Diplomația modernă este o profesie complexă care se bazează pe un echilibru între

respectarea regulilor precise și tradițiilor, perseverența, capacitatea de a face față jocului

întâmplării, disciplina severă și un caracter și spirit independent. Aceasta se desfășoară prin
intermediul reuniunilor internaționale, cum ar fi congresele și conferințele, care au jucat un rol
important în stabilirea și menținerea păcii și securității în Europa prin intermediul negocierilor și
acordurilor între state.

Epoca de aur a congreselor în istoria Europei a început cu pacea din Westphalia din 1648.

Deceniile cuprinse între 1815 și 1878 reprezintă perioada de înflorire a sistemului de

conferințe, fiind momente de referință pe agenda diplomației, abordând chestiuni precum
chestiunea orientală, intervenția puterilor conservatoare în reprimarea revoluțiilor, disputele
coloniale, interzicerea comerțului cu sclavi, dezarmarea și medierea internațională.

Una dintre cele mai importante reuniuni diplomatice din această perioadă a fost
Congresul de la Viena din 1815, care a stabilit noile frontiere ale Europei și a repartizat teritoriile
cucerite de Napoleon. Alte reuniuni importante au fost Congresul de la Paris din 1856 și
Congresul de la Berlin din 1878, care au rezolvat probleme legate de controlul Canalului de
Suez, al Marii Negre, Balcanilor și Peninsulei Crimeea. Aceste reuniuni au avut un impact
important asupra relațiilor internaționale din Europa prin intermediul acordurilor și tratatelor
semnate între state, care au contribuit la menținerea pacii și stabilității în regiune.

In secolul 19, diplomația europeană s-a desfășurat prin intermediul reuniunilor

internaționale, cum ar fi congresele și conferințele. Congresele au avut un rol prestigios, fiind
foruri deliberative unde s-au conturat caracteristicile sistemului și s-a construit edificiul păcii. Pe
de altă parte, conferințele au fost mai puțin prestigioase, dar au fost importante prin abordarea
unor probleme complexe.

Alianțele politice au fost un element important al diplomației europene în secolul 19,

fiind încheiate atât între marii actori ai sistemului cât și între state cu potențial limitat în politica
externă. Acestea au fost fundamentate pe comuniunea de interese politice, înghețarea disputelor,
sincronizarea și armonizarea căilor de urmat în conturarea unei strategii comune. Alianțele au
avut intenții nobile precum pacea și stabilitatea sistemului sau au existat doar din rațiuni militare.
 Tripla Alianță a fost creată în 1882, prin semnarea Tratatului de la Berlin de către
Germania, Austria-Ungaria și Italia. Alianța a avut ca scop principal apărarea și întărirea
pozițiilor economice și politice ale statelor membre în Europa.

Antanta, a fost creată în 1907, prin semnarea Tratatului de la Londra de către Franța,
Rusia și Marea Britanie. Alianța a avut ca scop principal opunerea agresiunii germane și apărarea
intereselor coloniale ale statelor membre în Europa și în alte părți ale lumii.

Cauzele formării acestor alianțe au fost legate de creșterea tensiunilor internaționale în

Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, din cauza rivalității economice și
politice dintre statele europene, precum și expansiunea imperialismului. Un eveniment important
care a contribuit la formarea acestor alianțe a fost Războiul Crimeii din 1853-1856.

Cea mai mare parte a disputelor internaţionale intersecta chestiuni teritoriale, uneori
litigii de natură financiară. Frontierele Canadei au fost un subiect de controversă. Statele Unite a
apelat frecvent la arbitrajul international, în chestiuni teritoriale, dar disputele de frontieră au fost
și mai numeroase în America Latină, după ce mai multe foste colonii ale Spaniei au devenit state
independente. De multe ori diferendele s-au reglat și prin războaie, nu prin apelul la arbitrajul
internaţional.

Exemplu de dispută rezolvată prin arbitraj internațional: disputa privind atribuirea insulei
Bolama între Anglia și Portugalia.

Exemplu de dispută între Marea Britanie și Statele Unite: disputa privind vasul de război
Alabama din timpul războiului de secesiune American.