCO - 38 sterpa (veneţian) - 5 0
<PtaA.TJ - 42 ITALIANĂ stoppa - 4 9
Mµoupov, q>Mµoupa - 69, 1 1 5 stuolo - 1 0 8
1 72
<11A.el3ot6µoi; - 43 ammagari (sicilian) - 54 teca - 4 6
(i>A.i:yµa - 43 argano - 1 7 8
(j)OiVL!; - 98 argata (neapolitan) - 1 2 1
(j)6pa - 171
(j)6uua - 69 battizare - 5 6 , 5 7 LAT I NĂ
<11ouptouva - 1 77 biron (bolognez) - 1 2 2
q>oooo:to - 1 72 bottega - 3 4 , 35 abbas - H
4PPTJV&t1K6t; - 43 abbatissa - 34, 35, 4 4
<PPiKTJ - 1 5, 59, 185 abyssus - 3 9 , 44
eapitano, cattano - 151
(j)poup6i; - 37 adamas - 4 1 , 42
cimitero -13 8
<PUJCit; - 41 *admagire - 1 5, 53, 54, 1 85
ciotola - 6 2 , 6 3
(j)UJ..aKtÎJptOV - 44 *adstuppare - 49
ciuri, ciuriaci (merid.) - 62
(j)COOq>6poi; - 43 advocare - 3 4
colpo - 34, 35
aetoma - 38
dragone - 57 allophylus - 39
xmpeti�ro. xmpenuµ6i; - 1 54 amphitheatrum - 3 7, 3 8
'XaLPE(j)UAA.OV - 41 duca - 153
anastasis - 3 9
xuA.1!; - 5 1 ancon - 43
xaµaiopui; - 4 1 falanga, falanka - 49, 50 Andreas - 99, 1 8 5
xapayiJ, xcipayµa - 1 56 Andron - H , 4 2
)'.apaKtÎJp - 43, 44 giro 62, 63 anemone - 4 1
xapauueLv - 53, 64, 1 53
·-
grimonc - 1 2 2 angaria - 4 4
216 INDICE
angelus - 15, 39, 44, 56, 1 8 5 buxida - 42 cholera - 4 3

antiphrasis - 39 byssinus - 41 choragiarius - 3 8
apocalypsis - 3 9 choragium - 3 8
apodixis - 43, 4 4 caballa, caballaris - 1 72 chorda - 39, 52, 5 3 , 1 85
apos tema - 4 3 cadus - 1 7 2 chorus - 3 9
apostolus - 3 9 caerefolium - 4 1 chrisma - 3 9
apotheca - 3 4 , 3 5 , 4 2 calamarium - 1 2 4 christianus - 39, 4 0 , 57, 1 85
apozema - 4 2 calamus - 1 2 4 chrysomelon - 4 1
Aprilis - 99 calare - 43 , 4 4 cichorium - 5 2 , 5 3 , 1 85
arca - 141 calathus - 4 2 cista - 34
archang·elus - 39 calendarium - 9 9 cithara - 3 9 , 43, 44
archidendrophorus - 38 callis - 1 64 colaphus, colpus - 3 4 , 3 5, 44,
archimimus - 38 calymma - 42, 43 52
archimysta - 38 camelia - 97, 98 comes - 1 55
architectus - 36 caminus - 1 20, 1 2 1 commercium - 1 55, 1 73
archontium - 36 cammarus - 4 1 , 4 2 conchylium - 4 1 , 4 2
arctus - 43, 44 camus - 42 corymbos - 44
arcuia - 141 candela - 1 36, 1 3 7 corytos - 43, 44
argella - 15 canistrum - 1 1 5 cotoneum - 44
arithmetica - 43, 44 cannabis, cannapa - 4 1 cottabus - 44
arrabo - 34 cantayr - 1 51, 1 5 2 cottizare - 54, 1 85
aspis - 41, 42 capitaneus, capitanus - 1 51 , cotyla - 6 2 , 63
asthma - 43 152 cristallus - 41, 42
astrologus - 4 3 , 44 caraxare, charaxare - 6 4 crypta - 38, 42
atticissare - 34, 3 5 carchesium - 4 2 , 43 *cucullius - 1 3 8
Augustus - 36, 9 9 caryophyllum - 4 1 cumba - 4 2 , 4 3
azymus - 44, 92, 93 *cascare - 15, 52, 64 cyathus - 4 2 , 43
castanea, castinea - 41 cycnos - 4 1 , 42
castrum - 1 85 cydoneus - 1 85
bambax, bambacium - 1 4 9
casus - 3 4 cylindrus - 4 2
baptism a - 39
catabalon - 4 2 , 4 3 cvma - 6 2
cy mba - 42, 4 3
baptismus - 39, 4 4
baptista - 39 cataphractarius - 3 7
bap tizare - 1 2 , 15, 3 4 , 35, cataractes -43, 44 cymbalum - 3 7 , 38, . 4 3 , 4 4
H , 56, 57, 1 85
catarrhus - 4 3 cyminu m - 41
catastichon - 4 3 , 44 cyparissus - 4 1
*basiliacum, basilicum - 7 7 , catechumenus - 39 cytisus - 4 1
78 cathedra - 4 3 , 4 4 *cytola - 2 0 , 62, 6 3 , 1 8 5
basilica - 1 2 , 44, 56, 5 7 , 1 85 catholicus - 1 1 , 1 2, 39
basiliscus - 4 1 , 42 cattia - 42
basis - 38, 42 cauma - 4 3 daemon, daemoniacus ·- 3 9 40
*battizare - 1 85 celeusma - 4 2 , 4 3 daphinus, daphina - 78 '
benedicere - 8 7 cella - 1 51 decalogus - 3 9 , 4 0

bettula - 53 centenarium - 1 5 1 D ecembris - 9 9
biarchus - 37, 38 centru m - 4 2 Demetrius - 5 8 , 5 9
bibliotheca - 37, 38 cephalus - 4 1 , 42 dendrophorus - 3 8
blasphemare - 1 5, 39, 44, 57 ceramida - 42 diabolicu s, diabolus - 3 9 40• ,
blasphemia - 39, 44 cerasus - 41 100

blasphemium - 44 chamaedrys - 41 diaconissa - 34 3 5
blastemare - 5 7 , 1 85 Chararn ida - 1 2 2 diaconus, diacu� - 3 9 , 40, 1 2 4
bolidium - 43, 44 character - 4 3 , 44 doga - 1 5
bolus - 44 char� xare - 52, 53, 64 draco - 5 7 , 1 85
bombacium, bombacum - 1 49 charisma - 3 9 dracu ma - 34
bombax, bombix - 1 49 charta - 43, 4lt ' 52 ' 185 dromus - 15, 8 1
*broscus, brosca - 1 5 chartula - 5 2 d u x , d u cis - 1 5 3
bubalus - 7 9 chartularius - 52
buleuta - 3 6 dysPnteria - 4 3
*chascabundus - 52, 1 85
bulla - 1 54 *chascare - 1 3, 52, 1 85
burgarius - 37 chasrn ata - 43 ' 4A ecclesia - 3 9 , 4 0 , 44, 5 6 , 5 7
burgus - 36, 3 7 chirurgia - 43 ecdicus - 3 6
buttis - - 1 5 chl orion - 41, �2 elemosyna - 4 4
INDICE 217
elleborus - 41 idiota - 39, 40 myxa - 42

