CÂT DE MARE E PREA MARE?

Zece adevăruri nepopulare despre datoria publică

Palatul Parlamentului, în timpul festivalului de proiecții iMap, ediția 2018. FOTO: Simion Mechno / Agerpres Foto

ELENA DUMITRU
10 octombrie 2021

| Actualizat: 20 octombrie 2021, 12:17

Powered by
Datoria publică a României a ajuns în 2021 la un record absolut. O consecință
firească a crizei Covid și a tendințelor macroeconomice observate încă dinainte
de pandemie, spun analiștii. Și anul acesta vom plăti, în total, dobânzi de peste 16
miliarde de lei pentru ea – încă un record. Mantra guvernamentală spune că nu
avem motive de îngrijorare: față de restul Uniunii Europene, încă stăm bine.
Opoziția vorbește însă de „îndatorarea copiilor” din cauza unei guvernări
incapabile. 

Adevărul este că prognoza e mai sumbră ca oricând și ar trebui să ne sperie, însă

datoria publică ar fi crescut la cote-record chiar și fără pandemie. 

Poate doar în 2009-2010, când Troika (reprezentanți ai Fondului Monetar

Internațional, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană) vizita regulat
Bucureștiul, mai vorbeau românii atât de aprins despre datoria publică. Au urmat
ani grei, când împrumutul extraordinar de 20 miliarde de euro a fost dublat de o
politică dură de austeritate. Era al doilea moment decisiv în care o generație a
înțeles că, mereu, populația este cea care plătește datoria publică. Anii ‘80, când
obsesia lui Nicolae Ceaușescu de a rambursa datoria externă a adus cea mai
neagră perioadă, era încă vie în amintirile celor care, în 2010, aflau că salariile vor
scădea și taxele vor crește. 

Acum, explozia datoriei este tradusă de orice român drept un viitor nesigur și este
asociată cu austeritatea și scăderea nivelului de trai. Însă nu toate cifrele desenate
pe whiteboard-uri în studiouri de televiziune sunt reale sau puse corect în context.
Dincolo de tonuri ridicate, multe se bazează doar pe o interpretare îndoielnică a
statisticilor și a contextului macroeconomic. Să le luăm pe rând. 

1. Datoria publică este mai mare ca oricând

Cu toate dezechilibrele ei, economia românească a păstrat, în ultimii ani, un atribut
diferențiator față de alte țări: nivelul datoriei publice rămânea în jurul pragului
confortabil de 35% din PIB, cu oscilații nesemnificative.

În 2021, datoria publică a României a crescut la 50% din Produsul Intern Brut. Cu
alte cuvinte, datorăm jumătate din tot ceea ce se produce în această țară. Concret,
valoarea totală a împrumuturilor României depășește astăzi 526 de miliarde de lei.
Dacă ne raportăm la cele mai recente date oficiale ale Institutului Național de
Statistică, reiese că fiecare dintre cei 19,3 milioane de români are o datorie publică
per capita de peste 2.700 de lei. Adică două salarii minime nete pe economie. 

Cum a crescut

datoria publică

Acum 21 de ani, datoria României era de 21 de ori mai

mică decât în prezent - a crescut de la 25 de miliarde de

lei la peste 526 de miliarde.

2021 526 mld. lei

2020 498,7 mld. lei

2019
373,5 mld. lei

2018 330,5 mld. lei

2017 300,8 mld. lei

2016
2015 285 mld. lei
2014 269,1 mld. lei
2013
262,2 mld. lei
2012
241,4 mld. lei
2011
222,8 mld. lei
2010
193,2 mld. lei

2009 159,6 mld. lei

118,5 mld. lei
2007 82,3 mld. lei
2008
69 mld. lei
2004
55,8 mld. lei
2002
43,8 mld. lei
2000 25.3 mld. lei

2. Nu este cea mai mare creștere înregistrată vreodată

de datoria publică a României
Pentru a avea o dimensiune corectă de comparație, am analizat evoluția datoriei
în timpul precedentei crize economice, cea izbucnită în 2008. Observăm astfel că,
în termeni absoluți (adică în miliarde de lei), datoria publică a României a crescut
atunci cu 180% în perioada 2008-2011. Pentru acuratețe, am ales tot un calup de
patru ani pentru a urmări evoluția datoriei în timpul crizei cauzată de pandemie.
Astfel, vedem că în ultimii patru ani datoria a crescut cu 60%.

Cifrele sunt confirmate și dacă le interpretăm ca raport cu Produsul Intern Brut

(cea mai uzuală unitate de măsură pentru datoria publică). Astfel, între 2008 și
2011 datoria a crescut cu echivalentul a 21,7 puncte procentuale din PIB (adică de
la 12,3% din PIB la 34% din PIB), în timp ce între 2018 și 2021 s-a observat o
creștere de 14 puncte procentuale din PIB (de la 35,3% din PIB la 49,3%).

