MINISTERUL EDUCAȚIEI

SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX

 
PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonator:
Prof. Ungureanu Ana
 
                                                                                                           Absolventă
                                                                                                           Băjenaru Valerica
 

2023
București
 SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX
BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

“V I T A M I N E L E”

Coordonator:
Prof. Ungureanu Ana
 
                                                                                                           Absolventă
                                                                                                           Băjenaru Valerica

2023
București
 CUPRINS

Motto..........................................................................................................................................3
Motivație....................................................................................................................................4
Introducere...............................................................................................................................5

Capitolul 1. Noțiuni introductive..............................................................................................8

1.1 Scurt istoric..............................................................................................................8
1.2 Baze biochimice.......................................................................................................8
1.3 Baze fiziopatologice.................................................................................................8
1.4 Baze farmacodinamice.............................................................................................9
1.5 Farmacoterapie........................................................................................................9
1.6 Baze farmacotoxilogice..........................................................................................10
1.7 Clasificare..............................................................................................................10
Capitolul 2. Vitamine
hidrosolubile........................................................................................13
2.1. Vitamina B1
(Tiamina)..........................................................................................13
2.2. Vitamina B2
(Riboflavina).....................................................................................14
2.3. Vitamina B6 (Piridoxina)......................................................................................15
2.4. Vitamina B12
(Cianocobalamina).........................................................................17
2.5. Vitamina PP (Nicotinamida).................................................................................20
2.6. Vitamina C (Acidul Ascorbic)...............................................................................21
Capitolul 3. Vitamine liposolubile..........................................................................................25
3.1. Vitamina A
(retinol)...............................................................................................25
3.2. Vitamina D si compusii
înrudit..............................................................................30
3.3. Vitamina E (tocoferol)...........................................................................................35
3.4. Vitamina K ( fitomenadiona).................................................................................37
Capitolul 4. Surse de vitamine................................................................................................40
4.1. Produse farmaceutice cu vitamine........................................................................40
 4.2. Plante cu conținut de vitamine..............................................................................43
4.3. Alimente bogate în vitamine..................................................................................44

Concluzii..................................................................................................................................47
Bibliografie..............................................................................................................................51
MOTTO:

"Sănătatea este un dar prețios și îngrijirea corpului nostru prin

alimentație sănătoasă și suplimente nutriționale poate fi cheia către un stil de
viață mai bun."
- Dr. Richard Cutler

3
 MOTIVAȚIE

În încercarea de a reda societății, omul bolnav, alături de farmaciști, avem obligația de

a cunoaște progresele obținute de știință acum și ulterior pe parcursul întregii vieți
profesionale.
Mi-am ales ca temă a lucrării “Vitaminele” datorită importanței pe care o au în
menținerea echilibrului fiziologic. Alegerea subiectului "Vitamine" pentru proiectul de
absolvire prezentat este argumentat prin larga popularitate de care se bucură aceste mijloace
terapeutice, ceea ce motivează importanța cunoașterii cât mai aprofundate a acestora. O altă
motivație a alegerii subiectului menționat o constituie utilizarea multilaterală și largă a
vitaminelor în toate compartimentele medicale.
Vitaminoterapia este în primul rând o medicație de substituție. Administrarea
vitaminelor se face selectiv, scopul fiind acela de a furniza organismului acea vitamină care
este responsabilă de apariția manifestărilor ce se încadrează în hipovitaminoze sau
avitaminoze specifice.

4
 INTRODUCERE

Farmacologia este știința care se ocupă cu studiul medicamentelor sub diferite

aspecte. Ca orice ramură a științei moderne, farmacologia înregistrează noi progrese datorate
în principal procedeelor sintetice de preparare a produselor medicamentoase - fapt cu
implicații deosebite în planul combaterii afecțiunilor, dar și cu aspecte negative legate de
efectele adverse, de modificările imunologice, de gradul de toxicitate asupra organismului
uman, cât și de modificările în răspunsul microorganismelor la acțiunea lor, prin apariția
fenomenelor de rezistență .
Vitaminele sunt utile în limita necesităților organismului obișnuit, satisfăcute prin
aport alimentar. Stări de hipovitaminoze moderate pot apărea la copiii mici și la femeile
gravide, la care starea fiziologică crește necesitatea în vitamine.
Anumite boli specifice, unele medicamente, alcoolismul cronic și tulburările de
comportament ale vârstei înaintate sau ale bolnavilor psihotici constituie alte cauze de
hipovitaminoze. În aceste cazuri este necesară suplimentarea medicamentoasă, prin preparate
polivitaminice echilibrate și în cazuri speciale prin anumite vitamine.
De asemenea, vitaminele sunt folosite și ca adjuvante în tratamentul diferitelor boli,
influențând favorabil evoluția lor.
Acțiunea benefică a vitaminelor în asemenea cazuri are mai multe explicații.
În unele afecțiuni se produc și hipovitaminoze care intră în complexul patologic al afecțiunii
respective, participând mai mult sau mai puțin la fiziopatologia ei. Vitaminoterapia vine să
corecteze deficitul latent și să influențeze pe această cale desfășurarea tulburării în care este
folosită.
În alte stări patologice, vitaminele acționează direct, chiar dacă nu e vorba de o
hipovitaminoză. Prin unele acțiuni farmacodinamice proprii, ca activatoare ale
metabolismelor celulare, activatoare ale vitalității unor organe, ca protectoare ale acestora
prin acțiunile lor antibiotice, antiinfecțioase, influențează favorabil evoluția bolii.
Se poate spune că vitaminele reprezintă o armă puternică în mâna medicului, care e
dator să le asocieze sistematic celorlalte tratamente pentru că, în ultimă instanță, viața este un
proces de ordin biochimic, caracterizat printr-o continuă uzură și eliminare de substanțe, care
trebuie înlocuite în permanentă pentru asigurarea proceselor de refacere și creștere (ca
hematopoeza, secrețiile glandulare, formarea de anticorpi, s.a.).
Este important de reținut că vitaminele, ca orice medicament, pot provoca și efecte
toxice. Atrag atenția vitaminele liposolubile care, administrate în doze mari, conduc la

5
hipervitaminoze, al căror tablou clinic este, de cele mai multe ori, mai sever decât cel al
carenței. Din toate acestea rezultă că alimentația trebuie să fie echilibrată pentru a reduce cât
mai mult apariția bolilor de carență. De reținut este că acest echilibru nu este însă posibil fără
prezența vitaminelor.
Medicamentul este definit, în documentele Organizației Mondiale a Sănătății,
ca ,,orice substanță sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat în vederea modificării sau
studierii unui sistem fiziologic sau unei stări patologice, în interesul subiectului căruia îi este
administrat ''. După o altă definiție, medicamentele sunt substanțe și preparate farmaceutice
destinate a vindeca, ameliora, preveni și diagnostica suferințele organismului.
Numeroasele medicamente, cunoscute și utilizate în prezent pot fi grupate în patru
categorii: care ameliorează sau contribuie la vindecarea tulburarilor țesuturilor, aparatelor și
sistemelor organismului, acționând asupra dereglărilor fiziopatologice sau simptomatice; care
combat agenții biologici patogeni pentru om; care înlocuiesc substanțele și lichidele
fiziologice; care sunt utile pentru testarea funcțiilor organismului.
Numărul, mereu mai mare, al medicamentelor puse la dispoziția practicienilor și
materialul informativ imens existent, în legătură cu acestea, alături de o literatură foarte
bogată în toate compartimentele medicinii, creează mari dificultăți în cunoașterea și aplicarea
datelor celor mai utile despre medicamente.
Medicamentele nu creează funcții noi în organism ci acționează asupra funcțiilor
existente, modificându-se în sens pozitiv sau negativ. Pentru a cunoaște rațional o clasă de
medicamente trebuie pornit totdeauna de la datele de fiziologie și fiziopatologie și urmărit
cum sunt ele modificate sub influența diferitelor substanțe. În stadiul actual al cunoașterii
medicamentelor se impune a se face distincție între numărul substanțelor existente pe plan
internațional și cel necesar unei farmacoterapii raționale, științifice, eficiente. Una dintre cele
mai greșite atitudini, din nefericire frecvent întâlnită și care aduce prejudicii sănătății
oamenilor, este absolutizarea valorii unui anumit medicament, nu numai ca substanță dar și
ca produs al unei anumite firme. Se cunoaște astăzi că unele substanțe, având caractere
farmaco-dinamice comune grupei din care fac parte, nu se deosebesc între ele ca eficiență sau
prezintă mici deosebiri, adesea fără importanță pe plan terapeutic.
Farmacoterapia a fost concepută și realizată în dorința de a aduce o contribuție la diminuarea
acestor dificultăți și la obținerea de rezultate terapeutice cât mai bune.
Lucrarea aduce în atenție sursele naturale ale diferitelor vitamine liposolubile și
hidrosolubile, proprietăți și acțiune farmacodinamică, elemente esențiale pentru alegerea

6
judicioasă a acelor vitamine indicate pentru corectarea fenomenelor de carență apărute la un
moment dat.

Necesarul minim
Numele Denumire
Solubilitate Deficiență, boală Supradoză zilnic mediu
vitaminei chimică
(M,19-30)[2]
Orbire de noapte, 
Vitamina A Retinol Grăsimi 25.000 ui 620μg
Keratomalacia
Vitamina B1 Tiamină Apă Beriberi - 1 mg
Vitamina B2 Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1 mg
Vitamina B3 Niacină Apă Pelagra 2.500 mg 12 mg
Vitamina B5 Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
Vitamina B6 Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
Vitamina B7 Biotină Apă - - 30 µg
Vitamina B9 Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg
Vitamina B12 Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg
Vitamina C Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
Lamisterol, Ergo
calciferol, Calcife
Vitamina D1- 2 µg pentru toate
rol, Dihidrotachis Grăsimi Rahitism 50.000 IU
D4 vitaminele D
terol, 7-
dehidrositosterol
Vitamina E Tocoferol Grăsimi - 50.000 IU 12 mg
Vitamina K Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg

CAPITOLUL 1

7
 Noțiuni introductive
 
1.1   Scurt istoric
Vita înseamnă viaţă în limba latină, acesta fiind cuvântul de la care a derivat, în 1912,
biochimistul polonez Casimir Funk termenul de vitamină. Importanţa anumitor alimente
pentru buna funcţionare a organismului a fost însă recunoscută cu mult înainte.
Vitaminele sunt compuşi organici de origine exogenă, cu structuri foarte variate,
necesare în cantităţi catalitice, cu rol de efectori biologici (biocatalizatori), indispensabili
pentru creşterea, dezvoltarea, reproducerea şi funcţionarea normală a tuturor vieţuitoarelor
(plante, animale, microorganisme) şi respectiv a omului.                                           
 Termenul de “vitamină” (vita= viaţă, vitamină –«amina vieţii»), a fost introdus încă
din 1911 de Casimir Funk, referindu-se la faptul că prima vitamină –vitamina B1
descoperită de el conţinea gruparea amino (-NH2) în structură.
 
1.2 Baze biochimice
Vitaminele sunt substanțe organice, majoritatea din surse exogene, esențiale, în
cantități mici, pentru desfășurarea normală a funcțiilor metabolice ale organismului. Ele
acționează că biocatalizatori, împreună cu enzimele și hormonii. Influențează metabolismul
intermediar, intrând în compoziția unor enzime sau participând direct la procese redox.
Structura chimică a vitaminelor este foarte diferită .
 
1.3 Baze fiziopatologice
Alimentația echilibrată asigură necesarul tuturor vitaminelor. Necesarul variază în
funcție de vârstă, sex, greutate, gen de activitate, sarcina, lactatie, boli acute sau cronice,
climă. Stări de hipovitaminoza sau avitaminoză pot avea trei grupe de cauze : a)Aport
insuficient în alimentația respectivă sau dezechilibrată, consum excesiv de alcool, scăderea
apetitului, dietă neștiințifică pentru obezitate, pregătirea culinară adecvată .
b)Tulburări de absorbție în boli hepato-biliare, gastro-intestinale, tratamente incorecte
cu antibiotice, administrarea cronică a unor medicamente (fenitoină, contraceptivele orale,
salazopirina, etc.
c)Creșterea consumului, în munci fizice mari, boli febrile, hipertiroidism, stress,
perioade de creștere somatică , etc. Avitaminozele sunt excepțional de rare în prezent .
 

8
 1.4 Baze farmacodinamice
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele
biochimice .În consecință ele acționează numai în măsura în care există stări de hipo- sau
avitaminoza, crescând la normal procesele biochimice perturbate .
 
