Biserica Evanghelică Fortificată Hărman

Istorie. Începuturile localității Hărman sunt legate de stăpânirea

Ordinului cavalerilor teutoni asupra Țării Bârsei din perioada 1211-1225, timp
în care au fost întemeiate așezări și au fost atrași coloniști germani. Evoluția
localității în decursul secolelor următoare a fost avantajoasă, fapt ce se
datorează în mod însemnat și activă în întreaga regiune. Fortificațiile din jurul
bisericii au fost extinse și întărite masiv în decursul secolelor XV-XVII. Astfel,
a luat naștere una dintre cele mai mari și bine păstrate biserici fortificate din
Țara Bârsei. Într-o perioadă de frământări interne de amploare, în timpul
domniei principelui nebun Gabriel Báthory, în jurul anului 1612, Hărman a fost
singura localitate din Țara Bârsei care s-a impus în fața inamicului și a putut
rămâne fidelă conducerii Brașovului. Preotul evanghelic al Hărmanului a jucat
deseori un rol important în cadrul capitalului Țării Bârsei, confreria regională a
preoțimii săsești.
Biserica-cetate din Hărman cu zidurile ei impunătoare, cu cele șapte
tunuri apărare și cu turnul clopotnița vizibil de la distanță este o bijuterie printre
numeroasele biserici fortificate ale sașilor din Transilvania. Fortificațiile și-au
pierdut scopul lor militar deja în secolul al XVII-lea, ele au fost însă folosite în
continuare ca spații de depozitare, mai ales a proviziilor. Datorită acestui
schimb de destinație, fortificațiile au fost îngrijite în continuare și păstrate până
în zilele noastre.
Turnul-capelă. Clădirea inițială a capelei, databilă în jurul anului 1300,
era compusă dintr-o pivniță cu intrare proprie și nivelul capelei cu boltă în două
travee. Capela făcea parte din zidul inelar (de formă ovală) ce înconjura deja
în secolul al XIII-lea biserica inițială în stil romanic. Unică este pictura murala
a capelei, ce datează din secolul al XV-lea, din punct de vedere al gradului și
calității păstrării sale. Ciclul imaginilor descrie calea dobândirii mântuirii
veșnice.

1
 Biserica Sf. Nicolae. Clădirea bisericii păstrează mai ales în partea ei
estică înfățișarea vechii basilici cu trei nave în stil romanic din secolul al XIII-
lea, care arată paralele evidente cu arhitectura cisterciană a epocii, ce atestă
patronatul cistercian al abației de la Cârța asupra Hărmanului, dovedit
documentar în 1240.
Turnul clopotniță. În jurul anului 1300 a fost integrat in partea vestică a
clădirii bisericești turnul clopotniță construit masiv pe lățimea navei principale
astfel încât navele laterale l-au înglobat. Turnul dispune de două case a scărilor
alipite, prin care se accesează primele două nivele ale turnului. Celelalte șase
nivele ale acestuia sunt legate prin scări de lemn. Cu o înălțime totală de 56
metri turnul este cel mai înalt din Țara Bârsei. În 1794 s-au întreprins modificări
la acoperișul turnului, renunțând-se la galeria de apărare. Pe lângă vârful
principal al acoperișului au fost aplicate patru turnulețe de colț care erau
semnul de departe vizibil că localitatea dispunea de dreptul de a pronunța și
executa sentința capitală. Inițial biserica-cetate dispunea de cinci clopote: trei
în turnul clopotniță dintre care unul era dedicat alarmei și era legat de ceas,
unul într-un turnuleț deasupra corului și unul era situat în vârful turnului poartă.
În 1916/17 clopotele de pe biserică au fost ridicate de către armată și topite.
Clopotele de azi din turn au fost achiziționate în 1923 respectiv 1925. Clopotul
mare din 1923 a fost defectuos și schimbat în 1925, el servește azi ca
monument comemorativ în zona portalului vestic. Clopotul din turnul de poarta
datează din 1608 și este astăzi cel mai vechi din Hărman.
Dotarea bisericii. Altarul baroc din 1787 a fost întocmit de sculptorul
Franz Eberhard și de pictorul originar din Brașov Mohr. Amvonul din lemn
datând de la sfarșitul secolului al XVII-lea este prins direct în perete în colțul
nord-estic al navei principale. Accesul la amvon se face prin sacristie.
Cristelnița neogotică în formă de cupă a fost turnată în ghips la 1899 și provine
din fabrica pentru pietre artistice Ernst March din Berlin/

2
 Charlottenburg.. Tribuna de lemn din vestul navei oferă spațiu pentru
orga si mai multe rânduri de bănci. Panourile balustradei sunt decorate cu
motive de vita de vie așezate central pe acestea. In 1754 este atestata
instalarea unei orgi mici, si aceasta este probabil si data construirii tribunei. Ea
a fost extinsa in 1868-88 data la care a obținut forma actuala. Orga în funcție
și astăzi a fost construită de meșterii de orgi din Brașov Karl Einschenk (1867-
1951) și Josef Nagy și dispune de două manuale, registre și un pedal. O
caracteristică a bisericii din Hărman sunt băncile femeilor, datând din 1753,
situate în centrul navei. Acestea au fost confecționate din grinzi de brad și sunt
lipsite de spătare. Băncile erau rezervate femeilor căsătorite ale căror port
cerea lipsa spătarelor. Stranele din secolul XVIII-lea așezate în cor și
rezervate preotului, prezbiteriului și onoraților din localitate reprezintă în laturi
și în baldachin decorații în formă de siluete. În interior, stranele sunt decorate
de ornamente florale.
Covoare orientale decorează pereții corului, balustrada tribunei și
primele bănci ale navei principale. Ele au ajuns în Ardeal pe calea comerțului.
Piesa cea mai remarcabilă din dotarea liturgică a bisericii este potirul din argint
aurit, după tehnicile folosite, o lucrare tipic transilvană din secolul al XV-lea.
Piciorul în formă piramidală, cu talpă înaltă, prezintă șase fețe netede cu
inscripții. Nodul reliefat este suprapus de cupă cu deschidere lărgită, probabil
un adaos din secolul al XVII-lea. Din același secol datează patena și pyxis,
ambele confecționate parțial din argint aurit. Cănile din cositor datează din
secolele XVIII-XIX.