VOLUNTARIATUL

Voluntariatul este activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, n folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala; activitatea de interes public este activitatea desfasurata n domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de nvatamnt, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea. Istoricul voluntariatului in Romania 1990 Organizatiile nonguvernamentale incep sa implice voluntari in activitati Organizatiile internationale (Peace Corps, Voluntary Service Overseas, etc.) incep sa plaseze voluntari straini in Romania Organizatiile internationale cu filiale in Romania (World Vision, Habitat for Humanity) aduc experienta si expertiza in managementul voluntarilor Diferiti finantatori incep sa sprijine proiecte care include componente de voluntariat (Uniunea Europeana, Fundatia Principesa Margareta, Fundatia pentru o Societate Deschisa, etc.) 1997 Apar primele centre de voluntariat cu sprijinul Uniunii Europene prin programul PHARE (departamentul din cadrul Pro Vobis in Cluj si Centrul Activ in Botosani) Pro Vobis isi schimba misiunea si devine primul centru de voluntariat independent din Romania 1999 Apar alte doua centre de voluntariat cu sprijinul Fundatiei pentru o Societate Deschisa (la Timisoara si la Baia Mare) 2001 Anul International al Voluntariatului declarat de catre Natiunile Unite Apare primul centru de voluntariat independent prin schimbarea misiunii Asociatiei Umanitare Pro Vobis, care astfel devine Centrul National de Voluntariat Pro Vobis Se pun bazele retelei Nationale a Centrelor de Voluntariat in Romania cu sprijinul Fundatiei Mott si al Fundatiei pentru o Societate Deschisa In cadrul forumului national al organizatiilor neguvernamentale se pun bazele Comitetului National pentru Celebrarea Anului International al Voluntarilor Prima Gala de decernare de premii pentru implicarea in comunitate (la Cluj Napoca) Adoptarea legii voluntariatului Prima Conferinta Nationala cu privire la Voluntariat (desfasurata la Cluj Napoca) Se lanseaza pagina de web dedicata voluntariatului www.voluntariat.ro Se lanseaza prima revista dedicata managerilor de voluntari, Voluntariat.ro 2002 Se constituie noi centre de voluntariat la Constanta, Sighisoara, Zalau, Ramnicu Valcea, Truda, Iasi, Satu Mare, Valea Jiului Se modifica legea voluntariatului Prima editie a Saptamanii Nationale a Voluntariatului Pro Vobis isi extinde oficial aria de acoperire a programelor la nivelul intregii tari, devenind Centrul National de Voluntariat 2003 Conferintei Nationale cu Privire la Voluntariat, iunie 2003, Cluj Napoca Sapte gale de decernare de premii pentru implicarea in comunitate Editia a doua a Saptamanii Nationale a Voluntariatului

Se constituie noi centre de voluntariat la Bacau, Bucuresti si Vladesti (jud. Valcea) primul centru de voluntariat in mediul rural Se lanseaza, la Cluj, Ghidul de constituire a unui centru de voluntariat 2004 Conferinta Nationala "Voluntariatul: Valoare europeana", mai 2004, Bucuresti Saptamanii Nationale a Voluntariatului, Editia a treia 2005 Saptamana Nationala a Voluntariatului, editia a patra 2006 Saptamana Nationala a Voluntariatului, editia a cincea Se modifica legea Voluntariatului 2007 Saptamana Nationala a Voluntariatului, editia a sasea Lansarea Centrului de Voluntariat Bucuresti Conferinta Nationala "Voluntariatul: Dincolo de concept", noiembrie 2007, Cluj Napoca (raportul va fi disponibil in Decembrie 2007) Lansarea campaniei nationale pentru promovarea voluntariatului "E timpul sa fim altfel!" Cine poate fi voluntar Simplu: oricine! Oricine poate sa devina voluntar si sa aduca o contributie, cat de mica, la lumea care ne inconjoara. Important este doar sa iti doresti acest lucru! Cu totii avem cel putin un lucru la care ne pricepem suficient de bine; asadar, cu totii avem cel putin o abilitate, pricepere sau un talent pe care sa il putem pune in folosul unei persoane care are nevoie de ajutor, in folosul strazii, al cartierului sau orasului in care traim sau in folosul comunitatii in general. Totul este sa ne dorim acest lucru si sa gasim acea organizatie care sa ne ofere oportunitatea potrivita de a face acest lucru. Pentru o comunitate mai buna, pentru a fi mai fericiti si mai impliniti. Daca esti tanar: iti pot construi un CV atractiv, astfel incat sa poti raspunde la anunturile de tipul: "angajam persoana sub 25 de ani cu 7 ani de experienta...". Testezi o posibila cariera, iti faci contacte care iti vor fi utile in viitor. Iti creezi comunitatea in care sa iti faca placere sa traiesti inca zeci de ani. Faci ceva util cu preaplinul sufletesc si energia specifica varstei. Si nu in ultimul rand, iti faci noi prieteni. Daca te afli la varsta a treia: ai posibilitatea sa nu lasi sa se piarda o experienta de o viata odata cu intrarea in pensie. Sa umpli golul lasat de plecarea copiilor, de pierderea celor din jur. O oportunitate de a-ti regasi mandria si satisfactia de a fi util. Poti demonstra ca a fi varstnic nu inseamna a fi o greutate, ci a fi o resursa de neinlocuit pentru societate. Daca esti copil: e distractiv sa faci lucruri bune impreuna cu prietenii. Iti formezi deprinderi sanatoase. Avand timpul liber bine organizat esti mai la adapost de tentatii ca drogurile, fumatul, etc. si ai astfel sansa sa devii un adult mai responsabili si implicit de a schimba in bine lumea din jurul tau. In plus, voluntariatul e o modalitate foarte buna de a-ti face noi prieteni. Daca esti afectat de o dizabilitate: ai astfel sansa sa demonstrezi ca ai un rol si un loc important in comunitate. Poti sa iti formezi deprinderi si sa iti creezi contacte care sa te ajute sa depasesti stereotipurile si prejudecatile si astfel sa iti gasesti un loc de munca care sa te ajute sa ai un nivel de trai mai decent, mai multa incredere in propriile forte. Daca esti somer/a: stand acasa cu siguranta nu iti vei gasi locul de munca ideal. Implicandu-te in activitati de voluntariat ai sansa de a acumula noi experiente, de a iti forma noi abilitati in pas cu vremea. Isi poti crea contacte care sa te conduca la un post asa cum ti-l doresti. Iti ofera posibilitatea de a nu iti 'iesi din mana' in ceea ce priveste munca. Daca esti angajat/a: implicandu-te intr-o activitate de voluntariat poti rupe rutina activitatii zilnice si a monotoniei acasa - serviciu si retur. Poti testa o noua cariera. Iti poti readuce la viata hobby-uri si preocupari de mult uitate. Poti demonstra comunitatii faptul ca institutia/ compania / organizatia pentru care lucrezi este interesata de soarta comunitatii.

Daca sunteti o familie: puteti petrece mai mult timp impreuna, iar participarea la actiuni de voluntariat uneste oamenii. Puteti da un exemplu pozitiv copiilor. Va puteti exprima recunostinta ca soarta v-a adus la un loc sau puteti crea o traditie de familie care sa va aduca implinire tuturor. Pentru oricine: "Pentru ca daca asteptam sa traim intr-o lume mai buna trebuie sa contribuim la crearea ei. Pentru a fi schimbarea pe care ne-o dorim in lume." (Mahatma Ghandi). Asadar, de ce sa fii voluntar? Pentru a te distra; Pentru a castiga experienta in vederea obtinerii unui serviciu mai bun; Pentru a iti mentine 'in uz' cunostinte sau abilitati pe care altfel nu le folosesti; Pentru a nu pierde vremea acasa; Pentru a-ti face noi prieteni si cunostinte; Pentru a fi cu prietenii tai care sunt deja voluntari; Pentru a invata lucruri noi si a-ti forma deprinderi utile; Pentru a da inapoi o parte din ceea ce ai primit de la altii; Pentru a-ti face contacte utile; Pentru a te simti util; Pentru a fi parte a unei organizatii prestigioase; Pentru a face tranzitia spre o noua viata; Pentru a-ti face datoria de crestin; Pentru a testa o noua cariera; Pentru a-i ajuta pe cei mai putin norocosi; Pentru a realiza ceva; Pentru a ameliora comunitatea in care traiesti; Pentru a lucra cu un anumit grup de persoane; Pentru a-ti asuma o responsabilitate; Pentru a face parte dintr-o echipa; Pentru a intalni persoane importante din comunitate ; Pentru a petrece un timp cu familia ta facand ceva util; Pentru a intelege problemele comunitatii in care traiesti. Ce pot face voluntarii Ca voluntar, poti sa te implici intr-o varietate de proiecte si domenii, printre care: Social consiliere si informare pe diferite teme; meditarea unor elevi cu probleme; campanii pe teme legate de profilul organizatiei (drepturile copilului, prevenire SIDA, etc.); pregatirea si distribuirea unor pachete pentru beneficiarii organizatiei (de exemplu hrana, imbracaminte). Ecologic igienizarea unor parcuri sau zone de joaca pentru copii; campanii de promovare a reciclarii diferitelor materiale; ghid in gradina botanica pentru elevii; ore despre importanta protejarii mediului in scoli. Civic strangere de semnaturi pentru diferite initiative; promovarea principiilor democratice in comunitate; trimiterea de scrisori in sprijinul unor initiative; semnalarea oricaror abuzuri sau fraude. Cultural ghid in muzeu; realizarea de publicatii specifice; campanii de promovare a institutiei si serviciilor in cadrul comunitatii; ore de dirigentie pe teme legate de specificul institutiei;