1.5. Farmacoterapie
Vitaminele au o largă utilizare și sunt consumate în cantități impresionante, atât pe
baza prescripțiilor medicale cât și ca automedicație. O mare parte din consumul vitaminelor
este nejustificat și abuziv. Se disting trei categorii de situații în care se utilizează vitaminele.
a) Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situații menționate la Baze
fiziopatologice necesită o cunoaștere corectă, o estimare obiectivă a existenței stării de
hipovitaminoză și o abordare complexă, în primul rând cauzală. Aportul vitaminelor,
sub forma diferitelor preparate farmaceutice, poate fi justificat și necesar numai în
cazurile care nu pot fi rezolvate prin tratarea etiologică . Și atunci, dozele administrate
trebuie să fie cât mai apropiate de limitele necesarului fiziologic, ținând seama de
parametrii importanți (vârsta , sexul , categoria de efort fizic , e.t.c.) ai fiecărui caz în
parte. Dozele care depășesc mult acest necesar nu pot fi justificate. Dacă prin
alimentele consumate aportul vitaminelor este asigurat, ceea ce se poate realiza în
numeroase cazuri, suplimentarea dietei cu vitamine este irațională și inutilă .
b) În scop profilactic și pentru indicațiile numite uneori, 'specifice' ( pentru
acoperirea unor cerințe normale ). Un mare număr de oameni, de toate vârstele ,
folosesc multe vitamine, adesea preparate polivitaminice , cu sau fără adaosuri de
săruri minerale, în doze care depășesc de mai multe ori necesarul zilnic fiziologic,
pentru efectele presupuse 'tonice' , ' trofice ' . În această categorie intră și indicațiile
vitaminelor ca ' suplimente ale alimentației ' , pentru acoperirea unor 'cerințe
normale' ( de exemplu la copii sau în cursul sarcini) sau drept 'corectoare metabolice
ale manifestărilor caracteristice vârstei înaintate, unor infecții acute sau cronice , e.t.c.
În multe cazuri este vorba de un consum nejustificat, întrucât în literatura medicală nu
s-au adus demonstrații privind justețea acestor indicații , în afara stărilor de
hipovitaminoză . Sunt puține excepții în legătură cu utilizarea profilactică, printre care
prescrierea vitaminelor D în prevenirea rahitismului.
c) Pentru tratarea unor suferințe fără legătură cu deficitul de vitamine.
Indicațiile respective, numite uneori ' nespecifice ' , se bazează, în gândirea celor care
le practică pe așa numitele ' acțiuni farmacologice proprii ale vitaminelor, diferite de

9
 efectele lor biochimice, fiziologice . Din nefericire, marea majoritate a acestor 'acțiuni
proprii' nu au fost demonstrate semnificativ, nici experimental și nici clinic. În
practica terapeutică, în cazurile de acest fel se folosesc doze mari, uneori excesive
( 'terapie megavi-taminica') fără ca prin aceasta să se fi ajuns la dovezi obiective
privind eficacitatea vitaminelor. Exemplul elocvent îl reprezintă unele suferințe ale
aparatului cardiovascular și multe boli degenerative ale aparatului locomotor care sunt
tratate cu serii repetate de vitamine din complexul B, în doze mari, pe cale injectabilă
cu toate că efectele favorabile, atunci când apar, sunt în mare parte placebo.
 
1.6 Baze farmacotoxilogice
O problemă care este rareori luată în considerație o constituie efectele supradozarilor
vitaminelor. Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecințele sunt ușoare, cel puțin
din punct de vedere teoretic, întrucât excesul, care depășește nevoile fiziologice, este eliminat
relativ repede . Faptul că până în prezent, nu s-au descris fenomene adverse îngrijorătoare, nu
este o dovadă că acestea nu pot exista. În acest sens este bine a ne aminti că, pentru organism
orice exces este dăunător, inclusiv cel al tuturor substanțelor indispensabile desfășurării
proceselor vitale, cum sunt oxigenul, apă, clorură de sodiu și alți electroliți. De ce vitaminele
ar face excepție? Pentru vitaminele liposolubile care, datorită particularităților cinetice se pot
acumula în organism, se cunosc multe efecte adverse, uneori grave.
 

1.7 Clasificarea vitaminelor

Vitaminele sunt solubile fie în apă, fie în grăsimi. Cele solubile în grăsimi persistă în
organism pentru perioade mai lungi, fiind stocate în ficat şi în ţesuturile grase. Vitaminele
solubile în apă în schimb se elimină repede prin urină, ceea ce înseamnă că e nevoie să
asigurăm în permanenţă aprovizionarea lor. Majoritatea vitaminelor nu pot fi produse
de corpul uman, principalele lor surse de provenienţă fiind alimentaţia şi complexele de
vitamine.
Se clasifică în două categorii: liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi musculare
ale corpului şi care sunt absorbite prin intermediul tractului intestinal cu ajutorul grăsimilor)
şi hidrosolubile (care nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin intermediul
urinei).
Vitamine liposolubile: A, D, E, K. Vitamine hidrosolubile: B, PP, C.

10
VITAMINELE LIPOSOLUBILE

•Vitamina A este întâlnită sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal, beta caroten
- retinolul contribuie la barieră de apărare la nivelul mucoaselor (intră în compoziția
mucusului)
- retinalul intră în structura celulelor fotoreceptoare din retină (celulele cu conuri și
bastonașe) acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii
- beta carotenul este antioxidant

•Vitamina D este întâlnită sub două forme : D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol)

La nivelul tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este activat sub acțiunea razelor
ultraviolete în vitamina D3 (colecalciferol).Vitamina D intervine în metabolismul calciului și
fosforului, intervenind în profilaxia rahitismului.
•Vitamina E include două clase de substanțe biologic active : tocoferolii și
tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizează în loțiuni antioxidante avînd în vedere
absorbția bună la nivelul tegumentului).Tocoferolii intervin în metabolismul grăsimilor și
proteinelor având acțiune antiaterogenă.
•Vitamina K este întâlnită sub două forme naturale : vitamina K1 (fitoquinona) care
se găsește în plantele verzi și vitamina K2 (menaquinona) sintetizată de bacteriile din colon.
Vitamina K3 sintetică (menadiona) este transformată în ficat în menaquinona prin reacție de
alcalinizare.Vitamina K intervine în procesul de coagulare participînd la sinteza factorilor de
coagulare.

VITAMINE HIDROSOLUBILE
•Vitamina B1 (tiamina) participa la diferite reacții chimice fiind cofactor al
sistemelor enzimatice. Intervine în metabolismul glucidelor și în funcția celulei nervoase,
fiind esențială pentru creștere, apetit, funcționarea sistemului nervos.
•Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice, participă la
transportul ionilor de hidrogen și în procesul de respirație tisulară.
•Vitamina B3 (PP / niacina) există sub două forme : acidul nicotinic și nicotinamida.
Participă la sistemele implicate în metabolismul carbohidraților și al aminoacizilor, sinteză
grăsimilor și respirația tisulară.Vitamina B3 are rol imunomodulator și antiinflamator.

11
 •Vitamina B5 (acidul pantotenic) participă la reacțiile metabolismului intermediar al
glucidelor,lipidelor și proteinelor.
•Vitamina B6 (piridoxină) intervine în metabolismul aminoacizilor și acizilor grași
nesaturați și este importantă pentru procesul de creștere și dezvoltare normală a sistemului
nervos.
•Vitamina B9 (acidul folic) reprezintă un grup de compuși chimici care conțin acid
pteroic.Rolul acidului folic este de a participa la sinteză de aminoacizi și nucleotide
(molecule de ADN), acizi nucleici, derivați porfirinici folosind cofactor vitamina B12.
Deasemenea intervine în formarea și maturarea eritrocitelor și leucocitelor.
•Vitamina B12 (cobalamina), după absorbție este transportată în plasmă spre ficat,
apoi la țesuturi. Este esențială pentru biosinteza acizilor nucleici și a nucleoproteinelor având
rol în metabolismul sistemului nervos.
•Biotina este componentă esențială a enzimelor, intervenind în metabolismul acizilor
grași și aminoacizilor și transportul grupărilor carboxil.
•Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamina provenită exclusiv din alimentație.
Vitamina C are mai multe funcții în organism : participa la sistemele redox și intervine în
sinteza colagenului (din structura țesutului conjunctiv, cartilaj, matrice osoasă, dinți, piele,
tendoane) rol antioxidant crește rezistența la infecții prin activarea leucocitelor, producție de
interferon,menținerea integrității mucoaselor .

12
 CAPITOLUL 2
Vitamine hidrosolubile
 
Această grupă cuprinde complexul vitaminelor B -tiamină, riboflavină, piridoxina,
acidul nicotinic, acidul folic, cianocobalamina, biotina, acidul pantotenic și acidul ascorbic.
Acționează, în principal, în calitate de cofactori sau precursori de cofactori ai unor enzime
specifice, esențiale pentru metabolismul normal. Vitaminele hidrosolubile se distribuie în
lichidul extracelular, depozitele din organism sunt mici și eliminarea se face renal, cu
ușurință; de aceea stările carențiale survin relativ repede. Deoarece parte din vitaminele B se
găsesc în aceleași alimente, carențele implică, de multe ori deficitul mai multora dintre acești
factori metabolici esențiali, deși simptomele pot fi caracteristice lipsei numai a unuia.
Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are, în general, consecințe toxice, cantitatea
eliminată crescând odată cu doza.
 
2.1. Vitamina B1 / Tiamina
Tiamina ( thiamine, aneurine, benerva, betabion, brevitin ) sau vitamina B1 este
sintetizată de vegetale, multe bacterii, alge și unele ciuperci. Molecula cuprinde un nucleu
pirimidinic și un nucleu tiazolic cuplate.
Vitamina se găsește în cantități mari în carnea de porc, ficat, rinichi și în făinurile de
cereale complete. Fierberea alimentelor, mai ales în mediu alcalin, o distruge în parte .
Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1.4 mg pentru bărbați, 1 mg pentru femei ( plus 0,4 -
0,5 mg în timpul sarcinii și alăptării) și 0,3 -1,2 mg pentru copii (în funcție de vârstă). Aceste
cantități sunt cuprinse obișnuit în rația alimentară. Necesitatea crește cu aportul caloric, mai
exact cu aportul de glucide. Tiamina se absoarbe din intestin prin transport activ, pentru
dozele mari adăugându-se și un proces de difuziune. Dozele mici, corespunzătoare aportului
alimentar minim, se metabolizează în întregime; dozele mai mari umplu depozitele, restul
fiind eliminat prin urină în majoritate sub formă neschimbată.

FARMACOTERAPIE
Deficitul vitaminic poate apărea în condițiile unui aport scăzut, asociat cu un consum
crescut de glucide sau cu necesități metabolice sporite - în cursul sarcinii, alăptării, în
hipertiroidism, în malabsorbție, în cazul perfuziilor intravenoase cu glucoză. Sindroamele
clinice caracteristice -beri-beri - sunt cunoscute în răsărit ca datorate consumului de cantități

13
mari de orez decorticat; în apus, una din cauzele obișnuite este alcoolismul cronic, care
provoacă policarența vitamina B, cu predominanța tiaminei. Deficitul de tiamină se manifestă
clinic prin polinevrite periferice degenerative și atrofie musculară (beri-beri uscat), edeme și
cardomegalie (beri-beri umed), fenomene de encefalopatie (sindrom Wernicke, sindrom
Korsakoff). Patogenia leziunilor neurologice și cardiace nu este cunoscută. Tiamina este
necesară pentru funcția normală a sistemului nervos și aparatului cardiovascular. Intervine în
sinteza acetilcolinei, favorizând transmiterea influxului nervos. Participă la formarea
hormonului tireotrop și la inactivarea estrogenilor în ficat. Lipsa tiaminei este urmată de
creșterea acidului piruvic în sânge și urină, cu apariția de polinevrite.

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale :
Vitamina B1T cutie cu 40 comprimate de 10
mg ; fiole de 1 ml cu 10 mg; fiole de 2 ml cu
100 mg. (figura 1)
În FR. X se găsește monografia
'THIAMINI HIDROCHLORIDUM' ( vit B1) .
Mod de administrare: Adulți 30-100 mg
pe zi , oral , s.c. , i.m. Copii 5-20 mg pe zi .
PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE
Se folosește clorhidratul de tiamină.
Figura 1

Cristale mici incolore sau pulbere cristalină albă, cu miros caracteristic, gust slab amar. Ușor
solubil în apă, greu solubil în alcool.

2.2. Vitamina B2 / Riboflavina

Riboflavina sau vitamina B2 este sintetizată de bacterii, ciuperci și plante superioare.
Se găsește în cantități mari în lapte, brânză, ficat, rinichi, albuș de ou, legumele verzi.
Necesarul zilnic la adulți este de 1,5 - 1,7 mg , sau de 0,6 mg /1000 calorii , cantități
conținute obișnuit în rația alimentară. La copii de 6 luni - 2 ani 600 mg; 2-3 ani 700 mg; 3 - 4
ani 800 mg; 4 -6 ani 900 mg ; 6 - 9 ani 1,1 - 1,2 mg; 10 -18 ani 1,2 -1,5 mg .Peste 18 ani 1,6 -
1,7 mg .Sarcina 1,8 mg . Lactație 2 mg.
Riboflavina în organism este transformată în forme active biologic, cu funcție de
coenzime ale flavoproteinelor importante pentru oxidoreducerile celulare. Cantitățile mici de

14
vitamină sunt metabolizate în majoritate. Riboflavina are o absorbție bună din tubul digestiv.
Absorbție diminuată în hepatită și ciroză. Se depozitează în ficat, în rinichi și se elimină prin
urină, lapte, fecale. Riboflavina intervine în procese de creștere, de menținere a integrității
epiteliilor. Influențează absorbția lipidelor din tubul digestiv. Are acțiune hipoglicemiantă la
normali și diabetici. Protejează celula hepatică față de substanțe toxice.

FARMACOTERAPIE
Deficitul vitaminic survine rareori, fiind mai frecvent atunci când alimentația este
scăzută sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt:stomatită, dermatita seboreica,
anemie. Administrarea terapeutică a vitaminei corectează tulburările carențiale în câteva zile.
Hipo-și ariboflavinoza. Keratite, irite, conjunctivite, dermatite, eczeme ,glosite ,stomatite,
enterocolite, tulburări de creștere la copii,
insuficientă hepatică.

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale.
Riboflavin T fiole de 2 ml. cu fosfat
monosodic de ribloflavila echivalent cu 10 mg.
baza . (figura 2)
Mod de administrare: adulți 5 -10 mg.
pe zi i.m copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.

Figura 2
PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE
Pulbere cristalină galbenă până la galben-portocaliu. Foarte ușor solubilă în soluții
alcaline, greu solubilă în apă, practic insolubilă în alcool.

