UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Programul de master: Marketing și Comunicare în Afaceri

Lucrare de disertație

Puncte tari și puncte slabe ale acțiunilor de voluntariat.

Coordonator ştiinţific: Adina Musatescu

Absolvent: Stroe Ionut Robert

Bucureşti
2023
 CUPRINS:

Capitolul I . ASPECTE TEORETICE PRIVIND VOLUNTARIATUL

1.1 Introcudere 3

1.2. Istoricul Voluntariatului 5

1.2.1. Notiuni introductive 5

1.2.2. Cand a aparut voluntariatul? 6

1.2.3. Volunatariatul in Romania 7

1.2.4. Definiti ale voluntariatului.............................................................................................. 8

1.2.5. Angajat sau voluntar…………………………………………………………………. 10

1.2.6 Statistici privind voluntariatul în România………………………………………….. 11

2
 1. INTRODUCERE

Lucrarea de faţă încearcă să ofere o imagine de ansamblu a voluntariatului în asistenţă

socială care îi ajută pe viitorii practicieni şi asistenţi sociali să-şi îmbunătăţească anumite
aptitudini, să-şi descopere anumite calităţi şi să-şi îmbunătăţească serviciile pe care le vor oferi
sau le oferă deja.

Tema principală a acestei lucrări de licenţă este voluntariatul. Am practicat voluntariatul

formal şi informal încă din ciclul gimnazial şi mi-am dorit să abordez această temă pentru a
vedea câţi asistenţi sociali au practicat voluntariatul înainte de a lucra în acest domeniu sau câţi
dintre ei au practicat voluntariatul pentru a aprofunda acest domeniu.

Aprofundând domeniul asistenţei sociale am realizat cât de important este voluntariatul în

timpul studiilor şi cât de mult te poate ajuta în exercitarea profesiei stăpânind deja anumite
cunoştinţe şi bune practici.

Voluntariatul este o acţiune care te ajută să dezvolţi foarte multe aptitudini, aptitudini pe
care le utilizezi în viaţa de zi cu zi, dar şi în domeniul profesional. Ca şi asistent social este foarte
important să fii organizat, să ştii să comunici cu beneficiarii, să gestionezi posibile conflicte şi
probleme, să scrii şi să implementezi proiecte, campanii.

Această lucrare îşi propune să pună accent pe dezvoltarea voluntariatului în ţară, dar şi
practicarea acestuia pentru o mai bună interacţionare cu societatea şi problemelor cu care
oamenii, anumite grupuri vulnerabile se confruntă. Prin intermediul voluntariatului în asistenţă
socială, se realizează un schimb permanent de informaţii între voluntari şi asistent sociali,
reuşind să depisteze nevoile oamenilor şi să realizeze campanii, proiecte pentru soluţionarea
acestora.

3
 Consider că ONG-urile, dar şi instituţiile publice din acest domeniu, ar trebui să
implementeze un program de voluntariat pentru cei care îşi doresc să lucreze ca şi asistenţi
sociali, dar şi pentru asistenţii sociali care-şi doresc să se documenteze în privinţa altor practici.

O să vedem în cele ce urmează faptul că foarte mulţi studenţi de la Asistenţă Socială, şi

nu numai, practică voluntariat deoarece doresc să aibă un contact cu realitatea profesională, să
înveţe de la un profesionist. Mulţi dintre asistenţii sociali au fost şi sunt voluntari. Aceste
concluzii le-am trasat în urma cercetării pe care am realizat-o, stând de vorbă cu câţiva
profesionişti din domeniu.

Şi pentru a întări ceea ce am afirmat mai sus, aduc sub observaţie articolul 6 din Legea
Voluntariatului 78/2014 care spune că: ,,Autorităţile administraţiei publice sprijină derularea
activităţilor de voluntariat prin includerea în strategiile de dezvoltare locală sau naţională a unor
capitole distincte despre rolul voluntariatului ca resursă de dezvoltare a bunăstării sociale, şi nu
ca modalitate de reducere a cheltuielilor, precum şi modul de sprijinire a voluntariatului pentru
atingerea priorităţilor locale sau naţionale.” 1 În cele ce urmează o să fac mai multe observaţii cu
privire la articolele din această lege care sprijină activitatea de voluntariat.

