Pisica lui Schrodinger

Erwin Rudolf Josef Alexander Schrodinger, s-a nascut la data de 12 august 1887 Viena, a decedat la data de 4 ianuarie 1961. Acest fizician austriac a predat fizica teoretica la Berlin, Graz si Dublin, el este totodata si fondatorul mecanicii ondulatorii, a carei ecuatie fundamentala ii poarta numele. Pentru contributiile sale, printre care studierea elementului radiu si definitivarea teorii culorii, a fost laureat al premiului Nobel pentru fizica in 1933. Prima sa lucrare de mecanica ondulatorie (1926), inlocuieste electronul din modelul atomic al lui Niels Bohr cu o serie de unde (teoria lui Louis de Broglie), cum ca electronii se comporta ca niste unde. Aceasta teorie este incorporata in ceea ce mai tarziu, va deveni cunoscut, sub numele de ecuatia lui Schroedinger. In 1935, Schroedinger dorind sa demonstreze o parte din lacunele si absurditatile prezente la acel moment, in fizica cuantica, imagineaza un experiment. Originile experimentului: Acest experiment e o urmare a discutiilor despre paradoxul EPR (numit astfel dupa autorii sai Einstein, Podolsky si Rosen, 1935). Acest paradox atragea atentia asupra naturii stranii a superpozitii cuantice, adica o combinare a tuturor starilor cuantice ale sistemului. Schroedinger si Einstein au discutat mult despre acest paradox, Einstein a folosit drept argument faptul ca superpozitia cuantica a unui butoias cu praf de pusca va contine, dupa un timp, atat componente neexplodate cat si explodate. Conform interpretarii Copenhaga, superpozitia va decadea intr-o stare definita exact, in momentul in care are loc masurarea cuantica. Esenta teoriei e ca orice particula cuantica se afla intr-o superpozitie de stari (poate sa fie alba si neagra, sus si jos, etc.) pana in clipa in care este observata.Asta deoarece in mecanica cuantica, lumea microscopica este descrisa in termeni de probabilitate, deci nu putem vorbi de pozitia unei particule, ci numai de probabilitatea ca ea se afla intr-un loc anume. In 1927 Werner Heisenberg formuleaza principiul incertitudinii : daca se incearca localizarea exacta a unei particule, atunci nu se mai poate determina, simultan si precis, cu ce viteza se deplaseaza si in ce directive.

Experimentul propriu-zis: Schroedinger a scris :Putem imagina chiar cazuri destul de ridicole. O pisic este nchis ntr-o camer din o el, mpreun cu urm torul dispozitiv (care trebuie s fie ferit de interac iunea direct cu pisica): ntr-un detector Geiger-Mller se afl o cantitate mic de material radioactiv, att de mic nct, in decurs de o or , doar un singur atom probabil se va dezintegra, sau cu egal probabilitate, poate niciunul; dac totu i se ntmpl , detectorul Geiger va genera un semnal si prin intermediul unui releu elibereaz un ciocan care sparge o mic fiola de cianur . Dac l sam nesupravegheat ntregul sistem timp de o or , putem spune c pisica tr ie te nc dac n acest timp nici un atom nu s-a dezintegrat. Func ia de und a ntregului sistem va exprima acest fapt avnd n ea pisica vie- imoart sau mpr tiat n p r i egale. Faimosul experiment mental al lui Schrdinger ridic ntrebarea: cnd un sistem cuantic nceteaz s existe ca un amestec de st ri i devine unul dintre ele? (Mai tehnic, cnd nceteaz starea cuantic actual s mai fie o combina ie liniar de st ri, fiecare dintre ele sem nnd cu st ri clasice diferite, ncepnd n schimb s aib o descriere clasic unic ?) Dac pisica supravie uie te, ea i aminte te c a fost mereu vie. ns consecin ele experimentului EPR care sunt consistente cu mecanica cuantic microscopic standard arat c obiectele macroscopice, precum pisicile, nu au tot timpul o descriere clasic unic . Scopul experimentului mental este de a ilustra acest aparent paradox: intui ia noastr spune c nici un observator nu poate fi ntr-un amestec de st ri, n timp ce pisicile, spre exemplu, pot s fie un asemenea amestec. E nevoie ca pisicile s fie observatori, sau existen a lor ntr-o singur stare clasic bine definit necesit un alt observator extern?