2.3. Piridoxina (vitamina B6 )

Grupul vitaminelor B6 cuprind trei compuși cu nucleu piridinic : piridoxină care se
găsește mai ales în plante și se folosește că medicament , piridoxamina și piridoxal care se
găsesc mai ales în alimentele animale. (Figura 3) Necesarul zilnic , asigurat de aportul
alimentar este de 1,75 - 2 mg pentru o rație proteică de 100 g pe zi , în timpul sarcinii și
alăptării sunt necesare 2 - 2,5 mg zilnic .

15
 Drojdia de bere , ficatul , fainurile de 3cereale integrale sunt îndeosebi bogate în
Figura
vitamina B6 . Vitaminele B6 se absoarbe bine din intestin . Toate cele trei forme se
transformă în organism în piridoxal-fosfat formă activă. Vitamina B6 se elimină în urină.
Piridoxalul intervine în hematopoieza , având efect favorabil în unele anemii . Este
factor de creștere pentru microorganisme și intervine în dezvoltarea celulelor tumorale . Este
slab sedativ al SNC . Doze de câteva grame zilnic pentru timp prelungit produc neuropatie
periferică severă , pierderea simțului tactil, pierderea reflexelor membrelor. Revenirea se fac
lent în 6 luni -3 ani . Aceleas tulburări au fost produse și la doze de 500 mg pe zi trei
ani .Oprirea bruscă a tratamentului cu vitamina B6 poate declanșa un sindrom de abstinență .

FARMACOTERAPIE
Pelagra ( în asociere cu
PP ,tiamina, riboflavina) .Tulburări
cutanate și mucoase , anemii, boala de
iradiere .(Figura 4)

FARMACOGRAFIE
Figura 4

Produse farmaceutice industriale: Vitamina B6T ,flacon cu 20 comprimate de 0,25g;

fiole de 5 ml cu 0,25 g ;fiole de 2 ml cu 50 mg .Mod de administrare :oral i.m., i.v. Adulți
0,25-0,50 g pe zi oral și 0,15-0,25 g injecții zilnic sau la 2 zile .Copii 0,1-0,25 g pe zi , în
funcție de vârstă . (figura 5)

16
 În F.R. X este prevăzută monografia 'PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM' .

PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE

Clorhidratul de piridoxină se găsește sub formă de cristale
incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust ușor acru, ușor
solubil în apă, greu solubil în alcool .

INTERACȚIUNI
Piridoxină scade efectele barbituricelor, levodopei, fenitoinei.
Efectele piridoxinei sunt scăzute de contraceptive orale, izoniazida,
penicilină.
Figura 5

2.4. Vitamina B12 / Cianocobalamina

Cobalaminele sau cobamidele sunt vitamine din complexul B cunoscute sub
denumirea de vitamina B12. Ele au o structura asemănătoare hemoglobinei. Se găsește în
toate organele, mai ales în ficat, stomac, rinichi, creier și mușchi. A fost obținută inițial din
ficat de bovine. În prezent se obține din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la
fabricarea streptomicinei. Soluția apoasă are pH 4 -5,5.
Nevoia zilnică de cianocobalamină a unui adult este de 1-2 mg (1-2 unități), iar
raportul alimentar este de 3-5 mg pe zi, 0,3 mg pentru sugari și 2,5-3 mg la femei în perioada
de sarcina și alăptare. În stomac vitamina se desface de proteinele alimentare sub acțiunea
acidului clorhidric și se leagă de o glicoproteina secretată de celulele parietale din mucoasa
gastrică. În sânge vitamina B12 este transportată de o beta - globulină, care se distribuie în
țesuturi, mai ales la hepatocite. Ficatul este principalul loc de depozitare conținând 3-5 mg.
vitamina, cantitate suficientă pentru circa 5 ani. Concentrația plasmatică normală este de 2-
900 pg. pe ml O mică cantitate ( 3-8 mg ) este secretată biliar și se reabsoarbe intestinal.
Cianocobalamina este necesară procesului normal de maturare al eritrocitelor. Lipsa ei duce
la hiperplazie megaloblastica a măduvei oaselor, datorită opririi evoluției maturării
hematiilor. Intervine în sinteza nucleoproteinelor, fiind necesară pentru transformarea
tiaminei în timidină, substanță care intră în structura acizilor nucleici. 
Cianocobalamină are acțiune neurotropă, fiind esențială în procesele de care depind
integritatea funcțională a fibrelor mielinice .

17
 Are acțiune lipotropă și intervine în metabolismul proteic, prin favorizarea formării
grupărilor metil labile, necesare sintezei metioninei din homocisteină și transformării
glicolului în serină .
Este cunoscută ca un factor esențial pentru creștere și nutriție, pentru unele
microorganisme și pentru organisme superioare. Contribuie la troficitatea mucoasei digestive
(lipsa ei produce glosita și gastrită atrofică ).

FARMACOTERAPIE
Deficitul de vitamina B12 este relativ rar. Cauza principală este lipsa factorului
intrinsec, datorită incapabilitații mucoasei gastrice de al produce în anemia pernicioasă sau la
bolnavii gastrectomizati. Diagnosticul deficitului de vitamină se face prin dozarea acesteia în
plasmă, prin testul schilling și indirect prin analiza sucului gastric. Avitaminoza B12 se
manifestă prin anemie megaloblastică și prin leziuni neurologice caracteristice.
Cianocobalamina este indicată în anemii megaloblastice unde are acțiune majoră.
Efectele cianocobalaminei sunt mai slabe în anemia megaloblastică din cursul sarcinii și al
copilăriei. Se obțin numai rezultate parțiale. La bolnavii cu complicații ale sistemului nervos,
ameliorarea se obține mai lent însă nu se mai înregistrează avansarea leziunilor. Cu cât
tulburările neurologice au apărut mai recent, față de aplicarea tratamentului cu vitamina B12,
cu atât se obțin rezultate mai bune.
Cianocobalamina ar avea unele efecte în: neuropatii, hepatite cronice și ciroze,
nevralgii de trigemen, tireotoxicoza, anorexie, întârzieri în creștere, sterilitate, unele psihoze,
neoplasm.

FARMACOGRAFIE
Produse industriale. Vitamina B12T fiole de 1 ml. cu 50 mg sau cu 100 mg. Rovitrat,
fiole de 2 ml. cu soluție injectabilă de extract de ficat, având 20 mg cianocobalamină.
NeoheparT, fiole de 2 ml. cu extract de ficat, având 20 mg cianocobalamină; fiole de 5 ml. cu
extract de ficat având 50 mg cianocobalamină. (figurile 6,7)
F.R. X oficializează cianocobalamină. Se prezintă sub formă de soluție apoasă de
culoare roșie. Este folosită în tratamentul carenței de vitamina B12.

18
 Mod de administrare: calea de administrare obișnuită este injectarea intravenoasă sau
subcutanată . Calea orală nu este recomandată în anemia megaloblastica , nefiind posibilă
absortia . Această cale poate fi folosită la vegetarieni , lipsiți de aportul zilnic de vitamina
B12 prin carne. La aceștia se folosește doză zilnică de 1 mg .

Figura 6

Doză de vitamina B12 este definită în funcție de intensitatea anemiei megaloblastice ,

existența unei infectii sau a tulburărilor neurologice . Inițial , la formele medii , necomplicate
se administrează zilnic 1 mg , timp de 5 - 10 zile . Tratamentul de întreținere se face cu doză
de 30 - 100 mg , odată pe luna.
În cazurile grave de anemie megaloblastica , cu trombocitopenie ,
hemoragii , leucopenie , infecții , tulburări neurologice intense , tratamentul se face ,
în prima zi cu 100 mg vitamina B12 injectabil și 15 mg. acid folic , iar următoarele 6 zile cu
100 mg vitamina B12 i.n. și 5 mg. acid folic oral , zilnic . La copii , 1 - 10 mg pe zi . În
afecțiuni neurologice și hepatite cronice se
injectează 1 mg. pe zi sau 2 - 3 zile .

PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE

A fost obținută cristalizată , are culoare
roșu închis și este solubilă în apă, cu reacție neutră

Figura 7
2.5. Nicotinamida ( vitamina PP )

19
 Acidul nicotinic și nicotinamida, compuși
cunoscuți sub denumirea de PP (figura 8), se
folosesc ca medicamente pentru tratamentul și
prevenirea pelagrei . Acidul nicotinic este
conținut în cantități mari în carne , legume și
cereale. Rația zilnică obișnuită cuprinde circa 10
mg. acid nicotinic , iar necesarul la adult este de

Figura 8 15 -20 mg cu un adaos de 2 - 5 mg în timpul

sarcinii și alăptării .
Statile de deficit de vitamina PP , manifestate prin pelagră , se datorează fie carenței
alimentare de acid nicotinic și triptofan ( pelagră primară ) , fie unor tulburări metabolice care
împiedică formarea coenzimelor corespunzătoare , fie consumului sau pierderii urinare
excesive a acidului nicotinoic ( pelagră secundară ) .
Pelagra se manifestă printr-o erupție caracteristică pe pielea expusă la lumina (care
devine închisă la culoare , uscată , atrofică și fisurată ) , inflamația cronică a mucoaselor ,
îndeosebi a mucoasei digestive cu diaree apoasă , uneori sanguinolenta și tulburări nervos -
centrale . Administrarea de preparate de vitamina PP corectează rapid o bună parte din
simptome . Tulburările digestive pot dispărea după prima zi de tratament . Tulburările
nervoase sunt de obicei rapid înlăturate , dar uneori răspunsul este mai lent . Vindecarea
dermatitei cere un timp mai lung .
În pelegra acută se recomandă un tratament de atac cu 100 mg. nicotinamidă
intramuscular sau intravenos , de 3 ori pe zi , până la dispariția simptomelor acute ,
continuând apoi pe cale orală cu 100 mg. de 3 ori pe zi . Este obligatorie asocierea cu
preparate conținând polivitamine și minerale echilibrate .
Nicotinamidă este mai avantajoasă decât acidul
nicotinic în tratamentul pelagrei , deoarece este bine suportată
. Acidul nicotinic provoacă frecvent congestia pielii ,
tahicardie și fenomene de iritatie digestivă , chiar în doze
relativ mici necesare pentru corectarea deficitului vitaminic .

Figura 9

FARMACOGRAFIE

20
 Produse farmaceutice industriale . Vitamina PP , fiole de 2 ml. cu 100 mg. acid
nicotinic sau nicotinamida . Acidul nicotinic T , flacon cu 40 comprimate de 0,10 g acid
nicotinic sau nicotinamidă . (Figurile 9, 10)
Mod de administrare : Oral după mese , în 2 - 3 prize , subcutanat , intramuscular,
intravenos lent . Adulții , 6 - 100 mg. pe zi . Copii , oral , 25 - 100 mg. pe zi . Ca
hipocolesterolemiant și în schizofrenie 3g. pe zi sau mai mult.
Interacțiuni : izoniazida scade efectele acidului nicotinic.

Figura 10

PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE

Cristale incolore sau pulbere cristalină albă sau alb - gălbuie . Ușor solubilă în apă și
alcool .

2.6. Acidul ascorbic ( vitamina C )

Vitamina C , o cetolactona asemănătoare glucozei , se găsește în alimente că acid
ascorbic și acid dehidroascorbic , ambii sub forma levogira . Majoritatea organismelor
vegetale superioare și marea majoritate a animalelor sunt capabile să sintetizeze acidul
ascorbic , pornind de la acid glucuronic sau acid galactonic . Omul , primatele și cobaiul sunt
deficitare genetic în gluconolacton oxidaza , enzima implicată în această sinteză , de aceea
sunt dependențe de aportul exogen . Sursele alimentare importante de vitamina C sunt
citricele (sucul de portocale proaspăt conține 0,5 mg. pe ml. ) și roșiile , dar cantitățile relativ
mari se găsesc în toate vegetalele verzi , în cartofi , în ficat . Uscarea , conservarea , fierberea
scad considerabil ( în jur de 80 % ) conținutul în vitamina .
Necesarul minim de acid ascorbic este de circa 10 mg. pe zi , atât la adulți cât și la
sugar; aportul recomandat variază între 30 și 75 mg. pe zi , nevoile în timpul sarcinii și
alăptării fiind la limita superioară a acestor cifre . Aportul zilnic de 60 mg. realizeaza un
depozit de circa 1500 mg. în organism , care asigură protecția față de scorbut timp de cel
puțin 30 de zile de la oprirea ingestiei de vitamine ; nu se știe dacă această cantitate
reprezintă un optim pentru economia metabolică . Necesitatea de acid ascorbic este crescută
în condiții de muncă grea și la frig . Bolile infecțioase , intervențiile chirurgicale majore ,
cancerul , solicită de asemenea cantități sporite de vitamine . Lipsa legumelor proaspete și a
fructelor din dietă determina , în 4 - 5 luni , apariția unei boli carentiale .
Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoanele sănătoase . Absorbția este diminuată
la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accentuat . Concentrația sanguină fiziologică

21
este de 0 - 1 mg. pe 100 ml . În leucocite și plachete concentrația este mai mare decât în
hematii și ser . Se găsește în concentrații mari în corticosuprarenala , antehipofiza , corp
galben , placenta și în cantități reduse în mușchi , țesut conjunctiv și adipos . Nu este
depozitat în organism fiind necesar un aport exogen continuu . Prin administrare de doze mari
crește concentrația sanguină până la pragul renal - 2 mg. % ) , cantitățile suplimentare
eliminându-se prin urină . Acidul ascorbic crește capacitatea de apărare a organismului față
de infecții prin accentuarea activității fagocitare a leucocitelor și stimularea proceselor
imunologice , are acțiune antialergică . Doze mai mari de 500 mg. cresc de 3 - 10 ori
concentrația sanguină a tetraciclinelor administrate concomitent . Doze de 1 g pe zi pot
produce diaree . O singură doză de 4 g poate produce uricozurie . Doze mari predispun la
litiaza oxalica urinară și pot produce hemoliza la persoanele cu deficit de G - 6 - PD . Noii -
născuți din mame care au luat cantități mari de vitamina C pot face scorbut de rebound .
Lipsa legumelor proaspete și a fructelor din dietă determina , în 4 - 5 luni , apariția
unei boli carențiala cunoscută sub numele de scorbut . Această afecțiune este rară
actualmente . Bătrânii , alcoolici sau cei cu alta dependență medicamentoasă , sugarii ,
îndeosebi cei hrăniți artificial în mod necorespunzător , pot dezvoltă simptome de scorbut .
Boală se manifestă prin gingivită cu edeme și hemoragii , tulburări ale dentiției ,
hiperkeratoza foliculara , hematoame cutanate , musculare , superiostale și articulare ,
osteoporoză , anemie , întârzierea vindecării plăgilor .
Concentrația vitaminei scade progresiv în plasmă , apoi în leucocite .
Se consideră că tulburarea metabolică esențială în ascorbut constă în diminuarea și
modificarea sintezei colagenului , prin deficit al hidroxilarii prolinei sau prin alterarea unor
procese biochimice reglatoare . Anenia este atribuită scăderii absortiei fierului sau tulburării
metabolismului folatului .

