MINISTERUL EDUCATIEI

INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN PRAHOVA

LICEUL TEHNOLOGIC “LAZAR EDELEANU” PLOIESTI

PROIECT
Pentru sustinerea examenului de certificare a calificarii profesionale-
nivel 4
Domeniul – Chimie industriala
Calificare: Tehnician in chimie industiala

Director, Profesor coordonator:

Ruxandra Ionescu Stanescu Daniela

Elev:
Dumitru Ana Maria
……………………………….

PLOIESTI

2023
 LICEUL TEHNOLOGIC „LAZAR EDELEANU”
MUNICIPIUL PLOIESTI

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE NIVEL 4

TEMA: DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE CALITATE ALE PRODUSELOR
OBTINUTE IN INDUSTIA CHIMICA, OBTINEREA FRACTIILOR PETROLIERE PRIN
DISTILAREA ATMOSFERICA A TITEIULUI. DETERMINAREA ALCALINITATII/
ACIDITATII MINERALE A BENZINEI

Profesor coordinator,
Daniela Stanescu Elev:
……………………………..

PLOIESTI

2023
 CUPRINS

1. Argument ……………………………………………………………………………………… Pag. 4

2. Caracteristicile de calitate ale produselor de distilare atmosferica .. Pag. 6
3. Variante ale proceselor de distilare si rectificare …………………………… Pag. 9
4. Instalatii industriale de distilare atmosferica ………………………………….. Pag. 15
5. Determinarea alcalinitatii si a aciditatii minerale………………………………Pag. 17
6. Norme de securitate și sănătate în muncă, de prevenire si stingere a
incendiilor …………………………………………………………………………………….... Pag.20
7. Protejarea mediului ……………………………………………………………………….…Pag. 24
8. Bibliografie ……………………………………………………………………………………….Pag.28
9. Anexe ………………………………………..…………………………………………………… Pag.29
 1. ARGUMENT

Tara noastră are o veche si bogata traditie in extractia si relucrarea

titeiului. Zacamintele de titei ale romaniei au constituit o permanenta atractie
pentru capitalul strain.

Titeiul este un lichid brun, nemiscibil cu apa, avand densitatea 0,8- 0,9.
Titeiul extras este intai separat de apa sarata, cu care de obicei este amestecat si
ssupus unei distilari fractionate (distilare primara).In rafinaiile de petrol moderne
se folosesc numai instalatii de distilar continua. In aceste instalatii, petrolul brut
este pompat intai intr-un incalzitor si de aici intr-o cooana de fractionare.
Coloanele de fractionare sunt construite incat sa permita un amestec cat mai
intim intre vapori si lichid.

Petrolul brut incalzit este pompat la mijlocul coloanei. Temperatura variaza

de-a lungul coloanei, fiind cea mai scazuta in partea superioara , cea mai inalta in
partea inferioara. In coloana se realizeaza aastfel o fractionare a titeiului,
componentele mai volatile adunandu-se in partea superioara, iar cele mai grele in
partea inferioara a coloanei. De la diferite niveluri ale coloanei sunt scoase
fractiuni prin volatilitatea lor.

Benzina, fractiunea cea mai volatilă, contine hidrocarburile cu punct de

fierbere intre aproximativ 25 si 200 grade. Hidrocarburile din benzina contin intre
5 si 10 atomi de carbon in molecula.

Benzina este utilizata drept combustibil in motoarele cu aprindere prin

scanteie ale automobilelor si avioanelor. In cilindrii acestor motoare un amestec
de vapori de benzina si aer este aprins de o scanteie electrica. Benzina obtinuta
prin distilaea directa a titeiului, asa cum s-a aratat mai sus, nu satisfice toate
cerintele motoarelr modern. De aceea se foloseste mult benzina de cracare.
 Petrolul lampant fierbe intre limitele 170* C SI 270* C si contine
hidrocarburile cu aproximaiv 10 pana la 15 atomi de carbon.

Motorina fierbe intre 220*C si 360*C si cuprinde hidrocarburi de la 12 la 20

de atomi de carbon.

Motorina este un combustibil folosit in motoarele Diesel. In aceste motoare

combustibilul pompat in cilindru simultan cu aer se aprinde prin caldura produsa
de compresia gazelor. Mult utilizat inainte in lampile cu petrol, serveste in present
anumite tipuri de motoare cu explozie (tractoare), dar mai ales in motoarele cu
reactive ale avioanelor modern.

Pacura este reziduul, de culoare neagra, ce se auna la fundul coloanei dupa

distilarea fractiunii aratate mai sus.

Pacura se arde, in cea mai mare parte, pentru producerea aburului, in

locomotive, vapoare, dar si in instalatii fixe ( in aceestea din urma, combustibilul
cel mai indicat este insa metanul, mai iesftin si mai usor de transportat, prin
conducte). Pacura serveste insa si pentru obtinerea a doua produse importante:
uleiurile de uns si astfaltul.