secretariat, fotocopiere, indosariere, etc.; activitate de relatii cu publicul in cadrul receptiei; organizarea de evenimente. Sanatate campanii de promovare a sanatatii (educatie sexuala, alimentatie sanatoasa, prevenirea fumatului sau a utilizarii drogurilor, etc); ore de dirigentie; servicii pentru pacientii din spitale; organizarea de emisiuni radio si concursuri pe teme legate de sanatate. Administrativ (valabil pentru toate categoriile de mai sus) tehnoredactarea de materiale, realizarea de publicatii, pagini web; traduceri; realizarea revistei presei; secretariat, fotocopiere, indosariere, etc.; activitate de relatii cu publicul in cadrul receptiei; organizarea de evenimente. Cum pot deveni voluntar Pentru a-ti gasi o activitate de voluntariat, ai doua posibilitati: Sa contactezi centrul de voluntariat din orasul tau, in cazul in care exista unul. Acesta te va ajuta sa gasesti acea organizatie si activitate care ti se potriveste cel mai bine, te va instrui si te va pune in legatura cu acea organizatie. Verifica aici daca exista un centru de voluntariat si in orasul tau! Sa iti identifici singur/a acea organizatie la care ai dori sa activezi ca voluntar. In cazul in care in orasul tau nu exista un centru de voluntariat, aceasta este modalitatea cea mai buna. Pentru a gasi un ONG, poti cauta pe internet sau poti sa iti intrebi cunostintele. Poti scrie la voluntar@provobis.ro daca nu ai reusit sa te descurci si vom incerca sa te indrumam. Ce trebuie sa stiu inainte de a deveni voluntar Drepturile tale ca voluntar In calitate de voluntar beneficiezi de: dreptul de a fi tratat ca fiind un coleg cu drepturi egale si nu ca mana de lucru ieftina; dreptul de a-ti fi luate in calcul preferintele personale, temperamentul, experienta de viata, studiile si experienta profesionala in acordarea de sarcini; dreptul de a participa la sesiuni de formare in domeniul in care prestezi activitatea, atat la inceputul activitatii cit si pe parcurs, pentru a beneficia tot timpul de cele mai noi informatii in domeniu; dreptul de a stii cat de mult depre centrul de voluntariat si despre organizatia in care esti plasat; dreptul la supervizare - orientare din partea unei persoane cu experienta, bine informata, cu rabdare, atenta si care dispune de timp pentru a raspunde nevoilor tale ca voluntar; dreptul la un loc unde sa iti desfasori activitatea; dreptul de a fi promovat si de a-ti fi acordata din ce in ce mai multa responsabilitate, in conformitate cu rezultatele avute; dreptul de a fi ascultat si de a juca un rol in planificarea activitatilor, de a te simti liber sa faci sugestii si de a-ti fi respectate opiniile; dreptul la recunoastere, sub forma unor promovari sau premii sau prin exprimarea cotidiana a aprecierii pe care o meriti. Responsabilitatile tale ca voluntar FII CONVINS Cerceteaza-ti sentimentele si asigura-te ca vrei sa ajuti alti oameni. FII SIGUR Nu-ti oferi serviciile pna nu esti convins de valoarea a ceea ce faci. FII LOIAL Ofera-ti sugestiile, dar accepta regulile; nu critica ceea ce nu intelegi (s-ar putea sa existe un motiv intemeiat). SPUNE CE GNDESTI

Intreaba ceea ce nu intelegi; nu-ti pastra pentru tine semnele de intrebare si frustrarile pna cnd acestea te indeparteaza de organizatie sau creeaza probleme organizatiei. FII DISPUS SA INVETI Instruirea este esentiala pentru a-ti putea desfasura activitatea in bune conditii. INVATA TOT CE POTI Afla tot ceea ce poti despre organizatie si despre munca ta. ACCEPTA SUPERVIZAREA Vei fi mai util si iti vei indeplini sarcinile mai eficient daca vorbesti cu cineva despre activitatea ta si daca accepti indrumare. FII DE INCREDERE Fa ceea ce te-ai angajat sa faci; nu promite ceea ce nu esti sigur ca poti sa faci. FII UN BUN COECHIPIER Gaseste-ti un loc in echipa; munca e mult mai placuta si mai plina de satisfactii atunci cnd nu esti singur. (extras din "Carta drepturilor si obligatiilor voluntarilor", elaborata de Centre National de Volontariat, Paris, France si tradusa si adaptata voluntarii Pro Vobis) Voluntariat international si schimburi de voluntari Voluntariatul international Iti doresti sa schimbi lumea in mai bine si in acelasi timp sa calatoresti, sa cunosti alti oameni, locuri si alte obiceiuri? Daca raspunsul este da, atunci probabil ca voluntariatul international este ceea ce cauti. Acesta ti se potriveste daca: Iti doresti sa calatoresti si sa aduci un impact in bine asupra locurilor pe care le vizitezi; Iti doresti sa te cunosti mai bine pe tine insuti si sa ii masori limitele; Doresti sa poti arata in CV-ul tau ca esti o persoana cu o mai bogata experienta de viata si munca decat altii de varsta ta; Iti doresti sa calatoresti anumite tari si doresti in acelasi timp sa ai acolo o ocupatie antrenanta dar mult mai flexibila decat un loc de munca, care sa iti permita sa vizitezi cat mai multe locuri; Iti propui sa cunosti in profunzime anumite locuri/tari si mentalitatea, obiceiurile localnicilor, nu doar din perspectiva unui calator care e doar in trecere; Iti doresti sa ajungi in anumite destinatii, insa nu prea iti permiti; inscrierea intr-un program de schimb de voluntari poate fi sansa ta de a calatori si a cunoaste acele zone ale lumii. Inainte de a te hotari sa te inscrii intr-un astfel de program trebuie sa te asiguri ca: Esti o persoana suficient de flexibila si toleranta; Esti o persoana interesata de alte culturi si obiceiuri si care stie sa respecte diferentele; Poti sa taiesti si sa muncesti si fara confortul sau standardele cu care esti obisnuit acasa; nu uita, s-ar putea sa te duci in locuri unde mancarea este foarte diferita, iar uneori programele sunt in locatii in care lipseste confortul traiului modern (apa calda, gaz sau electricitate). Esti suficient de prietenos si increzator in tine pentru a te descurca de unul singur; nu uita ca vei lucra cu persoane din culturi diferite si s-ar putea ca, intial, sa te simti destul de izolat. Ai verificat ce sprijin ofera organizatia trimitatoare voluntarilor sai si ce costuri presupune participarea la program, daca este cazul. Esti pregatit pentru o eventuala selectie pe baza abilitatilor si experientei tale. Desi exista organizatii care se adreseaza tinerilor sau persoanelor indiferent de pregatirea lor, unele programe de voluntariat international (de ex. UNV, Medecins Sans Frontieres, VSO) se adreseaza strict profesionistilor si au cerinte specifice cu pivire la abilitatile profesionale, experienta si varsta voluntarilor, pentru ca acestia. EVS - Serviciul European de Voluntariat Serviciul European de Voluntariat (EVS) este un program al Uniunii Europene destinat tinerilor. Tineri cu varsta cuprinsa intre 18-30 de ani, care traiesc intr-una dintre tarile membre / candidate la UE, pot petrece intre cateva luni si 1 an lucrand in cadrul unui proiect desfasurat intr-o tara din Europa sau din vecinatatea zonei europene, la alegerea lor.

