Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor


Specializarea: Controlul si expertiza calitatii mediului

POLITICI SI STRATEGII DE
PROTECTIE A MEDIULUI
INCONJURATOR
Conf.Dr.Ing. : George Razlog

Masteranzi : Buzea Fanica Eugenia


Girgiza Corina
Tatu Gabriel Valentin

-2012-
Cuprins :
1. Introducere.
2. Obiectivele politicii mediului.
3. Acquis-ului comunitar referitor la protectia mediului.
4. Principiile politicii de mediu.
5. Instrumentele utilizate de către Uniunea Europeană
în vederea implementării politicii de mediu .
6. Politica europeană în domeniul deşeurilor.
7. Politica europeană în domeniul apei .
8.Politica europeană în domeniul purităţii aerului.
9.Centralele industriale şi evaluarea impactului lor
asupra mediului.
10. Viitorul politicii de mediu .
1.Introducere

• Politica de mediu a Uniunii Europene, are ca


scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de
protectie a mediului, prin includerea acesteia in
politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de
masuri de prevenire, prin respectarea principiului
“cel care polueaza plateste”, prin combaterea la
sursa a poluarii, si prin asumarea in comun a
responsabilitatii.
2.Obiectivele politicii mediului
Politica în domeniul mediului
vizeaza urmatoarele obiective :

protectia mediului

ameliorarea calitatii sale

protectia sanatatii publice

utilizarea prudenta si rationala


a resurselor naturale
2.Obiectivele politicii mediului
Politica în domeniul mediului
vizeaza urmatoarele obiective :

un mai bun acces la informaţiile despre


starea mediului oferit populaţiei

integrarea politicilor de mediu


în politicile sectoriale

protecţia de nivel înalt, luând în considerare


diversitatea situaţiilor din diferite regiuni
ale Comunităţii.
3.Acquis-ului comunitar
referitor la protectia mediului
• In noul Program de Actiune pentru protectia mediului sunt identificate patru domenii prioritare :
-schimbarile climatice
- natura si biodiversitatea
- resurse naturale si deseuri
- mediu si sanatatea

• Transpunerea acquis-ului referitor la protectia mediului in


legislatia nationala si aplicarea sa, reprezinta sarcini majore :

- legislatia cadru a Uniunii Europene


- reducerea poluarii globale si trans-frontaliere
- legislatia privind protectia naturii
- masuri care sa asigure functionarea pietei interne
4.Principiile politicii de mediu
• Principiile care stau la baza politicii de mediu au
fost formulate de primul Program de Acţiune pentru
Mediu.Acestea sunt :
principiul prevenirii poluării;

în procesul de adoptare a deciziei cu privire la un nou proiect trebuie


avut în vedere impactul realizării acestuia asupra mediului, încă din faza
iniţială;

exploatarea resurselor naturale, care produc un dezechilibru major la


nivelul ecosistemelor,trebuie redusă;

politicile de mediu din statele membre trebuie să ţină cont de interesele


ţărilor în curs de dezvoltare;

principiul subsidiarităţii: măsurile de protecţia mediului trebuie adoptate


la nivelul cel mai adecvat, ţinând cont de tipul de poluare, de acţiunile
necesare şi de zona geografică ce trebuie protejată;
5. Instrumentele utilizate de către
Uniunea Europeană în vederea
implementării politicii de mediu
A) Instrumente legislative.
Comunitatea elaborează regulamente şi directive în conformitate
cu programele de acţiune pentru mediu, bazându-se pe prevederile
legale din Tratatul Uniunii Europene.

Regulamentele sunt direct aplicate în statele membre şi sunt adresate


tuturor subiecţilor din cadrul Comunităţii .

Directivele sunt adresate statelor membre şi, mai presus de toate,


menţionează obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecărei directive în
parte .
B) Instrumentele financiare .

Cel mai important instrument financiar pentru mediu al Uniunii


Europene este programul LIFE (L’Instrument Financier pur
l’Environement).
Scopul acestui program este de a contribui la dezvoltarea
şi implementarea politicii şi legislaţiei de mediu a Comunităţii.