ellychnium - 42 idioticus - 43, 44
emplaustrum - 43 idolatria - 39, 40 nauclerus - 42, 43
emporium - 36 idolum - 39, 40 naulum - 42, 43.
encaustum - 43, 44 imperator - 35 necromantes, necromantia --
endromis - 42, 43 in per *giurum - 62, 63 44
entheca - 42 irenarches - 36 neophy tus - 40
epibata - 3 7 , 38 - issare, -izare - 31 *N icolas - 5 7 , 1 85
epigramma - 3 7 , 38 Iulius - 99 N oembris - 99
epiphania - 44 Iunius - 99 nycteris - 41
episcopus - 39, 40, 44
epithema - 43 labyrinthus - 42 Octobris - 99
eremus - 44 *laccanare - 64 oestrus - 41 , 42
ergata - 42 laganum - 42 offa, offella - 1 1 7
evangelicus, evangelista - 39, lampas - 42 onocratalus - 41 , 42
40 larophorum - 38 organum - 4.0
evangelium - 39, 40, 101 latină (limba) - 13, 23 orgia - 15
excu sa tus - 1 80 legio, legionis - 98 orma, osma - 1 5
exorcismus, exorcisare - 39 ,40 libellus - 3 5 orphanus - 51, 1 85
•extirpus - 50, 51 l ogeum - 42 oryza - 1 1 8
longanimis - 34
faciale, facialium - 11, 1 7 2 lygteris - 4 1 paedagogus - 3 7 , 3 8
facula - 1 38 paganus - 7 7 , 7 8
fasciola - 1 7 2 machina - 3 4 , 3 6 , 5 2 , 5 3 pagurus - 41 , 4 2
Februarius - 99 machinari, rnacinare - 52, 53, palanca, palanga - 50, 5 1
flammula - 1 7 2 185 papilus - 4 8 , 49
forum - 35, 36 magia, magicus - 40, 53, 5 4 *papula - 48, 49, 1 85
fossatum - 1 7 2 , 1 7 3 magister - 1 55 papyrus - 1 3, 48, 49, 185
fratrissa - 34, 3 5 magulum - 156 parabola - 40, 44
magus - 39, 40, 53, 54 paraclitus - 40
gaitanum - 1 7 9 Maius - 99 paradisus - 40, 44
gastra - 42 malum - 34 paralysis - 43
genealogia - 39, 40 manasterium - 96 paranymphus - 44
genesis - 38 mandata - 35 parasceue - 40 · .
*giurus - 62 , 63 *manganeare - 1 5, 55, 56, 1 85 pardalis - 41, 42

gomphus - 42 m argarites - 4 1 , 4 2 parochia - 44
*gotoneum - 185 margella - 1 5, 54, 5 5 , 1 85 pascha - 40, H , 53, 58, 94 ,
Graecus - 54, 55, 1 85 Martius - 99 140, 1 8 5
graphium - 43, 44 martyr - 1 1 , 12, 1 3 , 1 5, 48, patriarcha - 40
gubernare - 34 1 85 *pattus - 1 2 2
gymnasiarcha - 36 martyrium - 44 *pavatum - 1 2 2
gyrare - 42, 62 , 63 mastice, mastiche, mastichi- pelagus - 4 2 , 4 3
gyrus - 62, 63 nus - 53, 1 8 5 peloris - f11 , 42
mataxa - 4 6 , 1 1 1 pentencoste - 40
Hades - 1 00 mattiae - 1 5 petra - 1 2
haematites - 41, 42 melodia -- 39, 40 petrosolinum - 41
haeresis - 39, 40 melum - 34 ph ager - 41, 42
halimon - 41 metaxa - 46 phalerae - 37
harpax - 44 metropolis - ::Hi phaleris - 41, 42
hemina - 42 *micus - 1 5 phantasiare, phantasma - 40,
hepar - r,3 mimus - 38 43, 44
homousiani - 39, 40 monasterium - 1 1 , 1 2 , 96 pharmaceutria - 51
hospitium - 35 mularis, mulare - 1 72 pharmacopola - 51
hymnographus - 39, 40 mula, mulus - 1 1 7 , 1 7 2 pharmacum - 1 5 , 51 , 1 85
hymnus -- 1 1 , 1 2 , 39, 40 *mustacium - 55, 5 6 , 1 85 Pharus - 42, 43
hyoscyamus - 41 mysta - 38 phasianus - 41, 42
hypochondria - H mysterium - 39, 40 phiala - - 42
mystice - 39, 40 phlebotomus - 43
Ianuarius - 99 mystides - 38 phlegma - 43
iaspis - 41, 42 mytilus - 41 , 42 phosphorus - 43, 44
INDICE
218
phrenelicus - 43 *spanus - 1 5 arkangyal - 1 0 1

ph lhisicus - 43 spasmus - 4 3
p hy l ac le rium - 44 spath a - 3 7 , 4 6 , 1 59, 1 8 5 bisziok - 7 7 , 7 8
phycis - 41, 42 spatharius - 1 5 8
* p i ron i um - 123 s pi ra, spirarcha - 3 8 cedrus - 101
p i l l ac iu m - 44 s p i t h a ma - 42 cimbalom - 101
p o li o n - 4 1 spongia - 44 csutora - 62, 6 3
pomph olyx - 41 , 4 2 ster(i) pus - 5 1 , 52
presby ter - 58, 1 8 5 stolus - 1 08 deak, diâ.k - 1 1 , 1 2 , 1 2 4
p rim ic e ri u s - 1 7 :! stupa, stuppa - 49, 1 85
p ri v i l egium - 157 *stup pare, stupparius - 4 9 fâ.câ.n - 1 1 , 1 2
pr o p he t a , prophetissa - 34, syllabizare - 1 1 , 1 2 fâ.tyol - 1 1 , 1 2
35, !10 svmbolum - 40
promislhota - 38 y
s mphonia - 43, 44
gesztenye - 1 1 , 1 2
prurus - 37 symphoniaca - 41
p sa l m u s , psalmodiare - 40 symptoma - 43
p urpura - 49, 50 synmysta - 38 hymnusz - 1 1 , 1 2
pyelis - 38 synagoga - 40 huszâ.r - 1 1
pyxis - U syncope - 43
syndicus - 4ft iskola - 1 1 , 1 2
rheuma - 43 synodus - 1 1 , 1 2 , 40, 4 4 iszâ.k - 1 1 , 1 2
rhombus - 43, 4 syringa - 43
rhonchare - !14
kâ.d - 1 1 , 1 2
*rhonchizare - 15, 53, 54, 1 8 5 tartarus - 40
kalugj er - 1 1
rhonchus - 4 4 , 53 techne, technicus - 3 6
kamat - 1 1 , 1 2 , 1 1 7
rhythmus - 43, 44 thalamus - 42
katolikus - 1 1 , 1 2
theca - 1 3 , 46, 185
katona - 1 1 , 1 2
sabbatum - 40, 58, 59 theophania - 4 4
kecele - 1 2
saccharum - 1 60, 1 6 1 theriaca - 4 3
kereszt, keresztyen - 1 3 1
sacoma - 42 thiasus - 3 8
saeta, seta - 1 1 1 thius - 4 4
sagitta - 1 72 , 1 73 thracarcha - 3 6 martir - 1 1 , 1 2
sagmarius - 1 5 thymum - 4 1 m artoloc - 1 1 , 1 2
sambata - 58, 59, 1 85 thyrsus --- 44 mertek -- 1 5 6
sanctus ( D emetrius, Petrus, topia - 43, 4 4 m onostur - 1 1 , 1 2
Georgius, loannes) - 5 8 , torna, torna - 6 9 , 7 0 muzsika - 1 1 , 1 2
5 9 , 1 85 tragoedia - 43, 4 4
sandalum - 42, 43 trapetum - 42 n eme t - 1 6 4
sapo, s a po nis - 1 20 trierarches - 38
sarcophagus - 38, 4 4 trochus - 44 olâ.h, olâ.sz - 1 6 4
satanas - 4 0 * trufa - 6 1 olaj - 1 1 , 1 2
saurus - .Id , 4 2 Tryphon - 64 oszpora - 1 1 , 1 2
scandalizare - 3 4 , 3 5 , 40 typhus - 44
scapha - '*2 , 43
sch a p hi u m - 4 2 u n c ia - 1 8 4 , 185 paplan - ·1 1 , 1 2
schemata - 1 85 paprika - 1 1 , 1 2
schism a - - H Yes tiarium - 1 60 paripa - 1 1 , 1 2
sch ola - 1 2 , a 7 , 3 8 * v irnla (aqua) - 16 p laj as - 60
scri n i u m - 3 5 za b a - 1 1 6
sey p h u s - ·'.i :! z �· m a - 1 5 , 5 5 , 56, 1 8 5 remete - 1 1 , '1 2
sccretarius - 3 5 _
z 1 z a n rn rn - 4 O ruga - 1 1 , 1 2
Sep te m b r is - 99 z o d i u m - 1 6 3 , 1 6!1
Seres, Scriem; - 1 1 1 zona - 3 7 selj e m - 1 1 , 1 2
sex tarius - 4 2
sillabizâ.lni - 1 1 , J 2
silentiari u s - ;3 5
szappan - 1 1 9 , 1 2 0
simus - 4 1
szamar - 1 1 , 1 2
s i n d o n - 4 :! , !1 3 MAG H I ARA
s zi n a t - H , 1 2
siplion - 42
szombat - 1 3 1
s m y r i s -- 4 1 , 4 2 il.fion - 1 7 8
s op h i sm a sop h is t icare- !1 3 , V . apos t o l - 1 0 1 t o mj e n - 1 1 , 1 2
INDICE 2 19
PORT U G HEZĂ sterpe (friulan) - 50, 51 argea - 1 5

