CONCEPTE ŞI TEORII

ÎN ANTROPOLOGIA CULTURALĂ
PERSONALITATEA,
CONFIGURAŠIA CULTURALĂ,
CARACTERUL NAŠIONAL

CULTURĂ ŞI PERSONALITATE • STRUCTURA PERSONALITĂŠII DE BAZĂ

• PERSONALITATEA MODALĂ • CONFIGURAŠIILE CULTURALE •
STUDIUL ANTROPOLOGIC AL CARACTERUL NAŠIONAL •
„APOLLINIENI” ŞI „DIONISIENI” ÎNTR-UN SAT ROMÂNESC?

Marin Constantin
(Institutul de Antropologie „Francisc Rainer”
al Academiei Române)
 CULTURĂ ŞI PERSONALITATE

Apropiere între antropologie şi psihologie, dovedită chiar de limbajul descrierilor etnografice („teamă”,
„bunăvoinšă”, „indiferenšă”, „ostilitate”, etc.), ca şi de înšelegerea individului drept creator şi purtător al culturii.
Anthony WALLACE, 1961

CONSUBSTANŠIALITATEA DINTRE NOŠIUNILE DE „CULTURĂ” ŞI DE „PERSONALITATE”

„Cultura […] este acel ansamblu complex
[complex whole] ce include cunoştinšele, credinšele,
arta, dreptul, moravurile, datinile şi oricare alte
iscusinše şi deprinderi dobândite de om ca
membru al societăšii.”
Edward B. TYLOR, 1871
„Personalitatea […] este acel ansamblu complex ce
include cunoştinšele, credinšele, arta, dreptul,
moravurile, datinile şi oricare alte iscusinše şi
deprinderi dobândite de individ ca membru al
societăšii.”
Anthony WALLACE, 1961

„Personalitatea este un concept [Sub raportul diversităšii culturale]:

integrativ, la nivelul variabilelor
psihice (afectul, cognišia, voinša);
- determinanši constitušionali,
socioculturali, şi situašionali – ai
personalităšii.”
Clyde KLOCKHOHN,
Henry A. MURRAY, 1967
„cultura nu este transmisă automat
şi inconştient, nu este uniform
interiorizată în structura
personalităšii, şi nici percepută
identic de toši indivizii unei
societăši.”
Anthony WALLACE,
1961
 STRUCTURA PERSONALITĂŠII DE BAZĂ*
„tratamentele aplicate copiilor au ca efect modelarea atitudinilor de bază fašă de „Atunci când toate institušiile unei culturi au
părinši şi prezenša lor permenentă în echipamentul mental al individului” fost descrise, devine posibilă clasificarea lor şi
evidenšierea multora din acestea cu rol
Asemenea institušii sunt Structura personalităšii de bază mediază între instrumental în crearea unei dispozišii, unui
responsabile pentru formarea experienšele primare şi rezultatele finite ale temperament, şi unor valori specifice.”
unor „constelašii enculturašiei (institušiile primare –
fundamentale [de trăsături responsabile de structura personalităšii de
de personalitate]”: bază, iar aceasta – de institušiile secundare);
institušii primare (ce ajung deci o continuitate – psihodinamică – în
să constituie un „sistem dezvoltarea personalităšii.
proiectiv” reflectat ulterior în
dezvoltarea altor institušii:
institušii secundare). Ex. [cf. R. Linton] – trecerea de la
proprietatea comunală (sub autoritatea
tradišională a capilor de familie) asupra
Problema: concilierea ideii de câmpurilor de orez din Tanala [SE
personalitate de bază, cu Madagascar] la proprietatea privată a
caracterul individual al provocat crize severe în organizarea
familială locală (incidenša crimelor, magiei,
membrilor culturii; răspunsul: patologiei isterice...); în cazul amerindienilor
„definim personalitate de Comanşi [cf. R. Linton], cultura locală a
bază a 100 de indivizi prin raidurilor de pradă, cu valorizarea curajului, Abram KARDINER,
raportarea tuturor acestora la spiritului de inišiativă, explică de ce religia 1944
situašii ce-şi au originea în locală nu cunoaşte nošiunea de „păcat” sau
practici institušionale”. de atragere a bunăvoinšei divine.
* Abram KARDINER, 1945
 PERSONALITATEA MODALĂ*
[Presupozišia unei] unităši psihice a umanităšii: există anumite Interesul [ştiinšific] constă în modul în care asemenea experienše sunt
experienše şi tensiuni determinate fiziologic [naşterea şi moartea, trăite. […] Ideea este că asemănările de bază ale fiinšelor umane din
creşterea şi dorinša sexuală, oboseala, umorul, foamea…] resimšite în întreaga lume reprezintă fundamentul pe care cred că trebuie să se bazeze
mod subiectiv ca dorinše, de care nicio fiinšă umană nu poate scăpa. orice studiu comparativ al structurării personalităšii determinate cultural.
PERSONALITATEA MODALĂ produsul interacšiunii tendinšelor şi experienšelor fundamentale determinate fiziologic şi neurologic, comune tuturor
fiinšelor umane, acšionate de mediul cultural, care neagă, direcšionează şi satisface aceste trebuinše foarte diferit, în diferite societăši.

