Opioidele trebuie administrate numai bolnavilor de cancer.

Opioidele pot fi folosite la toate tipurile de durere de intensitate moderată sau

severă, inclusiv durerea cronică nononcologică. Decizia de folosire a opioidelor în
terapia durerii trebuie luată în funcție de intensitatea durerii și nu în funcție de
boală. În timp ce opioidele cu durată scurtă de acțiune se folosesc la durerea
acută, temporară, preparatele cu eliberare controlată sunt utilizate în durerea
cronică de intensitate moderată sau severă. Opioidele sunt utilizate pentru
controlul durerii în cadrul multor afecțiuni nononcologice, cum sunt: HIV,TB,
osteoartrite, dureri ale coloanei vertebrale, durere postoperatorie, fracturi,
traumatisme, dureri de etiologie neuropatică.
Opioidele pot ϐi folosite pentru toate tipurile de durere de intensitate moderată
sau severă, inclusiv durerea cronică nononcologică. Decizia de folosire a
opioidelor în terapia durerii trebuie luată în funcție de intensitatea durerii și nu în
funcție de boală

2.Dacă este nevoie de Morfină, înseamnă că sfârșitul este aproape.

Nu stadiul bolii este cel care dictează introducerea opioidelor, ci durerea și
severitatea ei. Morfina se introduce atunci când este nevoie. Introducerea
tratamentului opioid nu înseamnă că pacientul este în faza terminală. Morfina nu
controlează doar durerea, ea îmbunătățește confortul bolnavului și al familiei.
Morfina nu duce la moarte. Ea poate fi utilizată perioade îndelungate și, dacă este
administrată corect, este compatibilă cu un stil normal de viață.
Nu stadiul bolii dictează prescrierea opioidelor, ci durerea și severitatea ei.
Morϐina se introduce la nevoie și asta nu înseamnă că pacientul este în faza
terminală. Morϐina nu numai controlează durerea, ci și îmbunătățește confortul
bolnavului și, implicit, cel al familiei. Morϐina nu conduce la moarte și poate ϐi
utilizată perioade lungi de ani de zile, iar dacă este administrată corect, este
compatibilă cu un stil de viață normal.
Este o convingere arhaică. Morϐina poate ϐi utilizată pe o perioadă de luni sau ani
și atunci când este administrată corect, este compatibilă cu un stil de viață
normal.
3. „Morϔina nu are efect”.
Morϐina va ϐi ineϐicientă în controlul durerii dacă este administrată incorect,
dacă durerea este opioid-insensibilă sau dacă nu au fost abordate problemele
psihosociale. Doza corectă de morϐină este doza care controlează durerea,
provocând efecte secundare tolerabile, și trebuie tratată individual pentru ϐiecare
pacient.
„Morϔina nu a fost de niciun ajutor”. Daca pacientul aϐirmă că morϐina nu i-a
ușurat durerea, aceasta se poate datora faptului că doza a fost prea mică,
administrată prea rar, sau nu i s-au oferit instrucțiuni referitoare la ce să facă în
cazul durerii în formă de puseu. Nu trebuie subestimată importanța altor aspecte
ale suferinței și percepției durerii – celor ϐizice, psihologice, sociale, culturale și
spirituale .
Durerea severă răspunde numai la tratament injectabil.
Mult timp a persistat ideea că Morfina este eficientă doar administrată injectabil.
Îngrijirea palialivă a demonstrat că Morfina și alte opioide au efect analgezic fiind
administrate și pe cale orală. Chiar și pacienții care primesc Morfină injectabilă în
spital (cale mai frecvent utilizată), vor fi capabili, ulterior, să primească medicația
pe cale orală după externare. În plus, există preparate cu durată de acțiune
îndelungată, care fac posibilă administrarea perorală odată la 12 ore sau la 72 ore,
ceea ce simplifică schema terapeutică și sporește complianța la tratament.
Dacă un opioid nu are efect, atunci niciunul nu va fi eficient.
Fiecare pacient reacționează diferit la administrarea unui medicament. De aceea,
dacă un opioid nu este eficient sau are efecte secundare severe, trebuie indicate
alte opioide.