Programul LIFE are două componente:

LIFE MEDIU - sprijinirea proiectelor


LIFE NATURA -
legate de calitatea apei, gestionarea
implementarea măsurilor
deşeurilor, planificarea utilizării
de conservare pentru protecţia
terenurilor
naturii
6.Politica europeană în
domeniul deşeurilor
• Strategia Comunităţii pentru o administrare eficientă
a deşeurilor, care a fost revăzută de către Consiliu în
1997, a stabilit obiectivele prioritare:

• Împiedicarea poluării cu deşeuri este promovată prin tehnologii de


producţie ce evită deşeurile, ca şi prin produse sănătoase pentru mediu.
Această prevenire are prioritate asupra reciclării şi distrugerii finale a
deşeurilor.

• Recuperarea şi reciclarea au prioritate asupra distrugerii finale.

• Distrugerea finală (în special închiderea în rezervoare şi incinerarea


deşeurilor) trebuie optimizată, respectând efectul asupra mediului şi sănătăţii
populaţiei.
6.Politica europeană în domeniul
deşeurilor
Legislaţia europeană este
structurată pe cinci categorii

prevenirea producerii deşeurilor prin


tehnologii şi produse ;

reciclarea şi reutilizarea;

optimizarea procesului de depozitare finală;

reglementarea transportului de deşeuri;

acţiunile de remediere a amplasamentelor poluate.


Principalele reglementări în domeniu sunt:

• Directiva Cadru privind deşeurile (Directiva 156/95)


• Directiva deşeurilor periculoase (Directiva 904/94)
• Directiva privind deşeurile de ambalaje (Directiva 62/94)
• Directivele specifice pe tipuri de deşeuri
• Directivele privind transportul deşeurilor
• Directivele privind depozitarea deşeurilor
• Regulamentul privind eco-etichetarea
• Propunerile de reglementări privind încheierea ciclului de viaţă al vehiculelor, deşeurile electrice şi electronice, depozitele de deşeuri şi incinerarea .
7. Politica europeană în domeniul
apei
• Politica în domeniul apei a fost unul dintre primele domenii de
acţiune ale politicii europene a mediului. In principal, există două
mari domenii de regulamente:

Pe de o parte, o serie
de directive separate Pe de altă parte,
stabilesc standarde de Comunitatea a
calitate pentru fiecare adoptat prevederi
tip de apă (apă de pentru a proteja
suprafaţă pentru apele împotriva
provizii de apă deversării
potabilă, apă de periculoase şi
scăldat, apă pentru împotriva poluării cu
creşterea monistelor, nitraţi din surse
apă pentru pescuit, agricole.
apă potabilă).
7. Politica europeană în domeniul
apei

Obiectivele principale ale Directivei Cadru privind Apa sunt:

• extinderea conceptului de protecţie a apelor la toate categoriile


de ape de suprafaţă sau subterane;
• atingerea statutului de "apă bună" pentru toate apele, într-o
perioadă de timp bine definită;
• gestionarea apelor pe bazine hidrografice, combinând
instrumentele specifice valorilor limită de emisii cu standardele
de calitate;
• stabilirea corectă a preţurilor apei;
• implicarea mai mare a publicului în adoptarea deciziilor;
• simplificarea legislaţiei ;
7. Politica europeană în domeniul
apei
• Legislaţia UE privind apa
este foarte bogată, fiind
clasificată în trei grupe,
corespunzătoare standardelor standarde
de calitate, valorilor limită de de calitate

emisii, monitorizării şi
raportării, astfel:

Legislatie
U.E.

monitorizare
valori limita
si
de emisii
raportare
8.Politica europeană în
domeniul purităţii aerului
Legislaţia purităţii aerului cuprinde patru grupe:

Directiva Cadru privind evaluarea şi managementul calităţii aerului.