Precum o să vedem la capitolul Istoricul voluntariatului, această acţiune a pornit în scopul

ajutorării unor grupuri vulnerabile, fiind baza domeniului de asistenţă socială. Ca voluntar poţi
ajuta la colectarea fondurilor, colectarea şi distribuirea alimentelor, materialelor necesare unui
grup vulnerabil, poţi participa la activităţile educaţionale, consiliere și informare a publicului
țintă, organizarea de evenimente (vizite oficiale, licitații, conferințe), campanii de promovare a
sănătății (culegerea de informații despre situații deosebite, sesizarea cazurilor speciale și
rezolvarea lor), practic depui munca unui asistent social, dar având un alt statut.

Astfel, voluntariatul te responsabilizează, te face mai atent la nevoile celor din jur, calităţi
necesare unui asistent social care doreşte ca efortul depus să fie de calitate şi de ajutor
beneficiarilor săi.

1
Legea Voluntariatului 78/2014, articolul 6, pagina 2
4
 2. ISTORICUL VOLUNTARIATULUI

2.1. Noţiuni introductive

Procesul de modernizare al sistemelor de asistenţă socială din Europa se află într-o

continuă dezvoltare. Deşi este o profesie veche, după cum vom vedea în cele ce urmează,
,,asistenţa socială a devenit un partener activ al politicilor publice în lupta cu ceea ce, la
jumătatea secolului XX, lordul Beveridge numea ,,cei cinci giganţi”: lipsurile, boala, ignoranţa,
mizeria şi inactivitatea.”2 Astfel, ea contribuie la dezvoltarea societăţii şi la creşterea calităţii
vieţii anumitor categorii sociale vulnerabile.

Serviciile de asistenţă socială s-au dezvoltat de-a lungul timpului datorită asistenţilor
sociali foarte pregătiţi, dar şi globalizării. Datorită ei au apărut structuri precum: ONG-uri,
asociaţii filantropice predestinate grupurilor vulnerabile din societate la care s-au alăturat şi
voluntarii constituând un sprijin pentru beneficiari, dar şi pentru asistenţii sociali din instituţia
respectivă.

Istoria voluntariatului este asociată cu începutul de secol XIX, când s-au format primele asociații
caritabile pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. Dar exemple de activități caritabile au existat cu mult
înainte. Pentru că bogații nu erau obligați să-i ajute pe cei săraci, în Marea Britanie, în perioada
dinastiei Tudor, proprietarii de teren plăteau o taxă prin care se finanța desfășurarea de acțiuni de
întrajutorare a celor săraci. Se consideră, însă, că acest concept de voluntariat a luat naștere după
Primul Razboi Mondial, ca un răspuns la ororile războiului și ca o alternativă la serviciul militar
obligatoriu. Părintele spiritual al voluntariatului este considerat a fi istoricul și sociologul
german Eugen Rosenstock-Huessy. El a propus crearea unui „Serviciu Voluntar pentru Pace”.

În România, activitatea de voluntariat a renăscu

2
Doru Buzducea, SISTEME MODERNE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Tendinţe globale şi practici locale,
Iaşi, POLIROM, 2009, pagina 17

5
 Când a apărut voluntariatul?

Noţiunea de voluntariat a apărut după Primul Război Mondial, ca o reacţie la urmările

războiului. Părintele spiritual al voluntariatului este considerat a fi istoricul și sociologul german
Eugen Rosenstock-Huessy. El a propus crearea unui „Serviciu Voluntar pentru Pace”.

,,În România în anul 1912 apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov,
Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii
României. În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor, fiind
prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti.” 3

,,În 1920 elvețianul Pierre Ceresole a înființat Service Civil International, care viza în
special organizarea de tabere de muncă voluntară pentru reconstrucția de după război. În aceeaşi
perioadă, în India, Mahatma Ghandi a inițiat numeroase acțiuni de voluntariat pentru pace în care
s-au implicat echipe internaționale de voluntari. Între cele două războaie mondiale s-au dezvoltat
un număr important de organizații de voluntariat. Organizațiile urmăreau întărirea relațiilor de
prietenie între tinerii din diferitele state ale Europei. Un alt scop declarat era întrajutorarea
statelor care sufereau de pe urma crizei economice din 1929. “4