Exemple de proiecte derulate de EVS: proiecte de protectia copilului; proiecte de protectia mediului; proiecte ce implica activitati culturale; proiecte in sprijinul persoanelor cu dizabilitati si multe altele! Istoricul personal, nationalitatea si gradul de educatie nu sunt importante in selectia tinerilor. Cel mai important criteriu pentru acceptarea unui tanar in programul EVS este stabilirea unui parteneriat intre o organizatie acreditata 'de trimitere' si una 'gazda'. Organizatia de trimitere este responsabila pentru pregatirea voluntarului pentru experienta de voluntariat intr-o alta tara, in timp ce responsabilitatea organizatiei gazda este de a asigura sprijin pe toata durata sederii voluntarului in tara pe care acesta a ales-o. La adresele web de mai jos poti gasi informatii suplimentare despre programul EVS: www.tinact.ro/serviciul-european-de-voluntariat http://ec.europa.eu/youth/youth-in-action-programme/doc82_en.htm In Romania exista peste 70 de organizatii acreditate sa trimita voluntari EVS. Baza de date unde pot fi gasite acestea poate fi accesata la www.evsdatabase.eu Alte oportunitati de voluntariat international: Spre deosebire de Serviciul European de Voluntariat, care este adresat specific tinerilor si este axat pe regiunea europeana, exista si alte tipuri de oportunitati de voluntariat international accesibile doritorilor din Romania. Acestea sunt fie adresate altor categorii de varsta si uneori unor categorii profesionale specifice, fie sunt pur si simplu stagii de voluntariat international in alte destinatii din lume, pentru durate de timp mai lungi sau mai scurte. Acestea pot lua forma unor tabere de voluntariat, schimburi de grupuri de voluntari, stagii de voluntariat pentru profesionisti, etc. Voluntariatul poate fi: Voluntariatul sprijinit de angajator / Voluntariatul corporatist Voluntariatul sprijinit de angajator (din engl. Employer supported volunteerism / corporate volunteerism/ workplace volunteerism / employee volunteerism) reprezinta orice efort al firmei/ companiei (sau a oricarui alt angajator: institutie publica sau organizatie non profit) de a isi incuraja angajatii si/sau fostii angajati (acum pensionari) sa se implice in activitati de voluntariat in comunitate si de a-i sprijini in eforturile lor de implicare in solutionarea problemelor comunitatii. Voluntariatul sprijinit de angajator (VSA) este important pentru ca le da companiilor (tuturor angajatorilor in general) posibilitatea de a-si demonstra devotamentul fata de comunitate in care isi desfasoara activitatea, si implicit, fata de clientii lor, membri ai comunitatii. Acest lucru, cunoscut sub denumirea de 'responsabilitate sociala a companiilor' (corporate social responsibility), reprezinta o tendinta din ce in ce mai puternica in randul companiilor de succes. De fapt, multe dintre cele mai de succes companii, nu mai considera ca responsabilitatea sociala este o chestiune de 'optiune' ci ca un imperativ, o parte integranta a culturii si imaginii lor. Initiativele de succes din domeniul voluntariatului sprijinit de angajator au trei caracteristici principale: Isi propun sa rezolve o problema reala a comunitatii. Reflecta interesele si abilitatile angajatilor. Contribuie la realizarea obiectivelor firmei/companiei.

Si in Romania responsabilitatea sociala incepe sa devina o tendinta in continua crestere si este recunoscuta ca o prioritate atat de catre companiile care dau 'tonul', cat si de catre autoritatile guvernamentale. Acest concept include, printre altele, pe langa voluntariatul sprijinit de angajatoare: modul etic de raportare la proprii angajati, actionari si clienti respectul fata de mediu sponsorizari si donatii (atat in bani cat si in natura) Parteneri in proiectele VSA sunt: Companii mici si mari sau institutii Angajati Organizatiile si institutiile non profit / fara scop lucrativ (asociatii, fundatii, organizatii, scoli, spitale, gradinitie, muzee, case de cultura, etc.) si Organizatii intermediare (de ex. centre de voluntariat) Colaborarea companiilor interesate de VSA cu organizatiile neguvernamentale sau institutiile publice din comunitate este esentiala pentru succesul programelor de Voluntariat sprijinit de angajator. Aceasta pentru ca: a. Firmele - care doresc sa se implice nu au, de cele mai multe ori, o perspectiva de ansamblu asupra nevoilor din comunitate si deci nu pot alege problema cea mai stringenta sau cea mai potrivita cu interesele lor; nu au - de cele mai multe ori - cunostinte despre alti actori care ofera servicii in domeniul dorit (si deci exista posibilitatea de a dubla activitatea cuiva, si, deci, de a nu avea impactul scontat) ; nu au - de cele mai multe ori - timpul necesar pentru a se ocupa de pregatirea pentru implicarea angajatilor; nu au - de cele mai multe ori - expertiza in domeniul in care isi doresc sa se implice si au nevoie de supervizarea atenta a personalului organizatiilor non profit active in domeniu. b. Organizatiile - se confrunta frecvent cu o lipsa de resurse, atat financiare si materiale cat si in termeni de resurse umane specializate sau nu. Iar firmele dispun - cel mai frecvent - de resurse umane excelente. Angajatii firmelor pot aduce perspective noi, inovatoare in abordarea problemelor cu care se confrunta organizatiilor si beneficiarii acestora. Si in plus, angajatii pot fi mult mai convingatori in relatia cu conducerea firmei daca se discuta obtinerea unei sponsorizari pentru organizatie! De ce sa se implice companiile in programe de voluntariat corporatist Voluntariatul sprijinit de angajator prezinta avantaje atat pentru companie, angajatori cat si pentru comunitate. Mai mult, prezinta avantaje, in ceea ce priveste companiile, atat pentru cele mari, cu o cifra de afaceri care le permite sa se implice in comunitate, cat si pentru cele mici care incearca inca sa amortizeze o investitie sau care pur si simplu abia raspunde nevoilor proprietarilor. Pentru dumneavoastra, firmele mari, cu traditie, care va implicati deja in comunitate prin sponsorizari si donatii, VSA reprezinta o modalitate de a creste impactul contributiei pe care o aduceti comunitatii prin donatii si sponsorizari; atunci cand suma sau produsele donate sunt dublate de prezenta unor angajati care se implica voluntar in organizatia beneficiar, vizibilitatea, dar si impactul, contributiei este mai mare. Iar pentru dumneavoastra, firmele mici si mijlocii , la inceput de drum, care va confruntati cu dificultati in a aloca sume sau produse pentru sponsorizari, implicarea prin intermediul angajatilor (poate specialisti intr-un anumit domeniu, poate doar oameni simpli, bine-intentionati si cu dorinta de a fi de folos) reprezinta o modalitate ieftina / eficienta de a va demonstra responsabilitatea sociala si de a va spori vizibilitatea. Iar a fi un pas inaintea concurentei, este intotdeauna util! Avantaje specifice pentru firme: creste vizibilitatea companiei in comunitate se consolideaza echipa (team building) creste atasamentul angajatilor fata de companie (scade migratia angajatilor spre concurenta) creste atractivitatea companiei pentru potentiali noi angajati de calitate dispar tensiunile/ barierele impuse de ierarhie dintre conducere si angajati

creste randamentul angajatilor Avantaje specifice pentru organizatia/institutia gazda: isi asigura sprijinul unor voluntari specializati (ex. Relatii publice, finante, marketing, IT etc) pot sa aiba acces la logistica firmei implicate creste vizibilitatea organizatiei / institutiei in comunitate pot stabili relatii pe termen lung cu companii, care sa conduca la investirea de fonduri in organizatie Avantaje specifice pentru comunitate: sunt rezolvate probleme concrete se dezvolta spiritul de comunitate succesul unei firme va genera initiative similare din partea altor firme (cu o floare chiar poate incepe primavara.) Avantaje specifice pentru angajati: isi dezvolta abilitati personale (abilitatea de a isi gestiona eficient timpul, de a comunica eficient si de a face prezentari eficiente etc.) au posibilitatea de a face ceva ce si-au dorit dintotdeauna dar nu au posibilitatea sa desfasoare activitatea respectiva in viata de zi cu zi au posibilitatea de a isi largi orizonturile prin interactiunea cu persoane din domenii diferite sau din departamente diferite din cadrul firmei/ companiei / institutiei au posibilitatea de a se dezvolta implicandu-se intr-un domeniu complet nou (strain atat de mediul profesional cat si personal) au posibilitatea de a isi aduce contributia la o cauza la care tin

Crucea Rosie Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania este o organizatie umanitara membra a Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, auxiliara autoritatii publice si abilitata prin lege sa asigure asistenta umanitara in caz de dezastre si sa vina in sprijinul persoanelorvulnerabile. Conform Legii Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania nr. 139/1995 Art.1, si Statutului sau, Crucea Rosie Romana este persoana juridica cu drept public, autonoma, neguvernamentala, apolitica si fara scop patrimonial. Ea isi desfasoara activitatea cu caracter umanitar, ca organizatie de ajutor umanitar, auxiliara a autoritatilor publice.