4. Morfina determină depresia respiratorie.

Este puțin probabil să apară depresie respiratorie accentuată, excepție făcând
pacienții care prezintă și alte cauze ce predispun la depresie respiratorie. Studiile
au demonstrat că durerea este un stimulator al centrelor respiratorii. Morfina
este administrată pentru ameliorarea dispneei pacienților cu cancer pulmonar în
stadiul terminal. Toleranța la depresie respiratorie se instalează rapid. Depresia
respiratorie este precedată întotdeauna de somnolență, astfel încât о putem
suspecta atunci când pacientul devine somnolent. O evaluare continuă și о dozare
corectă a opioidelor reduce riscul apariției depresiei respiratorii. Este mai corectă
afirmația că supradozarea de Morfină poate induce depresia respiratory
Depresia respiratorie este puțin probabil să apară, excepție făcând pacienții care
prezintă și alte cauze predispozante la depresie respiratorie. Studiile au arătat că
durerea este un stimulator al centrilor de respirație. Toleranța la depresia
respiratorie se instalează rapid. La pacienții cu cancer, depresia respiratorie nu
este frecventă, decât la pacienții opioid naivi care încep terapia parenterală.

5. „Morϔina cauzează efecte secundare intolerabile: constipație, greață,

somnolență”. Constipația apare inevitabil și necesită explicații și sfaturi despre
dieta și terapia cu laxative. Pacienții trebuie avertizați asupra posibilității apariției
somnolenței și a greții, și trebuie reasigurați că acestea vor trece în câteva zile.
Morfina are efecte secundare nefavorabile, supărătoare. Cele mai frecvente
reacții secundare ale opioidelor sunt greața, voma, somnolența și
constipația.Greața și voma apar frecvent la începutul terapiei cu opioide. Acestea
sunt, în general, ușoare și dispar după câteva zile. Când pacienții încep
tratamentul cu opioide, adesea sunt somnolenți timp de câteva zile. Organismul
dezvoltă, de obicei, rezistență la acest efect secundar și pacienții sunt capabili să
ducă о viață activă. Cei mai mulți pacienții cu durere nu sunt deranjați de
somnolență atunci când durerea este controlată. Sedarea apare mai mult din
cauza altor medicamente administrate concomitent cu opioidele – tranchilizante
sau anxiolitice – prescrise pentru alte motive. La constipație nu apare toleranța,
de aceea în momentul inițierii tratamentului opioid se administrează și laxative.

6.„Teama de toleranță, dependență ϔizică și psihologică”. Cele mai frecvente

motive pentru care morϐina este evitată sunt legate de înțelegerea greșită a
toleranței, dependenței ϐizice și dependenței psihologice. Pacienții cu cancer
dezvoltă rar o toleranță semniϐicativă din punct de vedere clinic. Dependența 92
ϐizică necesită explicații și pacientul trebuie reasigurat, că doza de morϐină poate
ϐi micșorată dacă durerea este controlată prin alte mijloace. Dependența
psihologică apare extrem de rar la pacienții cu cancer și durere. Temerile legate
de toleranță, dependență ϐizică sau dependență psihologică nu sunt niciodată un
motiv pentru amânarea tratamentului cu morϐină, dacă acesta este indicat
Pacienții care administrează Morfină dezvoltă dependență (adicție). Riscul de
adicție la pacienții cu cancer care au durere este extrem de scăzut. Teama de
adicție este exagerată când opioidele sunt folosite corect pentru tratarea durerii.
Adicția sau dependența psihologică se referă la folosirea opioidelor pentru efectul
psihic al acestora. Studiile au arătat că pacienții cu cancer nu devin dependenți
psihologic de analgezicele opioide, cu excepția câtorva pacienți cu istoric de
tulburări psihice sau dependenţe de medicamente. Este important de evidențiat
diferența dintre adicție (dependența psihologică) și dependența fizică.
Dependența psihologică (adicție) este dependența față de un drog, cu tendința
creșterii progresive a dozelor. Dependența fizică este о reacție normală a
organismului la întreruperea bruscă a opioidului sau la administrarea unui
antagonist. Rezultatul este apariția sindromului de sevraj. Dependența fizică este
un efect scontat în cazul opioidelor ca și în cazul steroizilor. Sindromul de sevraj se
evită prin întreruperea tratamentului scăzând treptat dozele administrate.
Toleranța la opioide se dezvoltă rapid. Toleranța se instalează destul de lent în
timpul tratamentului cu opioide. Acest lucru nu compromite utilitatea clinică a
opioidelor. Toleranța este un răspuns fiziologic la terapia cronică, exprimat prin
necesitatea creșterii dozelor pentru a se obține același efect. Prin contrast, la
persoanele care nu au durere și își administrează intravenos opioide, toleranța
apare rapid. La pacienții cu cancer, necesitatea creșterii dozelor se asociază, în
general, cu progresarea bolii și nu cu instalarea toleranței. Teama de toleranță nu
justifică neadministrarea opioidelor până în faza terminală. Toleranța nu este
sinonim cu dependența psihologică

