C2.

TEME ALE ETICII APLICATE

Ca formă particulară a eticii, etica aplicate este un ansamblu de norme şi reguli

morale referitoare la conduita oamenilor și organizațiilor. Ea sintetizează sistemul de valori,
principii şi norme care s-au statornicit de-a lungul timpului în acţiunile persoanelor și
organizațiilor, contând uneori mai mult decât principiile şi normele juridice.
Una dintre direcțiile cele mai dezvoltate ale eticii aplicate este etica în afaceri.
În accepţia dată de Ionescu, Bibu şi Munteanu, etica afacerilor ,,examinează regulile
şi principiile de factură etică într-un context bazat pe relaţii de natură comercială”. Ea are ca
obiect de studiu ,,diferitele probleme morale care se pot naşte în relaţiile de afaceri, adică
ansamblul datoriilor şi obligaţiilor contractuale şi extracontractuale care sunt impuse tuturor
persoanelor angajate în activităţi comerciale” (2006, p.41).
Autorii menţionaţi insistă asupra caracterului normativ al eticii afacerilor, în care sunt
definite anumite standarde etice, cât şi asupra raţionamentelor ,,despre ceea ce este rău şi ceea
ce este bine în modul de <<a face afaceri>>, despre ceea ce trebuie spus într-un context de
afaceri, despre ceea ce trebuie făcut şi ceea ce nu trebuie făcut într-o anumită situaţie sau
referitor la o anumită relaţie de afaceri” (op. cit. p.42).
De aici rezultă ideea că etica în afaceri vizează determinarea principiilor morale şi a
codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor
economice şi comerciale, incluzând consecinţele morale ale deciziilor luate în relaţiile de
afaceri, atât asupra personalului din interiorul organizaţiei, cât şi persoanelor din afara
acesteia.
Teoreticienii acestui domeniu au identificat următoarele nivele la care se manifestă
etica în afaceri: nivelul etic individual, nivelul etic organizaţional sau corporaţional, nivelul
etic naţional şi cel internaţional. De asemenea, cercetările din acest domeniu au pus în
evidenţă două abordări de bază: abordarea moralistă, care susţine ideea conform căreia
principiile de bază ale eticii şi filosofiei morale trebuie extinse şi în sfera afacerilor;
abordarea pragmatică, care presupune că afacerile trebuie să fie etice nu pentru a urma
normele morale, ci pentru a demonstra o responsabilitate socială menită să confere
durabilitate afacerii, obţinerea de profituri suplimentare şi evitarea unor riscuri.
 Pentru a ne face o imagine de ansamblu asupra eticii în afaceri, voi prelua cele două
tipuri de clasificări prezentate în lucrarea Irinei Iamandi şi a lui Radu Filip (2014, p.17-18),
astfel:
- Prima clasificare vizează modul de abordare al eticii în afaceri, în funcţie de care se
deosebesc: etica regulilor, care pleacă de la ideea că un individ sau o societate trebuie să se
conformeze principiilor etice acceptate; etica posibilului, care se centrează pe respectarea
legilor şi conformarea la normele eticii profesionale; etica convingerii, potrivit căreia fiecare
individ îşi elaborează un set de norme morale, pornind de la confruntarea propriei experienţe
cu ideile celorlalţi; etica responsabilităţii, care presupune asumarea conştientă a
responsabilităţii cu privire la actele proprii şi consecinţele acestora.
- Al doilea tip de clasificare a eticii în afaceri se referă la nivelul la care aceasta este
percepută şi setul de reguli morale ce trebuie promovate, respectiv, al celor considerate
antivalori, care trebuie sancţionate.

Tabelul nr.1
Nivele de manifestare a valorilor şi antivalorilor etice
(adaptare după Iamandi şi Filip, 2014, p.17-18)

Nivele Valori pozitive Valori negative

 cinstea, dreptatea,  înşelăciunea, furtul,
Etica în general imparţialitatea, adevărul, încălcarea
rigoarea, loialitatea, toleranţa, promisiunilor,
respectul pentru ceilalţi şi minciuna, dorinţa de
pentru munca lor răzbunare
 transparenţa  frauda, corupţia
 respectarea regulilor pieţei  practicile de
Etica economiei de libere monopol
piaţa  echitatea socială  practicile antisociale
 ajutorul acordat persoanelor  obţinerea de
aflate în dificultate avantaje necuvenite
 distribuţia echitabilă a
veniturilor
 informarea corectă  barierele la intrarea
 asigurarea cadrului legal al pe piaţă
competitivităţi  competitivitatea
Etica la nivel  responsabilitatea socială subvenţionată
guvernamental  ,,comisioanele”
acordate partidelor
politice
 susţinerea firmelor
falimentare
  satisfacerea clientelei  încălcarea:
 respectarea colegilor, a
Etica la locul de - regulilor de drept
regulilor interne ale firmei
muncă - confidenţialităţii
 relaţiile ierarhice normale informaţiilor
 cooperarea, transparenţa, -libertăţii celorlalţi
spiritul de echipă
 ierarhia bazată pe competenţă  nepotismul şi
 regulile clare de promovare discriminările de
Etica la nivelul  practicile echitabile, orice fel
conducerii remunerarea justă şi  abuzul de putere
stimulativă a personalului  conducerea autoritară
 informarea, participarea şi  încălcarea regulilor
motivarea angajaţilor interne
 promovarea competitivităţii şi  conflictele de
a calităţii interese
 strategiile de competitivitate  strategiile bazate pe:
pe termen lung bazate pe:
- marketing abuziv
- eforturi de progres
Etica şi strategia de - avantaje minore
- riscuri calculate
adoptată - beneficii pe
- investiţii, cercetare-
termen scurt
dezvoltare, comunicare,
- coaliţii şi
formare şi perfecţionare a
corupţie
personalului, inovare
- privilegii oferite
anumitor
persoane
 respectarea cuvântului dat,  şantajul
punctualitate  negocierea ,,la un
Etica în tranzacţiile  cooperarea furnizor- client pahar”
comerciale pentru a obţine avantaje  avantajele personale
reciproce oferite de încheierea
unei afaceri
 consilierea clienţilor în  acordarea de credite
direcţia unei informări corecte unor firme sau
 realizarea unui audit al eticii persoane nesolvabile
Etica în domeniul bancare  reprezentarea unor
bancar agenţi economici cu
o imagine deteriorată
din punct de vedere
etic