stope (friulan) , stop pa (engaclin) arghirol'ilie - 1 2 9
- 49 arhanghel - 1 0 0 , 1 86
calafetar - 107
arhetip - 1 2 9
uarfin (friulan) - 5 1 arhidiacon - 1 86
( Spada 46 arhiepiscop - 1 87
arhierarh - 1 36, 1 42, 1 8 7
giro - 62, 63
arhiereu - 1 3 6, 1 42 , 1 86 , 1 87 ,
ROMANĂ
188
madeixa -- 1 1 1
arhimandrit - 1 42, 1 86, 1 87 ,
maga - 53, 54
abanos - 1 7 8 188
acatist - 1 8 6 aripă - 1 3
orfao - 51
acrostih - 1 80, 1 8 1 aromân (d ialect) - 46, 1 7 1-
adzimă, adzîmă - 9 3 , 9 4 , 1 7 2 174
panca - 49, 50
aer - 9 2 , 1 86 arvonă, arvună - 1 5, 1 1 4 , 1 2 7 ,
pascoa - 53
aerisi - 1 8 1 187
pavio - 48, 49
afion - 1 7 8 aspidă - 98, 1 86
sabado - 58, 59
afurisi - 1 3 6, 1 42, 1 8 7 {?) aspru (moned ă) - 1 6 1 , 1 73 ,
a-e 1 11�- 1 81 '\A;:ţ � , 187
seda - 1 1 1
agheazmă, aghezmălar - 92, astupa - - 49
93 august - 99, 1 8 6
agneţ - 93, 1 8 6 azimă - 92, 1 8 6
PROVEN SALĂ agonisi, agonisire � 1 4 , 1 5,
1 1 2 , 1 1 3 , 1 2 7 , 1 86 balaur - 1 3 , f!t
calefatar - 1 0 7 agramat - 1 8 1 bal ' iu (arom.) - 1 6
agriş - 1 6 baltă - 1 3
dissapte - 5 8 , 59 ayunsescu, ayunisescu (aromân) baragladină - 1 6
drago - 5 7 , 58 - 1 72, 173 bazaconie - 8 7
ahărdzescu (aromân) - 1 39 băga - 1 3
espaza - 46
aiazmă - 92 herneveci - 1 7 8
madaisa - 1 1 1 alandala - 1 8 1 bisE!rică - 1 2 , 1 8 5
alb - 12 bivol - 7 9
pabel - 4 8 , 4 9 albastru - 1 3 blestema - 1 3 , 1 5 , 5 7 , 65,
palanca - 4 9 , 50 aleluia, aliluia - 88, 89, 1 86 185
p asca - 53 alifie - 1 4 boboc - 13, 14, 1 81
playa -· 60, 61 aloe - 1 86 Bosiioc (anul 1 600) - 7 7
amăgi - 1 5, 1 8 , 54, 64, 1 85 bot - 1 6
teca - 46 amănie (aromân) - 1 1 6 boteza - 1 2 , 1 3 , 1 5 , 64, 65,
amin - 90, 1 7 3 , 1 8 6 1 85
amvon - 9 8 , 9 9 , 1 8 6 bour - 7 9
RETOROMANĂ anaforă, anafură - 9 2 , 9 3 , 1 7 3 bre - 1 7 8
anaSimă (aromân) - 1 3 6 broască - 1 5
eorda (engadin) - 52, 53 ananghe - 1 3 , 1 4 , 1 8 1 broatec - 1 8 , 59, 65, 1 8 6
anapoda - 1 8 1 brumar, brumărel - 9 9
kuarde (friulan) - 52, 53 anason - 1 7 8 bumbac - 1 4 9 , 1 62
anatemă - 1 36, 1 42 , 1 8 7 busuioc - 1 8 , 7 8 , 8 2 , 1 8 7
orfen (engadin) - 51 angărie (aromân) - 1 7 3 bute - 1 5, 5 4
anghinară - 1 3 , 1 4 buzu nar - 1 50, 1 7 1 , 1 7 2 , 1 8 8
palanka (engadin) - 49, 50
palperi (engadin) - 49, 50 antifon - 9 1 , 1 86
antihirţ, antihrist - 1 00, 1 86 eadă - 1 8 , 1 88
pirum (engadin) - 122, 1 23
pOdine (friulan) - 49 antimis - 92, 93, 1 8 6 caier - 1 6
apelpisit - 1 81 Calafat - 107, 1 2 7 , 1 86
ris ( friulan) - 1 1 8, 1 1 9 apoclisar, apocrisar - 1 6 1 , 1 87 calacan, calaican - 1 8 1
roncra (friulan) - 5 3 , 5 4 apostol - 91 , 1 8 6 calivă (aromân ) - 80
april, aprilie - 9 9 , 1 00, 1 86 ralup - 1 7 7 , 1 7 8
sab ( e ) d a
- 58, 59 arap - 1 86 camătă - 1 5 , 1 1 7 , 1 2 7 , 1 8 7
saida (engadin) - 1 1 1 arăvoană - 1 7 3 camilafcft - 97, 1 2 6 , 1 86
samda (cngadin) - 5 8 , 59 arcan - 1 7 8 candel[t - 1 3 7 , 1 8 7
sed e ( friulan)- 1H argat - 1 2 , 1 5 , 1 2 1 , 1 2 7 , 1 73, canon, ranonisi - 9 7 , 9 8 , 1 8 1 ,
speda (cngadin) - 46 I 187 1 86
INDICE
22U
carte - 5:!, 6 1t , 1 8 5 I cicoare - 1 8 , 20, 6 5 , 185 despina - 1 6 1 , 1 8 7

