1.

INTRODUCERE
1.1. POLITICA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI

Resursele disponibile pentru satisfacerea nevoilor societăţii umane sunt

limitate, astfel că alocarea acestora impune decizii politice. În domeniul protecţiei
mediului, politica generează ansamblul de măsuri necesare încetinirii procesului de
deteriorare a sănătăţii omului şi a calităţii naturii, prin menţinerea bogăţiei şi
diversităţii formelor de viaţă şi a calităţii factorilor de mediu care influenţează
producţia de bunuri materiale.
Politica de mediu se defineşte prin atitudinea faţă de:
- regimul substanţelor şi al deşeurilor periculoase, al îngrăşămintelor
chimice şi al pesticidelor;
- protecţia împotriva radiaţiilor ionizante şi a surselor de radiaţii;
- protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii;
- regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii;
- protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice, atmosferei, solului, subsolului
şi ecosistemelor terestre;
- protecţia aşezărilor umane.
Protecţia mediului necesită:
- elaborarea şi aplicarea politicilor de mediu pe baza caracteristicilor
temporale şi spaţiale ale acestuia;
- promovarea tehnologiilor ecologice realizate prin cercetare şi inovare;
- orientarea politicii economice spre dezvoltarea durabilă;
- evaluarea implicaţiilor economice ale măsurilor de protecţie a mediului;
- corelarea eforturilor naţionale şi internaţionale în domeniul protecţiei
mediului;
- definirea unitară a instrumentelor necesare implementării politicilor de
mediu.
În elaborarea politicii economice, ţările membre ale Uniunii Europene pornesc,
într-o măsură tot mai mare, de la imperativele de natură ecologică. În acest context
se înscriu programele de cercetare finanţate de comunitatea europeană având ca
principal obiectiv protecţia mediului şi mijloacele necesare pentru realizarea acesteia.
Astfel, în perioada 1994 – 1998 Uniunea Europeană a finanţat un amplu program de
cercetare numit PROGRAMUL CADRU PATRU. O componentă importantă a
acestuia a fost dedicată mediului şi climei, promovând cercetările europene în acest
domeniu prin sprijinul acordat proiectelor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi
diseminare a cunoştinţelor în patru direcţii:
1. Cercetarea în domeniul mediului natural, calităţii mediului şi schimbărilor
globale, având ca obiectiv studierea mecanismelor de bază ale sistemelor naturale şi
climatice şi al impactului lor asupra resurselor naturale.
2. Tehnologii specifice mediului, cu următoarele obiective:
- dezvoltarea tehnologiilor de monitorizare şi protecţie a mediului;
- restaurarea sectoarelor deteriorate ale mediului;
- managementul dezastrelor naturale.
3. Observarea Pământului şi cercetarea mediului cu tehnologia spaţială, în
scopul determinării stării sănătăţii planetei cu ajutorul datelor culese de sateliţi, prin
dezvoltarea instrumentelor spaţiale specifice.
4. Implicaţiile sociale ale schimbărilor mediului, direcţie care a inclus cercetări
asupra cauzelor sociale şi economice ale schimbărilor mediului, în scopul elaborării
politicii de mediu la nivel european şi susţinerii implementării acesteia.