Argumentul celor susțin că datoria publică a României a crescut mai mult ca

oricând se bazează pe evoluția în termeni absoluți (adică în miliarde de lei). Nu
este însă corect să analizăm astfel datoria pe niciun plan. Întotdeauna și peste tot
în lume, datoria publică este exprimată ca procent din PIB. Doar acest raport
poate da o interpretare limpede a poverii datoriei publice. Deseori, el poate fi citit
și ca numărul de ani de care țara are nevoie pentru a rambursa datoria. Altfel,
românii s-ar felicita pe stradă că nu sunt în „tragicul” caz al Germaniei, a cărei
datorie publică depășește 2 trilioane de euro față de un „mărunțiș” de 106
miliarde de euro al României. 

Cum a crescut datoria în timpul crizelor

Procentele de pe bare reprezintă creșterea absolută înregistrată de datoria publică în perioada
2008-2011, comparativ cu 2018-2021. Click pe fiecare bară pentru a vedea cifrele complete.

2018-2021
60
2008-2011
0

20

40

60

80

0
10

12

14

16

18

A Flourish chart

3. Nu suntem datori la străini

Deseori, datoria publică este confundată cu datoria externă. În realitate, doar
jumătate din datoria publică a României din prezent este deținută de străini. În
urmă cu 13 ani, datoria externă se ridica la mai bine de 60% din total.

Practic, ceea ce numim datoria externă (adică obligațiunile și titlurile

guvernamentale deținute de cetățeni și entități din alte țări) a scăzut de la 60% din
totalul datoriei la 50% din total, în timp ce datoria internă (adică obligațiunile și
titlurile de stat deținute de bănci, fonduri și alte companii înregistrate în România și
cetățeni români) a crescut de la 40% din total la 60% din total.

Dincolo de creditori, structura datoriei publice a României s-a schimbat

semnificativ în ultimii 20 de ani. Practic, vedem că s-au schimbat și datornicii. În
2008, peste 14% din datoria publică era contractată de administrațiile locale (în
special primăriile și alți ordonatori locali de credite). Astăzi, ponderea acestora a
scăzut la 3% din total.

Un alt criteriu pe care l-am analizat în structura datoriei publice este moneda în
care ne împrumutăm. Ponderea valutei a crescut de la 40% la 47%, în primul rând
datorită accesului României la finanțare din piețele internaționale.

Cifrele pentru fiecare dintre aceste patru criterii (datornic,

creditor, scadență, monedă) pot fi urmărite anual în graficul de
mai jos, prin apăsarea butoanelor cu același nume:

Compară după Datornic Creditor Scadență Monedă

Datoria în Lei Datoria în Valută

2008 2009 2010 2011 2012

40 40 41 42 41
60 60 59 58 59

2013 2014 2015 2016 2017

43 43 46 48 48
57 57 54 52 52

2018 2019 2020 2021 (iun)

50 50 49 51 49 51 53 47
 A Flourish chart

4. Datoria României nu a crescut mai mult decât în alte

țări. Dimpotrivă
Datoria publică cumulată la nivel mondial este la un nivel record. Tendința de
creștere era prezentă încă din anii anteriori pandemiei, în mare parte datorită
perioadei de stabilitate economică. Guvernele erau impulsionate de creșterea
economică și împrumutau pentru a se dezvolta, investitorii erau liniștiți de
creșterea economică și acceptau dobânzi mici pentru a împrumuta guvernele.

Cum au crescut datoriile publice în UE în ultimii 25 de

ani
%PIB
Cele mai mari datorii Cele mai mici datorii

0 50 100 150 200

2021 (T1)
Estonia 19
Bulgaria 25
Luxemburg 28
Suedia 40
Danemarca 41
Cehia 44
Lituania 46
Letonia 46
România 48
Olanda 55
Malta 59
Polonia 59
Slovacia 60
Irlanda 61
Finlanda 70
Germania 71
Ungaria 81
Slovenia 86
Austria 87
Croația 91
Franța 118
Belgia 119
Spania 125
Cipru 126
Portugalia 137
Italia 160
Grecia 209