Uleiurile de uns obisnuite (pentru masini cu turatie mica) se fabrica din

pacura obisnuita din titeiurile neparafinoase sau asfaltoase, prin distilare sub
presiune redusa. Uleiurile de calitate superioara pentru motoarele cu turatie
mare ale automobilelor si avioanelor, se fabrica din pacurile titeiurilor parafinoase
care intai se parafineaza, iar apoi sunt supuse unei rafinari cu un solvent
selective.
 2. CARACTERISTICILE DE ALITATE ALE PRODUSELOR DE
DISTILARE ATMOSFERICA
In instalatiile de distilare atmosferica a titeiului nu se obtin produsele finite
comerciale. Produsele obtinute sunt supuse unor operatii de rafinere (eliminarea
compusilor nedoriti), unor procese termocatalitice (in csopul imbunatatirii
diverselor proprietati) si unor operatii de amestecare, care se execute la deposit,
dupa care aceste produse devin comerciabile.

Produsele intermediare otinute in instalatia DA trebuie sa prezinte anumite

proprietati, in functie de produsul finit pe care dorim sa-l obtinem. Aceste
proprietati sunt prevazute in normele interne ale rafinariei si variaza de la
instalatie la instalatie, in functie de material prima prelucrata si de specific
rafinariei.

Benzine. In instalatia DA se obtin diverse tipuri de benzina (benzene de

aviatie, benzene auto), care trebuie sa aiba anumite calitati care se refera la lipsa
apei, a antidetonanta, conut de sulf etc.

Prezenta apei in benzene poate produce inghetarea conductelor de

alimentare si a carburatorului la temperaturi exterioare scazute si favorizarea
actiunii corrosive a compusilor cu sulf.

Compusii cu sulf corosivi din benzine (mercaptani, H2S) pot coroda

conductele de transport, rezervoarele de depozitare si sisemul de alimentare a
motoarelor.

Tensiunea de vapori a benzinelor da indicatii asupra tendintei de formare a

vaporilor pe conducte de alimentare a motorului producand alimentarea
neuniforma cu benzina, micsorarea puterii debitate si oprirea motorului.

Curba de distilare STAS a benzinelor serveste in rafinarie pentru controlul

calitatii fractionarii si a exploatarii corespunzatoare a instalatiilor.
 Solventii, diluati. In industria de lacuri, emailuri si vopsele se folosesc ca
solvent si diluati fractiuni de benzine denumite benzine de extractive, eter de
petrol, white-spirit, solvent pentru cauciuc, solvent de curatae uscata etc.

Specificatii de caitate ale solventilor si ale diluantilor sunt urmatoarele: sa

fie incolori pentru a nu altera culoarea vopselelor, curba de distlare pentru
eliminarea si recuperarea complete a solventului din uleiurilor extrase (uleiuri
combustibile, uleiuri eterice), viteza de evaporare.

Combustibilii pentru turboreactoare. Fractiunile de titei obtinute din

instalatiile de DA cu limitele de distilare 140-280*C sunt utilizate la obtinerea
combustibililor pentru turboreactoare care trebuie sa prezinte calitati necesare
pornirii rapide si alimentarii neintrerupte a motorului in condiiile cele mai
nefavorabile, arderii complete si stabile, fara depunere de cocs, absenta
compusilor corosivi, a impuritatilor mecanice si apei.

Puterea calorică trebuie sa fie ridicata (valori au combstibilii parafinici) de

peste 10 000 kcal/kg. Continutul de hidrocarburi aromatice trebuie sa fie de
maximum 25% intrucat ele au temperature de congelare mari, produc depuneri
de cocs in motor, iar flacara lor radiant supraincalzeste motorul

Petrol lampant. Din instalatiile de DA se poate obtine petrol lampant care

are limite de distilre cuprinse intre 140 si 320*C. Un petrol lampant trebuie sa
aiba o culoare deschisa stabile, sa nu produca miros nepleacut cand arde in
lampa, sa arda cu flacara alba-galbuie, sa nu contina impuritati care sa
imbacseasca fitilul, sa aiba o vascozitate scazuta si o capilaritate buna care sa
asigure uscarea libera prin fitilul lampii, sa aiba temperature de imflamabilitate
sufficient de ridicata pentru a putea fi folosit fara ericol ( min. 35*C)

Petrol tractor. In instalatiile DA se pot obtine si fractiuni de petrol tractor,

consumat in motoare cu aprindere prin scanteie si cu aprindere cu cap
incandescent, ale caror specificatii sunt apropiate de cele pentru petrolul
lampant.

Motorine. Motorinele obtinute in instalatiile DA sunt combustibili cu

utilizare larga: pentru motoare Diesel cu turatie ridicata (automobile), cu turatii
medii si joase (motoare stationare in industrie) si pentru instalatii central de
incalzire.

Pacuri. Pacura obtinuta in instalatia DA poate fi utilizata drept combustibil

pentru ardere in focarele cazanelor cu abur din termocentrale si de pe nave,
pentru incalziri central.. Motoarele Diesel stabile si navele demare putere
utilizeaza, de asemenea, pacra drept combustibil.