FARMACOTERAPIE
Infecții , plăgi , arsuri , intoxicații , anemie , diateze hemoragice prin diminuarea
rezistenței capilarelor , osteoporoză , fracturi , gingivite ,astenie, sarcina .
Acidul ascorbic ( ascorbic acid, abriscor, ascovit, scorvit, cebion, cedoxon, cevitil,
laroscorbine, redoxon, upsa C, vitamina C )se folosește că medicament pentru tratamentul și
profilaxia scorbutului . Deși simptomele pot fi controlate cu doze mici de 10 mg pe zi,
obișnuit se administrează oral 300 - 500 mg pe zi la adult și 150 - 200 mg pe zi la sugar, timp
de o săptămâna. În caz de alimentație parenterală se recomandă adăugarea a 100 - 500 mg
ascorbat de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos .

22
 Datorită proprietății sale reducătoare , acidul ascorbic este utilizat în tratamentul
methemoglobinemiei .De asemenea ,poate fi asociat preparatelor de fier, pentru a le favoriza
absorbția. Beneficiile trapeutice obținute prin doze mai de vitamina C - 1 g pe zi sau mai mai
mult - în răceală comună și unele infecții respiratorii superioare sunt îndoielnice .Este
posibilă grăbirea vindecării unor plăgi, mai ales ulcerațiile de decubit, dar eficacitatea este
mai probabilă la persoanele curentate. Au fost semnalate unele acțiuni care ar putea prezența
interes în boală canceroasă: reversia celulelor de neuroblastom și melanom malign sub
influența acidului ascorbic, împiedicarea formării de nitrozamine cancerigene în vitro,
creșterea citotoxicității unor chimioterapice anticanceroase.

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale : vitamina C flacon cu 40 comprimate de 50 mg ;
flacon cu 20 comprimate de 200 mg ; fiole de 5 ml cu 500 mg acid ascorbic . (figur ile 11,
12 )
Mod de administrare : oral , i.m. , i.v. Adulți , 0,1 -1 g pe zi . Copii 0 -0,30g pe zi în
funcție de vârstă .
FR X oficializeaza vitamina C 'ACIDUM
ASCORBICUM ' .

INTERACȚIUNI
Vitamina C scade efectele anticoagulantelor orale ,
fenotiazinelor , accentuează efectele adverse ale
contraceptivelor orale și estrogenilor .
Acidul ascorbic este de regulă bine suportat .
Dozele excesive , administrate îndelungat , pot favoriza
formarea de calculi urinări prin mărirea excreției de oxalat
. Când tratamentul prelungit este suprimat brusc pot
apărea simptome minore de scorbut . Vitamina C poate fi
dăunătoare în condiții de supraîncărcare cu fier la bolnavii
cu hemocromatoza , la cei care primesc frecvent transfuzii
Figura 11
de sânge , că și la alcoolici cu deficit de folat .
PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE

23
 Cristale incolore sau pulbere cristalină albă . Ușor solubil în apă , solubil în alcool ,
practic insolubil în uleiuri grase . Soluția apoasă are pH 5 - 7,0 .

Figura 12

24
 CAPITOLUL 3
VITAMINE LIPOSOLUBILE

Această grupa cuprinde vitaminele A , D , K și E . Vitaminele A și D se comportă că

și hormonii , acționând receptorii specific intracelulari . Caracteristică cinetică constă în
reținerea în organism timp îndelungat , îndeosebi în ficat . Această explică de ce , în condiții
de carte , simptomele de deficit vitaminic apar târziu (după câteva luni ) . Administrarea de
doze mari , timp îndelungat , determina acumularea de cantități excesive cu fenomene toxice
consecutive . Hipervitaminozele A și D pot fi periculoase mai ales la copii .

3.1. Vitamina A / Retinol

Figura 13
Sub numele de vitamina A
sunt cunoscute o serie de substanțe
asemănătoare chimic , cuprinse în
diferite țesuturi : retinol (vitamina
A - alcool , vitamina A1 ) , 3 -
dehidroretinol și esteri ai acestora -
în principal retinol palmitat , retinal
( vitamina A aldehida ) și acid Figura 13
transretinoic (vitamina A- acid , tretinoin ) ; de asemenea , există precursori ai vitaminei A
denumiți caretionide , dintre care cel mai important este beta - carotenul . La acești compuși
naturali se adaugă retinoizi de sinteză , de felul izotretinoinului , etretinatului și acitretinei .
Vitamina A ajunge în organism prin alimente , mai ales sub formă de retinol palmitat
și de beta - caroten . Ficatul , laptele , untul , brânză sunt bogate în retinol , fructele și
vegetalele , îndeosebi morcovii și roșiile sunt bogate în beta - caroten .
Unitatea internațională a vitaminei A corespunde la 0,3 mg retinol și 0,5 mg beta-
caroten . La adult se consideră că optimă ingestia zilnică de 2500 u.i. retinol (0,75 mg),
cantitate depășită obișnuit de rația alimentară care cuprind 3000 - 5000 u.i. La femeile care
alăptează se recomandă 4000 u.i. pe zi mg ) , iar la copiii mici necesarul zilnic este de 1000
u.i. pe zi ( 0,3 mg ). Retinolul și esterii săi se absorb repede și aproape în totalitate din intestin
. Palmitatii și alți esteri sunt hidrolizati în intestin de către enzimele pancreatice .
Concentrația plasmatică a retinolului are valori fiziologice de 30 - 70 mg pe 100 ml . Când

25
vitamina este în exces sau în bolile hepatice sau la alcoolici , circa 1/ 2 din cantitatea de
plasmă se găsește sub formă de esteri ai retinolului . Se elimină prin urină și prin scaun .

FARMACOTERAPIE
Întârzierea creșterii la copii , dermatoze , conjuctivitate , xeroftalmie , tulburări
digestive cronice , infecții și inflamații ale căilor respiratorii superioare , hipertiroidie.
Vitamina A este necesară pentru formarea pigmenților fotosensibili din retina , pentru
diferențierea corectă a epiteliilor , pentru creșterea oaselor , pentru reproducție și dezvoltarea
embrionară , pentru menținerea unei permeabilități fiziologice a membranelor .
Vitamina A intervine în funcția retinei
sub formă de retinal (figura 14). Menținerea
unei cantități fiziologice de retinal depinde de
aportul corespunzător de vitamina A , sub
formă de retinol , care la nivelul retinei este
oxidat în analogul aldehidic . Rodopsină este
pigmentul fotosensibil din celulele cu
bastonașe , care predomină în zona periferică
a retinei , sensibilă la iluminarea slabă
( vederea nocturnă ). Ea este sintetizată în
articolul intern al acestor celule și migrează
spre articolul extern , unde se depune în Figura 14
discurile flotante ( sau sacii membranosi ) , care se reînnoiesc periodic. Rodopsină se
formează la întuneric din cis - retinal și opsina ( o lipoproteină specifică ) .
Retinalul intră și în compoziția pigmenților fotosensibili din celulele cu conuri , care
asigura vederea diurnă și colorată . (Figura 6)
Vitamina A are un rol important în diferențierea și creșterea țesuturilor epiteliale . Ea
menține integritatea epiteliilor , favorizează inducția și diferențierea celulelor epiteliale
bazale secretoare de mucus și inhibă keratinizarea . Efectul se datorește acidului retinoic care
se formează din retinol prin oxidare . Vitamina A are proprietăți anticanceroase . La nivelul
epiteliilor , carență determina hiperplazie și reducerea diferențierii celulare , fenomene
reversibile la administrarea de vitamina A.
Efectul anticanceros este operant față de transformările maligne produse experimental
prin mijloace chimice , prin virusuri , prin radiații sau prin factori de creștere , la nivelul
țesuturilor de origine epitelială sau mezenchimala . Influențarea creșterii tumorilor manifeste

26
și a metastazelor este limitată . La oameni deficitul de vitamina A crește susceptibilitatea la
carcinogeneză , iar aportul de vitamina scade morbiditatea și mortalitatea prin cancer
( îndeosebi pulmonar ) , deși corelația este relativă . Vitamina A nu are proprietăți citostatice .
Ea favorizează transformarea celulelor maligne, prin diferențiere , în celule normale . Efectul
este atribuit intervenției reglatoare a retinoizilor în sinteză proteinelor și glicoproteinelor . În
cazul beta - carotenului este posibilă intervenția unei acțiuni antioxidante .
Vitamina A favorizează procesele imune și de apărare antiinfecțioasa . Carență este
însoțită de frecvența crescută a infecțiilor bacteriene , virotice și parazitare ; imunitatea
celulară , activitatea celulelor citotoxice sunt reduse , că și răspunsul prin anticorpi . Clinic , a
fost semnalată micșorarea semnificativă a morbidității și mortalității prin pojar la copiii care
au primit doze mari de vitamina A .
 Deficitul de vitamina A determina tulburări ale procesului de fertilizare și ale
dezvoltării embrionare . Vitamina intervine în reproducere probabil sub formă de retinol .
Hipovitaminoza A este rară în țară noastră și în țările cu economie dezvoltată, dar este
frecvența în țările sărace , afectând îndeosebi copiii supuși unei alimentații insuficiente . În
afară carenței alimentare , deficitul vitaminic se poate datora unor tulburări de absorbție - în
boală celiaca , fibroză chistica , colită
ulceroasă , obstrucția biliară , etc. Ciroză
hepatică tulbură procesul de depozitare în ficat .
În bolile infecțioase febrile și în bolile renale se
produce o scădere marcată a cantității de
vitamina , probabil datorită unei eliminări
crescute prin urină . În hipertiroidism și în
diabet conversia carotenoizilor este deficitară.
Stările de carență proteică pot determina
scăderea concentrației plasmatice a vitaminei ,
secundar diminuării cantității de proteină
transportoare .nomenele clinice ale
hipovitaminozei apar atunci când concentrația
plasmatică de vitamina A scade sub
Figura 15
10 - 15 mg pe ml . Simptomele principale sunt : adaptare deficitară la întuneric , nictalopie ,
xeroftalmie , ulcerații corneene, keratomalacie, xeroza cu hiperkeratoză foliculară .
Tratamentul cu preparate de vitamina A înlătura mictalopia în 1-2 zile ; leziunile oculare și

27
cutanate încep să regreseze după primele zile . Retinolul ( retinol , vitamina A , arovit ,
A- vit , axerol ) , retinolul acetat (retinol acetate ) și retinolul palmitat ( retinol palmitate ,
afortin , vitamina A palmitat ,vogan ) .
Sunt folosite obișnuit pentru tratamentul stărilor de hipovitaminoză . Dispersiile
apoase se absorb mai bine decât soluțiile uleioase și sunt de ales la bolnavii care prezintă o
absortie necorespunzătoare a grăsimilor , respectiv a vitaminei din intestin. În hipovitaminoză
severă , la copii , se recomandă injectarea intramusculara a unei doze de 100 000 u.i. ( 30
mg ) sau administrarea orală a câte 200 000 u.i. pe zi , timp de 2 zile . La nevoie , se poate
repetă la 1-2 săptămâni . În sindromul de malabsortie este deseori necesară suplimentarea a
25 000-50 000 u.i. pe zi . În condiții de carență alimentară asociată cu malabsortie ,
administrarea orală a 200 000 u.i. la fiecare 3 - 5 luni conferă protecție .
Uleiul de pește sau untură de peste ( oleum jecoris ) , obținut din ficatul peștelui
Gadus morrhua și al altor specii de Gadus , oficinal în țara noastră , conține vitamina A cel
puțin 850 u.i./g și mici cantități de vitamina D . Se administrează oral .
Tretinoinul sau acidul trans - retinoic este formă de vitamina A de ales pentru
tratamentul local al acneei . Izotretinoinul sau acidul 13-cis-retinoic , etretinatul și acitretina
sunt retinoizi de sinteză folosiți pe cale orală în tratamentul unor boli dermatologice .
Isotretinoinul este indicat pentru tratamentul formelor severe de acnee , etretinatul este
utilizat în cazuri grave de psoriazis , în unele dermatoze cu hiperkeratoză și în anumite stări
precanceroase ale pielii , actitretina poate realiza beneficii în psoriazisul grav și în unele
dermatoze cu hiperkeratoză .

