Strategii de optimizare a motivației pentru învățarea

școlară
 
 
Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Marinela TĂNASE
 
 
 
Absolvent,
Cazan (Oiță) Marlene Silvia
 Motivaţia alegerii temei
 În contextul în care reușita școlară reprezintă o permanentă preocupare a psihopedagogiei,
școala este chemată să asigure realizarea școlară a elevului, să preîntâmpine și să combată
insuccesul școlar. Plecând de la aceast deziderat, în lucarea de față mi-am dorit să
demonstrez importanța utilizării motivației în procesul de predare – învățare de către cadrul
didactic pentru evoluția psihică și intelectuala a elevului, aplicând metode formative care să-
i stimuleze copilului interesul de a învața, plăcerea de a descoperii lucruri noi.

 Eșecul școlar poate fi prevenit prin implementarea unor metode pedagogice, cercetarea și
dezvoltarea unor procedee instructiv – educative care să corespundă personalității elevului
și disciplinei studiate, iar împreuna cu profesionalismul și personalitatea cadrului didactic,
reprezintă punctul de plecare în obținerea reușitei școlare.

 Utilizarea unei predări motivante, creative, inovatoare și înclinate spre stimularea

interesului și curiozității elevilor prin folosirea unor tehnici moderne activ-participative
precum învățarea prin descoperire și metoda lucrărilor practice, va conduce la motivarea
eficientă a elevilor pentru învățare. Voi evidenția cum stimularea pozitivă va crește
performanța școlară, prin dezvoltarea capacităților creatoare și a încrederii în forțele proprii
dar și a dorinței de a învăța din plăcere.
 Structura lucrării
 Partea teoretică

CAPITOLUL 1. MOTIVAȚIA FACTOR DE EVOLUȚIE

CAPITOLUL 2. ROLUL, IMPORTANȚA ȘI ETAPELE PROCESULUI MOTIVAȚIONAL
CAPITOLUL 3. STRATEGII DE OPTIMIZARE A MOTIVAȚIEI ÎN PROCESUL DE
ÎNVĂȚARE
CAPITOLUL 4. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ
CAPITOLUL 5. CONCLUZII

 Partea practică

Capitolul 4. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

 Bibliografie
 Anexe
 Capitolul 1
MOTIVAȚIA FACTOR DE EVOLUȚIE
 Definitii. Termenul de motivație provine din limba latina move sau movere - a mișca. De aici, putem
spune ca motivația este factorul care determina mișcarea organismului uman în desfașurarea unei
activități.
 Structuri motivaționale ale învățării Motivația învățării privește toți factorii care îl antrenează pe elev
să realizeze o activitate care să-i ofere elevului formarea unor deprinderi și asimilarea unor
cunoștințe, aceasta facilitând procesul de învățare: Trebuințele, Interesele, Convingerile, Idealul,
Concepția despre lume și viață, Scopul.
 Clasificari Deși s-a conturat o diversitate clasificări a motivelor și nici una dintre acestea nu reușește
epuizeze întru totul subiectul, observam, totuși că acestea pot fi sintetizate, în acest sens Doina
Vintilescu identifică urmatoarele criterii:
a) ”trebuințele cărora le corespund diferite motive;
b) conținutul psihologic al motivelor;
c) valoarea motivelor;
d) relația motiv, învățare, scop și
e) aspectul temporal al motivelor.”
 Funcțiile motivației Intrucât există diverse tipuri de motivații ca plurivalență, funcționalitate,
structură și menire (precum trebuințele, dorințele, interesele, idealurile etc.), și motivația va avea
diferite funcții:
- funcția de activare internă și de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic;
- funcția de mobil sau de factor declanșator al acțiunilor;
 - funcția de autoreglare a conduitei.
 Teoriile motivației. În literatura de specialitate au fost emise diverse teorii, unele
incompatibile iar altele în acord, completându-se reciproc. Totuși pentru o profundă
înțelegere a fenomenului, acestea trebuie studiate împreună, ca un tot.