cartofor - 181 cimbru - 15 despo t - 1 52, 1 8 7
castan - 12?, 186 cimili, cimilitu ră - 1 5 dezbăra - 1 6
catadixi -- 1 8 1 cimitir - 1 3 8 , 142, 1 8 7 diac - 1 2 4, 1 2 7 , 1 53, 1 6 1 , 1 87
catapeteasmă - 9 .) , 9 6 , 186 cioc, ciocan - 1 5 .. diavol -- 100, 1 8 6
catarg - 1 5 0 , 161 , 1 8 7 ciuc, ciul, ciulihoaie :- 1 5 , 1 6 dichisi - 1 8 1
catastih - 1 3 , 14, 1 50, 162, ciumă - ·1 8 ;- 2 0 , 62, 65, 1 85 dihonie - 1 8 1
1 87 ciumăfa ie - 62 dinar - · 1 6 1 , 1 8 7
catavasie - 91, 1 86 ciumărat, ciumurlui - 1 5 disag, disagă -- 8 2 , 1 7 3
categorisi - 1 8 1 Ciurică, Ciurilă - 1 5 disc, discus _..-- 9 4 , 1 86,
caterisi - 1 8 1 ciutură - 1 5 , 20, 62, 65, 1 85 dîrmon, ,dîrmoi - 122, 1 2 1 ,
catihet - 1 81 cîntar - 1 6 1 , 1 8 7 1 87
catism ă - 186 clapă - 1 ? 9 doagă - 1 5
căciulă - 1 1 , 1 2 clir - 1 8 6 doftor - H
cădelniţă - 1 36, 1 3 7 , 142, 1 8 7 clisiarh - 1 3 8 drac - 1 3 , 5 7 , 65, 1 8 5
călăfă tui - 1 07 cluvie (aromân) - 1 7 6 dragoman - 1 8 0
călămar - 1 2 4 coacin - 1 8 dram , drămui - 1 7 8
Călăraşi - 4.4. coală - 13, 1 4 drepnea - 1 8
călimară - 1 24., 1 2 7 , 1 8 7 coardă 5 2 , 5 3 , 6 4. , 6 5 , 1 8 5
- drum - 1 3 , 1 5 , 8 2 , 1 86
călindar - 99 codru - 13 duca - 1 6 1 , 1 8 7
călugăr - 9 6, 1 7 3, 1 86 colibă - 82, 1 8 6 D umitru - 1 09
cămară - 1 50, 161, 1 73, 1 8 7 colivă - 9 4. , 1 86
cămăraş - 151 colivie - 1 7 6 ebraică (limba) - 90
cămilafe, cămilafke (aromân) comenzi î n limba latină - 69 eclesiarh -- 1 3 8 , 142, 1 8 7
- 9? comis - 1 4, 1 52, 1 6 1 , 1 8 7 economisi - 1 81
cămilă - 1 5 , 1 2 6, 1 2 7 , 1 8 7 comoară - 80, 8 2 , 1 50, 1 8 6 eforie - 1 81
cămin - 1 2 1 , 1 2 7 , 1 8 7 comornic - 1 52 , 1 6 1 , 1 8 7 eftin - 1 73
căndilă (aromân) - 1 3 7 concină - 1 81 egumen - 1 3 8 , 1 42 , 1 8 7
căpitan - 1 50, 1 5 1 , 1 6 1 condac - 91, 1 8 6 elin - 98, 1 8 6
cărave (aromân) - 80 condei - 14, 1 5 , 1 2 4. , 1 2 7 , engarie - 1 6 1 , 1 86, 1 8 7
cărămidă - 1 5 , 1 2 2 , 1 2 7 , 1 87 187 eparhie - 9 6
cărăvane, cărăvănar - 1 7 8 conopidă - 1 81 episcop - 9 6 , 1 8 6
căsca - 1 3 , 1 5 , 52, 64, 65, corabie - 80, 8 2 , 1 0 7 , 1 8 6 epistolie - H2, 1 8 7
1 85 cort - 1 5 , 1 1 5, 1 8 7 epitrafil - 1 38, 1 42 , 1 8 7
căscăun - 5 2 , 5 3 , 1 8 5 cositor - 1 3, 1 4, 1 7 6 epitrop - 1 3 8 , 1 4 2 , 1 8 7
cău ta - 1 3 cozonac - 5 7 , 1 7 7 eres, eretic - 1 3 8 , 1 4 2 , 1 8 7
căvală, căvălar (aromân) - creştin - 65, 1 8 5 evanghelie - 9 1 , 1 8 6
172 crijm ă - 94, 186 evlavie - 1 3 , 1 4
ceafă - 1 3 crin - 1 5 , 7 8 , 82, 1 86 evreu - 98, 1 8 6
chedru - 9 8 , 1 8 6 croambă - 1 6 exarh - 1 3 8 , 1 42 , 1 8 7
chefal - 1 8 1 ctitor - 1 38 , 1 4 2 , 1 8 7
chelar - 1 51 , 1 6 1 , 1 8 ? cucui - 1 3 8 faclă, făclie - 1 3 8 , 1 39, 142,
chervan - 1 7 8 cucură - 1 5, 1 1 5 , 1 2 7 , 1 8 ? 187
chilă - 1 ? 8 cu c u va i 8
' 1 :_1 , H , 7 9 , 8 :.! , 1 8 6
·- fakiole (aromân) - 1 7 2
chilie - 9 5 , 1 8 6 ! cu m e rc, c u m erke - '16 1 , 1 8 7 fanariotism e - H
chimion - 1?8 ! cundifiu ( arom â n ) - 1 2 4 fariseu - . 1 8 6
chimir - 1 7 8 i cunosc - 1 2 farmec, farmeca - 1 3 , 1 8 , 5 1
chimiti1· - 138 cup;i , cu pa1· - 152, 162, 1 8 7
'
65, 1 85 .
chimval - 9 3 , 1 8 6 cu rm a - 1 6 fasolă - 1 7 7
chindisi - 1 7 9 cursă - 2 , 1 7 fauă, favă (aromân ) - 1 7 2
chinovie - 1 3 7 , H 2 , 1 8 7 cuteza 1 3 , H , 15, 5 4. , 6 4 ,
-
faunii. _ H
chip - 1 2 185 faur, făuri - 9 9
chiparos - 9 8 , 1 8 6 1 cu t i e - 1 7 8 februar - 99, 1 86
chipurie - 1 7 9 I
_ . da (meglenit) - 122
ch �ram1
1
ch � r, ch ir�leisa - 1 � 7, 14. 2 , 1 87 dafin, dafnă - 1 8 , 78, 82, 1 86
dalmată (limbă) - 9, 24.
felie _ 1 1 7, 1 2 7, 1 8 7
felon - 6 8 , 1 8 6
, fidua 1 81
ch1rdos1_ - 1 7 6 I
--
fi l ă -
ch � t -;- 1 3 � 1 87 1
dascăl dăscăli - H 1 2 4. 1 2 7
• ' '
- 1 3 1 '�
j filozof - 1 4 ' 139

' filodorm ă - \ 8 1
chitra - 1 3 , 1'1 , 1 1 6· decembrie - 99 1 86
' 187
chivot - 94, 98, 186 desagi - 1 5 , 8 2', 1 Rfi . finic _ 98
INDICE 22 1
finar - 180 irosi - 1 8 1 mătasă - 1 3 , 1 1 0, 1 1 2 , 1 8 7