Pacura se utilizeaza drept materie prima pentru obtinerea uleiurilor

lubrifiante si a altor tipuri de uleiuri. De asemenea, pacura constituie materie
prima pentru procedeele termine si termo-catalitice de prelucrare in urma carora
se obtin combustibili de calitate.
 3. VARIANTE ALE PROCESELOR DE DISTILARE SI RECTIFICARE

Distilarea si rectificarea sunt operatii de transfer de substanta care constau

din fierbierea amestecului supus separarii si condensarea vaporilor. La rectificare,
aceasta dubla operatie se repeta de foarte multe ori intr-un numar infinit de ori,
la nivelul particulelor de lichid si vapori.
Operația de distilare simplă se poate reprezenta astfel:

Fază vapori condensare Faza lichid

Amestec lichid inițial Încălzire în echilibru cu: (mai bogat în
(component 1 + t0C component 1
component 2) Faza lichid decât
(mai bogată în amestecul
component 2 inițial)
decât amestecul
inițial)

O sumă de distilări simple, repetate, poartă denumirea de distilare

fracționată sau rectificare. Prin această operație reușim să separăm componentul
mai volatil, de purități avansate.
Distilarea fracționată a țițeiului este mult mai complicată, întrucât
amestecul supus fracționării nu este un binar, ci un amestec multicomponent.
Produsele pe care le obținem dintr-o coloană de fracționare a țițeiului nu sunt
componenți în stare pură, ci fracțiuni cu anumite intervale de distilare, numite
benzină, petrol, motorină, care, la rândul lor sunt constituite din foarte mulți
indivizi chimici.
Întrucât această fracționare se realizează prin distilare fracționată la o
presiune apropiată de cea atmosferică, procesul poartă denumirea de distilare
atmosferică (DA); deoarece acest process este primul la care este supus țițeiul
într-o serie vastă de transformări fizice si chimice din care să rezulte produse utile,
el se mai numește si distilare primară.
 Prin distilarea atmosferică se realizează separarea țițeiului , după încălzire și
vaporizare, într-o serie de fracțiuni înguste (benzină, petrol, motorină) și reziduu,
ce constituie materii prime pentru o serie de procese ulterioare. Astfel, fracția de
benzină ușoară C5 – 700C poate reprezenta materia primă pentru instalațiile de
piroliză, obținându-se hidrocarburi pure utilizate pentru fabricarea unor produse
chimice valoroase. Benzina grea, fracția 70 – 1700C obținută după stabilizare și
fracționare constituie materia primă pentru alimentarea instalațiilor de
hidrofinare a benzinei și reformare catalitică.
Fracțiile de petrol și motorină, după hidrofinare, sunt utilizate la fabricarea
combustibililor de turboreactoare, respective, motoare diesel. De asemenea, ele
pot constitui materii prime pentru instalațiile de piroliză. Păcura este trimisă în
instalațiile de distilare în vid. Instalațiile de distilare atmosferică reprezintă
dispecerul de materii prime pentru un complex petrochimic.
Caracteristicile de calitate și randamentele produselor obținute dintr-un
țiței dat depinde de modul de operare al instalațiilor de distilare atmosferică, care
pot fi ușor reglate sau modificate.
Diversele variante ale operatiilor de distilare si rectificare se deosebesc
intre ele prin mecanismul de formare a vaporilor.

a. DISTILAREA

Distilarea este operatia de separare a unui amestec lichid, prin vaporizarea

partiala a lichidului si recuperarea separata atat a vaporilor cat si a reziduului.

Procesul de separare prin distilare se bazeaza pe faptul ca, la aceeasi

temperatura, componentii amestecului au volatilitati (presiuni partiale)
diferite.Datorita volatilitatilor diferite ale componentilor, vaporii vor fi mai bogati
in componenti cu volatilitate mai mare (denumiti si componenti usori), iar
reziduul va fi mai bogat in componenti cu volatilitate mai mica (denumiti si
componenti grei).

In distilarea discontinua, o anumita cantitate de amestec introdusa in instalatie

este incalzita pana la o anumita temperatura la care lichidul incepe sa fiarba;
vaporii formati sunt indepartati in mod continuu din spatiul de vaporizare si
condensati usori, iar lichidul ramas este mai bogat in componenti grei. Pe masura
ce operatia progreseaza, atat vaporii cat si lichidul (reziduul) isi schimba
compozitia ambele faze (vaporii si lichidul care fierbe) devin din ce in ce mai
bogate in componenti grei.

In distilarea continuua, amestecul supus separarii este introdus in mod continuu

in aparat, vaporii si lichidul sunt evacuati pe masura formarii lor ; compozitia
vaporilor si a lichidului nu se schimba in timpul operatiei. In acest caz, intre
vaporii formati si lichid exista un echilibru ; intrucat procesul se desfasoara in mod
continuu (vaporii si lichidul sunt indepartati in mod continuu), procesul se
numeste vaporizare continua, in echilibru.