În primul rând, există o infra-structură psihică,
poate determinată fiziologic, care este comună
omenirii. Acest lucru poate apoi dezvoltat de
tendinšele individuale, înnăscute ale personalităšii.
În al treilea rând, aceste potenšialităši sunt
acšionate de presiuni culturale comune, rezultând
tendinše centrale cărora le atribuim termenul de
personalitate modală.
Într-un studiu al personalităšii modale
din orice cultură, sarcina constă în
trasarea cu cât mai multă consecvenšă
posibilă a experienšelor, relašiilor şi
valorilor repetate şi standardizate care
apar în multe contexte şi la care
majoritatea indivizilor sunt expuşi în
diferite etape dezvoltare.
Personalitatea modală nu va coincide neapărat
cu structura psihologică a fiecărui individ din
societate, cu excepšia cazului în care un individ
se poate apropia în mod întâmplător de norma
[statistică]. […] Intervalele sunt măsurate pe
un reper comun, [astfel încât] datele vor arăta
tendinše centrale care constituie persona-litatea
modală într-o anumită cultură.

[În Alor, Indonesia] Băiešii au o adolescenšă sociologică mai lungă şi mai Adolescenša sociologică a fetelor [din Alor, Indonesia] este scurtă şi ele
dificilă decât fetele, deoarece ei trebuie să pătrundă în sfera locală a pot aborda aspectele sexuale ale căsătoriei fără să vrea. În plus,
relašiilor băneşti. Experienšele şi cunoştinšele lor în acest domeniu pot fi căsătoria înseamnă pentru femei responsabilităši economice mult mai
de natură să întărească impresia de incertitudine şi inconsecvenšă formată mari într-un sistem social care nu le acordă o recunoaştere a statutului
în legătură cu disciplina din copilărie. În căsătorie, ei caută satisfacšie egală cu bărbašii, în timp ce le impune sarcini mai mari şi mai
sexuală, pe cineva care să le ofere aşa ceva, şi pentru status exprimat monotone ale muncii. Pentru femei, statutul complet de adult prin
prin avut, şi prin numărul copiilor. Ei caută la sošiile lor o mamă-furnizor, naşterea copiilor nu este recompensat social; această condišie este
un rol pe care femeile au fost inadecvat pregătite să-l îndeplinească. cumva penalizată în aceea că se adaugă [ca efort] restului
* Cora DU BOIS, 1944 muncilor şi responsabilităšilor.
 CONFIGURAŠIILE CULTURALE*
„O cultură, la fel ca un individ, este o configurašie [ pattern ] mai mult sau mai pušin consistentă de gândire şi acšiune. În cadrul fiecărei culturi,
apar obiective caracteristice – neîmpărtăşite neapărat cu alte tipuri de societate. [...] Atare modelare a culturii nu poate fi ignorată ca şi cum ar
fi un detaliu neînsemnat. Întregul [...] nu este doar suma păršilor sale, ci rezultatul unui aranjament şi interrelašii unice a acelor părši [...]”
Pueblo [NW New Mexico] sunt apolinieni; apollinicul [simšul măsurii,
evitarea stărilor psihologice extreme…] este încorporat în tradišiile
locale. [...] Pueblo nu acceptă experienše [violente ale altor
amerindienilor ce sunt în mod pătimaş dionisieni, cu anihilarea
limitelor, excesul, beatitudinea, frenezia] şi nu derivă puterile
supranaturale din aşa ceva, ci din apartenenša la un cult şi învăšarea
ritualului. [...] Dacă în alte rezervašii amerindiene, consumul de alcool
este o problemă, Pueblo detestă starea de bešie, la fel şi tortura sau
