CAPITOLUL 1 CELULA

1. procariota (lipsita de nucleu, fara organite, nu se divid prin procesul de

mitoza,includ bacterii )
2. eucariota (cu nucleu, cu organite, se divid prin procesul de mitoza, includ
plante animale si oameni)
Structura celulei
Are 2 componente de baza: 1.Citoplasma
2.Membrana plasmatica/ celulara

Membrana Plasmatica
Este membrana exterioara ce separa celula de mediul extern(delimiteaza celula).
Este alcatuita din Proteine(proteinele globulare plutesc prin lipide), Lipide(sunt
asezate in 2 straturi, structura bistratificata), mai ales de Fosfolipide. Membrana
are o structura de mozaic fluid. Proteinele indeplinesc numeroase functii.

Alcatuire
Fosfolipedele au un capat polarizat ce contine fosfor si unul nepolarizat alcatuit
din lanturi de acizi grasii. Capatul polarizat este atras de apa si se numeste hidrofil
(ii place apa), iar capatul nepolar interactioneaza cu alte substante si este
hidrofob (se teme de apa).
[ Capat polarizat-atomul cu caracter nemetalic
Capat nepolarizat- punerea în comun de electroni între atomi identici ]
Unele molecule a stratului lipidic situate spre exterior au atasate molecule de
glucide numite glicolipide.
Membrana plasmatica mai contine si cantitati mari de colesterol (stabilizaza
lipidele din membrana, reducindui fluiditatea).
Proteinele din membrane plasmatica sunt: Transmembranare si Periferice.
Proteinele transmembranare ocupa intreaga grosime a membrane, sunt canale
pentru transportul membranar, pot servi si ca transportori ai moleculelor
organice. Glucidele se asociaza cu proteinele situate inspre externul celulei si se
numesc glicoproteine.
Proteinele periferice se ataseaza pe suprafata membrane. Multe actioneaza ca si
enzime, iar altele au rol in remodelarea celulara in timpul diviziunii si contractiilor
celulare.
MISCARILE MOLECULARE
Membrana plasmatica este semipermeabila, moleculele mici(O2, CO2, apa) si
lipidele pot aluneca printre moleculele de fosfolipide, in schimb moleculele mari
nu pot trece cu usurinta inspre sau dinspre celula. Modalitati prin care aceste
treceri se pot realiza.
1. Difuziunea- reprezinta miscarea moleculelor dintr-o zona cu o concentratie
mare intr-una cu concentratie mica, diferenta numita gradient de
concentratie. [Ex. Difuziunea oxigenului din plamini in capilare]
2. Osmoza- reprezinta difuziunea moleculelor de apa printr-o membrane
semipermeabila dintr-o regiune cu o concentratie mica a substantei
dizolvate(solvit) intr-una cu o concentratie mare. Membrana
semipermeabila permite doar trecerea anumitor molecule. Un solvi teste
substanta chimica dizolvata in lichid (solventul). [Ex. Reabsorbtia apei la
nivelul tubilor renali]
3. Difuziunea facilitata- acest tip de difuziunne este asistat de proteinele
prezente in membrane, acestea lasa sa treaca doar anumite molecule prin
membrana. [Ex.difuziunea glucozei in hematii]
4. Transportul activ- reprezinta trecerea moleculelor din zone cu concentratie
mica in zone cu concentratie mare cu ajutorul unei protein transportatoare
si a energiei furnizate de ATP. [Ex. Reabsorbtia sarurilor la nivelul tubilor
renali]
5. Ebdocitoza- membrane inglobeaza substante si le atrage in celula prin
vezicule delimitate de membrane. Cind endocitoza implica ateriale solide se
 numeste fagocitoza, iar picaturi de lichid se numeste pinocitoza. [Ex.
Ingestia bacteriilor de catre lucocite]
6. Exocitoza- o vezicula citoplasmatica delimitate de membrane fuzioneaza cu
membrane celulara si isi elibereaza continutul in afara celulei.[Ex.
Eliberarea neurotransmitatorilor de catre celulele nervoase]