1995 1998 2001 2004 2007 2010 2013 2016 2019

 A Flourish bar chart race

Dobânzile mici deveneau stimulent pentru guverne să se împrumute. În prezent,

doar patru țări comunitare au astăzi datorii mai mici decât aveau în anul 2000.
Acele țări sunt Suedia, Danemarca, Bulgaria și Malta. Să nu confundăm, însă: și
aceste țări datorează astăzi mai multe miliarde decât în 2000. Diferența este însă
dată din raportarea la PIB, prin creșterea căruia datoria a scăzut proporțional. Și
mai clar: și în 2017, și în 2019, datoria publică a României a fost de 35% din PIB. În
2017 însă, 35% din PIB însemna 300 de miliarde de lei, în timp ce 35% din PIB în
2019 însemna 373 de miliarde de lei. 
Datoria în 2000 vs. datoria în 2021
% PIB
2000 2021 (T1)

Grecia
104.9

Italia
109
160

Belgia
109.6
118.6

Portugalia
54.2
137.2

Spania
57.8
125.2

Cipru
55.7
125.7

Franța
58.9
118

Austria
66.1
87.4

Ungaria
55.7
81

Germania
59.3
71.2

Croația
35.7
91.3

Malta
60.7
59

Finlanda
42.5
70.3

Slovenia
25.9
86

Slovacia
50.5
60.3

Olanda
52.1
54.9

Irlanda
36.4
60.5

Bulgaria
70.7
25.1

Polonia
36.4
59.1

Danemarca
 A Flourish chart

În afară de cele patru țări de mai sus, toate celelalte țări din UE au datorii
semnificativ mai mari și ca procent din PIB. Cel mai mult au crescut datoriile
publice în Grecia, Portugalia și Cipru. 

La nivelul Uniunii Europene, creșterea cumulată a datoriei publice a fost în ultimii

doi ani  15,4 puncte procentuale din PIB (de la 77,5% din PIB în 2019 la 92,9% din
PIB în primul trimestru din 2021). În același interval, datoria publică a României a
crescut cu 12,2% din PIB (de la 35,3% din PIB la 47,7% din PIB). Creșterea datoriei
publice a României este cu 320 de puncte de bază sub media UE. Deci ne-am
îndatorat mai puțin și mai lent decât vecinii din UE.
Cum au crescut datoriile publice în UE în ultimii 20 de ani
%PIB
Datoriile statelor comunitare au evoluat diferit în ultimii 21 de ani. În graficul de mai jos
comaparăm nivelul datoriei din anul 2000 cu cel din prezent, raportat la Produsul Intern Brut
al fiecărei țări. Vedem, astfel, diferența exprimată în puncte procentuale din PIB (datoria din
2021 minus cea din 2000). Spre exemplu, cea a Greciei a crescut cu 104 puncte procentuale din
PIB.
Evoluție (puncte procentuale din PIB)
Grecia
1
Portugalia
83
Cipru
70
Spania
67.4
Slovenia
60.1
Franța
59.1
Croația
55.6
Italia
51
Letonia
33.6
Finlanda
27.8
Cehia
27.1
Ungaria
25.3
România
25.2
Irlanda
24.1
Polonia
22.7
Lituania
22.1
Austria
21.3
Luxemburg
20.6
Estonia
13.4
Germania
11.9
Slovacia
9.8
Belgia
9
Olanda

Malta

Suedia
-10
Danemarca
-11.7
Bulgaria
-45.6
 A Flourish chart

5. Dobânzile pentru datoria publică au scăzut

În termeni absoluți, anul acesta vom plăti cele mai ridicate dobânzi din istoria
României: 16,6 miliarde de lei. Costurile totale ale datoriei publice (adică dobânzile,
comisioanele și ratele rambursate către creditori) ajung și ele la un record până la
sfârșitul lui 2021: 68 de miliarde.

Din nou trebuie să ne întoarcem la felul în care interpretăm dobânda. La fel ca

orice altă dobândă, unitatea corectă de măsură nu poate fi în termeni absoluți
(miliarde de lei), ci doar ca procent din datoria totală. Este firesc că valoarea
absolută a dobânzii să crească – și datoria totală a crescut, deci dobânda se
calculează dintr-o sumă totală mult mai ridicată.

Însă nivelul dobânzilor achitate anul acesta și anul trecut este cel mai scăzut din
ultimii nouă ani.

Dobânda anuală efectivă, ca procent din datoria publică

Dobândă (% total datorie)

4.5

4.27
4

3.76
3.5 3.67
3.42 3.48
3.31 3.25
3
2.79
2.5

1.5

0.5

0
13

14

15

16

17

18

19

20

21 i
20 ma
20

20

20

20

20

20

20

20

)
in
ăd
oz
gn
ro
(p
21
20

A Flourish chart
Fiecare pătrat din graficul de mai jos este reprezentarea vizuală pentru 10 miliarde
de lei. Cele verzi ilustrează datoria, cele mov costurile datoriei, cele albastre arată
dimensiunea PIB-ului. Este important să le putem compara dintr-o privire. Vedem
cum costurile datoriei pornesc ca un pătrat și o fracțiune în 2008 și ajung la
aproape șapte pătrate în prezent. 

PIB-ul, datoria și serviciul

*miliarde de lei
Mută cursorul pe fiecare bară pentru a vedea valorile anuale

= 10 Datoria Serviciul PIB

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014
Anul

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

Surse: Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică

A Flourish data visualization

Dar ceea ce numim „costurile datoriei” (sau „serviciul datoriei”, în termeni și mai
tehnici) contorizează nu doar dobânzile, ci și ratele efective pe care le achităm
anual din datorie. 

Dacă dăm la o parte ratele, dobâzile rămân prea mici pentru a putea fi urmărite pe
grafic. Au crescut în valoare absolută, dar nu și ca rată efectivă a dobânzii. Mai
clar: anul acesta plătim dobânzi de 16,6 miliarde de lei, adică 3,16% din datorie.
Anul trecut am plătit dobânzi de 2,79% din datorie. Sunt cele mai mici dobânzi pe
care le-a plătit România în ultimii zece ani pentru datoria publică. 
Scăderea dobânzilor este explicată printr-un cumul de factori. Primul este că
dobânzile sunt scăzute la nivel mondial – datoriile publice ale guvernelor rămân
unul dintre cele mai sigure plasamente pentru investitori, cu risc scăzut de
default. 

6. Povara datoriei stă, măcar parțial, pe umerii

generației tinere
Graficul de la punctul 3 arată cum s-a schimbat structura datoriei publice și din
punctul de vedere al scadenței. Astăzi, 96% din datorie are scadența pe termen
mediu și lung, față de 81% în 2008. 

Totuși, o scadență mai lungă aduce și o serie de beneficii. Primul și cel mai
evident: un nivel mai scăzut al dobânzilor. Apoi, scadența îndelungată permite un
spațiu de manevră mai lax pentru politicile fiscale pe perioada în care trebuie
rambursat împrumutul. Nu trebuie să dăm banii înapoi imediat, deci suntem mai
puțini expuși volatilității piețelor sau crizelor neprevăzute. 

Apoi, datoria cu scadență medie sau lungă reprezintă și o confirmare de încredere

pentru investitori – guvernul își asigură astfel accesul continuu la finanțare. 

7. Deficitul bate datoria

Când vorbim de datoria publică, cea mai limpede oglindă este evoluția deficitului
bugetar – adică diferența dintre ce încasează statul și ce cheltuiește. Ca regulă
generală, guvernul trebuie să se împrumute pentru a acoperi această diferență. 

Uneori, împrumută mai mult – și banii merg în finanțarea acelor sectoare unde
guvernanții și-au propus o dezvoltare. Se suportă astfel cheltuieli pentru proiecte
de investiți. Alteori, suma împrumutată într-un an este mai scăzută decât deficitul
bugetar. Atunci, veniturile statului au crescut suficient încât să acopere parțial
deficitul.

Discursul conform căruia împrumutăm mai mult și irosim banii nu se poate

demonstra cu statistici. Deși greu de crezut, în patru din ultimii șase ani (2015,
2016, 2017 și 2019) am împrumutat sume mai mici decât deficitul bugetar.
Estimările pe acest an arată că și 2021 se va încadra în aceeași categorie. Practic,
doar în 2018 și în 2020, acesta din urmă fiind anul crizei Covid, am împrumutat mai
mult decât deficitul bugetar.

În cazul României, dezechilibrele sistemice din economie și societate fac ca cele

mai mari deficite să fie în sectoare precum sistemul de pensii și cel de sănătate.
Esențiale, dar care nu întorc banii în economie. Mai grav, banii merg pentru
acoperirea cheltuielilor curente, care vor continua să crească an de an, și nu către
consolidarea acestor sectoare.
 Datoria în oglindă cu deficitul
% PIB
Creșterea anuală a datoriei publice este direct proporțională cu avansul deficitului bugetar.
Raportat la PIB, observăm că, în cea mai mare parte, banii împrumutați în fiecare an merg
către acoperirea deficitului bugetar. În unii ani însă, datoria anuală nouă este mai scăzută
decât deficitul. Atunci, o parte din cheltuielile guvernamentale au fost acoperite prin creșterea
PIB.
Datoria anuală nouă Deficitul Bugetar

2021 (iun) -8 2.4

2020 -9.8 11.8
2019 -4.4 4
2018 -2.9 3.1
2017 -2.6 1.8
2016 -2.6 2
2015

2014 3.1
2013 -2.1 2.9
2012 -3.7 5
2011 -5.4 6
2010 -6.9 7.8
2009 -9.1 9.3
2008 -5.4 -2.5
2007 -2.7 4.5
2006 -2.1 1.3
2005 1.1
2004 1.8
2003 -2.3 3.9
2002 -2.7 6.6
2001 -3.3 7.3
2000 -3.5
0

-8

-6

-4

-2

10

12

14

16
-1

A Flourish chart

Degeaba avem una dintre cele mai scăzute datorii publice din UE dacă vine la
pachet cu unul dintre cele mai ridicate deficite bugetare. Într-adevăr, datoria
României rămâne printre cele mai scăzute din UE și încă se încadrează în
condițiile impuse prin Tratatul de la Maastricht – „manualul” disciplinei fiscale la
nivel comunitar setează pragul de 60% din PIB pentru datoria publică.