Metodele industriale de separare sunt: distilarea simpla, distilarea fractionata,

antrenarea cu vapori si distilarea de echilibru (integrala).

Dintre acestea, primele trei sunt metode de distilare discontinuua.

DISTILAREA SIMPLA

Distilarea simpla se caracterizeaza prin variatia compozitiei vaporilor si a lichidului

in cursul operatiei, ca urmare a indepartarii continue a vaporilor formati. Pentru
realizarea distilarii simple amesctecul lichid supus separarii se introduce in
recipientul de fierbiere, numit blaz de distilare si se incalzeste pana la
temperatura de fierbiere.Dupa inceperea fierbierii, vaporii sunt evacuati – pe
masura formarii lor – si sunt condensati intr-un condensator exterior. Lichidul
obtinut prin condensarea vaporilor se numeste distilat (fractiune usoara);
reziduul din blaz se mai numeste si fractiune grea.

Prin distilare simpla se realizeaza o separare partiala a amestecurilor; operatia se

aplica acolo unde nu este necesara o separare completa a amestecurilor in
componentii lor sau atunci cand temperaturile de fierbiere ale componentilor
sunt foarte diferite, astfel incat separarea decurge mai eficient.
 DISTILAREA FRACTIONATA

Varianta a distilarii simple, distilarea fractionata consta in fierbierea

amestecului si culegerea separata, din condensator, a unor fractiuni (portiuni) de
distilat ; in acest mod se obtin fractiuni de compozitie diferita. Primele fractiuni
culese, avand concentratie mare in component volatil, se numesc si ,,frunti de
distilare” .

ANTRENAREA CU VAPORI

Daca intr-un lichid nemiscibil cu apa se introduc – continuu – vapori de apa,

acestia vor incalzi lichidul si vor condensa, formandu-se un sistem de lichide
nemiscibile, care va fierbe la temperatura la care suma presiunilor partiale (egale
cu presiunile de vapori ale componentilor) va fi egala cu presiunea sub care are
loc antrenarea cu vapori.

Astfel, prin antrenarea cu vapori, se micsoreaza temperatura de fierbiere a

amestecului supus separarii.

Antrenarea cu vapori se aplica la purificarea substantelor organice termolabile

sau cu punct de fierbiere ridicat.

DISTILAREA DE ECHILIBRU (INTEGRALA)

Este o distilare continua, in care amestecul supus separarii se alimenteaza

in mod continuu in recipientul de fierbiere, iar vaporii si lichidul sunt evacuati
continuu, pe masura formarii lor.In timpul operatiei, vaporii formati sunt
mentinuti in contact cu faza lichida din care au provenit, gasindu-se continuu in
echilibru cu aceasta ; in asemenea conditii de echilibru continuu intre faze,
compozitia vaporilor si a lichidului nu se schimba in cursul operatiei.

Distilarea de echilibru se utilizeaza ca operatie continua in distilarea titeiului.

 RECTIFICAREA

Rectificarea este o distilare condusa astfel incat vaporii formati in aparat

(coloana) sunt adusi in contact cu o parte din vaporii formati in acelasi aparat, dar
condensati in prealabil si reintrodusi in aparat sub forma de lichid (reflux) (fig.
3.2). In acest caz, in aparat se realizeaza o succesiune de distilari si condensari ca
urmare a transferului de caldura si de substanta intre cele doua faze (care circula
in contracurent), obtinandu-se cu o cantitate de caldura data, o imbogatire a
vaporilor in componente usoare, mult mai mare decat in cazul distilarii simple.

Faza lichida, obtinuta din vaporii condensati, care se intoarce in aparat pentru a
veni in contact cu vaporii nou formati, se numeste reflux.

Aparatul in care are loc acest contact dintre vaporii ascendenti (care urca spre
condensator) cu condensatul (refluxul), care circula descendent se numeste
coloana de rectificare.Constructia generala a coloanelor de rectificare este
asemanatoare constructiei coloanelor de absorbtie.

In coloana cu talere cu clopotei (fig. 3.3), contactul dintre vapori si reflux se

realizeaza prin barbotarea vaporilor in lichidul de pe taler ; mentinand – cu
ajutorul unor preaplinuri – un anumit nivel al lichidului pe taler, vaporii
ascendenti sunt obligati sa treaca in stare dispersata prin lichidul de pe taler
(dispersarea se realizeaza prin trecerea vaporilor prin fantele clopotelor).Prin
aceasta se realizeaza transferul de substanta si de caldura intre cele doua faze.