autoflagelarea. [...] Spre deosebire de dansurile rituale frenetice ale
altor amerindieni [ex. Cora, din N Mexico] cu distrugerea altarului,
etc.), dansurile Pueblo sunt sobre. [...] Prin aceeaşi moderašie
[rituală] Pueblo nu au şamani, ci preoši aleşi pentru administrarea
ritualului, fără afirmarea unor aptitudini sau „har‟ special. [...] În
vreme ce alte triburi [ex. apaşii] practică rituri inišatice dure, cu
recluziunea novicilor, în cazul Zuni [Pueblo] tinerii sunt însošiši de
tašii lor, şi li se asigură protecšie. [...] În contrast cu doliul excesiv şi
practicile funerare intense ale altor nativi [ex. Dakota], funeraliile
Pueblo sunt abordate de o manieră rapidă şi simplă, cu lipsa unei
slujbe pentru defunct. [...] Nu există aici pretenšii individuale asupra
proprietăšilor (ex. casele), nici grupuri specializate de bărbaši care să
îngrijească turmele. [...] Crimele în cadrul grupurilor Pueblo sunt atât
de rare încât rareori basmele locale le consemnează.”
* Ruth BENEDICT,
1934
Kwakiutl [NW America]: dionisieni; extaz al ceremoniilor religioase (ex. dansul
canibalilor); concepšie individualistă (exprimată prin mituri, cântece) a avutului
dešinut de bărbaši (ex. prin principiul primogeniturii , titlurile nobiliare sunt
atribuite frašilor mai mari); corolarul social: întrecere continuă pentru prestigiu;
„dramatizare” a căsătoriei ca o stare de război, prin potlach ; şamanismul –
altă modalitate de preluare de titluri fără moştenire, competišie între şamani;
„Comportamentul [Kwakiutl] este dominat neîncetat de nevoia de a demonstra
mărešia individului şi inferioritatea rivalilor săi”; moartea, văzută ca o „ruşine”
alungată prin ritual; zeii înşişi sunt insultaši ca şi cum ar fi nişte „sclavi”.
Dobu [E Noua Guinee]: populašie săracă, reputašie pentru magie, primejdioasă
(canibalism în trecut). Alte trăsături: lipsa şefilor şi organizării politice, frecvenša
întreruperii căsătoriilor, tensiune socială, exclusivism; la moartea sošului, copiilor li
se interzice să intre în satul părintelui defunct. „Localnicii Dobu sunt aspri,
mândri, frământaši de gelozie, suspiciune şi resentimente.” „Viaša printre Dobu
dezvoltă forme extreme de animozitate”. O valorizare a furtului şi adulterului,
drept calităši ale bărbašilor. Teama „paranoidă” a inducerii prin farmece a bolilor.
„Zuni, Kwakiutl, Dobu – nu sunt doar asortimente heterogene de fapte
şi credinše. Ele au fiecare anumite scopuri către care comportamentul
lor este orientat şi pe care institušiile lor îl urmează. [...] Ele diferă
mai ales pentru că sunt orientate ca ansambluri în direcšii diferite.”
 STUDIUL ANTROPOLOGIC AL CARACTERUL NAŠIONAL
În contextul celui de-al doilea război mondial: un interes antropologic pentru studiul caracterului našional, din dorinša de a îmbunătăširii înšelegerii
transnašionale (proiect inišiat în 1937 Columbia University, şi coordonat de Margaret Mead şi Rhoda Metraux); 1942-1953: numeroase lucrări
antropologice precum The Chrysanthemum and the Sword (R. Benedict, 1946), The American People (G. Gorer, 1948), The People of Great Russia (G.
Gorer, J. Rickman, 1949), The German People (R. H. Lowie, 1945), American and Chinese: Two Ways of Life (F.L.K. Hsu, 1953), etc.