FENOMENE ALERGICE
Supradozarea vitaminei A determina fenomene de hipervitaminoza . Riscul este mai
mare când se administrează zilnic , timp îndelungat , doze depășind 100 000 u.i. ; la sugar s-
au semnalat tulburări toxice după administrarea zilnică a 25 000- 50 000 u.i. timp de o luna .
Simptomele toxice apar când concentrația vitaminei în sânge depășește 100 mg / 100 ml și
constau în hipertensiune intracraniana cu cefalee și edem papilar , exoftalmie , anorexie ,
pierdere în greutate , prurit și descuamarea pielii , căderea părului , conjunctivita , cheilită ,
stomatită , tumefactii dureroase la nivelul extremitatilor și în regiunea occipitală ( prin
hiperostoze ) , hepatosplenomegalie. Fenomenele dispar după câteva săptămâni de la oprirea
administrării vitaminei . Dozele mai mari decât necesarul, la gravide , pot fi cauza de
malformații congenitale . Retinoizii de sinteză poartă un risc teratogen mare.

28
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale : Vitamina
AT flacon cu 30 capsule de 50 000 u. vit. A acetat ;
flacon cu 10 ml soluție uleioasă buvabila 30 000 u.
vitamina A acetat pe ml. ; flacon cu 10 ml dispersie
apoasă buvabila 20 000 u. vitamina A palmitat pe
ml ; cutie cu 50 drajeuri de 10 000 u. vitamina A
acetat pe ml. ; fiole de 1 ml cu 300 000 u. vitamina
A acetat în soluție uleioasă injectabilă; fiole de 2 ml
cu 20000 u. pe ml în dispersie apoasă injectabilă de
Figura 16
vitamina A palmitat .(Figura 7 )
În FR X este înscrisă că oficinală 'SOLUȚIA
ULEIOASĂ DE ACETAT DE RETINOL Este un
Figura 16
lichid limpede , galben brun , cu miros de untură de peste . Este folosită în tratamentul
hipervitaminozei A.
Mod de administrare : oral , i.m. - adulți 25 000-50 000 u. pe zi sau 300 000 u. pe
săptămâna ; copii 2 000- 20 000 u. pe zi , după vârstă . (Figurile 15,16,17)

Figura 17

INTERACȚIUNI
Vitamina A în doze mari crește efectul anticoagulantelor orale .
PARTICULARITĂȚI FIZICO – CHIMICE
Se cunosc două substanțe cu acțiune vitaminică , retinolul -vitamina A1 și dehidro-3-
retinol -vitamina A2 . Acetatul de retinol este înscris în FR X . Acetatul de retinol este solubil
în alcool absolut și în uleiuri vegetale .

29
 3.2. Vitamina D si compusii inrudiți
Sub denumirea de vitamina D sunt
cuprinși câțiva derivati steroidici cu
funcții importante în economia calciului :
ergocalciferol , colecalciferol ,
calcifediol , calcitriol, alfacalcidol, și un
analog de sinteză-dihidrotahisterol. (figura
18)
Majoritatea vitaminei D necesară
metabolismului se formează în pielea
expusă la soare , prin transformarea 7 -
dehidrocolesterolului , un steroid endogen
precursor . Procesul fotochimic constă în
ruperea legăturii C9 - C10 din inelul B al
nucleului steroidic cu formare de Figura 18
colecalciferol . Ergosterolul , un alt precursor , conținut în mucegaiuri și fungi , formează prin
iradiere ergocalciferol .
În mod obișnuit organismul folosește predominant vitamina endogenă , necesarul
exogen la adultul normal fiind de numai 100 - 200 u.i pe zi (o unitate internațională este egală
cu 0,025 mg colecalciferol ) . În perioada de creștere , că și în timpul sarcinii și al alăptării
este necesar un aport exogen mai mare - în jur a 400 u.i. pe zi . În condițiile unei expuneri
insuficiente la soare este de asemenea nevoie de un plus de vitamina din afară , care
depășește cantitățile mici de colecalciferol conținute în alimente (ficat , pește gras , unt , lapte
, brânză , gălbenuș de ou ) .
Calciferolii se absorb bine în partea de început a intestinului , cu condiția prezenței
bilei ; disponibilitatea pentru absortie este superioară pentru colecalciferol . Vitamina
absorbită este transportată la ficat unde suferă un proces de hidroxilare în poziția se formează
astfel 25 - OH - colecalciferol sau calcifediol și 25 - OH - ergocalciferol . Calciferolii și
derivații 25 - hidroxi sunt forme circulante și de depozit ale vitaminei ; ultimii au și activitate
biologică . Circulația în sânge se face sub formă legată de o alfa - globulina specifică .
Depozitarea se face în țesutul gras și în ficat , pentru un timp îndelungat ( câteva luni ) .
Eliminarea vitaminei D se face , în majoritate prin bilă .
Absorbția vitaminei D este scăzută la hepatici , în caz de obstrucție biliară și la
bolnavii cu steatoree . Vitamina D este esențială în homeostazia calciului și a fosfatilor ,

30
asigurand menținerea concentrațiilor fiziologice ale acestora prin inhibarea eliminarii renale
și prin mobilizarea din oase .
Vitamina acționează în interrelație cu hormonul paratiroidian , față de care are un rol
permisiv . Vitaminele D , în particular calcitriolul , acționează asupra unor receptori nucleari
aparținând superfamiliei receptorilor pentru steroizi și hormoni tiroidieni . Complexul
calcitriol - receptor se fixează de ADN și modulează transcripția genică . Intervenția în
metobolismul calciului este atribuită stimulării sintezei unor proteine transportoare specifice
ale calciului .
Vitaminele D , îndeosebi calcitriolul , cresc absorbția intestinală a calciului și a
fosfatului . Efectul se datorește , probabil , favorizării sintezei unei proteine care leagă calciul
și modulării fluxului ionilor de calciu prin microvilii enterocitelor și membranele
mitocondriale . Calcifediolul mărește reabsortia calciului din tubii renali , prin stimularea
sintezei proteinei transportoare specifice și prin favorizarea acțiunii hormonului
paratiroidian ; de asemenea, provoacă retenție de fosfați . Cantitățile fiziologice de calcifediol
și calcitriol sunt necesare pentru mineralizarea normală a oaselor și pentru răspunsul calcemic
fiziologic la hormonul paratiroidian. Când există un deficit al calciului în oase, în rahitism ,
creșterea calcemiei sub influență vitaminei permite depunerea calciului în oase . Pentru
dozele mari de vitamina D predomină procesul de mobilizare a calciului din oase. Calcitriolul
favorizează formarea osteoclastilor din precursorii mieloizi și crește sinteza unor proteine
secretate de osteoblasti, care stimulează funcția osteoclastilor; de asemenea crește producerea
de interleukina 1 , o limfokina care stimulează resorbția osoasă .
Dihidrotahisterolul este un analog al vitaminei D foarte eficace pentru mobilizarea
calciului din oase și creșterea calcemiei, cu acțiune mai rapidă și mai de scurtă durata decât
cea a calciferolilor . Formă activă este derivatul 25 - OH .
Hipovitaminoza D este datorită deficitului de vitamina D că urmare a expunerii
insuficiente la soare sau aporutlui insuficient de vitamina , mai ales la copii, la femei
însărcinate și în perioada alăptării .O altă cauza de deficit este absorbția digestivă
necorespunzătoare vitaminei . Acidoza hipocloremica și insuficientă renală cronică determina
inhibarea formării calcitriolului în rinichi și tulbură homeostazia calciului și fosfaților. O
categorie aparte o reprezintă bolnavii cu dependență ( toleranță ) la vitamina D, care dezvoltă
fenomene de hipovitaminoza în condițiile existenței unor cantități fiziologice de vitamina în
organism . Această se datorește unor deficiențe de natură genetică, care împiedică formarea
derivatilor dihidroxilati activi sau determina rezistența structurilor efectoare la acțiunea

31
acestora . Asemenea tulburări pot apărea și în cursul administrării prelungite de antiepileptice
,de felul fenitoinei și fenobarbitalului .
Hipovitaminoza D se manifestă prin rahitism la copii și osteomalacie la adulți .
Tabloul clinic al rahitismului constă în dureri în membrele inferioare, mai ales la mers,
deformarea oaselor lungi, îngroșarea sincondrozelor costale și epifizare, deformarea osului
frontal, mai rar tetanie . Radiologic, este caracteristică formă și opacitatea neregulată a liniei
diafizo-cartilaginoase a oaselor lungi . Biochimic se observă o ușoară scădere a calcemiei, o
scădere marcată a fosfatemiei, reducerea calciuriei, creșterea clearance-ului fosfatic și
mărirea activității fosfatazei alcaline serice . În osteomalacie defectul de calcificare a oaselor
este difuz, boală dezvoltându-se mult mai lent și având un caracter generalizat .
Tratamentul stărilor de hipovitaminoza se face folosind ergocalciferol, colecalciferol,
dihidrotahisterol, calcifediol, calcitriol sau alfacalcidol . Ergocalciferolul (ergocalciferol,
calciferol, vitamina D2 ,davitamon D, dekristol, detalup, sterogyl, vigantol ) și
colecalciferolul (colecalciferol, devarol , vigantoletten , vitamina D3 , vigorsan ), care sunt
vitaminele D obișnuit utilizate se administrează oral sub formă de capsule sau în soluție ;
formă lichidă este de ales la copii .
Dihidrotahisterolul (dihydrotachysterol, AT 10, calcamine, tachystin ) se folosește
pentru combaterea stării de hipocalcemie la renali (deoarece nu necesită hidroxilare în
rinichi ) și în hipoparatiroidism .
Alfacalcidolul (alfacalcidol, alpha D3 , einsalpha, un-alfa ), calcifediolul (calcifediol,
calderol , dedrogyl, ) și calcitriolul (calcitriol, rocaltrol ) au potența superioară și nu necesită
activare prin hidroxilare în rinichi . Sunt avantajoși atunci când sunt necesare doze mari de
vitamina D , îndeosebi la renali - de exemplu în osteodistrofia renală ( unde calciferolii nu pot
fi activați ).
Calcipotriolul (calcipotriol, calcipotriene,

Figura
19

32
daivonex, psorcutan ) , un analog al calcitriolului obținut prin sinteză se folosește topic în
formele ușoare-medii de psoriazis . Efectele sistemice asupra metabolismului calciului sunt
minore .
Profilaxia rahitismului la sugari se realizează prin suplimentarea a 400 u.i. vitamina D
- ergocalciferol , colecalciferol - zilnic (de obicei în asociație cu vitamina A). În
hipovitaminoza prin deficit de vitamina D se administrează curativ 4000 u.i. pe zi la copii și
2000 u.i. pe zi la adulți . În formele severe se face un tratament de atac cu 50 000-2 000 000
u.i. pe zi timp de 3-5 zile, apoi 2000-4000 u.i. pe zi câteva luni, până la vindecare, după care
se continuă cu 100-400 u.i. pe zi pentru satisfacerea necesarului obișnuit . Mineralizarea
oaselor impune asocierea de preparate de calciu și fosfat (sub formă de lactat, gluconat sau
carbonat de calciu și fosfat neutru ) , până la normalizarea calciului și fosfatului în ser . În
rahitizmul și osteomalcia din cadrul sindroamelor de malabsorbție intestinală se
administrează inițial 200000 u.i. vitamina D câteva zile, scăzând apoi doză, pe măsură
rezolvării cauzei absorbției deficitare ; uneori este necesar un tratament de întreținere cu
4000-50 000 u.i. pe zi . În acidoză hipocloremica cronică, cu osteomalacie sau rahitism, se
recomandă vitamina D 20000 - 80000 u.i. pe zi . În osteodistrofia din insuficientă renală
cronică se administrează oral dihidrotahisterol 250-750 mg , calcifediol 50 - 100 mg sau
alfacalcidol 0,25 - 1 mg pe zi . De asemenea, poate fi folosit calcitriol pe cale orală, 0,25 mg
pe zi sau injectat intravenos , 0,5 de 3 ori pe săptămâna, crescând la nevoie până la cel mult 3
mg pe zi oral sau 3 mg de 3 ori pe săptămâna intravenos . La bolnavi cu dependență la
vitamina D se administrează ergocalciferol sau colecalciferol 20 000 - 60 000 u.i. pe zi ; dacă
bolnavii prezintă rezistență este necesar administrarea de calcitriol în doze mari de 5 - 50 mg
pe zi . (fugurile 19,20)

Figura 20

33
 Toate preparatele de vitamina D sunt toxice în doze mari . Adm. prelungită de
vitamina D - 50000 u.i pe zi sau mai mult la persoanele cu răspuns normal poate determina
fenomene de hipervitaminoza . La copii , doze zilnice de 3000 - 4000 u.i pot fi cauza de
hipercalcemie .
Consumarea de alimente îmbogățite în vitamine pretează la intoxicații . Supradozarea
provoacă mobilizarea calciului din oase , cu osteoporoză , creșterea calcemiei și a eliminării
urinare de calciu și fosfat . Calciul mobilizat se poate depune în țesuturi , îndeosebi în
rinichi , cu nefrocalcininoza difuză și/sau nefrolitiaza . Simptomele clinice sunt : oboseală și
slăbiciune cefalee , greață , vomă , diaree , poliurie cu urină diluată , poldipsie . La copii se
poate opri creșterea . Nou-născuții din mame intoxicate cu vitamina D pot prezența
insuficientă paratiroidiană , cu hipocalcemie și convulsii . Exista posibilitatea dezvoltării unei
stenoze aortice supravalvulare . Dihidrotahisterolul , calcefediolul și calcitriolul pot crește
periculos calcemia și pot produce demineralizarea marcată a oaselor .
Aceste medicamente trebuie folosite cu prudență , nivelul seric de fosfat trebuie ținut
sub control , deoarece hiperfosfatemia favorizează calcificarile metastatice .

FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Contraindicații . Hipercalcemie . Sarcoidoză . Hipercalciurie . Pentru calcifediol
glomerulopatii acute la copil . Precauții . Calcemia și calceuria trebuie determinate regulat ,
mai ales la începutul tratamentului . Se întrerupe tratamentul când calcemia depășește valorile
normale și calciuria depășește 300 - 400 mg în 24 ore . Se asigura un aport caloric ( circe 1g
pe zi Că++ la adult ) . Nu este dovedită inocuitatea în sarcina și lactația . Se evita în aceste
situații , administrarea complementară de vitamina D .

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Vitamina DT2 fiole de 1 ml cu 400000 și cu
600000 u.i soluție injectabilă uleioasă ; fiole de 3 ml cu 600000 u. sol. buvabila uleioasă ;
flacon cu 10 ml soluție 15000 u. pe ml . Vitamina D3 hidrosolubilaT : fiole de 2 ml cu
200000 și cu 600000u.
În F.R. X este prevăzută vitamina D2 ( Ergocalciferolum ) . Are acțiune în prevenirea
rahitismului , tratamentul rahitismului , osteomalaciei și hipoparatiroidismului.

INTERACȚIUNI

34
 digitalice pot apărea aritmii cardice ( în caz de hipercalcemie). Administrarea de
săruri de magneziu prezintă risc de hipermagneziemie . Colestiramina scade absorbția
vitaminei D . Acțiunea vitaminei D este scăzută de fenitoină , fenobarbital.

PROPIETĂȚI FIZICO – CHIMICE

Cristale incolore sau pulbere cristalină albă , fără miros și fără gust . La aer și lumina
se alterează. Solubil în alcool și uleiuri grase , insolubil în apă .

3.3. Vitamina E (tocoferol )

Sub numele de vitamina E sunt

cuprinsi compusii din grupa
tocoferolilor, din care cel mai
important este tocoferolul .
Tocoferolii se regasesc în
cantități mari în uleiuri vegetale ,
îndeosebi în uleiul de soia , în unt , ouă
și ficat .

Necesarul zilnic este apreciat la 10 - 30 mg . Aceasta cantitate este cuprinsă în ratia

Figura 21

alimentara zilnica .Tocoferolii se absorb din intestin , ca și celelalte vitamine liposolubile .

Epurarea se face predominant prin metabolizarea hepatica si eliminarea biliara .
Funcțiile biochimice ale tocoferolilor sunt determinate de proprietățile lor
antioxidante și de sistem redox . Acțiunea antioxidantă se traduce prin protejarea de oxidare a
unor componenți celulari importanți și prin impiedicarea formarii de produs de oxidare
agresivi pentru membranele celulare . Vitamina D protejaza de oxidare acizii grasi
nesaturati , vitamina A si carotenoidele , grupele tiolice ale unor enzime și intervine probabil
si in functia ubichinonelor (coenzima Q ) , coenzimei mitocondriale importante pentru
respiratia celulara . Este de asemenea posibilă intervenția în metabolismul acizilor nucleici .
La om nu au fost dovedite cert stări de deficit de vitamina E . Unii bolnavi cu
sindroame de metalsortie pot dezvolta simptome neurologice , care au fost puse pe seama
absorbției insuficiente de vitamina E . De asemenea , la copiii prematuri hraniti artificial ,

35
laptele de vaca contine o cantitate insuficientă de tocoferol și aduce în organism o cantitate
mare de acizi grași nesaturati , pot apărea fenomene de iritabilitate , edeme și anemie
hemolitica. Fibroza chistica , afectarea hepatica cu colestaza și diferite alte sindroame
de malabsorbtie favorizează dezvoltarea carenței de vitamina E . La animale deficitul
vitaminic , provocat experimental se manifestă , în funcție de specie , prin tulburarea
procesului de reproducere , distrofie musculară , leziuni miocardice , hepatice și renale ,
anemie .
Tocoferolul acetat ( tocopherol acetate, davitamon E ,embral , ephynal, eritol, evion ,
evitol, sant - E - gal, tofaxin, vitamina E ) a fost încercat terapeutic în avortul habitual ,
sterilitate , distrofi musculare , boli
cardiovasculare , cu rezultate nulu sau
îndoielnice . Sunt posibile unele beneficii în
sindromul neurologic al bolnavilor cu
malabsorbtie , ca și în cazuri rare de anemie
megaloblastica la copii cu carenta proteica
marcată sau de anemie hemolitica la prematuri .
Administrarea se face obisnuit pe cale orala
dozele uzuale fiind de 50 - 200 mg (sau u.i )
zilnic ; în carenta vitaminica manifestă se pot
folosi doze mai mari . în caz de rezistență se pot
injecta intramuscular 1 - 2 ml pe kg și zi .
Dozele mari s-au dovedit utile și pentru
profilaxia fibroplasie retrolentale la nou-nascuti
cărora li se administrează cantități mari de oxigen Figura 22

(vitamina actioneaza ca antioxidant ) . (figura 22)

FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Vitamine ET - flacon cu 30 drajeuri de 30 mg ;
flacon 25 capsule de 100 mg ; fiole cu 30 șI 300 mg în soluție uleioasa injectabil .
Mod de administrare : oral , intramuscular 50 - 200 mg pe zi la prematuri 0,5 mg/
kg/zi .
INTERACȚIUNI - Vitamina E crește efectul anticoagulantelor orale .

PROPIETATI FIZICO – CHIMIC

36
 Solutie vascoasa limpede , albena . La lumina se închide la culoare . Usor solubila in
uleiuri grase , solubil în alcool , insolubil în apa .

3.4.. Vitamina K (fitomenadiona )

Vitaminele K sunt compuși naturali sau analogi de sinteza , derivati de 1,4 -
naftochinona . Ele sunt indispensabile sintezei unor factori ai coagulării în ficat .
Vitaminele K naturale se găsesc în plante - vitamina K1 sau fitomenadiona - sau sunt
sintetizate de unele bacterii gram - pozitive , respectiv gemeni ai florei saprofite intestinale -
vitamina K 2 . O substanță de sinteză - vitamina K3 sau menadiona are proprietăți biologice
asemănătoare .
Nevoile vitaminice la un adult sunt de 35 - 70 mg pe zi , cantitate furnizată prin
alimentele vegetale și de către flora intestinală . Absortia fitomenadionei se face în porțiunea
incipientă a intestinului subțire , prin intervenția unui mecanism transportor activ .
Menachinona se absorb din porțiunea terminală a intestinului subțire și din colon , prin
difuziune . Absorbția vitaminelor K naturale liposolubil , este dependentă de prezența
sărurilor biliare și se face predominant pe cale limfatica . Vitaminele se concentrează în ficat ,
unde realizează un depozit limfatic suficient pentru câteva săptămâni . Metabolizarea se face
rapid , rezultând derivați glucuronoconjugati , polari , care se elimină prin bilă și urină .
Vitaminele K actioneaza la nivelul ficatului , fiind indispensabile pentru perfectarea
formării , în etapa post ribozomala , a unor glicoproteine , care funcționează că factori ai
coagularii : protrombina (sau factorul ÎI ) , proconvertina (factorul VII ) , factorul Christmas (
factorul IX ) , factorul Stuart-prower ( factorul X ) . Este probabil că vitaminele acționează în
calitate de cofactor al unui sistem enzimatic microsomal , care totalizeaza gama - carboxilare
radicalilor glutamici de pe suprafața macromoleculelor glicoproteice . Glutamatii gama -
carboxilati rezultați sunt capabili să lege ionii de calciu , iar macromolecula poate
interacționa cu fosfolipidele care participa la coagulare , ceea că le determina activitatea . În
cadrul reacției de carboxilare , vitaminele K se oxidează în epoxidul corespunzător , iar acesta
se transformă din nou , în prezența unei FAD - diaforaza , în formă redusă , activă , a
vitaminei .
Deficitul vitaminic se manifestă prin sângerări datorate unei coagulabilitate reduse a
sângelui . Pot apărea echimoze , epistaxis , hemoragi digestive , hematurie , sângerării
postoperatorii , mai rar hemoptizie și hemoragii cerebrale . În sânge scade , pe rând ,
cantitatea de factori VII, IX, X și de protrombina (în funcție de viteză de consum a
acestora ) . Lipsa vitaminelor se poate datora : unei flore intestinale insuficiente la nou-născut

37
sau , rareori, după administrarea orală îndelungată de sulfamide sau tetracicline, unei cantități
prea mici de bilă în intestin (în icterul mecanic sau fistulă biliară ) , unor sindroame de
malabsorbtie ( sprue sau rezecție intestinală întinsă ) și bolilor hepatice . Supradozarea
anticoagulantelor orale (care au acțiune antivitaminice K ) , a salicilatilor ( scad
protrombinemia ) și a vitaminei A ( inhibă formarea vitaminei K2 de către flora intestinală și
are acțiune antivitaminice K ) poate provoca , de asemenea, hemoragii prin deficit de
vitamina K. Deficitul vitaminic indică preparate medicamentoase care să corecteze specific
tulburarea procesului coagulării , respectiv să evite sau să oprească hemoragiile consecutive .
Se folosesc fitomenadiona , menadiona și derivații săi hidrosolubili .
Fitomenadiona (phytomenadione , phytonadione , vitamina K1 aqua mephyton ,
kanavit , konakion , mephyton ) , vitamina K naturală, liposolubila se poate administra oral
sau parenteral . Pentru injecții se folosesc emulsii fine , care se introduc intramuscular , iar în
cazul anumitor preparate și intravenos . Efectul se instalează relativ repede . În intoxicația cu
anticoagulante cumarinice , de exemplu , factorii de coagulare revin la valori în afara zonei
periculoase după 6 - 8 ore de la injectarea intravenoase a unei doze terapeutice mari , efectul
fiind deplin la 24 de ore ; medicația anticoagulantă devine ineficace timp de câteva zile ( până
la două săptămâni). Doză de fitomenadiona necesară în hemoragiile grave cu
hipoprotrombinemie severă prin supradozarea anticoagulantelor cumarinice este de 20 - 40
mg intramuscular sau intravenos lent ( cel mult 5 mg pe minut ) , repetate eventual după 24
de ore . În cazurile mai puțin grave se administrează 5 - 15 mg oral sau intramuscular . Dacă
timpul Quick este prelungit excesiv , dar nu s-au produs hemoragii , este suficientă o singură
doză de 5 mg oral . O altă indicație importantă este boala hemoragică a nou-născuților și
sugarilor . Pentru profilaxie se recomandă administrarea de 1 - 5 mg mamei cu 6 - 24 ore
înainte de naștere sau 0,3 mg / kg copilului (parenteral) ; în prezența hemoragiei este necesară
repetarea sau creșterea dozei . La bolnavii cu icter mecanic sau fistulă biliară fitomenadiona
se injectează intramuscular sau se administrează oral (împreună cu săruri biliare) câte 10 mg
pe zi . În sindroamele de malabsorbtie vitamina trebuie administrată parenteral .
Hipoprotrombinemia care apare în bolile hepatocelulare răspunde slăbi sau nu
răspunde la tratamentul cu vitamina K , deoarece această nu poate fi folosită de către
hepatocite pentru sinteza factorilor coagulării . Uneorii dozele mari pot accentua minusul de
protombina .
Fitomenadiona este practic lipsită de toxicitate dacă se administrează corect . Injectată
intravenos prea repede poate fi cauza de dispnee , dureri toracice , hipotensiune ; au fost
semnalate chiar și cazuri letale .

38
 Menadiona (menadione, vitamina K3) este un analog de sinteză , liposolubil al
vitaminelor K naturale . Se administrează oral sau în injecții intramusculare ( soluție
uleioasă), în aceleașI doze ca și fitomenadiona .
Trebuie evitată la nou - născuți ( mai ales la prematuri ) și la sugari , deoarece, în doze
obișnuite poate produce , la aceștia , anemie hemolitica , hiperbilirubinemie șI favorizează
icterul nuclear . Creșterea bilirubinemiei se datorește , în principal , competiției între
pigmentii biliari și menadiona prin procesul de glucuronoconjugare , care are o capacitate
limitată la naștere și în primele luni de viata . Hemoliza este favorizată de deficitul hematiilor
în glucozo - 6 - fosfat dehidrogenaza .

FARMACOGRAFIE - Preparate farmaceutice industriale : vitamina K3T , fiole de 1

ml cu soluție apoasă injectabilă 1% de menadiona Na. bisulfat ; fitomenadionT , fiole de 1 ml
cu soluție apoasă injectabilă 1 % ( egal 10 mg ).

MOD DE ADMINISTRARE - Vitamina K3T -

injectabil intramuscular și subcutanat . Adulți 1 - 3 fiole
pe zi . Copii 1 - 2 fiole pe zi . FitomenadionaT -
injectabil intravenos lent . Hemoragii obișnuite 1/2 - 1
fiole pe zi . Supradozari de cumarinice , 2 - 10 fiole pe
zi . (figura 23)

CONTRAINDICAȚII - Tromboembolie,
tromboflebite , hipercoagulabilitate sanguina.

PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE -

Vitamina K1 ( fitomenadiona ) se prezintă ca un ulei
galben deschis, vâscos, solubil în grăsimi și în solvenții acestora , insolubilFigura
în apă , 23
Vitamina K3 ( menadiona ) se prezintă că o pulbere cristalină galbenă. Este insolubilă
în apă , solubilă în grăsimi și uleiuri vegetale, alcool .
În FR X fitomenadiona o găsim la monografia 'Phytomenadionum '.