,,După cel de-al Doilea Război Mondial, au apărut o serie de ample acțiuni de voluntariat
care aveau ca scop reconstrucția Europei în urma războiului. Emanciparea fostelor colonii de pe
celelalte continente, din Asia, Africa și America Latina, a stimulat dezvoltarea voluntariatului în
aceste zone. În anii 1960 necesitatea asistării țărilor în curs de dezvoltare a instaurat voluntariatul
ca o practică pe termen lung, o practică confirmată oficial în 1970, an în care s-a creat și
Programul de Voluntariat al Națiunilor Unite.”5

Un alt autor relatează faptul că voluntariatul a apărut din perioada Antichităţii, mai precis
în Grecia şi Roma antică în timpul unor războaie, regii ajutându-se între ei prin voluntariat
informal.6

3
Gillette, Arthur, Istoria voluntariatului, Bucureşti, UNESCO, 2009
4
Idem 3
5
Idem
6
Marrou, Henri-Irene, Istoria educaţiei în antichitate, vol. 1, Bucureşti, Editura Meridiane,
6
 Acţiunile europene care au stat la baza dezvoltării voluntariatului în secolul al XX-lea au
întărit faptul că influenţa binelui şi a frumosului în educaţie dezvoltă responsabilitatea tinerilor,
iar cercetarea sociologică de profil a pus tot mai clar în evidenţă importanţa comportamentului
prosocial ca factor de întărire şi coeziune continuă a grupurilor mari şi mici ale unei naţiuni.

2.2. Voluntariatul în România

Arthur Gillette afirmă faptul că: ,,Începuturile voluntariatului românesc în perioada

modernă ar putea fi considerate demersurile iniţiate de generalul patriot Ştefan Stoika. Acesta a
organizat la Bucureşti, în anul 1913, o „legiune ardeleană”, făcând propagandă şi pregătind lupta
pentru cucerirea Banatului şi a Transilvaniei. Prima unitate militară ce s-a alăturat armatei
române a fost constituită din voluntari ardeleni şi s-a înfiinţat în lagărul de prizonieri de la
Darniţa, de lângă Kiev, în toamna anului 1916. Voluntarii ardeleni au luptat apoi în bătălia de la
Mărăşeşti, fiind distribuiţi la diverse unităţi militare.”7

În perioada comunismului, munca patriotică a fost depusă de către locuitorii ţării cu

scopul de a dezvolta sistemul comunist. Elevii culegeau cartofi sau struguri, studenţii începeau
anul universitar cu un stadiu de muncă la câmp, intelectualii măturau străzi, cot la cot cu
muncitorii.8

Voluntariatul în România în momentul de faţă nu mai este considerat acelaşi lucru cu

„munca patriotică“ de dinainte de Revoluţia din 1989, cel puţin la nivel teoretic. Din punctul
meu de vedere, evoluţia a început abia în anul 2014 când a apărut în Monitorul Oficial al
României, Legea Numărul 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România.
Această lege a suferit modificări începând din anul 2001, modificări menite să vină în ajutorul
organizaţiilor neguvernamentale şi al voluntarilor. ,,Necesitatea unei legi a voluntariatului şi
reglementarea sectorului în România au apărut, în principal, pentru a evita exploatarea resurselor
umane care erau implicate de multe ori cu responsabilităţi şi expertiză de angajaţi, fără însă a fi

7
Gillette, Arthur, Istoria voluntariatului, Bucureşti, UNESCO, 2009
8
Dragomir, Corneliu, Rememorări ale vieţii cotiedene din timpul comunismului într-un oraş provincial.

7
Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Iaşi, LUMEN, 2009, paginile 120-123

8
remunerate. O altă nevoie pe care o lege a voluntariatului a suplinit-o şi o face şi în prezent este
aceea de conştientizare a faptului că atât organizaţiile care implică voluntari, cât şi voluntarii au
drepturi şi responsabilităţi ce trebuie apărate şi, respectiv, respectate.” spune Ana-Maria
Grădinariu, într-un articol din Dilema Veche, care este coordonator de programe la Federaţia
VOLUM.9