Amestecul care trebuie separat este introdus pe un anumit taler (talerul de

alimentare, determinat prin calcule sau experimental), curge din taler in taler,
pierzand treptat componentul volatil si ajunge in fierbator (la baza coloanei),
unde este partial vaporizat, restul fiind evacuat ca fractiune grea.Vaporii rezultati
din fierbator vaporizeaza componentii volatili din lichidul (refluxul) care circula in
contracurent; compozitia vaporilor variaza de-a lungul coloanei, de la compozitia
corespunzatoare fractiunii grele pana la compozitia corespunzatoare fractiunii
usoare (la varful coloanei).Vaporii sunt condensati (fara racire) in condensatorul
coloanei, o parte din condensat fiind introdus in coloana sub forma de reflux
cealalta parte este evacuata ca fractiune usoara (numita distilat).Refluxul are rolul
de a condensa componentii grei din vapori si aceasta condensare are loc
concomitent cu vaporizarea – de catre vapori – a componentilor usori din reflux.

In coloana cu umplutura, in care umplutura indeplineste rolul talerelor de la

coloanele cu clopot, contactul dintre cele doua faze (lichid si vapori) se realizeaza
pe suprafata acesteia.Ca operatie de separare inaintata, rectificarea se aplica
amestecurilor binare si amestecurilor multiple.In functie de temperatura de
fierbiere a amestecurilor, rectificarea se efectueaza la presiune atmosferica, sub
vid sau la presiuni supra-atmosferice.Ea poate decurge continuu, in regim
stationar, sau discontinuu, in regim stationar.

In rectificarea continua, in regim stationar (v. Fig. 3.2), amestecul supus separarii
prin rectificare intra cu debit constant si cu temperatura constanta in coloana de
rectificare ; atat fractiunea usoara cat si fractiunea grea ies din coloana cu debite
si temperaturi constante ; in orice punct al coloanei de rectificare, debitele,
concentratiile, presiunile si temperaturile raman constante dupa intrarea in
functionare de regim a coloanei.

UTILAJE PENTRU RECTIFICARE

Conditiile generale impuse in constructia si functionarea coloanelor de

rectificare au continut similar celor de la coloanele de absorbtie; din acest motiv,
in constructia lor propriu-zisa, coloanele de rectificare sunt similare coloanelor de
absorbtie.In cazul rectificarii, intervin probleme legate de existenta vaporilor in
coloana (si nu de prezenta gazelor ca in cazul absorbtiei),ceea ce determina
prezenta – in lucrarile de exploatare – a unor elemente specifice.

In figura 3.4 se arata schema unei instalatii de rectificare continua ,in regim
stationar.
 4. INSTALATII INDUSTRIALE DE DISTILARE ATMOSFERICĂ

Instalatiile industriale de distilare atmosferica pot fi de mai multe tipuri: cu

o singura coloana, cu doua coloane, cu o coloana si un vaporizator preliminar.

2.a. Instalatii de distilare atmosferica cu o singura coloana

Aceste instalatii sunt utilizate la distilarea titeiurilor cu un continut de
benzina de 15 %, intrucat titeiurile cu un continut mai mare de 15% benzina
exercita presiuni mari in preincalzitoare, care trebuie sa fie robuste si, deci
scumpe.De asemenea, aceste instalatii sunt utilizate distilarea titeiurilor cu un
continut scazut de cloruri si H2S, intrucat, in acest caz contrar, se produce
corodarea intensa a coloanei de fractionare si a condensatoarelor produsului de
varf.

2.b. Instalatii de distilare atmosferica cu doua coloane

In astfel de instalatii se pot distila titeiuri bogate in benzina (peste 15%) deoarece
separarea unei parti din acestea se efectueaza in coloana zero, inainte de
incalzirea titeiului in cuptor (unde, astfel, se micsoreaza presiunea).Coloana zero
realizeaza o benzina usoara bine separata.Daca titeiul contine compusi cu sulf in
cantitate mare, H2S rezultat se elimina pe la varful coloanei zero, fiind ferita astfel
de coroziune coloana principala, care este mai scumpa.Acest tip de instalatie este
mai scump decat cel cu o singura coloana.

2.c.Instalatii de distilare atmosferica cu o coloana si un vaporizator preliminar

Acest tip de instalatie reprezinta o combinare a celor doua instalatii prezentate
anterior.Aceasta instalatie este simpla deoarece, ca si instalatiile cu o singura
coloana, are o singura coloana de fractionare si poate prelucra titeiuri bogate in
benzina la fel ca instalatiile cu doua coloane, deoarece benzina este separata
inainte de intrarea titeiului in cuptor.