7. „Nu mai rămâne nimic pentru când durerea se va înrăutăți”. Pacienții trebuie
asigurați că aria terapeutica a morϐinei este destul de larga pentru a permite
creșterea dozei, dacă este necesar.
Prescrierea timpurie a Morflnei înseamnă epuizarea mijloacelor de luptă cu
durerea în faza terminală. Dacă durerea crește, trebuie majorată și doza de
Morfină, cu condiția controlării efectelor secundare. Folosirea Morfinei atunci
când este nevoie, chiar și în faza mai timpurie a bolii, nu înseamnă că aceasta nu
va fi eficientă și în fazele terminale.

8. „Sunt alergic la morϔină”. Un istoric de „alergie la morϐină” se datorează, în

general, greții și vomei care au apărut după administrarea de morϐină parenterală
unui pacient opioid naiv, pentru controlul durerii acute. Alergia imunologică la
morϐină este rară și odată cu oferirea de explicații, reasigurării și tratamentului
antiemetic, începerea tratamentului cu morϐină se produce fără efecte negative.

10.„Este indicat să reducem doza de opioid când pacientul este inconștient sau în
stadiul terminal”. Când un bolnav nu mai este capabil să comunice, dacă durerea
este sau nu prezentă, cel mai bine este sa presupunem că este încă prezentă și să
continuăm administrarea regulată a medicației. Ne asigurăm, astfel, că moartea
va fi cât mai puțin dureroasa posibil.
Este indicat să reducem doza de opioide când pacientul este inconștient sau în
stadiu terminal. Când un bolnav nu mai este capabil să comunice dacă durerea se
face sau nu simțită, cel mai bine este să presupunem că bolnavul are dureri și să
continuăm 32 administrarea regulată a medicamentelor. Ne asigurăm astfel că
moartea va fi cât mai puțin dureroasă posibil.

11.„Opioidele trebuie administrate numai în cancer”. Opioidele pot ϐi folosite

pentru toate tipurile de durere de intensitate moderată sau severă, inclusiv
durerea cronică nononcologică. Decizia de folosire a opioidelor în terapia durerii
trebuie luată în funcție de intensitatea durerii și nu în funcție de boală.
Opioidele pot fi folosite la toate tipurile de durere de intensitate moderată sau
severă, inclusiv durerea cronică nononcologică. Decizia de folosire a opioidelor în
terapia durerii trebuie luată în funcție de intensitatea durerii și nu în funcție de
boală. În timp ce opioidele cu durată scurtă de acțiune se folosesc la durerea
acută, temporară, preparatele cu eliberare controlată sunt utilizate în durerea
cronică de intensitate moderată sau severă. Opioidele sunt utilizate pentru
controlul durerii în cadrul multor afecțiuni nononcologice, cum sunt: HIV,TB,
osteoartrite, dureri ale coloanei vertebrale, durere postoperatorie, fracturi,
traumatisme, dureri de etiologie neuropatică.

12.„Doza de opioid necesară pentru controlul durerii este similară pentru aproape
toți pacienții”. Răspunsul la analgezicele opioide este individualizat. Doza
necesară pentru analgezie variază în limite largi și trebuie ajustată în funcție de
răspunsul individual. Agoniștii opioizi puri nu au doze maxime sau doze plafon
pentru efectul analgezic. Doza optimă de opioid este doza care produce analgezie
cu efecte secundare tolerabile. Oferirea de explicații, prescrierea corectă și
titrarea individuală a dozei fac ca majoritatea pacienților sa atingă un bun control
al durerii, fără efecte secundare inacceptabile

Morfina face rău organismului și grăbește moartea. Ca orice medicament, şi

opioidele au efecte secundare. De cele mai multe ori acestea pot fi controlate.
Tratamentul începe cu doze mici, care se majorează treptat până la obținerea
analgeziei. Opioidele nu afectează direct vreun organ. Ele pot fi administrate ani
de zile fără să grăbească moartea. Acest lucru este verificat prin utilizarea
îndelungată a opioidelor în cazul afecțiunilor cronice nononcologice. Studii
efectuate de Societatea Americană de Geriatrie au demonstrat că opioidele sunt
mai sigure decât AINS pentru vârstnici și că efectele secundare ale AINS sunt mai
greu de combătut decât cele ale opioidelor