Platforma de evaluare a dezvoltării 6/7-18 ani

Gestionarea eficientă a stărilor afective

şi a efortului depus

Învăţarea eficientă presupune capacitatea de a ţine sub control stările anxioase şi

de a gestiona stările afective şi a efortului depus.
Emoţiile pe care le trăim în timpul învăţării pot afecta sever motivaţia pentru
învăţare, stima de sine, capacitatea de a ne controla procesele de învăţare etc. (Pekrun,
Goetz, Titz și Perry, 2002).

Emoţiile pozitive:
- facilitează/potenţează capacitatea individului de a controla procesele de
învăţare;
- induc niveluri ridicate de succes academic.
Emoţiile negative:
- induc comportamente pasive;
- sunt asociate cu niveluri scăzute de performanţe şcolare.
Metodele cele mai eficiente de a gestiona echilibru corect de stări afective necesare
învăţării, sunt:

a. monitorizarea monologului intern – monologul pozitiv induce motivaţie, stare de

confort emoţional necesar menţinerii unor performanţe ridicate; monologul excesiv de
critic, negativ, scade performanţa în învăţare, ducând la rezultate negative;

b. realizarea faptului că emoţiile sunt cauzate de modul în care interpretăm

evenimentele cu care ne confruntăm – dacă interpretăm raţional evenimentele, emoţiile
pe care le vom trăi vor fi adaptative (ne vor ajuta să rezolvăm sarcinile pe care ni le-am
propus), însă, dacă interpretăm iraţional evenimentele (exagerăm situaţia – catastrofarea–,
vedem lucrurile ca fiind doar „bune” sau „rele” – în alb-negru – gândire polarizată;
suprageneralizare – un eşec înseamnă că vom avea mereu doar eşecuri; perfecţionism –
nevoia de a avea mereu performanţe maxime, tot ceea ce este chiar şi puţin „sub” perfect
nu are valoare; citirea gândurilor celorlalţi – presupunem, în mod eronat, că ştim exact ce
gândesc ceilalţi despre noi etc.) emoţiile pe care le vom resimţi vor fi dezadaptative.

Copyright © 2011 S.C. COGNITROM S.R. L.

 Platforma de evaluare a dezvoltării 6/7-18 ani

c. adoptarea unor modalităţi de relaxare fizică sau psihică – sport, tehnici de relaxare
etc.

Referinţe

Dembo, M. H. (2004). Motivation and learning strategies for college success. A self-
management approach (2nd edition). Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum
Publishers.
Pekrun, R., Goetz, T., & Titz, W., & Perry, R. P. (2002). Academic emotions in students’
self-regulated learning and achievement: A program of qualitative and
quantitative research. Educational Psychologist, 37, 91–105.

Copyright © 2011 S.C. COGNITROM S.R. L.

 Platforma de evaluare a dezvoltării 6/7-18 ani

Abilităţi metacognitive

Abilităţile metacognitive sunt cunoştinţele pe care le are individul despre propriile

procese cognitive şi procesele legate de acestea (Flavell, 1976).

De exemplu:

- identificarea caracteristicilor materiei care urmează să fie învăţată;

- observarea faptului că două tipuri diferite de materie pot fi învăţate mult mai
eficient prin metode diferite;

- capacitatea de a controla eficienţa procesului de învăţare etc.

Abilităţile metacognitive sunt grupate în trei categorii mari:

1. Cunoştinţe metacognitive, adică ceea ce ştie fiecare persoană despre modul în

care ea şi celelalte persoane procesează informaţia (de exemplu, cât de repede pot
învăța o poezie, cât timp pot să o rețin);
2. Reglarea metacognitivă: capacitatea de a gestiona eficient procesele cognitive şi
prin aplicarea unui set de strategii care permit controlul procesului de învăţare (de
exemplu, nu am înțeles ultimul paragraf din text, îl recitesc ca să văd despre ce
este vorba; urmează o parte dificilă de text, trebuie să mă concentrez mai bine);
3. Experienţe metacognitive: experienţele legate de toate aspectele referitoare la
învăţarea curentă (de exemplu, când sunt stresat/ă nu reușesc să învăț eficient,
deci ar fi bine să mă liniștesc înainte să mă apuc de lecții, ca să nu pierd vremea
degeaba).

Cunoştinţe şi strategii metacognitive:

a. identificarea cunoştinţelor şi a abilităţilor cognitive proprii necesare procesului de

învăţare;

Copyright © 2011 S.C. COGNITROM S.R. L.

 Platforma de evaluare a dezvoltării 6/7-18 ani

b. identificarea caracteristicilor materiei care urmează să fie învăţată şi alegerea

strategiilor potrivite pentru însuşirea şi reactualizarea eficientă a noilor cunoştinţe;
c. capacitatea de a determina limitele diverselor strategii de învăţare;
d. planificarea concretă a modului în care persoana va aborda procesul de învăţare;
e. monitorizarea nivelului actual de cunoştinţe pe care se poate clădi învăţarea
noului material.

Dezvoltarea metacogniţiilor

Una dintre metodele cele mai eficiente pentru dezvoltarea proceselor

metacognitive este învăţarea prin cooperare: în acest proces, elevii „devin pe rând un fel
de metacogniţie externă pentru celălalt membru al grupului, punând întrebări legate de
text, cerând clarificarea unor idei, sumarizarea sau predicţia asupra conţinutului care va
urma” (Lemeni, 2009, p. 156).

Referinţe

Flavell, J. H. (1976) Metacognitive aspects of problem solving. In L. B. Resnick (Ed.),

The nature of intelligence (pp. 231–236). Hillsdale, NJ: Erlbaum.
Lemeni, G. (2009). Strategii de învăţare. În A. Băban (Ed.). Consiliere educaţională.
Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere (pp. 165-184). Cluj-
Napoca: Editura ASCR.

Copyright © 2011 S.C. COGNITROM S.R. L.