Însă nivelul deficitului bugetar (adică cea mai mare cheltuială care trebuie
acoperită anual din împrumuturi guvernamentale) este unul dintre cele mai ridicate
din UE. 
România are unul dintre cele mai mari deficite bugetare din UE
Deficit (%PIB) în 2020
Spania

Malta

România
9.
Grecia
9.7
Italia
9.5
Belgia
9.4
Franța
9.2
Austria
8.9
Slovenia
8.4
Ungaria
8.1
Lituania
7.4
Croația
7.4
Media Zona Euro
7.2
Polonia
7
Media UE
6.9
Slovacia
6.2
Cechia
6.2
Portugalia
5.7
Cipru
5.7
Finlanda
5.4
Irlanda
5
Estonia
4.9
Letonia
4.5
Olanda
4.3
Germania
4.2
Luxemburg
4.1
Bulgaria
3.4
Suedia
3.1
Danemarca
1.1
0

10

11

Surse: Eurostat, Ministerul Finanțelor Publice

 A Flourish chart

8. Mărimea nu contează
Când tragem linie, adevărul despre datoria publică este că mărimea contează mai
puțin. Adevăratul criteriu după care trebuie să judecăm și să înțelegem datoria
publică este sustenabilitatea acesteia.

Sustenabilitatea are definiții diferite în funcție de domeniul lângă care este

așezată. Când stă lângă datoria publică, ea înseamnă, în termeni simpliști, dacă ne
permitem sau nu să susținem acea datorie. Primul factor la care ne uităm când
vorbim de sustenabilitatea datoriei sunt dobânzile.

Apoi, la prognoza privind necesarul de finanțare – folosim banii pe care-i

împrumutăm pentru a construi și îmbunătăți sau doar pentru a ne plăti cheltuielile
curente, care vor continua să se adune an de an?

Evident, dobânzile sunt cele care dictează solvabilitatea unei țări. Câtă vreme te
poți împrumuta la dobânzi scăzute, poți spune că îți permiți datoria publică. Cu cât
dobânda e mai mare, cu atât datoria este mai greu de susținut – chiar dacă
valoarea ei totală este mică.

A fost cazul României în 2009, când dobânzile cerute de investitori pentru a

împrumuta statul crescuseră alarmant, deși, ca mărime, datoria era
nesemnificativă, ridicându-se la doar 12% din PIB. De vină era însă deficitul
bugetar, care atinsese un record. 

Fără împrumuturi, nu puteam acoperi deficitul bugetar – iar asta înseamnă intrarea
în incapacitate de plată – sintagma tehnică și îmblânzită a falimentului suveran. De
fapt, era o reverberație a crizei datoriilor suverane din UE – cu apogeuri în Grecia,
Spania și Italia, Portugalia și Irlanda – care a făcut investitorii să devină mult mai
atenți la politicile fiscale din regiune. Riscul de contagiune era mai ridicat ca
oricând, în special din cauza expunerii sistemelor bancare la datoriile guvernelor.

Astfel că majorările de salarii și de pensii promise la București cu un an înainte, în

2008, transformate într-un deficit bugetar de 9,3% din PIB, au făcut ca România să
intre pe lista roșie a datoriilor suverane. Dominique Strauss Kahn, încă șeful FMI,
vorbea despre „iminența falimentului României”. Afirmația a fost vehement
contestată de guvernanți și chiar de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii
Naționale a României.

Totuși, un an mai târziu, pentru a scăpa de dobânzile ridicate din piețe, Guvernul
condus de Emil Boc a contractat un împrumut sindicalizat, în condiții preferențiale,
de la Troika (FMI, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană). Creditul era
diferit de notoriile bailouturi primite de Grecia, Italia sau Portugalia, însă se
asemăna prin unele puncte esențiale: condiționarea eliberării tranșelor de bani de
reforme și austeritate fiind cea mai evidentă.