Nucleul
Cu exceptia globulelor rosii, toate celulele umane au nucleu. Nucleul este
compus in principal din histone(un tip de proteine) si acid dezoxiribonucleic,
sau ADN. ADN este organizat in unitati liniare numite cromozomi. Segmentele
functionale ale cromozomilor sunt numite gene. Histonele ofera un cadru de
sprijin pentru ADN. Ele se unesc cu ADN pentru a forma structuri cu dimensiuni
electronomicroscopice numite nucleozomi. Nucleul celulelorumane este
inconjurat de o membrane numita invelis nuclear (este o structura membrane
dubla alcatuita din doua straturi duble de fosfolipide). In nucleu sunt doua sau
mai multe mase dense numite nucleoli. Nucleolii contin acid ribonucleic sau
ARN. Acest nucleic intervine in producerea subunitatilor unor particule numite
ribozomi.
 Citoplasma si organitele
Citoplasma este o substanta semilichida, fundamentala pentru celula. In
citoplasma au loc unele procese metabolice si sinteze proteice. Contine mai
multe componente microscopice specializate numite organite.
Reticulul endoplasmatic este un organit alcatuit dintr-un ansamblu de
membrane ce se extend intracitoplasmatic. Cind ribozomii lipsesc de pe
suprafata reticului endoplasmatic, el se numeste neted. Reticulul
endoplasmatic rugos este sediul sintezei proteinelor, in cel neted are loc
sinteza lipidelor si a membrane, precum si depozitare a calciului.
Corpul Golgi (aparatul Golgi) alcatuit din mai multi saci turtiti, curbati la
capete. Sacii se unesc intre ei partial si formeaza vezicule asemanatoare unor
picaturi. Proteinele si lipidele celulare sunt procesate si impachetate in
vezicule inainte de a fi transportate spre destintatia lor finala.
Lizozomul derivate din sacii aparatului Golgi. Este o vezicula cu enzime folosite
in procesele de digestie a celulei. Enzimele sale degradeaza particulele
nutritive patrunse in celula.
Mitocondria aici se degradeaza moleculele de glucide, lipide, proteine iar
energia este folosita pentru a forma moleculele de ATP (denozin trifosfat).
Citoscheletul este o retea interconectata de fibre, filament si si molecule
imbinate, care serveste structura de support a celulei. Componentele
principale sunt: microtubulii, microfilamentele si filamentele intermediare.
Toate componentele sunt alcatuite din subunitati proteice.
Flagelul este lung, asemanator unui fir de par,asigurind miscarea unor cellule,
precum spermatozoizii.
Cilii sunt mai scurti si mult mai numerosi. In cellule umane care captusesc caile
aeriene superiaore si tractul respirator, cilii se onduleaza in mod sincron,
deplasind stratul de mucus cu particulele straine prinse printer ele.
CAPITOLUL 2 OASELE SI ARTICULATIILE
Corpul uman contine 206 oase, oasele asigura suport organismului, protejeaza
organele, depoziteaza calciu si fosfati, si reprezinta locul in care se formeaza
celulele sanguine. Exemple de functii ale oaselor:
Functie Descriere
Miscare Mentin sau schimba pozitia organismului impreuna
cu muschii scheletici
Protectie Protejeaza encefalul, plaminii si alte organe
Suport Asigura suport organismului si ancoreaza muschii
Stocare de minerale Servesc drept depozit de minerale, ajuta indirect la
mentinerea echilibrului hidric al organismului si
activitatilor metabolice
Hematopoieza Este locul in care se produc diferitele tipuri de celule
sanguine