flamură - 1 1 5, 1 2 7 , 1 8 7 iscusat - 1 8 0 mertic - 1 56, 1 6 1 , 1 85, 1 8 7
floră - U ison - 1 81 mesteacăn - - 5 3 , 64, 65
folos - 1 3 , 14, 1 5, 1 1 4, 1 2 7 , isop - 9 8 , 1 86 me tanie - 9 1 , 1 8 6
187 iudeu - 1 86 metoh, metoc - ao
franzelă - 1 8 1 iulie - 98, 99, 1 8 6 mic - 1 5, 59, 60, 65, 1 8 5
frică - 1 3 , 14, 70, 7 1 , 1 8 5 iunie - 98, 9 9 , 1 86 migdal - 9 8 , 1 8 6
friganele - 1 8 1 împărăteasă - 34, 3 5 minei - 9 1 , 1 86
fundă - 1 8 1 îndrea - 6 4 , 6 5 , 99, 1 8 5 mineralogie - 4 1 , 4 2
furtună, furtunatic - 1 7 7 înger - 1 5 , 64, 6 5 , 1 8 5 m intă - 1 8
fusate (aromân) - 1 7 2 mir - 9'1, 1 7 3 , 186
j i o ară (vioară) - 1 6 mireasă - 34, 35
gargară - 1 8 1 j ugastru - 1 8 mireasmă - 1 2 7 , 1 8 7
gădun'ă (meglenit) - 5 4 , 55 j ur (giur) - 62, 63, 65 mirodenie - 1 2 7 , 1 8 7
găitan - 1 7 9 miros, mirosi - 1 3 , 1 4 , 1 5 ,
lacherdă - 1 8 1
găleată -'- 18 118, 127, 187
lavră - 9 5 , 96, 1 86
ghenar - 99 mirt - 9 8 , 1 8 6
lăstar, vlăstar - 1 26, 1 2 7 , 1 8 7
giur, jur - 20, 1 86 mister meşter - 1 5 5
=
lefter - 1 8 1
grămătic - 1 3 , 1 4, 1 6 1 , 1 8 7 mitoc, m itocan - 1 40 , 1 4 2 ,
lighioană - 1 53 , 1 8 6
grec, greacă - 7 , 8 , 5ft, 55, 187
liman - 1 7 9
64, 65, 185 mită - 1 86
lipsă, lipsi - 1 4, 1 5 , 1 1 8 , 1 2 7 ,
gustar - 99 mitră, mitropolit - 9 7 , 9 8 , 186
187
gutăie, gutui - 54, 55, 64, 65, mingăia - 15, 17, 1 8, 64, 6 5 ,
literatură populară - 1 0 1
1 85 185
litanie - 91
minie - 13, 1 4, 1 5, 1 1 6, 1 2 7 ,
litie - 1 86
har - 142, 1 87 187
litră - 1 1 8 , 1 2 7 , 1 8 7
haraghie - 161, 1 8 7 molimă, molipsi - 1 3 3
liturghia slavă - 89, 1 3 0 , 1 31
hartă - 1 3 , 1 4 monarh - 1 8 1
liturghie - 9 1 , 1 7 3 , 186
hazdea - 1 54, 1 6 1 , 1 8 7 mul, mulă, mular - 1 1 7 , 1 2 7 ,
livadă - 79, 82, 186
hărăzi - 1 3 9 , 1 4 2 , 1 8 7 172, 187
hărisescu (aromân) - 1 3 9 logofă t - 1 2 , 1 3 , 14, 1 54, 155, muncă - 1 2
hărţui - 100 161, 1 7 3 , 187 musteaţă - 55, 56, 64, 65,
heretisi - 162, 1 8 7 logos - 1 8 1 185
hirotoni ..:..... 9 7 , 1 8 7 l ' ar (aromân) - 1 6 mută „bot" - 1 6
hînsar - 1 54, 1 6 1 , 1 8 7 mutră - 1 8 1
hirtie - 14, 124, 1 2 5 , 1 2 7 , 1 8 7mac - 1 6 muţunache - 1 8 1
hîrţ � 100 magazie - 1 81
horă - 13, 14, 15, 1 54, 1 62, maghiară (limba) - 1 1 , 1 2 naforă, navră - 93
1 8 fl , Maglavit - 1 0 7 , 1 2 7 , 1 86 na6imă (aromân) - 1 3 6
·
hrisov - 14 7, 154, 162, 1 8 7 mai - 99, 1 8 6 nard - 98, 1 8 6
.
humă __:.; 82, 1 8 6 maistor - 1 6 1 , 1 8 7 natră - 1 4
husar - 1 54 mamoş - 1 4 , 1 8 1 navlu - 1 8 1
mandră - 1 6 1 , 1 8 7 năstup (meglenit) - 4 9
iad - 1 00, 186 mangosit - 1 8 1 N icoară - 5 7 , 6 4 , 6 5 , 1 85
ianuarie - 186 mantie - 9 8 , 1 8 6 noiemvrie - 99, 1 8 6
iazmă - 92, 93 martie - 99, 1 86 noimă - 1 3 , 1 4 , 1 8 1
icoană - 94, 1 7 3 , 1 8 6 martur - 1 3 , 1 5 , 65, 1 40, 1 55 , nostim, nostimadă - 1 8 1
iconostas - 186 185
icosar, icusar - 180 mastică - 1 8 1 oarfăn (aromân) - 5 1 , 6 4 , 65,
idol - 100, 186 maţe - 1 5 , 99 1 85
ieftin - 1 2, 1 3 , 1 4 , 15, 1 1 7 , măcar - 1 56, 162, 1 8 7 ocă - 1 7 9
127, 187 măcina - 52, 53, 64, 65, 1 8 5 octomvrie - 99, 1 86
ierarhie - 1 81 măciucă - 1 3 olovir - 1 56 , 162, 1 8 7
ieromonah - 139, 142, 1 8 7 măguli - 1 5 6 , 1 57 , 1 6 2 , 1 8 7 omidă - 1 5, 1 8 , 1 1 7 , 1 2 7 , 1 8 7
ifos - 181 mănăstire - 9 6 , 1 7 3 , 1 86 orez - 1 1 8 , 1 2 7 , 1 8 7
igrasie � 182 măr - 34 orfan - 1 8 1
igumen - 138 mărgea - 1 5, 54, 55, 64, 65, osana - 9 0 , 1 8 6
iliră (limbă) - 23, 31 1 85
i nteres --'- 1 8 1 mărturisi - 140, H2, 1 8 7 panaghie - 94, 1 8 7
i pocrizie - 1 8 1 mărţişor - 9 9 panahidă - 7 8 , 91
222 INDICE
paner - 1 8 1 pramatie - 1 8 1 silabisi - 1 8 1

Pang<ilia - 106 prasu (aromân) - 1 7 7 silă - 1 2
pani = boieri moldoveni prăvălie - 1 5 7 , 1 8 8 simandicos - 1 8 1
137 preot - 34, 3 5 , 6 4 , 6 5 , 1 8 5 sinchisi - 1 81
panonian = ungur - 1 3 2 , 1 3 3 vrescură - 9 5 , 1 86 sindrofie - 1 8 1
papră, papură - 13, H , 1 8 , presviter - 1 40, 1 4 2 , 1 8 7 siromac, siromah - 1 5 8 , 1 6 1 ,
48, 64, 65, 185 prier - 99 188
para- - 1 81 primikir (aromân) - 1 7 2 , 1 88 sîmbătă - 5 8 , 59, 64, 65, 1 85
paraclis - 1 40, 1 4 2 , 1 8 7 prisos- 1 3 , 1 4 , 1 5 , 144, 1 2 7 , 1 87 Sîmedru - 5 8 , 59, 1 0 9 , 1 85
parastas - 9 2 , 1 8 6 privilie - 1 6 1 Sîmpietru - 5 8 , 5 9 , 64, 6 5 ,
p arlid, partidă - 1 8 1 proaspăt - 1 3 , 1 4 , 1 5 , 6 0 , 6 5 , 179
p ascalie - 1 40, 1 4 2 , 1 8 7 1 85 Sîngiorz - 5 8 , 59, 64, 65
pască, Paş ti - 5 3 , 5 8 , 6 4 , 65, procopsi - 1 2 7 , 1 8 7 Sînnicoară - 5 7 , 58
HO, 1 8 5 prodiacon - 135, 1 87 Sîntoader - 58, 59, 64, 65
p a t - 1 2 :! , 1 2 7 , 1 8 7 pronie - 1 4 2 , 1 8 7 Sînziene - 5 8 , 59, 64, 6 5,
pateric - 9 1 , 1 8 6 proscomidie - 9 2 , 1 8 6 1 85
patimă - 1 3 , 1 4 , 1 80 prosop - 1 8 1 sîrm ă - 1 7 9
pa trahir - 1 3 8 , 1 4 2 , 1 8 7 protimisis - 1 81 slujbă - 9 1
p a triarh - 1 86 protipendadă - 1 8 1 smeură - 1 3 , 1 4
patriciu -130 prototogofăt - 1 55 smirnă - 95, 1 86
pălămidă (peşte) - 1 8 1 protomeşter - 1 5 5 sosi - 1 3 , 1 4 , 1 5, 1 2 7 , 1 8 7
pănăvrăki ( aromân) - 1 7 8 protopop - 9 7 , HO , 1 8? spată - 1 8 , 6 4 , 65, 1 8 5
părăsi - 1 3 , 1 4 , 1 5 , 1 :! 7 , 1 2 8 protovistiar - 1 6 1 spătar - 1 3 , 1 4 , 1 5 8 , 1 5 9 ,
păringă - 4 9 , 5 0 , 6 4 , 65, 1 8 5 psalm - 9 1 , 1 8 6 161, 188
părpărar, părpărit - 1 56 psalt, psaltire - 9 1 , 1 8 1 , 1 8 6 spital - 1 8 1
pedeapsă, pedepsi - 1 4 , 1 2 5 , putină - 1 8 , 4 9 spiţer - 1 3 , 1 4
1 :! 7 , 1 8 7 spin - 6 1 , 65, 1 85
peron;I, perună (aromân) raclă - 1 4 1 , 1 4 2 , 1 8 7 splină - 1 8
123 rai - 100 stacoj - 1 3 , 1 4
perper - 1 56, 1 6 1 , 1 8 8 rasă - 98, 173, 1 86 stamb ă - 1 8 1
perfiră (aromân) - 1 7 3 rigă - 1 8 1 sterp -- 5 0 , 6 4 , 65
piatră - 1 2 riglă - 1 3 , 1 4 stihie - 1 5 9 , 1 62 , 1 8 8
piper - 1 19, 1 2 7 , 1 7 3 , 1 8 7 răpciune - 9 9 stol - 1 5, 1 0 8 , 1 2 7 , 1 87
pir - 1 26, 1 2 7 , 1 8 7 rîncheza - 1 5 , 54, 5 5 , 6 4 , 65, 1 85 stomah - 1 7 7
pirg - 1 6 1 , 1 82 rusalii - 1 86 strachină - 120, 1 2 7 , 1 8 7
piron, piroi - 1 2 3 , 1 2 7 , 1 8 7 stratornic - 1 59 , 1 61 , 1 88
pirostei - 1 2 3 , 1 2 7 , 1 8 7 saltea - 1 8 1 stridie - 1 81
p ită, pitar - 1 2 7 , 1 5 7 , 1 6 1 , saracustă - 99, 1 86 strugur - 1 3
187, 188 satană - 1 00, 1 86 stup - 1 7 , 1 8 , 6 1 , 65, 1 8i
pitic - 15, 1 5 7 , 1 6 2 , 1 8 8 sazmă (aromân) - 1 2 3 , 1 2 7 , stupă - 4 9 , 64, 65, 1 8 5
pitrup (aromân) - 1 3 8 173, 187 stur - 61 , 6 5 , 1 85
pizmă, pizmă tar - 1 3 , H , H O , sat - 1 7 2 sufit - 1 81
1 4 :! , 1 8 7 săită (aromân) - 1 7 2 Sulina - 1 0 7 , 1 8 7
plachie - 1 8 1 săpun - 1 2 7 , 1 8 7
plai - 1 3 , 1 4 , 1 \J , 6 5 , 1 8 8 sărindar - 9 \J , 1 8 6 şteamătă - 5 5 , 56,611, 65, 1 85
plapomă - 1 5 7 , 162 , 1 8 8 scafă - 1 5, 1 8 , 1 1 4 , 1 2 7 , 1 8 7 ştiob - 1 6
plastograf - 1 81 , scandal - 1 6 2 , 1 88 ştiri - 1 6
plămin - 1 8 · schepsis - 1 8 1 şut - 1 6
pleaşcă - 1 7 7 schimnic - 140, 1 4 1 , 1 4 2 , 1 87
plic - 1 3 , 1 4 schimonosi - 1 8 0 taifas - 1 8 1
plictisi - 1 8 1 schiptru - 1 5 7 , 1 6 1 , 1 88 tain - 1 7 9
policandru - 140, 1 4 2 , 1 8 ? schit - 1 4 1 , 1 4 2 , 1 87 talan t - 1 4 2 , 1 8 7
poliloghie - 1 8 1 sclifosi - 1 8 1 talaz - 1 7 9
politicos - 1 81 sclivisi - 1 8 1 tarhon - 1 7 9
poliţă - 1 81 sclav - 1 7 3 tartăr, tartor - 1 00, 1 8 6
popă - 1 8 6 scrumbie - 1 8 1 tăgar, tăyare (aromân) - 1 2 3 ,
porfiră - 1 57 1 6 2 ' 1 8 8 scufie, scufiţă - 158 , 1 6 2 , 1 8 8
' 1 2 7 , 1 7 3 , 1 7 9, 1 8 7
porto cală - 1 81 septemvrie - 99, 1 86 tălaz (meglenit) - 1 7 9
po tir - 95, 1 8 6 s �eclă - 7 8 , 7 9 , 8 2 , 186 -
praj , praz - 1 7 7 tărăboi -i ii -
sihas tru - 141, 142, 1 87 teacă - 1 3 , 1 9 , 4 6 , 64, 65 , 1 85
INDICE 223
temei, temelie - 1 3 , 1 4 , 1 5 , ispada - 4 6 hartija (sîrba veche) - 1 2 4