S-a ales, atunci, strategia reducerii drastice a cheltuielilor bugetare pentru

echilibrarea deficitului și, indirect, a dobânzilor și a datoriei. Austeritatea era norma
în întreaga lume. A urmat momentul mai 2010, când președintele Traian Băsescu a
anunțat reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și eliminarea unei serii de sporuri
și bonusuri care, cumulat, au însemnat o scădere cu până la 40-50% a salariilor
din sectorul public. În paralel, Taxa pe Valoarea Adăugată a fost majorată de la 19
la 24%. A fost anunțată și scăderea pensiilor cu 15%, însă măsura nu a fost
niciodată aplicată, după o decizie a Curții Constituționale. Președinte Băsescu a
împământenit atunci și una dintre imaginile care încă rămâne vie în mentalul
colectiv: 

„Statul arată ca o persoană foarte grasă care s-a cocoțat în spinarea unui om
slab”, cu variațiunea „fiecare angajat din privat duce în spate patru bugetari”. 

De-atunci, doctrina s-a schimbat la nivel mondial. Economiștii sunt de acord că

astfel de măsuri au cauzat recesiune și au întârziat redresarea economică. Astfel
că, deși acum datoriile și deficitele bugetare cresc, este foarte puțin probabil să
vedem tăieri de o asemenea duritate. Cum era de așteptat, mai multe guverne
europene cer acum renegocierea pragurilor pentru deficit și datorie. 

9. Datoria publică va continua să crească alarmant în

următorii ani
Cheltuielile extraordinare cauzate de pandemie sunt evident reflectate în avansul
datoriei și au dat peste cap estimările pe termen imediat. Dacă vorbim doar de
cheltuielile medicale adiționale suportate de Guvernul României , o centralizare
preliminară arată că acestea s-au ridicat la peste 800 de milioane de euro doar în
2020. Din start, asta înseamnă o creștere de aproape patru miliarde de lei în
deficitul bugetar, într-un an în care economia a suferit o contracție de 3,9% din
PIB.  

Panorama a centralizat și analizat costurile guvernamentale

cauzate, în ultimul an și jumătate, de pandemia Covid-19. Le-am
împărțit în două mari categorii – medicale și economice- pentru a
le putea înțelege și compara la nivel comunitar.

Un an și jumătate de război. Cât ne-a costat pandemia

Am luat cele mai bune măsuri economice?

Cumulate cu toate celelalte costuri suportate de bugetul de stat pentru

gestionarea crizei economice cauzate de pandemie (șomajul tehnic, IMM Invest,
amânarea impozitelor), cheltuielile bugetare din 2020 s-au adunat într-un deficit-
record, de 46,5 miliarde de lei. Continuarea acestor cheltuieli în 2021 a atras încă
o explozie a deficitului, la peste 103 miliarde de lei. Astfel că, în cei doi ani peste
care s-a suprapus până acum pandemia, România a avut unul dintre cele mai mari
deficite bugetare din UE.

Însă prognoza pe termen mediu și lung arăta, încă dinainte de pandemie, că

datoria guvernamentală va crește exponențial. Estimările aveau la bază tendințele
macroeconomice observate în România ani buni înainte de 2019. 

Iar pandemia n-a făcut altceva decât să accelereze o tendință limpede: datoria
publică a României va crește constant în următorul deceniu. Prognozele Bruxelles-
ului avertizau asta încă dinainte de pandemie. În 2020, în raportul de țară al
Comisiei Europene pentru România (cel mai recent raport publicat) anunța că
datoria publică va ajunge aproape de 100% din Produsul Intern Brut înainte de
2030.

„Datoria publică va crește semnificativ, iar decalajul în materie de sustenabilitate a

finanțelor publice pe termen mediu se va adânci, conducând la riscuri ridicate în
materie de sustenabilitate a datoriei pe termen mediu. Având în vedere deficitul
primar structural ridicat (care este determinat de majorările semnificative adoptate
ale pensiilor) și în ipoteza menținerii politicilor actuale, ponderea datoriei în PIB se
înscrie pe o traiectorie ascendentă abruptă. Se preconizează că aceasta va depăși
90% din PIB până în 2030 ”, se arată în raportul Comisiei. 

„Traiectoria datoriei este sensibilă la șocurile legate de creștere, la șocurile fiscal

bugetare și la șocurile ratei dobânzii. Structura
datoriei publice în ceea ce privește scadența mai mare de 1 an contribuie la
atenuarea vulnerabilităților”, continuă documentul.

Pandemia a înghițit câțiva ani, iar pragul va fi atins mult mai curând. Prognoza nu ia
în calcul lebede negre. „Părintele” conceptului de lebădă neagră, Nicolas Taleb,
insistă că pandemia nu se încadrează nicidecum în această categorie – în primul
rând pentru că existau, încă de acum 10-15 ani, numeroase avertizări medicale
privind răspândirea unui astffel de virus. Cu toate acestea, lipsa de pregătire și
investiții pentru contagiune a făcut ca efectele pandemiei să fie resimțite, cel puțin
în unele sectoare economice, drept consecințele unei lebede negre. 