1-1
 Începând cu anul 1998, timp de patru ani, s-a desfăşurat PROGRAMUL
CADRU CINCI de Cercetare, Dezvoltare şi Transfer Tehnologic (CDT) al Uniunii
Europene. O componentă prioritară a acestui program a fost rezervată energiei,
mediului şi dezvoltării durabile. Programul a avut la bază următoarele principii:
- cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi diseminarea rezultatelor în
domeniile mediului, energiei şi dezvoltării durabile sunt esenţiale pentru
bunăstarea socială a cetăţenilor Europei şi punerea în practică a politicilor
Uniunii;
- omul este un element interactiv cheie al ecosistemului, astfel că la
aplicarea proiectelor trebuie găsit un echilibru între disciplinele ştiinţifice
şi cele socio-economice;
- colaborarea, coordonarea şi complementaritatea trebuie încurajate atât în
cadrul acţiunilor cheie ale acestui program, cât şi între acestea şi cele ale
altor programe.
Coordonarea cu alte programe tematice s-a bazat pe următoarele principii:
- activităţile legate de calitatea vieţii şi gestiunea resurselor naturale trebuie
axate pe cercetarea epidemiologică în raport cu schimbările de mediu şi
climatice, iar cele ale programului "Energie, mediu şi dezvoltare durabilă" -
pe consecinţele schimbărilor climatice asupra sănătăţii omului;
- activităţile programului referitoare la "Societatea informaţională" trebuie
axate pe dezvoltarea tehnologiilor societăţii informatice, iar cele ale
programului "Energie, mediu şi dezvoltare durabilă" - pe integrarea şi
adaptarea acestor tehnologii în aplicaţiile specifice mediului;
- activităţile programului de "Creştere competitivă şi dezvoltare durabilă"
trebuie axate pe concepţia şi perfecţionarea materialelor şi tehnologiilor
genetice şi pe tratamentul deşeurilor industriale în interiorul centrelor de
producţie; acţiunile programului "Energie, mediu şi dezvoltare durabilă"
trebuie orientate spre integrarea, aplicarea şi diseminarea tehnologiilor şi
materialelor cu utilizare energetică sau urbană, astfel încât concepţia şi
dezvoltarea lor să răspundă necesităţilor specifice oraşelor.
Prin corelarea cu acţiunile majore ale altor programe s-au identificat aplicaţii în
numeroase domenii:
- sănătate, alimentaţie şi protecţia mediului, prin studiul schimbărilor
climatice şi al poluării atmosferei;
- dezvoltare durabilă în agricultură şi pescuit;
- servicii oferite cetăţenilor prin tehnologiile de observare a Pământului şi
prin reţelele de distribuţie a energiei;
- transporturi terestre şi tehnologii marine, prin studiul ecosistemelor marine,
a transportului şi exploatări hidrocarburilor submarine;
- procesarea deşeurilor urbane, elaborarea unor materiale şi procedee
industriale noi.
O parte majoră a PROGRAMULUI CADRU CINCI a fost consacrată Mediului
şi dezvoltării durabile. Obiectivul strategic al acestuia a constat în promovarea ştiinţei
şi tehnologiei în domeniul mediului, în scopul ameliorării calităţii vieţii şi gestiunii
durabile a resurselor. Proiectele de cercetare – dezvoltare tehnologică – diseminare
şi demonstraţiile incluse în acest program au fost axate pe problemele de gestiune
durabilă a apei, schimbărilor climatului planetar şi biodiversităţii.
Ţinând seama de transformările profunde corespunzătoare trecerii de la
societatea tehnologică la cea informaţională, o altă direcţie prioritară a
PROGRAMULUI CADRU CINCI a fost Societatea informatică prietenoasă. Aplicarea
conceptelor generate în cadrul acestei direcţii prioritare a condus la realizarea unor
instrumente de supraveghere, predicţie şi suport decizional în domeniul mediului.