1 23, 1 2 7 , 1 87 istupp a - 49 horo (sîrba veche) - 1 5 4
terminologie ecleziastică - 89
tiflă - 1 8 1 karasare - 53, 64 Iosip, I van - 9
tigaie - 1 5 , 1 20 , 1 27 , 1 8 7 kaskare - 53, 6li
tindă - 1 7 jad - 100
tipar - 1 3 , 1 4 , 1 80 madassa- 1 1 1 j â.lija (croat) - 64
tipic - 9 1 , 1 86 maginare - 5 2 , 53 j eftin - 1 1 7
tirnosi - 1 4 2 , 1 8 7 mayia - 53, 54
toparh - 1 69 kad - 93
tracă (limba) - 23, 30, 3 1 , 44 orfanu - 5 1 kalup, kă.lup - 1 7 7 , 1 7 8
traistă - 15, 1 8 , 1 1 5, 1 2 7 kalâ.mar - 1 2 4
trandafir- 1 3 , 1 4 , 1 59, 1 61 ,1 8 8 pabiru - 48, 49 kamara - 1 50
trapeză - 1 4 2 , 1 87 paska - 53 kama la - 1 1 7
trastu, tastru (aromân) - 1 1 5 kâ.mila - 1 2 6
triod - 9 1 , 1 8 6 sapadu - 58, 59 kamina - 1 21
tropar - 9 1 , 1 8 6 sardă (limba) - 4 6 katn.ga (sîrba veche) - 1 50
trufă, trufie - 1 3 , 1 4 , 6 1 , 65, seda - 1 1 1 kierna (croat) - 64
185 kila - '17 8
tufă - 1 3 tega - 46 kimilirio (sirba veche) - 1 3 8
turlă - 13, 142, 1 87 kinovija (sîrba veche) - 1 3 7
kirvan (sîrba veche) - 1 7 8
ţaţ.ă - 1 8 1 kjelator (sîrba veche) - 1 6 4
S lRBOCROATĂ
koliba - 8 0
uimă - 1 4
koljivo - 9 3
urnă (meglenit) - 8 2
abanos - 1 7 7 komin - 121
urca - 16
afiun - 1 7 8 kornora - 80
urfănătate (aromân) - 51
adzijazma - 9 2 koprena, koprina - 1 1 2
urgie, urgisi - 13, 1 4 , 15, 1 1 6,
anason - 1 7 8 korablj (sîrba veche) - 80
1 2 7, 1 87
â.rga lin - 1 2 1 kositar, kosit.er - 1 7 7
urmă - 1 5 , 1 8
arizuj em, arizuvam - 1 3 9 kukulj - 1 3 8
ursi, ursită - 160, 1 62 , 1 8 8
aspra - 1 4 9
vanghelie - 9 1 , 1 7 3 lâ.star - 1 2 6
varvar -1 86 bivo, gen. bivola - 7 9 liman - 1 7 9
vatră - 14 bombak, bumbak - 1 4 9 litra - 1 1 8
văpsi - 1 5, 120, 1 2 7 , 1 7 3 , 1 86 bosiok, bosiljak, bosilak - 7 7 livada, livadije (sîrba veche )
vecin, vicin - 1 60, 1 6 1 - 79
vilar - 162, 1 88 cuker (croat) - 1 6 1
vistier, vistiernic - 1 6 1 , 1 8 8 cotura - 63 maiston. (sîrba veche) - 1 5 5
vişin - '12 6 , 1 2 7 ceramida - 154 makar - 1 56
vlah - 164 mandra - 1 56
vlăstar - 13, H, 1 26, 1 2 7 , 187 dafina - 78 merj liki. (sîrba veche) - 1 56
dijak (slrba veche) - 1 2 4 Michovil - 9
za, zale - 1 5 , 1 1 6 disage - 8 2 mirosati - 1 1 8
zaharicale - 1 8 1 djabol - 100
zaharisi - 1 8 1 dram - 1 7 8 orjgija - 1 1 6
zahăr - 1 60 , 1 6 1 , 1 62 , 1 8 8 drum (sîrba veche) - 8 1 oriz'L (sîrba veche) - 1 1 8
zavă (aromân) - 1 1 6 dunja, gdunj a - 5 5
zeamă - 1 5 , 5 5 , 56, 1 85 pamuk - 1 49
zizanie - 1 4 2 , 1 8 7 effendij a - 1 7 7 p arasiti - 1 2 7
zrnirnă - 9 5 epistolija (sîrba veche) - 1 3 8 pMepsa, pedepsati - 1 2 5
zodie - H, 1 6 1 , 1 62 , 1 8 8 perpera (sîrba veche) - 1 56
zugrav - 1 62 , 1 8 8 rasol, Iasulj - 1 7 7 periso - 1 1 4
felij a - 1 1 7 petrahil'L (sîrba veche) - 1 3 8
SAR DĂ fener - 1 7 7 p ir - 1 26
pirij s tia - 1 2 3
allakkanare - 64 gaj tan - 1 7 9 piron, pirun - 1 23
ammaiare - 54 grama lik (sîrba veche) - 1 53 pizma, pizma tar (slrba veche)
- HO
gottulu - 6:1 barizati (sîrba veche) - 139 plaj - 60
224
!NDICE
bogosloV'h - 87 klin kliros - 9 6