Legea nr. 524/2004, Art. 8.

Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania se bucura de protectia si de sprijinul statului si are, in calitate de organizatie de utilitate publica, dreptul de a cere sprijinul tuturor autoritatilor publice, iar acestea au obligatia de a-l acorda .

Principalele atributii ale Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania sunt ( Legea nr. 139/ 1995, Art. 11.):
a) sa actioneze in caz de conflict armat, iar in timp de pace sa se pregateasca si sa actioneze, ca auxiliara a autoritatilor publice, in toate domeniile prevazute de Conventiile de la Geneva din 1949 si in favoarea tuturor celor aflati in suferinta, atat persoane civile, cat si militare; b) sa contribuie la ameliorarea starii de sanatate, la prevenirea imbolnavirilor si la alinarea suferintelor prin programe de intrajutorare in beneficiul colectivitatii;

c) sa organizeze, la nivel national sau local, dupa caz, servicii de ajutoare de urgenta in favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele si natura acestora; d) sa recruteze, sa instruiasca si sa puna la dispozitie personalul necesar pentru realizarea misiunii sale; e) sa promoveze participarea copiilor si a tinerilor la activitatile specifice; f) sa autorizeze folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii; g) sa organizeze si sa participe la actiuni internationale de ajutorare a victimelor, indiferent de cauzele si de natura dezastrelor; h) sa faca cunoscut opiniei publice, in special copiilor si tineretului, actiunile sale, cat si pe cele ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, precum si Principiile fundamentale ale Crucii Rosii, idealurile pacii, respectului si intelegerii intre toti oamenii si toate popoarele; i) sa incheie conventii de colaborare si sa alcatuiasca programe de actiune comune cu alte societati sau asociatii care desfasoara activitati umanitare, cu ministere si alte institutii de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, in vederea realizarii misiunii sale umanitare; j) sa participe, pe baza programelor initiate de Ministerul Sanatatii, la recrutarea donatorilor de sange, la combaterea unor epidemii si la alte actiuni. Crucea Rosie Romana asista persoanele vulnerabile in situatii de dezastre si de criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica.

Viziune
Prin actiune unitara, Crucea Rosie Romana se adapteaza schimbarilor dinamice din cadrul societatii pentru a putea sprijini comunitatile sa faca fata situatiilor de criza si suferintei umane. Istoria SNCRR

1876 - 1915 - CRUCEA ROSIE ROMANA LA INCEPUT DE DRUM

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Primul presedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte. In anii 1877-1878, in timpul Razboiului de Independenta, Crucea Rosie Romana a intervenit cu personal sanitar, ambulante si trenuri sanitare in sprijinul trupelor de campanie. A infiintat asezaminte spitalicesti in Bucuresti si in diferite orase din tara. Societati de Cruce Rosie din Germania, Italia, Belgia, Suedia si Franta au trimis ajutoare materiale si personal medical. Pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Rosii s-au luptat sa limiteze ravagiile febrei tifoide. In 1885, a izbucnit primul razboi balcanic, iar Crucea Rosie Romana a propus guvernelor celor doua tari Bulgaria si Serbia- sa accepte cate o ambulanta pentru ingrijirea ranitilor. Imediat dupa primirea acordului, doua ambulante au parasit tara, asigurand asistenta medicala unui numar de 625 de raniti

si bolnavi. Formatiile sanitare romane dislocate in Serbia au avut in grija 3 spitale, cu un total de 110 paturi. Efortul material al Crucii Rosii s-a ridicat la suma de 40 000 lei. Priceperea si grija dovedite de doctorii romani au fost apreciate in mod deosebit de catre guvernele ambelor tari beligerante. Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10 paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat mai eficient in cazuri de necesitate. In 1913, in timpul celui de-al doilea razboi balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Rosii Romane a acordat asistenta militarilor bolnavi de holera pe teritoriul statului bulgar. Odata cu reintoarcerea trupelor in tara, holera asiatica s-a intins si in Romania, afectand un numar mare de oameni din judetele Romanati, Dolj si Teleorman. Crucea Rosie a fost si de aceasta data solicitata de autoritati si a intervenit cu corturi de mare capacitate, materiale sanitare si cu echipe medicale, reusind sa ingrijeasca si sa salveze mii de bolnavi. In scrisoarea de multumire adresata presedintelui Crucii Rosii Romane de atunci, Alexandru Marghiloman, dr.Laugier, medicul sef al judetului Dolj, scria: Cu multumire constat ca au stins complect epidemia de holera in cel mai scurt timp posibil, dand totdeodata ingrijiri constiincioase si pricepute bolnavilor . Crucea Rosie avea in acea perioada echipe medicale mobile, dar si un laborator de bacteriologie, unde au fost efectuate peste 7000 de analize medicale, interesand populatia a 44 de comune contaminate cu holera . Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in 1906, au pus bazele Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania , prima presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a adresat romanilor urmatorul mesaj: Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste .

1916 1918 - CRUCEA ROSIE ROMANA IN TIMPUL PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

Cu sprijinul unui numar impresionant de voluntari, Crucea Rosie Romana a trecut proba de foc a primului razboi mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale in Bucuresti si in tara. La chemarea Societatii Nationale de Cruce Rosie, femei apartinand celor mai diverse categorii sociale s-au oferit voluntar sa activeze in spitalele si in cantinele administrate de organizatie. Insasi Regina Maria s-a implicat in operatiunile desfasurate in sprijinul ranitilor. In acesti ani grei pentru tara, Crucea Rosie Romana a asistat in spitalele proprii peste 150000 de raniti, a asigurat hrana pentru militari, refugiati si populatia afectata de conflict, a facilitat schimbul de corespondenta intre prizonierii de razboi si familiile acestora, a sprijinit cu hrana si imbracaminte prizonierii romani din lagarele inamice. Fondurile pentru aceste operatiuni au fost mobilizate de Crucea Rosie din donatii publice, provenite de la populatie si de la surse externe.

Dupa stoparea holerei asiatice, o alta epidemie de proportii a izbucnit tot in plin conflict armat: tifosul exantematic. La inceputul anului 1917, Crucea Rosie Romana avea de ingrijit si ranitii evacuati de pe front, si bolnavii afectati de cele doua boli contagioase grave. Ea trebuia sa faca fata acestei situatii grele, in conditiile in care armata ocupanta rechizitionase cele mai bune stabilimente medicale ale Crucii Rosii si pusese mana, pentru folosul propriei trupe, pe o buna parte din materialele si medicamentele stranse cu imense eforturi. Numai in Capitala aflata sub ocupatie au fost ingrijiti peste 7000 de bolnavi. Filialele Crucii Rosii au intervenit in peste 40 de localitati, ingrijind mii de raniti si bolnavi. Prin intermediul Comitetul International al Crucii Rosii, al Societatilor Nationale din Danemarca si Suedia, a fost posibila obtinerea de informatii despre lagarele din strainatate in care se aflau prizioneri romani. Astfel, intre 1916 1918 a putut fi stabilit locul de internare a 143679 prizioneri romani si ajutorarea acestora cu alimente, imbracaminte si medicamente. Dupa incetarea razboiului, mii de prizioneri eliberati din captivitate incercau sa se intoarca la casele lor. Si pentru acestia, Crucea Rosie Romana a oferit asistenta. A infiintat o cantina care asigura hrana, zi si noapte, fostilor prizonieri romani, francezi, italieni, rusi, germani etc. De asemenea, pentru prizonierii detinuti in Bulgaria si Turcia, a organizat un spital la Giurgiu. Pentru a veni in sprijinul invalizilor, al bolnavilor si orfanilor de razboi, Societatea Nationala de Cruce Rosie a infiintat azile pentru refugiati, cantine, a organizat un spital cu 400 de paturi la Techirghiol pentru tratamentul copiilor bolnavi de tuberculoza. Efortul material al organizatiei in timpul primului razboi mondial a fost deosebit. Numai din partea Centralei au fost alocate aproximativ 20 de milioane lei, suma la care se adauga ajutoarele oferite de filiale. Toate acestea nu ar fi fost posibile fara sprijinul intregii populatii, care a sustinut eforturile Crucii Rosii prin donatii.