Osul este cel mai dur tesut conjunctiv din organismul uman, este alcatuit din
celule, fibre de colagen si o substanta fundamentala densa, mineralizata. In os se
regasesc mai multe tipuri de celule, iar mineralele contribuie la duritatea sa.
Clasificarea oaselor
1. Oaele plate sunt din doua placi subtiri de os copact, intre care se afla o
regiune centrala coompusa din os sspongios. Oasele plate protejeaza
tesuturile delicate ale encefalului si ale organelor toracice. Oasele plate
includ oasele craniului, omoplatii (scapulele), coasele, sternul si oasele
pelvisului.
2. Oasele lungi prezinta un ax numit diafiza si 2 capete numite epifize. Aceste
oase se intilnesc in componenta membrelor superioare, inferioare si a
degetelor.
3. Oasele scurte au forma aproximativ cuboidala si suporta greutati. Ele includ
oasele incheieturii minii (oasele carpiene) si ale gleznei (oasele tarsului).
4. Oasele neregulate au forme variate, oasele coloanei vertebrale, oasele
wormiene.
Scheletul axial include toate oasele ce formeaza axul central al organismului,
precum oasele capului, coloana vertebrala si crusca toracica.
Scheletul membrelor include oasele membrelor superioare si inferioare,
precum si oasele ce leaga membrele de scheletul axial. Scheletul membrelor
cuprinde si oasele minilor si a picioarelor si oasele centurilor (pectorala si
pelviana).
 Tesutul osos
Oasele trebuie sa fie dure si rigide dar si suficient de flexibile pentru a-si putea
indeplini functia. Duritatea si flexibilitatea se datoreaza unor compusi chimici
sintetizati de celule formatoare de os, numite osteoblaste. Componenta
principala a osului este reprezentata de o sare minerala numita fosfat de
calciu (componenta principala al hidroxiapatitei), combinata cu mici cantitati
de hidroxid de calciu si carbonat de calciu. Hidroxiapatita confera duritatea
osului, iar fibrele de colagen flexibilitatea. In oase are loc si formarea celulelor
sangvine, numite hematopoieza (are loc in maduva osoasa rosie din oasele
spongioase). In maduva osoasa rosie se formeaza hematii, leucocite si plachete
sanguine.

Structura oaselor lungi

Portiunea dreapta, lunga a osului se numeste diafiza, iar capetele epifiza. Cind
osul este in crestere, la nivelul jonctiunii dintre diafiza si epifiza (numita metafiza),
apare o zona activa de cartilaj, placa epifizara. La extremitatea fiecarei diafizei se
afla un strat subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular (furnizeaza o
suprafata ce faciliteaza deplasarea fara frecare a oaselor adiacente), acolo unde
nu prezinta cartilaj articular, osul lung este acoperit cu un tesut conjunctiv numit
periost (acopera diafiza). In interior epifiza contine os spongios, este alcatuit
dintro retea de structuri osoase intretaiate numite trabecule (travee). Interiorul
diafizei contine o cavitate medulara in care se gaseste maduva galbena. Cavitatea
centrala a osului se numeste cavitatea medulara, este captusita de o memrana
subtire numita endost, in care se afla osteoblaste(celule formatoare de os) si
osteoclaste(celule ce remodeleaza osul).

Structura histologica a osului

Osul compact prezinta o serie de inele concentrice, numite osteoane. Fiecare
osteon are un canal central care contine nervi si capilare sanguine. Inelele
concentrice ale unui osteon sunt strabatute de un sistem de canale, numite
canale perforante. Ele conecteaza intre ele canalele centrale si celulele osoase. In
jurul fiecarui canal central se gasesc lamele osoase, adica inelele osteonului. Ele
contin spatii, numite lacune in care se afla osteocitele. Osteocitele sunt captive in
tesutul osos pe care il intretin. Lacunele in care ele se situeaza sunt unite intre
ele, precum canalul central prin extensii de dimensiuni electronomicroscopice
numite canalicule. Spatiile dintre osteoane contin lamele interstitiale care sunt
osteoane incomplete.
FORMAREA OSULUI
In a 6 saptamina a dezvoltarii fetale apar tije rectilinii de cartilaj hialin ce au
forma oaselor lungi. Oasele plate se dezvolta sub forma de membrane ce contin
tesut conjunctiv fibros. Formarea osului se numeste osificare, si poate fi de doua
tipuri:
 Osificarea intramembranoasa (are loc in oasele plate ale craniului, incepe
cind osteoblastele migreaza si formeaza centre de osificare)
 Osificarea endocondrala(are loc in oasele lungi)
Osul compact este denumit si os lamelar, este dens si prezinta osteonae la
examinarea microscopica.
De retinut!!
Osteoblastele formeaza osul; osteocitele intretin osul; osteoclastele il resorb.
Remodelarea osoasa
Osteoclastele secreta substante ce dizolva osul, astfel ele furnizeaza calciu si
fosfat, care pot fi utilizate in contractia musculara sau in metabolismul celular.
Activitatea osteoblastelor si a osteoclastelor este mentinuta la un echilibru ce
poate fi afectat de hormoni. La persoane in virsta, resorbtia osoasa poate fi mai
pronuntata decit formarea, consecinta fiind o afectiune complexa numita
osteoporoza.

