Educaţia trebuie să fie un drept fundamental la care să aibă acces toți indivizii,

indiferent de categoria sau mediul din care provin. Astfel, în contextul în care aceștia
provin din medii socio-economice diferite, pentru ca toţi să aibă posibilitatea reală de a
parcurge un ciclu de studii universitare, este nevoie ca toate barierele de acces să fie
înlăturate.
În anul 2014, rata abandonului universitar în România era în medie de 40%,
conform datelor primite de ANOSR de la universități. Unul din principalele motive este
reprezentat de lipsa resurselor financiare necesare pentru a acoperi costurile educației,
situație cu care se confruntă studenții și familiile acestora. Bursele sociale ar trebui să
aibă scopul de a sprijini studenții cu dificultăți pecuniare să parcurgă o formă de
învățământ superior, asigurându-le cel puțin cheltuielile de cazare și masă lunare.
Din păcate, în prezent în universitățile din România bursele sociale au o valoare medie
sub 220 lei pe lună, deși cuantumul minim estimat de Consiliul Național al Finanțării din
Învățământul Superior (CNFIS) care ar putea acoperi aceste cheltuieli este de aproape
trei ori mai mare decât această sumă.
Mai mult decât atât, dacă analizăm taxele de școlarizare din ultimii trei ani,
observăm că în 81% dintre universități au existat creșteri ale acestora. Altfel spus,
aproape toți studenții la „taxă” din România au simțit în buzunarul propriu efectele
subfinanțării educației. Majoritatea studenților au plătit mai mult cu 100 lei până la 500
lei pentru urmarea studiilor superioare, această creștere afectând în primul rând tinerii
crescuți într-un mediu dezavantajat și cu o situație financiară instabilă. Taxele de
școlarizare pentru același program de studiu diferă foarte mult de la o universitate la
altă și nu sunt justificate de costurile pe care le presupune organizarea și desfășurarea
activităților specializării respective, fiind mai degrabă influențate de prestigiul și
imaginea pe care o are universitatea și cererea care există pentru programul respectiv.
Nici taxele de cazare nu au dat înapoi, dimpotrivă, crescând constant, deși subvenția
pentru cămine a fost mai mare în ultimii ani. În plus, universitățile din România percep
și multe alte taxe nejustificate, care îngreunează parcursul academic al studenților,
precum taxele pentru înscriere, confirmare, eliberare adeverințe sau acces la bibliotecă.
O altă problemă majoră cu care se confruntă sistemul de învățământ superior
românesc este lipsa politicilor universităților de a facilita accesul persoanelor cu
dizabilități la educație, atât în ceea ce privește adaptarea suportului de curs și a
metodelor de predare, cât și în ceea ce privește accesul în spațiile de studiu și de cazare,
deși conform legislației naționale aceste drepturi ar trebui să fie garantate pentru fiecare
astfel de student.
„Din păcate suntem nevoiți să sesizăm iar și iar aceleași probleme cu care se
confruntă studenții proveniți din medii dezavantajate și să constatăm că de la un an la
altul nu se schimbă nimic în ceea ce privește politicile concrete de echitate și acces din
sistemul de învățământ. Ministerul Educației ar trebui să se preocupe mult mai mult de
situația acestor studenți. Chiar i-aș invita pe reprezentanții guvernului să se întâlnească
cu un grup de studenți pentru care bursa socială este o condiție sine qua non pentru a-și
continua studiile, pentru a înțelege mai clar problemele și dificultățile cu care se
confruntă aceștia. De asemenea, ne dorim ca universitățile să nu mai trateze studenții ca
pe niște clienți ai sistemului educațional, care trebuie să plătească pentru orice serviciu,
ci, așa cum este normal, ca pe beneficiarii principali ai educației.

Subfinanțarea învățământului superior rămâne probabil cea mai mare problemă

a sistemului din educație, alocarea procentului de 6% din Produsul Intern Brut
(PIB) pentru Educație fiind în continuare o fata morgana.

Abandonului universitar face în continuare ravagii în rândul studenților. Cele mai

recente date ne arată faptul mai mult de un sfert dintre studenții admiși la
programele de studiu de licență și de master nu își finalizează studiile. Enorm, în
contextul în care România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană prin prisma
procentului de absolvenți de învățământ superior în rândul populației.
Centrele de consiliere și orientare în carieră, cele care ar putea contribui decisiv la
această problemă sunt subfinanțate și au un deficit de personal. În medie, un consilier
asigură astfel de programe pentru 3448,88 studenți. La toate acestea, se alătură și
implicarea studenților în procesul de asigurare și evaluare a calității în învățământul
superior este, care este în continuare deficitară, opinia acestora fiind marginală în
procesul de actualizare a planurilor de învățământ, respectiv în cel de evaluare a
prestației cadrelor didactice, proces ce rămâne eminamente netransparent.
Totuși, unul dintre cele mai apăsătoare aspecte negative este dat de problema calității
scăzute a majoritatea unităților de cazare și, implicit, numărul de cereri acceptate foarte
scăzut, posibilitatea de acoperire a cererilor fiind doar pentru 23,19% (107.682
locuri) din cei 464.149 studenți.

SOLUTII:
Una dintre acestea este obținerea gratuității la transportul feroviar intern, cu
posibilitatea însă ca studenții de peste 26 de ani să nu beneficieze de acest drept din
cauza unor interpretări eronate și rău voitoare ale unor direcții din cadrul
Ministerului Educației Naționale. Pentru aceștia însă vom iniția noi demersuri și
nădăjduim că vom avea și în acest caz parte de un final favorabil.
O altă facilitate obținută pentru studenți este legată de burse, fondul crescând cu
peste 200%, iar acestea se acordă pe tot parcursul anului universitar, a cărui durată
coincide cu cea a anului calendaristic.