2.d.Instalatiile de distilare atmosferica moderne

Instalatiile de distilare moderne sunt caracterizate prin capacitati mari de
prelucrare (peste 2 000 000 t titei/an), care aduc economii in investitii (consum
redus de metal) si in cheltuieli de exploatare fata de instalatiile de distilare a
titeiului de capacitati mici.O reducere si mai substantiala a acestor cheltuieli se
realizeaza prin cuplarea instalatiilor de distilare atmosferica a titeiului (DA) cu
instalatiile de distilare in vid a pacurii (DV) in instalatii de mare capacitate numite
DAV.
 6. DETERMINAREA ALCALINITATII SI A ACIDITATII MINERALE A
BENZINEI
Mod de lucru:
Alcalinitatea si aciditatea minerala se controleaza calitativ astfel:se iau 50
cm3 produs intr-o palnie de separare de 200-300 cm3 la care se adauga 50 cm3 apa
distilata perfect neutra.Se agita 5 min.,apoi se lasa sa se separe si se scurge in
doua eprubete.In prima eprubeta se introduc doua picaturi de metiloranj,iar in a
doua trei picaturi de fenolftaleina.Aparitia coloratiei roze in primul caz indica
prezenta urmelor de acizi minerali, iar in al doilea caz, prezenta alcaliilor.Nu este
necesara determinarea cantitativa, deoarece produsul este considerat
necorespunzator si se respinge chiar daca contine numai urme de acizi sau alcalii.
Aciditatea organica reprezinta cantitatea de acizi organici liberi care intra in
compozitia produselor petroliere.Ea se datoreaza acizilor naftenici, asfaltogenici si
acizilor grasi care se gasesc de regula la titei. Ea se mai poate datora si derivatilor
sulfonici obtinuti in cursul rafinarii, precum si fenonilor care se gasesc uneori in
benzina de cracare. Prezenta acizilor organici contribuie la producerea emulsiilor,
provoacând si alte efecte nedorite, cum ar fi stabilitatea redusa la oxidare,
tendinta de corodare in motoare etc.
Deoarece acizii organici din produsele petroliere nu sunt solubilii in apa,
aciditatea organica se determina prin extragerea compusilor organici acizi cu
amestec dizolvat format din alcool etilic cu benzine, in proportie de 1:4. Acest
amestec se titreaza cu solutia alcoolica de hidroxid de potasiu 0.05 n in prezenta
fenoftaleinei ca indicator.
Aciditatea organică se exprimă în mg KOH la 100 cm3 produs.

Analiza calitativă:
Aparatura utilizata:
- Palnie de separare
- Stativ
- Clema cu inel
- Eprubete
Reactivi:
- Fenolftaleina
- Metilorange
- Apă distilată

Prezentarea rezultatelor:
La analiza calitativa a unei probe de produs petrolier s-au parcurs etapele
precizate si s-au obtinut urmatoarele rezultate:
- In eprubeta in care s-a adaugat fenolftaleina proba a ramas incolora,
ceea ce înseamnă ca pH-ul probei este sub valoarea 8.
- In eprubeta in care s-a adaugat metilorange s-a obtinut culoarea rosu
portocaliu, ceea ce inseamna ca pH-ul este in domeniul acid
Concluzii:
Apa rezultata prin spalarea probei de analizat a dizolvat o parte a acizilor minerali
. La adaugarea de indicatori s-a constat colorarea metilorange-ului in rosu ceea ce
indica faptul ca apa de spalare si, respective, proba de analizat au caracter acid.

Aparatura utilizată:

palnie de separare cleme cu inel stativ

 - eprubete

Rezultatele analizei

eprubeta cu proba martor eprubeta cu apa de spălare a produsului

petrolier in care sau adăugat
cateva picături de metilorange

7. NORME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, PREVENIRE SI

STINGERE A INCENDIILOR
 Legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

În ultimii ani, legislaţia română în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

a suferit multe modificări în sensul transpunerii legislaţiei europene în domeniu.
Se poate afirma că în acest moment lucrătorul român este apărat de aceleaşi
prevederi legislative ca şi cel din Uniunea Europeană.
Constituţia României 2003, art. 34 şi 41
Legea 53/2003, Codul muncii, art. 171 - 187
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 646 din 26 iulie 2006
Normele generale de protecţie a muncii 2002
Reglementări şi bune practici în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, 2005
Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase
HG nr.971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate si/sau de sănătate la locul de muncă
HG nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie
la locul de muncă
HG nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru locul de muncă
HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006

TERMINOLOGIE
Scopul protecţiei muncii îl constituie prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale prin măsuri menite să elimine, să evite sau să diminueze
acţiunea factorilor de risc asupra organismului uman.
Factori - însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente proprii
elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de
muncă şi/sau boli profesionale.
 Factori - însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente proprii
elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de
muncă şi/sau boli profesionale.
Evenimentul reprezintă orice accident care a antrenat vătămări corporale
sau decesul, orice incident periculos care s-a produs pe teritoriul persoanei
juridice / fizice sau la orice loc de muncă.
Risc – probabilitatea ca evenimentul de muncă să se producă.
Factori de risc – cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale. După producerea acestor evenimente negative, factorii de risc se
transformă în cauze ale accidentelor şi bolilor profesionale.
Factor periculos – factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce,
în anumite condiţii, la accidentarea acestuia.
Factor nociv – factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în
anumite condiţii, la îmbolnăvirea acestuia.
Pericol – situaţie, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie
existenţa sau integritatea angajatului.
 NORME DE PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATOARELE ŞCOLARE