1919 1938 - ACTIUNE UMANITARA IN TIMP DE PACE

Dupa razboiul de reintregire, tara se afla intr-o situatie dificila, fiind macinata de saracie, boli si mizerie. Situatia sanatatii publice era deosebit de precara, si, de aceea, Socitatea Nationala de Cruce Rosie si-a concentrat eforturile, cu prioritate, in directia sprijinirii actiunilor de combatere a bolilor contagioase tuberculoza, malarie, holera - si ridicarii gradului extrem de scazut de educatie sanitara a populatiei. In 1920, Crucea Rosie a initiat un program de combatere a malariei. S-au organizat echipe sanitare alcatuite dintr-un medic si mai multe infirmiere voluntare care au actionat in localitatile din judetele grav afectate - Valcea, Neamt, Arges si Gorj. Echipele au acordat in mod gratuit asistenta medicala si medicamente. Tot in 1920, Societatea a primit o donatie din partea Crucii Rosii Americane, sectia din Louisville, in valoare de 33000 lei. Donatia a sprijinit profilaxia tuberculozei (asistenta tuberculosilor la domiciliu) si combaterea tuberculozei la copii. In 1922, 11 echipe sanitare au actionat in judetele Vlasca si Ilfov, in zonele endemice pentru malarie. In iarna lui 1921 a fost distribuita chinina populatiei rurale pentru a preveni aparitia bolii in primavara anului urmator. Crucea Rosie a actionat permanent pana la eradicarea acestei boli in Romania. De asemenea, tot in ceea ce priveste combaterea malariei, Crucea Rosie Romana a oferit sprijin si altor Societati Nationale, cum ar fi Crucea Rosie Armeana cu o donatie de 20000 lei. In aceeasi perioada a anilor 1920, in colaborare cu Directia Generala Sanitara a autoritatilor vremii,

Crucea Rosie a organizat si a instruit zece echipe de voluntari. Acestea actionau pentru a combate unele boli contagioase si pentru a rezolva problemele legate de limitarea raspandirii sifilisului. Echipele au actionat in zonele cu populatie afectata, devenite endemice. Si cu acel prilej, Societatea a actionat in sprijinul autoritatilor, contribuind la depistarea activa a bolnavilor, la educatia in domeniul igienei, la prevenirea imbolnavirilor si la promovaarea sanatatii. De asemenea, a furnizat cantitati importante de medicamente. Concomitent cu actiunile sanitar-educative, Societatea Nationala de Cruce Rosie, si-a extins activitatea si pe linia sprijinirii materiale a populatiei care avea de suferit in urma calamitatilor naturale. Astfel, au fost organizate in localitati lovite de foamete 584 de cantine si ceainarii, de care au beneficiat 63895 de persoane. De asemenea, in timpul secetei din Moldova, 1935 1936, au fost infiintate 731 de cantine, in care au luat masa aproximativ 104 000 de persoane. Un moment deosebit, care a marcat evolutia Crucii Rosii in Romania, l-a constituit crearea Crucii Rosii a Tinerimii. In anul 1939, Crucea Rosie avea ca membri 72000 de tineri. Intre anii 1930 1937, baza materiala a societatii a continuat sa creasca. In incinta Spitalului Miliar s-a construit un pavilion destinat functionarii scolii de infirmiere voluntare. Apoi, in 1937, in cadrul coloniei de vara de la Mangalia, s-a mai construit inca un pavilion. In aceeasi perioada au mai fost date in folosinta 7 centre sanitare (Sighetul Marmatiei, Viseu, Vaslui, Tighina, Orhei, Cetatea Alba, Falciu) in valoare de peste 5,5 milioane de lei. De asemenea, numarul de paturi din spitalele de campanie a fost marit cu 50, iar formatiunile de Cruce Rosie au fost dotate cu echipament, aparatura medicala si materiale de protectie. Numarul filialelor a crescut de la 84 in 1926 la 100 in 1938, iar numarul membrilor a crescut in aceeasi perioada de la 18 000 la 30 000. Societatea a sprijinit populatiile din unele tari afectate de inundatii, cutremure, foamete prin trimiterea de ajutoare in Japonia, Germania, Albania, Iugoslavia, Bulgaria, India, Etiopia, Spania, Franta, Turcia, Chile, Iran etc. O alta activitate deosebita a constituit-o, in perioada premergatoare intrarii Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial, acordarea asistentei umanitare zecilor de mii de refugiati cehi si polonezi. De asemenea, Crucea Rosie Romana a intermediat legatura acestora cu familiile lor din teritoriile ocupate, prin intermediul Comitetului International al Crucii Rosii de la Geneva. Pana la intrarea Romaniei in razboi, in 1940, au fost expediate prin intermediul Societatii peste 40000 de mesaje. Diversificarea paletei de preocupari, cresterea numarului de membri si de voluntari atat la nivel national, cat si international, actiunea si afirmarea Crucii Rosii in timpul Primului Razboi Mondial au dus la infiintarea, in 1919, a Ligii Societatilor de Cruce Rosie, organism international de coordonare si sprijin al Societatilor Nationale. In acelasi an, Crucea Rosie Romana adera la nou infiintata Liga care, in 1991, va lua denumirea de Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.

1940 1945 - CRUCEA ROSIE ROMANA PE FRONTUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
In 1940, in urma ultimatului dat de URSS, a Dictatului de la Viena si a Tratatului cu Bulgaria, Romania pierde o parte din teritoriile sale. Implicit, si Crucea Rosie Romana este nevoita sa evacueze 27 de filiale: Balti, Bazargic, Bistrita, Baia Mare, Cetatea Alba, Cluj, Cernauti, Cahul, Chisinau, Dej, Miercurea Ciuc, Gheorghieni Ciuc, Hotin, Ismail, Nasaud, Odorhei, Oradea, Orhei, Satu-Mare, Sighet, Silistra, Storojinet, Soroca, Sf. Gheorghe, Tg. Mures, Tighina, Zalau. Mii de oameni s-au refugiat in vechiul Regat, iar Crucea Rosie Romana, aflata sub inaltul patronaj al Reginei Elena, a raspuns prompt rugamintii Guvernului de a dispune deschiderea de cantine in garile si pe drumurile de acces ale convoaielor de refugiati. Filialele si subfilialele de la Botosani la Galati, de