Cristina Rigman, preşedintele Federaţiei Volum, vorbeşte despre voluntariatul în

România într-un interviu acordat Simonei Barbu, doctorand al Facultăţii de Istorie, Universitatea
din Bucureşti : ,,Conceptul de voluntariat şi-a dobândit destul de greu locul în societatea
românească de după 1989. Primele contacte după decembrie 1989 au avut loc prin intermediul
diferitelor entităţi străine care aduceau în România ajutoare de diferite feluri şi, odată cu ele, de
cele mai multe ori şi voluntari. Ulterior au început să funcţioneze în România programe de
asistenţă pentru dezvoltare bazate pe voluntariat de tipul Peace Corps, realizat de SUA, sau
Voluntary Service Overseas (realizat de organizaţia cu acelaşi nume din Marea Britanie).
Voluntariatul practicat de români a rămas însă o perioadă destul de sporadic, fiind mai degrabă
un comportament excepţional al unor oameni cu curajul de a alege o astfel de opţiune.
(Re)apariţia sectorului neguvernamental a adus un impuls necesar creşterii gradului de
dezvoltare a voluntariatului autohton. Încet, încet au apărut şi voluntarii români afiliaţi
organizaţiilor neguvernamentale create."10

2.3. Definiţii ale voluntariatului

Conform „Dicţionarului explicativ al limbii române”, voluntar este considerat cel care se
oferă să desfăşoare un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat, care acţionează de bună voie sau din
proprie iniţiativă.11 Iar conform Legii Nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat
în România, ART 3, secţiunea a): ,,Voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană

9
Link accesat la data 02.05.2017, ora 22:56 http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-
saptamanii/articol/voluntariatul-prinde-volum-in-romania
10
Link accesat la data de 02.05.2017, ora 23:23 http://www.pr-
romania.ro/articole/ongpr/1035-voluntariatul-in-romania-intre-altruism-si-trend.html
11
https://dexonline.ro/definitie/voluntar Link accesat la data de 02.05.2017, ora 21:45
9
fizică la activităţi de interes public desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii,
organizate de către persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără renumeraţie,
individual sau în grup.”12

Voluntariatul sau altfel spus activităţi de binefacere, poate fi de două tipuri, şi anume:
formal şi informal. Voluntariatul formal reprezintă acumularea unei experienţe profesionale într-
un anumit domeniu care să ajute voluntarul să experimenteze lucruri noi şi să se dezvolte în
cadrul unei Organizaţii Non-Guvernamentale (ONG). Cel informal se practică prin ajutorarea
prietenilor, vecinilor, străinilor, etc (exemplu: a avea grijă de animalul de companie a unui
prieten, de a ajuta un vecin în vederea pregătirii unei mese festive).

John Wilson spune într-una din publicaţiile sale faptul că voluntariatul este orice
activitate în timpul liber realizat de către o persoană pentru a ajuta o altă persoană, grup sau
cauză. Voluntariatul face parte dintr-un grup de comportamente de ajutor, care implică mai multă
angajament decât asistență spontană, acesta fiind mai restrâns decât domeniul de îngrijire acordat
familiei și prietenilor. Deși s-a dezvoltat oarecum independent, voluntariatul și al activismul
social au multe în comun. Diferențele de vârstă, sex și rasă în ceea ce privește voluntariatul pot fi
explicate, în mare parte, prin evidențierea diferențelor de auto-înțelegere, a capitalului uman și a
resurselor sociale. Examinând premisa că voluntariatul este benefic atât pentru voluntar, cât și
pentru cel ajutat, o serie de studii au analizat impactul voluntariatului asupra bunăstării
subiective și obiective. Efectele pozitive se regăsesc în ceea ce privește satisfacția vieții, stima de
sine, sănătatea auto-evaluată, precum și performanțele educaționale și profesionale şi abilitățile
funcționale. Studiile privind tinerii sugerează, de asemenea, că voluntariatul reduce
probabilitatea ca aceştia să se angajeze având comportamente problematice, cum ar fi absența
școlară și abuzul de droguri.13

12
Legea Voluntariatului 78/2014, articolul 3, secţiunea a), pagina 1
13
Wilson, John, Annual Review of Sociology-Volunteering, Link accesat la data 02.05.2017, ora 22:38
http://annualreviews.org/doi/pdf/10.1146/annurev.soc.26.1.215 , paginile 215-240

10
2.4. Angajat sau voluntar?

Voluntariatul este practicat în toată lumea, de către oricine, fie că sunt studenţi, şomeri,
angajaţi sau pensionari. În asistenţă socială, ,,Cele mai importante lucruri au fost realizate de
oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu mai există nici o speranţă.”
spunea Dale Carnegie.