Laboratoarele şcolare sunt locurile în care elevii sunt mult expuşi riscurilor
cauzate de existenţa reactivilor chimici, ustensilelor de laborator şi aparatelor
electrice. Se vor avea în vedere următoarele reguli generale:
Instrucţiunile scrise să fie afişate la loc vizibil şi regulile de securitate
evidenţiate;
Instrucţiunile de securitate să fie prezentate verbal şi comunicate la
începutul fiecărui experiment;
Elaborarea unui set de Fişe tehnice de securitate pentru reactivii chimici
periculoşi folosiţi astfel încât proprietăţile fizico-chimice şi toxicologice, efectele
asupra sănătăţii, măsurile de protecţie necesare la manipularea lor şi procedurile
de urgenţă să fie cunoscute;
Laborantul trebuie să aibă un comportament exemplar din punct de vedere
al securităţii;
Să existe o supraveghere suficientă a elevilor în orice moment;
Trebuie purtat echipamentul individual de protecţie şi îmbrăcămintea de
lucru adecvate;
Aparatura electrică să fie verificată şi întreţinută în mod regulat, aparatele
electrice să aibă împământare;
Reactivii chimici şi ustenislele de laborator să fie depozitaţi în locuri sigure
pentru a preveni utilizarea lor neautorizată;
Laboratoarele şcolare să fie ventilate şi iluminate corespunzător, să aibă un
nivel adecvat de umiditate, spaţiu suficient şi să fie curate;
Pardoselile să fie bine întreţinute, păstrate curate pentru reducerea
riscurilor de alunecare şi împiedicare;
Să fie asigurată dotarea corespunzătoare pentru prim ajutor pentru
utilizare în cazul unui eveniment sau situaţie de urgenţă.
Să fie asigurate măsurile şi mijloacele de prevenire a
Pentru studentii:
Materialele didactice, reactivii chimici şi ustensilele folosite în
laboratoarelor şcolare se vor utiliza numai sub supravegherea
profesorului/laborantului.
 Nu vor introduce obiecte în prizele electrice.
Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea
laboratoarelor.

Elevi
Factori de risc Pericol

Pardoseală denivelată - de alunecare

Apă (sau alt lichid) împrăştiat pe
pardoseală (suprafeţe alunecoase)
Ghivece de flori pe suporturi
nefixate
Calorifere nestabile
Iluminat insuficient, neuniform
Mobilier impropriu (bănci sau
scaune neadaptate)
Ventilaţie insuficientă
Lucrul cu aparatura şi reactivii de
laborator
Cabluri electrice agăţate sub banci
- de cădere la aceeaşi înălţime
- de lovire
- de lovire
- de disconfort şi scăderea
randamentului şcolar
- de dobândire a unor afecţiuni
musculo-scheletice, a poziţiilor
incorecte abordate
- de contactare a unor boli
contagioase
- de rănire, tăiere, înţepare,
arsură termică sau chimică
de împiedicare
- de electrocutare
 8. PROTEJAREA MEDIULUI

Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au făcut resimţite încă de la

sfârşitul secolului al XIX lea, când s-a făcut tranziţia de la atitudinea de admirare
pasivă a frumuseţilor naturii la cea activă de acţionare pentru protecţia ei şi de
prevenire a exploatării abuzive a bogăţiilor naturale.
Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea
durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează
dezvoltarea durabilă.Cerinţele şi exigenţele existente la nivelul Uniunii Europene
impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al
efectelor şi presiunii asupra mediului şi a tuturor consecinţelor dezvoltării socio-
economice.

8.1. POLUAREA ATMOSFERICA

Prelucrarea ţiţeiului şi a produselor petrochimice este însoţită de poluarea

chimică a atmosferei.Aceasta este cauzată de produse de combustie din focare
(CO, CO2, SO2), gaze şi vapori, pulberi şi prafuri rezultate din manipularea
catalizatorilor solizi etc.
După starea lor fizică, substanţele poluate se împart în două mari grupe:
- gaze şi vapori (H2S, CO2, hidrocarburi uşoare, mercaptani, fenoli şi alte
combinaţii organice volatile)
- aerosoli (dispersii de particule solide sau lichide în gaze, fumuri, ceaţă,
pulberi)
Metodele şi echipamentele folosite pentru combaterea poluării atmosferice au
în vedere proprietăţile fizice şi chimice ale noxelor.
Reducerea poluării atmosferice la limite acceptabile se realizează prin
conducerea corectă a proceselor de ardere, reducerea pierderilor de la
rezervoare, pompe, executarea golirilor rapide în sistem închis, desulfurarea şi
recuperarea sulfului din produse.
Se iau de asemenea o serie de măsuri:
 - purificarea gazelor de componenţi toxici, iritanţi sau rău mirositori, ca de
exemplu: îndepărtarea H2S, a mercaptanilor sau a SO2 din gazele de
ardere.
- Purificarea gazelor de particule solide sau lichide
- Depozitarea produselor în rezervoare cu capac flotant sau în rezervoare
obişnuite care au spaţiul de vapori legat la sistemul de gaze al rafinăriei;
- Arderea gazelor reziduale la faclă
- Dispersarea gazelor de ardere la coşuri