Articulatiile
Sunt locurile in care se intilnesc doua sau mai multe oase, ramura ce studiaza
articulatiile se numeste artrologie. Articulatiile se clasifica in functie de gradul de
miscare pe care il permit.

Exista 3 tipuri de articulatii:

a) Sinartrozele (articulatii imobile, sunt compuse din 2 capete osoase
adiacente, separate de tesut fibros. Se pot intilni in structura craniului unde
sinartrozele se numesc suturi. Gomfoza apare la locul de implanare a
dintelui in alveola.)
b) Amfiartrozele (articulatii cu o mobilitate limitata, sunt compuse din 2
capete osoase adicente separate de cartilaj. Se gasesc in 2 locuri
importante: intre vertebre, unde cartilajul are forma unui disc si intre cele 2
oase pubiene[simfiza pubiana] ale pelvisului.)
c) Diartrozele(articulatii ce permit miscare libera,sunt compuse din 2 capete
osoase cuprinse de cavitatea sinoviala se mai numesc articulatii sinoviale.
Apar la nivelul soldului, gleznei, genunchiului, cot,etc.Cele 1 capete osoase
sunt invelite de o capusla fibroasa,in interior se afla cavitatea sinoviala.
 Suprafata interna a capsului este tapetata de o membrana sinoviala,
membrana secreta un lichid viscos cu rol lubrifiant numit lichid sinovial.
Unele diartroze pot include niste saci inchisi, plin cu lichid, numiti burse.

MISCARILE ARTICULARE

Capitoul 3- TESUTUL MUSCULAR

Tesutul muscular este unul din cele patru tesuturi de baza. Unitatea
structurala a tesutului muscular este celula musculara, care are forma alungita
si se mai numeste fibra musculara. Muschii striati scheletici sunt inserati pe
oase, asigurind miscarea corpului.
Muschiul neted (nestriat) este alcatuitndintr-o masa celulara fusiforma
contractila. Muschiul neted se gaseste in peretele tubului digestiv, al
uterului,in vasele de singe.
Muschiul cardiac este alcatuit si el din celule din muschi neted. Celulele
musculare cardiace prezinta conexiuni speciale in peretele inimii prin
intermediul joncctiunilor de tip „gap” la nivelul discurilor intercalare.
Muschiul scheletic fiecare celula musculara este in realitate un set de zeci sau
sute de celule fuzionate. Celulele musculare sunt de obicei foarte lungi, si sunt
denumite tipic fibre musculare. Muschiul striat este asociat scheletului.
Celulele tesutului muscular scheletic sunt separate si invelite in straturi de
tesut conjunctiv. Endomisium inveleste fiecare fibra musculara, perimisium
inveleste un pachete de fibre (sau fascicule) musculare, iar epimisium si fascia
invelesc intreg muschiul. Stratul extern al fascei, fascia superficiala, contine o
cantitate mare de tesut adipos la persoanele obeze. Portinea muschiului care
contine fibrele musculare se numeste gaster (sau corp). Endomisium,
perimisium, epimisium si fascia se continua dincolo de corpul muschiului
pentru a forma tendonul.
Muschiul striat scheletic se afla sub control voluntar; el se contracta numai
cind este stimulat de un impuls nervos. Este alcatuit din fascicule de fibre
musculare, fiecare fibra ce contine un set de 4-20 filamente filiforme numite
miofibrile. Fiecare miofibrila are 1-2 microni latime si pina la 100 microni
lungime. Miofibrilele se gasesc in citoplasma, numita sarcoplasma (se gasesc
numeroase mitocondrii). Miofibrilele sunt organizate de-a lungul axului, in
unitati mai mici numite sarcomere. Sarcomere are doua tipuri de
miofilamente: filamente subtiri(actina) si filamente groase(miozina).
i