Studiul culturii našionale
trebuie să preceadă orice
analiză a caracterului
našional, cu descrierea
regularităšilor informale
[stări emošionale, motivašii,
învăšare…] de
comportament ce
caracterizează o našiune,
mai ales la nivelul
grupurilor mici, cu
includerea unor capitole
despre tehnologie,
economie, organizare
socială, artă, religie,
limbă… spre a suprinde
scena culturală în care
operează caracterul
našional. M. Mead apud
David G.
MANDELBAUM, 1953
„Japonezii au fost cei mai stranii inamici pe care S.U.A. au trebuit să-i înfrunte vreodată. Probleme de aplicare a
[...] „Sabia şi crizantema sunt deopotrivă parte a acestei imagini. Japonezi sunt în cel mai
metodelor antropologice
înalt grad agresivi şi paşnici, militarişti şi iubitori de frumos, obraznici şi politicoşi, rigizi şi
- antropologii fac o
adaptabili, supuşi şi resentimentari în a fi daši la o parte, loiali şi trădători, viteji şi timizi,
conservatori şi ospitalieri [...]” „Viziunea lor despre viašă este exprimată prin nošiunile de distincšie între studiul
personalităšii şi culturii
chu [datoria fašă de împărat, de lege, de šară], ko [datoria fašă de părinši şi strămoşi],
giri [obligašii cuantificabile, a fi plătite echivalent], şi jin [bune relašii interpersonale] [...] în societăšile tribale, şi
caracterul našional al
pe care ei le imaginează ca pe nişte cercuri, cu un cod propriu detaliat, [astfel încât] ei
cetăšenilor unui stat
spun despre semeni că nu ştiu ko, sau nu ştiu giri. În loc de a acuza pe cineva sau a
spune că este nedrept, ei specifică acel cerc de comportament în care persoana respectivă politic modern
nu a trăit până atunci. [...] Comportamentul corect este adaptat fiecărui cerc, astfel încât (problema de reprezen-
într-un fel cineva se poartă într-un ko şi altfel într-un giri. [...] Acest lucru nu înseamnă tativitate) (M. Mead)
că japonezii nu recunosc un comportament rău, fără a vedea însă viaša omenească precum Motivul: antropologii
o scenă unde se confruntă foršele binelui cu cele ale răului. Ei văd existenša ca o dramă tratează culturile ca
ce solicită o cumpănire atentă a pretenšiilor unui cerc asupra altuia, [...] fiecare cerc şi întreguri, ceea ce este
curs de procedură fiind în esenšă bun.” „Conceptele japoneze de auto-disciplină pot fi greu sau imposibil de
împăršite între ceea ce asigură competenšă, şi ceea ce înzestrează cu ceva mai mult:
abordat la o scară
înšelepciunea. [...] Auto-disciplina „competentă‟ îmbunătăšeşte felul cuiva de a-şi trăi viaša:
„našională”.
ucenicul ce tinde spre profesiune, sošia ce ascultă de cererile soacrei sale [...] Cel de-al
doilea „plan‟, al înšelepciunii [...] implică obšinerea unei stări de conştiinšă [...] ce denotă Edward
ADAMSON
experienša - seculară sau religioasă - a unităšii dintre voinšă şi act, sinele ce se observă.”
Ruth BENEDICT, 1947 HOEBEL, 1967
 „APOLLINIENI” ŞI „DIONISIENI” ÎNTR-UN SAT ROMÂNESC?*
Novaci (Judešul Gorj), 7000 locuitori, cu două grupuri de populašie românească, distincte de două veacuri : Ungurenii
[originari din Mărginimea Sibiului] şi Pământenii (oamenii locului); Ungurenii: oieri din tată-n fiu, mai conservatori, mai
bogaši, cu legături păstrate cu rudele lor din sudul Transilvaniei, nu acceptă căsătoria cu Pământenii (agricultori,
lucrători în pădure); apa pârâului local Gilort separă cele două grupuri, pe Ungureni (cu ale lor case din piatră, de
influenšă germană, cu curte închisă), de Pământeni (case risipite, cu structură deschisă); fiecare grup cu biserica proprie.