Spre exemplu, în 2019, prognoza autorităților anunța că datoria publică nu va

depăși pragul confortabil de 35% din PIB nici măcar în 2022. În realitate, acea
bornă a rămas în urmă încă din acel an, datoria crescând la 47% în 2020 și la
peste 52% în 2021. 
 Cum va evolua costul datoriei publice
Costul anual al datoriei publice

00

00

00

00

00

00

00

00

00
,0

,0

,0

,0

,0

,0

,0

,0

,0
10

20

30

40

50

60

70

80

90
0

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021 (prognoză din mai 2021)

2022

2023

2024

2025

2026

2027

2028

2029

2030

2031

A Flourish chart

10. Legătura dintre inflație și datorie

Corelația între rata inflației și creșterea datoriei publice a devenit o temă de
interes pentru economiști în ultimii ani, însă legătura dintre cele două încă nu
poate fi comprimată într-o formulă de calcul. Regula de bază rămâne, însă, că atâta
vreme cât rata inflației la un nivel tolerabil, îngrjorările generale privind datoria
publică se vor domoli. 

Totuși, criza de acum este altfel. Spre deosebire de alte recesiuni, pandemia nu a
adus după sine o scădere generală a ratei inflației (cauzată de prăbușirea
consumului). Măsurile de stimulare a revenirii economice se reflectă, acum, în tot
mai multe țări într-un avans al ratei inflației. În România, avansul economic
spectaculos din ultimul an s-a bazat în proporție covârșitoare pe consum și
stimulentele oferite companiilor. Întotdeauna, un astfel de tipar de creștere
economică va atrage o scumpire a prețurilor de consum și, evident, avansul ratei
inflației. Același fenomen s-a observat și în India, altă vedetă pe podiumul creșterii
economice mondiale din ultimii ani. 

Panorama a analizat strategia de redresare economică aplicată de

București în lupta cu pandemia. Citește materialul complet:

Am luat cele mai bune măsuri economice?

Acum, tot mai multe bănci centrale – inclusiv cea a României – au început să ia
treptat măsuri pentru combaterea inflației. Cea mai la îndemână măsură, creșterea
dobânzii de politică monetară, taie din elanul creșterii economice. Săptămâna
trecută, BNR (Banca Națională a României) a majorat dobânda-cheie de la 1,25% la
1,5%. Anterior, dobânda fusese scăzută, în ianuarie 2021, de la 1,5% la 1,25%.
Menținerea acestei dobânzi de referință la niveluri scăzute este specifică
perioadelor de criză. 

Abordările sunt însă diferite, iar inflația este resimțită altfel în economiile
dezvoltate versus cele emergente. Banca Centrală Europeană, spre exemplu, a
anunțat că nu va avea un răspuns „exagerat” pentru această perioadă tranzitorie
de creștere a inflației și va menține dobânda-cheie la nivelul minim istoric de
minus 0,5%. 

Pentru țări precum România, unde deficitul bugetar este finanțat din împrumuturi
(adică datoria publică), o încetinire a creșterii economice înseamnă, automat, o
pondere mai mare a deficitului raportat la PIB (în lipsa unor măsuri de scădere a
acestuia, care acum sunt nerealiste). Iar importanța nivelului deficitului bugetar în
finanțarea datoriei este esențial – influențează, în primul rând, nivelul dobânzilor. 
În sens invers, costurile inflației asupra creșterii economice pot fi calculate. Într-un
raport prezentat în fața Rezervei Federale în 1997, economiștii OECD (Organizația
pentru Cooperare Economică și Dezvoltare) au arătat că o creștere cu 1% a ratei
inflației atrage, pe termen lung, o contracție de 2% a veniturilor per capita. 

De aceea, există economiști care insistă că astfel de tipare de creștere

economică, bazate pe consum, nu doar că nu sunt sănătoase și sustenabile, ci
chiar riscă să taie dramatic perspectivele de creștere pe termen mediu și lung, în
favoarea unor avansuri imediate. 

În țările emergente, corelația între creșterea datoriei publice și avansul inflației

este cu atât mai vizibil. „Rezultatele evidențiază provocările în stabilizarea
prețurilor în țările emergente supraîndatorate  pentru că avansul datoriei publice
afectează factori variabili care sunt sensibili în procesul decizional al agenților
economici, precum inflația, venituri și ratele dobânzilor”, arată un studiu din 2017 al
Băncii Centrale din Costa Rica.