la Vaslui la Braila, au actionat imediat in sprijinul refugiatilor din Basarabia si Bucovina, organizand cantine si puncte sanitare. Au fost cumparate 30 de ambulante sanitare si 51 de remorci pentru transportul ranitilor. Au fost create 6 spitale de campanie, 16 spitale de zona interioara, 55 de cantine de gara si 40 de infirmerii de gara. S-au creat formatiuni speciale de transport auto ale Crucii Rosii. Automobilistele voluntare au fost celebre in epoca. Prin Conventia de la Geneva din 1929, care reglementa situatia aviatiei sanitare aflata sub emblema Crucii Rosii pe timp de conflict armat, a fost posibila aparitia Escadrilei Albe a Crucii Rosii Romane. Marina Stirbei, membra a Comitetului Central al CRR, a avut initiativa de a infiinta o escadrila sanitara, alcatuita din femei pilot. La data de 25 iunie 1940, initiativa doamnei Stirbei a prins contur Subsecretariatul de Stat al Aerului din Romania a aprobat infiintarea primei escadrile sanitare pilotate de femei. Membrele acestor formatiuni au fost mereu alaturi de armata romana, salvand de la moarte mii de raniti. Maria Dragescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Ioana Gradinescu, Virginia Dutescu sunt doar cateva nume ale femeilor pilot care au participat la sute de misiuni de salvare. Alaturi de ele s-au aflat surorile voluntare de Cruce Rosie, care au muncit cu devotament si spirit de sacrificiu pentru de a salva viata soldatilor raniti pe front. La 10 noiembrie 1940, Romania a fost lovita de un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter. Numarul victimelor, in majoritate din Moldova, a fost estimat la 1000 de morti si 4000 de ranitii. Voluntarii de Cruce Rosie au fost prezenti la datorie in locurile afectate de dezastru, au scos ranitii de sub daramaturi, i-au ingrijit si i-au incurajat. Automobilistele voluntare ale organizatiei au avut un rol deosebit in Bucuresti, transportand ranitii. Localitatile Ploiesti, Buzau, Focsani, Panciu au fost deservite de ambulantele Crucii Rosii, fiecare avand un echipaj format din medic si infirmiere voluntare. Au fost expediate medicamente, instrumente chirurgicale si alte tipuri de materiale. Societati Nationale din Iugoslavia, Italia, Japonia, Chile si SUA au venit in sprijinul Crucii Rosii Romane cu ajutoare in bani si bunuri, care au fost distribuite de voluntari populatiei aflate in nevoie. Dupa intrarea Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Crucea Rosie Romana si-a mobilizat toate resursele materiale si umane pentru a acorda sprijin neintrerupt ranitilor, bolnavilor, prizonierilor si refugiatilor, actionand astfel in conditii de razboi total. 2 754 de surori voluntare de Cruce Rosie si 2 430 de auxiliare sanitare ale Crucii Rosii au muncit pe front si in spitale. Numerosi oameni de cultura romani s-au alaturat efortului Crucii Rosii de a sprijini populatia. George Enescu, Grigoras Dinicu, Cella Delavrancea sunt doar cateva personalitati care, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au dat concerte in beneficiul Crucii Rosii, au cantat in spitale, la capataiul ranitilor, pentru a le aduce un strop de mangaiere. Prin intermediul Crucii Rosii, au fost expediate zeci de mii de scrisori si colete prizonierilor de razboi de diverse nationalitati, aflati in Germania. Delegati ai Crucii Rosii Romane au vizitat lagarele de prizonieri, au acordat ajutoare si au militat pentru aplicarea unui tratament umanitar, in concordanta cu normele internationale. Crucea Rosie a contribuit la salvarea de mii de vieti si prin colaborarea permanenta cu Centrul de sange conservat al armatei la care a adus numerosi donatori. De asemenea, a asigurat transporturile de sange si plasma. In 1945, Crucea Rosie a infiintat, printr-o hotarare a Comitetului, un laborator de preparare a insulinei, initiativa care a acoperit necesarul acestui medicament in tara. Intre anii 1944 1945, au fost spitalizati in asezamintele Crucii Rosii un numar de peste 60000 de raniti si bolnavi, rata mortalitatii fiind de doar 1.6 %. Cantinele din gari au hranit si au adapostit un numar de 4402745 persoane. Pana la 14 septembrie 1944, cand militarii sovietici au rechizitionat cea

mai mare parte din masinile Crucii Rosii Romane, camioanele si autoturismele organizatiei transportau pana la 2500 de raniti lunar. Odata cu venirea la putere a guvernului revolutionar , la 6 martie 1945, a inceput si pentru Crucea Rosie Romana, ca pentru intreaga tara, o perioada tulbure care s-a sfarsit abia in 1989. Conducerea SNCRR, aleasa in mod democratic, a fost inlaturata. O Comisie interimara pentru reorganizarea activitatii de Cruce Rosie a fost infiintata, presedinte fiind numitit generalul P. Parvulescu.

1946 1989 TIMPURI DE RASCRUCE

Ca urmare a preluarii conducerii de stat de catre Partidul Comunist, din 1947 Crucea Rosie Romana si-a pierdut autonomia. Pentru o foarte lunga perioada de timp, avea sa functioneze ca o anexa a noilor autoritati, in special a celor medicale. La inceput, au avut loc transformari brutale si nedemocratice la nivelul forurilor de conducere ale organizatiei, apoi, importante obiective din patrimoniul Crucii Rosii Romane, cladite de-a lungul timpului cu sprijinul generosilor sai sustinatori si al populatiei, au fost preluate de statul comunist, unele nefiind recuperate nici pana in prezent. Totusi, in ciuda conditiilor deosebite si a putinelor mijloace ramase la dispozitie, Crucea Rosie Romana a continuat sa-si indeplineasca misiunea, a raspuns necesitatilor persoanelor vulnerabile si a contribuit la alinarea suferintelor acestora. Incepand cu 1948, una din misiunile Crucii Rosii Romane a fost aceea de a acorda asistenta umanitara refugiatilor greci - 12 000 de emigranti, in mare parte copii, veniti in Romania ca urmare a izbucnirii razboiului civil. Au fost create colonii, prima si cea mai importanta fiind cea de la Calimanesti Valcea. In vara anului 1949, a avut loc Congresul Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania. La acest congres, Partidul Comunist Roman a trasat liniile directoare care au ghidat Crucea Rosie pana la momentul 1989. Printre altele, a fost impusa imbunatatirea compozitiei de clasa a cadrelor de conducere ale Crucii Rosii si, de asemenea, colectarea obligatorie de cotizatii de la cetateni. In 1965, in activitatea Crucii Rosii s-au produs modificari majore. Atributii traditionale ale societatii, cum ar fi educatia sanitara, organizarea si pregatirea grupelor sanitare, a posturilor de prim ajutor, pregatirea populatiei in probleme de igiena si prim ajutor, au fost transferate Ministerului Sanatatii. Practic, Crucea Rosie a ramas fara o identitate in domeniul sanatatii si, de asemenea, fara o noua parte a patrimoniului sau. Sediul Central al Societatii, construit intre 1926 1927 din banii donati de populatie, a fost invadat de o serie de organisme care nu aveau nimic in comun cu Crucea Rosie. Cu toate acestea, Crucea Rosie si-a continuat activitatea. Pe plan international, si-a facut simtita prezenta in diferite ocazii. Una dintre cele mai notabile contributii a constituit-o trimiterea, in perioada 1951-1957, a sapte echipe sanitare, formate din 220 medici specialisti si surori voluntare de Cruce Rosie, pentru a asista ranitii din conflictul armat ce a avut loc in peninsula Coreeana. In anii 1970, Crucea Rosie a avut o misiune deosebita, aceea de a identifica mormintele militarilor germani decedati si inhumati pe teritoriul Romaniei in perioada celor doua razboaie mondiale. De o mare amploare, actiunea a cuprins 2100 de localitati din tara. Rezultatele acestui demers au evidentiat ca, in Romania, au decedat si au fost inhumati 91181 de militari germani, 53750 in Primul Razboi Mondial, 38106 in al doilea. Totodata, Crucea Rosie a desfasurat activitati pentru identificarea mormintelor cetatenilor romani decedati si inhumati in strainatate. De-a lungul istoriei sale, Crucea Rosie si-a dezvoltat activitatea de pregatire si inerventie in caz de dezastre. Pe masura ce Romania se confrunta periodic cu diferite tipuri de dezastre, cutremurul din 1940, inundatiile din anii 1970-1975 si seismul din 4 martie 1977, Crucea Rosie si-a diversificat

operatiunile de ajutorare a oamenilor. La numai sapte luni de la producerea cutremurului din 1977, in Bucuresti a avut loc a XXIII-a Conferinta Internationala a Crucii Rosii. Au venit la Bucuresti peste 1000 de delegati, reprezentand Societati Nationale de Crucea Rosie si Semiluna Rosie din toata lumea. Aceasta conferinta are o importanta deosebita in istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, pentru ca, in cadrul ei, a fost definita Misiunea organizatiei: "Misiunea fundamentala a Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie este de a preveni si alina suferinta umana in orice imprejurare; de a proteja viata si sanatatea; de a asigura respectul fata de demnitatea umana, fara a face nici o discriminare legata de nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta militara, sociala sau politica, atat in caz de conflict armat, cat si in caz de dezastru .