1-2
Activitatea de cercetare a fost orientată către realizarea de sisteme informatice
destinate supravegherii calitatăţii aerului, apei, solului şi gestiunii resurselor naturale.
Au fost elaborate:
- sisteme avansate de supraveghere, prevenire şi detecţie a poluării prin
deşeuri a apei, aerului şi solului;
- sisteme distribuite de supraveghere care necesită cheltuieli reduse;
- sisteme performante şi instrumente avansate pentru sinteza datelor
referitoare la mediu şi pentru modelarea proceselor studiate cu date
referite geografic;
- instrumente de informare şi sisteme de asistenţă socială integrate pentru
favorizarea dezvoltării durabile şi ameliorarea eficienţei utilizării resurselor;
- sisteme de gestiune a bazelor de date avansate care exploatează în timp
real imaginile preluate de la sateliţi.
PROGRAMUL CADRU ŞASE, desfăşurat în perioada 2003 – 2006, a avut ca
principal scop crearea unui "spaţiu european al cercetării" (European Research Area
– ERA), fiind structurat în jurul a trei obiective majore:
- concentrarea şi integrarea cercetării comunitare;
- structurarea spaţiului european al cercetării;
- consolidarea bazelor spaţiului european al cercetării.
Acţiunile întreprinse conform primului obiectiv au fost orientate pe şapte
direcţii tematice prioritare:
- ştiinţele vieţii, genomică şi biotehnologii pentru sănătate;
- tehnologii pentru societatea informaţională;
- nanotehnologii şi nanoştiinţe, materiale multifuncţionale şi noi procedee şi
dispozitive de producţie;
- aeronautică şi spaţiu;
- calitate şi siguranţă alimentară;
- dezvoltare durabilă, schimbări planetare şi ecosisteme;
- guvernarea într-o societate bazată pe cunoaştere.
Printre domeniile susţinute prin politici comunitare se află şi dezvoltarea
durabilă, în particular - obiectivele politice ale Comunităţii Europene referitoare la
mediu. Cercetarea este orientată către gestiunea durabilă a resurselor naturale ale
Europei prin intermediul unor instrumente moderne de evaluare şi producţie.
PROGRAMUL CADRU 7 se va desfăşura în perioada 2007-2013, continuând
construirea spaţiului european al cercetării în scopul realizării economiei şi societăţii
europene bazată pe cunoaştere în cadrul dezvoltării durabile. Programul include
nouă arii tematice majore:
1. Sănătate
2. Alimentaţie, agricultură şi biotehnologie
3. Tehnologii informatice şi de comunicare
4. Nanoştiinţe, nanotehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie
5. Energie
6. Mediu şi schimbări climatice
7. Transport şi aeronautică
8. Ştiinţe socio-economice şi umane
9. Spaţiu şi securitate
Suplimentar, în cadrul programului cadru EURATOM, vor fi desfăşurate
cercetări în domeniul fuziunii, fisiunii nucleare şi protecţiei împotriva radiaţiilor.
Cercetările cu relevanţă industrială se vor desfăşura în „Platforme Tehnologice
Europene”. Prin organizare, modalităţi de implementare şi instrumente de
management promovate, FP7 va contribui esenţial la relansarea strategiei Lisabona.

1-3
 1.2. TEHNOLOGII INFORMATICE MODERNE ÎN
SUPRAVEGHEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Utilizarea tehnologiilor informatice moderne în supravegherea şi protecţia