Epilog: De ce este datoria publică a României altfel 

Pe foarte scurt, pentru că nu are perspective reale de a scădea. Dar nici de a
deveni mai ușor de administrat. 

Creșterea economică ne ajută, parțial, să jonglăm cu datoria prin acoperirea

deficitului bugetar. Totuși, deficitele sistemice din sectoarele publice esențiale
(sănătate, pensii) vor continua să lărgească prăpastia. 

Scăderea deficitului se poate face în trepte. Pentru atingerea acestui obiectiv pe

termen imediat, creșterea economică este esențială. Spre exemplu, deficitul de 90
de miliarde de lei estimat pentru acest an înseamnă 8% din PIB pe 2021. Dacă PIB
ar fi rămas la același nivel de anul trecut, adică nu ar fi crescut, același deficit de
90 de miliarde însemna 8,6% din PIB.

Apoi, pe termen mediu, analiștii sunt de acord că doar creșterea veniturilor statului
poate reduce deficitul bugetar. În cazul României, specialiștii au subliniat de mai
multe ori că acest rezultat trebuie să fie atins prin creșterea bazei de impozitare și
nu prin majorarea taxelor. Adică prin „albirea” unei părți cât mai mare din
economia neagră, vom impozita mai mulți, nu mai mult. 
Abia pe termen lung putem lua în calcul o echilibrare a balanței de plăți, în care
statul să încaseze suficient pentru a-și acoperi cheltuielile. Până acolo, însă,
trebuie să parcurgem un drum lung de reformă, investiții și eficientizare. Și, nici
măcar în acest scenariu idilic, datoria publică n-ar dispărea. 

Chiar și cele mai eficiente economii din lume rulează pe datorii publice. Trebuie să
cheltuiești bani pentru a face bani, iar proiectele mari de investiții și datoriile vin la
pachet oriunde în lume.

Bonus: Ce mai face Jeffrey Franks, cândva cel mai

detestat om din România

Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, în 2012. FOTO: Laura Țurculeanu / Agerpres Foto

Americanul Jeffrey Franks a condus misiunea Fondului Monetar Internațional în

România în perioada 2009-2012, motiv pentru care rămâne, și astăzi, emblematic
în mintea unei părți importante a populației pentru doctrina de austeriatate cerută
de creditorii internaționali în schimbul creditului extraordinar luat de statul Român.

Pe când vizita periodic România, Jeffrey Franks avea postul de șef al Diviziei
Europa de Sud 1 din cadrul Fondului. Imediat după finalizarea programului cu
statul român, Franks a devenit șeful misiunii FMI în Pakistan.
Cu studii la Oxford, Princeton și un doctorat de la Harvard, Jeffrey Franks este, în
prezent, directorul Biroului FMI în Europa, cu sedii la Paris și Bruxelles. După
plecarea din România, americanul a fost implicat în programele de finanțare
extraordinară ale mai multor țări cu probleme de finanțare din Uniunea Europeană,
printre care Grecia și Portugalia. Franks a făcut parte și din echipa care a negociat
termenii în care s-a realizat Brexitul.

Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.

Elena Dumitru
 Elena lucrează în presă de 12 ani, de-a lungul cărora a acoperit două mari domenii:
jurnalismul economic și cel de investigație. A început la ziarul „Adevărul”, iar din 2014 s-a
alăturat platformei de investigații RISE Project, unde a făcut parte din echipa de jurnaliști
Citește mai mult

Te-ar putea interesa și:

„UN BUTOI CU PULBERE”

Singurătatea cetățeanului și șansa politicianului care vrea voturi ușoare.
Avertisment pentru România preelectorală

EDUCAȚIE DE INFLAȚIE
4 mari probleme pe care le are România când vine vorba de tinerii
angajați și ce are în comun piața muncii cu Star Wars
IMPORT-EXPORT DE MUNCITORI
Foamea de angajați a restaurantelor și hotelurilor se hrănește din Asia.
Cât costă să aducem muncitori străini

OPEN MINDS
Economia morală: România, între impozitul progresiv și cota unică. E
contribuabilul român clientul statului?

POVESTEA ÎN DOUĂ MINUTE

Fotbalul din Anglia caută să scape de dependența de pariuri. Ce se
întâmplă la noi

COPYRIGHT © 2022. NEWBIZ ONLINE PUBLISHING – ALL RIGHTS RESERVED

developed by Waio

designed by Bonnie&Clyde ADvertising Studio, Egas Consulting and Strategy

DESPRE NOI

CONTACT
TERMENI ȘI CONDIȚII

FACEBOOK
LINKEDIN

INSTAGRAM

OBSESII

INFOGRAFICE
DOSARE

OPEN MINDS
TOATE ARTICOLELE