pljacka - 1 7 7
pogan - 7 7 bubak, bubak i, bumb ak - koli bb - 8 0
poklisar (sirba veche) - 149 H9 kolivij a - 1 7 6
Pozri-pita - 119 kol ivo -- 9 4
praz - 1 7 7 charl'hija - 124 komisb - 152
presosa - 1 1 4 komora - 8 0 , 1 50
primikir, primikj u r - 1 7 2 daskal'h - 1 2 1 kondakb - 91
prokopsati - 1 1 9 dekembn - 9 9 korab», korabl» - 80
pronija (sîrba veche) - 140 dijakb - 124, 153, 1 54 kositon - 1 7 7
protovistiar (sîrba veche} - dinal"b - 153 krin» - 78
1 60 diskb, diskos - 94 krizm a - 9 4
draaoman - 1 8 0 kumerkb - 1 5 2
sahan. (sîrba veche) - 161 drakonb, drakun'h - 5 7 kyr - 1 3 7
sapun - 1 1 9 drum'h - 81
sîrbocroata - 9 , 10 lastar - 1 2 6
skandalb - 157 engarij a - 1 49 lipsati - 8 7 , 1 1 8
skiptn - 157 epitrahil'h - 1 3 8 Iitanij a, litij a - 9 1
srm a - 1 7 9 exarhb - 1 3 8 litra - 1 1 8
stihija - 159 livad a - 7 9
stomah - 1 7 7
farisej - 9 8 maj - 9 9
stup - 6 1
fevran - 9 9 m akar - 1 01
fontuna - 1 7 7
ta.las, til.laz - 1 7 9 rnarturisati - 1 40
fakla, faklij a - 139
temelj , temeliti - 1 23 meeonos - 1 59
felij a - 1 1 7
tiganj - 1 20 rnetanij a - 9 1
triandafilb - 159 rnetoh'h - 1 40
Tripun (croat) - 64 genan - 9 9 rninej - 1 88
trulo (sîrba veche) - 142 mirosati - 1 1 8
han - 1 3 9
iima, urna - 82 haragij a, heregij a - 1 5 4 panikandilo - 1 40
heretisanie - 1 5 4 p anagij a - 9 4
rnpcem - 120 hirotonija - 97 p anihida - 9 1
\'istian, vistiarnikb (sîrba honsa - 1 54 p araklis» - 1 40
veche) - 160 hrisovul'h - 154, 1 5 5 p aras t as» - 9 2
vlă h , vloska - 164 pas ka - 9 4 , 1 4 0
rnjnik - 1 6 4 paskalija - 1 4 0
jad, jad'h - 100
p atriarh - 9 7
zodio - 161 j egumen - 1 3 8
pedepsati - 1 2 5
jeres'h, j eretikb - 1 3 8
perpen - 1 56
j eromonah'h - 1 3 9
pirg - 1 56
ikona, ikuna - 94
pirun'h - 1 2 2
SLAVĂ VECHE j ulij , j unij - 99
pisar'h - 1 53
(şi documen te slavone) plap o m a - 1 5 7
kadilo - 137 poklisarstvo - 1 49
kalaman - 124 pop'h - 9 7
11.en, ain - 92 kalugen - 96, 1 7 3 p o tin - 9 5
aforesovati, afurisati - 1 3 6 kamata - 1 1 7 privilie, privilija - 1 57
agnbţ'h - 92 kamil'h - 1 2 6 prohoditi - 8 7
akatistb - 90 kanon - 9 6 prosfora, proskura - 95
anafora - 1 73 kantar - 1 5 1 proskornidija - 9 2
antifonb - 91 kap e t an'h - 1 5 1
an tihrist'h - 100 protopop'h - 1 40
katapetazma - 9 5 pyro - 1 2 6
apoklisar - 149 kedn - 9 8
april'h - 99 kelan - 1 5 1
argatin'h - 1 2 1 rakla - 1 4 1
kelija - 9 5
arhangelb - 1 00 keramida - 1 2 2
arhi- - 9 6 satana - 1 00
kimval'h - 9 3 siromah, simom ak - 1 58
kit'h - 9 8 skit'h - 1 41
bez-zakonije - 8 7 kitfb - 1 7 6 skorpija - 1 4 1
blagosloviti - 8 7 kivot - 9 '1 slava comună - 7 5
INDICE 225
slava veche - 8, 8!1 , 8 .) , 8 6 , <'Spada - 4.6 rener - 1 7 7

90, 100, 101 es tol - 1 08
spatan. - 159 eslopa, estopar - 'i9 gaitan, kai tan - 1 7 9
statornik& - 159
stomah'b - 1 7 7 giro - 62 kalafal - 1 0 7
sulinan. - 1 0 7 kalub, kalup - 1 7 7 , 1 7 8
huerfano - 51 ke m c r - 1 7 8
talan'bto - 142 keremit - 1 2 2
tartan. - 1 0 0 madej a - 1 1 1 kervan - 1 78
temel'b - 1 2 :l kil (e) - 1 7 8
t ip i k - 9 1 palanca - 4.9 kimion - 178
Trandafil - 1 5 9 kuti - 1 7 8
triod"L - 91 sabado - 59
troniasati - H :! seda - 1 1 1 lastaria- 126
l iman - 1 79
varvan. - 9 7
vilar, vilar - 1 60 mandra - 1 56
TURCĂ
vistian. - 1 60 meger - 1 56
vlahb - 1 64
abanos, adanoz - 1 7 7 , 1 7 8 pambuk - 1 49
zizanija - H :! afion, aiiun - 1 7 8 pljacka - 1 7 7
zugraf'L - 1 6 1 anason - 1 7 8
arkan - 1 7 8
qamara - 1 7 3
qandil - 1 37
balkan - 2 1
SPAN IOLĂ benevrek 172
-
bre - 1 7 8 sîrma - 1 7 9
secer - 1 6 1
argano - 1 7 8
i:otra - 62
taghar - 1 23
caiafe tar - 1 0 7 defne - 7 8 tarhun - 1 7 9
cuerda - 53 tayin - 1 7 9
effendi - 1 7 7 temei - 1 23
dragon - 5 7 ergâd, irghâd - 1 2 1 turcă (limba) -- :! I
Cu prinsu l
Pag.
Cuvînt înainte . . . ... ...... .. . .. .. .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 5
I ntroducere 7
Răspîndirea limbii latine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Elenismele limbii latineş ti din provinciile dun ărene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Cuvinte vechi greceşti în limba românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . !1 6
Romanitatea dun iireană în veacurile I V- I X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
I n fluenţă bizantină prin mij locirea paleoslavei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
î nri urire bizantină directrt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 03
i nceputurile organ izaţ iei noastre de sta l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 28
D e zvol t area feudalismului românesc �i c ;1derea împărăţiei bizantine . . . . . . . . . . ! !1 ::l
r n flue n t.a grecească in d i alectul aro mân . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 G3
E cour i î n t lrzia te 175
Î ncheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 83
L'influence grecque sur la langue rouma i ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . '195
Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
Redactor responsabil : STELLA NICOLAU
Tehnoredactor : SONIA BARZEANU
Dat la cules 29.01. 1966. Bun de tipar 26.11.1966. Apămt 1966.
Tiraj 2070. Hîrtie scris I A de 80 g/m2, Format 70 X 100/J6.
Coli editoriale 20,49. Coli de tipar 14,SO. C.Z. pentm biblio
tecile mari 459 : 475. C.Z. pentru bibliotecile mici 4 R : 475.
Intreprinderea Poligrafică 13 Decembrie 191 8",

Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucureşti,
,
Reoublica Socialistă România.