1989 PREZENT POVESTEA CRUCII ROSII ROMANE CONTINUA

Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Rosie Romana inceputul revenirii la misiunea organizatiei. A inceput o perioada de democratizare si de aliniere la standardele internationale ale Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. In timpul cel mai scurt, personalul Crucii Rosii Romane si toti voluntarii care i s-au alaturat au incercat sa se conecteze realitatilor zilei, incercand sa contribuie cu mijloacele specifice la rezolvarea noilor probleme. Sediul central al Crucii Rosii din Bucuresti a devenit un imens dispecerat de receptie si de distributie a ajutoarelor umanitare trimise in Romania de organizatii nationale si internationale ale Crucii Rosii/Semilunii Rosii. Pana in iulie 1990, in Romania au ajuns ajutoare umanitare in valoare de peste 26 milioane de franci elvetieni. Peste 30 de Societati Nationale, de pe aproape toate continentele lumii, s-au alaturat, in 1990, eforturilor de asistare a celor mai vulnerabile categorii. Preluarea si distribuirea bunurilor s-a facut, in principal, de catre voluntarii si personalul Crucii Rosii Romane. Societati Nationale de Cruce Rosie/Semiluna Rosie, in special din Europa, dar si Comitetul International de Cruce Rosie si Federatia Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie s-au angajat sa sprijine CRR in eforturile sale de transformare. Pentru prima oara de la declararea celor sapte Principii Fundamentale in 1965 in statutul CRR, societatea nationala se angajeaza sa adere la ele si sa le respecte. Astfel, in urmatorii patru ani de dupa 1990, Crucea Rosie Romana a inceput un proces de reorganizare a activitatii pe baza celor 7 Principii Fundamentale ale Miscarii Internationale: Umanitate, Impartialitate, Neutralitate, Independenta, Voluntariat, Unitate, Universalitate. Din 1990 pana in prezent, mobilizandu-si resursele, dezvoltandu-si sfera de preocupari, beneficiind de sprijin international si intern, din partea populatiei si a sectorului privat, Crucea Rosie Romana a desfasurat in Romania numeroase actiuni de asistare a victimelor dezastrelor naturale si a categoriilor sociale vulnerabile. A continuat, totodata, traditia promovarii educatiei pentru sanatate si acordarea primului ajutor. In 1992, Crucea Rosie Romana a asemnat Acordul-cadru privind dezvoltarea colaborarii dintre Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie si Crucea Rosie Romana . La izbucnirea conflictelor in Republica Moldova, 600 de copii refugiati din zonele de conflict au fost preluati de Crucea Rosie. Filiale precum Bacau, Buzau, Braila, Botosani si Suceava le-au oferit acestor copii gazduire, hrana, imbracaminte si cel mai important, mangaiere si caldura sufleteasca. Timp de 6 luni, Crucea Rosie Romana, la solicitarea Federatiei si impreuna cu delegatii acesteia, a incercat sa

contribuie la dezvoltarea Crucii Rosii din Republica Molodova, furnizand o serie de materiale si manuale in limba romana. O alta misiune deosebita a Crucii Rosii Romane in anii 1990 a fost interventia umanitara, singura la acea vreme, in sprijinul populatiei civile refugiate din fosta Iugoslavie. La inceput, s-a actionat pe teritoriul tarii vecine. Cu aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, au fost trimise ajutoare alimentare, imbracaminte si incaltaminte, in conditiile in care embargoul era in vigoare. Apoi, Crucea Rosie Romana a oferit asistenta umanitara refugiatilor iugoslavi in Romania. In 1995, a fost adoptata si promulgata Legea Societatii Nationale a Crucii Rosii Romane cu nr. 139, privind activitatea specifica a societatii, ca auxiliara a autoritatii publice. Legea recunoaste organizatia ca fiind persoana juridica de drept public, autonoma, neguvernamentala, apolitica, fara scop patrimonial, bazata pe ajutor voluntar. Aceeasi lege confirma ca SNCRR functioneaza pe baza principiului teritorial, atat pe timp de pace, cat si in timp de razboi, pe baza legii, a propriului statut, pe baza Conventiilor de la Geneva din august 1949 si a Protocoalelor Aditionale la care Romania este parte. Anul 2003 a marcat un nou reper in evolutia si repozitionarea Crucii Rosii Romane in societatea romaneasca. Prin adoptarea unui nou Statut prin care s-a reusit separarea legislativului de deliberativ si prin derularea unui program de dezvoltare organizationala cu sprijinul Federatiei Internationale si al Comitetului International al Crucii Rosii, s-a mai facut un pas in directia alinierii la standardele internationale actuale. Strategia Crucii Rosii Romane vizeaza, in prezent, intarirea capacitatii sale operationale. Cu sprijinul financiar si moral al Federatiei Internationale a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, Crucea Rosie Romana a inceput un program de dezvoltare organizationala pentru a raspunde tot mai prompt si corespunzator situatiilor de urgenta. Acest program este axat pe cresterea si imbunatatirea capacitatii de adaptare a politicilor si a prioritatilor la conditiile si la necesitatile socio-economice ale societatii romanesti. Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie Prima pagina Despre noi Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc. Batalia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele Frantei si Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore. In urma confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a fost de 40 000 . Batalia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm: cadavrele erau asezate unele peste altele, iar ranitii zaceau neingrijiti. Numarul chirurgilor era insuficient. Desi existau patru veterinari pentru a ingriji o mie de cai, era doar un doctor pentru acelasi numar de oameni si nici un doctor pentru fortele de artilerie. Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie. Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a impresionat profund pe tanarul genovez. El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii. Vorbele sale Siamo tutti fratelli (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor, care au ingrijit deopotriva inamici si compatrioti. Henry Dunant s-a intors in Elvetia, unde a continuat sa fie tulburat de cosmarul caruia ii fusese martor la Solferino. Poate si pentru a-si scoate imaginile din minte, a scris o carte si a publicat-o pe cheltuiala sa, in noiembrie 1862. Aceasta se numea O amintire de la Solferino . Principalul scop a lui

Dunant era de a aduce in atentia lumii cruda realitate a razboiului, de aceea a trimis cartea sa familiilor domnitoare din Europa, dar si liderilor militari, politici, celor implicati in actiuni filantropice si prietenilor. Cartea a cunoscut un succes imediat si neasteptat, Dunant primind numeroase invitatii si devenind obiectul unui val de admiratie. Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala: infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din voluntari; promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru. O amintire de la Solferino a avut o influenta foarte importanta. In mai putin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o organizatie mondiala. Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului. In acea perioada, la Geneva, exista Societatea pentru Bunastare Publica, al carei presedinte era avocatul Gustave Moynier. Acesta a fost adanc impresionat de O amintire de la Solferino . L-a invitat pe Dunant sa vina si sa vorbeasca despre cartea sa cu ceilalti membri ai societatii. Intalnirea a avut ca rezultat infiintarea unei comisii compusa din cinci membri. Alaturi de Dunant si Moynier, din comisie mai faceau parte generalul Guillaume Henri Dufour, dr.Louis Appia si dr.Theodore Maunoir. Comisia s-a intrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 si s-a auto-intitulat Comitetul International pentru Ajutorarea Ranitilor, care, in 1876, urma sa devina Comitetul International al Crucii Rosii. In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la Geneva de fapt, o intrunire a expertilor din 16 tari. In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema distinctiva o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) cu scopul de a identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti. Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.