 Teoria instinctului
 Teoria reducerii impulsului
 Teoria homeostazică
 Teoria lui Henry Murray
 Teoria nevoii de realizare
 Teoria lui Abraham Maslow
 Teoria comparării sociale
 Teoria echității
 Teoria expectanței
 Teoria proceselor oponente
 Teoria stimulării sau teoria nivelului optim de stimulare
 Teoria conștiinței eficienței proprii
 Teoria neajutorării dobândite
 Teoria atribuirii
 Teoria consolidării
 Teoria bifactorială
 Capitolul 2
ROLUL, IMPORTANȚA ȘI ETAPELE PROCESULUI MOTIVAȚIONAL
 Rolul motivației este de a semnala dezechilibrele printr-o reacție internă progresivă sub
forma unei alerte, urmată de agitație iar în final o stare de tensiune care determină o
acțiune pentru restabilirea echilibrului prin atingerea scopului. În procesul de învățare,
motivația are rolul de a dirija energia elevului pentru amplificarea efortului și concentrării
atenției acestuia în vederea atingerii scopului.
 Motivația prezintă o importanță deosebită în dezvoltarea personalității umane, aceasta
stând la baza oricărei acțiuni.
 Motivația intrinseca
- se realizează progresiv și este nevoie de un interval de timp mai lung pentru a se forma;
- se formează anevoios;
- pentru aceeași activitate, fiecare om este motivat de lucruri diferite, la fel cum pentru
aceeași activitate dar în perioade diferite, același individ poate avea motivații diferite.
- informațiile asimilate sunt solide și de lungă durată;
- derivă din interiorul elevului, fără constrângere externă;
- reclamă un efort de mobilizare relativ mic;
- este însoțită de sentimente de satisfacție, de plăcere, de realizare;
- îndrumarea elevilor de către cadrele didactice se va realiza mai facil;
- din dorința de a dobândi informații care îi interesează, elevii vor aprofunda studiul
pregătindu-se suplimentar.
 Motivația extrinseca:
- recompensele pot influența negativ capacitatea de concentrare;
- produce efecte doar pe termen scurt;
- nu antrenează sentimente de satisfacție, de plăcere;
- presupune un efort voluntar suplimentar;
- poate fi însoțită de emoții negative precum teama de a fi sancționat, teama de eșec;
- presupune un efort deosebit din partea profesorilor pentru a gasi cele mai bune forme
de recompensare a elevilor.
- rezultatele sunt imediate dar de scurtă durată;
- poate fi o formă eficientă de motivare pe termen scurt;
- poate fi însoțită de sentimente pozitive în asteptarea recompensei;
- în anumite împrejurări, se poate lua forma motivației intrinseci.
 Psihologii E.L. Deci, R.M. Ryan, R.J. Vallerand si L.G. Pelletier au așezat cele două
modalități ale motivației la poli opuși iar între cele două extreme au fost inserate
nivelurile de motivație pe care le poate avea elevul
- la nivelul inferior este reglarea externă – învățarea este reglată exclusiv din exterior prin
recompense și sancțiuni;
- al doilea nivel este cel al interiorizării – deși controlul extern al comportamentului este
