CREIERUL COPILULUI

STRATEGII DE INTEGRARE A EXPERIENȚELOR TRĂITE DE COPIL

Daniel J., Siegel și Tina Payne, Bryson. (2017). Creierul copilului tău. București: Editura For You

Strategii de integrare a experiențelor trăite de copil

Integrarea celor două emisfere cerebrale

strategia 1: conectează-te și redirecționează – adica a vorbi de la inimă la inimă sau de a te „pune
în papucii copilului” înainte de a deveni logic;
strategia 2: identifică pentru a rezolva – a aloca timp și ajutor copilului pentru a-și spune povestea,
înainte de a da soluția (și nu sentința);
Integrarea creierului superior cu cel inferior
strategia 3: angajează creierul superior, nu te enerva – zicala „să fie și un lup mâncat de oaie!” mă
ajută și înseamnă mai multă putere de decizie alocată copiilor, atunci când, evident. acest lucru nu îi
pune în pericol sau într-o situatie absurdă;
strategia 4: folosește-l sau vei pierde – încurajarea opiniilor și a luării de decizii (în limitele de
siguranță), pentru a-și dezvolta mecanismele ce țin de rezolvarea de probleme (nu matematice) din
viața reală;
strategia 5: mișcă-te sau vei pierde  – pentru diferite refuzuri și stări emoționale mai greu de
controlat, deseori am aplicat formula „hai să facem („nu știu ce”)” cu scopul de a-l deconecta pe
copil de la o stare și a-l reconecta cu o alta;

Integrarea memoriei
strategia 6: folosește telecomanda minții – prin repovestirea evenimentelor-cheie, devine o strategie
utilă pentru a identifica mai bine cauza fricilor sau a refuzurilor;
strategia 7: amintește-ți să-i amintești – „cine/care/când/cum/etc?” combat răspunsurile neutre
(„bine”) și stările copiilor în care spun „m-am plictisit”, fiind recomandată a fi utilizată precum
spălatul pe dinți, adică de cel puțin două ori pe zi 
Integrarea diferitelor părți ale personalității
strategia 8: lasă norii emoției să treacă – atunci când trăirile copiilor se scriu cu unul, două, chiar și
trei semne de exclamare, trebuie să îmi aduc aminte: „în medie, o emoție vine și se duce în nouăzeci
de secunde”, ca un nor
strategia 9: analizează – vorbind despre propriile noastre senzații, sentimente, imagini și gânduri
este mai ușor să le recunoască la momentele potrivite;
strategia 10: exersează observarea minții – cu alte cuvinte, observă toate celelalte senzații,
sentimente, imagini și gânduri, dar fără a fi acaparat de doar unul/unele dintre ele;

Integrarea sinelui cu ceilalți

strategia 11: mărește nivelul de distracție în familie – simplu de realizat, cere doar voință și
capacitatea de a urmări lista de priorități: timp de calitate alocat membrilor familiei și apoi
„potopul”.
strategia 12: conexiune prin conflict – conflictele întâlnite intre frați și/sau colegi sunt de neevitat,
dar modul în care sunt gestionate și reparate va amprenta viitoarele lor relații.