Această directivă are următoarele obiective:


• evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra sănătăţii
omului şi asupra mediului înconjurător;
• evaluarea calităţii aerului pe baza unor criterii şi metode comune;
• difuzarea corectă a informaţiilor atunci când se înregistrează depăşiri
ale pragurilor de alertă sau ale concentraţiilor relevante;
A doua grupă de reglementări o reprezintă aceea care se
referă la emisiile provenind de la autovehicule şi motoare.

Reducerea emisiilor ce provin de la autovehicule şi


motoare se realizează prin îmbunătăţirile
tehnologice aduse autovehiculelor noi şi prin
inspectarea şi întreţinerea celor în uz,
astfel încât controlul emisiilor să se
realizeze în două stadii diferite: in timpul
fabricatiei si in timpul utilizarii
Legislaţia privind calitatea combustibililor este cea de-a
treia grupă din cadrul sectorului privind calitatea aerului. În
această categorie intră:

a)Directiva 12/93 privind concentraţiile maxim admise


pentru sulf în anumiţi combustibili lichizi, amendată în
1998 prin Directiva 70/98, care a introdus norme mai
stricte cu privire la calitatea combustibililor, inclusiv cu
privire la cantitatea de plumb.

b)Directiva 32/99 care a introdus o normă de 1% sulf


pentru păcura grea.
• Ultima grupă de legislaţie din acest sector o reprezintă
reglementările cu privire la manipularea combustibililor .

In această categorie intrând Directiva 63/94 cu


privire la emisiile de compuşi organici volatili,
care a impus introducerea unor norme tehnice
minime pentru prevenirea emisiilor de COV
datorate depozitării şi distribuţiei benzinei de la
terminale la staţiile de benzină.
9. Centralele industriale şi
evaluarea impactului lor
asupra mediului
Problema poluării industriale cuprinde
reglementări care susţin principiile politicilor de
mediu formulate în această perioadă, respectiv:
gestionarea resurselor naturale pe termen lung,
întărirea acţiunilor de prevenire a poluării şi
producerii deşeurilor, reducerea utilizării surselor
de energie neregenerabile, îmbunătăţirea
sistemului de alegere a amplasamentelor pentru
activităţile industriale, astfel încât să se întărească
condiţiile de siguranţă şi să se amelioreze calitatea
vieţii.
• Reglementările privind
controlul poluării
industriale acoperă trei
zone:

controlul emisiilor controlul riscului la accidente


industriale industriale majore

auditurile de mediu şi
etichetarea ecologică
Principalele reglementări în legătură cu această
problemă sunt:

Directiva 61/96 privind prevenirea


şi controlul integral al poluării

Directiva 360/84 privind poluarea


atmosferei produsă de surse industriale

Directiva 609/88 privind limitarea


emisiilor provenite de la
instalaţii mari de ardere

Regulamentul EMAS nr. 1836/93


(Schema de ecomanagement şi audit)
10. Viitorul politicii de mediu
Priorităţile politicii de mediu în contextul extinderii
Uniunii au în vedere:

a) Îmbunătăţirea procesului de integrare al politicilor de mediu în


celelalte politici sectoriale, în perspectiva extinderii Uniunii
Europene.
b) Întărirea procesului de implementare a legislaţiei de mediu şi,
în special, a capacităţii instituţionale din ţările candidate de a
adopta acquis-ul comunitar.
c) Susţinerea procesului de dezvoltare durabilă prin politici locale.

d) Protecţia naturii şi biodiversitatea.


e) Sănătatea în raport cu mediul.
Concluzii
• Ameninţarea schimbării climei, lărgirea găurii din stratul
de ozon, dispariţia diferitelor specii de faună şi floră
sălbatică sau poluarea celor şapte mări atrag şi mai serios
atenţia asupra nevoii de măsuri comune, la nivel global.
• Protecţia mediului înconjurător este o problemă care
interesează şi afectează toţi cetăţenii.
• Problemele mediului înconjurător nu pot fi rezolvate
eficient decât prin acţiunea tuturor părţilor implicate.
• Problemele de mediu internaţionale căpăta o importanta
din ce în ce mai mare. Singura soluţie este ca toate ţările să
coopereze.
Va multumim pentru atentie!

S-ar putea să vă placă și