39
 CAPITOLUL 4
Produse cu vitamine

4.1. Produse farmaceutice cu vitamine

OPTICAL COMPOUND.
● Tiamina; Vit. B2; Vit. B6, Nicotinamida; Pantotenat de calciu; Vitamina C;
Palmitat de Retinol;
● Vitamina D2; Vitamina E; Carbonat de calciu; Gluconat feros.
● Compr.eff. Tub x 12 compr.eff.
OPTICAL
● Vitamina A; Vitamina B1; Vitamina B2; Vitamina B6; Vitamina C; Vitamina
D2; Vitamina E;
● Pantotenat de calciu; Nicotinamidã; Carbonat de calciu.
● Comprimate efervescente. Tub x 12.
PICOVIT
● Vitamina A; Vitamina D3; Vitamina BI; Vitamina B2; Vitamina B6; Vitamina
B12;
● Nicotinamida; Pantotenat de calciu; Acid folic; Vitamina C; Calciu; Fosfor.
● Brajeuri.Ctx30.
KIDDIPHARMA TON
● 1 ml sirop contine: Calciu sub formã de glicerofosfat de calciu; Fosfor; Vit. Bl;
Vit. B2; Vit.
● B6; Vit. D3; Vit. E; Vit. PP; Dexpantenol Flacon 100 ml; 200 ml.
● Adm.: - copii 1-5 ani: 7,5 ml (1-1,2 linguritã pe zi)
- copii peste 5 ani, adolescenți, adulți: 15 ml (3 lingurite) pe zi.
DUOVIT
● Drajeu roșu:

40
 ● Vitamina A; Vit. C; Vit. B6; Vit. B1; Vit. B12; Vit. D3; Nicotinamida; Ca
pantot; Vit. B2; Acid folie. Drajeu albastru: Magneziu; Calciu; Fosfor; Fier;
Zinc; Cupru; Mangan; Molibden. Cutie 20 drajeuri roșii și 20 drajeuri albastre.
Adm. Adulți și copii peste 10 ani, un drajeu roșu și unul albastru pe zi.
MULTIBIONTA PLUS MINERAL
● Vit. A; Colecalciferol; Vit. BI; Vit. E; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B12; Acid folie;
Nicotinamida;
● Pantotenat de calciu; Acid ascorbic; Fumarat feros; Fier pulv.; Oxid de cupru;
Sulfat de mangan;
● Zinc oxid. Drajeuri. Ct × 30.
SUPRADYN
● Vitamina A; Vit. B1; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B12; Biotina; Nicotinamida;
Calciu pant.; Vit. C;
● Vit. E; Calciu; Fier; Magneziu; Mangan; Cupru; Molibdat sodic.. Comprimat
efervescent. Ct. × 10.
● Adm. Oral. Adulți 1/zi. Copii 1/2-1/zi.
TRIOVIT
● Betacaroten; Tocoferol acetat; Acid ascorbic; Seleniu. Capsule. Ct. × 30.
● Adm. 1-2 caps./zi, după masã. Serii de 2 luni, 2-3 serii/an.
MINA VI
● Sirop, 5 ml conținând: Vit. A 5000 u.L; Vit. D 500 u.i.; Vit. Bl 5 mg; Vit. B2 2
mg; Vit. B6 6 mg; Vit. B12 6 mg; Nicotinamida 20 mg; Vit. C 50 mg.
● Flacon 120 ml.
SANA-SOL
● Sol. Internă, 10 ml.conținând: Vit. A, Vit. D3; Vit. E 10 mg; Vit. B1; Vit. B2;
Vit. PP; Vit. B6;
● Vit. B12; Acid pantotenic; Vitamina C. Flacon 500 ml.
MULTI SIS V
● Vit. A; Vit. D2; Vit. C; Vit. B2; Vit. B12; Acid folic; Vit. Bl; Vit. B6;
Nicotinamida; Pantotenat de calciu; Draj. Ct. x 40.
CENTRUM JUNIOR
● Vit. A; Vit. Bl; Vit. B2; Vit. 6; Vit. B12; Acid folic; Biotina; Vit. PP; Acid
Pantotenic; Vit. C;

41
 ● Vit. D3; Vit. E; Vit. KI; Calciu; Crom; Cupru; Iod; Fe; Mg; Mn; Mb; Fosfor;
Zinc; Seleniu.
● Compr mast. FI. X 30.
ELEVIT PRONATAL
● Vit. A; Vit. Bl; Vit. B2; Vit. PP; Vit. B5; Biotina; Ac.folic; Vit. B12; Vit. C;
Vit. D3; Vit. E;
● Calciu; Fier; Magneziu; Mangan; Cupru; Fosfor; Zinc.
● Compr. film. ct. x 30.
CENTRUM SILVER
● Vit. A; Betacaroten; Vit. E; Vit. C; Acid folic; Vit. B1, Vit. B2; Nicotinamida;
Vit. B6; Vit.
● B12; Vit. D3; Biotina; Acid pantotenic; Calciu; Fosfor; Iod; Fumarat Feros;
Magneziu; Cupru;
● Zinc; Mangan; Potasiu; Clor; Crom; Molibden; Seleniu; Nichel; Staniu;
Siliciu; Vanadiu.
● Compr.film. Ct. x250; x 60; × 100.
GINSAVIT
● Extr. Ginseng; Vit. A; Vit. D3; Vit. E; Vit. B1; Vit. B2; Vit. B6; Vit. B12;
Acid folie; Calciu
● pantot.; Nicotinamida; Vit. C; Inositol; Cholina bitart; Cupru (sulfat); Zinc
(sulfat); Mangan
● (sulfat); Magneziu (sulfat); Potasiu (sulfat); Fier (fumarat); Calciu (hidroxid);
Fosfor (fosfat). Ct. x
● 24 capsule. Indicații. Stări de epuizare, slăbiciune, scăderea capacității de
concentrare, pt.
● Creșterea tonusului psihic. Adm. 1-2 cps./zi.
CENTRUM DE LA A LA ZINC
● Vit. A; Vit. E; Vit. C; Acid folic; Vit. Bl; Vit. B2; Nicotinamida; Vit. B6; Vit.
B12; Vit. D;
● Biotina; Acid pantotenic; Calciu; Fosfor; Iod; Fumarat feros; Magneziu;
Cupru; Zinc; Mangan;
● Potasiu; Clor; Crom; Molibden; Seleniu; Vit. Kl; Nichel; Staniu; Siliciu;
Vanadiu;. Compr. film.
● Ct. x 30; x 100.

42
4.2. Plante cu conținut de vitamine

Cynehatis fructus: reprezintà fructele false recoltate de la speci de Rasă Canina

(máces). Conține: carotenoide, flavonoide, glucide, acid ascorbic. Principalele utilizări ale
mácesilor cuprind:
● avitaminozele
● lipovitaminozele
Hippophae fructus : reprezintã fructele recoltate de la specia Hippophae rhamnoides
(catina).
Conține: aproape toate vitaminele, carotenoide, ulei gras. Se administreaz în avitaminoze ca
polivitaminizant.
Spirulina Platensis - alga brunã
Contine: carotenoizi, din care o mare pondere o are B carotenul precursor al vit. A, forma
retinol. Actiune antianemica și de creștere a capacității de apărare a organismului fatã de
infectii.
Produse fitoterapeutice pe bază de plante cu conținut în vitamine liposolubile:
1) Spirulina:
comprimate 200 mg, 500 mg.
capsule opurulate 400 mg, 500 mg
2) Uleiul de cătină:
capsule
soluție internă
sirop
3)Extravit-M:
conține extract total din fructe de máces comprimate.
4) THramnitam:
capsule, spray ce contine ulei de cătină + vit. E.
soluție oftalmica ce contine ulei de catina + vit. E. vit. K. ulei de floarea soarelui.
5)Hofisan:
supliment nutritiv - apo - fito-alimentar

43
 capsule operculate ce conțin coada soricelului, pàtrunjel, tărâțe, uleiuri esentiale,
pipotă.
6)Spirulina crema: - pentru uz cosmetice
4.1. Alimente bogate în vitamine
4.3.1. Alimentele bogate în vitamina A și beta-caroten

Vitamina A este o vitamină esențială necesară pentru vedere, transcrierea informației

genetice, stimularea sistemului imunitar și sănătatea pielii. Deficiență de vitamina A poate
duce la orbire și crește riscul de infecții virale. Totuși, acest deficit este întâlnit mai ales în
țările în curs de dezvoltare, unde este o cauza principala a orbirii la copii.
Consumul excesiv de vitamina A poate duce la icter, greață, pierderea poftei de
mâncare, iritabilitate, vărsături și chiar căderea părului. Doză zilnică necesară de vitamina A
este de 5000 UI. Vitamina A se regăsește în ouă, lapte, ton, ficat, boia de ardei, ardei roșu,
cartofi dulci, morcovi, legume cu frunze închise la culoare, dovleac, salată verde, caise
uscate, pepene galben.
Betacarotenul este un carotenoid care oferă fructelor și legumelor pigmentul
portocaliu. Este un antioxidant puternic, care împiedică îmbătrânirea și protejează organismul
împotriva cancerului. Betacarotenul este o vitamină solubilă în grăsimi, astfel încât consumul
acesteia trebuie urmat de alimente cum este uleiul de măsline, pentru a grăbi absorbția.
Betacarotenul se regăsește în compoziția morcovilor, cartofilor dulci, dovleacului,
legumelor cu frunze verzi, caiselor, pepenelui galben, verzei, napilor, muștarului, unora
dintre mirodenii (pătrunjel uscat, oregano, măghiran, salvie, coriandru, cimbru), dovleacului,
salatei verzi.

4.3.2. Alimente bogate în vitamina B

Cunoscută și sub denumirea de tiamina, vitamina B1 susține funcția nervilor și

transformă carbohidrații suplimentari în grăsimi. Vitamina B1 poate fi asimilată prin
consumul de carne slabă de porc, fasole neagră, fasole pinto, soia, mazăre, tofu, germeni de
grâu, făînă de ovăz și drojdie de bere.
Vitamina B2 sau riboflavina protejează organismul de cancer și previne anemia.
Această se regăsește în laptele de soia, de vacă, carnea slabă de porc, iaurt, ouă, legume cu
frunze verzi, broccoli, varză de bruxelles, asparagus și drojdie de bere.

44
 Vitamina B3 sau niacina protejează împotriva bolilor cardiovasculare și scade
colesterolul. Carnea de păsări de curte fără grăsimi, peste, ouăle, mazărea, ciupercile,
broccoli, cartofii, alunele, untul de arahide, tofu și brânză de vaci sunt surse recomandate de
vitamina B3.
Vitamina B6 este numită și piridoxina. Această ajută la scăderea riscului de boli de
inima, îmbunătățește starea de spirit și tratează tulburările de somn. B6 poate fi găsită în
banane, semințele de floarea soarelui, broccoli, avocado, orez brun, fulgi de ovăz, produse de
origine animală și drojdie de bere.
Vitamina B12 este importantă pentru formarea celulelor roșii ale sângelui, creșterea
de noi celule și menținerea sănătății sistemului nervos central. Poate fi asimilată prin
consumul de ouă, lapte, iaurt, brânză, ton, scoici, stridii, carne fără grăsimi.

4.3.3. Alimente bogate în vitamina C

Vitamina C este un nutrient esențial, necesar organismului pentru dezvoltarea și

întreținerea țesutului cicatricial, vaselor de sânge și cartilajelor. Vitamina C este necesară
pentru crearea de dopamină, hormoni peptidici și tirozină. Este un antioxidant puternic ce
ajută la diminuarea stresului oxidativ și scade riscul apariției cancerului.
Doză zilnică recomandată de vitamina D este de 60 mg. Vitamina C este necesară
pentru funcția sistemului imunitar, vindecarea rănilor, protecție împotriva cancerului, este
esențială pentru sănătatea inimii și ajută la diminuarea alergiilor și simptomelor răcelii.
Surse excelente de vitamina C sunt citricele, sucul de acai, ardeiul gras, căpșunile,
papaya, broccoli, varză de bruxelles, spanacul, ardeiul iute roșu și verde, guava, cimbru și
pătrunjel proaspete, legumele cu frunze de culoare verde închis, broccoli, conopidă, kiwi,
coacazele.
4.3.4. Alimente bogate în vitamina D

Vitamina D este o vitamina importantă necesară organismului pentru absorbția

corectă a calciului, dezvoltarea oaselor, controlul creșterii celulelor, funcționarea
neuromusculară normală, funcționarea optimă a sistemului imunitar și diminuarea
inflamației.
Un deficit de vitamina D poate duce la rahitism, o boală în care oasele nu se dezvoltă
în mod corespunzător. În plus, nivelurile inadecvate de vitamina D pot slabi sistemul

45
imunitar, cresc riscul apariție cancerului, determina căderea părului și dezvoltarea
osteomalaciei.
Excesul de vitamina D declanșează o absorbție exagerată a organismului de calciu,
situație care duce la risc crescut de atac de cord și pietre la rinichi. Doză zilnică recomandată
de vitamina D este de 600 Ui, iar pragul de toxicitate este considerat a fi între 10000-40000
UI pe zi.
Vitamina D este solubilă în grăsimi, ceea ce înseamnă că după administrare trebuie să
ingerati grăsimi sănătoase pentru a se absorbi mai bine. Această se găsește în special în
uleiurile de peste, peste gras, ficat de vită, brânză, galbenusi de ou și anumite specii de
ciuperci.
Vitamina D este fabricată în mod natural de către organism prin expunerea pielii la
soare. În plus, vitamina D este adăugată în compoziția a mai multor alimente, cum ar fi lapte,
suc de portocale, ulei de ficat de cod, cereale, stridii, produse de soia, mezeluri, ouă, ciuperci.

4.3.5 Alimente bogate în vitamina E

Vitamina E include un grup de 8 vitamine solubile în grăsimi, cu efect benefic asupra

sistemului imunitar, care ajută la prevenirea efectelor stresului oxidativ asupra organismului.
Cantitățile adecvate de vitamina E ajută la protejarea împotriva bolilor
cardiovasculare, cancerului și tulburărilor oculare legate de vârstă (degenerescență maculară).
În schimb, excesul de vitamina E poate determina sângerare excesivă sau hemoragie.
Surse recomandate de vitamina E sunt: carnea de pui, peste, curcan, soia, migdale,
nuci, legume cu frunze verzi și germeni de grâu, semințe de floarea soarelui, ardei, migdale,
alune, busuioc și oregano, caise uscate, măsline murate verzi, spanac fiert etc.

