Tulburarea de personalitate BORDERLINE

Tulburarea de personalitate borderline (BPD), cunoscută și ca tulburarea de personalitate

instabilă emoțional (EUPD), este un tipar pe termen lung de comportament anormal caracterizat
prin relații instabile cu alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile. Adesea are loc un
comportament periculos și auto-vătămarea. Persoanele se pot de asemenea confrunta cu un
simțământ de gol sau frică de abandon. Simptomele pot fi scoase la iveală de evenimente aparent
normale. Comportamentul începe în mod tipic în maturitatea timpurie și are loc într-o varietate
de situații. Abuzul de substanțe, depresia și tulburările de alimentație sunt în mod obișnuit
asociate cu BPD. Până la 10% din persoanele afectate mor prin sinucidere.
Cauzele BPD nu sunt clare, dar par să implice factori genetici, neurologici, de mediu și
sociali. Are loc de cinci ori mai des la persoanele care au o rudă apropiată afectată. Evenimentele
nefavorabile din viață de asemenea par să joace un rol. Mecanismul care stă la bază pare să
implice rețeaua frontolimbică de neuroni. BPD este recunoscută de Manual de diagnostic și
statistică a tulburărilor mentale (DSM) ca tulburare de personalitate, alături de alte nouă astfel de
tulburări. Diagnosticul se bazează pe simptome, iar examinări medicale pot fi făcute pentru a se
exclude alte probleme. Condiția trebuie distinsă de problemele de identitate sau de abuzul de
substanțe, printre alte posibilități.
BPD este în mod tipic tratată cu terapie, cum este terapia cognitiv comportamentală
(TCC). Alt tip, terapia comportamentală dialectică (TCD), poate reduce riscul de sinucidere.
Terapia poate avea loc unu la unu sau în grup. Deși medicamentele nu vindecă BPD, pot fi
utilizate pe a ajuta la ameliorarea simptomelor asociate. Unele persoane necesită îngrijire în
spital.
Aproximativ 1.6% din oameni au BPD într-un an dat. Femeile sunt diagnosticate de trei
ori mai des decât bărbații. Pare să devină mai puțin obișnuită printre vârstnici. Până la jumătate
din persoane își ameliorează simptomele într-o perioadă de zece ani. Persoanele afectate
utilizează în mod tipic o cantitate mare de resurse de îngrijire a sănătății. Există o dezbatere în
desfășurare cu privire la denumirea tulburării, în special a potrivirii cuvântului borderline.
Tulburarea este adesea stigmatizată atât în media, cât și în domeniul psihiatric.

Semne și simptome
BPD se caracterizează prin următoarele semne și simptome:
 Simț al identității destul de tulburat
 Eforturi susținute de a evita abandonul real sau imaginar și reacții extreme
 Gândire în alb și negru
 Impulsivitate și comportamente impulsive sau periculoase (e.g., cheltuieli, sex, abuz de
substanțe, condus nesăbuit, exces pe mâncare)
 Reacții emoționale intense sau incontrolabile care adesea par disproporționale
evenimentului sau situației
 Relații interpersonale instabile și haotice
  Comportament auto-distructiv
 Imagine de sine distorsionată
 Disociere
 Acompaniată frecvent de depresie, anxietate, mânie, abuz de substanțe sau furie.
Cele mai remarcate simptome ale BPD sunt sensibilitatea pronunțată sau respingere sau
critică și frica intensă de un posibil abandon. În general, printre caracteristicile BPD este
sensibilitatea neobișnuit de intensă în relațiile cu alții, dificultăți în reglarea emoțiilor și
impulsivitatea. Alte simptome pot fi: a se simți nesigur cu privire la identitatea personală, morală
și valori; a avea gânduri paranoide în timpul stresului; depersonalizarea; și, în cazuri moderate și
severe, ruperi de realitate induse de stres sau episoade psihotice.
Psihoterapia este tratamentul principal pentru tulburarea de personalitate borderline.
Tratamentele trebuie să aibă la bază nevoile individului mai degrabă decât diagnosticul general
de BPD. Medicamentele trebuie să fie utile pentru tratarea tulburărilor comorbide, precum
depresia și anxietatea. Nu s-a constatat că spitalizarea pe termen scurt ar fi mai eficientă decât
grija comunității sau prevenirea pe termen lung a comportamentului suicidar la cei cu BPD.
Psihoterapia pe termen lung este în prezent tratament la alegere pentru BPD. Deși
psihoterapia, mai ales terapia comportamentală dialectică și abordările psihodinamice, este
eficientă, efectele sunt mici.
Tratamentele mai riguroase nu sunt substanțial mai bine decât cele mai puțin riguroase. Sunt
șase asemenea tratamente valabile: psihoterapia deconstructivă dinamică, tratamentul bazat pe
mentalizare (MBT), psihoterapia focalizată pe transfer, terapia dialectic-comportamentală
(DBT), managementul psihiatric general și schematerapia. Pe când DBT este terapia care a fost
studiată cel mai mult, toate aceste tratamente se arată a fi eficiente pentru tratarea BPD, cu
excepția schematerapiei. Tratamentul pe termen lung de orice tip, inclusiv schematerapia, este
mai bună decât nici un tratament, în special pentru reducerea impulsurilor de auto-vătămare.
Terapia focusată pe transfer urmărește desprinderea de gândirea categorică. Aici, îi face pe
oameni să-și exprime interpretările sociale și emoțiile pentru a-și muta viziunile în categorii mai
puțin rigide. Terapeutul exprimă simțăminte individului și se referă la situații, în mod real sau
realistic, care s-ar putea întâmpla și la modul în care trebuie abordate. Terapia dialectic-
comportamentală are componente similare TCC, adăugându-se practici precum medicația.
Acestea îl ajută pe individul cu BPD să obțină abilități de a controla simptomele. Astfel de
abilități sunt reglarea emoțională, atenția și capacitatea de a îndura stresul.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este de asemenea un tip de psihoterapie utilizat
pentru tratarea BPD. Acest tip de terapie se bazează pe schimbarea comportamentelor și
convingerilor oamenilor prin identificarea problemelor cauzate de tulburare. TCC este cunoscută
pentru reducerea anumitor simptome de anxietate și dispoziție precum și pentru reducerea
gândurilor suicidare și a comportamentelor auto-vătămătoare.
Tratamentul bazat pe mentalizare și psihoterapia focusată pe transfer au la bază principii
psihodinamice, iar terapia dialectic-comportamentală se bazează pe principii cognitiv-
comportamentale și mindfulness. Managementul psihiatric general combină principiile
principiale ale fiecărui din aceste tratamente și este considerat ușor de învățat și mai puțin intens.
Probe dirijate aleatorii au arătat că DBT și MBT pot fi cele mai eficiente, și cele două
împărtășesc multe asemănări. Cercetătorii sunt interesați în dezvoltarea unor versiuni mai scrute
ale acestor terapii pentru a spori accesibilitatea, a ușura povara financiară a pacienților și ușura
povara resurselor a furnizorilor de tratament.