„Aproape o jumătate de milion de studenți au început anul universitar 2018/2019.

Sistemul universitar este însă departe de satisface cerințele acestora. În continuare,
acesta nu este unul accesibil tuturor categoriilor sociale, în special celor dezavantajate,
calitatea actului educațional fiind una, nu de puține ori, precară. Infrastructura
academică este învechită, serviciile studențești sunt demodate, iar, nu în ultimul rând,
resursele educaționale, în special în biblioteci, sunt insuficiente.
CAUZE:
Unul din 3 studenţi renunţă la facultate. Principala cauză este alegerea greşită a
domeniului în care tinerii decid să studieze.

Problema apare din liceu, unde adolescenţii nu au, de cele mai multe ori, acces la
consiliere de specialitate pentru a descoperi la ce sunt buni, ce le-ar plăcea să facă în
viitor.

Deși trăim cu impresia că numai cine nu vrea, nu urmează cursurile unei facultăți din
România, iată că statisticile arată că nu excelăm nici la acest capitol. Conform datelor
colectate de Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE), România ocupă locul 3
în Uniunea Europenă la capitolul abandon universitar, la tinerii cu vârste între 18 și 24
de ani care au abandonat sau nu urmează cursurile unei facultăți, școli profesionale sau
postliceale.

Media UE la acest capitol este de 11%, ținta pentru anul 2020 fiind o reducere la 10%.
Țările membre și-au fixat însă propriile ținte. Abandonul universitar este 18% în
România, statul propunându-și să îl reducă la 12% până în 2020. Țara noastră este
devansată de Spania 18,5% și Malta 19%. La polul opus sunt Croația, Lituania și
Slovenia.

Diploma universitară, un avantaj

Tot mai multe rapoarte arată că obținerea unei diplome universitare reprezintă un
avantaj aproape decisiv. Rata de angajare a persoanelor fără studii superioare este cu
25% mai mică decât în cazul celor care dețin o diplomă. Numărul locurilor de muncă
pentru persoanele fără studii superioare este în continuă scădere.

Previziuni
48% dintre cei cu studii universitare aflați într-un job precar au ales să urmeze
trainingurile de specializare, iar 64,5% dintre cei cu studii universitare, aflați într-un job
bun au optat și pentru un curs de specializare în ultimele 12 luni.

“Previziunile privind piața muncii din Europa arată că în viitor va exista cerere mare
pentru locurile de muncă cu calificare înaltă, în special în sectoarele dominate de
bărbați: tehnologie, știință, inginerie și matematică.
Aceste oportunități nu vor fi disponibile pentru persoanele fără studii superioare, în
special dacă sunt femei.
De aceea este nevoie de acces egal și nemijlocit la o pregătire de calitate care să
înlesnească dobândirea calităților necesare pentru ocuparea locurilor de muncă din
viitor. O calificare precară sporeste riscul pentru un loc de muncă precar, cu salariu mic,
ore de lucru puține și o securitate insuficientă. 45% dintre femeile cu studii precare
ajung în joburi precare”, a avertizat directoarea EIGE, Virginija Langbakk.
 Unu din trei studenţi români nu ajunge să termine facultatea, iar asta din cauză că
tinerilor li se par inutile studiile superioare în vederea obţinerii unui job, dar şi pentru
că nu fac faţă cheltuielilor.

La nivelul Uniunii Europene, peste 3 milioane de tineri şi-au abandonat studiile

universitare, potrivit studiului publicat de Eurostat în această lună. Motivele pentru
care studenţii nu au continuat şcoala sunt numeroase. Printre cele mai importante se
află dorinţa de a lucra în loc de a studia (aproximativ 25%), iar unii dintre tineri
consideră studiile ca fiind neinteresante sau că nu îndeplinesc nevoile lor (22%). De
asemenea, aproape 18% au menţionat gradul de dificultate al studiilor, în timp ce
aproximativ 10% au raportat că au renunţat din motive familiale. Aproximativ 7% s-au
confruntat cu probleme financiare şi 5% au raportat probleme de sănătate.

Dacă raportăm această problemă la situaţia din România, specialiştii spun că

factorii cauzali ai abandonului universitar în România sunt similari în raport cu cei din
statele membre UE, cu menţiunea că amploarea sărăciei în rândul tinerilor români este
mai mare în comparaţie cu restul ţărilor din regiune. „

Pentru studiile de licență cu o durată de patru ani, media abandonului a fost în

2015 de 38,81%, cu un punct procentual sub media națională din studiul realizat
anterior, pentru anul 2013.
Media abandonului în Universități :
 Sursa: ANOSR
Cea mai mică rată de abandon s-a înregistrat la programele de studii de licență cu o
durată de 5 ani:
 3 universități cu rate cuprinse între 1,83% și 9,70%
 2 cu rate între 11,25% și 12,38%
Mai puține abandonuri se consemnează și la programele cu durată de șase ani studii,
acestea fiind de obicei facultăți unde și concurența de la admitere este mai mare.

În cazul programelor de studii de master cu o durată de 1 an, 1 dintre cele 6

universități respondente declară un abandon universitar de sub 10%.

Aproximativ jumătate din abandonuri sunt determinate de problema

materială, de imposibilitatea unor studenți de a-și acoperi cheltuielile de cazare și
masă. În momentul de față, valoarea medie a bursei sociale este de 241 de lei, sumă ce
acoperă cazarea, nu și masa ori alte cheltuieli.