46
 CONCLUZII

Vitaminele sunt un grup de substanțe organice care , în cantități foarte mici, sunt
indispensabile menținerii echilibrului fiziologic. Ele nu sunt sintetizate de organism și trebuie
furnizate prin alimentație.
Termenul de vitamina propriu-zis nu poate fi definit exact nici din punctul de vedere
al structurii chimice și nici al acțiunii farmacodinamice . Împreună cu enzimele și hormonii ,
vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici , care accelerează și reglează reacțiile
chimice ce au loc în organism . Sunt considerate drept biocatalizatori exogeni , pot fi
sintetizate numai de către plante ( inclusiv unele bacterii ) , fiind introduse prin alimentație ,
fie că atare, fie sub o formă premergătoare - de provitamina . S-a văzut că unele vitamine
(vitamina C ) pot fi sintetizate și de unele specii de animale .
În mod obișnuit organismul primește cantitatea de vitamine de care are nevoie . Lipsa
totală de vitamine sau polivitamine din alimentație produce tulburări importante , cunoscute
sub numele de 'avitaminoze '. Lipsa parțială a uneia sau a mai multor vitamine produce
tulburări denumite 'hipovitaminoză iar aportul prea mare provoacă fenomene de
'hipervitaminoza' . Avitaminoză sau hipervitaminoza se manifestă prin așa numitele 'boli de
carență' sau de 'precarenta' , care dau fenomene caracteristice fiecărei vitamine .
Hipovitaminoză poate fi atribuită fie alimentației , fie alimentării defectuoase la nivelul
țesuturilor (în bolile infecțioase, sarcina , alăptare , etc. )
Pentru combaterea și prevenirea bolilor de carență , se impune administrarea de
vitamine sub formă de medicamente . De asemenea se folosesc pe scară largă toată gama de
vitamine în doze mari, pentru tratamentul unor tulburări care nu sunt legate etiologic de o
carență vitamina .
Vitaminele se găsesc răspândite în diverse țesuturi animale și vegetale: ficat , drojdie
de bere , coji , frunze , germenii de cereale etc. Vitaminele se împart în hidrosolubile,
liposolubile și vitaminogene.
Vitaminele hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitamina C), tiamina (vitamina B),
riboflavina (vitamina B2), piridoxina (vitaminaBó), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP),

47
ciancobalamina (vitamina B12), acidul folic, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3),
biotina (vitamina H).
Vitaminele liposolubile: retinol (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul
(vitamina E), filochinona (vitamina K).
Vitaminogene: bioflavonoizii (vitamina P), colina, inozita, vitamina Uracidul lipoic,
acidul pangamic (vitamina B15), acidul orotic.
Vitamina A (retinolul) asigura adaptarea ochiului la întuneric, normalizarea, creșterea
și reproducerea, mărește integritatea pielii, mucoaselor, scheletului, dintilor, rezistența
organismului la infectii, stimulează sinteza glicogenului în ficat și sporește conținutul
colesterolului în sânge, participa la sinteza hormonilor steroizi și sexuali.
Carenta vitaminei A scade adaptarea ochiului la întuneric cu apariția hemeralopiei
(orbul găinii), provoacă îngroșarea pielii, uscarea corneei (xeroftalmie), crește receptivitatea
organismului la infectii aparatului respirator, tractului digestiv (faringite, bronsite,
enterocolite), duce la rețetă creșterea copilor, pot apárea malformații congenitale.
Surplusul vitaminei A în organism micsoreaza pofta de mâncare, provoacă
hiperextensia pielii.
Vitamina se gaseste in ficat, lapte, smântâna, unt, gälbenus de ou. Ea poate pătrunde
în organism sub forma de provitamina, numitã caroten și în ficat se transforma în vitamina A.
Sunt bogate in retinol morcovul, urzică, varză roșie, salata verde, ardeii grasi, gogosari,
tomatele, ciresele, caisele, prunele etc.. Carotenul se asimileazà mai bine în prezența
proteinelor și lipidelor.
Vitamina D (calciferol) participa la absorbția calciului și fosforului din intestin, la
depunerea calciului în dinți, creste rezistenta organismului la infectii, normalizeazà
funcționarea glandelor, tiroidă, pancreas. Lipsa vitaminei D la copii provoacã rahitism, iar la
maturi - osteoporozã, osteomalacie. Administrarea dozelor mari de vitamina D, duce la
hipervitaminoza, ceca ce se manifestă prin depunerea sàrurilor de calciu în organele interne,
hipercolesterinemie, inapetenta, voma. Vitamina d se găsește în unt, frisca, smântâna,
galbenus de ou, unturà de peste.
Vitamina D se sintetizeazà în piele sub acțiunea razelor ultraviolete.
Vitamina E (tocoferol) îndeplinește un rol important în procesele de reproducere,
dezvoltarea embrionului, ea determina funcționarea tesutului muscular si celui nervos,
participa la acumularea glicogenului în ficat. Carenta tocoferolului în organism provoca
hemoliza eritrocitelor, tulburari de reproducere ca sterilitate la bărbați și femei, malformații

48
congenitale, avort, moartea intrauterina, hipogalactie la mama, tulburári musculare și
nervoase. Vitamina E conțin ouăle, ficatul, laptele, untul vegetal nerafinat, pâinea neagrã $.a.
Vitamina K (fitomenadiona) este important în procesul de coagulare a sângelui,
micsoreazã permeabilitatea capilarelor, favorizează procesul de regenerare a țesuturilor.
Lipsa ei duce la apariția hemoragiilor vasculare, cerebrale și apare mai des dupà tratamente
îndelungate cu antibiotice și sulfanilamide ce distrug flora intestinala, capabilă de a sintetiza
vitamina K. Ea se afla în legume verzi (varză, spanac, cereale), tomate, gälbenus de ou,
brânzeturi, ficat, carne, peste.
Vitaminele sunt substanțe chimice cu structura diversă care deși folosite în cantitàti
foarte mici, au un rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor in alimentatie
provoacã patologi de nutritie. Denumirea de vitamine provine de la cuvântul latin vita ceca ce
înseamnă viatã. Vitaminele se găsesc în cantitàti mici în alimentele naturale, fac parte din
biocatalizatori și sunt factor alimentari indispensabili corpului. Ingerarea nor cantitti
insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care n cazuri grave se pot solda
cu moartea.
Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine în cantități mici (B1,B2,PP) și
altele - în cantități mari (B6,B12,K, biotina, acid lipoic, acid folie). Administrarea abuziva de
antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacteoriozeii consecințe de hipovitaminoza K, grupul
B $.a.
Pe langa lipo și avitaminoze, se evidentiazà forma subnormala de asigurare a
organismului cu vitamine, care se caracterizeazà prin dereglari biochimice. Aceast formã este
raspânditã in unele contingente ale populatiei sănătoase (copii, studenți, muncitori, vârstnici).
Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii
in alimentatie cu precădere a produselor rafinate (pâinea alba, zahar), lipsite de vitamine,
pierderii vitaminelor în procesul de prelucrare culinara si păstrării îndelungate a produselor
alimentare, în urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mâncare și, prin urmare, consumul
redus de produse alimentare (sursa principala de vitamine). Asigurarea subnormalã a
organismului cu vitamine are drept consecinà scaderea rezistentei organismului fata de
infectii, sporirea acțiunii substanțelor toxice, stres și alți factori nocivi. Din aceste
considerente se recomanda vitaminizarea suplimentarã a populației cu poli vitamine
(Undevit, Hexavit, etc).
În lucrare sunt prezentate cinci capitole în care sunt descrise vitaminele : capitolul I -
introducere ; capitolul ÎI -vitamine generalități ; capitolul III -vitamine hidrosolubile ;

49
capitolul IV- vitamine liposolubile și este încheiată de capitolul V ce cuprinde preparate
vitaminice înregistrate în România .
Vitaminele hidrosolubile sunt solubile în apă și insolubile în grăsimi, acestea sunt :
vit. B1 , vit. B2 , vit. B6 , vit. B12 , vit. PP, vit. C ( acid ascorbic ).
Din grupa complexului B fac parte : tiamina ( vit. B1 ); riboflavina ( vit. B2 );
piridoxină ( vit. B6 ) ; nicotinamida (vit. PP); cloraminele ( vit. B12 );
Vitaminele liposolubile sunt vitaminele ce se caracterizează prin solubilitatea lor în
grăsimi și insolubilitatea lor în apă . Din această grupă fac parte vitamina A (retinol ),
vitamina D (calciferolul ), vitamina K ( fitomenadiona ) și vitamina E (tocoferol ) .
 

50
BIBLIOGRAFIE

● Beers MH, Porter RS, Jones TV, Kaplan JL, Berkwits M: Manualul Merck de
diagnostic și tratament, Ediția a –XVIII –a, Merck Research Laboratories –Divizia
Merck & CO. INC, 2006; 191, 202, 372, 412, 756, 1057, 1085, 1089, 2278
● Berg MJ: The importance of folic acid. J Gend Specif Med;2(3):24-28.
● Berg MJ: The importance of folic acid. J Gend Specif Med;2(3):24-28
● Cristea AN, Chiriță C, Cuciureanu M, Jaba I, Ștefănescu E, Velescu BȘ, Zbârcea CE:
Farmacologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2009;
27, 67, 79, 113
● Cristea AN, Negreş S, Marineci CD, Turculeţ IL, Chiriţă C, Brezina A, Pavelescu M,
Hrişcu A, Dogaru MT, Vari CE, Mogoşan C, Popescu F, Cristescu C, Ţarălungă G:
Tratat de Farmacologie, Ediţia I, sub redacţia Cristea AN, Editura Medicală,
2017:579-588; 817-834.
● Cristea AN, Negreş S, Marineci CD, Turculeţ IL, Chiriţă C, Brezina A, Pavelescu M,
Hrişcu A, Dogaru MT, Vari CE, Mogoşan C, Popescu F, Cristescu C, Ţarălungă G.:
Tratat de Farmacologie, Ediţia I, sub redacţia Cristea AN, Editura Medicală, 2006;
593-594; 810-813; 815-817
● Flore R, Ponziani FR, Di Rienzo TA, Zocco MA, Flex A, Gerardino L, Lupașcu A,
Santoro L, Santoliquido A, Di Stasio E, Chierici E, Lanti A, Tondi P, Gasbarrini
A:Something more to say about calcium homeostasis: the role of vitamin K2 in
vascular calcification and osteoporosis. Eur.Rev.Med.Pharmacol.Sci. 2013;
17(18);2433-2440
● Fujii S, Shimizu A, Takeda N, Oguchi K, Katsurai T, Shirakawa H, Komai M,
Kagechika H: Systematic synthesis and anti-inflammatory activity of ω-carboxylated
menaquinone derivatives--Investigations on identified and putative vitamin K₂
metabolites. BioorgMed Chem. 2015;23(10):2344-52

51
● https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_7010_27.11.06.pdf?anmPage=1679&ID=33561
● Huang ZB, Wan SL, Lu YJ, Ning L, Liu C, Fan SW: Does vitamin K2 play a role in
the prevention and treatment of osteoporosis forpostmenopausal women: a meta-
analysis of randomized controlled trials? Osteoporos.Int. 2015; 26(3): 1175-1186
● Ioniță CA, Moroșan E, Udeanu DI, Mititelu M: Biochimie medicală Ediția II. Editura
Printech, 2015:123-124;140-141.
● Ioniță CA, Moroșan E, Udeanu DI, Mititelu M: Biochimie medicală Ediția II. Editura
Printech, 2015:123-124;140-141
● Ioniță CA, Moroșan E, Udeanu DI, Mititelu M: Nutriție și dietoterapie. Editura
Printech, 2015: 61-81.
● Ioniță CA, Moroșan E, Udeanu DI, Mititelu M: Nutriție și dietoterapie. Editura
Printech, 2015: 61-81
● Kamao M, Suhara Y, Tsugawa N, Uwano M, Yamaguci N, Uenishi K, Ishida H,
Sasaki S, Okano T: Vitamin K content of foods and dietary vitamin K intake in
japanese young women. J.Nutr..Sci.Vitaminol, 2007; 53:464-470
● Mitrea N, Margină D, Grădinaru D, Arsene A, Burta CM:Biochimie –Vitaminele în
procesele metabolice. Editura didactică și Pedagogică; 2008: 49-275
● Mitrea N, Margină D, Grădinaru D, Arsene A, Burta CM:Biochimie –Vitaminele în
procesele metabolice. Editura didactică și Pedagogică; 2008: 49-275
● Ozdemir MA, Yilmaz K, Abdulrezzak U, Muhtaroglu S, Patiroglu T, Karakukcu M,
Unal E: The efficacy of vitamin K2 and calcitriol combination on thalassemic
osteopathy. J.Pediatr.Hematol.Oncol. 2013; 35(8):623-627
● Schmid A, Walther B: Natural vitamin D content in animal products. 2013, Adv.Nutr.
4(4):453-462
● Sercombe L, Veerati T, Moheimani F, Wu SY, Sood AK, Hua S: Advances and
challenges of liposome assisted drug delivery. Front.Pharmacol. 2015; 6:286;
PMID:26648870
● Yamaguchi M, Weitzmann MN: Vitamin K2 stimulates osteoblastogenesis and
suppresses osteoclastogenesis by suppressing NK-kB activation. Int.J.Mol.Med.
2011; 27(1);3-14

52
53