8.2. POLUAREA FONICĂ

Poluarea fonică provine din diferite faze ale procesului tehnologic.Astfel, sursele
cele mai întâlnite sunt: utilajele şi echipamentul de destindre a fluidelor sub
presiune (supape de siguranţă, ventile regulatoare, injectoare, goliri rapide),
pulverizarea şi arderea combustibililor în focare, funcţionarea maşinilor,
compresoarelor, suflantelor etc. Zgomotele excesive produc oboseala şi scad
eficienţa activităţii productive.Expunerea îndelungată la intensităţi ridicate de
zgomot, în anumite limite poate provoca astenii nervoase.
Metodele utiliazate pentru reducerea zgomotului sunt: absorbţia fonică,
izolarea fonică, izolarea şi amortizarea vibraţiilor.
Absorbţia fonică se realizează prin plasarea pe perete a materialelor fono-
absorbante care pot reduce nivelul mediu al zgomotelor prin absorbţia energiei
undelor sonore reflectate. Izolarea fonică constă în amplasarea unei bariere între
sursă şi punctul izolat şi reduce energia sonoră a undei directe. Izolarea vibraţiilor
se realizează prin folosirea de arcuri spirale din oţel, plută, cauciuc, material
plastic.
Amortizarea vibraţiilor se poate face folosind asfalt, pâslă impregnată,
nisip.
Combaterea poluării fonice se realizează prin amplasarea ratională a
echipamentului care produce zgomot şi prin folosirea mijloacelor de protecţie
individuală: dopuri, căşti, antifoane.

8.3. SURSE DE APE REZIDUALE

 Apele reziduale provenite din rafinării se pot împărţi în ape de răcire, ape de
proces şi ape meteorice. Apele de răcire în cea mai mare cantitate sunt luate din
râuri. Acestea pot fi impurificate în timpul operaţiilor de prelucrare cu produse
petroliere nocive datorită pătrunderii produselor prin neetanşeităţile
condensatoarelor şi răcitoarelor. Apele de proces provin din spălarea produselor,
din condensarea aburului, din apele de zăcământ preexistente în ţiţei etc. şi au un
grad înalt de contaminare datorită contactului direct cu produsele. Apele
meteorice au în general un grad redus de poluare, în funcţie de suprafeţele cu
care vin în contact. Astfel, apele reziduale rezultate din combinatele petrochimice
au un conţinut variat de substanţe nocive care depinde de natura procesului
tehnologic din care provin.
Aceste ape conţin: acizi, baze, săruri minerale, compuşi organici, ţiţei, răşini,
precum şi diferite impurităţi mecanice (argile, nisip).
Evacuarea apelor reziduale cu conţinut mare de substanţe nocive în cursurile
de apă de suprafaţă pune în pericol flora, fauna, şi posibilităţile de folosire
ulterioră a apei. De aceea cantitatea apelor reziduale sau cantităţile limită de
substanţe poluante ca pot fi evacuate din unităţile industriale sunt reglementate
în funcţie de folosirea ulterioară a emisarului.
Epurarea apelor reziduale provenite din sectorul rafinărie.
Apele reziduale din rafinării sunt impurificate cu produse petroliere, fenoli,
acizi naftenici, compuşi cu sulf. Eliminarea acestor substanţe nocive se realizează
în trei etape:
- Separarea gravimetrică,ce se realizează într-o instalaţie formată din: bazin de
egalizare, prevăzut cu grătar la intrare şi cu un denisipator şi dintr-un separator
de ţiţei. Pentru a se mări eficienţa de separare în această etapă se montează la
intrarea apei în separator filtre de coalescenţă (cu umplutură de fân sau talaj
de lemn), astfel că la ieşire apa reziduală ajunge la un conţinut de 20 – 30 mg/l
produse petroliere.
- Epurarea prin metode fizicochimice în care se aplică flotaţia cu aer şi
coagularea chimică
- Epurarea biologică în care apa se contactează cu bacterii oxidante aerobe,
La ieşirea din ultima etapă de epurare (biologică), apa epurată are un conţinut
corespunzător de impurităţi şi se poate refolosi sau deversa în râuri.

BIBLIOGRAFIE
1. Vidraşcu, Gh., Tehnologia prelucrării ţiţeiului şi a petrochimiei, manual
pentru clasa a XI-a, Editura didactică şi pedagogic – 1982
2. Suciu, Gh., Ingineria prelucrării hidrocarburilori, Editura tehnică Bucureşti,
1993
3. Mihăilescu, F., Tudor, P., Utilaje şi instalaţii în industria chimică şi rafinării,
Editura didactică şi pedagogic, Bucureşti, 1973
4. Popescu, V., Tehnologia prelucrării titeiului, Editura AG, Pitești 1999
5. Jurca, E., Tehnologia prelucrării si chimizării titeiului si gazelor, Editura
didactică şi pedagogic, Bucureşti, 1973
ANEXE
ANEXA 1 Instalatia de distilare atmosferica a titeiului