Codul binar universal

           Fenomenul de inseparabilitate cuantică  a reprezentat pentru fizicieni o provocare în 

descifrarea conceptului de spațiu-timp. Imposibilitatea punerii în evidență a semnalelor
gravitaționale cu detectorul de unde gravitaţionale GEO600 din Germania a fost interpretat de
Craig Hogan, director al “Centrului Fermilab pentru Astrofizica Particulelor” din Batavia
(Illinois), ca limită fundamentală  a spațiu-timpului, prag la care se trece de la stadiul de
continuum, așa cum l-a descris Einstein,  la o manifestare de tip granular. El afirmă: “Dacă
rezultatul GEO600 este ceea ce cred eu că este, atunci trăim toți într-o hologramă cosmică
gigantică”.
            La mijlocul anilor '70, Stephen Hawking, de la Universitatea din Cambridge, a afirmat că
găurile negre emit  radiaţie într-un ritm scăzut până la dispariția acestora, însă “radiaţia
Hawking”, cum a fost numită, nu conține informații  despre interiorul găurii negre. Paradoxul
informației unei găuri negrea fost rezolvat de  Jacob Bekenstein, cercetător la Universitatea
Evreiască din Ierusalim, care a arătat că informația (entropia)  unei găuri negre este proporţională
cu aria suprafeţei orizontului evenimentelor. Faptul că  informaţia 3D despre steaua implodată
poate fi înregistrată în orizontul bidimensional al găurii negre subsecvente a fost corelat de
fizicieni cu imaginea 3D a unui obiect codificat într-o hologramă 2D.
            Adepții “principiului holografic”, printre care și fizicianul Leonard Susskind, precum  şi
laureatul premiului Nobel, Gerard't Hooft, susțin că, la nivel de “scală Planck” (de ordinul 10-33
cm), datele necesare  descrierii  unui volum din spaţiu pot  exista pe o suprafață bidimensională
care aparține versiunii reale și plate a Universului. Întregul Univers poate fi considerat ostructură
bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic, altfel spus,  oamenii trăiesc  într-o
proiecţie 3D a unui Univers alternativ bidimensional.
            Referitor la concepția că Universul subiectiv este o hologramă, ipoteză care răstoarnă
complet înțelegerea asupra realității obiective, Leonard Suskind (fizician de la Stanford)  afirmă:
“Nu este o speculație nebună. A devenit un instrument zilnic de lucru pentru rezolvarea
problemelor de fizică”.
            După unii cercetători, ipoteza Universului holografic reprezintă o posibilitate de a depăși
contradicțiile dintre teoria relativității generalizate și teoria cuantică.
            Teoria stringurilor (teoria corzilor) a apărut la sfârșitul anilor '60  ca un program de
cercetare în fizica particulelor elementare, fiind aplicată apoi în gravitația cuantică și dezvoltată
în teoria supercorzilor pe baza supersimetriei între bosoni și fermioni. La  mijlocul anilor '90,
cercetătorii au deplasat accentul pe o concepție unificatoare într-un spațiu abstract cu 11
dimensiuni, cunoscută sub numele de teoria M (M-theory). În prezent, există cinci versiuni ale
teoriei stringurilor (string theory), care pot fi analizate  ca subspații cu 10 dimensiuni (9 spațiale
și una temporală) în cadrul teoriei M. 
            Universul nostru  are 4 dimensiuni (trei spațiale și  una temporală), restul până la 11 nu
pot fi percepute, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe celelalte 10.  Particulele elementare sunt
alcătuite din stringuri, componente care se deosebesc  între ele prin forma topologică (deschise
sau închise) și dinamica lor (moduri de oscilație).  Proprietățile fizice ale particulelor elementare
sunt  generate de modurile diferite de vibrație a stringurilor componente.
            O caracteristică importantă  a teoriilor din acest program de cercetare o reprezintă 
“dualitățile”, mai precis, transformările  matematice prin care variantele sunt subsumate teoriei
M.  O dualitate aparte este corespondența AdS/CFT, care corelează teoria corzilor cu o teorie a
câmpului cuantic, având implicații în studiul găurilor negre și gravitației cuantice. 
            Este meritul lui  Juan Maldacena de la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton de 
a fi conceput  un  model matematic pentru  un spațiu cu cinci dimensiuni, a cărui frontieră
cvadridimensională este Universul nostru.
            Referitor la acest model,  cercetătorul Daniel Grumiller afirmă: “În anul 1997, fizicianul
Juan Maldacena a propus ideea că există o corespondență între teoriile gravitaționale din spaţiile
curbe anti-de-sitter și teoriile cuantice de câmp din spațiile cu o dimensiune mai puţin”.
……………………………………………………………………………………………

Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Codul binar universal” pot accesa
http://www.telisavonline.ro/2023/05/19/codul-binar-universal
https://www.academia.edu/40329175/Codul_binar_universal