La sfarsitul Conferintei Internationale din 1863, prima idee a lui Dunant de a infiinta o societate de voluntari in fiecare tara a devenit realitate prin infiintarea primelor Societati Nationale. Astfel de societati au fost infiintate, cateva luni dupa Conferinta Internationala, in Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si Prusia. Apoi au luat fiinta societatile din Danemarca, Franta, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania, Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se numeau comitete nationale

sau societati de ajutorare , dar, mai tarziu, au inceput sa fie cunoscute sub denumirea de Societati Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. La sfarsitul primului razboi mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos: economia fusese distrusa, populatia era decimata de epidemii, un numar mare de refugiati si apatrizi isi cautau un loc pe continent. Razboiul a demonstrat clar nevoia de stransa cooperare intre Societatile de Cruce Rosie care, prin intermediul activitatilor desfasurate pe timpul razboiului in favoarea prizonierilor de razboi si a combatantilor, atrasesera milioane de voluntari si construisera un mare organism de experti. Henry P. Davidson, presedintele Comitetului pentru Razboi al Crucii Rosii Americane, a propus, la o conferinta internationala medicala (aprilie 1919, Cannes, Franta), federalizarea Societatilor de Cruce Rosie din diferite tari, intr-o organizatie comparabila cu Liga Natiunilor, in scopul unei permanente cruciade medicale pentru imbunatatirea sanatatii, prevenirea bolilor si alinarea suferintei . Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la Paris, de catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Statele Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor din tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor patru ani de razboi. De asemenea, era destinata sa consolideze si sa uneasca pentru activitatile de sanatate, Societatile de Cruce Rosie existente si sa promoveze crearea de noi societati . O parte cruciala a activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele dezastrelor naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la Geneva. In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie in Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie . Emblema Crucii Rosii Romane Prima pagina Despre noi Emblema Crucii Rosii Romane Emblema unei cruci rosii pe fond alb a fost adoptata la Conferinta Internationala din 1863 ca semn distinctiv pentru societatile voluntare care asistau soldatii raniti. La randul sau, Conferinta Diplomatica din 1864 a adoptat acest simbol n prima Conventie de la Geneva, ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus la adoptarea emblemei de cruce rosie a fost aceea de a conferi statut neutru celor care asistau ranitii si, astfel, de a asigura protectia acestora pe campul de lupta. Semiluna Rosie a fost adoptata in Conventia din 1929, impreuna cu leul si soarele rosii pe fond alb, semn cerut de Persia, dar in 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis sa renunte la aceasta emblema si sa foloseasca, in schimbul ei, semiluna rosie. Avand in vedere ca exista tari in care nici crucea rosie nici semiluna rosie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populatia locala, in anul 2005, statele au adoptat un nou simbol de protectie Cristalul (rombul) Rosu. In prezent, folosirea emblemei de c tre Societatile Nationale este guvernata de Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce rosie si semiluna rosie de catre Societatile Nationale . Acest regulament, adoptat la Budapesta, in noiembrie 1991, a intrat in vigoare in anul 1992.

Emblema este un simbol care fie confera protectie, fie indica apartenenta la Miscare. Fiecare stat parte la Conven iile de la Geneva are obligatia de a adopta masuri care s previna si sa pedepseasca,

in permanen a, orice folosire abuziva a emblemei. De aceea, statele trebuie s adopte masuri legislative pentru protejarea emblemei de Cruce Rosie.

Cine are dreptul sa foloseasca emblema

1. Folosire protectoare pe timp de conflict (la dimensiuni mari) semnaleaza combatantilor ca personalul medical al for elor armate, voluntarii Societatilor Nationale, unitatile sanitare, mijloacele de transport sunt protejate de Conventiile de la Geneva si protocoalele lor adi ionale. In acest caz, au voie s foloseasca emblema: personalul medical si religios al fortelor armate; unitatile medicale ale for elor armate si mijloacele lor de transport; unitatile medicale si mijloacele de transport ale Societatilor Nationale de Cruce Rosie/Semiluna Rosie auxiliare unitatilor medicale ale fortelor armate. 2. Folosirea indicatoare pe timp de pace (la dimensiuni mici) semnifica faptul a o persoan sau un obiect are legatura cu Miscarea Internationala de Cruce Rosie/Semiluna Rosie (o Societate Nationala, Comitetul International al Cruci Rosii, Federatia Internationala a Societat ilor Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie). In acest caz, au voie s foloseasca emblema: Societatile Nationale, CICR, Federatia.

Folosirea abuziva a emblemei

IMITATIA = folosirea unui semn care prin forma si / sau culoare poate crea confuzie cu emblema de cruce rosie / semiluna rosie. UZURPAREA 1. folosirea de catre grupuri de persoane neautorizate (farmacii, medici, ONG-uri, societati comerciale etc.) 2. folosirea de catre persoane autorizate, dar care o folosesc in interes propriu si nu in interes de serviciu. PERFIDIA = folosirea in timp de razboi pentru a ascunde combatanti sau echipament militar - CRIMA DE R ZBOI Fiecare om poate ocroti emblema si intari valoarea ei protectoare. Contribuiti la protejarea emblemei, pentru ca intr-o zi v-ar putea salva viata!

Protectia emblemei in Romania Legea nr. 139/1995 a Societat ii Nationale de Cruce Rosie din Romania, modificata prin Legea 524/2004, prevede in art. 5 c , in timp de pace, emblema Crucii Rosii poate fi folosita doar de Crucea
Rosie Romana, sau, cu acordul acesteia si in cazuri restrictiv prevazute, de terti. Codul Penal al Romaniei sanctioneaza, in art. 294, folosirea emblemei sau a denumirii de Crucea Rosie sau a unei imitatii a acestei embleme ori denumiri. Ce este un membru de Cruce Rosie Membrii Crucii Rosii trebuie sa faca parte din una din structurile SNCRR, sa participe la activitatile acesteia, sa contribuie la dezvoltarea, sub toate aspectele, a SNCRR si sa-si plateasca cotizatia (10 lei /an), sa respecte si sa promoveze in activitatea lor Statutul si Principiile Fundamentale si sa duca la indeplinire deciziile organelor de conducere, de asemenea sa nu permita si sa nu se implice in acte care pot afecta integritatea si prestigiul SNCRR. Calitatea de angajat in orice structura functionala a SNCRR este incompatibila cu orice functie de reprezentare in cadrul structurilor SNCRR indiferent de nivel de organizare. Pe perioada exercitarii unei functii salariate la SNCRR se suspenda, de drept, functia de reprezentare in structurile de conducere ale SNCRR.

Voluntariat

Prima pagina Voluntariat Implica-te! Fii voluntar de Cruce Rosie!

Vrei sa faci ceva deosebit cu via a ta? Vrei sa faci ceva cu adevarat folositor lumii in care traiesti? Vrei sa oferi o clipa din timpul tau liber celor nefericiti?Daca raspunsul tau este da, da si DA, atunci trebuie sa te implici acum! Alatura-te unei familii de peste 10 000 de voluntari de Cruce Rosie din Romania. Ai oportunitatea acum sa faci ceva pentru tine si pentru cei de langa tine! Poti sa ajuti un batran sa zambeasca din nou, sa dai speranta unui copil prins in ghiarele saraciei, sa ajuti o familie de sinistra i sa-si refaca gospodaria, sa ajuti un bolnav sa-si recapete sanatatea. Fa si tu ceea ce noi facem de 132 de ani! Alatura-te visului comun al inaintasilor nostri. " Daca asteptam sa traim intr-o lume mai buna trebuie sa contribuim la crearea ei. Pentru a fi schimbarea pe care ne-o dorim in lume." (Mahatma Ghandi).

Definitie
Conform legii romne Voluntariatul este activitatea de interes public desfasurata din proprie ini iativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contrapresta ie materiala. Activitatea de voluntariat este reglementata in Romnia prin Legea 195/2001. Voluntariatul in cadrul Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie este o activitate: - motivata de consim amntul liber al persoanei care voluntariaza si nu de dorin a unui cstig financiar sau material sau de presiuni externe de natura sociala, economica sau politica; - desfasurata in beneficiul categoriilor si comunita ilor vulnerabile si in concordan a cu Principiile Fundamentale ale Miscarii Interna ionale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie; - organizata de reprezentan i recunoscu i ai Societa ii Na ionale de Cruce Rosie

Sufletul si viitorul nostru

Voluntariatul a reprezentat sufletul Miscarii Internationale de Cruce Rosie inca de la infiintarea acesteia in 1863. Voluntarii sunt in prezent, asa cum au fost intotdeauna, coloana vertebrala a tuturor activitatilor de Cruce Rosie, ajutand Societatea Nationala sa deruleze programe de succes si asistand zeci de mii de persoane vulnerabile aflate in dificultate. Crucea Rosie Romana beneficiaza de aportul a peste 10000 de voluntari, din care 40% sunt tineri. Devotamentul voluntarilor nu reduce numai costul activitatilor, ci permite Societatii Nationale si filialelor sa ajute mult mai multe persoane cu fondurile disponibile, voluntariatul reprezintand sufletul actiunii noastre umanitare. Voluntarii au un rol cheie si in conducerea organizatiei, presedintele Societatii Nationale fiind de asemenea voluntar. Toate organizatiile de conducere centrale si locale sunt formate din voluntari. Toate deciziile ce ghideaza activitatea SNCRR sunt luate de voluntari.