Petcu Florin-Raul

Master, Fizică Medicală Aplicată, Anul I

Acizii nucleici și radiațiile ionizante

1. Scopul experimentului
Se efectuează cercetări cantitative privind influența radiațiilor ionizante asupra
conținutului mediu de acizi nucleici din celulele organismelor vegetale expuse la acțiunea
acestor radiații în fazele ontogenetice timpurii.

2. Materiale şi dispozitive necesare

a) Sursă de radiaţii ionizante de mică intensitate
b) Plantule de secară de 6-8 zile germinate şi crescute în laborator sau
c) puieţi de stejar de 3-6 luni, crescuţi în pepinieră sau în laborator
d) Spectrofotometru de absorbţie în ultraviolet şi cuve de cuarţ
e) Centrifugă cu până la 5000 rotaţii pe minut
f) Plită electrică
g) Balanţă analitică
h) Mojar de mici dimensiuni
i) Acid percloric
j) Eprubete, pipete, baloane cotate

3. Modul de lucru

a) Se selectează materialul biologic, cum ar fi plantulele de graminee sau puieții de stejar

(care sunt mai rezistenți decât puieții altor specii arboricole la transferul din teren în
laborator).

b) Materialul biologic este expus la radiațiile emise de o sursă de intensitate mică prin
plasarea unui vas de sticlă deasupra sursei la o distanță convenabilă.
c) Durata expunerii poate fi aleasă de ordinul orelor, de exemplu 1 oră, 2 ore, 4 ore sau 8
ore.
d) Momentul investigației spectrale asupra conținutului mediu de acizi nucleici este ales
astfel încât să se scurgă cel puțin 24 de ore de la încheierea ultimei expuneri, interval
comparabil cu durata unui ciclu celular, pentru a permite fixarea modificărilor induse de
radiații la nivel celular.

e) Pentru pregătirea probelor, se prelevează fragmente de frunză din fiecare plantă -

aproximativ 100-300 mg din fiecare frunză - care sunt mărunțite și amestecate. Apoi, se
ia o cantitate de 20-50 mg din acest amestec și se adaugă 3 ml de acid percloric, după
care se introduce într-o eprubetă de dimensiuni corespunzătoare.

f) Eprubetele corespunzătoare atât martorului, cât și probelor, sunt menținute timp de

jumătate de oră pe o baie de apă la temperatura de fierbere. Aceasta permite extracția
selectivă a acizilor nucleici.
g) După răcire, eprubetele sunt supuse centrifugării la o viteză de 5000 de rotații pe minut,
timp de zece minute.

h) Supernatantul din fiecare eprubetă este extras cu ajutorul unei pipete și transferat într-o
cuvă de cuarț pentru citirea spectrofotometrică folosind metoda Spirin.

i) Se determină absorbția luminii la lungimile de undă de 270 nm și 290 nm (E(270) și

E(290)) în raport cu acidul percloric.

j) Se calculează conținutul mediu de acizi nucleici utilizând relația:

𝐸(270) − 𝐸(290) 𝑣
〈𝐴𝑁〉 = ∙
0.19 𝑚

k) Se reprezintă grafic valorile obţinute şi se interpretează.

 Tabel de rezultate experimentale

Timpul de expunere
Proba 𝐸(270) 𝐸(290) 𝑚 (mg) 𝑣 (ml) 〈𝐴𝑁〉
(min)

M - 3.77 3.66 50 3 0.034

P1 60 3.72 3.61 50 3 0.034

P2 120 3.70 3.60 50 3 0.032

P3 180 3.67 3.58 50 3 0.028

Figură 1 - Conținutul mediu de acizi nucleici în funcție de timpul de expunere

4. Concluzii
Comparând martorul cu probele iradiate, observăm următoarele tendințe:
Proba 1, care a fost iradiată timp de 60 de minute, nu a prezentat o schimbare
semnificativă în conținutul mediu de acizi nucleici în comparație cu martorul. Acest rezultat
sugerează că o expunere scurtă la radiații ionizante nu a avut un impact semnificativ asupra
conținutului de acizi nucleici.
Pe de altă parte, proba 2, care a fost iradiată timp de 120 de minute, a înregistrat o
scădere ușoară în conținutul mediu de acizi nucleici față de martor. Acest rezultat indică
faptul că o expunere mai îndelungată la radiații ionizante poate avea un efect negativ asupra
integrității acizilor nucleici.
În cazul probei 3, care a fost iradiată timp de 180 de minute, s-a înregistrat o scădere
semnificativă a conținutului mediu de acizi nucleici în comparație cu martorul. Această
constatare susține ipoteza că o expunere prelungită la radiații ionizante poate provoca
deteriorarea și degradarea acizilor nucleici.
În concluzie, rezultatele experimentului sugerează că radiațiile ionizante pot afecta
conținutul de acizi nucleici, iar efectele acestora sunt dependente de durata iradierii. Cu cât
expunerea la radiații este mai îndelungată, cu atât se înregistrează o scădere mai pronunțată
în conținutul mediu de acizi nucleici.

5. Articole
- The Effects of Ionizing Radiation on Nucleic Acids of Bacteriophages and Bacterial
Cells, William Ginoza, Annu. Rev. Nucl. Sci. 1967

- Comparison of the Effects of High-Power U.V.-Laser Pulses and Ionizing Radiation on

Nucleic Acids and Related Compounds, D. Angelov, M. Berger, J. Cadet, N. Getoff, E.
Keskinova and S. Solar, Radiat. Phys. Chem. Vol. 37, No. 5/6, pp. 717-727, 1991