încă prezent, progresiv sursa de control al comportamentului se interiorizează;
- al treilea nivel, al identificării – apare comportamentul autodeterminat, realizarea unor
activități este determinată de evaluarea elevului cu privire la efectele importante pe care
această activitate le poate avea pentru el;
- in fine, al patrulea nivel este cel al integrării – elevul se implică în activități de învățare
întrucât această activitate răspunde intereselor lui.
 Capitolul 3
STRATEGII DE OPTIMIZARE A MOTIVAȚIEI ÎN PROCESUL DE
ÎNVĂȚARE
 Stategiile aplicate în cadrul procesului educațional urmăresc să dezvolte motivația
elevului pentru învățare, atât în ceea ce privește stimularea capacității elevului de a fi
motivat cât și în ceea ce privește abilitățile acestuia de a se automotiva și diferă în funcție
de vârsta elevului, momentul lecției, personalitatea elevului, metoda de predare a
cadrului didactic.
 R. Iucu afirmă ca în activitatea sa, cadrul didactic trebuie să dețină următoarele
competențe:
1. Competențe știintifice
2. Competențe psihosociale,
3. Competențe manageriale,
4. Competențe psihopedagogice care reprezintă elemente pentru formarea personalității
elevului.
 În scopul desfășurării unui proces educațional eficient, G. Cristea considera că principiile
pedagogice pot fi reprezentate sub forma unui triunghi al eficienței potrivit regulii celor
trei ”c”:
1. Principiul cunoașterii pedagogice;
2. Principiul comunicării pedagogice;
3. Principiul creativității pedagogice.
Stimularea motivației spre învățare a elevilor este unul dintre cele mai anevoioase
angajamente ale cadrele didactice, aceștia fiind chemați să dezvolte activități didactice
captivante, care să-i implice în realizarea proiectelor prin conflicte cognitive capabile să le
stârnească curiozitatea și atentia dar și să le mențină interesul pentru o perioadă cât mai
lungă:
- procesul de predare să înceapă printr-o expunere a unui fapt a cărui înțelegere va rezulta
după asimilarea noțiunilor teoretice care urmează a fi predate;
- să supună discuției elevilor cunoștințele predate anterior care au legătură cu informațiile
care urmează să fie predate;
- să introducă elevii în tema care urmează să fie predată prin prezentarea planului lecției
sub forma unor întrebări la care aceștia să caute răspunsuri și să le stârnească
curiozitatea;
- expunerea detaliată a informațiilor să fie însoțită și de o prezentare schematică, care să
permită atât conexiunile dintre concepte cât și o fixare mai ușoară a cunoștințelor;
- să prezinte aplicații practice alte teoriilor prezentate;
- să ofere elevilor instrumentele unei gândiri metacognitive și deprinderea unor metode
de organizare, monitorizare și autoevaluare a modului de rezolvare a problemelor.
 PARTEA PRACTICĂ
Capitolul 4 CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

