CAPITOLUL IV: OFERTA DE SERVICII- continuare

4.3. Tendinţe în evoluţia ofertei de servicii

Principalele tendinţe care se manifestă în producţia de servicii la începutul mileniului al
III-lea sunt :
 creşterea în ritm superior a ofertei de servicii în raport cu oferta celorlalte sectoare;
 dubla tendinţă de disociere-asociere în raport cu oferta de bunuri şi de servicii;
 creşterea accentului pus pe calitate;
 dinamici structurale diferenţiate.
 Creşterea în ritm superior a ofertei de servicii în raport cu oferta celorlalte
sectoare
Tendinţa de creştere accentuată a sectorului terţiar s-a manifestat pregnant încă din
deceniul al VIII-lea al secolului XX. În secolul XXI, nu numai că tendinţa se menţine, dar se şi
intensifică. Dezvoltarea economică, creşterea nivelului de trai şi diversificarea nevoii sociale de
servicii are ca efect creşterea volumului şi multiplicarea structurii minimului de servicii
indispensabile cu efecte directe asupra producţiei acestora şi asupra resurselor implicate, precum
şi a rezultatelor obţinute.
 Dubla tendinţă de disociere-asociere în raport cu oferta de bunuri şi de
servicii
Asistăm astăzi la două tendinţe contradictorii, dar normale generate de diversificarea
nevoii sociale pe de o parte şi de creşterea nivelului progresului tehnic pe de altă parte.
Tendinţe de disociere se manifestă între:
 oferta de servicii şi oferta de bunuri; tendinţa se manifestă în cazul modificării
semnificative a raporturilor între bunurile şi serviciile respective; de exemplu, dacă la
sfârşitul secolului XX software-ul constituia un serviciul vândut împreună cu
calculatorul, astăzi, producţia şi comercializarea de software a devenit o activitate
distinctă;
 în interiorul ofertei de servicii; de exemplu, serviciile de catering în cadrul serviciilor de
alimentaţie publică.
 Tendinţele de asociere se bazează pe relaţiile de complementaritate dintre produsele
respective şi se manifestă între:
 oferta de bunuri şi oferta de servicii; de exemplu, servicii de transport, montaj, garanţie,
întreţinere postgaranţie etc.;
 în interiorul ofertei de servicii; de exemplu, conceptul inclusiv tour în turism.
 Creşterea accentului pus pe calitate
Creşterea continuă a calităţii serviciilor este un deziderat, o condiţie esenţială de existenţă
pe pieţe cu concurenţă puternică. Accentuarea continuă a concurenţei ridică probleme deosebite
şi producătorilor de servicii, iar rapiditatea adaptării la noile condiţii este vitală. De exemplu,
chiar dacă până la sfârşitul secolului XX, Romtelecom a deţinut monopolul pe piaţa serviciilor
de telefonie fixă, dezvoltarea telefoniei celulare a făcut ca piaţa de monopol din perioada
anterioară anului 1990 să se transforme treptat în piaţă de oligopol. Noii intraţi pe piaţă cu o altă
atitudine faţă de clienţi şi o calitate bună a serviciilor au determinat o orientare puternică a
clienţilor Romtelecom către aceştia. Inerţia Romtelecom a avut ca efect scădere relativă a
poziţiei sale pe piaţă şi, în consecinţă, a veniturilor. Această tendinţă s-a accentuat după
dispariţia monopolului în telefonia fixă.
 Dinamici structurale diferenţiate
Caracteristica de eterogenitate a serviciilor, precum şi modificarea continuă a structurii
sistemului nevoilor sociale de consum îşi pune amprenta şi asupra dinamicii structurale a
sectorului terţiar. Asistăm astfel pe de o parte la înregistrarea unor dinamici ascendente în cazul
unor categorii de servicii precum serviciile financiare, de sănătate, turistice etc., în timp ce
categorii de servicii precum comerţul şi transporturile înregistrează dinamici mult mai lente.

4.4. Costurile de producţie şi determinarea curbei ofertei de servicii

În începerea sau derularea unei afaceri, nu neapărat în servicii la nivel de producător este
deosebit de important să cunoaştem care este preţul (tariful) minim la care mai putem concura pe
piaţă precum şi care este volumul de produse pe care să le oferim la un moment dat astfel încât
profitul obţinut să fie maxim. Soluţionarea unor astfel de probleme presupune analiza costurilor
implicate de producerea serviciului şi compararea acestora cu tariful pieţei
 Costul total CT conţine (figura 4.2) ansamblul costurilor ocazionate de producerea unui
serviciu şi cuprinde costurile fixe CF independente de volumul producţiei, şi costurile variabile
CV. În condiţii normale, costurile variabile sunt funcţii continue şi monoton crescătoare de
dCV ( q)
volumul producţiei dq > 0.

Figura 4.2. Curbele costurilor totale

Costurile medii (costurile unitare) reprezintă costurile pe unitate de produs şi cuprind:

- costul fix mediu:
CF
cf =
q
- costul variabil mediu:
C v (q )
cv =
q
- costul total mediu:
c T =c f +c v
Costul marginal evidenţiază cu câte unităţi se modifică costul total la modificarea cu o
unitate a volumului producţiei:
dC (q )
c mg =
dq
 Identificarea efectivă a tipului funcţiilor de cost depinde de caracteristicile procesului de
producţie al serviciului şi poate diferi de la o categorie la alta de servicii.
Reprezentarea grafică a costurilor unitare este ilustrată în figura 4.3.

Figura 4.3. Curbele costurilor unitare

Funcţiile de cost determinate constituie punctul de plecare în determinarea ofertei
producătorului de servicii, iar prin compunerea acestora la determinarea ofertei totale pentru
fiecare categorie de servicii.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Care din enunţurile următoare definesc costul de producţie?
a) cantitatea totală de factori de producţie de care dispune firma;
b) capitalul fix şi circulant al întreprinderii;
c) totalitatea cheltuielilor ocazionate de consumul de factori de producţie pentru producerea şi
desfacerea serviciilor;
d) consumul fizic de factori de producţie.

2. Costurile fixe sunt acelea care:

a) nu se modifică deloc în timp;
b) sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpăraţi factorii de producţie;
c) pe termen scurt sunt independente de volumul producţiei;
d) sunt subvenţionate de la buget şi de aceea ele nu se modifică (sunt fixe).
3. Costurile variabile sunt acelea care:
a) se modifică atunci când se modifică preţurile de achiziţie ale factorilor de producţie;
b) se modifică în raport cu variaţia volumului producţiei;
c) diferă de la o societate la alta;
d) se modifică în timp, de la o lună la alta.

4. Costul total mediu reprezintă:

a) preţul mediu achitat pentru achiziţionarea de factori de producţie;
b) consumurile de factori de producţie pe unitatea de produs;
c) media aritmetică a costurilor fixe şi variabile;
d) cheltuielile pentru protecţia mediului.

5. Costul marginal reprezintă:

a) cheltuielile pe care le face întreprinzătorul pentru a obţine o unitate de produs;
b) sporul de cost total necesar pentru obţinerea unei unităţi de produs suplimentare;
c) cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a utilităţii marginale;
d) cheltuielile variabile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a volumului producţiei