Aşa au apărut organizaţiile nonguvernamentale care au venit în sprijinul administraţiei

publice locale care nu aveau abilitatea să intervină în anumite cazuri, din varii motive: angajaţi
nepregătiţi, lipsa informaţiilor, lipsa programelor etc. Iniţial, şi-au instituţionalizat demersurile,
apoi au fost recunoscute ca sisteme de drept, non-profit, ce participă la un dialog normalizat cu
statul, cu scopul de a dezvolta societatea.14

În urma cercetărilor sale, domnul professor doctorand Doru Buzducea, relatează: ,,La
nivel internaţional, există ONG-uri de prestigiu care şi-au consolidate statutul şi credibilitatea,
fiind implicate prin programe şi proiecte sociale în diverse comunităţi locale. Şi la nivel naţional
avem asemenea ONG-uri valide prin activitatea desfăşurată, precum: ARAS, HOLT etc.
Asemenea structuri organizaţionale se caracterizează prin flexibilitate, calitatea şi expertiza
resursei umane, standarde ridicate, lipsa birocraţiei şi receptivitatea la nevoile sociale.”15

De ce avem nevoie de voluntari în ONG-urile destinate domeniului de asistenţă socială?

Pentru că experţii din domeniu au nevoie de ajutor în reabilitarea societăţii pornind de la
grupurile vulnerabile. De asemenea, voluntarii pot căpăta experienţă profesională, în special
studenţii de la Asistenţă Socială care-ţi doresc să se angajeze în domeniu.

Un ONG este format printr-o colaborare voluntară a unor indivizi, care îşi stabilesc un
obiectiv comun cu caracter non-profit. De obicei, scopul unui ONG este de a dezvolta societatea.
O organizaţie nonguvernamentală este independentă faţă de autorităţile guvernamentale, fiind
uneori o punte de legătură între comunitate şi Guvern. ONG-urile au luat o formă organizată încă
din secolul al XVII-lea, fiind catalizatori ai multor schimbări de-a lungul istoriei.
14
Doru Buzducea, SISTEME MODERNE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Parteneriatul Public-Privat în
Asistenţă Socială, Iaşi, POLIROM, 2009, paginile 172-173
15
Idem 13, pagina 173
11
 Ce poţi face ca voluntar într-un astfel de ONG? Poţi să îţi faci prieteni noi, înveţi lucruri
noi şi îţi formezi deprinderi utile, devii responsabil, îţi vei face contacte, vei face lucruri pentru
prima data, vei consilia beneficiarii, poţi asista la munca de pe teren, te dezvolţi personal, şi nu în
ultimul rând, poţi aduce schimbarea în societatea ta. Dar despre efectele experienţei ca voluntar
într-un ONG o să relatez mai multe în capitolul următor.

3.1. Statistici privind voluntariatul în România

Conform cercetării ,, Despre măsurarea impactului voluntariatului în România” realizată

de către Federaţia Volum în anul 2015, în anii precedenţi, numărul voluntarilor în organizaţie a
crecut cu un procentaj de 69%, aceştia desfăşurându-şi activitatea pe o perioada de 1-2 ani. Cei
mai mulţi voluntari au vârsta cuprinsă între 19-24 de ani.18

18
https://www.slideshare.net/inscomunicare/despre-msurarea-impactului-voluntariatului-n-
romnia Link accesat la data 16.05.2017, ora 12:50

12
 Studiul naţional "Responsabilitatea socială individuală în România" arată că voluntarul
român este tânăr, student sau angajat cu studii superioare, motivat de solidaritate (40 %) şi
dorinţa de îmbunătăţire a experienţei profesionale (15%), domeniul favorizat fiind cel al
serviciile sociale (25 %).