O diferenšă similară cu aceea dintre

Obiceiurile ciclului de viašă (riturile de trecere):
- ceremonialism al Ungurenilor (respectarea riguroasă a
actelor şi rolurilor rituale, a unităšii de timp şi de spašiu, „ca
într-un teatru clasic”); ritualism al Pământenilor (ca „într-un
teatru romantic”, cu trecerea rapidă de la o acšiune la alta,
de la un loc la altul, de la un personaj la altul);
- Ungurenii practică un colindat în grupuri organizate de
feciori, de lungă durată, asociind funcšia augurală uneia
inišiatice (scoaterea fetelor la horă), în vreme ce Pământenii
au un colindat al copiilor, pe grupuri ad hoc şi ad libitum, cu
ocazia Crăciunlui; la Ungureni, cu fast ceremonial al nunšii pe
durata a trei zile, cu chemări, strigături, orašii, în contrast cu
scenariul festiv mai restrâns al Pâmântenilor; la Ungureni,
funeraliile sunt însošite de verşuri (nararea exemplară a viešii
defunctului), spre deosebire de bocetele libere, concentrare pe
exprimarea durerii, ale Pământenilor.
* Vintilă MIHĂILESCU, Radu RĂUTU, 1995
Zuni şi Kwakiutl?
- „Ungurenii nu au ales oare verş-ul sobru,
socializant şi formalizat, pe când Pământenii preferă
bocetele patetice, individualizante şi mai pušin
formalizate?”
- În planul atitudinii fašă de sacru: Ungurenii „şi-au
pus viaša în mâinile Bisericii”, în vreme ce
Pământenii „šin Biserica în propriile mâini” (cu
preoši ce slujesc în situašii de descântece, sau
împotriva moroilor, etc.);
- „dacă relatările Ungurenilor prezintă de regulă un
Dumnezeu biblic, vag folclorizat, imaginea
Pământenilor este explicită aceea a unui deus
otiosus: « Dumnezeu l-a lăsat pe Antichrist.
Dumnezeu se uită, Ăla [Antichrist] e cu puterea... »”
 REFERINŠE BIBLIOGRAFICE
Ruth BENEDICT 1935 [0rig. 1934], Patterns of Culture, London: Routledge & Keegan Paul Ltd.
Ruth BENEDICT (1947), The Chrysanthemum and the Sword. Patterns of Japanese Culture, London: Secker & Warburg.
Cora DU BOIS (1944), The People of Alor. A Social-Psychological Study of an East Indian Island, The University of
Minnesota Press, Minneapolis.
Edward Adamson HOEBEL (1967) “Anthropological Perspectives of National Character”, The Annals of the American
Academy of Political and Social Science, Vol. 370, pp. 1-7.
Abram KARDINER (1945), “The Concept of Basic Personality Structure as an Operational Tool in the Social Sciences”,
in Ralph Linton (ed.), The Science of Man in the World Crisis, New York: Columbia University
Press, pp. 107-122.
Abram KARDINER (1944), “Mangma, the Genealogist”, in Cora du Bois, The People of Alor. A Social-Psychological
Study of an East Indian Island, The University of Minnesota Press, Minneapolis, pp. 192-232.
Clyde KLUCKHOHN, Henry A. MURRAY (1967), “Personality Formation: The Determinants”, in Clyde Kluckhohn,
Henry A. Murray, and David M. Schneider (eds.), Personality in Nature, Society, and Culture,
Second edition, New York: Knppf, pp. 53-67.
David G. MANDELBAUM (1953), “On the Study of National Character”¸ American Anthropologist, 55 (2), pp. 174-187.
Vintilă MIHĂILESCU, Radu RĂUTU (1995), “Mettre sa tente au milieu de son village”, Imagini Slide I:
Ethnologie française, No. 3, 354-74. -Zuni [Pueblo] Harvest Festival Eagle Dance;
Edward Burnett TYLOR (1958 [orig. 1871], Primitive Culture, https://www.aaanativearts.com (foto dreapta)
- Dans Kwakiutl
New York: Harper Torchbooks.
(https://redkettle.wordpress.com/2011/12/20/a-
Anthony F. C. WALLACE (1961), Culture and Personality, New York: Random House. striking-kwakiutl-mask-by-james-leslie (foto
stânga)