Ideea de la care am pornit in aceasta cercetare este urmatoarea: utilizarea unei predări
motivante, creative, inovatoare și înclinate spre stimularea interesului și curiozității
elevilor prin folosirea unor tehnici moderne activ-participative precum învățarea prin
descoperire și metoda lucrărilor practice, va conduce la motivarea eficientă a elevilor
pentru învățare. Voi evidenția cum stimularea pozitivă va crește performanța școlară, prin
dezvoltarea capacităților creatoare și a încrederii în forțele proprii dar și a dorinței de a
învăța din plăcere.
 Obiectivele cercetării
1. Identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor;
2. Îndrumarea elevilor pentru a înţelege modul în care învaţă şi oferirea oportunităţilor
de a învăţa într-un mod care-i ajută să înveţe cel mai bine;
3. Introducerea strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de
învăţare, astfel încât elevii să-şi formeze un sistem de capacităţi de muncă şcolară

 Metode de cercetare folosite‫׃‬

1. Metoda de bază a fost cea experimentală cu anumite particularităţi.
2. Metoda chestionarului 
3. Metoda observării
4. Studiul documentelor şcolare şi a produselor activităţii elevilor
5. Metoda testelor
6. Metode de măsurare a rezultatelor cercetării, de prelucrare şi interpretare a datelor
 Faza prealabilă a intervenţiei factorului experimental
La începutul anului şcolar, deprinderile de muncă ale elevilor nu sunt în concordanţă cu
un învăţământ diferenţiat şi individualizat.
În prima oră de curs a fost aplicat testul de sondaj iniţial (predictiv), conceput şi
administrat în scopul diagnosticării nivelului de cunoştinţe al elevilor privind noţiunile
de Limba și literatura română.
Am constatat că media generală a fost ‫ ׃‬M = 111/20 = 5,5 iar Modulul (dominanţă) m= 5.
 Faza experimentării modelului instrucţional şi a înregistrării rezultatelor.
În desfăşurarea lecţiilor, pentru învăţarea centrată pe elev, la disciplina ”Limba și
literatura română” am urmărit următoarele elemente principale‫׃‬
1. Prezentarea şi conştientizarea de către elevi a obiectivelor învăţării pentru ca elevul să
fie mai motivat şi să colaboreze mai bine cu mine ca profesor.
2.  Predarea informaţiilor. În predarea lecţiilor am folosit o varitate de strategii care să
antreneze elevii în actul învăţării şi care să corespundă nevoilor individuale de învăţare.
3. Invăţarea prin cooperare. Utilizarea lucrului în grup este o strategie foarte des folosită
care încurajează învăţarea între colegi. La unele lecţii grupurile au fost formate din elevi
cu acelaşi tip de învăţare, iar la altele din elevi cu tipuri diferite de învăţare.
4. Aplicarea unor teste formative elevilor, fişe de lucru, fişe de autoevaluare la care elevii
lucrau în grup sau individual. Aceste fişe se aplicau după fiecare secvenţă de învăţare
pentru a aprecia câţi elevi au înţeles şi au realizat învăţarea. În cadrul fişelor de lucru am
stabilit sarcinile de lucru în mod structurat pentru a oferi un feed-back structurat.
 Faza comparării rezultatelor
Scopul principal al administrării factorului experimental la clasa a IX-a E a fost creşterea
eficienţei instruirii şi a randamentului şcolar. Pentru verificarea reuşitei acestui demers
didactic am comparat rezultatele elevilor la testul T1, dat în prima parte a perioadei
experimentale cu rezultatele elevilor la testul final Tf.
Analizând rezultatele se pot constata următoarele‫׃‬
Pe de o parte, deplasarea frecvenţei mediilor corespunzătoare mediocrităţii spre zona
rezultatelor bune, chiar foarte bune la învăţătură;
Pe de altă parte, anularea frecvenţei mediilor aflate sub valoarea minimă acceptabilă şi
apariţia celor corespunzătoare zonei apropiate nivelului maxim.
 Concluziile cercetării experimentale
Obiectivele experimentului au fost în mare măsură realizate.
Utilizarea strategiilor diferenţiate  de predare în funcţie de stilurile de învăţare ale elevilor
influenţează activitatea de însuşire a cunoştinţelor de către elevi, constatându-se o creştere a
randamentului şcolar a acestora sub următoarele aspecte‫׃‬
Obţin rezultate deosebite elevii cu disponibilităţi de învăţare;
S-a redus numărul de elevi rămaşi în urmă la învăţătură;
Media elevilor la testele formative date pe parcursul modulului a crescut progresiv;
Elevii îşi fixează mai bine cunoştinţele;
 Capitolul 5. CONCLUZII

Putem astfel sintetiza că, procesul de învățate este facilitat și energizat de motivație prin
o intensificare a efortului și prin concentrarea atenției elevului, prin crearea unei stări de
pregătire pentru o activitate de învățare. Elevii motivați sunt mai perseverenți și învață
mai eficient. Una din cauzele ce duc la a învăța/ a nu învăța este motivația. Dar motivația
poate fi și efectul activității de învățare. Atunci când cunoști rezultatele învățării, mai ales
dacă acestea sunt pozitive, îți poți susține eforturile ulterioare. Din satisfacția inițială de a
fi învățat, elevul își va dezvolta motivația de a învăța mai mult. Așadar, relația cauzală
dintre motivație și învățare este una reciprocă:
Motivația energizează învățarea, iar învățarea încununata de succes intensifică
motivația.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!