Conform Strategiei Naţionale în domeniul politicii de tineret 2014-2020, ,, România se

încadrează în grupa ţărilor europene cu cel mai scăzut nivel de implicare în activităţile voluntare
(alături de Grecia, Italia, Ungaria, Polonia și Suedia), mai puţin de un tânăr din cinci derulând
astfel de activităţi.19 29% dintre tineri declară că ar fi dispuși să participe ca voluntari într-o
organizaţie neguvernamentală, precum o asociaţie sau o fundaţie.20 Majoritatea dau un răspuns
negativ (53%), iar alţii nu sunt hotărâţi dacă ar fi dispuși să facă acest lucru (16%). Aproape 4
tineri din 5 nu cunosc niciun ONG activ în localitatea proprie în timp ce 5% fac parte dintr-un
ONG. Cei mai mulţi tineri cred că principala măsură care ar trebui întreprinsă pentru încurajarea
participării tinerilor la activităţi de voluntariat ar fi cea de informare a tinerilor privind
posibilităţile de participare (aproape jumătate dintre tineri). “

Statisticile din 2015, au arătat faptul că ,,în general, angajaţii ONG-urilor sunt tineri. La
întrebarea „Cei mai multi dintre angajații organizației dvs. se încadrează în categoria de vârstă:
18-24 ani/ 25-34 ani/ 35-44 ani/ 45-54 ani/ 55-64 ani/ peste 65 ani” adresată în cadrul
Barometrului Liderilor ONG (FDSC, 2016), 50,70% dintre organizaţii au răspuns că au angajaţi
în grupele de vârstă 25 - 34 ani (27, 5%) şi 35 - 44 ani (23,2%).”21

,,Datele recente arată o creștere a nivelului de încredere în organizațiile

neguvernamentale din România, cu un trend de apropiere de media Uniunii Europene (Fig.
3.1.1.). Astfel, sondajele Eurobarometru din perioada 2001 în 2005 arată o creștere în medie,
pentru ansamblul UE, a încrederii de la 56% la 66% în 2005. Cu excepția Bulgariei (32%
încredere), statele est europene din UE au niveluri ale încrederii în ONGuri peste media Uniunii
(Ungaria 55%, Cehia 63%, Polonia 65% în 2005 sau Estonia 67% date din 2005). În România,
trendul a fost aproximativ constant până în 2011, cu valori în jur de 30%, având apoi o creștere

19
Eurobarometrul Tineret în Mișcare 2016
20
BOPT-2012
21
Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –

13
Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 46

14
până la 51% în datele din 2016.”22 Motivele pentru care oamenii au încredere în ONG-uri sunt
următoarele: promovarea binelui comun, distribuţia profitului nu se realizează între membri.23

Barometrul Liderilor ONG92 conține, la rândul său, informații relevante despre

perspectiva pe care organizațiile neguvernamentale o au asupra voluntariatului. Astfel, 47%
dintre organizațiile respondente au afirmat că, pe parcursul ultimului an, voluntariatul s-a regăsit
între domeniile lor de intervenție. Conform aceleiași surse, 36% dintre organizațiile participante
la cercetare, au folosit, în ultimul an (2015) voluntariatul ca instrument în activitatea lor
curentă.24

,,Datele arată că, în ultimii ani, implicarea în activități de voluntariat a cetățenilor a

crescut (pentru biserică sau comunitate de la 19% în 2010 la 28 % în 2016; pentru ONG-uri de la
4% în 2010 la 7% în 2016). Această tendință ascendentă poate fi explicată prin efectul concertat
al modificărilor legislative – care au clarificat statutul activității de voluntariat – și al campaniilor
de promovare derulate de organizațiile active în domeniu. În privința voluntariatului pentru
ONG-uri, datele arată, ca și în 2010, că peste 90% dintre cetățeni nu sunt implicați ca voluntari.
În acest sens, continuarea campaniilor de încurajare a voluntariatului și de educare a cetățenilor
cu privire la beneficiile voluntariatului este cu siguranță importantă. De altfel, nevoia de
valorizare și promovare (inclusiv prin exemple) a voluntariatului se remarcă și între măsurile
punctate de către liderii ONG ca oportune pentru crearea unui cadru favorabil sectorului
neguvernamental.”25

Ca o concluzie a statisticilor prezentate mai sus, voluntariatul poate fi utilizat în mod

eficient ca un demers favorabil învăţării continue, pornind atât de la motivaţiile voluntarilor , cât
şi de la un mediu organizaţional caracterizat printr-un grad scăzut de formalism, încurajarea
participării şi dezvoltării individuale, cultură organizaţională permisivă etc. Această acţiune

22
Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –
Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 50
23
Idem 21
24
Barometrul Liderilor ONG, FDSC, 2016
25
Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –
Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 56
15
16
Biografie

17