mediului reprezintă o problemă de mare interes pentru specialiştii implicaţi în
numeroase domenii de activitate. Alinierea la standardele mondiale specifice
presupune utilizarea sistemelor informaţionale geografice (GIS), monitorizarea
parametrilor de calitate ai mediului înconjurător, prelucrarea datelor astfel obţinute cu
programe specializate, crearea unor baze de date complexe actualizate în timp real,
promovarea telecomunicaţiilor între organismele tehnice şi administrative
responsabile etc.
Tehnologiile informatice constituie în prezent suportul tuturor componentelor
cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului, fiind
utilizate la simularea numerică a proceselor complexe interdisciplinare, pentru
supravegherea şi conducerea proceselor experimentale din instalaţiile de laborator,
precum şi în toate aplicaţiile din domeniul transmiterii informaţiei.
În varianta industrială, tehnologiile informatice sunt utilizate pe scară din ce în
ce mai largă pentru identificarea on-line şi conducerea numerică a proceselor din
instalaţiile de epurare a apei şi aerului. O caracteristică importantă a activităţii
industriale în acest domeniu este colaborarea dintre firmele specializate şi
laboratoarele universitare de profil, care asigură o implementare imediată a noilor
concepte, tehnologii şi reglementări specifice.
În sfera măsurărilor tehnologice analitice, firmele specializate oferă atât
sisteme individuale de măsură, care includ senzori şi aparatură de stocare a valorilor
parametrilor măsuraţi, cât şi echipamente interactive de măsură integrate în sisteme
de reglare automată. Sistemele de achiziţie şi prelucrare a datelor utilizate pot fi de
uz general sau dedicate unor domenii specifice cum este şi cel al supravegherii
mediului înconjurător.
Calculatoarele implicate în conducerea proceselor industriale şi în sistemele
de supraveghere a mediului trebuie privite ca elemente ale unor sisteme complexe
de supraveghere sau reglare automată. Introducerea unui sistem de calcul într-un
proces care trebuie condus optim în timp real impune modificări ale structurii
standard a sistemului. Astfel, un calculator de proces poate fi definit ca o entitate
formată dintr-un calculator universal şi un sistem de interfeţe care tratează intrările şi
ieşirile cu programe de calcul specializate.
Cea mai importantă aplicaţie a calculatoarelor industriale în domeniul
protecţiei mediului o constituie conducerea staţiilor de preparare a apei potabile sau
de epurare a apelor uzate. În aceste aplicaţii se utilizează pe scară largă traductoare
specifice şi de uz general "inteligente", iar elementele de execuţie tind să integreze
interfeţele de comunicaţie şi conducere.
Una dintre premizele progresului societăţii contemporane este creşterea
capacităţii de achiziţie, prelucrare şi interpretare a informaţiilor. Deciziile economice
sunt din ce în ce mai mult fundamentate pe analiza asistată de calculator a
informaţiilor.
În efortul de înţelegere şi evaluare a schimbărilor globale provocate de
activitatea umană asupra mediului, comunitatea ştiinţifică internaţională a adoptat
tehnologia GIS ca suport esenţial al tratării informaţiilor cu finalitate decizională.
Informaţiile satelitare sub formă de hărţi digitale pot fi utilizate pentru identificarea
interacţiunilor complexe din mediu. Simularea proceselor terestre a devenit o
componentă fundamentală a sistemelor decizionale, contribuind la administrarea mai
eficientă a activităţilor umane, simultan cu păstrarea calităţii mediului.

1-4
 Un "Sistem Informaţional Geografic" reprezintă un ansamblu organizat de
materiale informatice, programe, date geografice şi persoane capabile să
achiziţioneze, stocheze, actualizeze, manipuleze, analizeze şi să prezinte orice
formă de informaţie referită geografic. GIS este acronimul denumirii din limba
engleză pentru Sistemele Informatice Geografice: "Geographic Information Systems".
În literatura de specialitate au apărut numeroase definiţii pentru GIS, dar
majoritatea sunt incomplete deoarece nu includ decât anumite funcţii ale acestor
sisteme. În funcţie de scopul urmărit se accentuează fie sistemul obţinerii datelor, fie
sistemul de tratare al acestora. Una dintre definiţiile consacrate este propusă de
Environmental Systems Research Institute Inc. (ESRI) din S.U.A.: „Un sistem
informaţional geografic este un instrument de administrare, analiză şi prezentare a
informaţiilor geografice cu ajutorul hărţilor, modelelor spaţiale, bazelor de date şi
metadatelor”.
Tehnologia GIS combină operaţiile uzuale cu baze de date, interogarea şi
analiza statistică, cu vizualizarea şi analiza geografică oferită de hărţi şi de
reprezentările tridimensionale. Aceste calităţi diferenţiază sistemul GIS de alte
sisteme informatice, punându-l la dispoziţia unui public larg, al firmelor de stat sau
private şi a altor entităţi de orice gen în scopul explicării fenomenelor naturale,
predicţiei efectelor acestora şi planificării strategiilor proprii.
Evoluţia şi răspândirea sistemelor informatice geografice este strâns legată de
evoluţia tehnologiei informatice, a conştientizării problemelor referitoare la mediul
înconjurător şi a noilor legături ştiinţifice interdisciplinare, integratoare.

1-5