Managementul organizațiilor

Un factor cheie în funcționarea unei organizații este reprezentat de conducerea acesteia.

Conducerea este definită de către Mihaela Vlasceanu drept un proces de organizare,
coordonare și influențare de către un grup de oameni, într o anumită perioadă de timp și într-
un context organizațional specific, a altor grupuri de membri ai organizației, in scopul
realizării unor sarcini și obiective specifice.
Într-o organizație se disting trei tipuri de conducere: nivelul central ,nivelul intermediar
(cuprinde 3 categorii de funcții: dezvoltare și comunicare, conducerea intermediară și
administrativă) și nivelul de bază. De asemenea, conducerea este un proces dinamic deoarece
este influențată de climatul organizațional , caracteristicile membrilor și ale tehnologiei, de
schimbările care pot apărea și de orientare spre cauză , nu spre efect .
Management organizațional și conducere
Managementul nu are o funcție predefinită , deoarece depinde de sarcinile și activitățile spre
care se orientează organizația pentru a-și atinge scopurile , așadar se vorbește despre o funcție
generică , care depinde de mai mulți factori.
Druker admite că managementul face referire la înfăptuirea lucrurilor așa cum trebuie, iar
conducerea înseamnă a face ceea ce trebuie. Așadar, managerii sunt oamenii care fac
lucrurile așa cum trebuie , pe când liderii sunt oamenii care dictează ce trebuie făcut.
În strânsă legătură cu conducerea ar fi și spiritul managerial. Schumpter definește
antreprenorul drept persoana care are o idee sau concepție despre afacerea respectivă și care
folosesc mijloacele de producție deja existente în avantajul lor.Druker adaugă la concepția
acestuia și asumarea de riscuri.
Activitatea de management vizează înțelegerea funcțiilor acestuia, astfel Henry Fayol
enumera următoarele funcții: prevedere și planificare ,organizare , comanda ,coordonare și
control.
Evoluția managementului.
Evoluția teoriilor și cercetărilor practice