Comanda nr. 3165.

Mihaescu Influenta Greceasca Limbii Romane 1966

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihaescu Influenta Greceasca Limbii Romane 1966

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

.

11„. '}',- i'?S--�·-····_·:···�- .

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

��� https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro/

bizantin. Relaţiile reciproce au fost complexe şi îndelungate; ele s-au desfăşurat

„Chaque mot est une page d'histoire".

Din pricina condiţiilor economice asemănătoare, a apropierii geografice

G. MuaNu, „Balcania", I, 1938, p. 1.

î ncetul şi a fost rezultatul unui proces îndelungat, în care astăzi gas1m cu

Slavii au venit în atingere c u împărăţia bizantină la începutul secolului

der neugriechischen Volkssprache bzw. den Dialekten liegen im Wortschatz".

contactul neîntrerupt al bulgarilor cu grecii" 9• Prin greacă au pătruns în

Slavii sudici de la apus au primit înrîurirea bizantină atît pe valea

14 BARTOLI, I , p . 236 ; VAS M E R, Serbokr., p. 1 2 .

astronomie, artă culinară� cosmetică, părţile corpului, muzică, calităţi, în­

Spre deosebire de greci, albanezii au fost păstori ; ei n-au cunoscut

17 I. P0Pov1c, No"ogrcke i srednjegrcke pozajmice u saPremenom srpskohorPatskom

tinii n-o puteau ceda cu uşurinţă slavilor; ei au controlat ţărmurile Adria­

Către sfîrşitul veacului al X-lea maghiarii au pătruns în Panonia şi

20 Cvmc, p. 1 58; N. J o KL, JF, XLIV, 1 926, p. 69-70; PHILIPPsoN, p. 1 03 şi

grecesc un împrumut din română (căciulă) 23• Alte elenisme au p ătruns în

Volumul al doilea al dicţionarului lui A. Cihac, apărut la 1879, cuprinde

religioase. Citeva numiri de plante (anghinară, chitră, boboc, vlăstar, smeură,

grecii in trecutul neamului nostru, totuşi lor li se datoresc elementele instruc­

au ŞĂINEANU, lncercare, p. 2413-249.

cuvintelor intrate pe cale indirectă şi anume pe calea slavismului . . . Categoria

Cu A. Phil'ippide şi Ov. Densusianu începe o nouă epocă in lingvistica

u. MuRNU, Ele m., p. I X , X, XI şi X I I .

41 A. PHILIPPID E , Un specialist român la Lipsea, I aşi, 1 909, p. 1 43-1 44.

din I aşi, X XV, 1 9 1 4 , p. 1 4 5-1 7 2 ; N. DRĂGANu, DR, I I , 1 921-1922, p. 61 7-623, pro­

ales pe cale indirectă şi n-a avut un caracter popular. Proverbele amintite

Date preţioase asupra Peninsulei B alcanice a înfăţişat iugoslavul J ovan

rală. In această privinţă are dreptate T. Capidan, cînd scrie următoarele :

Academicianul A. Rosetti constată că influenţa veche grecească din

şează mai intîi o se urtă expunere istorică, apoi dă un indice alfabetic şi o

78 T. Fo T I T C H , Rumanian ecclesiastical terminology of Byzantine origi11. The cult and

„. . de unde au izvorlt t n ţară şi

Peninsula Balcanică e un imens triunghi cu faţa spre nord şi scăldat

D e aceea e mai uşor să ajungi pe ei din interiorul Peninsulei, decît să urci cu

Savei şi a Dunării, dar deplasările erau în genere anevoioase şi costisitoare.

Deşi impusă parţial cu cîteva veacuri mai înainte stăpînirea romană

1 Cv m c, p. 1 7-1 9, 23-24, 28-29, 37, 54, 7 3 ; P H I LI P P s o N , p. 6, 1 1-12,

1948, p. 1 1-50 ; E. D. Sr L A E V , A116aHUR . 3KOHOMUKo-zeozparfi11�ecKaR xapaKmepuc11111Ka,

munţii Dinarici (Dalmaţia romană de apus) ; b ) bazinul Dunării de Mijloc

Zona coastei dalmatine dintre Tergeste (Trieste) şi gura rîului Drim a

E bătătoare la ochi slaba prezenţă a grecilor în inscripţiile latineşti

Provinciile dunărene Noricum şi Panonia superioară atingeau în p artea

ln provinciile romane Dalmaţia de răsărit, Panonia inferioară, Moesia

2 J. B R u :-; i rn r n , Die b1schriften und Munzen der griechischen StiUlte Dalmatiens,

Dunărea, care a fost coloana vertebrală a acestei romanităti. Din cerce­

şi un drum de acces de la Adriatica spre valea Savei şi a Dunării. Cele 137

3 LAZAR Mm K o v r c , ln „Archaeologia .J ugoslavica", I I , 1 9 5 6 , p. 85-1 00.

6 B. GEROV, La romanisation entre le D anube et les Balkans, GSU, :X LV, 1 948-1949,

p. 1-92 ; XLVI I , 1 950-1 952, p . 1 7-1 21 ; XLVI I I , 1 952-1 953, p . 105-210.

pontic. Nu ramme mc1 o îndoială că Moesia inferioară s-a aflat în contact

îndeosebi în centrele mai mari ca Sarmizegetusa 45, Apulum 40, Alburnus

• D u M O N T - H O M O L L E , p. 2 1 3-2 1 5 , 488 ; Cv1 J 1 c, p. 57-58 ; P H l l L I P P I D E , Or�g.,

latineşti s-au păstrat pe teritoriul Albaniei d e azi, dar s e întîlnesc şi la răsărit

Limita dintre inscripţiile greceşti şi latineşti pornea de pe ţărmul Adria­

1 G. STADT M U LL E R , Forschungen zur albanischen Friihgeschichre, Budapes ta, 1 9'1 2 ,

care au persistat pină la venirea slavilor. ln ţinuturile izolate din masivul

Concluziile cu privire l a raporturile dintre ţinuturile romanizate din

8 G . S c H ti TT E , JF, XV, 1 904, p. 21 1-236, 298-299 ; S A N D F E L D , p. 1 7 ; PH I L I PP­

cuprinsul provinme1, ceea ce arată că populaţia de limbă latină atingea o

�� https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro/

astronomie, artă culinară� cosmetică, părţile corpului, muzică, calităţi, în

tinii n-o puteau ceda cu uşurinţă slavilor; ei au controlat ţărmurile Adria

grecii in trecutul neamului nostru, totuşi lor li se datoresc elementele instruc

din I aşi, X XV, 1 9 1 4 , p. 1 4 5-1 7 2 ; N. DRĂGANu, DR, I I , 1 921-1922, p. 61 7-623, pro

Dunărea, care a fost coloana vertebrală a acestei romanităti. Din cerce

Limita dintre inscripţiile greceşti şi latineşti pornea de pe ţărmul Adria

8 G . S c H ti TT E , JF, XV, 1 904, p. 21 1-236, 298-299 ; S A N D F E L D , p. 1 7 ; PH I L I PP

„Neamul acesta al elinilor „ . cu bi

sul - u1tato�, proconsul - civ8u1tato�, pontifex maximus &.pxrnptu� µty1cr -

REW, 6 8 7 8 a ; J . H u e sc a m o , Schlăuche uni Fiisser. Wort- und sachgeschichtliche Unter

A existat un paralelism intre dezvoltarea lui x şi cp, în sensul că amîn

au circulat un timp împreună cu aceeaşi valoare semantică pe toată întinde

6 0 P . A E B I S C H E R , BMilica, eclesia, ecclesia. Etude de stratigraphie linguistique, „ R e

S,I E u A G R I U S, V, 1 , p. 1 95, 20 tpuq>a� cm:xvci>c; Kai i)oovaic; EK t67tmc; tyicaA.tv