Evenimentele care au precedat alegerile pentru Sfatul Țării

După Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale,

în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor
clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 – 7
februarie 1917 [1], a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a
votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative. Au urmat alte
congrese: ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, cu toate cerând autonomia pentru fosta
gubernie. [2]
În aprile 1917, a fost creat Partidul Național Moldovenesc, sub președinția lui Vasile Stroescu,
printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herța, Pantelimon Halippa, Onisifor
Ghibu, Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru
autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la apariția căruia a
avut o importantă contribuție un număr de refugiați din Transilvania și Bucovina. [3]
Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al
provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie
națională și teritorială. Pe 6 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul
Moldovan, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.[4]
În același timp, Adunarea Națională Ucraineană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea
ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.
[5]

În perioada 23–27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și

formarea Sfatului Țării ca organ legislativ. Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților,
36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale
ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni,
15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec.[6]

Proveniența înaintării deputaților din Sfatul Țării [1]

Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și a fost ales
ca președinte Ion Inculeț. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni (cu
83 de ședințe plenare și două ședințe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de
organizare al Sfatului Țării și s-a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918, iar cea
de-a doua sesiune, a fost convocată prin Înalt Decret Regal[2], ținându-și lucrările între 25-27
noiembrie 1918.
După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind
numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca președinte al Sfatului Țării
omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon
Halippa (25-27 noiembrie 1918). La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat.