Lumi

Către ,
Comitetul de nominalizare și remunerare al Consiliului de Administrație al

RAAZL Curtici
Stimați membrii ,
Subsemnata Stanoiov Vali Luminița, în baza prevederilor art.29 al.2 și art.35

al.4 din Ordonanața de Urgență a Guvernului nr.109/2011 privind
guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr.111/2016, având în vedere Scrisoarea de așteptări
privind membrul Consiliului de Administrație al Regiei Autonome
Administrația Zonei Libere Curtici-Arad, pentru perioada 2021-2025, precum
și selecția pentru postul de membru al Consiliului de Administrație, prin
prezenta vă rog să luați în considerare candidatura mea în vederea ocupării
postului de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Autonome
Administrația Zonei Libere Curtici-Arad.
Declarația de intenție pe care v-o supun atenției , are la bază viziunea mea
asupra perspectivelor de dezvoltare a RAAZL Curtici Arad, fundamentată pe
dezvoltarea și eficientizarea activității.
Declarația de intenție este structurată pe patru secțiuni, cu respectarea

prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 722/2016, Anexa 1d , capitolul 2 , după
cum urmează :
1. Legătura dintre profilul conditatului și obiectivele pe care trebuie să le
realizeze, conform scrisorii de așteptări;
2. Aprecieri asupra necesității dezvoltării elementelor de guvernață
corporativă;
3. Răspunsurile și viziunea candidaților cu privire la așteptările
autorității tutelare;
4. Constrângeri , riscuri și limitări pe care candidatul consideră că le-ar
putea întâmpina în implementarea măsurilor propuse.
1. Legătura dintre profilul conditatului și obiectivele pe care trebuie să le
realizeze, conform scrisorii de așteptări
Direcția de dezvoltare a Regiei pe care v-o supun atenției , are la bază

principiile guvernaței corporative , care statuează o atitudine responsabilă,
profesionistă și etică în raport cu Consiliul Județean, în calitate de
autoritate publică tutelară și operatorii economici, propunerile fiind aliniate
cu obiectivele și principiile de dezvoltare formulate de autoritatea publică
prin intermediul scrisorii de așteptări.
În ceea ce privește viziunea mea de dezvoltare a Regiei pe termen scurt ,

mediu și lung , aceasta are la bază viziunea generală a Autorității Publice
Tutelare , așa cum este formulată în scrisoarea de așteptări, respectiv :
principii moderne de management care să ducă la maximizarea pe termen
lung a valorii Regiei , a valorii profitului și implicit a valorii dividendelor
cuvenite autorității tutelare, realizarea unui plaan de investiții care să fie
corelat cu necesitățile ce derivă din asigurarea și menținerea infrastructurii
și a facilităților acordate agenților economici dar și cu potențialul
investițiilor de a genera venituri.De asemenea , se impune o îmbunătățire a
a comunicării bidirecționale între administratori și autoritatea publică cu
privire la orice aspect cu impact material asupra Regiei sau a autorității
publice.
Referitor la corelarea profilului meu de candidat cu obiectivele

fundamentate în Scrisoarea de așteptări, vă fac cunoscute următoarele
aspecte :
- În ceea ce privește respectarea cerințelor privind studii de lungă
durată, am absolvit Facultatea de drept în anul 1996 , avînd studii
masterale absolvite în anul 2003, fiind avocat în cadrul Baroul Arad
începând cu anul 2005.
- Cu privire la respectarea cerințelor privind experiența relevantă în
activitatea de conducere a unor întreprinderi publice, regii
autonome ori a unor societăți profitabile din domeniul de activitate
al întreprinderii publice sau a unor societăți din domeniul privat,
începând cu luna decembrie a anului 2021și până în prezent, am
îndeplinit funcția de administrator provizoriu al RAAZL Curtici Arad,
timp în care mi-am îndeplinit sarcinile cu profesionalism, fiind
cunoscută pentru imparțialitatea mea , fiind neutră față de orice
interes personal sau politic, economic ,religios , deținând abilitățile
profesionale necesare exercitării funcției de administrator.
2. Aprecieri asupra necesității dezvoltării elementelor de guvernață

corporativă
Având în vedere contextul actual, marcat de instabilitate politică și

economică și faptul că legislația Uniunii Europene nu încurejează
funcționarea zonelor libere iar legislația națională nu este actualizată ,
nemai oferind nici un fel de avantaje fiscale sau de altă natură, este absolut
necesar a se face demersuri în vederea actualizării atât a legislației
naționale cât și la nivel european precum și implementarea unor facilități
menite să atragă și să sprijine agenții economici care au înțeles potențialul
înființării unei afaceri în perimetrul Zonei Libere Curtici-Arad, existența sa
având un impact major în creșterea resurselor bugetare locale și în
respectarea anumitor angajamente asumate de România.
În actual context regional , este de o importanță vitală dezvoltarea durabilă

a Regiei, în condițiile în care procesele de integrare și liberalizare a migrării
forței de muncă, a capitalurilor, bunurilor și serviciilor în cadrul UE , conduc
la accentuarea concurenței dintre operatorii economici echivalenți din piața
europeană.
3. Răspunsurile și viziunea candidaților cu privire la așteptările autorității

tutelare
Raportat la contextul economic și social actual, pentru dezvoltarea Regiei

este necesară identificarea celor mai eficiente măsuri manageriale, prin
creșterea vizibilității și a atractivității Regiei prin promovare internațională
( reclamă , publicitate , participare la conferințe și simpozioane) și , pe cale
de consecință, găsirea unor noi concesionari ,scăderea cheltuielilor în
scopul maximizării profitului net al Regiei.
În acest scop , se impune modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a

facilităților acordate , creșterea gradului de ocupare precum și
eficientizarea organizațională și operațională prin aplicarea consecventă a
principiilor de guvernață corporativă.
4. Constrângeri , riscuri și limitări pe care candidatul consideră că le-ar

putea întâmpina în implementarea măsurilor propuse
Având în vedere că Zona Liberă Curtici Arad a fost înființată prin HG

nr.449/08.06.1999, fiind singura zonă liberă amplasată în vestul României ,
pe un coridor european, cu o poziție geografică avantajoasă, dispunând de
infrastructură rutieră și utilități corespunzătoare, constituie un avantaj ăn
existența și funcționarea acesteia , dar , raportat la contextul socio-politic și
economic actual , implementarea măsurilor propuse ar putea fi limitată de
rata inflației , creșterea prețurilor utilităților sau migrația forței de muncă.
Referitor la riscurile pe care le-am putea întâmpina în implementarea

măsurilor propuse , acestea sunt legate de concurența zonelor libere din țări
nemembre ale UE, concurența directă dintre zonele libere , criza economică
la nivel național și global, reglementările legislative naționale care nu sunt
actualizate, instabilitatea politică, legislația UE care nu încurajează
funcționarea lor, insuficienta promovare internațională.
În concluzie , raportat la resursele umane , materiale și financiare necesare

pentru implementarea măsurilor propuse , apreciez că Regia dispune de
resursele necesare pentru realizarea tuturor obiectivelor propuse în
declarația de intenție.
18.08.2022
Cu stimă,
Stanoiov Vali Luminița
DECLARAȚIE DE INTENȚIE R.A. Administrația Zonei Libere
Curtici-Arad Stanoiov Vali Luminița- August 2022
Stanoiov Vali Luminița – Declarație de intenție selecție administratori R.A.

Administrația Zonei Libere Curtici-Arad
CUPRINS
1. Prezentarea candidatului si a experientei relevante a acestuia.......3
2. Analiza R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad ......................5

2.1. Analiza SWOT.............................................................................5
2.1.1. Puncte tari .................................................................................5
2.1.2. Puncte slabe ..............................................................................6
2.1.3. Oportunitați................................................................................6
2.1.4. Riscuri ............................ ...........................................................6
3. Analiza elementelor de guvernanță corporativă ...........................7
3.1. Informații generale despre R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-
Arad.............................................................................................7
3.2. Infrastructura Regiei autonome...................................................8
3.3. Structurile de conducere ale regiei .............................................8
4. Interpretarea scrisorii de așteptari .................................................11
4.1. Direcțiile de dezvoltare ..............................................................11
4.2. Obiectivele majore/rezultatele strategice .................................11
4.3. Politica de investiții ....................................................................12
4.4. Politica de vărsăminte/dividende ..............................................12
4.5. Calitatea și siguranța serviciilor prestate ..................................13
4.6. Etica și integritate.....................................................................13
4.7. Comunicare si raportare ..........................................................13
5. Concluzii ........................................................................................147
1. Prezentarea candidatului si a experientei relevante a acestuia
Numele meu este Stanoiov Vali Luminița, sunt licențiata în științe

Juridice și detin un master in Drept Penal Comparat, cu o experiență
profesională de peste 25 de ani în domeniul juridic. Sunt membru
Uniunii Barourilor din România- Baroul Arad. Am activat în ultimii 18
ani în domeniul juridic, respectiv avocat în Baroul Arad .
Cu privire la respectarea cerințelor privind experiența relevantă în

activitatea de conducere a unor întreprinderi publice, regii
autonome ori a unor societăți profitabile din domeniul de activitate
al întreprinderii publice sau a unor societăți din domeniul privat,
începând cu luna decembrie a anului 2021 și până în prezent, am
îndeplinit funcția de administrator provizoriu al RAAZL Curtici Arad,
timp în care mi-am îndeplinit sarcinile cu profesionalism, fiind
cunoscută pentru imparțialitatea mea , fiind neutră față de orice
interes personal sau politic, economic ,religios , deținând abilitățile
profesionale necesare exercitării funcției de administrator.
Tinand cont de experienta acumulata, de dorinta continua de a invata

ceva nou si de provocarile unui nou inceput, recent am ales calea de a
candida ca membru provizoriu în Consiliul de Adminstrație al Zonei
Libere Curtici.
Asadar, consider relevantă întreaga mea experiența profesională pe

care o dețin pentru administrarea Regiei Autonome Administratia
Zonei Libere Curtici-Arad, întreprindere publică în sensul Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă
a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste motive, consider că:

• Pregatirea mea universitara in domeniul juridic;
• Studiile postuniversitare: master in Drept Penal Comparat, cursuri
postuniversitare în insolvența persoanlelor fizice;
• Capacitatea de sinteza si structurare a situatiilor complexe
• Abilitatea mea de a relationa personal si institutional pentru
identificarea de solutii la diversele probleme care pot interveni în
activitatea unei companii. sunt relevante si ma recomanda sa aplic la
pozitia de membru in consiliul de administratie al Regiei Autonome
Adminsitratia Zonei Libere Curtici-Arad.9
2. Analiza R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad
Am analizat informațiile disponibile pe site-ul Consiliului Județean Arad și pe

cel al Regiei Autonome Administrația Zonei Libere Curtici-Arad,
Regulamentul de organizare și funcționare a Zonei Libere Curtici Arad,
coroborate cu conținutul Scrisorii de așteptări întocmită de autoritatea
publică tutelară – Consiliul Județean Arad.
Urmare a acestei analize apreciez că principalele provocări cu care Regia

Autonomă Administrația Zonei Libere CurticiArad se confruntă sunt
următoarele:
• Gradul de ocupare al activelor și terenurilor redus;
• Număr redus de firme care își desfășoara activitatea în perimetrul
Zonei Libere, în special pe platforma Curtici;
• Un trend descendent al veniturile din exploatare și al profitului net
al întreprinderii publice;
• Inflexibilitate în stabilirea unei politici atractive privind taxele și
tarifele practicate de întreprinderea publică;
• Neaplicarea principiilor de guvernanșă corporativă.
2.1. Analiza SWOT

Analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și
amenințări-riscuri) are avantajul de a genera o viziune de
ansamblu atat asupra mediului intern a intreprinderii publice
prin punctele tari si slabe detinute de aceasta, cat si asupra
mediului extern, identificand oportunitatile si
amenintarile(riscurile) ei.
2.1.1. Puncte tari - Amplasarea geografică strategică: o
platforma Arad este în proximitatea Aeroportului Internațional
Arad, cu acces facil la terminalul Cargo al Aeroportului Arad, la
cca. 500 de metri de nodul de acces pe autostrada A1, la 40 de
km de cel mai important punct de trecere rutier al frontierei
dintre România și Europa Centrală și de Vest, Nădlac II, la 20 de
km de cel mai important punct feroviar de trecere al frontierei,
Curtici și la intersecția principalelor rute auto și feroviare ale
țării; o Platforma Curtici este situată la cca. 15 km de
municipiul Arad, pe coridorul IV feroviar european, la cca. 4 km
de punctul de trecere al frontierei Curtici. Exista infrastructura
feroviară, ceea ce permite investiții în transport combinat RO-
LA; - Regia autonomă nu este indatorata la banci sau catre
terti ; - Infrastructură corespunzătoare;10
2.1.2. Puncte slabe - potențial și resurse materiale și umane
insuficient valorificate; - cca. 40% din surafață platformei
Curtici a Zonei Libere nu a fost niciodată concesionată; -
activitățile din zonă ale operatorilor nu sunt bine puse în
evidență, ceea ce poate crea confuzii despre intensitatea și
actualitatea lor; - nivelul ridicat al taxelor de acces în cadrul
perimetrului Zonei Libere (permise de acces pentru
autovehicole și pentru persoane); - accesul parțial liber și
condiționat la datele și informațiile pe care legislația din
domeniul guvernanței corporative a întreprinderilor publice îl
prevede ;
2.1.3. Oportunitați - interesul manifestat din partea unor
companii din afara spațiului comunitar în a dezvolta afaceri în
perimetrul Zonei Libere pentru a beneficia de facilitățile
regimului de zonă liberă și de amplasarea acesteia în
proximitatea punctelor de trecere a frontierei; 2.1.4. Riscuri -
legislația Uniunii Europene, care nu încurajează funcționarea
lor, ci dimpotrivă; - schimbul demografic nefavorabil, migrația
forței de muncă spre locuri de muncă mai bine plătite;10
3. Analiza elementelor de guvernanță corporativă

Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice reprezintă
ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi
control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre consiliul
de administraţie, conducerea executivă, acţionari, autoritățile publice
şi alte persoane interesate. Conceptul cuprinde în principal, dar fără a
se limita sistemul de administrare și control în cadrul unei
întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și
structurile de conducere întreprinderii publice, raporturile dintre
consiliul de administrație, directorul general și directorii executivi ai
întreprinderii publice, politica de acționariat a autorității publice
tutelare raportată la regia autonomă. În același timp, conceptul de
guvernanţa corporativă este definită ca fiind un ansamblu de
proceduri utilizate de reprezentanţii părţilor interesate ale unei
întreprinderi publice pentru a oferi o privire de ansamblu asupra
riscului şi procedurilor de control administrate de management.
Monitorizarea riscurilor organizaţionale şi asigurarea că aceste
proceduri diminuează riscurile contribuie direct la atingerea
obiectivelor şi menţinerea/creșterea valorii întreprinderii publice.
3.1. Informații generale despre R.A. Administrația Zonei Libere

Curtici-Arad
Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad”, este

persoană juridică română, având forma juridică de Regie Autonoma,
constituită în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, capitalul
social fiind deţinut în întregime de stat. Sediul social este în municipiul
Arad, Str. I. Grozescu, nr. 5, România. Zona Liberă Curtici - Arad este
singura zonă liberă amplasată în vestul României, pe un coridor
european, în apropierea a patru centre vamale. Poziţia geografică
avantajoasă împreună cu amplasarea pe un coridor rutier european şi
faptul că poate fi accesată prin intermediul a trei căi de acces conferă
acesteia individualitate între celelalte zone libere din ţară.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a

Guvernului nr.199/2000, aprobată prin Legea nr.402/2001, cu
modificările ulterioare, activitatea regiei se desfăşoară pe bază de
buget propriu de venituri şi cheltuieli, aprobat potrivit legii. Din
perspectiva autorității publice tutelare misiunea Regiei Autonome
Administrația Zonei Libere Curtici-Arad este de a constitui un pol de
dezvoltare a Județului Arad prin atragerea investitorilor străini dar şi
români, în vederea dezvoltării deservicii și activități industriale şi al
stimulării exportului de produse prelucrate, beneficiind de următoarele
facilități:
• Zona Liberă este definită ca un perimetru în care bunurile
non-europene sunt considerate ca fiind în afara teritoriului
vamal al Uniunii Europene;12
• Taxele vamale sunt plătite doar în momentul în care bunurile
sunt puse în liberă circulaţie;
• Depozitarea bunurilor în Zona Liberă este nelimitată în timp;
• Pentru bunurile care ulterior sunt exportate în afara spaţiului
Uniunii Europene nu se plătesc taxe. Valoarea patrimoniului
public la 31 decembrie 2020 era de 572.444 lei, iar valoarea
bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrare
era de 37.205.174 lei.
3.2. Infrastructura Regiei autonome
Zona Liberă Curtici-Arad a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului

României nr. 449 din 08.06.1999 şi este localizată în proximitatea
municipiului Arad. Prin H.G. nr. 872/2004 privind trecerea bunurilor aflate în
administrarea Regiei Autonome “Administrația Zonei Libere Curtici Arad”
din domeniul public al județului Arad şi trecerea Regiei Autonome
“Administrația Zonei Libere Curtici-Arad” de sub autoritatea Ministerului
Transporturilor, Construcțiilor şi Turismului sub autoritatea Consiliului
Județean Arad, Regia a devenit întreprindere pubică de interes județean.
Infrastructura regiei este constituită din două platforme, o platformă
amplasată în vecinătatea oraşului Curtici, între linia de cale ferată care
asigură ieşirea spre Ungaria şi drumul judeţean 792C Curtici – Dorobanţi, iar
cealaltă platformă este situată în partea de vest a municipiului Arad –
adiacent căii de rulare a Aeroportului Internaţional Arad.
În comparaţie cu alte zone libere din România, Zona Liberă Curtici Arad
este singura zonă liberă amplasată în vestul României, pe un coridor
european, în apropierea a patru centre vamale.
Poziţia geografică avantajoasă împreună cu amplasarea pe un coridor
rutier european şi faptul că Zona Liberă poate fi accesată prin intermediul a
trei căi de acces conferă acesteia individualitate între celelalte zone libere
din ţară.
3.3. Structurile de conducere ale regiei
Consiliul Judeţean Arad, reprezintă statul şi exercită toate drepturile şi

obligaţiile în calitatea sa de autoritate publică tutelară.
Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad” este condusă
de Consiliul de administraţie compus din 7 membri, persoane fizice,
desemnaţi potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, din care
șase membrii sunt selectaţi de Consiliul Judeţean Arad şi un membru este
selectat de Ministerul Finanţelor Publice.13
Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi prin Hotărâre a Consiliului

Județean Arad pentru o perioadă de 4 ani, aceștia încheind un contract de
mandat cu autoritatea publică tutelară.
Atribuţiile consiliului de administraţie sunt următoarele:

a. numeşte şi revocă directorii şi stabileşte remuneraţia acestora;
b. analizează şi aprobă planul de administrare elaborat în colaborare cu
directorii, în acord cu scrisoarea de aşteptări şi cu declaraţiile de intenţie;
c. negociază indicatorii de performanţă financiari şi nefinanciari cu Consiliul
Judeţean Arad;
d. asigură integritatea şi funcţionalitatea sistemelor de raportare contabilă
şi financiară precum şi realizarea planificării financiare;
e. verifică funcţionarea sistemului de control intern sau managerial;
f. monitorizează şi evaluează performanţa directorilor;
g. întocmeşte raportul semestrial privind activitatea Regiei, pe care îl
prezintă Consiliului Judeţean Arad;
h. monitorizează şi gestionează potenţialele conflicte de interese de la
nivelul organelor de administrare şi conducere;
i. supervizează sistemul de transparenţă şi de comunicare;
j. monitorizează eficacitatea practicilor de guvernanţă corporativă a Regiei;
k. raportează lunar Consiliului Judeţean Arad modul de îndeplinire a
indicatorilor de performanţă financiari şi nefinanciari, anexă la contractul
de mandat, precum şi alte date şi informaţii de interes pentru autoritatea
publică tutelară, la solicitarea acestuia;
l. aprobă concepţia şi strategia de dezvoltare a Regiei Autonome
Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad, introducerea de noi tehnologii şi
modernizarea celor existente, întreţinerea funcţionalităţii şi repararea
tuturor construcţiilor din administrare; m. analizează bilanţul contabil anual
şi contul de profit şi pierderi şi le înaintează spre aprobare Consiliului
Judeţean Arad şi spre avizare Ministerului Finanţelor, potrivit legii;
n. propune spre aprobare Consiliului Judeţean Arad bugetul de venituri şi
cheltuieli;
o. aprobă sau propune spre aprobare, potrivit competenţelor, investiţiile ce
urmează a se realiza de către Regie; p. avizează şi propune spre aprobare
Consiliului Judeţean Arad structura organizatorică a Regiei, statele de
funcţii, înfiinţarea ori desfiinţarea de birouri sau compartimente.
q. stabileşte atribuţiile, competenţele și relaţiile compartimentelor din
aparatul propriu al Regiei şi relaţiile compartimentelor din aparatul propriu
al Regiei cu terţii; r. aprobă volumul maxim al creditelor bancare ce pot fi
contractate pentru investiţii, conform prevederilor legale;
s. propune spre aprobare, Consiliului Judeţean Arad, în condiţiile legii,
diminuarea patrimoniului Regiei;
t. aprobă constituirea fondului de rezervă, a fondului de dezvoltare şi a altor
fonduri, în condiţiile legii; u. aprobă, în condiţiile legii, angajarea şi
efectuarea de cheltuieli de orice natură, inclusiv pentru investiţii, tranzacţii
financiare şi comerciale, vânzări sau închirieri de bunuri mobile sau imobile,
proprietate a Regiei, care nu mai sunt necesare sau ale căror cheltuieli de
întreţinere sunt nejustificate din punct de vedere economic;
v. aprobă nivelul anual al tarifelor de licenţă pentru toate activităţile şi
prestaţiile care se efectuează în Zona Libera Curtici-Arad, al tarifelor pentru
permisele de acces, pe baza analizei complete şi comparative, şi al tarifelor
de închiriere sau de concesionare, pe care le supune avizării Consiliului
Judeţean Arad. w. asigură respectarea prevederilor legale privind protecţia
mediului înconjurator, salubrizarea şi preluarea rezidurilor petroliere,
menajere şi a gunoiului;
x. prezintă anual Consiliului Judeţean Arad un raport asupra activităţii
desfăşurate în perioada expirată şi asupra programului de activitate pentru
anul următor; y. exercită orice alte atribuţii ce îi revin din prevederile legale
în vigoare şi adoptă orice alte măsuri care privesc activitatea Regiei;
z. aprobă toate operaţiunile de majorare a patrimoniului cu o valoare mai
mare de 5 mii EURO (până la valoarea de 5 mii EUR, aceste operatiuni vor
putea fi efectuate de către conducerea Regiei) ;
aa. aprobă operaţiunile de închiriere sau concesiune ce vor fi încheiate de
către Regie;
bb. Consiliul de administraţie poate delega o parte din atribuţii directorului
general, inclusiv cele de reprezentare în raport cu terţii şi în justiţie.
Conducerea operativă a Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici
- Arad” este asigurată de directorul general.15
4. Interpretarea scrisorii de așteptari
Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad” are ca

obiectiv principal atragerea investitorilor, atât străini cât şi români, în
vederea dezvoltării de activităţii industriale şi al stimulării exportului de
produse prelucrate. În acest sens, au fost gândite şi implementate o serie
de facilităţi menite să atragă şi să sprijine agenţii economici care au
înţeles potenţialul înfiinţării unei afaceri în perimetrul Zonei Libere Curtici
Arad.
Analizând conținutul scrisorii de așteptări publicată de autoritatea

publică tutelară (Județul Arad) în viziunea mea, pe durata mandatului
Consiliului de Administrație asteptarile pe care le are autoritatea publică
tutelară sunt urmatoarele :
4.1. Direcțiile de dezvoltare Direcțiile de dezvoltare ale R.A.
Administrația Zonei Libere Curtici-Arad trebuie fundamentate pe baza

principiile guvernanței corporative, care se concretizează printr-o
atitudine responsabilă, profesionistă și etică a regiei în raport cu
autoritatea publică tutelară (Consiliul Județean Arad), cu autoritățile
locale, autoritățile de reglementare, organismele de control și
angajații, printr-o transparență a procesului decizional prin publicarea
pe pagina proprie de internet a întreprinderii publice a acelor
documente și informații prevăzute de reglementările în domeniul
guvernanței corporative a întreprinderilor publice și prin asigurarea
unui acces pe deplin liber și necondiționat la respectivele informații.
4.2. Obiectivele majore/rezultatele strategice
Conform aspectelor cuprinse în scrisoarea de așteptări a autorității

publice tutelare cele mai importante așteptări ar trebui sa fie
următoarele:
• Creșterea gradului de ocupare a activelor și terenurilor aflate în
administrarea regiei autonome;
• Modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a infrastructurii și facilităților
acordate agenților economici;
• Eficientizarea organizațională și operațională.
Rezultatele strategice pot fi atinse prin urmatoarele obiective generale
si specifice :
Obiective generale ale regiei:
1. Identificarea si contactarea unor companii interesate în a dezvolta
afaceri în perimetrul zonei libere;
2. Asigurarea de servicii la nivelul actual cerut de piață (termen de
referință - piața parcurilor industriale);
Obiectivele specifice de ordin financiar, economic si de marketing:

1. Asigurarea condițiilor necesare pentru menținerea actualilor
concesionarii în perimetrul Zonei Libere la momentul încetării
contractelor de concesiune;
2. Identificarea și atragerea de agenți economici care să ofere servicii
conexe activităților din zona liberă;
3. Creșterea veniturilor prin închirierea activelor care în prezent sunt
neutilizate;
4. Reducerea cheltuielilor de exploatare prin politici și strategii de
eficientizare a activității și prin investiții
5. Identificarea și atragerea de operatori logistici pentru exploatarea
terminalului Cargo;
6. Creșterea anuală a veniturilor proprii din exploatare.
4.3. Politica de investiții
Planul de investiții pe termen mediu trebuie să acopere întreaga

perioadă de 4 ani a mandatului, acesta urmând a fi defalcat pentru
fiecare an din mandat. Planul de investiții trebuie corelat cu obiectivele
asumate prin planul de administrare al regiei pentru perioada
mandatului. Acesta trebuie să fie orientat spre creșterea calității
serviciilor oferite de Administrația Zonei Libere concesionarilor din zonă
și partenerilor de afaceri. Un accent este necesar a fi pus pe
informatizarea activității, de oferirea de mijloace alternative
partenerilor, cum ar fi plata online a taxelor și permiselor de acces,
instalarea unor automate pentru eliberarea permiselor de acces pentru
un interval de o zi sau inferior acestei durate. Un alt aspect al politicii de
investiții este orientarea acesteia către asigurarea unei infrastructuri mai
bune concesionarilor prezenți în perimetrul zonei libere prin satisfacerea
solicitărilor venite din partea acestora.
4.4. Politica de vărsăminte/dividende
Conform Scrisorii de așteptări, Consiliul Județean Arad în calitate de

autoritate publică tutelară, urmărește maximizarea pe termen lung a
valorii Regiei, a valorii profitului și implicit a valorii vărsămintelor
(dividendelor) cuvenite autorității publice tutelare.
Politica de dividende va ține seama de strategia de dezvoltare a regiei
analizând propunerile Consiliului de Administrație în ceea ce privește
nevoia Regiei privind reinvestirea parțială a profitului. În acest sens prin
planul de administrare care va fi elaborat și asumat de către Consiliul de
Administrație și aprobat de către autoritatea publică tutelară se va
propune o corelare a politicii în materie de repartizare a profitului
(inclusiv a vărsămintelor acordate Consiliului Județean Arad) cu politica
de investiții a regiei.
4.5. Calitatea și siguranța serviciilor prestate
Prin scrisoarea de așteptări autoritatea publică tutelară recomandă ca

membrii Consiliului de Administrație să inițieze și să implenteze acele
măsuri care să permită asigurarea unei calități și a unei siguranțe a
serviciilor oferite de Regia Autonoma Administraţia Zonei Libere Curtici –
Arad, sens în care consider că viitorul Consiliu de Administrație va trebui să
relaționeze mult mai transparent și pro-activ cu partenerii de afaceri, cu
concesionarii din perimetrul zonei libere. Astfel propunerile înaintate de
aceștia vor trebui analizate, evaluate și implementate în masura în care
acestea conduc la îndeplinirea obiectivului major preconizat prin
scrisoarea de asteptari de către autoritatea publică tutelară.
4.6. Etica și integritate
Consiliul de Administraţie trebuie să acţioneze cu onestitate şi integritate,

având în vedere în primul rând interesele regiei în raport cu cele ale
beneficiarilor serviciilor prestate de regie, în raport cu concesionarii și
partenerii regiei şi nu în ultimul rând cu autoritatea publică tutelară. Prin
activitatea sa Consiliul de Administraţie nu trebuie să afecteze negativ
imaginea regiei şi a autorităţii publice tutelare. Se vor respecta prevederile
Codului Etic implementat în cadrul regiei.
4.7. Comunicare si raportare
Consiliul Județean Arad este autoritatea publică tutelară a R.A.

Administrația Zonei Libere Curtici-Arad, întreaga suprafață de teren
administrată de regie fiind în patrimoniul public al Județului Arad, astfel
încăt, procesul de comunicarea și raportarea este necesar și obligatoriu a
se realiza pentru ca interesele autorității tutelare să poată fi evaluate de
către aceasta permanent.
Structura de guvernanță corporativă de la nivelul întreprinderii publice va
raporta către Autoritatea Tutelară indicatorii de monitorizare din
contractul de mandat al administratorilor, lunar.
Autoritatea Tutelară va solicita situații și rapoarte specifice ori de câte ori
va considera necesar. Pe site-ul întreprinderii publice vor fi publicate în
termen toate informațiile pe care cadrul legal de reglementare privind
guvernanța corporativă a întreprinderilor publice le prevede.
5. Concluzii
Având în vedere că Zona Liberă Curtici Arad a fost înființată prin HG
nr.449/08.06.1999, fiind singura zonă liberă amplasată în vestul României ,
pe un coridor european, cu o poziție geografică avantajoasă, dispunând de
infrastructură rutieră și utilități corespunzătoare, constituie un avantaj ăn
existența și funcționarea acesteia , dar , raportat la contextul socio-politic și
economic actual , implementarea măsurilor propuse ar putea fi limitată de
rata inflației , creșterea prețurilor utilităților sau migrația forței de muncă.
Obiectivul major preconizat prin scrisoarea de asteptari este de menţinere

pe termen lung a întreprinderii publice şi de maximizare a valorii economice
şi patrimoniale a regiei. În viziunea autorității publice tutelare regia are ca
obiectiv principal atragerea investitorilor străini dar şi români, în vederea
dezvoltării de activități industriale şi al stimulării exportului de produse
prelucrate.
Consider ca vulnerabilitatea intreprinderii publice R.A. Administrația Zonei
Libere Curtici Arad care ar putea periclita realizarea obiectivului major este
neadaptarea acesteia la actualele cerințe de pe piață prin necorelarea
politicilor comerciale.
Referitor la riscurile pe care le-am putea întâmpina în implementarea

măsurilor propuse , acestea sunt legate de concurența zonelor libere din
țări nemembre ale UE, concurența directă dintre zonele libere , criza
economică la nivel național și global, reglementările legislative naționale
care nu sunt actualizate, instabilitatea politică, legislația UE care nu
încurajează funcționarea lor, insuficienta promovare internațională.
Riscul poate fi diminuat și controlat daca:
• Regia ar concesiona suprafețele de teren care în prezent nu sunt utilizate
și ar închiria și moderniza activele (hale, platforme, infrastructură feroviară)
care în prezent nu sunt utilizate.
• Regia ar dezvolta infrastructura pe care o administrează, ar întreține și
menține respectiva infrastructură la nevoile şi standardele concesionarilor și
partenerilor.
Pentru a maximiza implementarea acestor măsuri consider că următorii
indicatori ar fi utili de a fi luați în calcul :
 Creșterea gradului de ocupare a activelor și terenurilor aflate în
administrare;
 Creșterea numărului de licențe acordate pentru activitățile don
perimetrul zonei libere;
 Creșterea anuală a veniturilor proprii din exploatare;
 Creșterea productivității muncii;
 Scăderea cheltuielilor la 1.000 de lei venituri;
 Identificarea și atragerea de operatori logistici pentru a exploata un
posibil viitor terminal RO-LA
 Îmbunătățirea relației și comunicării cu concesionarii
 creșterea vizibilității și a atractivității Regiei prin promovare
internațională ( reclamă , publicitate , participare la conferințe și
simpozioane)
În concluzie , raportat la resursele umane , materiale și financiare necesare

pentru implementarea măsurilor propuse , apreciez că Regia dispune de
resursele necesare pentru realizarea tuturor obiectivelor propuse în
declarația de intenție, venind în întâmpinarea așteptărilor autorității
publice tutelare, exprimându-mi speranța că, experiența mea poate
contribui la atingerea acestor cerințe pe care autoritatea stabilit pentru
R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad pentru următorii patru ani de
zile.
18.08.2022
Cu stimă,
Stanoiov Vali Luminița
Statutul funcționarilor Publici
1. Enumeraţi sancţiunile disciplinare ale funcţionarilor publici şi
comentaţi modul de aplicare al acestora.
Sanctiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisa
- se poate aplica direct de catre persoana care are competenta legala
de
numire in functia publica;
- se radiaza in 6 luni de la aplicare, de drept;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3
luni
- se aplica de persoana care are competenta legala de numire in
functia
publica, la propunerea comisiei de disciplina;
-se radiaza intr-un an de la la expirarea termenului pentru care au
fost
aplicate
c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa
caz,
de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani
functia
publica, la propunerea comisiei de disciplina;
fost
aplicate
d) retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an
functia
publica, la propunerea comisiei de disciplina
fost
aplicate.
e) destituirea din functia publica
-se radiaza in 7 ani
La individualizarea sanctiunii disciplinare se tine seama de:
- cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a
fost savarsita,
-gradul de vinovatie si consecintele abaterii,
-comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public,
- existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care
nu au fost radiate in conditiile prezentei legi.
Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data
sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii
disciplinare, nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii
disciplinare.
Daca fapta a fost sesizata ca abatere disciplinara si ca infractiune,
raspunderea disciplinara se suspenda pana la dispunerea neinceperii
urmaririi
penale, scoaterii de sub urmarire penala ori incetarii urmaririi penale
sau
pana la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau
incetarea
procesului penal.
Pe perioada cercetarii administrative, daca functionarul public care a
savarsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea
administrativa,
conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a interzice
accesul acestuia la documentele care pot influenta cercetarea sau de a
dispune
mutarea temporara a functionarului public in cadrul altui compartiment
sau
altei structuri a autoritatii ori institutiei publice.
Sanctiunile disciplinare se aplica doar dupa cercetarea prealabila a
faptei
savarsite si dupa audierea functionarului public.
Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub
sanctiunea
nulitatii.
Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna
o
declarati e privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se
consemneaza intr-un proces-verbal.
2. Tipuri de răspundere aplicabile funcţionarilor publici pentru
încălcarea
cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu. Definiţi fiecare tip de
răspundere în parte.
Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de
serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau
penala,
dupa caz.
Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor
corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de
conduita
profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si
atrage raspunderea disciplinara a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
c) absente nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara
cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu
acest caracter;
g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei
publice in care isi desfasoara activitatea;
h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu
caracter
politic;
i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri,
incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii
stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din
domeniul functiei publice si functionarilor
publici.
Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in
cazul in
care acestia au
savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.
(Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare
a
sanctiunii functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria
in a
carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care
este numit functionarul public sanctionat).
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau
institutiei publice in care functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat
necuvenit;
c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate
de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari
judecatoresti
definitive si irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile
prevazute la lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul
autoritatii sau institutiei publice a unui ordin/ dispozitii de imputare, in
termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin
asumarea
unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi
articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
Impotriva ordinului/dispozitiei de imputare functionarul public in cauza
se
poate adresa instantei de contencios administrativ.
Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite
ordinul/dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la
data
producerii pagubei.
Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in
timpul
serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se
angajeaza potrivit legii penale.
Daca functionarul public este trimis in judecata/condamnat pentru
savarsirea
unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii,
de
serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei,
de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu
intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu
exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea - persoana care are
competenta legala de numire in functia publica va dispune
suspendarea
functionarului public din functia publica pe care o detine.
Daca instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului
penal,
suspendarea din functia publica inceteaza, iar functionarul public
respectiv
isi va relua activitatea in functia publica detinuta anterior si ii vor fi
achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea
raspunderii
penale, iar fapta functi onarului public poate fi considerata abatere
disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina competenta.
De la momentul inceperii urmaririi penale, in situatia in care
functionarul
public poate influenta cercetarea, persoana care are competenta
numirii in
functia publica are obligatia sa dispuna mutarea temporara a
functionarului
public in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara
personalitate juridica a autoritatii ori institutiei publice.
3. În cadrul instituţiei publice au fost sancţionaţi disciplinar doi
funcţionari publici. Primului funcţionar public i-a fost aplicată
sancţiunea mustrării scrise în urmă cu 6 luni, iar celui de-al doilea
sancţiunea retrogradării în funcţia publică pe o perioadă de 6 luni, în
urmă cu 3 luni. Precizaţi şi motivaţi dacă se impune în vreun caz
radierea de drept a sancţiunii disciplinare.
Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza:
a) in termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara mustrare
scrisa;
b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost
aplicate,
sanctiunile disciplinare:
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3
luni,
suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa
caz, de
promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani si
retrogradarea
in functia publica pe o perioada de pana la un an
c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea destituirea din functia
publica.
Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la lit. a) si b) se constata prin
act administrativ al
conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
Se radiază sancţiunea mustrării scrise.
Motivarea este realizata prin efectul legii.
Retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până la un an se radiază
în
termen de un an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată.
4. Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi competenţa aplicării acestora, cu
precizarea termenelor, condiţiilor de aplicare şi de radiere. Daţi un
exemplu de sancţiune disciplinară şi precizaţi termenul de radiere a
acesteia.
Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data
sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii
disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii
disciplinare.
Sanctiunea disciplinara mutrare scrisa se poate aplica direct de catre
persoana care are competenta legala de numire in functia publica.
Sanctiunile disciplinare diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o
perioada de pana la 3 luni, suspendarea dreptului de avansare in
gradele de
salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de
la
1 la 3 ani, retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un
an
si destituirea din functia publica se aplica de persoana care are
competenta
legala de numire in functia publica, la propunerea comisiei de disciplina.
Sanctiunile disciplinare se aplica doar dupa cercetarea prealabila a
faptei
savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului
public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul
functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaratie
privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-
un
proces-verbal.
Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si
propunerea
sanctiunii disciplinare
aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se
constituie comisii de disciplina.
Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza:
a) in termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara mustrare
scrisa;
b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost
aplicate,
sanctiunile disciplinare:
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3
luni,
suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa
caz, de
promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani si
retrogradarea
in functia publica pe o perioada de pana la un an
c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea destituirea din functia
publica.
Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la lit. a) si b) se constata prin
act administrativ al
conducatorului autoritatii sau institutiei publice, exceptie destituirea.
Exemplu: sanctiune disciplinara de mustrare scrisa pentru absente
nemotivate
de la serviciu, va fi radiata in termen de 6 luni de la aplicare.
5. Comentaţi situaţiile în care este angajată răspunderea civilă a
funcţionarului public.
necuvenit;
judecatoresti
prevazute la lit. a) si
b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau
institutiei
publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30
de
zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui
angajament
de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza
hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in
cauza
se poate adresa instantei de contencios administrativ.
Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul
sau dispoziti a de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data
producerii pagubei.
6. Analizaţi prevederile legale privind răspunderea funcţionarului
public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în
legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă.
timpul
In cazul in care functionarul public este trimis in judecata/condamnat
pentru
savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra
autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica
infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei
infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu
exercitarea
functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea -,
persoana care are competenta legala de numire in functia publica va
dispune
suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.
penal,
respectiv
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii
De la momentul inceperii urmaririi penale, in situatia in care functionarul
numirii in
functionarului
public in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate
juridica a autoritatii ori institutiei publice.
7. Detaliaţi prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici (r2) cu modificările şi completările ulterioare referitoare la
perfecţionarea funcţionarilor publici.
Functionarii publici au dreptul si obligatia de a-si imbunatati in mod
continuu abilitatile si pregatirea profesionala.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual
propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
perfectionare
profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori in
interesul autoritatii sau institutiei publice. Pe perioada in care
functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala,
beneficiaza
de drepturile salariale cuvenite, in situatia in care acestea sunt:
a) organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei
publice;
b) urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului
autoritatii sau institutiei publice. Functionarii publici care urmeaza forme
de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de
zile
intr-un an calendaristic, organizate in tara sau in strainatate, finantate
din
bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca
vor lucra in administrati a publica intre 2 si 5 ani de la terminarea
programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare
profesionala,
daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada.
Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a
caror
durata este mai mare de 90 de zile intr-un an calendaristic, organizate
in
tara sau in strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local
ale
caror raporturi de serviciu inceteaza:
b) prin acordul partilor, consemnat in scris;
d) prin destituire din functia publica
f) cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare
judecatoreasca
definitiva pentru o fapta prevazuta la art. 54 lit. h) sau prin care s-a
dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramanerii
definitive si irevocabile a hotararii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei, ca masura de
siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramanerii
definitive a
hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;
d) pentru incompetenta profesionala, in cazul obtinerii calificativului
"nesatisfacator" la evaluarea performantelor
- inainte de implinirea termenului prevazut sunt obligati sa restituie
contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si,
dupa
caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate in
conditi ile legii proporti onal cu perioada ramasa pana la implinirea
termenului.
Prevederile anterioare nu se aplica in cazul in care functionarul public
nu
mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia.
In cazul in care persoanele care au urmat o forma de perfectionare, dar nu
au
absolvit-o din vina lor, sunt obligate sa restituie institutiei sau
autoritatii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru
perfecti onare, precum si drepturile salariale primite in perioada
perfectionarii, calculate in conditiile legii, daca acestea au fost suportate
de autoritatea sau institutia publica.
Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate
din
bugetul de stat sau dinbugetul local studiile universitare sau studiile de
doctorat.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual Agentiei
Nationale a Functionarilor
Publici, in conditi ile legii, planul de perfecti onare profesionala a
functionarilor publici, precum si fondurile prevazute in bugetul anual
propriu
pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a
functionarilor
publici,organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei
publice.
8. Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarilor publici. Consecinţe asupra carierei funcţionarului
public. Obligaţiile funcţionarilor publici de conducere în acest
proces. ( Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr.7/
2004, privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, republicată)
Evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor
publici
se face anual.
In urma evaluarii performantelor profesionale individuale,
functionarului
public i se acorda unul dintre urmatoarele calificative: "foarte bine",
"bine", "satisfacator", "nesatisfacator".
Calificativele obtinute la evaluarea profesionala sunt avute in vedere la:
a) promovarea intr-o functie publica superioara;
b) eliberarea din functia publica.
In cadrul procesului de evaluare a performantelor profesionale ale
functionarilor publici se stabilesc cerintele de formare profesionala a
functionarilor publici.
Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale
ale
functionarilor publici se aproba prin hotarare a Guvernului, la
propunerea
ANFP, dupa consultarea organizatiilor sindicale ale functionarilor
publici,
reprezentative la nivel national.
Obiectivitate în evaluare
În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere,
funcţionarii publici au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi
tratament
cu privire la dezvoltarea carierei în funcţia publică pentru funcţionarii
publici din subordine.
Funcţionarii publici de conducere au obligaţia să examineze şi să aplice
cu
obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru
personalul din subordine, atunci când propun ori aprobă avansări,
promovări,
transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordarea de stimulente
materiale sau morale, excluzând orice formă de favoritism ori
discriminare.
Se interzice funcţionarilor publici de conducere să favorizeze sau să
defavorizeze accesul ori promovarea în funcţia publică pe criterii
discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu
principiile generale care guverneaza conduita profesionala a
functionarilor
publici.
9. Modalitatea de planificare a resurselor umane prin raportare la
planul de ocupare a funcţiilor publice, ca instrument managerial,
conform dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici (r2), cu modificările şi completările ulterioare.
Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:
a) numarul maxim al functiilor publice rezervate promovarii
functionarilor
publici;
b) numarul maxim al functiilor publice care vor fi rezervate in scopul
promovarii rapide;
c) numarul maxim al functiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;
d) numarul maxim al functiilor publice care vor fi infiintate;
e) numarul maxim al functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;
f) numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa, categorie si pe
grade
profesionale;
g) numarul maxim al functiilor publice de conducere si al functiilor publice
corespunzatoare categoriei inaltilor
functionari publici.
Planul de ocupare a functiilor publice se elaboreaza anual, cu
consultarea
sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici, astfel:
a) de catre ANFP, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite,
pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala
- se aproba prin hotarare a Guvernului
b) de catre primar sau, dupa caz, de catre presedintele consiliului
judetean,
prin aparatul de specialitate, pentru autoritatile si institutiile publice din
administratia publica locala - se aproba prin hotarare a consiliului local,
respectiv a consiliului judetean.
Planul de ocupare a functiilor publice se intocmeste centralizat, pe
fiecare
ordonator principal de credite si pe fiecare institutie din subordinea
acesteia sau finantata prin bugetul sau.
Pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala,
proiectul planului de ocupare a functiilor publice se transmite ANFP cu 45
de
zile inainte de data aprobarii. In
situati a in care Agenti a Nati onala a Functi onarilor Publici constata
neregularitati in structura acestuia, autoritatile sau institutiile publice au
obligatia de a modifica proiectul planului de ocupare a functiilor publice,
pe
baza observati ilor Agenti ei Nati onale a Functi onarilor Publici, in
conformitate cu prevederile legale.
Gestiunea curenta a resurselor umane si a functiilor publice este
organizata
si realizata, in cadrul
fi ecarei autoritati si insti tuti i publice, de catre un comparti ment
specializat, care colaboreaza direct cu ANFP.
10. Numirea, eliberarea din funcţia publică şi evaluarea
performanţelor individuale a înalţilor funcţionari publici, conform Legii
nr. 188/1999 rep. 2 privind Statutul funcţionarului public.
Numirea, modificarea, suspendarea, incetarea raporturilor de serviciu,
precum
si sanctionarea disciplinara a inaltilor functionari publici se fac, in
conditiile legii, de catre:
a) Guvern, pentru fp de :
- secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;
- prefect;
- subprefect;
b) primul-ministru, pentru fp de:
- secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale;
- secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale
- inspector guvernamental
Numirea intr-o functie publica pentru :
- secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;
- secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale
- secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale
se face dintre persoanele care indeplinesc conditiile de pentru ocuparea
unei
fp corespunzatoare categ. Inaltilor fp.
La eliberarea din functia publica, inaltii functionari publici au dreptul la
compensatii materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de
salarizare a functionarilor publici.
Evaluarea performantelor profesionale individuale ale inaltilor
functionari
publici se face anual, in conditiile legii.
Evaluarea generala a inaltilor functionari publici se face o data la 2 ani, in
scopul confirmarii cunostintelor profesionale, aptitudinilor si abilitatilor
necesare exercitarii functiei publice.
Inalti i functi onari publici au obligati a de a urma anual cursuri de
perfectionare profesionala, in conditiile legii.
Evaluarea anuala si evaluarea generala se fac de catre o comisie de
evaluare,
ai carei membri sunt numiti prin decizie a primului-ministru, la
propunerea
ministrului internelor si reformei administrative.
11. Comentaţi obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a
rezerva postul aferent funcţiei publice de execuţie, pe perioada
suspendării raportului de serviciu precum şi măsurile pe care le poate lua
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în vederea desfăşurării în
condiţii normale a activităţii.
Functiile publice de executie temporar vacante pe o perioada de cel
putin o
luna pot fi ocupate pe perioada determinata, astfel:
a) prin redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva care
indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective;
b) prin numire pe perioada determinata, prin concurs in conditiile legii, in
situatia in care in corpul de rezerva nu exista functionari publici care sa
indeplineasca cerintele specifice pentru a fi redistribuiti in conformitate cu
dispozitiile prevazute la lit. a).
Persoana numita in aceste conditii dobandeste calitatea de functionar
public
numai pe aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului
de
serviciu de dreptul de a intra in corpul de rezerva al functionarilor publici.
In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor
pentru cresterea si ingrijirea
copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat
din initiativa functionarului public in cauza.
Pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatile si institutiile
publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice.
Ocuparea acestuia se face, pe o perioada determinata, in conditiile legii.
Pe perioada suspendarii, raporturile de serviciu ale functionarilor publici
nu
pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa sau cu acordul
functionarului public in cauza.
Pot interveni impedimente in cazul reorganizarii activitatii instititiei sau
autoritatii implica cand este necesara reducerea de posturi, incluiv
posturi
ale caror titulari au raportul de serviciu suspendat.
In caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii
publici vor fi numiti in noile
functii publice sau, dupa caz, in noile compartimente in urmatoarele
cazuri:
a) se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50%;
b) sunt reduse atributiile unui compartiment;
c) este schimbata denumirea fara modificarea in proportie de peste
50% a
atributiilor aferente functiei publice;
d) este schimbata structura compartimentului.
Aplicarea prevederilor se face cu respectarea urmatoarelor criterii:
a) categoria, clasa si, dupa caz, gradul profesional ale functionarului
public;
b) indeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru functia publica;
c) pregatirea profesionala;
d) sa fi desfasurat activitati similare.
In cazul in care exista mai multi functionari publici, se organizeaza
examen
de catre autoritatea sau
institutia publica.
Reducerea unui post este justificata daca atributiile aferen
Pe perioada suspendarii, raporturile de serviciu ale functionarilor publici

nu
pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa sau cu acordul
functionarului public in cauza.
Pot interveni impedimente in cazul reorganizarii activitatii instititiei sau
autoritatii implica cand este necesara reducerea de posturi, incluiv
posturi
ale caror titulari au raportul de serviciu suspendat.
publici vor fi numiti in noile
functii publice sau, dupa caz, in noile compartimente in urmatoarele
cazuri:
50% a
Aplicarea prevederilor se face cu respectarea urmatoarelor criterii:
public;
examen
de catre autoritatea sau
institutia publica.
Reducerea unui post este justificata daca atributiile aferente acestuia
se
modifica in proportie de peste 50%
sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului
respectiv,
referitoare la studii.
In cazul reorganizarii activitatii prin reducerea posturilor, autoritatea sau
institutia publica nu poate infiinta posturi similare celor desfiintate pentru
o perioada de un an de la data reorganizarii.
12. Prezentaţi situaţiile în care raportul de serviciu al
funcţionarului public poate înceta din motive imputabile acestuia.
Termenul de comunicare al actelor administrative.
Persoana care are competenta legala de numire in functia publica va
dispune
eliberarea din functia publica prin act administrativ pentru
incompetenta
profesionala, in cazul obtinerii calificativului "nesatisfacator" la evaluarea
performantelor profesionale individuale
Situatia reprezinta motiv imputabil functionarilor publici.
Destituirea din functia publica se dispune prin act administrativ al
persoanei
care are competenta legala de numire in functia publica, ca
sanctiune
disciplinara aplicata pentru motive imputabile functionarului public, in
urmatoarele cazuri:
a) pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei
abateri
disciplinare care a avut consecinte grave;
b) daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public
nu acti oneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile
calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Actele administrative se comunica functionarului public in termen de 5
zile
lucratoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie
sa
se faca anterior datei destituirii din functia publica.
13. Prezentaţi şi comentaţi cazurile în care sunt consultate comisiile
paritare, atribuţiile acestora precum şi măsurile care pot fi cuprinse
în acordurile colective.
Comisiile paritare sunt consultate in urmatoarele situatii:
a) la stabilirea masurilor de imbunatatire a activitatii autoritatilor si
institutiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricaror masuri privind pregati rea profesionala a
functionarilor publici, daca costurile acestora sunt suportate din fonduri
bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de catre conducatorul autoritatii
sau
institutiei publice;
d) alte situatii prevazute de lege.
Atributiile comisiile paritare:
 emit avize consultative.
 urmaresc permanent realizarea acordurilor stabilite intre sindicatele
reprezentative sau reprezentantii functionarilor publici cu autoritatile
sau institutiile publice.
 intocmeste rapoarte trimestriale cu privire la respectarea prevederilor
acordurilor incheiate in conditi ile legii, pe care le comunica
conducerii autoritatii sau institutiei publice, precum si conducerii
sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici.
Autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii,
acorduri cu sindicatele
reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii
functionarilor
publici, care sa cuprinda numai masuri referitoare la:
a) constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la
locul de munca;
b) sanatatea si securitatea in munca;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfectionarea profesionala;
e) alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor
alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
14. Prezentaţi modalităţile de încetare a raportului de serviciu.
Trataţi şi comentaţi încetarea de drept a raportului de serviciu.
Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act
administrativ al persoanei
care are competenta legala de numire in functia publica si are loc in
urmatoarele conditii:
a) de drept;
c) prin eliberare din functia publica;
d) prin destituire
e) prin demisie
Raportul de serviciu existent inceteaza de drept:
a) la data decesului functionarului public;
b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a
mortii functionarului public;
c) daca functionarul public nu mai indeplineste una dintre conditiile
prevazute la art. 54 lit. a), d) si f);
d) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a
stagiului minim de cotizare pentrupensionare;
e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de
numire in functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata
prin
hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
f) cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare
judecatoreasca
definitiva pentru o fapta prevazuta la art. 54 lit. h) sau prin care s-a
dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramanerii
definitive si irevocabile a hotararii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei, ca masura de
siguranta ori ca pedeapsa
complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti
prin
care s-a dispus interdictia;
h) la data expirarii termenului in care a fost ocupata pe perioada
determinata
functia publica.
Constatarea cazului de incetare de drept a raportului de serviciu se face,
in
termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al
persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.
Actul administrativ prin care s-a constatat incetarea de drept a
raporturilor
de serviciu se comunica ANFP, in termen de 10 zile lucratoare de la
emiterea
lui.
15. Prezentaţi modalităţile de încetare a raportului de serviciu.
Trataţi şi comentaţi eliberarea din funcţia publică a funcţionarului
public.
Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act
administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in
functia
publica si are loc in urmatoarele conditii:
a) de drept;
c) prin eliberare din functia publica;
d) prin destituire
e) prin demisie.
dispune
eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica
functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in
urmatoarele cazuri:
a) autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost
mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o
urmeze;
b) autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a
reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul
public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica ocupata
de
catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit
nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive
si
irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;
d) pentru incompetenta profesionala, in cazul obtinerii calificativului
"nesatisfacator" la evaluarea performantelorprofesionale individuale;
e) functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit.
g);
f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata
prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai
permite
acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice
detinute;
g) ca urmare a refuzului neintemeiat al inaltului functionar public de
acceptare a numirii.
Situatiile prevazute la lit. a)-c) si e)-g) reprezinta motive neimputabile
In cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica
este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile
calendaristice.
In perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de
numire in
functia publica poate acorda celui in cauza reducerea programului de
lucru,
pana la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.
In cazurile prevazute la lit. b), c), si e), in perioada de preaviz, daca in
cadrul autoritatii sau institutiei publice exista functii publice vacante
corespunzatoare, aceasta are obligatia de a le pune la dispoziti e
In cazurile prevazute la lit. a)-c) si e), daca nu exista functii publice
vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice,
autoritatea ori institutia publica are obligatia de a solicita ANFP, in
perioada de preaviz, lista functiilor publice vacante.
In cazul in care exista o functi e publica vacanta corespunzatoare,
identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in
interesul serviciului sau la cerere.
Functionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei functii
publice vacante la nivel inferior.
16. Prezentaţi situaţiile în care funcţionarii publici care urmează

forme de perfecţionare profesională beneficiază de drepturile
salariale cuvenite. Precizaţi care sunt studiile care nu consti tuie
forme de perfecţionare profesională. Obliga ţia de comunicare a
planului de perfecţionare profesională.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual
propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
perfectionare
profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori in
interesul autoritatii sau institutiei publice.
Pe perioada in care functionarii publici urmeaza forme de
perfectionare
profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, in situatia in
care acestea sunt:
a) organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei
publice;
b) urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului
autoritatii sau institutiei publice.
Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate
din
bugetul de stat sau din
bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual ANFP, in
conditiile legii, planul de perfectionare profesionala a functionarilor
publici, precum si fondurile prevazute in bugetul anual propriu
pentru
acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor
publici, organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei
publice.
17. Comparaţi modalităţile de elaborare, aprobare şi transmitere a
planului de ocupare a funcţiilor publice, pentru autorităţile şi instituţiile
publice din administraţia publică centrală şi pentru cele din
administraţia publică locală. Consideraţii privind acest instrument.
Planul de ocupare a functiilor publice se elaboreaza anual, cu
consultarea
sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici, astfel:
a) de catre ANFP, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de
credite,
pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica
centrala - se
aproba prin hotarare a Guvernului
b) de catre primar sau, dupa caz, de catre presedintele consiliului
judetean,
prin aparatul de specialitate, pentru autoritatile si institutiile publice din
administratia publica locala - se aproba prin hotarare a consiliului local,
respectiv
a consiliului judetean
Planul de ocupare a functiilor publice se intocmeste centralizat, pe
fiecare
ordonator principal de credite si pe fiecare institutie din subordinea
acesteia sau finantata prin bugetul sau.
Pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica
locala,
proiectul planului de ocupare a functiilor publice se transmite ANFP cu 45
de
zile inainte de data aprobarii.
In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata
neregularitati in structura acestuia, autoritatile sau institutiile publice au
obligatia de a modifica proiectul planului de ocupare a functiilor publice,
pe
baza observati ilor Agenti ei Nati onale a Functi onarilor Publici, in
conformitate cu prevederile legale.
18. Prezentaţi modalităţile de realizare şi condiţiile în care se
efectuează redistribuirea funcţionarilor publici de către ANFP.
Redistribuirea functionarilor publici se face de catre Agentia
Nationala a Functionarilor Publici:
a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din aceeasi localitate
sau dintr-o localitate aflata la o distanta de pana la 50 km de localitatea
de
domiciliu;
b) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din alt judet sau aflate
la o distanta mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la
cererea
functionarului public.
Redistribuirea functionarilor publici se face intr-o functie publica de
aceeasi categorie, clasa si acelasi grad profesional cu functia publica
detinuta de functionarul public.
Redistribuirea se poate face si intr-o functie publica inferioara vacanta,
cu
acordul scris al functionarului public.
Redistribuirea intr-o functie publica de conducere se face - cu
respectarea
a), b), si categoriei, clasei, geadului profesional - numai daca functionarul
public a indeplinit atributii similare cu atributiile functiei publice de pe
care se efectueaza redistribuirea.
ANFP va asigura redistribuirea pe functii publice temporar vacante, ca
urmare
a suspendarii titularului pe o perioada de cel putin o luna, a functionarilor
publici din corpul de rezerva care
indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective.
In cazul in care exista mai multi functionari publici care indeplinesc
conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective, ANFP
organizeaza, in colaborare cu autoritatea sau institutia publica in
cadrul
careia se afla functia publica vacanta, o testare profesionala pentru
selectarea functionarului public care urmeaza sa fie redistribuit.
Redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva se dispune prin
ordin al presedintelui ANFP.
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice au obligatia de a numi
functionarii publici redistribuiti cu caracter permanent sau temporar.
In cazul in care conducatorii autoritatilor si institutiilor publice refuza
incadrarea functionarilor publici redistribuiti cu caracter temporar sau
permanent, functionarul public se poate adresa
instantei de contencios administrativ competente.
19. Analizaţi comparativ reorganizarea şi încetarea activităţii unei
instituţii publice şi consecinţele acesteia asupra carierei funcţionarilor
publici.
ASEMANARI
Persoana care are competenta legala de numire in fp va dispune
eliberarea din
functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului
public
in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri:
urmeze;
public;
Reprezinta motive neimputabile functionarilor publici.
calendaristice.
numire in
lucru,
In cazurile prevazute la lit. b) in perioada de preaviz, daca in cadrul
autoritatii sau institutiei
publice exista functii publice vacante corespunzatoare, aceasta are
obligatia
de a le pune la dispozitie functionarilor publici.
Daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul
autoritatii
sau institutiei publice, autoritatea ori institutia publica are obligatia de a
solicita ANFP, in perioada de preaviz, lista functiilor publice vacante.
In cazul in car e exist a o functie publica vacanta corespunzatoare,
Functionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei
functii
DEOSEBIRI
publici vor fi numiti in noile functii publice sau, dupa caz, in noile
compartimente in urmatoarele cazuri:
50% a
Se respecta urmatoarele criterii:
public;
examen
de catre autoritatea sau institutia publica.
Reducerea unui post este justificata daca atributiile aferente acestuia se
modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate
conditiile
specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
20. Care sunt etapele reorganizării unei autorităţi sau instituţii
publice? Drepturile funcţionarilor publici şi obligaţiile instituţiilor
publice în caz de reorganizare.
Persoana care are competenta legala de numire in fp va dispune
eliberarea din
public
in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri:
urmeze;
public;
Reprezinta motive neimputabile functionarilor publici.
calendaristice.
numire in
lucru,
In cazurile prevazute la lit. b) in perioada de preaviz, daca in cadrul
autoritatii sau institutiei
publice exista functii publice vacante corespunzatoare, aceasta are
obligatia
de a le pune la dispozitie functionarilor publici.
autoritatii
In cazul in car e exist a o functie publica vacanta corespunzatoare,
functii
50% a
Se respecta urmatoarele criterii:
public;
examen
modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate
conditiile
Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a solicita avizul ANFP
(este prealabil si obligatoriu) privind functiile publice in situatia
reorganizarii activitatii autoritatii sau institutiei publice.
Corpul de rezerva este format din functionarii publici care au fost eliberati
din functia publica in conditiile art. 99 alin. (1) lit. a)-c), e) si g) si
este gestionat de ANFP.
21. Scopul cazierului administrativ. Prezentaţi situaţiile în care
funcţionarului public îi este necesar cazierul administrativ, pentru
dezvoltarea carierei acestuia.
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare
aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii.
ANFP va elibera un cazier administrativ pentru evidentierea situatiei
disciplinare a functi onarului public, conform bazei de date pe care o
administreaza.
Cazierul administrativ este necesar in urmatoarele cazuri:
a) desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs
pentru
recrutarea functionarilor publici;
b) desemnarea unui functionar public in calitate de presedinte si
membru in
comisia de disciplina;
c) desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara;
d) ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor
functionari publici sau categoriei functionarilor publici de conducere;
e) in orice alte situatii prevazute de lege.
Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a) functionarului public interesat;
b) conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara
activitatea;
c) presedintelui comisiei de disciplina;
d) altor persoane prevazute de lege.
Pentru a parti cipa la concursul sau examenul de promovare in
gradul
profesional imediat superior celui detinut, functionarul public trebuie sa
nu
aiba in cazierul administrati v o sancti une disciplinara neradiata in
conditiile prezentei legi.
Pentru a participa la concursul de promovare intr-o functie publica
de
conducere,functionarii publici trebuie sa nu aiba in cazierul administrativ
o
sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi.
Pot beneficia de sistemul de promovare rapida in functia publica:
a) persoanele care au absolvit programe organizate, in conditiile legii,
pentru obtinerea statutului de manager public;
b) functionarii publici care nu indeplinesc conditiile de vechime prevazute
pentru promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut
–
trebuie sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara
neradiata in conditiile prezentei legi;
Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere
vacante
sau temporar vacante se realizeaza prin promovarea temporara a unui
functionar
public care indeplineste conditiile de studii si de vechime in specialitatea
studiilor pentru ocuparea functiei publice si care nu are o sanctiune
disciplinara aplicata, care nu a fost radiata, in conditiile prezentei legi.
In mod exceptional, la propunerea justificata a conducatorului autoritatii
sau
institutiei publice in al carei stat de functii exista functia publica
corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici vacanta sau
temporar
vacanta, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizata
de
functionari publici sau, dupa caz, de functionari publici cu statut special
care indeplinesc conditiile prevazute, cu avizul ANFP.
Aceasta masura se dispune prin act administrativ al persoanei care
are
competenta legala
de numire in functia publica corespunzatoare categoriei inaltilor
functionari
publici, in conditiile in care, din motive obiective, functia publica nu a
putut fi ocupata prin mobilitate.
Daca functia publica este vacanta, masura se dispune de catre persoana
care are
competenta numirii in functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni
intr-un
an calendaristic, cu avizul ANFP.
In mod exceptional, perioada poate fi prelungita cu maximum 3 luni, cu
avizul
ANFP, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs de
recrutare
sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, in conditiile legii.
Daca functia publica este temporar vacanta, masura se dispune de catre
persoana
care are competenta legala de numire in functia publica, pana la
data
incetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei
publice, pana la radierea de drept a sanctiunii disciplinare de
suspendarea a
dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de
promovare in
functia publica peo perioada de la 1 la 3 ani; sau, dupa caz, in situatia in
care functionarul public de conducere exercita cu caracter temporar o
alta
functie publica de conducere vacanta sau temporar vacanta ori din
categoria
inaltilor functionari publici, pana la expirarea perioadei pentru care s-a
dispus exercitarea cu caracter temporar, in conditiile legii.
Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu
caracter
temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu.
22. Analizaţi comparativ eliberarea din funcţia publică, urmare a
reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul
public şi destituirea din funcţia publică. Consecinţe asupra carierei
funcţionarilor publici.
ASEMANARI
In ambele cazuri inceteaza raportul de serviciu. Persoana care are
competenta
legala de numire in functia publica va dispune eliberarea sau destituirea
din
public
in termen de 5 zile lucratoare de la emitere.
DEOSEBIRI
Reprezinta motiv neimputabil functionarului public eliberarea sa din fp
cand
autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a
public.
calendaristice.
In perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire in
lucru,
Daca in cadrul autoritatii sau institutiei publice exista functii publice
vacante corespunzatoare, aceasta are obligatia de a le pune la dispozitie
Daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii
In cazul in care exista o functie publica vacanta corespunzatoare,
Functionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei functii
Destituirea din functia publica se dispune ca sanctiune disciplinara
aplicata
pentru motive
imputabile functionarului public, in urmatoarele cazuri:
a) pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei abateri
nu actioneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile
Comunicarea actului administrativ trebuie sa se faca anterior datei
destituirii din functia publica.
Corpul de rezerva este format din functionarii publici care au fost eliberati
(nu destituiti) din functia publica in conditiile art. 99 alin. (1) lit. a)-
c), e) si g) si este gestionat de ANFP.
Conform Art. 54 lit. i) nu poate ocupa o fp persoana care a fost destituita
dintr-o fp sau i-a incetat contractul individual de munca pt motive
disciplinare in ultimii 7 ani.
23. Analizaţi comparativ destituirea din funcţie publică şi demisia.
In cazul destituirii si demisiei are loc incetarea raportului de serviciu si
fp nu intra in corpul de rezerva al fp, gestionat de ANFP.
Destituirea din functia publica se dispune prin act administrativ al
persoanei
care are competenta legala de numire in functia publica, ca
sanctiune
disciplinara aplicata pentru motive imputabile functionarului public , i n
urmatoarele cazuri:
a) pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei
abateri
nu acti oneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile
Actul administrativ se comunica functionarului public in termen de 5
zile
lucratoare de la
date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie sa se faca
anterior
datei destituirii din functia publica.
Functionarul public poate sa comunice incetarea raporturilor de serviciu
prin
demisie, notificata in scris persoanei care are competenta legala de
numire in
functia publica.
Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile
calendaristice
de la inregistrare.
24. Cazuri în care autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de
a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada
de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. Cazurile şi criteriile de
numire a funcţionarilor publici la reorganizare.
dispune
eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica
functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in
urmatoarele cazuri:
urmeze;
public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica ocupata
de
catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit
nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive si
irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;
e) functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit.
g);
autoritatii
In cazul in care exista o functie publica vacanta corespunzatoare,
c) este schimbata denumirea fara modificarea in proportie de peste 50% a
Se respecta criteriile:
public;
examen
modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile
25. Analizaţi în mod comparativ detaşarea funcţionarilor publici şi
exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere.
ASEMANARI
Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici de executie
si
de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
d) mutarea in cadrul autoritatii sau institutiei publice ori in cadrul altei
structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice,
in conditiile prezentei legi;
e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.
Detasarea si exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere se dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni intr-un an
calendaristic.
Se pot dispune si pe o functie publica de conducere.
In mod exceptional, detasarea se poate dispune si pe o functie publica
din
categoria inaltilor functionari publici, daca functionarul public
indeplineste
conditi ile de studii si de vechime in specialitatea studiilor necesare
exercitarii functiei publice in conditiile prezentei legi.
In acest caz, detasarea se dispune prin act administrativ al persoanei
care
are competenta legala de numire a functionarilor publici care ocupa
functii
publice din categoria inalti lor functi onari publici, la propunerea
conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi
desfasoare activitatea functionarul public detasat.
Functionarii publici cu statut special pot fi detasati pe functii publice
generale echivalente functiilor publice specifice ocupate, cu avizul ANFP.
Functionarii publici pot fi detasati si pe functii publice cu statut special,
cu avizul ANFP.
DEOSEBIRI
In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai
mult
de 6 luni numai cu acordul sau scris.
Detasarea se poate dispune daca pregatirea profesionala a
functionarului
public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice, cu
respectarea categoriei, clasei si gradului profesional al functionarului
public.
Se poate dispune si pe o functie publica din categoria inaltilor functionari
publici, cu avizul ANFP, daca functionarul public indeplineste conditiile de
studii si de vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei
publice in conditiile prezentei legi.
In acest caz, detasarea se dispune prin act administrativ al persoanei
care
functii
publice din categoria inalti lor functi onari publici, la propunerea
vacante
functionar
sau
temporar
de
care indeplinesc conditiile prevazute la alin. (1), cu avizul ANFP .
26. Prezentaţi modalităţile de modificare a raportului de serviciu.

Trataţi exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere vacante.
si
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
vacante
functionar
sau
temporar
de
care indeplinesc conditiile, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici.
are
competenta legala
functionari
care
are competenta numirii in functia publica, pe o perioada de maximum 6
luni
intr-un an calendaristic, cu avizul ANFP.
In mod exceptional, perioada poate fi prelungita cu maximum 3 luni, cu
avizul
ANFP, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs de
recrutare
sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, in conditiile legii.
Daca functia publica este temporar vacanta, masura se dispune de
catre
persoana care
are competenta legala de numire in functia publica, pana la data
cand
inceteaza suspendarea din functia publica, detasarea titularului
functiei
publice, pana la radierea de drept a sanctiunii disciplinare sau in situatia
in care functionarul public de conducere exercita cu caracter temporar o
alta
categoria
Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu
caracter
temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu.
27. Prezentaţi modalităţile de modificare a raportului de serviciu.
Trataţi şi comentaţi mutarea în cadrul autorităţii sau instituţiei publice
ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii
sau instituţiei publice.
si
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
Mutarea in cadrul autoritatii sau institutiei publice ori in cadrul altei
structuri fara personalitate
juridica a autoritatii sau institutiei publice poate fi:
- definitiva
- temporara.
Mutarea definitiva poate avea loc:
a) cand se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice
in care isi desfasoara activitatea functionarul public pe o functie publica
vacanta echivalenta, de aceeasi categorie, clasa si, dupa caz, de acelasi
grad
profesional, sau pe o functie publica vacanta de nivel inferior pentru
care
sunt indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa postului.
In cazuri temeinic justi fi cate, mutarea se poate dispune moti vat de
conducatorul autoritatii sau institutiei publice, cu repartizarea postului
corespunzator functiei detinute de functionarul public. In oricare dintre
situatii este necesar acordul scris al functionarului public;
b) la solicitarea justificata a functionarului public, cu aprobarea
conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pe o functie publica
vacanta echivalenta, de aceeasi categorie, clasa si, dupa caz, la acelasi
grad
profesional, sau pe o functie publica vacanta de nivel inferior pentru
care
sunt indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa postului;
c) in alte situatii prevazute de dispozitiile legale.
In cazul inaltilor functionari publici, mutarea definitiva se poate dispune
de
persoana care are competenta legala de numire in functi a publica,
la
solicitarea moti vata a inaltului functi onar public si cu aprobarea
conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care se gaseste functia
publica de conducere ori de executie vacanta pe care urmeaza a fi
mutat
definitiv, cu indeplinirea conditiilor specifice prevazute pentru functia
publica respectiva.
Mutarea temporara pe o alta functie publica se dispune motivat, in
interesul
autoritatii sau institutiei publice, de catre conducatorul autoritatii ori
institutiei publice, pe o functie publica vacanta echivalenta, de aceeasi
categorie, clasa si, dupa caz, de acelasi grad profesional, pentru care
sunt
indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa postului sau, dupa caz, cu
repartizarea postului corespunzator functiei detinute de
functionarulpublic,
pentru o perioada de maximum 6 luni intr-un an calendaristic.
In mod exceptional, mutarea temporara sau definitiva poate fi solicitata
de
functionarul public in cazul in care starea sanatatii, dovedita pe baza
unui
examen de specialitate, nu ii mai permite desfasurarea activitatii in
acel
compartiment.
Mutarea temporara sau definitiva se face in conditiile prezentei legi,
daca
functionarul public in
cauza este apt profesional sa indeplineasca atributiile care ii revin.
Daca mutarea se dispune in alta localitate, functionarul public beneficiaza
de
dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului
din luna anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor
cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile.
Plata acestor drepturi se suporta de autoritatea sau institutia publica la
care se face transferul, in termen de cel mult 15 zile de la data aprobarii
transferului.
Functionarul public poate refuza mutarea in cadrul altei structuri a
autoritatii sau institutiei publice in alta localitate, daca se afla in una
dintre situatiile:
a) graviditate;
b) isi creste singur copilul minor;
c) starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata
detasarea;
d) detasarea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii
corespunzatoare de cazare;
e) este singurul intretinator de familie;
f) motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.
Refuzul nejustificat constituie abatere disciplinara.
28. Descrieţi competenţa de organizare a concursurilor de recrutare
pentru ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice. Comentaţi rolul responsabilului de procedură.
Recrutarea in vederea intrarii in corpul functionarilor publici se face prin
concurs, in limita functiilor publice vacante rezervate in acest scop prin
planul de ocupare a functiilor publice.
Conditiile de participare si procedura de organizare a concursului se
stabilesc potrivit legii.
Concursul are la baza principiile competitiei deschise, transparentei,
meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii
accesului
la functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile
legale.
Anuntul privind concursul se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea
a III-a, si intr-un cotidian de larga circulatie, cu cel putin 30 de zile
inainte de data desfasurarii concursului.
In mod exceptional, termenul de 30 de zile poate fi redus, in conditiile
legii, pentru concursul organizat in vederea ocuparii functiilor publice de
executie temporar vacante.
(Conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor necesare
participarii la concursul de
recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de executie se
stabilesc astfel:
a) un an in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
pentru ocuparea functiilor publice
de executie de grad profesional asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea
functiilor publice de executie
de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea
functiilor publice de executie de
grad profesional asistent din clasa a III-a;
b) 5 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
de executie de grad profesional principal;
c) 9 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
de executie de grad profesional superior.
Conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor necesare
participarii la concursul de
recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere se
stabilesc astfel:
a) 2 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
de conducere de: sef birou, sef serviciu si secretar al comunei, precum si
a functiilor publice speciﬁce
asimilate acestora;
de conducere, altele decat cele prevazute la lit. a).
Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea
functiilor publice de conducere,
candidatii trebuie sa ﬁ absolvit studii de masterat sau postuniversitare
in domeniul administratiei
publice, management ori in specialitatea studiilor necesare exercitarii
functiei publice.)
Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din autoritatile si
institutiile publice centrale este organizat, in conditiile legii, astfel:
a) de catre comisia prevazuta la art. 18 alin. (1) pentru inaltii functionari
publici.
Secretariatul tehnic al comisiei se asigura de Agenti a Nati onala a
Functionarilor Publici;
b) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru
ocuparea
functiilor publice de conducere generale si specifice;
c) de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de executie
generale si specifice.
institutiile publice din administratia publica locala este organizat, in
conditiile legii, astfel:
a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru functiile
publice de conducere din urmatoarele domenii: protectia copilului,
evidenta
informatizata a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate,
urbanism si arhitectura, resurse umane, integrare europeana, pentru
secretarii
unitatilor administrativ-teritoriale, precum si pentru functiile publice de
executie din domeniul auditului public intern;
b) de catre autoritati si institutii publice, pentru ocuparea functiilor
publice vacante, altele decat cele prevazute la lit. a).
In situatia prevazuta la lit. b), autoritatile si institutiile publice din
administratia publica locala au obligatia de a informa Agentia
Nationala a
Functi onarilor Publici inainte cu 10 zile de demararea procedurii de
organizare si desfasurare a concursurilor.
In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca
nu
sunt indeplinite conditiile legale privind organizarea si desfasurarea
concursurilor dispune amanarea sau suspendarea organizarii si
desfasurarii
concursului.
Instiintarea va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele:
a) identificarea functiilor publice vacante prin denumire, categorie, clasa
si, dupa caz, grad profesional, precum si compartimentul din care fac
parte;
b) conditiile de studii de specialitate si, dupa caz, alte conditii specifice
prevazute in fisa postului pentru fiecare functie publica vacanta;
c) data propusa pentru organizarea concursului.
In termen de 10 zile, Agentia Nationala a Functionarilor Publici verifica in
baza de date privind evidenta functiilor publice si a functionarilor publici
daca exista functionari publici care indeplinesc conditiile pentru a fi
redistribuiti.
In conditi ile in care nu exista functi onari publici care sa poata fi
redistribuiti, Agentia Nationala a
Functionarilor Publici comunica autoritatilor si institutiilor publice
desemnarea unui responsabil de procedura, functionar public,
reprezentant al
acesteia in comisia de concurs. Responsabilul de procedura poate fi
desemnat
din cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau din cadrul
institutiei prefectului, pe baza propunerilor prefectilor si:
- verifica indeplinirea conditiilor legale de organizare si desfasurare a
concursurilor si indeplineste si celelalte activitati corespunzatoare
calitatii de membru in comisia de concurs.
- sesizeaza cu celeritate Agentia Nationala a Functionarilor Publici in
situatia nerespectarii de catre autoritatile si institutiile publice a
procedurii de organizare si desfasurare a concursurilor.
Pe baza analizei sesizarii formulate de responsabilul de procedura,
Agentia
Nationala a Functionarilor Publici dispune suspendarea organizarii si
desfasurarii concursului.
29. Definiţi răspunderea funcţionarilor publici. Prezentaţi şi
comentaţi răspunderea civilă şi răspunderea penală a funcţionarilor
publici.
Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de
serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau
penala,
dupa caz.
necuvenit;
judecatoresti
asumarea
se
data
producerii pagubei.
timpul
Daca functionarul public este trimis in judecata/condamnat pentru
savarsirea
unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii,
de
serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei,
de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu
intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu
exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea - persoana care are
competenta legala de numire in functia publica va dispune
suspendarea
functionarului public din functia publica pe care o detine.
penal,
respectiv
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea
raspunderii
De la momentul inceperii urmaririi penale, in situatia in care
functionarul
numirii in
functionarului
public in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate
juridica a autoritatii ori institutiei publice.
30. Precizaţi şi comentaţi în ce constă dreptul funcţionarilor publici
de a beneficia de protecţia legii în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Functionarii publici beneficiaza in exercitarea atributiilor lor de protectia
legii.
Autoritatea sau institutia publica este obligata sa asigure protectia
functionarului public impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de
ultraj
carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei publice sau in legatura
cu aceasta.
Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau institutia publica
va
solicita sprijinul
organelor abilitate, potrivit legii.
Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de
control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si
pentru
alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad
ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si
institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca
pe
functi onarul public in situati a in care acesta a suferit, din culpa
autoritatii sau institutiei publice, un prejudiciu material in timpul
indeplinirii atributiilor de serviciu.
31. Răspunderea contravenţională şi civilă a funcţionarilor publici,

precum şi repararea pagubelor produse.
Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in
cazul in
care acestia au
savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare
a
sanctiunii functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in
a
carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care
este numit functionarul public sanctionat.
necuvenit;
judecatoresti
asumarea
se
data
producerii pagubei.
32. Prezentaţi principiul subordonarării ierarhice şi limitele
acestuia.
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:
a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;
b) transparenta;
c) eficienta si eficacitate;
d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;
e) orientare catre cetatean;
f) stabilitate in exercitarea functiei publice
g) subordonare ierarhica.
Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce
le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le
sunt delegate.
Functionarul public este obligat:
- sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici,
-sa rezolva in termenele stabilite lucrarile repartizate.
Functionarilor publici le este interzis sa primeasca direct cereri a caror
rezolvare intra in competenta lor sau sa discute direct cu petentii, cu
exceptia celor carora le sunt stabilite asemenea atributii, precum si sa
intervina pentru solutionarea acestor cereri.
Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea
dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale.
Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public
este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este
vadit
ilegala.
Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta
superiorului
ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii.
33. Prezentaţi rolul compartimentelor de resurse umane în gestiunea
funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, formulaţi şi fundamentaţi
minim 3 propuneri de îmbunătăţire a modului de gestiune.
Gestiunea curenta a resurselor umane si a functiilor publice este
organizata
si realizata, in cadrul
fi ecarei autoritati si insti tuti i publice, de catre un comparti ment
specializat, care colaboreaza direct cu ANFP.
PROPUNERI!!!
34. Rolul şi importanţa depunerii jurământului de credinţă prevăzut de
Statut pentru funcţionarii publici.
La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune
juramantul de credinta in termen de 3 zile de la emiterea actului de
numire in
functia publica definitiva.
Juramantul are urmatoarea formula: "Jur sa respect Constitutia,
drepturile si
libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire
legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia
publica in care am fost numit, sa pastrez
secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si
civica.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu."
Formula religioasa de incheiere va respecta libertatea convingerilor
religioase.
Depunerea juramantului se consemneaza in scris.
Refuzul depunerii juramantului se consemneaza in scris si atrage
revocarea
actului administrativ de numire in functia publica.
Obligatia de organizare a depunerii juramantului apartine persoanei
care are
competenta legala de numire.
35. Reguli ce sunt aplicabile pentru ocuparea prin recrutare a unei
funcţii publice de execuţie din cadrul unei instituţii publice locale.
Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele
conditii:
a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;
b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;
c) are varsta de minimum 18 ani impliniti;
d) are capacitate deplina de exercitiu;
e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru
care
candideaza, atestata pe baza de
examen medical de specialitate;
f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia
publica;
g) indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;
h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra
umanitatii,
contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu
serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de
coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o
incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a
intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a incetat contractul
individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;
j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita
prin lege.
Recrutarea in vederea intrarii in corpul functionarilor publici se face prin
concurs, in limita functiilor publice vacante rezervate in acest scop prin
planul de ocupare a functiilor publice.
Conditiile de participare si procedura de organizare a concursului se
stabilesc potrivit legii.
Concursul are la baza principiile competitiei deschise, transparentei,
meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii
accesului
la functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile
legale.
Anuntul privind concursul se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea
a III-a, si intr-un cotidian de larga circulatie, cu cel putin 30 de zile
inainte de data desfasurarii concursului.
In mod exceptional, termenul de 30 de zile poate fi redus, in conditiile
legii, pentru concursul organizat in vederea ocuparii functiilor publice de
executie temporar vacante.
participarii
la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice
de
executie se stabilesc astfel:
pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional
asistent
din clasa I, 8 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad
profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea functiilor
publice de executie de grad profesional asistent din clasa a III-a;
principal;
superior.
institutiile publice din administratia publica locala este organizat, in
conditiile legii, astfel:
a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru functiile
publice de conducere din urmatoarele domenii: protectia copilului,
evidenta
informatizata a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate,
urbanism si arhitectura, resurse umane, integrare europeana, pentru
secretarii
unitatilor administrativ-teritoriale, precum si pentru functiile publice de
executie din domeniul auditului public intern;
administratia publica locala au obligatia de a informa Agentia
Nationala a
Functi onarilor Publici inainte cu 10 zile de demararea procedurii de
In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca
nu
sunt indeplinite conditiile legale privind organizarea si desfasurarea
concursurilor dispune amanarea sau suspendarea organizarii si
desfasurarii
concursului.
parte;
prevazute in fisa postului pentru fiecare functie publica vacanta;
In termen de 10 zile, Agentia Nationala a Functionarilor Publici verifica in
baza de date privind evidenta functiilor publice si a functionarilor publici
daca exista functionari publici care indeplinesc conditiile pentru a fi
redistribuiti.
redistribuiti, Agentia Nationala a
Functionarilor Publici comunica autoritatilor si institutiilor publice
desemnarea unui responsabil de procedura, functionar public,
reprezentant al
acesteia in comisia de concurs. Responsabilul de procedura poate fi
desemnat
din cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau din cadrul
institutiei prefectului, pe baza propunerilor prefectilor si:
- verifica indeplinirea conditiilor legale de organizare si desfasurare a
concursurilor si indeplineste si celelalte activitati corespunzatoare
calitatii de membru in comisia de concurs.
- sesizeaza cu celeritate Agentia Nationala a Functionarilor Publici in
situatia nerespectarii de catre autoritatile si institutiile publice a
procedurii de organizare si desfasurare a concursurilor.
Agentia
Nationala a Functionarilor Publici dispune suspendarea organizarii si
desfasurarii concursului.
36. Prezentaţi în ce bază se nasc şi se exercită raporturile de
serviciu ale funcţionarilor
publici, care este perioada de exercitare a raporturilor de serviciu ale
funcţionarilor publici, precum şi modalităţile de ocupare a unei
funcţii publice temporar vacante.
Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie
publica.
Persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla in corpul de
rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de functionar
public.
Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului
administrativ
de numire, emis in conditiile legii - pe perioada nedeterminata.
Prin exceptie, functiile publice de executie temporar vacante pe o
perioada de
cel putin o luna pot fi ocupate pe perioada determinata, astfel:
public
numai
pe aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului de serviciu
de
dreptul de a intra in corpul de rezerva al functionarilor publici.
37. Prezentaţi şi comentaţi modalităţile de ocupare a funcţiilor
publice de execuţie şi de conducere temporar vacante.
Functiile publice de executie temporar vacante pe o perioada de cel putin
o luna
pot fi ocupate pe perioada determinata, astfel:
public
numai
pe aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului de serviciu
de
dreptul de a intra in corpul de rezerva al functionarilor publici.
vacante
functionar
(Daca functia publica este temporar vacanta, masura se dispune de catre
persoana care are competenta
legala de numire in functia publica, pana la data incetarii suspendarii din
functia publica, a detasarii
titularului functiei publice, pana la radierea de drept a sanctiunii
disciplinare de suspendarea a
promovare in functia publica peo
perioada de la 1 la 3 ani; sau, dupa caz, in situatia in care functionarul
public de conducere exercita cu
caracter temporar o alta functie publica de conducere vacanta sau
temporar vacanta ori din categoria
dispus exercitarea cu caracter
temporar, in conditiile legii).
38. Descrieţi modalităţile de ocupare a funcţiilor publice de
conducere cu caracter temporar, condiţiile şi procedurile aplicabile.
Ocuparea functiilor publice de conducere cu caracter temporar se poate
realiza
prin detasare si prin exercitarea cu caracter temporar a unei functii
publice
de conducere vacante sau temporar vacante.
Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care
urmeaza sa isi
desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult
6
luni in cursul unui an calendaristic - in mod exceptional perioada poate fi
prelungita cu maxim 3 luni, cu avizul ANFP.
Un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni numai cu acordul
sau
scris.
Detasarea se poate dispune pe o functie publica de conducere daca
functionarul
public indeplineste conditiile de studii si vechime in specialitatea studiilor
si daca nu exista in cadrul
autoritatii sau institutiei publice functionari publici care sa exercite cu
caracter temporar functia publica.
Functionarii publici cu statut special pot fi detasati pe functii publice
generale echivalente functiilor publice specifice ocupate, cu avizul ANFP.
cu avizul ANFP.
vacante
functionar
studiilor pentru ocuparea functiei publice si care nu are o sancti une
sau
temporar
de
care indeplinesc conditiile prevazute, cu avizul ANFP.
are
competenta legala
functionari
care
are competenta numirii in functia publica, pe o perioada de maximum 6
luni
intr-un an calendaristic - perioada poate fi prelungita cu maximum 3 luni,
cu
avizul ANFP, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs
de
recrutare sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, in
conditiile
legii.
Daca functia publica este temporar vacanta, masura se dispune de
catre
persoana care are competenta legala de numire in functia publica, pana
la data
incetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei
publice, pana la radierea de drept a sanctiunii disciplinare de
suspendarea a
promovare in
functia publica peo perioada de la 1 la 3 ani; sau, dupa caz, in situatia in
care functionarul public de conducere exercita cu caracter temporar o
alta
categoria
39.Prezentaţi modalităţile de ocupare a funcţiilor publice. Detaliaţi
promovarea funcţionarilor publici.
Modalitati de cupare a functiilor publice:
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
e) alte modalitati prevazute expres de prezenta lege.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei functionarului
public,
prin ocuparea unei functii publice superioare.
Promovarea in clasa si promovarea in grade profesionale nu sunt
conditionate
de existenta unui post vacant.
Promovarea in functia publica de executie in GRADUL PROFESIONAL
IMEDIAT
SUPERIOR celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau
examen, organizat semestrial de catre autoritatile si institutiile publice,
prin transformarea postului ocupat de functi onarul public ca urmare
a
promovarii concursului sau examenului.
Fisa postului functionarului public care a promovat in functia publica se
completeaza cu noi atributii si responsabilitati sau, dupa caz, prin
cresterea
gradului de complexitate a atributiilor exercitate.
Concursul sau examenul de promovare in gradul profesional se
organizeaza de
autoritatea sau
institutia publica, in limita functiilor publice rezervate promovarii, cu
incadrarea in fondurile bugetare alocate.
(Pentru a parti cipa la concursul sau examenul de promovare in
gradul
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa aiba cel putin 3 ani vechime in gradul profesional al functiei publice
din care promoveaza;
b) sa fi obtinut cel putin calificativul «bine» la evaluarea anuala a
performantelor individuale in ultimii 2 ani calendaristici;
c) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in
Functionarii publici care nu indeplinesc conditiile de vechime
prevazute
pot
participa la concursul organizat, in conditiile legii, in vederea promovarii
rapide in functia publica.)
de
CONDUCERE , functionarii publici trebuie sa indeplineasca cumulativ
urmatoarele
conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in
domeniul
administratiei publice, management sau in specialitatea studiilor
necesare
exercitarii functiei publice;
b) sa fie numiti intr-o functie publica din clasa I;
c) sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului;
d) sa indeplineasca conditiile minime de vechime in specialitatea
studiilor
necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru
ocuparea
functiilor publice de conducere:
- 2 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef serviciu
si
secretar al comunei, precum si a functiilor publice specifice asimilate
acestora ;
-3 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
pentru ocuparea functiilor publice de conducere, altele decat cele
prevazute
la lit. a).
e) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in
In urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior, functionarii
publici de executie au
dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei
functii
publice intr-o CLASA superioara celei in care sunt incadrati, daca studiile
absolvite sunt in specialitatea in care isi desfasoara activitatea sau daca
autoritatea ori institutia publica apreciaza ca studiile absolvite sunt utile
pentru desfasurarea activitatii.
Promovarea se face prin transformarea postului ocupat de functionarul
public
ca urmare
a promovarii examenului.
Pot beneficia de sistemul de PROMOVARE RAPIDA in functia publica :
b) functionarii publici care au promovat concursul, dar nu indeplinesc
conditiile de vechime prevazute pentru promovarea in gradul
profesional
imediat superior celui detinut, insa:
 au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din
care promoveaza
 au obtinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performantelor
profesionale individuale din ultimul an;
 nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in
conditiile prezentei legi;
 au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.
Concursul pentru promovarea rapida se organizeaza anual, de catre
ANFP, in
limita numarului de functii publice rezervate promovarii rapide.
40. Prezentaţi modalităţile de ocupare a funcţiilor publice. Detaliaţi
transferul funcţionarilor publici.
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
Transferul se poate face intr-o functie publica pentru care sunt
indeplinite
conditiile specifice prevazute in fisa postului.
Transferul poate avea loc dupa cum urmeaza:
a) in interesul serviciului - numai cu acordul scris al functionarului public
transferat.
In cazul transferului in alta localitate, functionarul public transferat are
dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului
din luna anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor
cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile.
transferului.
Se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad
profesional
cu functia publica detinuta de functionarul public sau intr-o functie
publica
de nivel inferior.
b) la cererea functionarului public.
Se face intr-o functi e publica de aceeasi categorie, clasa si grad
profesional sau intr-o
functie publica de nivel inferior, in urma aprobarii cererii de transfer a
functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei
publice la care se solicita transferul.
Transferul poate avea loc numai intre autoritati sau institutii publice din
administratia publica centrala, intre autoritati administrative autonome
ori
intre autoritati sau institutii publice din administratia publica locala.
In cazul functionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe
functii publice de conducere de acelasi nivel sau, dupa caz, de nivel
inferior, ale caror conditii de ocupare si experienta profesionala necesara
in
vederea ocuparii sunt similare cu cele ale functiei de pe care se
efectueaza
transferul.
Autoritatile sau institutiile publice intre care se realizeaza transferul sunt
obligate sa verifice
indeplinirea conditi ei de similaritate a conditi ilor de ocupare si a
experientei profesionale.
Autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea
functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere.
In situatia in care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea
unei functii
publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de
interviu.
In cazul inaltilor functionari publici, transferul la cerere se poate dispune
de persoana care are competenta legala de numire in functia publica,
la
solicitarea moti vata a inaltului functi onar public si cu aprobarea
conducatorului autoritatii sau institutiei publice in a carei structura se
gaseste functi a publica vacanta pe care urmeaza a fi transferat, cu
indeplinirea conditiilor specifice prevazute pentru functia publica de
conducere sau de executie respectiva.
41. Prezentaţi modalităţile de ocupare a funcţiilor publice. Detaliaţi
redistribuirea funcţionarilor publici.
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
Redistribuirea functionarilor publici se face de catre ANFP, astfel:
a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din aceeasi localitate
sau dintr-o localitate aflata la o distanta de pana la 50 km de localitatea
de
domiciliu;
b) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din alt judet sau aflate
la o distanta mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea
Se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si acelasi grad
profesional cu functia publica detinuta de functionarul public.
Se poate face si intr-o functie publica inferioara vacanta, cu acordul scris
al functionarului
public.
Redistribuirea intr-o functie publica de conducere se face numai daca
functionarul public a indeplinit atributii similare cu atributiile functiei
publice de pe care se efectueaza redistribuirea.
urmare
organizeaza, in colaborare cu autoritatea sau institutia publica in cadrul
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice au obligatia de a numi
functionarii publici redistribuiti cu caracter permanent sau temporar.
In cazul in care conducatorii autoritatilor si institutiilor publice refuza
incadrarea functionarilor publici, functionarul public se poate adresa
instantei de contencios administrativ competente.
42. Un funcţionar public aflat în corpul de rezervă, care a ocupat în
urmă cu 6 luni într-o instituţie publică funcţia de consilier superior,
solicită redistribuirea la o instituţie publică aflată la 60 de km de
localitatea de domiciliu, pe funcţia publică vacantă de consilier
asistent.Precizaţi şi motivaţi dacă în acest caz poate opera
redistribuirea.
Precizaţi instituţia care realizează redistribuirea şi cea care realizează
numirea.
In acest caz se poate opera redistribuirea.
publice de executie de grad profesional asistent din clasa a III-a;
principal;
superior.
participarii
la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice
de
conducere:
si
acestora;
prevazute
la lit. a).
Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea
functiilor publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de
masterat sau postuniversitare in domeniul administratiei publice,
management
ori in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.
Concursul sau examenul de promovare in gradul profesional imediat
superior
celui detinut, se adreseaza functionarilor publici. Conditii cumulative”
prevazute
pot
participa la concursul organizat, in conditiile legii, in vederea promovarii
rapide in functia publica.
Pentru a participa la concursul de promovare intr-o functie publica de
conducere,functionarii publici trebuie sa nu aiba in cazierul administrativ
o
sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi.
b) functionarii publici care nu indeplinesc conditiile de vechime
prevazute
–
trebuie sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara
neradiata in conditiile prezentei legi, insa:
 au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei
publice din care promoveaza;
 au obtinut calificativul "foarte bine" la evaluarea
performantelor profesionale individuale din ultimul an;
 nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara
neradiata in conditiile prezentei legi;
 au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in
ultimul an.
ANFP, in
44. Identificaţi modalităţile de ocupare a unei funcţii publice de
conducere şi dezvoltaţi una dintre acestea.
Ocuparea functiilor publice de conducere se poate face pe perioada
nedeterminata si pe perioada determinata , prin:
a) promovare
b) transfer
c) redistribuire
d) recrutare
e) alte modalitati prevazute expres de prezenta lege
f) detasare
g) mutarea in cadrul autoritatii sau institutiei publice ori in cadrul
altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau
institutiei publice
h) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.
Pentru a participa la concursul de promovare intr-o functie publica de
conducere, functionarii publici trebuie sa indeplineasca cumulativ
urmatoarele
conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in domeniul
necesare
studiilor
necesare participarii la concursul de recrutare organizat, astfel:
 2 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice,
pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef
serviciu si secretar al comunei, precum si a functiilor publice
specifice asimilate acestora;
prevazute la lit. a).
In urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior,
functionarii
functii
publice intr-o clasa superioara celei in care sunt incadrati, daca studiile
pentru desfasurarea activitatii - promovarea se face prin transformarea
postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii examenului.
45. Dezvoltarea carierei funcţionarilor publici de execuţie prin
ocuparea în mod definitiv a unei funcţii publice superioare.
Dezvoltarea carierei fp de executie de face prin concursul sau examenul
de
promovare si se organizeaza de autoritatea sau institutia publica, in limita
functiilor publice rezervate promovarii, cu incadrarea in fondurile
bugetare
alocate.
Promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut.
Pentru a participa la concurs/examen functionarul public trebuie sa
Promovarea rapida in functia publica
prevazute
pot
participa la concursul organizat, in vederea promovarii rapide in functia
publica.
b) functionarii publici care au promovat concursul, dar nu indeplinesc
conditiile de vechime prevazute pentru promovarea in gradul
profesional
imediat superior celui detinut, insa:
 au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din
care promoveaza
 au obtinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performantelor
 nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in
 au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.
ANFP, in
Promovarea intr-o functie publica de conducere
Pentru a participa la concurs functionarii publici trebuie sa indeplineasca
cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in domeniul
necesare
studiilor
ocuparea
functiilor publice de conducere :
pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef
serviciu si secretar al comunei, precum si a functiilor publice
specifice asimilate acestora;
prevazute la lit. a).
e) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata.
Promovarea in clasa
In urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior,
functionarii
functii
public
ca urmare a promovarii examenului.
Promovarea in clasa nu se poate face pe o functie publica de auditor sau
de
consilier juridic.
46. Enumeraţi şi comentaţi 10 drepturi ale funcţionarilor publici.
1.Dreptul la opinie
Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii
politice, de apartenenta sindicala,
convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala,
origine sociala sau de orice alta asemenea natura.
2.Dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea
prezentului statut si care il vizeaza in mod direct.
3.Dreptul de asociere sindicala
Functionarii publici pot sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele
si sa exercite orice mandat in cadrul acestora.
In situatia in care inaltii functionari publici sau functionarii publici care
au calitatea de ordonatori de credite sunt alesi in organele de conducere a
organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca in termen de 15 zile de la
alegerea in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze
pentru una dintre cele doua functii.
In cazul in care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii
in functia de conducere in organizatiile sindicale, raporturile de serviciu
ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului in functia
de
conducere din organizatia sindicala.
Functionarii publici, altii decat inaltii functionari publici sau functionarii
publici care au calitatea de ordonatori de credite, pot detine simultan
functia publica si functia in organele de conducere ale organizatiilor
sindicale, cu obligatia respectarii regimului incompatibilitatilor si al
conflictelor de interese care le este aplicabil.
Functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte
organizatii avand ca scop protejarea intereselor profesionale.
4. Dreptul la greva
Functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte
drepturi salariale pe durata grevei.
5. Dreptul la salariu pentru activitatea desfasurata, compus din salariu de
basa si spor pentru vechimea in munca
Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in
conditiile legii.
Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile
legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii
publici.
6. Dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din
salariul
de baza pentru pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii
sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru ( 8 ore pe zi
si de 40 de ore pe saptamana) sau in zilele de sarbatori legale ori declarate
zile nelucratoare.
Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.
7. Dreptul de a fi alesi sau numiti intr-o functie de demnitate publica
Inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi
numiti/pot candida pentru functii de demnitate publica numai dupa
incetarea,
in conditiile legii, a raporturilor de serviciu.
8. Dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna, la concedii medicale
si la alte concedii.
In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor
pentru cresterea si ingrijireacopiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta
si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.
9. Dreptul de a beneficia de asistenta medicala, proteze si medicamente,
in
conditiile legii.
10. Dreptul de a beneficia de pensii, precum si de celelalte drepturi de
asigurari sociale de stat, potrivit legii.
In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, care au, potrivit
legii, dreptul la pensie deurmas, primesc pe o perioada de 3 luni
echivalentul
salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public
decedat.
In cazul in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din
vina
autoritatii sau a institutiei publice in termen de 3 luni de la data
decesului, aceasta va achita in continuare drepturile prevazute pana la
emiterea deciziei pentru pensia de urmas.
47. Prezentaţi comparativ rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici ( ANFP ) şi rolul autorităţilor şi instituţiilor publice privind
evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici şi dosarul
profesional. Obligaţia persoanelor care au acces la datele cuprinse
în
evidenţa naţională şi la dosarul profesional.
DEOSEBIRI
ANFP:
-administreaza evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor
publici, pe baza datelor transmise de autoritatile si institutiile publice.
-propune formatul standard al evidentei functiilor publice si a
functionarilor
publici, precum si continutul dosarului profesional,stabilite prin hotarare a
Guvernului
Autoritatile si institutiile publice:
-tin evidenta fp si a fp, potrivit formatului stabilit de catre ANFP.
-au obligatia de a transmite ANFP toate informatiile cuprinse in
evidenta
functiilor publice si a functionarilor publici din cadrul acestora.
-intocmesc dosarul profesional pentru fiecare functionar public, in
scopul
asigurarii gestionarii eficiente a resurselor umane si pentru urmarirea
carierei
-raspund de intocmirea si actualizarea dosarelor profesionale ale
functionarilor publici si asigura pastrarea acestora in conditii de siguranta.
-in cazurile de transfer sau de incetare a raporturilor de serviciu, pastreaza
o copie a dosarului profesional si inmaneaza originalul functionarului
public,
pe baza de semnatura.
- au obligatia de a comunica ANFP, in termen de 10 zile lucratoare,
orice
modificare intervenita in situatia functionarilor publici.
-sunt obligatae, la solicitarea functionarului public, sa elibereze un
document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in
munca,
in specialitate si in functia publica.
Persoanele care au acces la datele cuprinse in evidenta nationala a
functiilor
publice si a functionarilor publici, precum si la dosarul profesional al
functionarului public au obligatia de a pastra confidentialitatea datelor cu
caracter personal, in conditiile legii.
48. Enumeraţi principiile care stau la baza exercitării funcţiei
publice. Comentaţi transpunerea a două dintre principii în dispoziţiile
legale din Statut.
Functionarii publici:
- au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in
conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice
fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori
prestigiului corpului functionarilor publici.
-au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica
prevazute de lege.
Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si
initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea
imbunatatirii
activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara
activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.
b) transparenta;
f) stabilitate in exercitarea functiei publice;
Functionarii publici:
-raspund de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care
o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.
- sunt obligati sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii
ierarhici.
- au obligatia de a rezolva, in termenele stabilite de catre superiorii
ierarhici, lucrarile repartizate.
-au dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite
de la superiorul
ierarhic, daca le considera ilegale.
-are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei
care a emis dispozitia astfel de situatii.
Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul
public
este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit
ilegala.
49.Asemănări şi deosebiri între delegare şi detaşare, ca modalităţi de
modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de
execuţie
şi funcţionarilor publici de conducere.
ASEMANARI
Functionarul public poate refuza delegarea si detasarea daca se afla in
una
dintre urmatoarele situatii:
a) graviditate;
delegarea sau detasarea.
DEOSEBIRI
Functionarul public poate refuza detasarea daca se afla, in plus fata de
primele 3 cazuri comune mentionate anterior, in una dintre
urmatoarele
situatii:
Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care
este incadrat functionarul
public, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an.
Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice in cursul
unui
an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al
functionarului
public.
urmeaza sa isi
6
luni.
In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai
mult
de 6 luni numai cu acordul sau scris.
Pe timpul delegarii functionarul public isi pastreaza functia publica si
salariul, iar autoritatea sau institutia publica care il deleaga este obligata
sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de
delegare.
Pe perioada detasarii functionarul public isi pastreaza functia publica si
salariul, insa daca salariul corespunzator functiei publice pe care este
detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu.
Pe timpul detasarii in alta localitate autoritatea sau institutia publica
beneficiara este obligata sa-i suporte costul integral al transportului, dus
si intors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de
detasare.
Detasarea se poate dispune si pe o functie publica de conducere ,
daca
functionarul public indeplineste conditiile de studii si vechime in
specialitatea studiilor si daca nu exista in cadrul autoritatii sau
institutiei publice functionari publici care sa exercite cu caracter temporar
functia publica.
Detasarea pe o functie publica inferioar se face doar cu acordul scris al fp.
Detasarea se poate dispune si pe o functie publica din categoria inaltilor
functionari publici, daca functionarul public indeplineste conditiile de
studii si de vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei
publice in conditiile prezentei legi.
In acest caz, detasarea se dispune prin act administrativ al persoanei care
functii
publice din categoria inaltilor functionari publici, la propunerea
Detasarea functionarilor publici cu statut special se realizeaza pe functii
publice generale echivalente functiilor publice specifice ocupate, cu
avizul
ANFP, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor alin. (1)-(21) si
cu
respectarea prevederilor art. 110 din prezenta lege.
cu avizul Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici, cu respectarea prevederilor art. 110.
50. Prezentaţi modalităţile de modificare a raporturilor de serviciu
ale funcţionarilor publici de execuţie şi funcţionarilor publici de
conducere.
Comparaţie între transferul la cerere şi transferul în interesul serviciului .
Mobilitatea in cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza prin
modificarea raporturilor de serviciu, astfel:
a) pentru eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice;
b) in interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei in functia
publica.
si
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
Transferul poate avea loc dupa cum urmeaza:
a) in interesul serviciului;
b) la cererea functionarului public.
ASEANARI
Transferul se poate face intr-o functie publica pentru care sunt indeplinite
conditiile specifice prevazute in fisa postului.
Se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad
profesional
cu functia publica detinuta de functionarul public sau intr-o functie
publica
de nivel inferior.
DEOSEBIRI
Transferul in interesul servicului
-se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat
- in alta localitate, functionarul public transferat are dreptul la o
indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna
anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor cheltuielilor de
transport si la un concediu platit de 5 zile.
transferului.
Transferul la cerere
-se face in urma aprobarii cererii de transfer de catre conducatorul
autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul.
In acest caz, transferul poate avea loc numai intre autoritati sau institutii
publice din administratia publica centrala, intre autoritati administrative
autonome ori, dupa caz, intre autoritati sau institutii publice din
administratia publica locala.
In cazul functionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe
functii publice de conducere de acelasi nivel sau, dupa caz, de nivel
inferior, ale caror conditii de ocupare si experienta profesionala necesara
in
vederea ocuparii sunt similare cu cele ale functiei de pe care se
efectueaza
transferul.
Autoritatile sau institutiile publice intre care se realizeaza transferul sunt
obligate sa verifice
indeplinirea conditiei de similaritate a conditiilor de ocupare si a
experientei profesionale.
Autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea
functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere.
In situatia in care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea
unei functii
publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de interviu.
In cazul inaltilor functionari publici, transferul la cerere se poate dispune
de persoana care are competenta legala de numire in functia publica,
la
solicitarea motivata a inaltului functionar public si cu aprobarea
conducatorului autoritatii sau institutiei publice in a carei structura se
gaseste functia publica vacanta pe care urmeaza a fi transferat, cu
indeplinirea conditiilor specifice prevazute pentru functia publica de
conducere sau de executie respectiva.
51. Formulaţi o propunere de reorganizare a unei instituţii
publice.Identificaţi 5 prevederi legale aplicabile în situaţia
reorganizării
unei instituţii publice.
Art.99, art.100, art.107
-prezentarea propunerii de reorganizare
- identificarea prevederilor legale aplicabile propunerii avansate -5
prevederi
52. Prezentaţi şi comparaţi modalităţile de promovare a funcţionarilor
publici de execuţie.
Promovarea- modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii
publice superioare.
In cariera, functionarul public poate promova in functia publica.
ASEMANARI promovare in clasa si promovare in grad profesional
Promovarea in clasa si promovarea in grade profesionale nu sunt
conditionate
de existenta unui post vacant.
DEOSEBIRI promovare in clasa si promovare in grad profesional
Promovarea in functia publica de executie in gradul profesional imediat
superior celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau
examen,
organizat semestrial de catre autoritatile si institutiile publice, prin
transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a
promovarii
concursului sau examenului.
Redistribuirea intr-o functie publica de conducere se face numai daca

functionarul public a indeplinit atributii similare cu atributiile functiei
publice de pe care se efectueaza redistribuirea.
urmare
organizeaza, in colaborare cu autoritatea sau institutia publica in cadrul
67. Enumeraţi modalităţile de modificare a raporturilor de serviciu
ale funcţionarilor publici. Prezentaţi situaţiile în care pentru realizarea
mobilităţii este necesar acordul scris expres al funcţionarului public.
Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici de executie si
functionarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice in cursul
unui
an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al
functionarului
public.
urmeaza sa isi
6
luni. In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat
mai mult de 6 luni numai cu acordul sau scris.
Functionarul public poate fi detasat pe o functie publica inferioara, numai
cu
acordul sau scris.
Functionarul public poate refuza detasarea daca se afl a in una dintre
urmatoarele situatii:
a) graviditate;
detasarea;
Transferul in interesul servicului se poate face numai cu acordul scris al
In cazul transferului in interesul serviciului in alta localitate,
functionarul public transferat are dreptul la o indemnizatie egala cu
salariul
net calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care se
transfera, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport si la un concediu
platit de 5 zile.
transferului.
Mutarea definitiva - cand se dispune de catre conducatorul autoritatii
sau
institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public pe
o functie publica vacanta echivalenta, de aceeasi categorie, clasa si,
dupa
caz, de acelasi grad profesional / pe o functie publica vacanta de nivel
inferior pentru care sunt indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa
postului.
In cazuri temeinic justi fi cate, mutarea se poate dispune moti vat de
conducatorul autoritatii sau institutiei publice, cu repartizarea postului
corespunzator functiei detinute de functionarul public.
In oricare dintre situatii este necesar acordul scris al functionarului
public.
68. Un funcţionar public solicită suspendarea raporturilor de serviciu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Precizaţi care
sunt
obligaţiile funcţionarului public şi ale autorităţii sau instituţiei publice
pentru suspendarea raporturilor de serviciu şi reluarea activităţii.
Raportul de serviciu se suspenda la initiativa functionarului public in cazul
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in
cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani, in
conditiile legii;
Obligatiile functionarului public :
1. La suspendarea raportului de serviciu- solicita in scris (face cerere
scrisa) si motivata, cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand
se solicita suspendarea, cu exceptia situatiei de participare la greva, in
conditiile legii - cand cererea de suspendare se face cu 48 de ore inainte
de
declansarea grevei.
Cererea se aproba de conducatorul autoritatii sau institutiei publice
numai pe
baza unor documente justificative.
2. La reluarea activitatii - In termen de 15 zile calendaristice inainte de
data incetarii motivului de suspendare de drept, dar nu mai tarziu de
data
luarii la cunostinta de motivul incetarii suspendarii de drept, sa
informeze
in scris (cerere scrisa) persoana care are competenta legala de numire
in
functia publica despre acest fapt.
Obligatiile autorităţii sau instituţiei publice
1. La suspendarea raportului de serviciu
- de a constata suspendarea rap de serviciu prin act administrativ al
persoanei care are competenta de numire in functia publica,
- de a comunica actul administrati v catre ANFP in termen de 10 zile
lucratoare de la data emiterii
- de a rezerva postul aferent functiei publice pe perioada suspendarii
raportului de serviciu
- raporturile de serviciu ale functionarilor publici nu pot inceta si nu pot
fi modificate decat din initiativa sau cu acordul functionarului public
in cauza
2. La reluarea activitatii
- de a dispune reluarea activitatii prin act administrativ al persoanei care
are competenta de numire in functia publica,
- de a comunica actul administrati v catre ANFP in termen de 10 zile
lucratoare de la data emiterii
Suspendarea raportului de serviciu se constata si reluarea asctivitatii se
dispune prin act
administrativ al persoanei care are competenta numirii in functia publica.
69. La nivelul unei instituţii publice, doi funcţionari publici au
săvârşit infracţiuni în legătură cu serviciul. Unul dintre aceştia este
trimis în judecată, iar pentru cel de-al doilea s-a început urmărirea
penală. Descrieţi obligaţiile instituţiei publice în această situaţie,
precum şi în situaţia în care se dispune achitarea sau încetarea
procesului penal.
In cazul urmaririi penale , daca functionarul public poate influenta
cercetarea,persoana care are competenta numirii in functia publica
are
obligatia sa dispuna mutarea temporara a functionarului public in cadrul
altui
compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii
ori
institutiei publice.
In caul trimiterii in judecata
- persoana care are competenta legala de numire in functia publica
va
dispune suspendarea de drept a functionarului public din functia publica
pe care o detine
- se rezerva postul aferent functiei publice pe perioada suspendarii
raportului de serviciu
- raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din
initiativa sau cu acordul functionarului public in cauza
- se emite act administrativ care se comunica ANFP, intermen de 10 zile
lucratoare
Daca instanta judecatoreasca dispune achitarea / incetarea procesului
penal
- suspendarea din functia publica inceteaza,
- functionarul public respectiv isi va relua activitatea in functia publica
detinuta anterior
- reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al persoanei care
are competenta de numire in functia publica,
- se comunica actul administrativ catre ANFP in termen de 10 zile
lucratoare
de la data emiterii
- ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
70. Trataţi perioada de stagiu a funcţionarilor publici.
Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi.
Pot fi numite functionari publici debutanti persoanele care au
promovat
concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional
debutant.
Pot fi numiti functionari publici definitivi:
a) functionarii publici debutanti care au efectuat perioada de stagiu
prevazuta de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare;
b) persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care
au vechimea in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiei publice
de
minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, in functie de nivelul studiilor
absolvite.
Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale in
indeplinirea atributiilor si
responsabilitatilor unei functii publice, formarea practica a functionarilor
publici debutanti, precum si cunoasterea de catre acestia a specificului
administratiei publice si a exigentelor acesteia.
Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru functionarii publici de
executie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a si 6 luni pentru cei
din clasa a III-a.
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii
realizate,
functionarul public
debutant va fi:
a) numit functionar public de executie definitiv in clasa
corespunzatoare
studiilor absolvite, in functiile publice prevazute la art. 14, in gradul
profesional asistent;
b) eliberat din functia publica, in cazul in care a obtinut la evaluarea
activitatii calificativul "necorespunzator".
In cazul eliberarii din fp, perioada de stagiu nu constituie vechime
necesara
pentru ocuparea unei functii publice.
71. Precizaţi dacă funcţionarii publici beneficiază de dreptul de
asociere şi dacă da, în ce condiţii Dreptul de asociere sindicala este
garantat functionarilor publici.
Functionarii publici pot, in mod liber, sa infiinteze, sa adere si sa exercite
orice mandat in cadrul organizatiilor sindicale.
In situatia in care inaltii functionari publici / functionarii publici care au
calitatea de ordonatori de credite sunt alesi in organele de conducere
a
organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca in termen de 15 zile de la
alegerea in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa
opteze
pentru una dintre cele doua functii.
In cazul in care functionarul public opteaza pentru desfasurarea
activitatii
in functia de conducere in organizatiile sindicale, raporturile de serviciu
ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului in
functia de
conducere din organizatia sindicala.
Functionarii publici, altii decat cei prevazuti anterior, pot detine simultan
functia publica si functia in organele de conducere ale organizatiilor
sindicale, cu obligatia respectarii regimului incompatibilitatilor si al
conflictelor de interese care le este aplicabil.
Functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte
organizatii avand ca scop protejarea intereselor profesionale.
72. Prezentaţi sintetic asemănările şi deosebirile dintre promovarea
şi recrutarea funcţionarilor publici
Conditii generale
Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele
conditii:
a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;
b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;
c) are varsta de minimum 18 ani impliniti;
d) are capacitate deplina de exercitiu;
e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru
care
candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;
f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia
publica;
g) indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;
h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra
umanitatii,
contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu
serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de
coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o
incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a
intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a incetat contractul
individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;
j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita
prin lege.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea
unei
functii publice superioare.
Promovarea in gradul profesional
Promovarea in functia publica de executie in gradul profesional
imediat
superior celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau
examen,
organizat semestrial de catre autoritatile si institutiile publice, prin
transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a
promovarii
concursului sau examenului.
Fisa postului functionarului public care a promovat in functia publica se
completeaza cu noi atributii si responsabilitati sau, dupa caz, prin
cresterea
gradului de complexitate a atributiilor exercitate.
Concursul sau examenul de promovare in gradul profesional se
organizeaza de
autoritatea sau
institutia publica, in limita functiilor publice rezervate promovarii, cu
incadrarea in fondurile bugetare alocate.
Pentru a parti cipa la concursul sau examenul de promovare in
gradul
prevazute
pentru promovarea in gradul
profesional imediat superior celui detinut pot participa la concursul
organizat, in conditiile legii, in vederea promovarii rapide in functia
publica.
Promvarea in clasa
In urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior, functionarii
functii
public
ca urmare
a promovarii examenului.
Promovarea in clasa nu se poate face pe o functie publica de auditor sau
de
consilier juridic.
Promovarea rapida
b) functionarii publici care au promovat concursul prevazut, dar nu
indeplinesc conditiile de vechime prevazute pentru promovarea in
gradul
profesional imediat superior celui detinut, daca:
a) au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din
care promoveaza;
b) au obtinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performantelor
c) nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in
d) au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.
(3) Concursul pentru promovarea rapida a acestora organizeaza anual, de
catre
ANFP in limita numarului de functii publice rezervate promovarii rapide.
Perioada in care o persoana a urmat programe organizate, in conditiile
legii,
pentru obtinerea statutului de manager public este asimilata perioadei
de
stagiu.
In cazul nepromovarii programelor, perioada de stagiu nu constituie
vechime in
specialitatea studiilor necesare ocuparii functiilor publice si nici vechime
in functia publica.
Promovarea pe fp de conducere
de
conducere, functionarii publici
trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in
domeniul
necesare
d) sa indeplineasca conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor
ocuparea
functiilor publice de conducere se stabilesc astfel:
si
acestora;
prevazute
Recrutarea in fp
Spre deosebire de promovare, conditiile minime de vechime in
specialitatea
studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru
ocuparea functiilor publice de executie sunt:
asistent
din clasa I, 8 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad
publice de executie de grad professional asistent din clasa a III-a;
principal;
superior.
participarii
la concursul de recrutare
organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere se stabilesc
astfel:
si
acestora;
prevazute
la lit. a).
Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru
ocuparea
functiilor publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de
masterat sau postuniversitare in domeniul administratiei publice,
management
ori in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.
Aceste 3 subpuncte sunt comune cu promovarea intr-o fp de conducere.
Competenta de organizare a concursului de recrutare pentru functiile
publice
vacante din autoritatile si institutiile publice centrale, in conditiile
legii:
a) de catre comisia comisie permanenta, independenta, formata din 7
membri,
numiti prin decizie a primului-ministru - pentru inaltii functionari publici.
Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani si jumatate si sunt numiti
prin
rotatie.
Secretariatul tehnic al comisiei se asigura de ANFP;
b) de catre ANFP, pentru ocuparea functiilor publice de conducere
generale si
specifice;
c) de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de executie
generale si specifice.
Competenta de organizare a concursului de recrutare pentru functiile
publice
vacante din autoritatile si institutiile publice din administratia publica
locala in conditiile legii:
a) de catre ANFP, pentru functiile publice de conducere din
urmatoarele
domenii: protectia copilului, evidenta informatizata a persoanei, audit
public
intern, financiar-contabilitate, urbanism si arhitectura, resurse umane,
integrare europeana, pentru secretarii unitatilor administrativ-teritoriale,
precum si pentru functiile publice de executie din domeniul auditului
public
intern;
administratia publica locala au
obligatia de a informa ANFP inainte cu 10 zile de demararea
procedurii de
In situatia in care ANF constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale
privind organizarea si desfasurarea concursurilor dispune amanarea
sau
suspendarea organizarii si desfasurarii concursului.
parte;
prevazute in fisa postului pentru fiecare
functie publica vacanta;
In termen de 10 zile, ANFP verifi ca in baza de date privind evidenta
functiilor publice si a functionarilor publici daca exista functionari publici
care indeplinesc conditiile pentru a fi redistribuiti.
redistribuiti, ANFP comunica autoritatilor si institutiilor publice
desemnarea
unui responsabil de procedura, functionar public, reprezentant al acesteia
in
comisia de concurs.
Responsabilul de procedura verifica indeplinirea conditiilor legale de
organizare si desfasurare a concursurilor si indeplineste si celelalte
activitati corespunzatoare calitatii de membru in comisia de concurs.
Responsabilul de procedura sesizeaza cu celeritate ANFP in situati a
nerespectarii de catre autoritatile si institutiile publice a procedurii de
ANFP
dispune suspendarea organizarii si desfasurarii concursului.
Responsabilul de procedura poate fi desemnat din cadrul ANFP sau din
cadrul
institutiei prefectului, pe baza propunerilor prefectilor.
73.Un serviciu de resurse umane are în componenţă 8 posturi din care
un post de conducere de şef serviciu, 4 posturi de consilier superior
şi 3 posturi de referent superior. Sunt ocupate 6 posturi de executie, 1
post este vacant (referent). Acest serviciu se reorganizeaza la nivel de
compartiment cu 5 posturi de consilier superior. Ce obligaţii revin
conducătorului instituţiei publice în această situaţie în conformitate
cu Statutul funcţionarilor publici?
Conducatorul institutiei are obligatia sa solicite ANFP avizul privind
functiile publice.
Persoana care are competenta de numire in fp este obligata sa
dispuna
eliberarea din functia
publica prin act administrativ, a persoanelor carora li s-au desfiintat
posturile- care se comunica functionarilor publici in termen de 5 zile
lucratoare de la emitere.
Motivul este neimputabil fp - autoritatea sau institutia publica isi reduce
personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului
ocupat de functionarul public.
calendaristice.
numire in
lucru,
In perioada de preaviz, daca in cadrul autoritatii sau institutiei publice
exista functii publice vacante corespunzatoare, aceasta are obligatia de a
le
pune la dispozitie functionarilor publici.
autoritatii
In cazul in care exista o functi e publica vacanta corespunzatoare,
functii
74. Unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcţiei
publice este principiul responsabilităţii în conformitate cu
prevederile legale. Ce reprezinta acest principiu şi precizati care sunt
dispozitiile
Statutul funcţionarilor publici în care este materializat acesta.
Conform principiului responsabilităţii, funcţia publică trebuie
exercitată în conformitate cu prevederile legale, iar incălcarea
acestora
atrage răspunderea titularului funcţiei publice.
Raspunderea aplicabila functi onarilor publici poate fi : raspunderea
disciplinara, raspunderea contraventionala, raspunderea civila,
raspunderea
penala.
75. Ce presupune modifi carea calitati i posturilor de natură
contractuală în funcţii publice în conformitate cu prevederile
Statutului funcţionarilor publici şi care sunt obligaţiile conducătorului
instituţiei/autorităţii publice.
Persoanele incadrate cu contract individual de munca pe perioada
nedeterminata
in posturi de natura contractuala care au fost stabilite si avizate ca functii
publice vor fi numite in functii publice de executie daca indeplinesc
conditiile prevazute la art. 54 si conditiile de vechime in specialitatea
studiilor corespunzatoare clasei si gradului profesional ale functiei
publice.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a solicita ANFP avizul
privind functiile publice in situatia de fata - modificarea calitatii
posturilor.
Ocuparea functiilor publice se face si prin alte modalitati prevazute
expres
de prezenta lege, in afara de promovare, transfer, redistribuie si
recrutare.
76. În cuprinsul Statutului funcţionarilor publici se face referire la
raportul de serviciu al functionarului public. Raportul de serviciu
reprezintă un raport de muncă, în intelesul legii? Argumentaţi din
punct de vedere al noţiunii, al atribuţiilor exercitate, al numirii şi al
incompatibilităţii.
Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor,
stabilite in temeiul legii, in
scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia
publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative
autonome.
Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea
prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari
specifice
autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a
studiilor, analizelor si statisticilor necesare
realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei
necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii
sau
institutiei publice;
d) consilierea, controlul si auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
f) colectarea creantelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in
raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau
privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de
conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea
in
justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara
activitatea;
h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a
administratiei publice.
Prevederile prezentei legi nu se aplica:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si
institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat,
administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire,
paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative
de
putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea
de
functionar public si li se aplica legislatia muncii;
b) personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul
demnitarului;
c) corpului magistratilor;
d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.
Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe perioada nedeterminata,
pe
baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii.
Functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai regimul juridic al
conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.
Legea nr. 7/2004 (r1), privind Codul de conduită a funcţionarilor publici
Legea 7/2004 (r1), privind Codul de conduită a funcţionarilor publici

1) Identificaţi normele generale de conduită ale funcţionarilor publici
corelate fiecărui principiu care stă la baza exercitării funcţiei publice.
b) transparenta;
f) stabilitate in exercitarea functiei publice;
Norme generale de conduită profesională a funcţionarilor publici
Asigurarea unui serviciu public de calitate
Loialitatea faţă de Constituţie şi lege
Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice
Libertatea opiniilor
Activitatea public
Activitatea politică
Folosirea imaginii proprii
Cadrul relaţiilor în exercitarea funcţiei publice
Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale
Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor
Participarea la procesul de luare a deciziilor
Folosirea prerogativelor de putere public
Utilizarea resurselor publice
Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri
2) Prezentaţi interdicţiile stabilite de lege pentru funcţionari
publici în scopul de a nu aduce prejudicii imaginii sau intereselor legale
ale instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Daţi un
exemplu care se înscrie în această normă.
Funcţionarilor publici le este interzis:
a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură
cu
activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte
cu caracter normativ sau individual;
b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de
soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi
desfăşoară activitatea are calitatea de parte;
c) să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât
cele prevăzute de lege;
d) să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice,
dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite
ori să
prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei ori ale unor funcţionari
publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice;
e) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în
vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva
statului
sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Exemplu – dezvaluirea unor informatii fara caracter public unui
solicitant
care nu are dreptul sa le solicite/sa le cunoasca, de la care ar obtine
anumite avantaje materiale/foloase necuvenite in urma acestor
dezvaluiri.
3) Descrieţi o situaţie care ar reprezenta o încălcare a normelor de
conduită privind cadrul relaţiilor în exercitarea funcţiei publice
a.Identificaţi consecinţele acestei fapte.
b.Arătaţi ce măsuri aţi lua în situaţia în care aţi fi superiorul direct al
funcţionarului public care nu a respectat normele de conduită privind
cadrul
relaţiilor în exercitarea funcţiei publice.
În relaţiile cu personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice,
funcţionarii publici sunt obligaţi:
 să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă,
corectitudine
şi amabilitate.
 sa nu aduca atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din
cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
acti vitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în
exercitarea funcţiei publice, prin:
a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;
 să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, prin:
a) promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi
categorie de situaţii de fapt;
b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte
privind
naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materială,
sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.
Funcţionarii publici trebuie
 să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară
şi eficientă a problemelor cetăţenilor.
Exemplu – atribuirea unor expresii jignitoare care aduc atingere
onoarei,
reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Incalcarea normei de conduita atrage raspunderea disciplinara a
functionarului
public, in conditiile legii.
Masuri As cerceta in rapoartele trimestriale intocmite privind
respectarea
normelor de conduită de către funcţionarul public din cadrul autorităţii
sau
instituţiei publice, pentru a identifica eventuale cauze care determină
încălcarea normelor de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor
sau
ameninţărilor exercitate asupra unui funcţionarului public.
As sesiza comisia de disciplină, care are competenţa de a cerceta
încălcarea
prevederilor prezentului cod de conduită şi de a propune
aplicarea
sancţiunilor disciplinare, în condiţiile legii.
4) Prezentaţi obligaţiile funcţionarilor publici în ceea ce priveşte
respectarea cadrului relaţiilor în exercitarea funcţiei publice. Daţi un
exemplu de posibilă încălcare a acestei norme.
În relaţiile cu personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice,
funcţionarii publici sunt obligaţi:
 să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă,
corectitudine
şi amabilitate.
 sa nu aduca atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din
cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
acti vitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în
exercitarea funcţiei publice, prin:
 să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte
privind
Funcţionarii publici trebuie
 să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară
şi eficientă a problemelor cetăţenilor.
Exemplu de incalcare a normei este aplicarea unui tratament
discriminatoriu al
catatenilor pe criteriul starii materiale – fapt care ar evidentia incalcarea
principiului egalitatii cetatenilor in fata legii.
5) Precizaţi care sunt obiecti vele codului de conduită al
funcţionarilor publici şi care sunt metodele prin care acestea se
realizează.
Obiectivele prezentului cod de conduită urmăresc să asigure
creşterea
calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului
public, precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de
corupţie din administraţia publică, prin 3 metode:
a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării
unor
raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la
nivel înalt a prestigiului instituţiei funcţiei publice şi al funcţionarilor
publici;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este
îndreptăţit sa se aştepte din partea funcţionarilor publici în exercitarea
funcţiilor publice;
c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi
funcţionarii publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile
administraţiei publice, pe de altă parte.
6) Prezentaţi comparativ rolul Agenţei Naţionale a Funcţionarilor
Publici( ANFP ) şi rolul autorităţilor şi insti tuţiilor publice în
coordonarea, monitorizarea şi controlul aplicării normelor de
conduită profesională.
Coordonarea, monitorizarea şi controlul aplicării normelor de
conduită
profesională
Rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
ANFP coordonează, monitorizează şi controlează aplicarea normelor
prevăzute de
prezentul cod de conduită, exercitând următoarele atribuţii:
a) urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice, a prevederilor prezentului cod de conduită;
b) elaborează studii şi analize privind respectarea prevederilor
prezentului
cod de conduită;
c) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop
promovarea şi
apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii
publici.
Prin activitatea sa, ANFP nu poate influenţa derularea procedurii de
lucru a
comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Rolul autorităţilor şi instituţiilor publice
În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod de conduită,
conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor desemna un funcţionar
public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane,
pentru
consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită.
Acesta exercita următoarele atribuţii:
a) acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din
cadrul
autorităţii sau instituţiei publice cu privire la respectarea normelor de
conduită;
b) monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de conduită în
cadrul
autorităţii sau instituţiei publice;
c) întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor
de
conduită de către funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice.
Atribuţiile se exercită în temeiul unui act administrativ emis de
conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice sau prin completarea fişei postului cu
atribuţia distinctă de consiliere etică şi monitorizare a respectării
normelor
de conduită.
Rapoartele trimestriale - aprobate de conducătorul autorităţii sau
instituţiei
publice, se comunică funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice şi se transmit trimestrial, la termenele şi în forma
standard stabilite prin instrucţiuni de ANFP
Rapoartele autorităţilor şi instituţiilor publice privind respectarea
normelor
de conduită vor fi centralizate într-o bază de date necesară pentru:
a) identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor de
conduită
profesională, inclusiv a constrângerilor sau ameninţărilor exercitate
asupra
unui funcţionar public pentru a-l determina să încalce dispoziţii legale în
vigoare ori să le aplice necorespunzător;
b) identificarea modalităţilor de prevenire a încălcării normelor de
conduită
profesională;
c) adoptarea măsurilor privind reducerea şi eliminarea cazurilor de
nerespectare a prevederilor legale.
7) Având în vedere principiul general privind imparţialitatea şi
independenţa în exercitarea funcţiei publice analizaţi trei norme din
Codul de conduită al funcţionarilor publici care să reflecte acest
principiu.
Imparţialitatea şi independenţa este principiul conform căruia
funcţionarii
publici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice
interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea
funcţiei publice.
3 norme:
Folosirea prerogativelor de putere publică
Este interzisă folosirea de către funcţionarii publici, în alte scopuri decât
cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei publice deţinute.
Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a
proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete
ori
acţiuni de control, funcţionarilor publici le este interzisă urmărirea
obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea
de
prejudicii materiale sau morale altor persoane.
Funcţionarilor publici le este interzis să folosească poziţia oficială pe care
o deţin sau relaţiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei publice,
pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina
luarea
unei anumite măsuri.
Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor funcţionari publici să
se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să
le sugereze acest lucru, promiţându-le acordarea unor avantaje
materiale sau
profesionale.
În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să
acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de
apreciere în mod fundamentat şi imparţial.
Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de
către autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici,
precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
tratament
cu
promovări,
discriminare.
defavorizeze accesul ori promovarea în funcţia publică pe criterii
principiile.
8) Având în vedere principiul general privind prioritatea interesului
public în exercitarea funcţiei publice, analizaţi trei norme care să
reflecte acest principiu.
Prioritatea interesului public este principiul conform căruia funcţionarii
publici au
îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul
personal, în exercitarea funcţiei publice. Normele care reflecta acest
principiu sunt:
1. Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice
Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial presti giul
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea şi de a
se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
intereselor legale ale acesteia.
cu
cu caracter normativ sau individual
ori să
statului
Prevederile lit. a) - d) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu,
pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd
alte
termene.
Dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter public sau remiterea
documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea
reprezentanţilor
unei alte autorităţi ori instituţii publice, este permisă numai cu acordul
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public
respectiv îşi desfăşoară activitatea.
Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice
şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite
producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun
proprietar.
Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi
bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru
desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.
Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor
care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate
cu prevederile legale.
Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi publicistice în interes
personal sau activităţi didactice le este interzis să folosească timpul de
lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea
acestora.
Orice funcţionar public poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea
privată
a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în
condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:
a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor
de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie
vândute;
b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea
vânzării bunului respectiv;
c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut
informaţii
la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.
Dispoziţiile se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau
închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau
a unităţilor administrativ-teritoriale.
Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare
la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unită ţilor
administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare
sau
închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
9) Identificaţi norma de conduită aplicabilă şi precizaţi dacă, pentru
următorul caz, acceptaţi propunerea/oferta făcută: sunteţi poliţist
local şi o firmă care confecţionează articole de pielărie vă propune să
deţineţi rolul principal într-un spot publicitar pentru curele / centuri.
Ideea spotului este că dacă centurile produse de firma respectivă
rezistă în medie 5 ani la folosirea zilnică a poliţiştilor locali, acestea vor
rezista o viaţă în condiţiile unui utilizator privat.
Norma de conduita este Folosirea imaginii proprii.
Nu accept propunerea facuta deoarece,”in considerarea funcţiei
publice
deţinute, funcţionarilor publici le este interzis să permită utilizarea
numelui sau imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea
unei
activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale”.
10) Enumeraţi şi detaliaţi limitările la care sunt supuşi funcţionarii
publici în ceea ce priveşte participarea la achiziţii, concesionări sau
închirieri ale bunurilor aflate în proprietatea privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale
Orice funcţionar public poate achiziţiona, concesiona sau inchiria un
bun
aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, cu
excepţia următoarelor cazuri:
a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor
de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie
vândute;
b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea
vânzării bunului respectiv;
c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut
informaţii
la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.
Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare
la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unită ţilor
administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare
sau
închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
11) Descrieţi cadrul relaţiilor în exercitarea funcţiei publice şi
folosirea prerogativelor de putere publică.
Functionarii publici sunt obligati:
- să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă,
corectitudine şi
amabilitate in relaţiile cu personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice
sau
juridice,.
- sa nu aduca atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din
cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea func ţiei
publice, prin:
- să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi
eficientă a problemelor cetăţenilor.
- să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
b)eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte
privind
Functionarilor publici le este interzis:
- folosirea, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor
funcţiei publice deţinute.
- urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori
producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane -
prin
activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor
de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni
de
control,
- să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le-au
stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa anchetele interne
ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.
- sa impună altor funcţionari publici să se înscrie în organizaţii sau
asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru,
promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.
12) Identificaţi norma de conduită aplicabilă şi precizaţi dacă, în
cazul în care, fiind funcţionar public în cadrul unei Direcţiei Generale
Judeţene a Finanţelor Publice, un prieten vă cere informaţii referitoare
la recuperarea în justiţie a unei taxe pe care acesta a achitat-o
instituţiei dumneavoastră, îi oferiţi informaţiile solicitate.
Nu i-as oferi informatiile solicitate deoarece, conform normei generale
de
conduita profesionala a fp - loialitate faţă de autorităţile şi instituţiile
publice, “functionarilor publici le este interzis să acorde asistenţă şi
consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de
acţiuni
juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea”.
13) Comentaţi folosirea prerogativelor de putere publică.

Functionarilor publici le este interzis:
- folosirea, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor
- urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori
producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane -
prin
activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor
de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni
de
control,
- să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le-au
stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa anchetele interne
ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.
- sa impună altor funcţionari publici să se înscrie în organizaţii sau
asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru,
promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.
14) Prezentaţi şi comentaţi normele de conduită profesională a
funcţionarilor publici privind utilizarea resurselor publice.
Funcţionarii publici sunt obligaţi:
- să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a
unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu,
acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
- să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii
sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente
- să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea
utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi publicistice în interes
personal sau activităţi didactice le este interzis să folosească timpul de
lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea
acestora.
15) Descrieţi conduita funcţionarilor publici în procesul de luare a
deciziilor şi evaluare a competenţei profesionale.
Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de
către autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici,
precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
tratament
cu
promovări,
discriminare.
defavorizeze accesul ori promovarea în func ţia publică pe criterii
principiile
16) Identi ficaţi norma de conduită aplicabilă şi precizaţi cum
procedaţi în următorul caz: La ieşirea din instituţia în care sunteţi
încadrat
ca funcţionar public, un reprezentant al unui post TV local vă
solicită
informaţii privind starea unui dosar pe care acesta l-a depus cu 3
săptămâni
înainte. Ştiţi că dosarul este soluţionat pozitiv şi că poate fi ridicat de
către deponent oricând între orele 08-16 de la registratura instituţiei.
Îi
comunicaţi reprezentantului postului TV informaţia?
Da, as comunica informatia reprezentantului postului TV, deoarece
calitatea
acestuia în relaţia cu funcţionarul public este de beneficiar al serviciilor
publice-funcţionar public iar nu de reprezentant al presei - funcţionar
public
17) Prezentaţi şi comentaţi normele de conduită profesională a
funcţionarilor publici privind activitatea publică şi activitatea politică.
Activitatea publică
Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către
funcţionarii
publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri
publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de
reprezentare încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice
în care îşi desfăşoară activitatea.
(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot
participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face
cunoscut faptul că opinia
exprimată nu reprezintă punctul de vedere ofi cial al autorită ţii ori
instituţiei publice în
cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
politice;
b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau
juridice care fac donaţii ori sponsorizări partidelor politice;
d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori
obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a
candidaţilor acestora.
18) Comentaţi rolul autorităţilor şi insti tuţiilor publice în
conduită profesională?
pentru
Persoana exercită următoarele atribuţii:
a) acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul
conduită;
cadrul
de
publice.
conducătorul
normelor
de conduită.
Rapoartele trimestriale aprobate de conducătorul autorităţii sau
instituţiei
standard stabilite prin instrucţiuni de ANFP.
normelor
conduită
asupra
conduită
profesională;
Publicitatea cazurilor de încălcare a normelor de conduită
Raportul anual cu privire la managementul func ţiei publice şi al
funcţionarilor publici, care se întocmeşte de ANFP, trebuie să cuprindă
şi
următoarele date:
a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor
de
conduită profesională;
b) categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat normele
de
conduită morală şi profesională;
c) cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor prezentului cod de
conduită;
d) evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să
acţioneze sub presiunea factorului politic.
ANFP poate să prezinte în raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri
care
prezintă un interes deosebit pentru opinia publică.
procedaţi în următorul caz: la ieşirea din primăria în care sunteţi
încadrat
ca funcţionar public cu atribuţii exclusive în domeniul economic,
un
reprezentant al unui post TV local vă solicită informaţii privind stadiul
unei
acţiuni publice a primăriei. Îi comunicaţi reprezentantului postului
TV
informaţia?
Activitatea publica
Nu, deoarece relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de
către
funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii
sau
instituţiei publice, încondiţiile legii.
20) Cu ce scop şi în ce condiţii un funcţionar public îndeplineşte
atribuţii de consiliere etica şi monitorizare a respectării normelor
de
conduita? Prezentaţi o situaţie care v-ar determina să vă adresaţi
funcţionarului public cu atribuţii de consiliere etică.
pentru
Persoana exercită următoarele atribuţii:
a) acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul
conduită;
cadrul
de
publice.
conducătorul
normelor
de conduită.
Rapoartele trimestriale aprobate de conducătorul autorităţii sau
instituţiei
standard stabilite prin instrucţiuni de ANFP.
normelor
conduită
asupra
conduită
profesională;
procedaţi în următorul caz: sunteţi funcţionar public iar şeful ierarhic
superior vă roagă să îi achiziţionaţi medicamente în timpul
programului de lucru. Acceptaţi rugămintea acestuia?
Nu, deoarece conform normei generale de conduit profesionala
“Utilizarea
resurselor publice” funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul
de
lucru, (precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice)
numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.
22) Detaliaţi rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în
conduită profesională ale funcţionarilor publici .
Rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
ANFP coordonează, monitorizează şi controlează aplicarea normelor
prevăzute de
prezentul cod de conduită, exercitând următoarele atribuţii:
a) urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice, a prevederilor prezentului cod de conduită;
b) elaborează studii şi analize privind respectarea prevederilor
prezentului
cod de conduită;
c) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop
promovarea şi
apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii
publici.
Prin activitatea sa, ANFP nu poate influenţa derularea procedurii de lucru
a
comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Publicitatea cazurilor de încălcare a normelor de conduită
Raportul anual cu privire la managementul func ţiei publice şi al
funcţionarilor publici, care se întocmeşte de ANFP, trebuie să cuprindă
şi
următoarele date:
a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor
de
conduită profesională;
b) categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat normele
de
conduită morală şi profesională;
c) cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor prezentului cod de
conduită;
d) evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să
acţioneze sub presiunea factorului politic.
ANFP poate să prezinte în raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri
care
prezintă un interes deosebit pentru opinia publică.
procedaţi în următorul caz: un cetăţean vă atrage atenţia asupra
faptului că în instituţia în care lucraţi ca funcţionar public responsabil
de relaţii publice nu este afi şată Legea nr. 7/2004 privind Codul de
conduită al funcţionarilor publici, republicată.
Conform normei generale de conduita profesionala Asigurarea
publicităţii -
“pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din
cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura publicitatea
şi de a afişa codul de conduită la sediul autorităţilor sau instituţiilor
publice, într-un loc vizibil”.
Astfel, solicit imediat şefului ierarhic permisiunea de a afi şa Codul de
conduită la sediul instituţiei publice, într-un loc vizibil după care îl
afi şez, afi şarea consti tuind obligaţie prevăzută de lege în sarcina
instituţiei publice
24) Descrieţi şi comentaţi loialitatea faţă de Constituţie şi lege şi
loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice ale funcţionarilor
publici.
Loialitatea faţă de Constituţie şi lege
Funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte
Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a
dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu
respectarea eticii profesionale.
Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice
deţinute.
Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum
şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii
imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
cu
cu caracter normativ sau individual;
ori să
statului
Prevederile lit. a) - d) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu,
pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd
alte
termene.
Dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter public sau remiterea
documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea
reprezentanţilor
unei alte autorităţi ori instituţii publice, este permisă numai cu acordul
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public
respectiv îşi desfăşoară activitatea.
25) Analizaţi comparativ libertatea opiniilor, activitatea publică şi
activitatea politică a funcţionarilor publici.
Libertatea opiniilor
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au obligaţia:
- de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând
libertatea
dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea.
- de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de
considerente personale sau de popularitate.
În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine
conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de
păreri.
In activitatea publică, relaţiile cu mijloacele de informare în masă se
asigură de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de
conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri
publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de
reprezentare încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice
în care îşi desfăşoară activitatea.
În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot
participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face
cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere
oficial al
autorităţii ori insti tuţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară
activitatea.
În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
politice;
b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau
juridice care fac donaţii ori sponsorizări partidelor politice;
d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori
obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a
candidaţilor acestora.
26) Prezentaţi principiile generale care guvernează conduita
profesională a funcţionarilor publici. Comentaţi principiul imparţialiăţii
şi independenţei/ principiul supremaţiei Constituţiei şi a legii.
Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor
publici
sunt:
a) supremaţia Constituţiei şi a legii , principiu conform căruia funcţionarii
publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
Funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte
Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a
dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu
respectarea eticii profesionale.
Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice
deţinute.
b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcţionarii
publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus
decât
interesul personal, în exercitarea funcţiei publice;
c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi
instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au
îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau
similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au
obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate,
competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
e) imparţialitatea şi independenţa , principiu conform căruia
funcţionarii
publici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice
interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea
funcţiei publice;
În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au obligaţia de a avea
un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile
legii,
transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine
încrederea
publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi
instituţiilor publice.
Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată
pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor.
Funcţionarii publici nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii,
favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal,
familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relaţii de
afaceri sau de natură politică, care le pot influenţa imparţialitatea în
exercitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o recompensă în
raport cu aceste funcţii.
f) integritatea morală, principiu conform căruia funcţionarilor publici le
este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau
pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei publice
pe
care o deţin, sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia funcţionarii
publici pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea
ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea
funcţiei
publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici
trebuie să fie de bună-credinţă;
i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile
desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice
şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor.
27) Prezentaţi trei situaţii care ar putea constitui impedimente în
gestionarea eficientă a resurselor umane în cadrul unei instituţii publice
din administraţia publică centrală/locală precum şi măsurile corelative
de diminuare a acestora.
-prezentarea impedimentelor – 3x3puncte - 9puncte
-măsuri de diminuare a efectelor – 6 puncte
Codul Fiscal
TITLUL IX - Impozite și taxe locale
CAPITOLUL I - Dispoziții generale
SECȚIUNEA 1 - Definiții
1. (1) În înțelesul art. 453 lit. a) din Codul fiscal, activitatea economică se referă
la orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii și lucrări pe o piață
și cuprinde activitățile de producție, comerț sau prestări de servicii, inclusiv
activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate
acestora. În cazul instituțiilor publice, așa cum sunt definite de Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în
cazul instituțiilor publice locale, așa cum sunt definite de Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt
considerate activități economice acele activități care asigură îndeplinirea scopului
pentru care au fost create aceste instituții.
(2) Exemplu pentru aplicarea prevederilor de la alin. (1): Un liceu realizează
următoarele activități:
a) activități didactice, inclusiv programe Școala după școală ori cele pentru
care se percep taxe;
b) oferă cazare în internat și masă la cantină exclusiv elevilor și profesorilor;
c) tipărire de cărți prin tipografia proprie;
d) închiriază altor persoane sala de sport și cantina.
Activitatea didactică este activitatea de bază și nu se consideră activitate
economică.
Cazarea în internat, respectiv servirea mesei la cantină, asigură accesul la
școală elevilor din alte localități; în lipsa acestora unii elevi nu ar putea urma
școala, deci s-ar diminua rolul social al instituției. În aceste condiții, oferirea de
cazare și masă nu reprezintă activitate economică.
Tipărirea de cărți și publicații în cadrul editurii este activitate economică dacă
acestea sunt oferite contra cost.
Închirierea sălii de sport și a cantinei constituie activitate economică.
2. (1) În vederea încadrării unei construcții în categoria clădirilor, conform
definiției de la art. 453 lit. b) din Codul fiscal, aceasta trebuie să fie fixată în
pământ cu caracter permanent, respectiv trebuie să existe intenția de a fi păstrat
pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic.
(2) De exemplu, sunt considerate clădiri, în înțelesul alin. (1), un container
folosit ca punct de vânzare, o tonetă de ziare, o toaletă publică instalată într-un
parc, care sunt menținute în același loc mai mult de un an calendaristic.
(3) De exemplu, nu sunt considerate clădiri, în înțelesul alin. (1): un container
folosit ca vestiar pe durata unui șantier, instalat între 1 mai 2016 și 30 septembrie
2017, o toaletă publică amplasată pe durata unui concert, un cort, un balon
pentru acoperirea unui teren de sport, care vara este strâns, o casă de lemn
amplasată în curtea unui magazin în vederea vânzării.
3. (1) În înțelesul art. 453 lit. c) din Codul fiscal, clădirile-anexă sunt clădiri care
servesc ca dependințe ale clădirilor rezidențiale, situate în afara clădirii de locuit,
cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile, depozitele, garajele
și altele asemenea.
(2) Clădirile menționate la alin. (1) nu sunt considerate clădiri-anexă dacă sunt
utilizate pentru desfășurarea de activități economice.
4. (1) În înțelesul art. 453 lit. d) din Codul fiscal, clădirea cu destinație mixtă
este o clădire care are suprafețe folosite în scop rezidențial, identificate similar
criteriilor de la pct. 6, respectiv suprafețe care sunt folosite în scop nerezidențial
identificate similar criteriilor de la pct. 5.
(2) Suprafața clădirii cu destinație mixtă se compune din suprafața folosită în
scop rezidențial și suprafața folosită în scop nerezidențial. Delimitarea celor două
suprafețe se face pe baza criteriilor de la pct. 3, 5 și 6.
5. (1) În înțelesul art. 453 lit. e) din Codul fiscal, în categoria clădirilor
nerezidențiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activități
administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educație,
financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum și
activități similare, indiferent de utilizare și/sau denumire, fără ca aceasta să intre
în categoria clădirilor rezidențiale.
(2) Structurile de primire turistice sunt considerate clădiri nerezidențiale.
(3) Clădirile sau spațiile din acestea unde se înregistrează sedii secundare și
puncte de lucru se consideră că sunt folosite în scop nerezidențial.
(4) Clădirile în care nu se desfășoară nicio activitate sunt considerate
rezidențiale sau nerezidențiale în funcție de destinația care reiese din autorizația
de construire.
De exemplu, sunt clădiri nerezidențiale: o clădire de birouri, un magazin, o
fabrică, o clădire unde se desfășoară activitate de asigurare, un spital, o școală, un
hotel.
6. (1) În înțelesul art. 453 lit. f), clădirile rezidențiale sunt clădiri folosite pentru
locuit, alcătuite din una sau mai multe camere, cu dependințele, dotările și
utilitățile necesare, care satisfac cerințele de locuit ale unei persoane sau familii și
care nu sunt folosite pentru desfășurarea unor activități economice.
(2) Clădirile în care nu se desfășoară nicio activitate sunt considerate
rezidențiale dacă aceasta este destinația care reiese din autorizația de construire.
7. Pentru încadrarea în una dintre categoriile de la art. 453 lit. d) - f) din Codul
fiscal, se are în vedere destinația finală a clădirilor, inclusiv în cazul în care acestea
sunt utilizate de alte persoane decât proprietarii lor, precum și modul de
înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile. Proprietarii clădirilor vor anexa la
declarațiile fiscale orice document din care reiese destinația clădirii, precum:
contracte de închiriere, contracte de comodat, autorizații de construire și orice
altele documente justificative.
8. (1) Pentru identificarea localităților și încadrarea acestora pe ranguri de
localități se aplică prevederile:
a) Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României,
republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 2/1968;
b) Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
național - Secțiunea a IV-a - Rețeaua de localități, cu modificările și completările
ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 351/2001.
(2) Ierarhizarea funcțională a localităților urbane și rurale, potrivit prevederilor
Legii nr. 351/2001, este următoarea:
a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanță europeană;
b) rangul I - municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel
european;
c) rangul II - municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de
echilibru în rețeaua de localități;
d) rangul III - orașe;
e) rangul IV - sate reședință de comune;
f) rangul V - sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și
orașelor.
(3) În aplicarea titlului IX din Codul fiscal, localităților componente ale orașelor
și municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor și ale municipiilor
în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit prevederilor Legii nr. 2/1968.
9. (1) Consiliile locale adoptă hotărâri, potrivit art. 453 lit. i) din Codul fiscal,
privind stabilirea unui număr de cel mult patru zone și delimitarea acestora, în
intravilanul unităților administrative-teritoriale, în funcție de poziția terenului față
de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice
fiecărei unități administrativ-teritoriale, pe baza documentațiilor de amenajare a
teritoriului și de urbanism, a registrelor agricole, a evidențelor specifice
cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidențe agricole sau cadastrale.
În cazul municipiului București, hotărârea se adoptă de Consiliul General al
Municipiului București. Delimitarea zonelor se face astfel încât acestea să acopere
integral suprafața intravilanului unității administrativ-teritoriale. În cazul în care în
intravilan, în urma delimitării zonelor, sunt terenuri care nu au fost cuprinse în
nicio zonă, acestea se consideră a fi în zona A.
(2) Identificarea zonelor în intravilanul unităților administrative-teritoriale se
face prin literele: A, B, C și D. În cazul în care se stabilesc 3 zone, acestea sunt: A, B
și C. În cazul în care se stabilesc 2 zone, acestea sunt: A și B. În cazul în care se
stabilește doar o zonă, aceasta este A.
(3) În cazul în care la nivelul unității administrativ-teritoriale se impun
modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în cursul
unui an care se vor aplica începând cu anul fiscal următor. Neadoptarea de
modificări ale delimitării zonelor corespunde opțiunii consiliilor locale respective
de menținere a delimitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.
(4) Pentru asigurarea unei stabilități în ceea ce privește delimitarea zonelor, se
recomandă ca aceasta să aibă caracter multianual.
(5) Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localităților, delimitarea
zonelor ori limitele intravilanului/extravilanului, după caz, impozitul pe clădiri și
impozitul pe teren, în cazul persoanelor fizice și al celor juridice, după caz, se
modifică potrivit noilor condiții, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal
următor.
(6) În situația prevăzută la alin. (5), impozitul pe clădiri și impozitul pe teren
datorate se determină din oficiu de organele fiscale locale, fără a se mai depune
o nouă declarație fiscală, iar contribuabililor li se comunică modificările survenite.
(7) În cazul unor înființări, reînființări sau reorganizări de unități administrativ-
teritoriale, vechile delimitări ale zonelor rămân în vigoare până la adoptarea unor
noi hotărâri ale consiliilor locale, conform dispozițiilor alin. (3).
10. (1) Fiecare proprietate situată în intravilanul localităților se identifică prin
adresa acesteia, individualizată prin denumirea proprie a străzii și a numărului de
ordine atribuit după cum urmează:
a) pe partea stângă a străzii se începe cu numărul 1 și se continuă cu
numerele impare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii;
b) pe partea dreaptă a străzii se începe cu numărul 2 și se continuă cu
numerele pare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii.
(2) În cazul blocurilor de locuințe, precum și în cel al clădirilor alipite situate în
cadrul aceleiași curți - lot de teren, care au un sistem constructiv și arhitectonic
unitar și în care sunt situate mai multe apartamente, datele despre
domiciliu/reședință/sediu cuprind strada, numărul, blocul, scara, etajul,
apartamentul.
(3) Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a
adresei potrivit alin. (1) și (2), după cum urmează:
a) clădirile distanțate spațial de celelalte clădiri amplasate în aceeași curte - lot
de teren, precum și clădirile legate între ele prin pasarele sau balcoane de
serviciu;
b) clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme constructive și
arhitectonice diferite - fațade și materiale de construcție pentru pereții exteriori,
intrări separate din stradă, curte sau grădină - și nu au legături interioare.
(4) Adresa domiciliului fiscal al oricărui contribuabil, potrivit prevederilor
prezentului punct, se înscrie în registrul agricol, în evidențele organelor fiscale ale
autorităților administrației publice locale, precum și în orice alte evidențe
specifice cadastrului imobiliar-edilitar.
(5) La elaborarea și aprobarea nomenclaturii stradale se aplică prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de
denumiri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2003, cu modificările și
completările ulterioare.
(6) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităților, atât în cazul
clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, se identifică prin
numărul de parcelă, acolo unde este posibil, sau prin denumirea punctului,
potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este
înregistrată în registrul agricol.
11. În sensul prezentelor norme metodologice, termenii și noțiunile de mai jos
au următoarele înțelesuri:
a) acoperiș - partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de
intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planșeul dintre
apartamente este asimilat acoperișului;
b) agrement - activitate de divertisment, distracție desfășurată în cluburi,
cazinouri, clădiri dotate cu instalații, echipamente și alte dotări specifice
agrementului turistic și practicării sporturilor de iarnă, din parcuri de distracții și
altele asemenea, la care accesul se face contra cost;
c) an de referință - anul pentru care se datorează un impozit sau o taxă,
potrivit titlului IX din Codul fiscal;
d) balcon - platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri,
comunicând cu interiorul prin una sau mai multe uși;
e) clădire finalizată - construcție care îndeplinește, cumulativ, următoarele
condiții:
(i) are ca scop adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de
materiale, de instalații și de altele asemenea;
(ii) are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereți și
acoperiș;
(iii) are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizația de construire și
nu s-a solicitat prelungirea valabilității acesteia ori clădirea a fost realizată fără
autorizație de construire; pentru stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul
suprafața construită desfășurată a părții din clădire care are elementele de la pct.
(ii);
f) consilii locale - consilii comunale, orășenești, municipale, consiliile
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, Consiliul General al
Municipiului București, conform definiției din Legea administrației publice locale
nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) destinație finală - modul în care o clădire sau un teren este folosit efectiv
de utilizatorul final;
h) entitate - o persoană juridică sau o persoană fizică;
i) logie - galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către
exterior;
j) lucrări de interes public - orice lucrări finanțate din bugetele componente
ale bugetului general consolidat, precum și lucrări finanțate din fonduri externe
nerambursabile prin intermediul programelor aprobate de Comisia Europeană;
k) nivel - fiecare dintre părțile unei clădiri cuprinzând încăperile/incintele
situate pe același plan orizontal, indiferent că acestea sunt la subsol, la nivelul
solului sau la orice înălțime deasupra solului;
l) organe fiscale locale - structuri de specialitate din cadrul autorităților
administrației publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale,
organizate de către autoritățile administrației publice locale, conform Legii nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările
ulterioare;
m) perete - element de construcție așezat vertical sau înclinat, făcut din beton
armat, din cărămidă arsă sau nearsă, din piatră, din lemn, din vălătuci, din sticlă,
din mase plastice sau din orice alte materiale, care limitează, separă sau izolează
încăperile/incintele unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele,
etajele și acoperișul;
n) rotunjire - operațiune de stabilire a sumelor datorate bugetelor locale la
nivel de leu, fără subdiviziuni, prin reducere când fracțiunile în bani sunt mai mici
de 50 de bani și prin majorare când fracțiunile în bani sunt de 50 de bani sau mai
mari.
Reguli de rotunjire:
(i) rotunjirea se aplică la fiecare tip creanță, respectiv creanță principală sau
creanță accesorie;
(ii) nu se aplică rotunjiri pentru calculele intermediare privind stabilirea
impozitelor și taxelor locale;
(iii) pentru calculele intermediare se utilizează primele două zecimale;
(iv) În cazul majorării impozitelor sau taxelor rotunjirea se aplică după
majorarea acestora stabilită conform art. 489 din Codul fiscal;
(v) În cazul bonificației prevăzute la art. 462 alin. (2), art. 467 alin. (2) și art. 472
alin. (2) din Codul fiscal se aplică regulile de la pct. (i) - (iv), cu excepția cazului în
care prin rotunjire rezultă o valoare a bonificației mai mare de 10% din impozit,
caz în care rotunjirea bonificației se face prin diminuare.
Exemplu: Impozitul pe clădiri calculat este de 55,14 lei. Consiliul local a
hotărât majorarea impozitelor și taxelor locale cu 21%, astfel că impozitul va fi
majorat cu acest procent, rezultând valoarea de 66,72 lei. În urma rotunjirii, suma
datorată va fi de 67 lei. Acest impozit poate fi plătit la cele 2 termene de plată în
cuantum de 34 lei, respectiv 33 lei. În cazul în care contribuabilul plătește întreaga
sumă până la primul termen de plată, beneficiază de bonificație. Presupunând că
bonificația este stabilită la nivelul de 10%, aceasta va fi: 67 lei x 10% = 6,7 lei.
Deoarece bonificația nu poate depăși 10%, aceasta se rotunjește prin diminuare și
va fi de 6 lei. Suma finală de plată va fi: 67 lei - 6 lei = 61 lei. În cazul în care, din
cauza plății cu întârziere, rezultă accesorii de plată de 3,23 lei, suma datorată cu
titlu de accesorii va fi de 3 lei;
o) suprafața secțiunii unui nivel - suprafața unui nivel, rezultată pe baza
măsurătorilor pe conturul exterior al pereților, inclusiv suprafața balcoanelor și a
logiilor; în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior al
pereților, suprafața secțiunii unui nivel reprezintă suma suprafețelor utile ale
tuturor încăperilor/incintelor, inclusiv a suprafețelor balcoanelor și a logiilor și a
suprafețelor secțiunilor pereților, toate aceste suprafețe fiind situate la același
nivel, la suprafețele utile ale încăperilor/incintelor adunând și suprafețele
incintelor de deservire comună.
CAPITOLUL II - Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri
SECȚIUNEA 1 - Reguli generale
12. Impozitul pe clădiri este anual și se datorează începând cu data de 1

ianuarie, până la data de 31 decembrie a anului fiscal.
13. Impozitul pe clădiri se determină pentru un an fiscal conform situației
existente la data de 31 decembrie a anului anterior.
14. (1) Impozitul pe clădiri este datorat, după caz, de:
a) titularul dreptului de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a
anului fiscal precedent;
b) locatar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent,
clădirea face obiectul unui contract de leasing financiar;
c) fiduciar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent,
clădirea face obiectul unui contract de fiducie.
(2) Dacă o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multor
persoane, la stabilirea impozitului datorat se au în vedere următoarele:
a) cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Fiecare
dintre coproprietari datorează un impozit egal, rezultat în urma împărțirii
impozitului datorat pentru întreaga clădire;
b) În cazul în care cotele-părți din dreptul de proprietate asupra clădirii sunt
determinate, fiecare coproprietar datorează impozitul corespunzător cotei-părți
deținute.
c) în organizarea evidenței fiscale organul fiscal reflectă dreptul de proprietate
în cote-părți pe baza actelor doveditoare. Evidența respectivă nu are implicații cu
privire la datorarea și plata obligațiilor fiscale;
d) În cazul existenței a doi sau mai mulți coproprietari, în actele administrative
fiscale se vor indica și ceilalți coproprietari, cu caracter informativ.
15. (1) Taxa pe clădiri este datorată de persoanele fizice sau persoanele
juridice, altele decât cele de drept public, care dețin dreptul de administrare,
folosință închiriere sau concesiune asupra clădirii, stabilit în condițiile legii.
(2) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) transmit ulterior altor
persoane dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință a clădirii,
taxa pe clădiri va fi datorată doar de prima entitate care nu este de drept public,
care a primit dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință.
16. Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri se stabilesc în funcție de destinația
finală a clădirii, care poate fi rezidențială, nerezidențială sau mixtă, pe baza
declarației pe propria răspundere a contribuabilului, și se calculează în
conformitate cu prevederile art. 457 - 460 din Codul fiscal.
17. (1) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a
unităților administrativ-teritoriale, care fac obiectul unor contracte de concesiune,
închiriere, administrare sau folosință, care se referă la intervale de timp mai mari
de o lună, se aplică următoarele reguli:
a) taxa pe clădiri se datorează de concesionar, locatar, administrator sau
utilizator, după caz;
b) taxa se calculează proporțional cu numărul de luni prevăzute în contract;
pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul
de zile;
c) concesionarul, locatarul, administratorul sau utilizatorul, după caz, depune
o declarație la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în
vigoare a contractului;
d) concesionarul, locatarul, administratorul sau utilizatorul, după caz, are
obligația să plătească taxa pe clădiri la bugetul local lunar, până la data de 25 a
lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
(2) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților
administrativ-teritoriale, care fac obiectul unor contracte de concesiune,
închiriere, administrare sau folosință care se referă la intervale de timp mai mici
a) taxa pe clădiri se datorează de concesionar, locatar, administrator sau
b) taxa se calculează proporțional cu numărul de zile sau de ore, după caz,
prevăzute în contract; fracțiunile de oră se rotunjesc la oră;
c) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință, după caz, are obligația să depună o declarație la
organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a
contractului;
d) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință are obligația să colecteze taxa pe clădiri de la
concesionar, locatar, administrator sau utilizator, după caz, și să o verse la
bugetul local, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de
valabilitate a contractului.
(3) Valoarea la care se calculează taxa pe clădiri este valoarea înregistrată în
contabilitatea persoanei de drept public care transmite dreptul de concesiune,
închiriere, administrare sau folosință, după caz.
18. În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului
ori a unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul
anului apar situații care generează datorarea taxei pe clădiri, atunci în anul fiscal
următor diferența de impozit pentru perioada de datorare a taxei se va compensa
cu obligații datorate aceluiași buget sau se va restitui.
19. Exemple pentru aplicarea prevederilor referitoare la taxa pe clădiri:
A. O unitate administrativ-teritorială (UAT) deține în proprietate o clădire pe
care o dă în administrare unei persoane de drept public (A), care o închiriază
ulterior unei persoane de drept privat (B), care la rândul ei o închiriază unei/unor
terțe persoane (C).
a) Conform prevederilor Codului fiscal, taxa pe clădiri este datorată de
persoana de drept privat (B).
b) Taxa se calculează similar impozitului pe clădiri, în funcție de scopul în care
clădirea este folosită de ultima persoană/ultimele persoane (C).
c) În cazul în care clădirea are destinație finală rezidențială, nu se datorează
taxa pe clădiri, având în vedere că aceasta nu este folosită pentru activități
economice sau agrement, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal.
d) În cazul în care clădirea are destinație finală nerezidențială, fiind folosită
pentru activități economice sau agrement desfășurate în relație cu alte persoane
decât persoanele juridice de drept public, taxa datorată de persoana B se va
calcula în conformitate cu prevederile art. 458 sau ale art. 460 alin. (2) și (3) din
Codul fiscal.
e) În cazul în care clădirea are destinație finală mixtă, taxa se va stabili în
conformitate cu prevederile art. 459 sau ale art. 460 alin. (4) din Codul fiscal, după
caz.
B. În cazul în care o clădire proprietate a statului este concesionată, închiriată,
dată în administrare ori în folosință, după caz, unei persoane fizice pentru o
perioadă care începe la data de 24 martie 2016 și se încheie la data de 26 martie
2018, locatarul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 aprilie
2016, o declarație în vederea stabilirii taxei pe clădiri, însoțită de o copie a
contractului de închiriere în care este menționată valoarea clădirii.
În cazul în care clădirea nu este folosită pentru activități economice sau de
agrement, nu se va datora taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
În cazul în care clădirea este folosită pentru activități economice sau de
agrement, taxa se calculează lunar, astfel:
a) Pentru luna martie 2016:
Fiind fracțiune mai mică de o lună, taxa pe clădiri se calculează proporțional
cu numărul de zile:
Taxa lunară = valoarea clădirii x (8 zile / 365 de zile) x cota taxei
b) Pentru lunile întregi din perioada de valabilitate a contractului:
Taxa lunară = (valoarea clădirii / 12 luni) x cota taxei
c) Luna martie 2018:
Taxa lunară = valoarea clădirii x 23 de zile / 365 de zile x cota taxei
Locatarul va plăti taxa lunar, până la data de 25 a lunii următoare, începând cu
data de 25 aprilie 2016, până la data de 25 aprilie 2018.
C. În cazul unui contract care prevede închirierea unei clădiri aflate în
proprietatea unității administrativ-teritoriale pentru două ore în ziua de 27 august
2016, locatorul trebuie să depună la organul fiscal local o declarație în vederea
stabilirii taxei pe clădiri, însoțită de o copie a contractului de închiriere în care
este menționată valoarea clădirii, până la data de 26 septembrie 2016, care este
prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
agrement, nu se datorează taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456
agrement, taxa se calculează proporțional cu numărul de ore, astfel:
Taxa = (valoarea clădirii / 365 zile) x (2 h / 24 h) x cota taxei.
În cazul în care contractul de închiriere privește doar o anumită suprafață
dintr-o clădire, valoarea corespunzătoare acestei suprafețe se determină
proporțional cu cota-parte pe care aceasta o reprezintă în suprafața totală a
clădirii.
Locatarul plătește locatorului taxa pe clădiri, iar acesta din urmă o varsă la
bugetul local până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare
următoare termenului de 25 septembrie 2016.
D. În cazul unui contract care prevede închirierea unei clădiri aflată în
proprietatea unității administrativ-teritoriale, pe o perioadă de câte două ore în 3
zile pe săptămână, pe durata a 5 săptămâni, începând cu data de 1 octombrie
2016, locatorul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25
noiembrie 2016, o declarație în vederea stabilirii taxei pe clădiri, însoțită de o
copie a contractului de închiriere în care este menționată valoarea clădirii.
agrement, nu se datorează taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456
agrement, taxa se calculează astfel:
Taxa = (valoarea clădirii / 365 zile) x (3 zile x 5) x (2 h / 24 h) x cota taxei.
În cazul în care contractul de închiriere privește doar o anumită suprafață
dintr-o clădire, valoarea corespunzătoare acestei suprafețe se determină
proporțional cu cota-parte pe care aceasta o reprezintă în suprafața totală a
clădirii.
Locatarul plătește, lunar, locatorului taxa pe clădiri, iar acesta din urmă o varsă
la bugetul local până la data de 25 noiembrie 2016, respectiv până la data de 27
decembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25
decembrie 2016.
SECȚIUNEA a 2-a - Facilități și scutiri

20. (1) În aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, pentru
calculul impozitului/taxei pe clădiri în cazul încăperilor care sunt folosite pentru
activități economice, se efectuează următoarele operațiuni:
a) se determină suprafața construită desfășurată a clădirii. Suprafața
construită desfășurată a clădirii care nu poate fi măsurată pe conturul exterior se
stabilește prin măsurarea suprafeței utile, delimitată de conturul interior al
încăperilor, iar rezultatul se înmulțește cu coeficientul de transformare de 1,4;
b) se determină suprafața construită desfășurată a încăperilor care sunt
folosite pentru activități economice;
c) se determină cota procentuală din clădire ce corespunde încăperilor care
sunt folosite pentru activități economice, prin împărțirea suprafeței prevăzute la
lit. b) la suprafața prevăzută la lit. a);
d) se determină valoarea încăperilor care sunt folosite pentru activități
economice, prin înmulțirea valorii clădirii cu cota procentuală determinată la lit.
c);
e) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt
folosite pentru activități economice, prin înmulțirea valorii determinate la lit. d) cu
cota de impozit prevăzută la art. 460 alin. (1), (2) sau (3) din Codul fiscal, după
caz;
f) În cazul în care consiliul local/Consiliul General al Municipiului București a
hotărât majorarea impozitului pe clădiri potrivit art. 489 din Codul fiscal,
impozitul pe clădiri datorat este cel care corespunde rezultatului înmulțirii
prevăzute la lit. e) cu cota de majorare respectivă.
(2) Pentru orice clădire care nu aparține domeniului public sau domeniului
privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale se datorează
impozit/taxă pe clădiri, dacă în cuprinsul art. 456 din Codul fiscal nu se prevede
altfel.
21. (1) În aplicarea art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata
impozitului pe clădiri se acordă pe baza documentelor doveditoare, valabile la
data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situația respectivă, cu
excepția contribuabililor care sunt deja cuprinși în baza de date a unității
administrativ-teritoriale.
(2) În înțelesul art. 456 alin. (1) lit. t) din Codul fiscal, scutirea de impozit/taxa
pe clădiri se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii
documentelor doveditoare, proporțional cu numărul de luni menționate în
certificat.
(3) Diferențele de impozit/taxă pe clădiri se vor compensa cu obligații
datorate aceluiași buget sau se vor restitui în anul fiscal în care contribuabilul
depune documentele justificative sau organul fiscal local constată încadrarea în
situațiile menționate la art. 456 alin. (1) din Codul fiscal.
22. Pentru aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, se are
în vedere destinația finală a clădirii/încăperii, după cum urmează:
a) pentru clădirea/încăperea care este folosită în scop economic sau de
agrement, se datorează impozit/taxă pe clădiri;
b) pentru clădirea/încăperea care nu este folosită în scop economic sau de
agrement, nu se datorează impozit/taxă pe clădiri.
Exemplu: În cazul unui apartament construit de ANL în condițiile Legii nr.
152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, aparținând domeniului public sau privat al
statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, folosit pentru locuit, nu se
datorează impozit pe clădiri și nici taxă pe clădiri, în conformitate cu prevederile
art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult
se înțelege bisericile, locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni și anexele
acestora. Termenul lăcaș este variantă a termenului locaș.
(2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive
ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociații
religioasă, cum ar fi: clopotnița, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela
mortuară, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troița, magazia pentru
depozitat diverse obiecte de cult, așezământul cu caracter social-caritabil,
arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfășurarea activităților cu caracter
administrativ-bisericesc, reședința chiriarhului, precum și altele asemenea; prin
așezământ cu caracter social-caritabil se înțelege serviciul social organizat în
conformitate cu prevederile Nomenclatorului serviciilor sociale, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 867/2015.
(3) Beneficiază de scutirile prevăzute la art. 456 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal
cultele și asociațiile religioase care îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată.
(4) Prevederile art. 456 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal se aplică pentru toate
clădirile Academiei Române și ale fundațiilor proprii înființate de Academia
Română, în calitate de fondator unic, inclusiv în cazul în care acestea sunt folosite
de alte entități, cu excepția cazurilor când sunt utilizate activități economice.
(41) În aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. p), r), s), t) din Codul fiscal, în
cazul clădirilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe clădiri se acordă
corespunzător cotei-părți din dreptul de proprietate asupra clădirii.
(5) În înțelesul art. 456 alin. (1) lit. v) din Codul fiscal, termenul arhivă se referă
la arhiva notarială, în conformitate cu prevederile Legii notarilor publici și a
activității notariale nr. 36/1995, republicată.
(6) În aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. x) din Codul fiscal, titularii
dreptului de proprietate sau administrare a unei clădiri clasate ca monument
istoric, de arhitectură sau arheologic depun la organul fiscal local următoarele
documente:
a) autorizația de construire, eliberată cu respectarea prevederilor Legii nr.
422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, respectiv pe baza și în conformitate cu avizul Ministerului
Culturii și Identității Naționale sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate
ale Ministerului Culturii și Identității Naționale și cu celelalte avize, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
b) procesul-verbal de recepție finală privind lucrările efectuate;
c) actul prin care se face regularizarea taxei pentru autorizația de construire.
24. (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 456 alin. (2) din Codul fiscal, consiliile
locale pot adopta hotărâri privind scutirea sau reducerea impozitului pe clădiri și
a taxei pe clădiri pe bază de criterii și proceduri proprii. La nivelul municipiului
București, această atribuție este îndeplinită de consiliile locale ale sectoarelor, pe
baza unei proceduri-cadru aprobate de către Consiliul General al Municipiului
București.
(2) Scutirea sau reducerea de impozit/taxă pe clădiri se aplică începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care contribuabilul depune actele care
atestă încadrarea clădirii în una din situațiile de la art. 456 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) În aplicarea art. 456 alin. (2) din Codul fiscal Consiliile locale pot avea în
vedere obiectivele din Lista Patrimoniului Mondial, obiective din Lista Tentativă a
Patrimoniului Mondial a României, obiective din anexa nr. III la Legea nr. 5/2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a -
zone protejate, zonele de interes arheologic prioritar, monumente istorice de
valoare națională și universală definite în baza art. 8 al Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, categorii
de obiective rare la nivel național sau vulnerabile, monumente istorice
reprezentative pentru patrimoniul cultural local definite în baza art. 8 al Legii nr.
422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și
(4) Între documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau
reducerii de impozit/taxă pe clădiri, potrivit art. 456 alin. (2) lit. m) și n) din Codul
fiscal, pentru lucrările la clădirile monument istoric din zonele de protecție ale
monumentelor istorice și din zonele construite protejate, se numără copia
avizului conform al Ministerului Culturii sau al direcțiilor județene de cultură,
respectiv al Direcției de Cultură a Municipiului București, potrivit prevederilor
legale.
25. (1) Hotărârile adoptate conform pct. 24 includ prevederi referitoare la:
a) categoriile de clădiri pentru care se acordă scutire de impozit/taxă;
b) categoriile de clădiri pentru care se aplică diverse procente de reducere;
c) documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau reducerii
de impozit/taxă.
(2) În cazurile în care organul fiscal dispune de documentele menționate la
alin. (1) lit. c), nu mai este necesară depunerea acestora de către contribuabili.
26. Reducerea de impozit pe clădiri, în situația prevăzută la art. 456 alin. (4)
din Codul fiscal, se acordă pe baza cererii contribuabililor, persoane fizice sau
juridice, la care anexează documente justificative aferente activității pentru care
sunt autorizați, referitoare la funcționarea structurilor turistice, cum ar fi, de
exemplu: facturi de utilități, facturi fiscale, state de plată a salariaților sau orice
alte documente solicitate de organul fiscal local.
27. (1) Facilitățile fiscale acordate la plata impozitului/taxei pe clădiri
prevăzute la art. 456 din Codul fiscal se acordă pe baza cererii persoanelor fizice
sau juridice, la care se anexează copii ale documentelor justificative care atestă
situația respectivă, certificate de conformitate cu originalul potrivit prevederilor
art. 64 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările și completările ulterioare.
(2) Dacă în cursul unui an intervin schimbări care conduc la modificarea
condițiilor în care se acordă scutirile sau reducerile de impozit pe clădiri,
persoanele în cauză trebuie să depună noi declarații fiscale în termen de 30 de
zile de la apariția schimbărilor.
(3) Pentru aplicarea corespunzătoare a pct. 12 din prezentele norme
metodologice, scutirile și reducerile de la plata impozitului pe clădiri prevăzute la
art. 456 alin. (2) din Codul fiscal se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor, cu excepția celor prevăzute la art. 495 lit. d) din Codul fiscal care se
acordă începând cu data de 1 ianuarie 2016.
SECȚIUNEA a 3-a - Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în

proprietatea persoanelor fizice
28. Pentru aplicarea prevederilor art. 457 din Codul fiscal, consiliile locale,
respectiv Consiliul General al Municipiului București, în cazul municipiului
București, adoptă anual hotărâri privind cota impozitului/taxei pe clădiri.
29. Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza
criteriilor și valorilor prevăzute de art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, se au în vedere
instalațiile cu care este dotată clădirea, respectiv:
a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana a
doua din tabel acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalații de apă, de
canalizare, electrice și de încălzire, după cum urmează:
(i) clădirea se consideră dotată cu instalație de apă dacă alimentarea cu apă se
face prin conducte, dintr-un sistem de aducțiune din rețele publice sau direct
dintr-o sursă naturală - puț, fântână sau izvor - în sistem propriu;
(ii) clădirea se consideră că are instalație de canalizare dacă este dotată cu
conducte prin care apele menajere sunt evacuate în rețeaua publică;
(iii) clădirea se consideră că are instalație electrică dacă este dotată cu cablaje
interioare racordate la rețeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup
electrogen, microcentrală, instalații eoliene, fotovoltaice sau microhidrocentrală;
(iv) clădirea se consideră că are instalație de încălzire dacă aceasta se face prin
intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale
termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - și îl transmit în
sistemul de distribuție în interiorul clădirii, constituit din conducte și radiatoare -
calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid,
combustibil solid;
b) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a
treia din tabel acele clădiri care nu se regăsesc în explicațiile de la lit. a), respectiv
cele care nu au niciuna dintre aceste instalații sau au doar una, două ori trei
dintre ele.
30. Mențiunea cu privire la existența sau inexistența instalațiilor se face prin
declarația contribuabilului.
31. În situația în care, pe parcursul anului fiscal, o clădire încadrată pentru
aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana Clădire fără instalații de apă,
canalizare, electricitate sau încălzire (lei/m2) din tabelul de la art. 457 alin. (2) din
Codul fiscal face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana a
doua, ca efect al dotării cu toate cele patru instalații, modificarea impozitului pe
clădiri se face începând cu anul fiscal următor celui în care a apărut această
situație, contribuabilul având obligația depunerii unei noi declarații fiscale. În
mod similar se procedează și în situația în care la clădirea dotată cu toate cele
patru instalații, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv
oricare dintre aceste instalații.
32. În cazul unei clădiri ai cărei pereți exteriori sunt construiți din materiale
diferite, tipul clădirii va fi considerat cel corespunzător materialului care are
ponderea cea mai mare, așa cum reiese din proiectul care a stat la baza emiterii
autorizației de construire, iar în lipsa acestuia pe baza declarației pe propria
răspundere a contribuabilului.
33. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în
cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât și pentru extravilan, încadrarea
clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale,
avându-se în vedere precizările de la pct. 8 și 9 din normele metodologice pentru
aplicarea titlului IX din Codul fiscal.
34. (1) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri, care stă la baza
calculului impozitului pe clădirile rezidențiale datorat de persoanele fizice, rezultă
din actul de proprietate sau din documentația cadastrală, iar în lipsa acestora, din
schița/fișa clădirii sau din alte documente asemănătoare.
(2) Dacă în documente este înscrisă suprafața construită desfășurată a clădirii,
pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafața utilă și,
implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.
35. Pentru determinarea valorii impozabile în cazul în care clădirea are
suprafețe ce se încadrează în categoria E sau F din tabelul de la art. 457 alin. (2)
din Codul fiscal, impozitul pe clădiri pentru aceste suprafețe se stabilește distinct
și se cumulează cu impozitul calculat pentru celelalte suprafețe.
36. Pentru calculul impozitului pe clădirile rezidențiale, în cazul persoanelor
fizice, se utilizează următoarele date:
a) rangul localității unde se află situată clădirea;
b) zona în cadrul localității;
c) suprafața construită desfășurată a clădirii, iar dacă aceasta nu se cunoaște,
suprafața utilă:
(i) cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al
acesteia; sau
(ii) În cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior,
suprafața utilă a clădirii înmulțită cu coeficientul de transformare de 1,4;
d) tipul clădirii și instalațiile cu care este dotată aceasta, pentru încadrarea în
tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal;
e) amplasarea apartamentului într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8
apartamente;
f) anul terminării clădirii sau anul în care s-a efectuat recepția la terminarea
lucrărilor de renovare majoră;
g) folosința clădirii, respectiv în scop rezidențial sau în scop nerezidențial;
h) cotele adiționale și majorările stabilite pentru impozitul pe clădiri, în
condițiile art. 489 din Codul fiscal.
37. Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2016, în cazul
unei clădiri rezidențiale aflate în proprietate unei persoane fizice:
A. Date despre clădire:
a) rangul localității: III;
b) zona în cadrul localității: C;
c) suprafața utilă: 67 m2;
d) tipul clădirii: cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru
instalații (apă, canalizare, electrică și de încălzire);
e) apartament amplasat într-un bloc cu 7 etaje și mai mult de 8 apartamente;
f) anul terminării clădirii: 1951; nu s-au efectuat lucrări de renovare majoră;
g) clădirea este folosită în scop rezidențial;
h) consiliul local a hotărât pentru anul 2016 o cotă adițională de 15%.
B. Explicații privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, așa cum rezultă
din aplicarea art. 457 din Codul fiscal:
a) se determină suprafața construită desfășurată a clădirii, prin înmulțirea
suprafeței utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
67 m2 x 1,4 = 93,8 m2;
b) se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:
(i) suprafața construită desfășurată prevăzută la lit. a) se înmulțește cu
valoarea impozabilă a clădirii cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu toate cele
patru instalații, astfel:
93,8 m2 x 1.000 lei/m2 = 93.800 lei;
(ii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6)
din Codul fiscal, corespunzător zonei C și rangului III, respectiv 2,10, care se
diminuează cu 0,1 conform art. 457 alin. (7) din Codul fiscal:
93.800 lei x 2 = 187.600 lei;
(iii) vechimea clădirii este cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani, astfel că
valoarea impozabilă se reduce cu 30%, conform art. 457 alin. (8) lit. b) din Codul
fiscal:
187.600 lei x 30% = 56.280 lei
187.600 lei - 56.280 lei = 131.320 lei;
(iv) se determină impozitul pe clădiri anual:
131.320 lei x 0,1% = 131,32 lei;
(v) având în vedere hotărârea consiliului local de instituire a unei cote
adiționale de 15%, impozitul determinat la pct. iv se majorează cu acest procent
sau pentru ușurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulțește cu 1,15 respectiv:
131,32 lei x 1,15 = 151,018 lei.
Potrivit pct. 11 lit. n) din normele metodologice de aplicare a titlului IX,
fracțiunea de 0,018 lei se neglijează, fiind sub 50 de bani, iar impozitul pe clădiri
astfel determinat se rotunjește la 151 lei.
SECȚIUNEA a 4-a - Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale
38. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri conform art. 458 și art. 460 alin. (2)
și (3) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul depune la organul fiscal local
o declarație la care anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă a clădirii
este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare, chiar și în situația în
care clădirea a fost finalizată sau dobândită în ultimii 5 ani anteriori anului de
referință, în cazul persoanelor fizice, respectiv în ultimii 3 ani anteriori anului de
referință, în cazul persoanelor juridice.
39. (1) Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în
conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data
evaluării și reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior
anului de referință și nu se înregistrează în evidențele contabile.
(2) În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun
în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la
primul termen de plată din anul de referință.
(3) Începând cu luna iunie a anului 2016, organele fiscale locale comunică
Ministerului Finanțelor Publice, până la data de 15 a fiecărei luni, informațiile din
rapoartele de evaluare depuse de contribuabili, în vederea introducerii acestora
într-un registru electronic. Registrul electronic se publică pe pagina de internet a
Ministerului Finanțelor Publice și poate fi consultat de orice persoană.
Instrucțiunile de completare, organizare și exploatare a registrului electronic se
aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului
dezvoltării regionale și administrației publice.
40. Rapoartele de evaluare în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi
verificate de autoritățile locale în conformitate cu standardele de evaluare în
vigoare la data evaluării.
41. Din punct de vedere fiscal, se consideră ca fiind activități din domeniul
agricol numai cele care corespund activităților corespunzătoare grupelor 011 -
016 din Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007
privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN.
42. Din punct de vedere fiscal, se consideră ca fiind utilizate pentru activități
din domeniul agricol numai acele clădiri folosite în exclusivitate pentru activitățile
care corespund grupelor 011 - 016 din Ordinul președintelui Institutului Național
de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din
economia națională - CAEN.
SECȚIUNEA a 5-a - Calculul impozitului pe clădirile cu destinație mixtă
43. Pentru clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor

fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfășoară
nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul
fiscal.
44. În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor
fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, unde se desfășoară o
activitate economică, atunci când suprafețele folosite în scop rezidențial și cele
folosite în scop nerezidențial rezultă din documentația cadastrală, impozitul se
calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop
rezidențial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent
suprafeței folosite în scop nerezidențial, calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.
45. Delimitarea suprafețelor pentru stabilirea impozitului, în funcție de
destinația rezidențială sau nerezidențială, rezultă din documentul anexat la
declarația depusă de contribuabil la organul fiscal local competent, care poate fi,
după caz:
a) contractul de închiriere, în care se precizează suprafața transmisă pentru
desfășurarea activității economice;
b) contractul de comodat încheiat conform art. 2.146 - 2.157 din Codul civil, în
care se precizează suprafața în care se precizează suprafața transmisă pentru
desfășurarea activității economice;
c) autorizația de construire și/sau de desființare, după caz, privind schimbarea
de destinație a clădirii, în condițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) documentația cadastrală;
e) orice documente doveditoare, altele decât cele prevăzute la lit. a) - d);
f) declarația pe propria răspundere a proprietarului clădirii înregistrată la
organul fiscal, în cazul în care nu există alte documente doveditoare.
46. În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul
impozitului/taxei pe clădiri atunci când suprafețele folosite în scop rezidențial și
cele folosite în scop nerezidențial rezultă din alte documente decât din
documentația cadastrală și au fost puse la dispoziția organului fiscal prin
declarația pe propria răspundere a proprietarului se efectuează următoarele
operațiuni:
a) se determină suprafața construită desfășurată a clădirii. Suprafața
construită desfășurată a clădirii care nu poate fi măsurată pe conturul exterior se
stabilește prin măsurarea suprafeței utile, delimitată de conturul interior al
încăperilor, iar rezultatul se înmulțește cu coeficientul de transformare de 1,4;
b) se determină suprafața construită desfășurată a încăperilor care sunt
folosite în scop nerezidențial;
c) se determină cota procentuală din clădire care corespunde încăperilor care
sunt folosite în scop nerezidențial, prin împărțirea suprafeței prevăzute la lit. b) la
suprafața prevăzută la lit. a);
d) se determină valoarea încăperilor care sunt folosite în scop nerezidențial,
prin înmulțirea valorii clădirii rezultată dintr-un raport de evaluare nerezidențial,
cu cota procentuală determinată la lit. c);
e) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt
folosite în scop rezidențial, în conformitate cu prevederile art. 457 din Codul
fiscal;
f) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt
folosite în scop nerezidențial, în conformitate cu prevederile art. 458 din Codul
fiscal;
g) se determină impozitul total, prin însumarea impozitului determinat la lit. e)
cu impozitul determinat la lit. f) și aplicarea rotunjirilor, conform pct. 11 lit. n) din
prezentele norme.
461. (1) În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul fiscal, pentru
calcularea impozitului pe clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea
persoanelor fizice, unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară
activitatea economică, iar suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial
nu sunt evidențiate distinct, impozitul se calculează conform art. 458 din Codul
fiscal dacă există cheltuieli cu utilitățile înregistrate în sarcina persoanei care
desfășoară activitatea economică. În cazul în care nu există cheltuieli cu utilitățile
înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul
se calculează conform prevederilor art. 457 din Codul fiscal.
(2) Prin sintagma «cheltuieli cu utilitățile» se înțelege: cheltuieli comune
aferente imobilului, cheltuieli cu energia electrică, gazele naturale, cheltuieli de
termoficare, apă și canalizare.
47. Pentru aplicarea art. 460 alin. (4) din Codul fiscal, pentru calcularea
impozitului pe clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor
juridice, valoarea aferentă suprafețelor folosite în scop rezidențial și valoarea
suprafețelor folosite în scop nerezidențial se stabilesc în funcție de ponderea
acestora în suprafața construită desfășurată totală a clădirii.
48. Exemple de calcul al impozitului datorat pentru anul 2016, în cazul unei
clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea unei persoane fizice, când se
cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și în scop nerezidențial:
A. Date despre clădire:
a) rangul localității: 0;
b) zona în cadrul localității: B;
c) suprafața utilă a clădirii: 190 m2, din care 90 m2 cu destinație rezidențială și
100 m2 cu destinație nerezidențială;
d) tipul clădirii: cu cadre din beton armat, dotată cu toate cele patru instalații;
e) data construcției: 2000;
f) cotele de impozitare stabilită prin hotărâre a consiliului local pentru 2016:
pentru clădirile rezidențiale 0,1%, iar pentru clădirile nerezidențiale 1%;
g) pentru anul 2016, consiliul local nu a stabilit cote adiționale la impozitul pe
clădiri.
B. Explicații privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, așa cum rezultă
din aplicarea art. 459 din Codul fiscal:
a) se determină impozitul aferent suprafeței folosite în scop rezidențial:
(i) se determină suprafața construită desfășurată prin înmulțirea suprafeței
utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
90 m2 x 1,4 = 126 m2;
(ii) se determină valoarea impozabilă a suprafeței rezidențiale: suprafața
construită desfășurată prevăzută la pct. 1.1 se înmulțește cu valoarea impozabilă
a clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru instalații, astfel:
126 m2 x 1.000 lei/m2 = 126.000 lei;
(iii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6)
din Codul fiscal, corespunzător zonei B și rangului 0, respectiv 2,50:
126.000 lei x 2,50 = 315.000 lei;
(iv) se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafața folosită în scop
rezidențial:
315.000 lei x 0,1% = 315 lei;
b) se determină impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial:
(i) valoarea la 31 decembrie 2015 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare
întocmit de un evaluator autorizat și este de 650.000 lei;
(ii) se calculează cota procentuală din clădire care corespunde suprafeței
folosite în scop nerezidențial:
(100 m2 x 1,4) / (190 m2 x 1,4) = 52,63%;
(iii) se determină valoarea suprafeței folosite în scop nerezidențial, prin
înmulțirea valorii clădirii cu cota procentuală determinată la pct. (ii):
650.000 lei x 52,63% = 342.095 lei;
nerezidențial:
342.095 lei * 1% = 3.420,95 lei;
c) impozitul total anual pentru clădirea cu folosință mixtă se calculează prin
însumarea impozitului determinat la lit. a) cu cel determinat la lit. b):
315 lei + 3.420,95 lei = 3.735,95 lei,
care se rotunjește la 3.736 lei;
d) dacă valoarea suprafeței folosite în scop nerezidențial nu reiese dintr-un
raport de evaluare sau dintr-un act doveditor al transferului dreptului de
proprietate încheiat în ultimii 5 ani anteriori anului 2016, respectiv 2011 - 2015,
impozitul aferent se calculează conform art. 458 alin. (4), astfel:
(i) se determină suprafața construită desfășurată prin înmulțirea suprafeței
utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
100 m2 x 1,4 = 140 m2;
(ii) se determină valoarea impozabilă a suprafeței rezidențiale: suprafața
construită desfășurată prevăzută la pct. (i) se înmulțește cu valoarea impozabilă a
clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru instalații, astfel:
140 m2 x 1.000 lei/m2 = 140.000 lei;
(iii) se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6)
din Codul fiscal, corespunzător zonei B și rangului 0, respectiv 2,50:
140.000 lei x 2,50 = 350.000 lei;
rezidențial, prin aplicarea cotei de 2%, prevăzute la art. 458 alin. (4):
350.000 lei x 2% = 7.000 lei;
e) impozitul total anual pentru clădirea cu folosință mixtă se calculează prin
însumarea impozitului determinat la lit. a) cu cel determinat la lit. d):
315 lei + 7.000 lei = 7.315 lei.
SECȚIUNEA a 6-a - Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea

clădirilor
49. Organul fiscal local are obligația înregistrării în evidențele fiscale a

rezidenței proprietarilor clădirilor, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5)
din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
50. În aplicarea prevederilor art. 461 din Codul fiscal, prin expresia clădire
dobândită se înțelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a
persoanelor juridice, precum și orice clădire aflată în proprietatea publică sau
privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale pentru care o persoană
de drept privat deține dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori de
folosință.
51. În cazul clădirilor dobândite/înstrăinate prin acte între vii, translative ale
dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrăinării este cea menționată în actul
respectiv.
52. În cazul clădirilor dobândite prin hotărâri judecătorești, data dobândirii
este data rămânerii definitive și irevocabile/definitive și executorii a hotărârii
judecătorești, după caz.
53. Pentru aplicarea art. 458 alin. (1) lit. c) și art. 460 alin. (5) lit. d), în cazul în
care valoarea clădirii nu se evidențiază distinct în actele prin care se
dobândește/înstrăinează dreptul de proprietate, impozitul pe clădiri se va stabili
la valoarea totală din actul respectiv. De exemplu, în cazul unui contract de
vânzare-cumpărare a unei clădiri și a unui teren, în sumă totală de 300.000 lei, în
care nu este identificată distinct valoarea clădirii, impozitul pe clădiri se va calcula
asupra valorii de 300.000 lei.
54. Structurile de specialitate cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării
teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din aparatul de
specialitate al autorităților administrației publice locale, denumite în continuare
structuri de specialitate, întocmesc procesele-verbale prevăzute la art. 461 alin. (3)
din Codul fiscal, care servesc la înregistrarea în evidențele fiscale, în registrele
agricole sau în orice alte evidențe cadastrale, după caz, precum și la determinarea
impozitului pe clădiri.
55. (1) În cazul unei clădiri executate fără autorizație de construire și
nedeclarate de deținătorul acesteia, organul fiscal local poate înregistra clădirea
în evidențe, în vederea impunerii, pe baza procesului-verbal de constatare
întocmit de structurile de specialitate.
(2) Impozitul pe clădirile menționate la alin. (1) se datorează începând cu data
de 1 ianuarie a anului următor edificării clădirii, în limita termenului de prescripție.
În cazul în care data edificării este anterioară anului 2016, impozitul pe clădiri
datorat până la 31 decembrie 2015 inclusiv, se stabilește în conformitate cu
prevederile legale în vigoare până la această dată.
(3) În înțelesul alin. (2), data edificării se stabilește în baza unui proces-verbal
de constatare întocmit de organul fiscal local. Procesul-verbal de constatare se
întocmește și în cazul contribuabililor care declară o clădire ce a fost executată
fără autorizație de construire.
56. Contribuabilii, persoane fizice și persoane juridice, sunt obligați să depună
declarații, chiar dacă beneficiază de reducere sau de scutire la plata
impozitului/taxei pe clădiri, ori pentru clădirile respective nu se datorează
impozit/taxă pe clădiri.
57. În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, contribuabilii au obligația să
depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află
clădirea, în termen de 30 de zile după cum urmează:
a) pentru o clădire dobândită prin acte translative ale dreptului de proprietate,
de la data menționată în act;
b) pentru o clădire dobândită prin hotărâre judecătorească, de la data
rămânerii definitive și irevocabile/definitive și executorii a hotărârii judecătorești,
după caz;
c) pentru o clădire care face obiectul unui contract de fiducie, de la data
prevăzută în contract;
d) pentru o clădire nou-construită, de la data dobândirii, așa cum este
prevăzută la art. 461 alin. (3) din Codul fiscal;
e) pentru o clădire care a fost extinsă, îmbunătățită, desființată parțial sau care
a suferit altfel de modificări, de la data la care au avut loc aceste modificări, dacă
acestea au condus la modificarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%;
f) pentru o clădire a cărei folosință a fost schimbată integral sau parțial, de la
data acestei schimbări; dacă schimbarea folosinței reiese dintr-un contract de
închiriere, de comodat sau de alt tip, de la data prevăzută în contract;
g) pentru o clădire desființată, de la data demolării sau distrugerii.
58. Impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarațiilor prevăzute la pct. 57,
începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.
59. În vederea stabilirii taxei pe clădiri, declarația se depune la organul fiscal
local în a cărui rază teritorială se află clădirea, până la data de 25 a lunii
următoare intrării în vigoare a contractului de concesiune, închiriere, administrare
ori folosință, după cum urmează:
a) de către titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau
folosință, care nu este persoană de drept public, în cazul contractelor care se
referă la perioade mai mari de o lună, chiar dacă acesta retransmite dreptul de
administrare, închiriere, folosință sau concesiune asupra clădirii altor persoane
care nu sunt de drept public;
b) de către persoana de drept public care transmite unor entități, care nu sunt
de drept public, dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, în
cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună.
60. (1) În declarația privind taxa pe clădiri, contribuabilul va menționa
destinația finală a clădirii. În cazul în care un contribuabil (A) transmite ulterior
dreptul de administrare, închiriere, folosință sau concesiune asupra clădirii unui
contribuabil (B), contribuabilul (B) îi va comunica contribuabilului (A) modificarea
destinației clădirii, pentru a fi declarată de contribuabilul (A) la organul fiscal
competent.
(2) La declarația privind taxa pe clădiri se vor anexa copii ale documentului
prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință.
Dacă valoarea clădirii/încăperii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu reiese
din acest document, la declarație se anexează și un document din care reiese
valoarea clădirii/încăperii respective.
61. Contribuabilii au obligația să depună declarații în termen de 30 de zile de
la data apariției oricăreia dintre următoarele situații:
a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) intervin schimbări privind situația juridică a contribuabilului, de natură să
conducă la modificarea impozitului/taxei pe clădiri;
c) intervin schimbări privind numele și prenumele, în cazul contribuabilului -
persoană fizică sau schimbări privind denumirea, în cazul contribuabilului -
persoană juridică.
SECȚIUNEA a 7-a - Plata impozitului/taxei pe clădiri

62. În sensul aplicării art. 462 alin. (2) din Codul fiscal, prin plata cu anticipație
se înțelege stingerea obligației de plată a impozitului pe clădiri datorat aceluiași
buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 31 martie inclusiv.
CAPITOLUL III - Impozitul pe teren și taxa pe teren
63. Impozitul pe teren este anual și se datorează începând cu data de 1

ianuarie, până la data de 31 decembrie a anului fiscal.
64. Impozitul pe teren se determină pentru un an fiscal conform situației
existente la data de 31 decembrie a anului anterior.
65. (1) Impozitul pe teren este datorat de:
a) titularul dreptului de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie
a anului fiscal precedent, indiferent unde este situat terenul în România și de
categoria de folosință, în intravilan sau extravilan;
b) locatar, în cazul în care terenul face obiectul unui contract de leasing
financiar la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent;
c) fiduciar, în cazul în care terenul face parte dintr-un patrimoniu fiduciar la
data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, conform art. 488 din Codul fiscal.
(2) Se consideră proprietari de terenuri și acei contribuabili cărora, în condițiile
Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra
terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie
constatată prin procese-verbale, fișe sau orice alte documente de punere în
posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, chiar
dacă nu este emis titlul de proprietate.
66. (1) Taxa pe teren se datorează de persoanele fizice sau persoanele juridice,
altele decât cele de drept public, care dețin dreptul de închiriere, administrare,
folosință sau concesiune, stabilit în condițiile legii.
(2) Taxa pe teren se stabilește proporțional cu perioada din an pentru care se
constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință.
(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) transmit ulterior dreptul de
închiriere, administrare, folosință sau concesiune asupra terenului, taxa pe teren
se datorează de prima persoană de drept privat care are relația contractuală cu
persoana de drept public și se calculează în mod similar impozitului pe teren, în
conformitate cu prevederile art. 465 din Codul fiscal.
67. (1) Taxa pe teren se stabilește proporțional cu perioada din an pentru care
se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință.
(2) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune,
închiriere, administrare sau folosință, care se referă la intervale de timp mai mari
a) taxa pe teren se datorează de concesionar, locatar, administrator sau
b) taxa se calculează proporțional cu numărul de luni prevăzute în contract;
pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul
de zile;
c) titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, după
caz, are obligația să depună o declarație la organul fiscal până la data de 25 a
lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
d) titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință,
după caz, are obligația să plătească taxa pe teren la bugetul local, lunar, până la
data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a
contractului.
(3) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de închiriere care se
referă la intervale de timp mai mici de o lună, se aplică următoarele reguli:
a) taxa pe teren se datorează de locatar, concesionar, administrator sau
utilizator;
b) taxa se calculează proporțional cu numărul de zile sau de ore, după caz,
prevăzute în contract; fracțiunile de oră se rotunjesc la oră;
c) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință, după caz, depune o declarație la organul fiscal până la
data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
d) persoana juridică de drept public care transmite dreptul de concesiune,
închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe teren de la concesionari,
locatari, titularii dreptului de administrare ori folosință și o varsă lunar până la
data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a
contractului.
68. În cazul în care terenul, proprietate privată a persoanelor fizice sau
juridice, este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere,
de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe teren se datorează de
către proprietar, cu excepția cazurilor prevăzute la pct. 66.
69. (1) Dacă un teren se află în proprietatea comună a două sau mai multor
persoane, la stabilirea impozitului datorat se au în vedere următoarele:
a) cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Fiecare
dintre coproprietari datorează un impozit egal, rezultat în urma împărțirii
impozitului datorat pentru întregul teren;
b) În cazul în care cotele-părți din dreptul de proprietate asupra terenului sunt
determinate, fiecare coproprietar datorează impozitul corespunzător cotei-părți
deținute.
(2) În organizarea evidenței fiscale organul fiscal reflectă dreptul de
proprietate în cote-părți pe baza actelor doveditoare. Evidența respectivă nu are
implicații cu privire la datorarea și plata obligațiilor fiscale.
(3) În cazul existenței a doi sau mai mulți coproprietari, în actele
administrative fiscale se vor indica și ceilalți coproprietari, cu caracter informativ.
(4) Organul fiscal local are obligația înregistrării în evidențele fiscale a
rezidenței proprietarilor terenurilor, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5)
din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
70. (1) Pentru suprafețele de teren acoperite de o clădire se datorează
impozit/taxa pe teren.
(2) Prin sintagma suprafața de teren care este acoperită de o clădire se
înțelege suprafața construită la sol a clădirilor.
SECȚIUNEA a 2-a - Scutiri
71. (1) În aplicarea art. 464 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata
impozitului/taxei pe teren se acordă pe baza documentelor doveditoare, valabile
la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situația respectivă, cu
excepția contribuabililor care sunt deja cuprinși în baza de date a unității
administrativ-teritoriale.
(2) Diferențele de impozit/taxă pe teren se compensează cu obligații datorate
aceluiași buget sau se restituie în anul fiscal în care contribuabilul depune
documentele justificative sau organul fiscal local constată încadrarea în situațiile
menționate la art. 464 alin. (1) din Codul fiscal.
72. Terenurile utilizate pentru exploatările din subsol pot face parte din
categoria celor pentru care nu se datorează impozit pe teren, prevăzute la art.
464 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal numai dacă acestea sunt încadrate ca atare, prin
hotărâre a consiliilor locale.
73. Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în perimetrul
de ameliorare, prevăzute la art. 464 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, se au în vedere
prevederile din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările
ulterioare, și din Hotărârea Guvernului nr. 1.257/2011 pentru aprobarea
Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de
ameliorare, funcționarea și atribuțiile comisiilor de specialiști, constituite pentru
delimitarea perimetrelor de ameliorare.
731. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. r), s), t), u) din Codul fiscal, în
cazul terenurilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe teren se acordă
corespunzător cotei-părți din dreptul de proprietate asupra terenului.
74. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. t) din Codul fiscal, scutirea de
impozit/taxa pe teren se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
depunerii documentelor doveditoare, proporțional cu numărul de luni
menționate în certificat.
75. Facilitățile fiscale menționate la art. 464 alin. (1) lit. w) din Codul fiscal se
acordă tuturor suprafețelor de fond forestier certificate, tuturor arboretelor cu
vârsta de până la 20 de ani aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice și
juridice.
76. În înțelesul art. 464 alin. (1) lit. w) din Codul fiscal, prin sintagma "suprafețe
de fond forestier" se înțelege acele suprafețe care sunt certificate de autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură, prin structurile teritoriale de
specialitate ale acesteia, potrivit prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul silvic,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului
nr. 1.476/2002 pentru aprobarea unor măsuri privind gospodărirea durabilă a
pădurilor.
77. (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 464 alin. (2) din Codul fiscal, consiliile
locale pot adopta hotărâri privind scutirea sau reducerea impozitului pe teren și a
taxei pe teren pe bază de criterii și proceduri proprii. La nivelul municipiului
București, această atribuție este îndeplinită de consiliile locale ale sectoarelor, pe
baza unei proceduri-cadru aprobate de către Consiliul General al Municipiului
București.
(2) În aplicarea art. 464 alin. (2) lit. i), l), n), p) și q) din Codul fiscal, consiliile
locale pot avea în vedere obiectivele din Lista patrimoniului mondial, terenuri
aferente obiectivelor din Lista tentativă a patrimoniului mondial a României,
terenuri din zonele de interes arheologic prioritar, terenuri aferente obiectivelor
din anexa III la Legea nr. 5/2000, terenuri ale obiectivelor de valoare națională și
universală definite în baza art. 8 al Legii nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, terenuri ale unor
categorii de obiective rare la nivel național sau vulnerabile, terenuri ale
obiectivelor reprezentative pentru patrimoniul cultural local definite în baza art. 8
al Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu
modificările ulterioare.
(3) Între documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau
reducerii de impozit/taxă de la art. 464 alin. (2) lit. r) din Codul fiscal se numără
copia autorizației de cercetare arheologică sistematică sau preventivă.
78. Scutirea sau reducerea de impozit/taxă pe teren se aplică începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care contribuabilul depune actele care
atestă încadrarea terenului în una dintre situațiile de la art. 464 alin. (2) din Codul
fiscal, cu excepția celor prevăzute la art. 495 lit. d) din Codul fiscal care se acordă
începând cu data de 1 ianuarie 2016.
79. Hotărârile adoptate conform art. 464 alin. (2) din Codul fiscal includ
prevederi referitoare la:
a) categoriile de terenuri pentru care se acordă scutire de impozit/taxă;
b) categoriile de terenuri pentru care se aplică diverse procente de reducere;
c) documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau reducerii
de impozit/taxă, iar în cazul monumentelor istorice, terenurilor din zonele
construite protejate, din zonele de protecție ale monumentelor istorice și din
siturile arheologice și industriale avizul direcțiilor județene de cultură sau, după
caz, al Direcției de Cultură a Municipiului București.
80. În cazurile în care organul fiscal local dispune de documentele menționate
la pct. 79 lit. c), nu mai este necesară depunerea acestora de către contribuabili.
81. (1) Facilitățile fiscale acordate la plata impozitului/taxei pe teren prevăzute
la art. 464 din Codul fiscal se acordă pe baza cererii persoanelor fizice sau
juridice, la care se anexează copii ale documentele justificative care atestă situația
respectivă, certificate de conformitate cu originalul potrivit prevederilor art. 64
alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările
și completările ulterioare.
(2) Dacă în cursul unui an intervin schimbări care conduc la modificarea
condițiilor în care se acordă scutirile sau reducerile de impozit pe teren,
persoanele în cauză trebuie să depună noi declarații fiscale în termen de 30 de
zile de la apariția schimbărilor.
SECȚIUNEA a 3-a - Calculul impozitului/taxei pe teren
82. Impozitul pe teren se stabilește anual în funcție de suprafața terenului,

rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a
terenului, în mod diferențiat, în intravilanul și extravilanul localităților, după cum
urmează:
a) în intravilan:
(i) pe ranguri de localități, identificate prin cifrele romane: 0, I, II, III, IV și V;
(ii) pe zone, identificate prin literele: A, B, C și D;
(iii) prin aplicarea coeficienților de corecție prevăzuți la art. 465 alin. (5) din
Codul fiscal;
b) în extravilan, în funcție de categoria de folosință, identificate prin literele: A,
B, C și D, prin aplicarea nivelurilor prevăzute la art. 465 alin. (7) din Codul fiscal,
înmulțite cu coeficienții de corecție corespunzători prevăzuți la art. 457 alin. (6)
din Codul fiscal.
83. În aplicarea prevederilor art. 465 alin. (6) din Codul fiscal,
veniturile/cheltuielile din arendă, precum și cele rezultate din orice transfer al
dreptului de administrare/folosință, din punct de vedere fiscal, nu se consideră
venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate, agricultură.
84. (1) Exemplul de calcul I privind stabilirea impozitului pe teren amplasat în
intravilan: Un contribuabil deține într-o unitate administrativ-teritorială:
a) în localitatea de rangul III, în intravilan, în zona B, potrivit nomenclaturii stradale,
la aceeași adresă, un teren în suprafață de 0,8732 ha, având următoarele categorii de
folosință:
Nr. Categoria de folosință, potrivit înregistrărilor Suprafața

crt. efectuate în registrul agricol - ha -
0 1 2
1. Teren cu construcții 0,0678
2. Teren arabil 0,0490
3. Pășune 0,0386
4. Fâneață 0,0769
5. Livadă 0,0562
6. Teren cu vegetație forestieră 0,1312
7. Teren cu ape 0,0614
8. Drumuri 0,1319
9. Teren neproductiv 0,2602

b) în localitatea de rangul III, în intravilan, în zona A, potrivit nomenclaturii
stradale, la aceeași adresă, un teren în suprafață de 0,0202 ha, având categoria de
folosință: teren neproductiv;
c) în localitatea de rangul V, în intravilan, în zona A, potrivit nomenclaturii stradale,
folosință:

0 1 2
2. Pășune 0,0576
3. Drumuri 0,1519
d) în localitatea de rangul V, în intravilan, în zona D, potrivit nomenclaturii stradale,

folosință:

0 1 2
3. Pășune 0,0311
5. Livadă 0,4321
6. Teren cu vegetație forestieră 0,2300
7. Teren cu ape 0,0690
8. Drumuri 0,1304
9. Teren neproductiv 0,1315
(2) Prin hotărârea consiliului local:

a) pentru localitatea de rangul III, zona A, în limitele prevăzute la art. 465 alin.
(2) din Codul fiscal, respectiv între 5.236 lei/ha și 13.090 lei/ha, nivelul impozitului
pe teren se stabilește la 10.009 lei/ha, asupra căruia se aplică, potrivit prevederilor
art. 489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 48%, rezultând un nivel de
14.813 lei/ha;
b) pentru localitatea de rangul III, zona B, în limitele prevăzute la art. 465 alin.
(2) din Codul fiscal, respectiv între 3.558 lei/ha și 8.894 lei/ha, nivelul impozitului
pe teren se stabilește la 7.773 lei/ha asupra căruia se aplică, potrivit prevederilor
art. 489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 48%, rezultând un nivel de
11.504 lei/ha;
c) pentru localitatea de rangul V, zona A, în limitele prevăzute la art. 465 alin.
(2) din Codul fiscal, respectiv între 569 lei/ha și 1.442 lei/ha, nivelul impozitului pe
teren se stabilește la 1.319 lei/ha, asupra căruia se aplică, potrivit prevederilor art.
489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 26%, rezultând un nivel de 1.662
lei/ha;
d) pentru localitatea de rangul V, zona D, în limitele prevăzute la art. 465 alin.
(2) din Codul fiscal, respectiv între 142 lei/ha și 356 lei/ha, nivelul impozitului pe
teren se stabilește la 300 lei/ha asupra căruia se aplică, potrivit prevederilor art.
489 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă adițională de 30%, rezultând un nivel de 390
lei/ha.
(3) Prin hotărârea consiliului local:
a) pentru localitatea de rangul III, zona A, potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5)
din Codul fiscal coroborate cu cele ale prevederilor art. 489 alin. (2) din Codul fiscal,
nivelurile impozitului pe teren se stabilesc după cum urmează:
Impozitul pe
teren asupra
Coeficientul de
Impozitul căruia se aplică
Suma corecție
Nr. pe teren o cotă
Categoria de folosință potrivit corespunzător
crt. (col. 2 x adițională de
zonei A rangului
col. 3) 48%
III
(col. 4 x 48%)
- lei/ha -
0 1 2 3 4 5
1 Teren arabil 28 3 84 124

2 Pășune 21 63 93
3 Fâneață 21 63 93
4 Vie 46 138 204
5 Livadă 53 159 235
6 Pădure sau alt teren cu 28 84 124

vegetație forestieră
7 Teren cu ape 15 45 67
8 Drumuri și căi ferate 0 0 0
9 Teren neproductiv 0 0 0
b) pentru localitatea de rangul III, zona B, potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5)
Impozitul pe
teren asupra
Coeficientul de
Suma corecție
zonei B rangului
col. 3) 48%
III
(col. 4 x 48%)
- lei/ha -
0 1 2 3 4 5
2 Pășune 19 57 84
3 Fâneață 19 57 84
4 Vie 35 105 155
5 Livadă 46 138 204

c) pentru localitatea de rangul V, zona A, potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5)
coroborate cu cele ale prevederilor art. 489 alin. (2), nivelurile impozitului pe teren se
stabilesc după cum urmează:
Impozitul pe
teren asupra
Coeficientul de
Suma corecție
zonei A rangului
col. 3) 26%
V
(col. 4 x 26%)
- lei/ha -
0 1 2 3 4 5
2 Pășune 21 21 27
3 Fâneață 21 21 27
4 Vie 46 46 60
5 Livadă 53 53 67

d) pentru localitatea de rangul V, zona D, potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5)
Impozitul pe
teren asupra
Coeficientul de
Suma corecție
zonei D rangului
col. 3) 30%
V
(col. 4 x 30%)
- lei/ha -
0 1 2 3 4 5
2 Pășune 13 13 17
3 Fâneață 13 13 17
4 Vie 19 19 27
5 Livadă 28 28 36

(4) Potrivit prevederilor art. 465 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe
terenurile amplasate în intravilan, înregistrate în registrul agricol la categoria de
folosință terenuri cu construcții, se determină astfel:
a) pentru suprafața de 0,0678 ha, prevăzută la nr. crt. 1 din tabelul de la alin.
(1) lit. a) din localitatea de rangul III, zona B, respectiv: 0,0678 ha x 11.504 lei/ha =
779,9712 lei;
b) pentru suprafața de 0,0483 ha, prevăzută la nr. crt. 1 din tabelul de la alin.
(1) lit. c) din localitatea de rangul V, zona A, respectiv: 0,0483 ha x 1.662 lei/ha =
80,2746 lei;
c) pentru suprafața de 0,0778 ha, prevăzută la nr. crt. 1 din tabelul de la alin.
(1) lit. d) din localitatea de rangul V, zona D, respectiv: 0,0778 ha x 390 lei/ha =
30,42 lei.
(5) Potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5) din Codul fiscal, determinăm impozitul
pe teren, pentru celelalte suprafețe, altele decât cele de la alin. (4), astfel:
a) pentru cele amplasate în localitatea de rangul III, în intravilan, în zona B
Categoria de folosință, potrivit

Impozitul pe teren, Impozitul pe
Nr. înregistrărilor efectuate în registrul Suprafața
conform alin. (3) lit. b) teren datorat
crt. agricol la alte categorii de folosință - ha -
- lei/ha - (lei)
decât curți-construcții
0 1 2 3 4
1. Teren cu construcții 0,0678 Vezi alin. (4) lit. a)
2. Teren arabil 0,0490 93 4,5570
3. Pășune 0,0386 84 3,2424
4. Fâneață 0,0769 84 6,4596
5. Livadă 0,0562 204 11,4648
6. Teren cu vegetație forestieră 0,1312 93 12,2016
7. Teren cu ape 0,0614 57 3,4998
8. Drumuri 0,1319 0 0
9. Teren neproductiv 0,2602 0 0
TOTAL rând 2 + ... + 9 din coloana 4 41,4252
b) pentru cele amplasate în localitatea de rangul V, în intravilan, în zona A

conform alin. (3) lit. c) teren datorat
- lei/ha - (lei)
0 1 2 3 4
1. Teren cu construcții 0,0483 Vezi alin. (4) lit. b)
2. Pășune 0,0576 27 1,5552
3. Drumuri 0,1519 0 0
TOTAL rând 2 + 3 din coloana 4 1,5552
c) pentru cele amplasate în localitatea de rangul V, în intravilan, în zona D

conform alin. (3) lit. d) teren datorat
- lei/ha - (lei)
0 1 2 3 4
1. Teren cu construcții 0,0778 Vezi alin. (4) lit. c)
2. Teren arabil 0,0514 20 1,0280
3. Pășune 0,0311 17 0,5287
4. Fâneață 0,0943 17 1,6031
5. Livadă 0,4321 36 15,5556
6. Teren cu vegetație forestieră 0,2300 20 4,6000
7. Teren cu ape 0,0690 0 0
8. Drumuri 0,1304 0 0
9. Teren neproductiv 0,1315 0 0
(6) Contribuabilul prevăzut la alin. (1) datorează următorul impozit pe teren:
Nr. Impozitul pe teren datorat, potrivit Impozitul pe teren

datorat - TOTAL
crt. prevederilor alin. (4) și (5)
(lei)
0 1 2
1. alin. (4) lit. a) 779,9712
2. alin. (4) lit. b) 80,2746
3. alin. (4) lit. c) 30,4200
4. alin. (5) lit. a) 41,4252
5. alin. (5) lit. b) 1,5552
6. alin. (5) lit. c) 23,3154
IMPOZITUL PE TEREN DATORAT - TOTAL 956,9616 = 957 lei
(7) Exemplu de calcul II privind stabilirea impozitului pe teren amplasat în

intravilan:
Un contribuabil deține în unitatea administrativ-teritorială de rangul III, în
intravilan, la nivelul căreia s-au stabilit nivelurile impozitului pe teren potrivit
prevederilor alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) și b) ale prezentului punct:
a) în zona A, potrivit nomenclaturii stradale, la aceeași adresă, un teren în suprafață
de 0,0650 ha, având următoarele categorii de folosință:
Categoria de folosință,
Nr. Suprafața
potrivit înregistrărilor
crt. - ha -
efectuate în registrul agricol
0 1 2
b) în zona B, potrivit nomenclaturii stradale, la o anumită adresă, un teren în

suprafață de 0,2400 ha, având următoarele categorii de folosință:
Nr. Suprafața
crt. - ha -
0 1 2
2. Pășune 0,0300
c) în zona B, potrivit nomenclaturii stradale, la o altă adresă decât cea de la lit. b), un
teren în suprafață de 0,0550 ha, având următoarele categorii de folosință:
Nr. Suprafața
crt. - ha -
0 1 2
2. Pășune 0,0200
(8) Potrivit prevederilor art. 465 alin. (2) din Codul fiscal, pentru suprafața de
0,0350 ha, prevăzută la nr. crt. 1 din tabelul de la alin. (7) lit. a), impozitul pe
terenurile amplasate în intravilan, înregistrate în registrul agricol la categoria de
folosință terenuri cu construcții - zona A, se determină astfel: 0,0350 ha x 14.813
lei/ha = 518,4550 lei.
(9) Potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5) din Codul fiscal, determinăm impozitul
pe teren, pentru celelalte suprafețe, altele decât cele de la alin. (8), astfel:
a) imobilul prevăzut la alin. (7) lit. a)

Nr. Suprafața conform alin. (3) lit. teren
înregistrărilor
crt. - ha - a) datorat
- lei/ha - (lei)
0 1 2 3 4
1. Teren cu construcții 0,0350 14.813 518,4550
2. Teren arabil 0,0300 124 3,7200

b) imobilul prevăzut la alin. (7) lit. b)

înregistrărilor
crt. - ha - b) datorat
- lei/ha - (lei)
0 1 2 3 4
1. Teren arabil 0,0200 93 1,8600
2. Pășune 0,0300 84 2,5200
3. Fâneață 0,1900 84 15,9600
c) imobilul prevăzut la alin. (7) lit. c)

înregistrărilor
crt. - ha - b) datorat
- lei/ha - (lei)
0 1 2 3 4
1. Teren arabil 0,0350 93 3,2550
2. Pășune 0,0200 84 1,6800
TOTAL rând 1 + 2 din coloana 4 4,9350
(10) Contribuabilul prevăzut la alin. (7) datorează următorul impozit pe teren:
Impozitul pe teren
Nr. Impozitul pe teren datorat, potrivit
datorat - TOTAL
crt. prevederilor alin. (4) și (5)
(lei)
0 1 2
1. alin. (9) lit. a) nr. crt. 1 518,4550

2. alin. (9) lit. a) nr. crt. 2 3,7200
3. alin. (9) lit. b) 20,3400
4. alin. (9) lit. c) 4,9350
IMPOZITUL PE TEREN DATORAT - TOTAL 547,45 = 547
(11) Exemplu de calcul III

a) Un contribuabil deține într-o unitate administrativ-teritorială, potrivit
nomenclaturii stradale, la aceeași adresă, un teren în suprafață de 0,1110 ha, având
următoarele categorii de folosință:
Nr. Suprafața
crt. - ha -
0 1 2
3. Pășune 0,0280
b) suprafața de 0,0600 ha a terenului prevăzut în tabelul de la lit. a) la nr. crt. 1

se înmulțește cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul de la art. 465 alin. (2)
din Codul fiscal;
c) suprafețele de teren prevăzute în tabelul de la lit. a), respectiv 0,0230 ha de
la categoria de folosință "Teren arabil" și de 0,0280 ha de la categoria de folosință
"Pășune" se impozitează/taxează potrivit prevederilor art. 465 alin. (3) - (5) din
Codul fiscal.
d) *** A B R O G A T ***
(12) În cazul coproprietarilor, pentru punerea în aplicare a prevederilor art.
465 alin. (2) - (5) din Codul fiscal, pentru determinarea impozitului pe teren, se iau
în calcul suprafețele de teren potrivit cotelor-părți deținute de fiecare
coproprietar în parte.
85. Exemple pentru aplicarea prevederilor referitoare la taxa pe teren:
A. O unitate administrativ-teritorială (UAT) deține în proprietate un teren pe
care îl dă în administrare unei persoane de drept public (A), care îl închiriază
ulterior unei persoane de drept privat (B), care la rândul ei îl închiriază unei/unor
terțe persoane (C).
B. În cazul în care un teren proprietate privată a statului este închiriat unei
persoane juridice pe o perioadă de 2 ani, care începe la data de 24 martie 2016 și
se încheie la data de 23 martie 2018, locatarul trebuie să depună la organul fiscal
local, până la data de 25 aprilie 2016, o declarație în vederea stabilirii taxei pe
teren, însoțită de o copie a contractului de închiriere.
Taxa se calculează lunar, conform prevederilor art. 465 din Codul fiscal, având
în vedere suprafața terenului și rangul localității în care este amplasat terenul,
zona și categoria de folosință a terenului, în mod diferențiat, în intravilanul și
extravilanul localităților, astfel:
a) Pentru luna martie a anului 2016:
Fiind fracțiune mai mică de o lună, taxa pe teren se calculează proporțional cu
numărul de zile:
Taxa lunară = taxa teren x (8 zile / 365 zile);
b) Pentru lunile întregi din perioada de valabilitate a contractului:
Taxa lunară = taxa teren / 12 luni;
c) Luna martie a anului 2018:
Taxa lunară = taxa teren x 23 zile / 365 zile.
Locatarul va plăti taxa lunar, până la data de 25 a lunii următoare, începând cu
data de 25 aprilie 2016, până la data de 25 aprilie 2018.
C. În cazul unui contract care prevede închirierea unui teren aflat în
proprietatea unității administrativ-teritoriale pe o perioadă de 2 ore în ziua de 27
august 2016, locatorul are obligația să depună la organul fiscal local o declarație
în vederea stabilirii taxei pe teren până la data de 26 septembrie 2016, care este
prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
Conform pct. 67 alin. (3), taxa se calculează proporțional cu numărul de ore:
Taxa = (taxa teren / 365 zile) x (2 h / 24 h).
Locatarul va plăti locatorului taxa pe teren, pe care acesta o va vărsa la
bugetul local până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare
următoare termenului de 25 septembrie 2016.
D. În cazul unui contract care prevede închirierea unui teren aflat în
proprietatea unității administrativ-teritoriale, pe o perioadă de câte 2 ore în 3 zile
pe săptămână, pe durata a 5 săptămâni, începând cu data de 1 octombrie 2016,
locatorul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 noiembrie
2016, o declarație în vederea stabilirii taxei pe teren.
Deoarece contractul se referă la intervale de timp mai mici de o lună, taxa pe
teren se calculează conform pct. 67 alin. (3):
Taxa = (taxa teren / 365 zile) x (3 zile x 5) x (2 h / 24 h).
Locatarul va plăti, lunar, locatorului taxa pe teren, pe care acesta o varsă la
bugetul local până la data de 25 noiembrie 2016, respectiv până la data de 27
decembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25
decembrie 2016.
E. O unitate administrativ-teritorială închiriază un teren în suprafață de 100
mp, situat în intravilan zona A, rangul 0 și înregistrat în registrul agricol la
categoria de folosință terenuri cu construcții, unei terțe persoane pentru o
perioadă de 2 ore/zi timp de 3 săptămâni.
Prin hotărârea consiliului local, în baza prevederilor art. 465 alin. (2) din Codul
fiscal, nivelul impozitului pe teren se stabilește la 9.500 lei/ha.
Conform pct. 67 alin. (3) taxa pe teren se calculează astfel:
Taxa = (0,0100 ha x 9.500 lei/ha / 365 zile) x (7 zile x 3 săptămâni) x (2 h / 24
h) = 0,2603 x 21 x 0,0833 = 0,4553 = 1 leu
86. Pentru a beneficia în anul următor de prevederile art. 465 alin. (6) din
Codul fiscal, persoanele juridice trebuie să aibă înregistrate în evidența contabilă
pentru anul respectiv documente privind desfășurarea activității de agricultură,
respectiv documente privind veniturile și cheltuielile aferente acestei activități, ca
de exemplu: facturi privind procurarea de semințe, facturi privind aprovizionarea
cu combustibil, cheltuieli cu salarizarea personalului, facturi privind vânzarea de
semințe sau alte produse obținute din activitatea desfășurată.
87. În cazul terenurilor pe care se află amplasată o clădire, dintre cele
prevăzute la art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, cu încăperi care sunt folosite pentru
activități economice, pentru calculul impozitului pe teren se efectuează
următoarele operațiuni:
a) se determină cota procentuală din clădire ce corespunde incintelor folosite
pentru activități economice, conform prevederilor art. 456 alin. (1) din Codul
fiscal;
b) suprafața terenului se înmulțește cu cota procentuală prevăzută la lit. a)
rezultând astfel suprafața terenului aferentă cotei-părți de clădire care
corespunde încăperilor folosite pentru activități economice;
c) se determină impozitul pe teren pentru suprafața terenului aferentă cotei-
părți de clădire care corespunde încăperilor folosite pentru activități economice,
prin înmulțirea suprafeței determinate la lit. a) cu nivelul impozitului
corespunzător, potrivit prevederilor art. 465 din Codul fiscal.
SECȚIUNEA a 4-a - Declararea și datorarea impozitului și a taxei pe teren
88. Impozitul pe teren, precum și obligațiile de plată accesorii acestuia,

datorate până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior celui în care se
realizează înstrăinarea între vii a terenurilor, se datorează de partea care
înstrăinează.
89. (1) Ori de câte ori intervin modificări în registrul agricol, referitoare la
terenurile deținute în proprietate sau în folosință, după caz, de natură să conducă
la modificarea impozitului/taxei pe teren, funcționarii publici cu atribuții privind
completarea, ținerea la zi și centralizarea datelor în registrele agricole au obligația
de a comunica aceste modificări organului fiscal local, în termen de 3 zile
lucrătoare de la data modificării.
(2) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind terenurile, precum și a
schimbării categoriei de folosință a terenurilor, se realizează de către contribuabili
prin depunerea unor declarații la care se anexează copii după acte, certificate de
conformitate cu originalul, conform prevederilor art. 64 alin. (5) din Legea nr.
ulterioare, prin care se atestă proprietatea persoanelor asupra terenurilor în cauză
sau schimbarea respectivă, după caz.
(3) Impozitul pe teren se datorează și în cazul contribuabililor pentru
terenurile dobândite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive
și executorii prin care li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate
asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui punerii în posesie constatate prin procese-verbale,
fișe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale,
potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
(4) Referitor la registrele agricole se au în vedere reglementările în vigoare
privind registrul agricol, precum și normele tehnice de completare a registrului
agricol.
90. (1) În sensul prevederilor art. 466 alin. (2) din Codul fiscal obligația de
depunere a declarației revine și contribuabililor care înstrăinează terenul.
(2) Declarațiile se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de
la data apariției oricăreia dintre următoarele situații:
a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe teren
datorat;
c) intervin schimbări privind situația juridică a contribuabilului, de natură să
conducă la modificarea impozitului pe teren.
91. Autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunei, al orașului,
al municipiului sau al sectoarelor municipiului București, după caz, stabilesc,
pentru anul fiscal 2016, până la data de 31 martie 2016, suprafața de teren care
este acoperită de o clădire, respectiv de un apartament, pe baza datelor cuprinse
în actele de proprietate sau în alte documente care atestă această suprafață,
depuse de contribuabili în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, sau a datelor
furnizate de compartimentele de specialitate din cadrul autorităților
administrației publice locale sau alte instituții care dețin aceste date.
92. (1) Declarația privind taxa pe teren se depune la organul fiscal în a cărui
rază de competență este amplasat terenul, până la data de 25 a lunii următoare
celei în care intră în vigoare contractul prin care se acordă dreptul de concesiune,
închiriere, administrare ori folosință.
(2) Obligația depunerii declarației în scopul stabilirii taxei pe teren aparține
persoanei care are calitatea de concesionar, locatar, titular al dreptului de
administrare, chiar dacă aceasta transmite ulterior altor persoane dreptul de
administrare, închiriere, folosință sau concesiune asupra terenului.
(3) La declarația privind taxa pe teren se anexează copii ale documentelor prin
care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, dare în administrare sau în
folosință și din care reiese suprafața și categoria de folosință a terenului pentru
care se datorează taxa pe teren.
(4) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, dare în administrare sau în
folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, la declarația privind taxa pe
teren se anexează o situație centralizatoare și copiile contractelor de concesiune,
închiriere, dare în administrare sau în folosință din care reies suprafața și
categoria de folosință a terenului.
SECȚIUNEA a 5-a - Plata impozitului și a taxei pe teren
93. În sensul aplicării art. 467 alin. (2) din Codul fiscal, prin plata cu anticipație
se înțelege stingerea obligației de plată a impozitului pe teren datorat aceluiași
buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 31 martie, inclusiv.
CAPITOLUL IV - Impozitul pe mijloacele de transport

94. Potrivit prevederilor art. 468 din Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de
transport este datorat de:
a) persoana care are în proprietate un mijloc de transport
înmatriculat/înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal
anterior;
b) locatar, în cazul în care mijlocul de transport face obiectul unui contract de
leasing, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior;
c) proprietarii navelor fluviale de pasageri, ai bărcilor și luntrelor folosite în
alte scopuri decât pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în unitățile
administrativ-teritoriale din Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta
Ialomiței, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior;
d) fiduciarul, în cazul în care mijlocul de transport face parte dintr-un
patrimoniu fiduciar, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, conform art.
488 din Codul fiscal.
95. Contribuabilii ale căror mijloace de transport fac obiectul înregistrării, din
punct de vedere fiscal, se supun acelorași obligații ca și cei ale căror mijloace de
transport fac obiectul înmatriculării și, implicit acelorași sancțiuni.
96. În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana fizică sau
persoana juridică, după caz, are obligația depunerii declarației fiscale la organele
fiscale locale în a căror rază este înregistrat mijlocul de transport, în termen de 30
de zile de la data încheierii contractului de leasing, însoțită de o copie a acestuia.
97. (1) În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază, impozitul pe
mijloacele de transport este datorat de locator începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor
documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare
a rezilierii contractului de leasing.
(2) În cazul contractelor de leasing financiar care se finalizează cu transferul
dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport, locatarul are obligația
declarării acestuia la organul fiscal local competent, în termen de 30 de zile și
datorează impozit pe mijlocul de transport începând cu data de 1 ianuarie a
anului fiscal următor celui în care a avut loc predarea-primirea mijlocului de
transport.
98. Pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport, navele fluviale de
pasageri sunt asimilate vapoarelor prevăzute la pct. 7 din tabelul de la art. 470
alin. (8) din Codul fiscal.
99. Prin sintagma folosite pentru transportul persoanelor fizice, prevăzută la
art. 469 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, se înțelege folosirea atât pentru activități ce
privesc necesitățile familiale, cât și pentru activități de agrement.
100. Impozitul pe mijloacele de transport se face venit la bugetul local al
unității/subdiviziune administrativ-teritoriale unde contribuabilul are domiciliul,
sediul/punctul de lucru.
101. (1) La nivelul fiecărui organ fiscal al comunei, al orașului, al municipiului,
după caz, se instituie și se conduce Registrul de evidență a mijloacelor de
transport supuse înmatriculării/înregistrării, denumit în continuare registru.
Registrul, formular tipizat, se ține în format letric sau în format electronic, potrivit
capacității administrative de care dispune organul fiscal local. La nivelul
municipiului București, registrul se instituie și se conduce la nivelul organului
fiscal local al sectorului.
(2) În cazul unui proprietar, persoană fizică sau persoană juridică, de mijloc de
transport care face obiectul înmatriculării/înregistrării în România și care
înstrăinează/dobândește mijlocul de transport prin oricare dintre modalitățile
prevăzute de lege, organul fiscal are obligația înregistrării actului de înstrăinare-
dobândire în registrul prevăzut la alin. (1).
Documentele translative ale dreptului de proprietate asupra mijloacelor de
transport încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 se utilizează și după această
dată în relația cu autoritățile/instituțiile/serviciile publice centrale sau locale, după
caz.
(3) Actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport, în cazul în care
ambele părți au domiciliul fiscal în România, se prezintă de persoana care
înstrăinează, în original, precum și 4 fotocopii ale acestuia, cu mențiunea
«Conform cu originalul». Cele 5 exemplare sunt utilizate după cum urmează:
a) exemplarul original rămâne la persoana care dobândește;
b) un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în
evidența fiscală persoana care înstrăinează;
c) un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
d) un exemplar, pe care se înscrie și de către organul fiscal de la domiciliul
dobânditorului numărul de înregistrare din registrul prevăzut la alin. (1), se
depune la organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea
mijloacelor de transport;
e) un exemplar se depune la organul fiscal local unde își are domiciliul fiscal
persoana care dobândește proprietatea.
(4) În cazul unui mijloc de transport înstrăinat de către o persoană fizică cu
domiciliul fiscal în România unei persoane fizice sau unei persoane juridice, după
caz, care nu are domiciliul fiscal în România, persoana care înstrăinează prezintă
actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport, în original, precum și 3
fotocopii ale acestuia, cu mențiunea «Conform cu originalul», sub semnătura
ambelor părți, menționând, lizibil și olograf, identitatea fiecărei persoane
semnatare, pe fiecare din acestea înscriindu-se numărul de înregistrare din
registrul prevăzut la alin. (1) de către organul fiscal de la domiciliul fiscal al
persoanei care înstrăinează. Cele 4 exemplare sunt utilizate după cum urmează:
a) exemplarul original rămâne la persoana care dobândește;
b) un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în
evidența fiscală persoana care înstrăinează;
c) un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
d) un exemplar se depune la organul competent privind
înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport.
(5) În cazul în care un mijloc de transport a fost preluat de către un operator
economic în condițiile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a
vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, în registrul prevăzut la alin. (1) se
înregistrează certificatul de distrugere emis de operatorul economic respectiv, iar
proprietarul care predă mijlocul de transport are obligația să furnizeze organului
fiscal local o copie certificată Conform cu originalul, precum și cu mențiunea
Documentele anexate sunt corecte și complete, conforme cu realitatea și semnată
de către contribuabil.
(6) În cazul unei hotărâri judecătorești care consfințește faptul că o persoană a
pierdut dreptul de proprietate, aceasta are obligația înregistrării documentului
respectiv în registrul prevăzut la alin. (1) și să depună la organul fiscal o copie
certificată Conform cu originalul și semnată de către contribuabil.
(7) Pe baza actului de înstrăinare-dobândire, organul fiscal local unde se afla
înregistrat mijlocul de transport înstrăinat scoate din evidențele fiscale mijlocul de
transport respectiv.
În cazul dobândirii unui mijloc de transport pe bază de factură emisă de un
operator economic din România sau din alt stat, precum și în cazul dobândirii
unui mijloc de transport din alt stat decât România pe baza altor documente
emise din statul de proveniență, proprietarii dobânditori declară la organul fiscal
local de domiciliu mijloacele de transport, anexând copii ale documentelor
certificate «Conform cu originalul», precum și cu mențiunea «Documentele
anexate sunt corecte și complete, conforme cu realitatea», sub semnătura
contribuabilului, iar în cazul documentelor completate în altă limbă decât
româna, și copii ale documentelor traduse în limba română de către un
traducător autorizat. Factura este actul de înstrăinare-dobândire, iar prevederile
alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(8) Organul competent cu înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de
transport transmite, anual, în format electronic, organului fiscal local o situație
centralizatoare a radierilor/înmatriculărilor/înregistrărilor mijloacelor de transport
din unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială.
Periodicitatea comunicării informațiilor poate fi lunară, conform înțelegerii
părților.
Organele fiscale locale transmit, în condiții de reciprocitate, informațiile
înregistrate în evidența proprie în luna precedentă:
a) conform înțelegerii părților, către organele competente cu
înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport;
b) către organele fiscale în a căror rază teritorială își au domiciliul
contribuabilii dobânditori de mijloace de transport sau în care și-au schimbat
domiciliul sau reședința contribuabilii proprietari de mijloace de transport.
(9) Pentru realizarea schimbului de informații dintre organele fiscale locale și
organele competente cu înmatricularea/radierea mijloacelor de transport se pot
încheia protocoale pentru a optimiza și eficientiza schimbul de informații.
Schimbul de informații este reciproc. Schimbul de informații se face utilizând
orice canale de comunicare, inclusiv accesul online în bazele de date, în funcție de
capacitatea tehnică a părților, cu asigurarea securității accesului și informațiilor,
precum și cu asigurarea integrității informațiilor.
(10) Registrul, formularul tipizat privind înstrăinarea-dobândirea mijloacelor
de transport și protocolul-cadru pentru realizarea schimbului de informații dintre
organele fiscale locale și organele competente privind
înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport, respectiv
instrucțiunile de aplicare, se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării
regionale și administrației publice, al ministrului finanțelor publice și al ministrului
afacerilor interne.
102. În aplicarea art. 469 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, scutirea sau reducerea
de la plata impozitului pe mijloacele de transport se acordă pe baza
documentelor doveditoare, valabile la data de 31 decembrie a anului fiscal
anterior, care atestă situația respectivă, cu excepția contribuabililor care sunt deja
cuprinși în baza de date a unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
1021. În aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. a) - d) din Codul fiscal, în
cazul mijloacelor de transport aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe
mijloacele de transport se acordă corespunzător cotei-părți din dreptul de
proprietate asupra respectivului mijloc de transport.
103. În aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, impozitul
pe mijlocul de transport nu se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor depunerii documentelor doveditoare, proporțional cu numărul de luni
menționate în certificat.
104. Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se aplică
începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care contribuabilii
prezintă organelor fiscale ale administrației publice locale documentele prin care
atestă situațiile prevăzute de lege.
105. Intră sub incidența prevederilor art. 469 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal
navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul
persoanelor fizice, aflate în proprietatea atât a persoanelor fizice, cât și a
persoanelor juridice cu domiciliul în unitățile administrativ-teritoriale din Delta
Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței.
106. (1) Unitățile administrativ-teritoriale prevăzute la pct. 105 se stabilesc
prin ordine ale prefecților județelor respective, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Ordinele prefecților se aduc la cunoștință publică, se comunică autorităților
administrației publice locale interesate, în condițiile Legii administrației publice
locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și vor fi
publicate în monitorul oficial al județului respectiv, potrivit prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 75/2003 privind organizarea și funcționarea serviciilor
publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităților administrativ-teritoriale,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 534/2003, denumită în continuare
Ordonanța Guvernului nr. 75/2003.
107. Intră sub incidența prevederilor art. 469 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal
operatorii de transport public local de călători a căror activitate este reglementată
prin Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările și
108. Pentru aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal,
operatorii economici, comercianți auto sau societăți de leasing care au mijloace
de transport înregistrate ca stoc de marfă prezintă, după caz, următoarele:
a) proces-verbal de reintrare în posesie a vehiculului înscris ca marfă pe stoc -
în copie;
b) declarație de inventar;
c) extras din situațiile financiare care dovedesc înscrierea pe stoc;
d) dovada radierii din circulația pe drumurile publice;
e) o cerere de scoatere din evidențele fiscale;
f) copie a actului de înstrăinare-dobândire către un operator economic care
are ca obiect de activitate reciclarea/vânzarea pieselor rezultate din
dezmembrarea mijlocului de transport și/sau a oricărui alt act doveditor al
recunoașterii daunei totale de către asigurător sau al transferului de proprietate,
spre exemplu factura de valorificare a vehiculului avariat către un operator
specializat în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, în cazul mijlocului de
transport declarat daună totală.
109. Pentru aplicarea prevederilor art. 469 alin. (2) din Codul fiscal, consiliile
locale pot adopta hotărâri privind scutirea sau reducerea impozitului pe
mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol pe bază de
criterii și proceduri proprii. La nivelul municipiului București, această atribuție este
îndeplinită de consiliile locale ale sectoarelor pe baza unei proceduri cadru
aprobată de către Consiliul General al Municipiului București.
110. Scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport stabilită
conform art. 469 alin. (2) din Codul fiscal se aplică începând cu data de 1 ianuarie
a anului următor celui în care mijlocul de transport se încadrează în situațiile
respective, cu excepția celor prevăzute la art. 495 lit. d) din Codul fiscal care se
acordă începând cu data de 1 ianuarie 2016.
SECȚIUNEA a 3-a - Calculul impozitului
111. Impozitul pe mijloacele de transport cu tracțiune mecanică este anual și

se stabilește în sumă fixă pentru fiecare tip de mijloc de transport prevăzut la art.
470 din Codul fiscal, pentru fiecare 200 cm3 sau fracțiune din aceasta.
112. Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere
fiscal, constituie un obiect impozabil.
113. Prin sintagma document similar, prevăzută la art. 470 alin. (9) din Codul
fiscal, se înțelege adeverința eliberată de o persoană fizică sau de o persoană
juridică specializată, care este autorizată să efectueze servicii auto, potrivit legii,
prin care se atestă capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată.
114. (1) Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent
anului 2016, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de 1.500 cm 3:
A. Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are capacitatea
cilindrică de 1.500 cm3.
B. Explicații privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de transport,
astfel cum rezultă textul art. 470 alin. (2) din Codul fiscal:
1. se determină numărul de fracțiuni a 200 cm 3: capacitatea cilindrică a
autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 1.500 cm3 : 200 cm3 = 7,5; pentru
calcul se consideră fracțiunea de 0,5 din 200 cm 3 la nivel de unitate, rezultă 8
fracțiuni;
2. se determină impozitul pe mijloacele de transport:
2.1. în tabelul prevăzut la art. 470 alin. (2) din Codul fiscal, se identifică suma
corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea cilindrică de până la 1.600
cm3 inclusiv, respectiv 8 lei/200 cm3;
2.2. numărul de fracțiuni prevăzut la pct. 1 se înmulțește cu suma prevăzută la
subpct. 2.1, respectiv: 8 x 8 lei/200 cm3 = 64 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 489 alin. (2) din Codul fiscal și
considerând că în anul fiscal 2015 pentru anul fiscal 2016 autoritatea deliberativă
a hotărât majorarea impozitului pe mijloacele de transport cu 15%, suma
determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent sau, pentru ușurarea
calculului, această sumă se înmulțește cu 1,15, respectiv: 64 lei x 1,15 = 73,60 lei;
potrivit prevederilor pct. 11 lit. n) din prezentele norme metodologice, fracțiunea
de 0,60 lei fiind peste 0,50 lei se întregește la 1 leu, impozitul pe mijloacele de
transport se rotunjește la 74 lei.
(2) Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent
anului 2016, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de 2.500 cm 3:
A. Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are o capacitate
cilindrică de 2.500 cm3.
B. Explicații privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de transport,
astfel cum rezultă din art. 470 alin. (2) din Codul fiscal:
1. se determină numărul de fracțiuni a 200 cm 3: capacitatea cilindrică a
autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 2.500 cm3 : 200 cm3 = 12,50;
pentru calcul se consideră fracțiunea de 0,50 la nivel de unitate, rezultă 13
fracțiuni;
2. se determină impozitul asupra mijloacelor de transport:
2.1. în tabelul prevăzut la art. 470 alin. (2) din Codul fiscal, se identifică suma
corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm 3 și 2.600
cm3 inclusiv, respectiv: 72 lei/200 cm3;
2.2. numărul de unități prevăzut la pct. 1 se înmulțește cu suma prevăzută la
subpct. 2.1, respectiv: 13 x 72 lei/200 cm3 = 936 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 489 alin. (2) din Codul fiscal și
considerând că în anul fiscal 2015 pentru anul fiscal 2016 autoritatea deliberativă
a hotărât majorarea impozitului asupra mijloacelor de transport cu 15%, suma
determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent sau, pentru ușurarea
calculului, această sumă se înmulțește cu 1,15, respectiv: 936 lei x 1,15 = 1.076,4
lei;
2.4. având în vedere prevederile pct. 11 lit. n) din prezentele norme
metodologice, suma de la pct. 2.3 se rotunjește la 1.076 lei.
115. Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitului pe
mijloacele de transport se efectuează de către organele fiscale locale în a căror
rază de competență se află domiciliul, sediul sau punctul de lucru al
contribuabilului.
116. (1) Pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prevăzute la art.
470 alin. (5) din Codul fiscal, impozitul anual se stabilește în sumă fixă în lei/an, în
mod diferențiat, în funcție de numărul de axe, de masa totală maximă autorizată
și de sistemul de suspensie cu care sunt dotate.
(2) Prin masa totală maximă autorizată se înțelege masa totală a vehiculului
încărcat, declarată admisibilă cu prilejul autorizării de către autoritatea
competentă.
(3) Numărul axelor și masa totală maximă autorizată, avute în vedere la
calcularea impozitului, sunt cele înscrise în cartea de identitate a autovehiculului
în rândul 7 și, respectiv, rândul 11.
(4) Dacă sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cartea de
identitate a autovehiculului ca informație suplimentară, deținătorii vor prezenta o
adeverință eliberată în acest sens de către Regia Autonomă Registrul Auto
Român.
(5) În cazul autovehiculelor de până la 12 tone inclusiv, destinate prin
construcție atât transportului de persoane, cât și de bunuri, pentru stabilirea
impozitului pe mijloacele de transport, acestea sunt asimilate vehiculelor
prevăzute la pct. 7 din tabelul de la art. 470 alin. (2) din Codul fiscal, iar în cazul
celor de peste 12 tone, acestea sunt asimilate autovehiculelor prevăzute la art.
470 alin. (5) din Codul fiscal. Intră sub incidența acestui alineat automobilele
mixte și automobilele specializate/autospecializate, astfel cum sunt definite de
prevederile legale în vigoare.
117. În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste
sistemul suspensiei, impozitul pe mijloacele de transport se determină
corespunzător autovehiculelor din categoria vehicule cu alt sistem de suspensie.
118. Pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în
sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă
autorizată a acestora.
119. În cazul combinațiilor de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren
rutier, de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare
de 12 tone, omologate ca atare prin cartea de identitate a vehiculului, impozitul
datorat este cel prevăzut la art. 470 alin. (6) din Codul fiscal.
120. Impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de
transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă
și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în
combinație, întrucât Registrul Auto Român omologhează vehiculele rutiere
conform Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5
noiembrie 2007 de stabilirea a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și
remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice
separate destinate vehiculelor respective.
121. Sub incidența prevederilor de la pct. 4 din tabelul prevăzut la art. 470
alin. (8) din Codul fiscal, respectiv nave de sport și agrement, se include orice
ambarcațiune, indiferent de tip și de modul de propulsie, al cărei corp are
lungimea de 2,5 m până la 24 m, măsurată conform standardelor armonizate
aplicabile și care este destinată utilizării în scopuri sportive și recreative definite
de art. 2 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 2.195/2004 privind stabilirea
condițiilor de introducere pe piață și/sau punere în funcțiune a ambarcațiunilor
de agrement.
122. (1) Dacă mijlocul de transport înregistrat nu are caracteristicile unui
autovehicul, nu intră sub incidența prevederilor art. 470 alin. (2), (4), (5) sau (6) din
Codul fiscal, în vederea stabilirii impozitului pe mijloacele de transport, fiind
considerat utilaj.
(2) Dacă mijlocul de transport înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a
avea autopropulsie se impozitează conform art. 470 alin. (7) din Codul fiscal,
pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
(3) Dacă mijlocul de transport înregistrat este prevăzut cu roți, axe și
autopropulsie, impozitul se stabilește conform art. 470 alin. (2), (5) sau (6) din
Codul fiscal, după caz.
(4) Dacă un mijloc de transport prevăzut la alin. (1) și (3) nu are carte de
identitate atunci se datorează taxa prevăzută la art. 486 alin. (2) și (3) din Codul
fiscal.
SECȚIUNEA a 4-a - Declararea și datorarea impozitului pe mijloacele de

transport
123. La înstrăinarea unui mijloc de transport în cursul anului, proprietarul

acestuia, potrivit art. 10 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 78/2000 privind
omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor
rutiere, în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în
România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 230/2003, cu
modificările și completările ulterioare, transmite dobânditorului cartea de
identitate a vehiculului, urmând ca apoi cumpărătorul să declare mijlocul de
transport la organul fiscal local pe raza căruia are domiciliul, sediul sau punctul de
lucru, în termen de 30 de zile de la data actului de dobândire și să
înmatriculeze/înregistreze pe numele său mijlocul de transport la autoritățile
competente. Actul de înstrăinare-dobândire se înregistrează în registrul prevăzut
la pct. 101.
124. Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pentru întregul an
fiscal de persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de
transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului
fiscal anterior și încetează de a se mai datora începând cu 1 ianuarie a anului
fiscal următor în următoarele situații:
a) înstrăinarea mijlocului de transport;
b) radierea mijlocului de transport din circulație; ori
c) radierea contribuabililor persoane juridice din evidențele fiscale, inclusiv din
Registrul prevăzut la pct. 101, ca urmare a pronunțării unei sentințe de închidere
a procedurii falimentului;
d) schimbarea domiciliului fiscal al contribuabilului într-o altă unitate
administrativ-teritorială, caz în care acesta are obligația să depună declarație
fiscală în acest sens, atât la organul fiscal unde a avut domiciliul fiscal, cât și la
organul fiscal unde își stabilește noul domiciliu fiscal, în termen de 30 de zile de
la apariția acestei situații.
(2) Pentru mijloacele de transport dobândite de către contribuabili până la 31
decembrie a anului curent, care au fost înmatriculate/înregistrate în România
anterior dobândirii, contribuabilii dobânditori datorează impozitul pe mijloacele
de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor anului curent,
chiar dacă nu l-au înmatriculat/înregistrat pe numele lor, după data de 31
decembrie.
125. Înstrăinarea privește pierderea proprietății prin transferul dreptului de
proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalitățile
prevăzute de lege.
126. (1) Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a
efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din
circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:
a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face
dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii,
spațiu care nu afectează domeniul public sau care afectează domeniul public, dar
pentru care există o convenție sau o autorizație, în acest scop, de la autoritățile
competente;
b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la
unități specializate în vederea dezmembrării;
c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv;
d) În cazul furtului vehiculului.
(2) Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face
dovada existenței fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de
transport se face prin prezentarea unui certificat de distrugere emis în
conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000 privind
autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de reparații, de
reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum
și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările și completările ulterioare, și
ale art. 19 din Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor
și a vehiculelor scoase din uz.
(3) În lipsa documentului prevăzut la alin. (2), contribuabilul care nu mai poate
face dovada existenței fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat
în evidențele organelor fiscale locale prezintă o declarație pe propria răspundere
din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului și a mijlocului de
transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport,
împrejurările care au condus la pierderea acestuia și operează, în ceea ce privește
scăderea de la plata obligațiilor fiscale datorate, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care depune această declarație la organul fiscal la care
figurează înregistrat, numai dacă are achitate integral orice obligații fiscale
datorate de natura impozitului asupra mijloacelor de transport stabilite până la
data de 31 decembrie a anului fiscal în care depune declarația.
(4) Scoaterea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în
proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat
înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
(5) Vehiculele declarate, potrivit legii, prin dispoziție a autorității administrației
publice locale, fără stăpân sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30
de zile de la primirea dispoziției respective.
127. În baza situației centralizatoare prevăzute la pct. 101 alin. (8), organele
fiscale locale constată care din mijloacele de transport declarate sunt
înmatriculate, devenind astfel bunuri impozabile, și care nu sunt înmatriculate, caz
pentru care nu se datorează impozit.
128. Orice persoană fizică sau persoană juridică ce a dobândit/înstrăinat
dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport are obligația să depună
declarația fiscală la organul fiscal al autorităților administrației publice locale în a
cărui rază de competență își are domiciliul fiscal, indiferent de durata deținerii
mijlocului de transport respectiv, chiar și în cazul în care, în aceeași zi, imediat
după dobândire, are loc înstrăinarea acestui obiect impozabil.
129. În cazul mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, sunt aplicabile
prevederile Ordonanței Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea
cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea
comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările și completările
ulterioare, precum și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr.
1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea
autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu
130. (1) Pentru definirea categoriilor de folosință ale vehiculelor rutiere se au
în vedere prevederile Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și
locuinței nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea de
tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de
tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările ulterioare.
(2) Pentru înregistrarea mijloacelor de transport în evidențele organelor fiscale
ale autorităților administrației publice se utilizează declarațiile stabilite conform
modelului aprobat prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației
publice, cu avizul ministrului finanțelor publice, în conformitate cu prevederile art.
342 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările și completările ulterioare, după cum contribuabilul este persoană
fizică sau persoană juridică.
(3) La declarația fiscală prevăzută la alin. (2) se anexează o copie de pe cartea
de identitate, precum și copia certificată pentru conformitate cu originalul de pe
contractul de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, contractul de schimb,
factura, actul notarial de donație, certificatul de moștenitor etc., hotărârea
judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă/definitivă și executorie, după caz,
sau orice alt document similar. Întreaga răspundere pentru veridicitatea celor
declarate, precum și pentru autenticitatea actelor depuse aparține
contribuabilului.
131. Impozitul pe mijloacele de transport nu se dă la scădere pentru anul
fiscal următor dacă la 31 decembrie a anului fiscal în curs acestea se află în
reparații curente, reparații capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv,
inclusiv din lipsa unor piese de schimb din rețeaua comercială sau de la unitățile
de reparații de profil.
132. Deținerea unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă
că acel contribuabil are un autovehicul taxabil.
133. În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei, nu se
stabilește un nou impozit, deoarece capacitatea cilindrică a motorului nu se
modifică.
134. (1) În aplicarea prevederilor art. 471 alin. (5) din Codul fiscal, organul
fiscal local în ale cărui evidențe era înregistrat mijlocul de transport transmite
dosarul, cu confirmare de primire, în vederea impunerii, în termen de 15 zile,
organului fiscal local de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru.
(2) Organul fiscal local de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după
caz, verifică exactitatea datelor privind impunerea la noua adresă.
135. (1) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează de către locatar
începând cu data 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului de leasing
financiar, până la sfârșitul anului în care încetează contractul de leasing financiar.
(2) La încheierea contractului de leasing financiar locatarul are obligația
depunerii declarației fiscale la organul fiscal local competent pentru a înregistra
mijlocul de transport pe rolul său fiscal în baza procesului-verbal de predare-
primire a vehiculului, în original și copie, însoțit de o copie a contractului de
leasing care atestă identitatea locatarului, persoană fizică sau juridică.
(3) La încetarea contractului de leasing financiar la termenul scadent în
contract, locatarul care optează pentru achiziționarea vehiculului are obligația
depunerii la organul fiscal competent a documentelor aferente transferului
proprietății, respectiv dovada plății facturii valorii reziduale și o dovadă a achitării
tuturor eventualelor debite restante emisă de locator. Anualitatea impozitării ia în
considerare data facturii reziduale și a documentelor care dovedesc transferul
proprietății.
(4) În cazul în care contractele de leasing financiar ce au ca obiect mijloace de
transport încetează, ca urmare a rezilierii din vina locatarului, acesta solicită
radierea autovehiculelor din rolul fiscal deschis pe numele său și transmite
locatorului o copie a certificatului fiscal. În termen de 30 de zile, locatorul depune
declarația fiscală la autoritatea fiscală prevăzută de lege.
136. În cazul contribuabililor proprietari de mijloace de transport supuse
impozitului, plecați din localitatea unde au declarat că au domiciliul, sediul sau
punctul de lucru, după caz, fără să încunoștințeze despre modificările intervenite,
impozitele aferente se debitează în evidențele fiscale, urmând ca ulterior să se
facă cercetări pentru a fi urmăriți la plată, potrivit reglementărilor legale.
SECȚIUNEA a 5-a - Plata impozitului pe mijloacele de transport
137. În sensul aplicării art. 472 alin. (2) din Codul fiscal, prin plata cu
anticipație se înțelege stingerea obligației de plată a impozitului pe mijloacele de
transport datorat aceluiași buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 31
martie, inclusiv.
CAPITOLUL V - Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a

autorizațiilor
138. Se datorează taxă conform art. 473 din Codul fiscal pentru:
a) eliberarea certificatului de urbanism;
b) prelungirea certificatului de urbanism;
c) avizarea certificatului de urbanism;
d) eliberarea autorizației de construire;
e) prelungirea autorizației de construire;
f) eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială a unei construcții;
g) eliberarea autorizației de foraje sau excavări;
h) eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în
vederea realizării unei construcții;
i) eliberarea autorizației de amenajare de tabere, de corturi, căsuțe sau rulote
ori campinguri;
j) autorizarea amplasării de chioșcuri, containere, tonete, cabine, spații de
expunere, corturi și panouri, firme și reclame situate pe căile și în spațiile publice;
k) eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la
rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și
televiziune prin cablu;
l) eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă.
SECȚIUNEA a 2-a - Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a

autorizațiilor de construire și a altor avize și autorizații
139. (1) În sensul aplicării art. 474 alin. (1) - (4) din Codul fiscal, taxele pentru
eliberarea certificatelor de urbanism se fac venit la bugetul local al comunei, al
orașului sau al municipiului, după caz, unde este amplasat terenul, cu excepția
certificatului de urbanism emis de către consiliul județean, caz în care un procent
de 50% se constituie venit la bugetul local al județului. La nivelul municipiului
București, taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism se fac venit la
bugetul local al sectoarelor acestuia.
(2) În cazul în care prin cerere se indică numai adresa, potrivit nomenclaturii
stradale, suprafața de teren la care se raportează calculul taxei este suprafața
întregii parcele, iar în cazul în care printr-un plan topografic sau de situație
solicitantul individualizează o anumită suprafață din parcelă, taxa se aplică doar la
aceasta.
140. Calculul taxei pentru eliberarea autorizației de construire se face de către
structurile de specialitate ale autorității administrației publice locale.
141. În aplicarea art. 474 alin. (5) - (16) din Codul fiscal se stabilesc
următoarele reguli:
a) Pentru eliberarea autorizației de construire, în cazul unei clădiri rezidențiale,
atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice solicitante datorează o taxă,
reprezentând 0,5% din valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea
autorizației, în conformitate cu proiectul prezentat, în condițiile Legii nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, valoare care include instalațiile aferente și nu include
T.V.A.
b) În cazul lucrărilor de construire a clădirilor rezidențiale, proprietate a
persoanelor fizice, dacă valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea
autorizației de construire este mai mică decât valoarea impozabilă determinată în
condițiile art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, taxa se calculează prin aplicarea cotei
de 0,5% asupra valorii impozabile, dacă valoarea declarată a lucrărilor de
construcție este mai mică decât valoarea impozabilă stabilită în condițiile art. 457
din Codul fiscal, pentru determinarea taxei se are în vedere această din urmă
valoare.
c) În situația în care se apreciază că valoarea declarată a lucrărilor este
subevaluată în raport cu alte lucrări similare, compartimentul de specialitate al
organului fiscal local din raza de competență unde se realizează lucrările de
construire, la sesizarea structurii de specialitate, are obligația să efectueze cel
puțin inspecția fiscală parțială, în condițiile Codului de procedură fiscală, pentru
verificarea concordanței dintre valoarea reală a lucrărilor declarate pentru
regularizarea taxei și înregistrările efectuate în evidența contabilă. Noțiunea
situația finală corespunde procesului-verbal de recepție.
d) În cazul în care beneficiarul autorizației de construire nu efectuează
începerea lucrărilor pentru care autorizația de construire s-a emis în termenul
stabilit și nu solicită prelungirea acesteia, organul fiscal local are obligația de a
restitui suma reprezentând taxă pentru eliberarea autorizației de construire.
În acest scop, beneficiarul are obligația de a depune o cerere de restituire a
taxei pentru eliberarea autorizației de construire, în termen de 30 de zile de la
data expirării autorizației de construire, la autoritatea publică locală competentă.
Compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are
obligația de a constata neînceperea lucrărilor în baza unui proces-verbal de
constatare.
e) Atât în cazul persoanelor fizice, cât și al persoanelor juridice, taxa pentru
eliberarea autorizației de desființare parțială sau totală a unei construcții se
calculează prin aplicarea unei cote de 0,1% asupra valorii impozabile a clădirii
rezidențiale sau nerezidențiale, după caz.
f) În cazul oricăror construcții și amenajări care nu sunt de natura clădirilor, ca
de exemplu: gard, construcție fără acoperiș, taxa pentru eliberarea autorizației de
desființare parțială sau totală se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1%
asupra valorii reale a construcțiilor sau amenajării supuse desființării, declarată de
beneficiarul autorizației.
142. Prin grija structurilor de specialitate ale autorității administrației publice
locale, în termen de cel mult 15 zile de la data terminării lucrărilor de desființare,
se întocmește procesul-verbal, formular tipizat, în care se menționează, pe lângă
elementele de identificare a contribuabilului și a autorizației de desființare, data
de la care intervin modificări asupra impozitului pe clădiri și/sau asupra
impozitului pe terenul aferent construcțiilor/amenajărilor supuse desființării,
precum și elementele care determină modificările respective, cum ar fi: suprafața
construită la sol a clădirilor, suprafața construită desfășurată a clădirilor, suprafața
terenului, valoarea impozabilă a clădirilor și altele care se apreciază ca fiind
necesare pentru fundamentarea modificărilor.
143. Prin termenul desființare se înțelege demolarea ori dezmembrarea
parțială sau totală a construcției și a instalațiilor aferente, precum și a oricăror
altor amenajări.
144.(1) *** A B R O G A T ***
(2) Autorizația de foraje și excavări nu este de natura autorizației de construire
și nici nu o înlocuiește pe aceasta.
(3) Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele
constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a
cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile
prevăzute la art. 474 alin. (10) din Codul fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de
data începerii operațiunilor.
145. (1) În aplicarea art. 474 alin. (15) din Codul fiscal, taxa pentru eliberarea
autorizațiilor privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de
apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu
se datorează de către furnizorii serviciilor respective pentru fiecare
instalație/beneficiar, înainte de efectuarea lucrărilor.
(2) În aplicarea art. 474 alin. (16) din Codul fiscal, taxa pentru eliberarea
certificatului de nomenclatură stradală și adresă se datorează pentru fiecare
certificat eliberat de către primari în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 33/2002
privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile
publice centrale și locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 223/2002, prin
care se confirmă realitatea existenței domiciliului/reședinței persoanei fizice sau a
sediului persoanei juridice la adresa respectivă, potrivit nomenclaturii stradale
aprobate la nivelul localității.
(3) Nivelurile taxelor prevăzute în sumă fixă la art. 474 alin. (1) și (2) din Codul
fiscal se stabilesc de către consiliile locale sau consiliile județene, după caz, între
limitele și în condițiile prevăzute în Codul fiscal. În cazul municipiului București
această atribuție se îndeplinește de către Consiliul General al Municipiului
București.
SECȚIUNEA a 3-a - Taxa pentru eliberarea autorizațiilor pentru desfășurarea

unor activități
146. Pentru aplicarea art. 475 alin. (1) din Codul fiscal, taxa pentru eliberarea
autorizațiilor sanitare de funcționare are în vedere următoarele reguli:
a) taxa se referă la autorizațiile sanitare de funcționare eliberate de direcțiile
de sănătate publică teritoriale în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare;
b) nivelul taxei se stabilește prin hotărâre a consiliului local al municipiilor,
orașelor și comunelor. În cazul municipiului București se stabilește de către
Consiliul General al Municipiului București;
c) taxa este anuală;
d) taxa se achită integral, anticipat eliberării sale, indiferent de perioada
rămasă până la sfârșitul anului fiscal respectiv;
e) taxa constituie venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde
se află situat obiectivul sau unde se desfășoară activitatea pentru care se solicită
autorizarea. În cazul municipiului București, aceste taxe se fac venit la bugetul
local al sectorului unde se află situat obiectivul sau unde se desfășoară activitatea
pentru care se solicită autorizarea;
f) taxa nu se restituie dacă autorizația a fost suspendată temporar sau
definitiv;
g) direcțiile de sănătate publică teritoriale vor solicita beneficiarilor
autorizației respective dovada efectuării plății taxei în contul unității
administrativ-teritoriale unde se află situate obiectivele și/sau unde se desfășoară
activitățile pentru care se solicită autorizarea.
147. (1) Pentru aplicarea art. 475 alin. (2) din Codul fiscal, taxa pentru
eliberarea atestatelor de producător, respectiv pentru eliberarea carnetului de
comercializare a produselor din sectorul agricol se achită integral, anticipat
eliberării atestatului de producător, indiferent de perioada rămasă până la
sfârșitul anului fiscal respectiv, fără a substitui orice altă
autorizație/aviz/acord/licență prevăzută ca obligație legală pentru organizarea și
funcționarea unor astfel de activități comerciale.
(2) Taxa se face venit la bugetele locale ai căror ordonatori principali de
credite sunt primarii care au eliberat certificatele de producător respective.
(3) Taxa se încasează de la persoanele fizice, producători, care intră sub
incidența Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a
pieței produselor din sectorul agricol.
(4) Taxa se face venit la bugetele locale ai căror ordonatori principali de
credite sunt primarii care au eliberat certificatele de producător respective.
(5) Nivelul taxei se stabilește prin hotărâri adoptate de consiliile locale. În
cazul municipiului București, nivelul taxei se stabilește prin hotărâre adoptată de
Consiliul General al Municipiului București.
148. (1) Scutirile sau reducerile de taxe prevăzute la art. 476 alin. (2) din Codul
fiscal pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în cursul anului
pe baza criteriilor și procedurilor stabilite de către acestea. La nivelul municipiului
București, scutirile sau reducerile de taxe se adoptă prin hotărâri ale consiliilor
locale ale sectoarelor, pe baza unei proceduri-cadru aprobate prin hotărâre a
Consiliului General al Municipiului București.
(2) Hotărârile adoptate conform alin. (1) care se pot aplica monumentelor
istorice, imobilelor din zonele construite protejate, din zonele de protecție ale
monumentelor istorice și din siturile arheologice și industriale trebuie să respecte
avizul direcțiilor județene de cultură sau, după caz, al Direcției de Cultură a
Municipiului București.
CAPITOLUL VI - Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și
publicitate
SECȚIUNEA 1 - Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate
149. În aplicarea prevederilor art. 477 din Codul fiscal, serviciile de decorare și
întreținere se includ în valoarea serviciului de reclamă și publicitate.
150. (1) Prestatorul de servicii de reclamă și publicitate evidențiază în conturi
analitice, în mod distinct, taxa de servicii de reclamă și publicitate datorată pe
fiecare municipiu, oraș, comună, sector în parte, pe raza căruia se realizează
serviciul de publicitate, situație pe care o transmite persoanei care beneficiază de
servicii de reclamă și publicitate.
(2) Pe baza situației primite de la prestatorul de servicii de reclamă și
publicitate, beneficiarul serviciilor de reclamă și publicitate depune declarația de
impunere și varsă taxa pentru servicii de reclamă și publicitate la bugetul local al
unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de
reclamă și publicitate, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a
intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă și publicitate.
SECȚIUNEA a 2-a - Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate
151. (1) În sensul prevederilor art. 478 din Codul fiscal, taxa pentru utilizarea
unui panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate într-un loc
public, care nu are la bază un contract de publicitate, este stabilită prin hotărâre a
consiliilor locale, pe metru pătrat de afișaj. La nivelul municipiului București
această taxă se stabilește prin hotărâre de către Consiliul General al Municipiului
București.
(2) Taxa este plătită de utilizatorul final și se face venit la bugetul local. În
cazul municipiului București, taxa constituie venit la bugetul local al sectorului pe
raza căruia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj.
(3) Taxa datorată se calculează prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau
a fracțiunii de metru pătrat a afișajului cu suma pe metru pătrat stabilită prin
hotărârea consiliului local.
152. (1) Suprafața pentru care se datorează taxa pentru afișaj în scop de
reclamă și publicitate, așa cum este prevăzută la art. 478 din Codul fiscal, este
determinată de dreptunghiul imaginar în care se înscriu toate elementele ce
compun afișul, panoul sau firma, după caz.
(2) Firma instalată la locul în care o persoană derulează o activitate economică
este asimilată afișului.
(3) Exemplu de calcul în cazul expunerii unui afiș, panou sau siglă: Suprafața
pentru care se datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se
determină prin înmulțirea L x l, respectiv 5,73 m x 4,08 m = 23,38 mp.
153. Taxa se calculează pentru un an fiscal în funcție de numărul de luni în
care se afișează în scop de reclamă și publicitate. Fracțiunile mai mici de o lună se
rotunjesc la lună.
CAPITOLUL VII - Impozitul pe spectacole
154. În sensul prevederilor art. 480 din Codul fiscal, impozitul pe spectacole se
plătește lunar, la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor sau ale municipiilor,
după caz, în a căror rază de competență se desfășoară. La nivelul municipiului
București impozitul pe spectacole se face venit la bugetul local al sectoarelor în a
căror rază de competență se desfășoară manifestarea artistică, competiția
sportivă sau altă activitate distractivă.
SECȚIUNEA a 2-a - Calculul impozitului
155. În sensul art. 481 din Codul fiscal, persoanele fizice și persoanele juridice
care organizează manifestări artistice, competiții sportive sau orice altă activitate
distractivă, cu caracter permanent sau ocazional, datorează impozitul pe
spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea
abonamentelor și biletelor de intrare.
156. În aplicarea art. 481 alin. (4) din Codul fiscal, persoanelor care datorează
impozitul pe spectacole le revine obligația de a înregistra la compartimentele de
specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială
își au domiciliul sau sediul atât abonamentele, cât și biletele de intrare și de a
afișa tarifele la casele de vânzare a biletelor, precum și la locul de desfășurare a
spectacolelor, interzicându-li-se să încaseze sume care depășesc tarifele precizate
pe biletele de intrare și/sau abonamente.
157. În cazul în care contribuabilii prevăzuți la pct. 156 organizează aceste
spectacole în raza teritorială de competență a altor autorități ale administrației
publice locale decât cele de la domiciliul sau sediul lor, după caz, acestora le
revine obligația de a înregistra abonamentele și biletele de intrare la
compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale în a căror rază
teritorială se desfășoară spectacolele.
158. Persoanele care datorează impozit pe spectacole pot emite bilete și
abonamente de intrare la spectacole prin sistem propriu de înseriere și
numerotare, folosind programul informatic propriu, care să conțină informații
minime obligatorii conform Hotărârii Guvernului nr. 846/2002 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind tipărirea, înregistrarea, evidența și gestionarea
abonamentelor și biletelor de intrare la spectacole.
159. În sensul art. 482 din Codul fiscal, contractele încheiate între organizatorii
spectacolelor și beneficiarii sumelor cedate în scopuri umanitare se vor înregistra
la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în
a căror rază teritorială se desfășoară aceste manifestări, prealabil organizării
acestora. Pentru aceste sume nu se datorează impozit pe spectacol.
160. Contractele care intră sub incidența prevederilor art. 482 din Codul fiscal
sunt cele ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL VIII - Taxe speciale
SECȚIUNEA 1 - Taxe speciale
161. În sensul art. 484 din Codul fiscal, se stabilesc următoarele reguli:
a) consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului
București, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condițiile și sectoarele de
activitate în conformitate cu Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale,
cu modificările și completările ulterioare, precum și modul de organizare și
funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și
modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice
beneficiare ale serviciilor respective. Hotărârile acestora vor fi afișate la sediul
autorităților administrației publice locale și vor fi publicate, potrivit legii;
b) în vederea asigurării resurselor financiare pentru promovarea turistică,
consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz,
pot institui taxe speciale, ca de exemplu: pentru cazarea în structuri de cazare, de
agrement sau pentru alte activități turistice, stabilite prin hotărâre a consiliului
local, în limitele și în condițiile legii;.
c) taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 484 din Codul fiscal, se fac
venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate. La
nivelul municipiului București se fac venit la bugetul local al sectoarelor, cu
excepția taxei speciale pentru promovarea turistică a localității care la nivelul
municipiului București se face venit la bugetul local al municipiului București.

162. Pentru acordarea scutirilor prevăzute la art. 485 din Codul fiscal, se au în
vedere următoarele:
a) prin autorități deliberative se înțelege consiliul local, consiliul județean,
Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor, potrivit Legii administrației publice locale
nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) prin reprezentant legal se înțelege părintele sau persoana desemnată,
potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile față de persoana
cu handicap potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
163. Scutirile pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în
cursul anului pe baza criteriilor și procedurilor stabilite de către acestea. La nivelul
municipiului București, scutirile se adoptă prin hotărârile consiliilor locale ale
sectoarelor, pe baza unei proceduri-cadru aprobate de Consiliul General al
CAPITOLUL IX - Alte taxe locale
164. În sensul aplicării prevederilor art. 486 alin. (3) din Codul fiscal,
procedurile vor fi aprobate de consiliile locale interesate pentru anul fiscal
următor; în municipiul București această atribuție revine Consiliului General al
165. Nivelul taxei pentru eliberarea de copii heliografice de pe planurile
cadastrale sau de pe alte asemenea planuri deținute de consiliile locale/Consiliul
General al Municipiului București/consiliile județene, prevăzută la art. 486 alin. (5)
din Codul fiscal, se aprobă de consiliile locale interesate pentru anul fiscal
următor, în lei/m2 sau fracțiune de m2. În municipiul București nivelul taxei se
aprobă de Consiliul General al Municipiului București.
166. Taxa prevăzută la pct. 165 se achită integral, anticipat eliberării copiilor
heliografice de pe planurile cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, și se face
venit la bugetul local administrat de către consiliul local care deține planurile
respective.
CAPITOLUL X - Alte dispoziții comune
SECȚIUNEA 1 - Majorarea impozitelor și taxelor locale de consiliile locale

sau consiliile județene
167. (1) Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 489 alin. (4) din Codul
fiscal se au în vedere următoarele:
a) în categoria terenurilor agricole intră cele care corespund următoarelor
categorii de folosință:
(i) arabil;
(ii) pășuni;
(iii) fânețe;
(iv) vii;
(v) livezi;
b) terenul agricol corespunde încadrării ca nelucrat dacă, în fapt, nu este
utilizat/exploatat/lucrat/întreținut potrivit categoriei de folosință cu care
figurează înregistrat în registrul agricol.
(2) Prin hotărâre a consiliului local se stabilesc:
a) majorarea între 0% și 500%, inclusiv, pentru terenul agricol nelucrat timp de
2 ani consecutiv, indiferent că acesta se află în intravilan sau în extravilan;
majorarea poate fi diferită în funcție de condițiile stabilite prin această hotărâre;
b) condițiile care trebuie avute în vedere pentru majorarea impozitului pe
teren, în cazul terenurilor agricole nelucrate timp de 2 ani consecutiv.
(3) Constatarea stării de fapt se face prin proces-verbal întocmit de către
persoana/persoanele anume împuternicită/împuternicite prin dispoziție de către
primarul comunei/orașului/municipiului/sectorului municipiului București.
(4) Procesul-verbal privind starea de fapt a terenului agricol nelucrat,
contrasemnat de contribuabil ori de împuternicitul acestuia sau, în lipsa oricăruia
dintre aceștia, de persoana din cadrul aparatului de specialitate al primarului, alta
decât cea care întocmește și semnează acest proces-verbal, se înmânează sau se
transmite contribuabilului, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de Legea nr.
ulterioare. În acest proces-verbal se prezintă elementele de fapt și de drept ale
situației ce conduce la majorarea impozitului pe teren.
(5) La propunerea primarului, prin hotărâre a consiliului local, cu caracter
individual, se majorează impozitul pe teren pentru contribuabilii cărora pe
parcursul a doi ani consecutivi li s-au transmis procesele-verbale prevăzute la alin.
(3) și (4). Majorarea impozitului pe teren se aplică numai pentru terenurile
agricole nelucrate, identificate, după cum urmează:
a) pentru cele amplasate în intravilan, prin stradă și număr administrativ,
potrivit nomenclaturii stradale;
b) pentru cele din extravilan, conform titlului de proprietate și procesului-
verbal de punere în posesie sau oricărui alt document, în baza cărora a fost
deschis rolul fiscal.
(6) Majorarea impozitului pe teren în cazul terenului agricol nelucrat timp de 2
ani consecutiv, se aplică pentru anul fiscal următor celui în care se adoptă
hotărârea consiliului local prevăzută la alin. (5).
(7) În preambulul hotărârii consiliul local este obligatoriu să se cuprindă
procesele-verbale prevăzute la alin. (3) și (4).
168. Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 489 alin. (5) - (8) din Codul
fiscal, privind clădirile/terenurile neîngrijite situate în intravilan, se au în vedere
următoarele:
a) În cazul clădirilor: stare avansată de degradare, stare de paragină, insalubre,
fațade nereparate/necurățate/netencuite/nezugrăvite, geamuri sparte sau alte
situații de asemenea natură;
b) În cazul terenurilor: stare de paragină, acoperit de buruieni,
părăsit/abandonat, insalubre, neefectuarea curățeniei în curți,
neîntreținerea/nerepararea împrejmuirilor sau alte situații de asemenea natură;
c) fac excepție de la majorarea impozitului pentru clădirile/terenurile
neîngrijite proprietarii care dețin autorizație de construire/desființare valabilă, în
vederea construirii/renovării/demolării/amenajării terenului și au anunțat la
Inspectoratul de Stat în Construcții și la autoritatea publică locală începerea
lucrărilor;
d) în vederea identificării clădirilor/terenurilor neîngrijite de pe raza unității
administrativ-teritoriale, se împuternicesc angajații din cadrul aparatului de
specialitate al primarului, cu atribuții în acest sens, să efectueze verificări pe raza
unității administrativ-teritoriale și să întocmească fișa de evaluare și nota de
constatare;
e) după identificarea și evaluarea clădirii/terenului neîngrijite/neîngrijit, prin
grija compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al
primarului, proprietarul va fi somat ca pe parcursul anului fiscal prin care s-a
constatat starea clădirii/terenului, după caz, să efectueze lucrările de
întreținere/îngrijire necesare până la sfârșitul anului respectiv și să mențină în
continuare clădirea/terenul în stare de întreținere/îngrijire;
f) dacă pe parcursul anului respectiv proprietarul clădirii/terenului s-a
conformat somației, se încheie proces-verbal de conformitate. În cazul
intervențiilor pe monumente istorice, clădiri și terenuri din zonele de protecție a
monumentelor istorice și din zonele construite protejate, procesul-verbal face
referire la conformarea lucrărilor cu avizul Ministerului Culturii, respectiv al
serviciilor deconcentrate ale acestuia, potrivit prevederilor legii;
g) dacă, după expirarea termenului acordat, se constată că proprietarul nu a
efectuat lucrările de întreținere/îngrijire necesare, persoanele prevăzute la lit. d)
vor încheia o notă de constatare în care va fi consemnată menținerea
clădirii/terenului în categoria celor considerate, conform prezentei proceduri, ca
fiind neîngrijite. În acest caz, la sesizarea compartimentului de specialitate,
primarul unității administrativ-teritoriale va propune spre adoptare consiliului
local proiectul de hotărâre de majorare a impozitului pentru imobilul respectiv. În
municipiul București, această atribuție revine consiliilor locale ale sectoarelor.
Hotărârea are caracter individual, va cuprinde elementele de identificare privind
zona în cadrul localității, respectiv elementele de identificare potrivit
nomenclaturii stradale, precum și datele de identificare ale contribuabilului.
Organul fiscal local va opera majorarea în evidențele fiscale, va emite și va
comunica actul administrativ fiscal în baza hotărârii consiliului local;
h) În cazul în care proprietarul unei clădiri sau al unui teren neîngrijit
înstrăinează imobilul respectiv înaintea termenului la care trebuia să efectueze
lucrările de întreținere/îngrijire necesare, se reia procedura de la lit. d), pe numele
noului proprietar;
i) majorarea impozitului pe clădiri/teren în cazul clădirii neîngrijite și/sau al
terenului neîngrijit nu înlocuiește sancțiunile și nici nu exonerează de răspundere
în ceea ce privește aplicarea prevederilor:
(i) Ordonanței Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților
urbane și rurale, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr. 515/2002;
(ii) art. 75 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările
și completările ulterioare;
(iii) oricăror altor reglementări în această materie.
CAPITOLUL XI - Dispoziții finale
SECȚIUNEA 1 - Implicații bugetare ale impozitelor și taxelor locale
169. În vederea aplicării art. 494 alin. (2) - (4) și (7) - (9) din Codul fiscal, în
municipiul București impozitul/taxa pe clădiri, precum și amenzile aferente
acestora, impozitul/taxa pe teren, precum și amenzile aferente acestora, impozitul
asupra mijloacelor de transport, precum și amenzile aferente acestora, taxa
pentru serviciile de reclamă și publicitate, pentru afișaj în scop de reclamă și
publicitate, precum și amenzile aferente acestora, impozitul pe spectacole,
precum și amenzile aferente acestora, precum și celelalte taxe locale prevăzute la
art. 486 din Codul fiscal se fac venit la bugetul local al sectorului.
170. În vederea aplicării art. 494 alin. (12) din Codul fiscal, pentru stabilirea
reală a situației fiscale a contribuabililor, organele fiscale ale autorităților
administrației publice locale au competența de a solicita informații și documente
cu relevanță fiscală contribuabililor în cauză, iar în cazul în care informațiile nu
sunt concludente, autoritățile administrației publice locale pot solicita registrului
comerțului, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, notarilor, avocaților,
executorilor judecătorești, organelor de poliție, organelor vamale, serviciilor
publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere și înmatriculare a
vehiculelor, serviciilor publice comunitare pentru eliberarea pașapoartelor simple,
serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și oricărei altei
entități care deține informații sau documente cu privire la bunuri impozabile ori
taxabile sau pentru identificarea contribuabililor ori a materiei impozabile ori
taxabile, după caz, menționând corect denumirea persoanei fizice/juridice, codul
numeric personal/codul de identificare fiscală, domiciliul/sediul acestora sau orice
alte informații.
SECȚIUNEA a 2-a - Dispoziții tranzitorii
171. (1) În aplicarea art. 495 din Codul fiscal, pentru stabilirea impozitelor și
taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc următoarele reguli:
a) persoanele fizice care au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu
destinație mixtă au obligația să depună declarații până la 31 martie 2016. Depun
declarații și persoanele fizice care au în proprietate clădiri cu destinație mixtă la
adresa cărora nu se desfășoară nicio activitate economică;
b) declarațiile depuse de persoanele menționate la lit. a) vor fi însoțite de unul
dintre următoarele documente:
(i) raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, care
reflectă valoarea clădirii ulterioară datei de 1 ianuarie 2011;
(ii) procesul-verbal de recepție finală, din care reiese valoarea clădirii, în cazul
unei clădiri finalizate în ultimii 5 ani;
(iii) actul de dobândire a dreptului de proprietate asupra unei clădiri, în ultimii
5 ani, din care reiese valoarea clădirii; în cazul în care valoarea clădirii nu se
evidențiază distinct, impozitul pe clădiri se va stabili la valoarea totală din actul
respectiv;
c) nu se depun documentele prevăzute la lit. b) În cazul clădirilor cu destinație
mixtă:
(i) dacă la adresa clădirii nu se desfășoară nicio activitate economică;
(ii) dacă la adresa clădirii se desfășoară activitate economică, suprafețele
folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi
evidențiate distinct și cheltuielile cu utilitățile nu sunt înregistrate în sarcina
persoanei care desfășoară activitatea economică;
d) persoanele juridice care dețin în proprietate clădiri au obligația să depună
declarații, până la 31 martie 2016, în care se menționează destinația clădirii, la
care pot anexa unul din următoarele documente:
(i) raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, care
reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie 2015;
(ii) procesul-verbal de recepție finală, din care reiese valoarea clădirii, în cazul
unei clădiri finalizate în ultimii 3 ani;
(iii) actul de dobândire a dreptului de proprietate asupra unei clădiri, în ultimii
3 ani, din care reiese valoarea clădirii; în cazul în care valoarea clădirii nu se
evidențiază distinct, impozitul pe clădiri se va stabili la valoarea totală din actul
respectiv;
e) În cazul în care persoanele juridice nu depun declarația menționată la lit. d),
se aplică prevederile art. 493 din Codul fiscal, iar clădirile vor fi considerate că au
destinație nerezidențială, valoarea impozabilă a acestora fiind ultima valoare
impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal.
(2) Formularele tipizate pentru activitatea de administrare a impozitelor și
taxelor locale, aflate în stocul autorităților administrației publice locale până la
data de 31 decembrie 2015, se vor utiliza până la epuizarea acestora.
(3) Potrivit prevederilor art. V din Ordonanța Guvernului nr. 17/2015 privind
reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea și completarea unor
acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 316/2015, se
aplică în mod corespunzător, în sensul că atât persoanele fizice, cât și persoanele
juridice de drept privat, precum și entitățile fără personalitate juridică nu au
obligația de a aplica ștampila pe declarații, inclusiv pe cele fiscale, pe cereri sau
pe orice alte documente depuse la organele fiscale locale.
Codul de procedură fiscală
TITLUL V Stabilirea creanțelor fiscale
CAPITOLUL I Dispoziții generale
ART. 93 Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale
(1) Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei

impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);
b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazurile în care creanțele fiscale
sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei
rambursări de taxă pe valoarea adăugată.
Ordine de aplicare
ART. 94 Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1) Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare,

cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale
sau a unei verificări a situației fiscale personale.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată

sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea
contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de

prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale sau ca urmare a inspecţiei fiscale
ori a verificării situaţiei fiscale personale, finalizată cu raport de inspecţie/raport
de verificare şi decizie emisă potrivit prevederilor art. 131, 145 şi 146, după caz.
(4) în situația în care contribuabilul/plătitorul corectează declarațiile de

impunere în condițiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare
astfel:
a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecției, în cazul în

care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecției fiscale ori a
verificării situației fiscale personale;
b) pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva

verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a
dreptului de a stabili obligații fiscale.
CAPITOLUL II Dispoziții privind decizia de impunere
ART. 95 Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește
sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei
inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în
condițiile legii.
(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, și în cazul în care nu s-a
emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.
(4) Declarația de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu

o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele
juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
(5) în situația în care legea nu prevede obligația de calculare a impozitului,

declarația de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de
impozitare.
(6) Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii

constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în
care se stabilesc sume de plată.
Ordine de aplicare
ART. 96 Renunțarea la stabilirea creanței fiscale
(1) Organul fiscal renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de

impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul
persoanei fizice și nu există succesori.
(2) Organul fiscal central renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite

decizie de impunere în situația în care creanța fiscală principală este mai mică de
20 de lei. în situația în care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creanțe
fiscale principale, plafonul se aplică totalului acestor creanțe.
(3) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin

hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale la care pot
renunța, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (2).
ART. 97 Forma și conținutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute

la art. 46, și tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul
acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Ordine de aplicare
ART. 98 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative

fiscale:
a) deciziile privind soluționarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea

adăugată și deciziile privind soluționarea cererilor de restituiri de creanțe fiscale;
Ordine de aplicare
b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c) deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, inclusiv deciziile de

încetare a procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale.
Ordine de aplicare
ART. 99 Deciziile referitoare la bazele de impozitare
(1) Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele

de impozitare, în următoarele situații:
a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia

cuprinde și repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat
la realizarea venitului;
b) când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel
competent teritorial. în acest caz, competența de a stabili baza de impozitare o
deține organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea
pot să-și numească un împuternicit comun în relația cu organul fiscal.
ART. 100 Decizii privind stabilirea unor creanțe bugetare
(1) Creanțele bugetare reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri

publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către
autoritățile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanță bugetară potrivit art.
1 pct. 38 și poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestația se
soluționează de către autoritatea emitentă. Dispozițiile titlului VIII sunt aplicabile
în mod corespunzător.
CAPITOLUL III Dispoziții privind declarația fiscală
ART. 101 Obligația depunerii declarației fiscale
(1) Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului

fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
(2) în cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declarației

fiscale, acest termen se stabilește astfel:
a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se

depun la organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu

avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la
organul fiscal local.
(3) Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care:
a) a fost efectuată plata obligației fiscale;
b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor

legale;
c) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată,

dar există obligația declarativă, conform legii;
d) veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și care

potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.
(4) în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt
scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea
contribuabilului/plătitorului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor
fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra
termenelor şi condiţiilor decide organul fiscal central potrivit competenţelor
aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(41) Entităţile înregistrate în registrul comerţului, pentru care există înscrise
menţiuni privind inactivitatea temporară, nu au obligaţia depunerii declaraţiilor
fiscale pentru perioada în care se află în inactivitate temporară, începând cu data
de 1 a lunii următoare înscrierii menţiunii privind inactivitatea temporară în
registrul comerţului.
(42) Celelalte entităţi, altele decât cele prevăzute la alin. (4 1), nu au obligaţia
depunerii declaraţiilor fiscale, pentru perioada pentru care au solicitat
suspendarea activităţii la organismele care le-au autorizat, începând cu data de 1
a lunii următoare înscrierii menţiunii privind suspendarea activităţii în registrul
contribuabililor.
(43) Aplicarea prevederilor alin. (41) şi (42) încetează la data reluării activităţii
sau la împlinirea unui termen de 3 ani de la data înregistrării în registrul
comerţului a menţiunii privind inactivitatea temporară sau a menţiunii privind
suspendarea activităţii în registrul contribuabililor.
(44) Obligaţiile de declarare, aferente activităţii desfăşurate anterior înregistrării

inactivităţii temporare/suspendării, se menţin.
(5) Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca

plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor are obligația de a declara, în
numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea,
potrivit legii.
(6) în cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul

României prin mai multe sedii permanente, obligația de declarare prevăzută la
alin. (5) se îndeplinește prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din
Codul fiscal.
Ordine de aplicare
ART. 102 Forma și conținutul declarației fiscale
(1) Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la

dispoziție gratuit de organul fiscal.
(2) în declarația de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze

cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3) Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a completa declarația fiscală

înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular,
corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către
contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul
acestuia.
(4) Obligația de semnare a declarației fiscale se consideră a fi îndeplinită și în

următoarele situații:
a) în cazul transmiterii declarației fiscale prin sistemul electronic de plăți;
b) în cazul transmiterii declarației fiscale prin sisteme electronice de

transmitere la distanță în condițiile art. 103 alin. (1).
(5) Declarația fiscală trebuie însoțită de documentația cerută de prevederile

legale.
(6) în cazul creanțelor fiscale administrate de către organul fiscal central, prin
ordin al președintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creanțe fiscale pentru care
organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de
declarare a creanțelor fiscale, instrucțiunile de completare a acestora, alte
informații utile, precum și plicurile preadresate. în acest caz, contravaloarea
corespondenței se suportă de către organul fiscal central.
ART. 103 Depunerea declarației fiscale
(1) Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau

se comunică prin poştă, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice
sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă. În cazul creanţelor fiscale
administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaraţiei
fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la
distanţă, precum şi declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea
mijloace sau sisteme se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(11) Organul fiscal local în colaborare cu organul fiscal central acordă asistenţă
în vederea completării şi/sau depunerii declaraţiei unice privind impunerea
veniturilor persoanelor fizice pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal în
localitatea în care îşi are sediul organul fiscal local şi nu există o unitate teritorială
a A.N.A.F. Declaraţia astfel completată se transmite organului fiscal central
competent în administrarea contribuabilului, prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă, fie de contribuabil, fie de organul fiscal local.
(12) Procedura de acordare a asistenţei realizată de organul fiscal local în
colaborare cu organul fiscal central şi de transmitere a declaraţiei unice potrivit
alin. (11) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al
ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(2) Declarația fiscală poate fi redactată de organul fiscal sub formă de proces-
verbal, dacă din motive independente de voința contribuabilului/plătitorului
acesta este în imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul
fiscal sau data depunerii la poștă, după caz. în situația în care declarația fiscală se
depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, data depunerii
declarației este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal,
astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a
primirii declarației.
(4) Data depunerii declarației fiscale prin mijloace electronice de transmitere

la distanță este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul
electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informațiilor, cu condiția
validării conținutului declarației. în cazul în care declarația nu este validată, data
depunerii declarației este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), în situația în care declarația fiscală a
fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul
de tranzacționare a informațiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a
detectării unor erori în completarea declarației, data depunerii declarației este
data din mesajul transmis inițial în cazul în care contribuabilul/plătitorul depune o
declarație validă până în ultima zi a lunii în care se împlinește termenul legal de
depunere.
(6) În cazul creanţelor administrate de organul fiscal central sau de organul

fiscal local, declaraţia fiscală depusă şi înregistrată la un organ fiscal necompetent
este considerată a fi depusă la data înregistrării acesteia la organul fiscal
necompetent. În acest caz, organul fiscal necompetent transmite declaraţia fiscală
la organul fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării
declaraţiei. În cazul în care la momentul depunerii declaraţiei fiscale la
registratura organului fiscal acesta sesizează că declaraţia fiscală nu îi este
adresată nu o înregistrează şi îi recomandă contribuabilului depunerea la organul
fiscal competent.
ART. 104 Certificarea declarației fiscale depuse la organul fiscal central

(1) Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declarației fiscale,
inclusiv a declarației fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul
fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit
reglementărilor legale cu privire la organizarea și exercitarea activității de
consultanță fiscală și care este înscris ca membru activ în Registrul consultanților
fiscali și al societăților de consultanță fiscală.
(2) Certificarea declarației fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit

normelor de certificare aprobate, în condițiile legii, de Camera Consultanților
Fiscali, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Documentele care se încheie ca
urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicații cu privire la
cuantumul și natura creanței fiscale declarate, precum și, după caz, cauzele care
au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivația acesteia.
(3) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere la

organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit
normelor prevăzute la alin. (2), precum și procedura privind schimbul de
informații între A.N.A.F. și Camera Consultanților Fiscali.
Ordine de aplicare
(4) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal care nu este

înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de
consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant
fiscal are ca efect lipsa certificării.
(5) Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care

constată că a fost depusă o declarație fiscală certificată de un consultant fiscal
care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al
societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de
consultant fiscal, potrivit legii. în cazul în care certificarea nu se depune în termen
de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
(6) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un

criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul
selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală.
ART. 105 Corectarea declarației fiscale
(1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe

perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
(2) Declarația informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor
indiferent de perioada la care se referă.
(3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi corectate prin depunerea unei
declarații rectificative.
(4) în cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de

taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din
decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate
prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(5) Declarația de impunere nu poate fi depusă și nu poate fi corectată după

anularea rezervei verificării ulterioare.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), declarația de impunere poate fi

depusă sau corectată după anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele
situații:
a) în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei

condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare și/sau a
creanței fiscale aferente;
b) în situaţia în care prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au stabilit în

sarcina plătitorului obligaţii de plată reprezentând venituri sau diferenţe de
venituri către beneficiarii acestora ori plata unor sume sau acceptarea unor
cheltuieli care generează modificarea bazei de impozitare şi a obligaţiilor fiscale
aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.
(7) în situațiile prevăzute la alin. (6), contribuabilul/plătitorul trebuie să

menționeze în declarația de impunere depusă sau rectificată temeiul legal pentru
depunerea ori corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente.
(8) în situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul

depune sau corectează declarația de impunere aferentă perioadelor și creanțelor
fiscale ce fac obiectul inspecției fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de
organul fiscal.
Ordine de aplicare
CAPITOLUL IV Stabilirea bazei de impozitare prin estimare

ART. 106 Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin
estimare
(1) Organul fiscal stabilește baza de impozitare și creanța fiscală aferentă, prin
estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă și mijloc de
probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală
corectă.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situații cum

ar fi:
a) în situația prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4);
b) în situația în care organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă

și constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau
documentele și informațiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte,
incomplete, precum și în situația în care acestea nu există ori nu sunt puse la
dispoziția organelor fiscale.
(3) în situațiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptățit să

stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente
care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Organul fiscal are obligația
menționării în actul de impunere a motivelor de fapt și a temeiului de drept care
au determinat folosirea estimării, precum și a criteriilor de estimare.
(4) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și în scopul

stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode
de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al
președintelui A.N.A.F.
(5) Cuantumul creanțelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor

prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor
stabilite în cadrul unei inspecții fiscale.
ART. 107 Stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale ca urmare a nedepunerii

declarației de impunere
(1) Nedepunerea declarației de impunere dă dreptul organului fiscal să

procedeze la stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale prin decizie de impunere.
Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile
de la înștiințarea contribuabilului/plătitorului privind depășirea termenului legal
de depunere a declarației de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile după
începerea inspecției fiscale pentru obligațiile fiscale nedeclarate.
Ordine de aplicare
(2) în înștiințarea prevăzută la alin. (1) organul fiscal informează

contribuabilul/plătitorul cu privire la consecințele nedepunerii declarației de
impunere.
(3) Stabilirea din oficiu a creanței fiscale se face prin estimarea bazei de
impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedează la estimarea creanței
fiscale ori de câte ori informațiile deținute de organul fiscal nu permit estimarea
bazei de impozitare.
(4) Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, înștiințarea

pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale nu se
face în cazul contribuabilului/plătitorului inactiv, atât timp cât se găsește în
această situație.
(5) Contribuabilul/Plătitorul poate depune declarația de impunere pentru

creanțele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin.
(1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancțiunea
decăderii, chiar dacă acest termen se împlinește după împlinirea termenului de
prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale. Decizia de
impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declarației de impunere.
Ordine de aplicare
(6) în cazul în care se depune declarația de impunere potrivit alin. (5), după
împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110, de la data depunerii
declarației începe să curgă un nou termen de prescripție.
Ordine de aplicare
CAPITOLUL V Despre evidențele fiscale și contabile
ART. 108 Obligația de a conduce evidența fiscală
(1) în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale datorate,

contribuabilul/plătitorul are obligația să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor
normative în vigoare.
(2) în vederea documentării respectării principiului valorii de piață
contribuabilul/plătitorul care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate are
obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer. La solicitarea organului
fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligația de a prezenta
dosarul prețurilor de transfer. Cuantumul tranzacțiilor pentru care
contribuabilul/plătitorul are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer,
termenele pentru întocmirea acestuia, conținutul dosarului prețurilor de transfer,
precum și condițiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al președintelui
A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(3) Sunt evidențe fiscale registrele, situațiile, precum și orice alte înscrisuri
care, potrivit legislației fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul
stabilirii stării de fapt fiscale și a creanțelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru
vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidență fiscală.
ART. 109 Reguli pentru conducerea evidențelor contabile și fiscale
(1) Evidențele contabile și fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al

contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia,
inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți
autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale
exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al
contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia
sau, în perioada 1 - 25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul
persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii
declarațiilor fiscale.
(3) Dispozițiile legale privind păstrarea, arhivarea și limba folosită pentru

evidențele contabile sunt aplicabile și pentru evidențele fiscale.
(4) în cazul în care evidențele contabile și fiscale sunt ținute cu ajutorul

sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic
contribuabilul/plătitorul este obligat să păstreze și să prezinte aplicațiile
informatice cu ajutorul cărora le-a generat.
(5) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să evidențieze veniturile realizate și
cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a
oricăror altor documente prevăzute de lege.
(6) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea

desfășurată documente primare și de evidență contabilă stabilite prin lege și să
completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor
înregistrate.
(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidențe relevante pentru
impozitare ținute de contribuabil/plătitor.
CAPITOLUL VI Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale
ART. 110 Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă

termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de

5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de

la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală,
dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul

în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie
infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
ART. 111 Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului

de a stabili creanțe fiscale
(1) Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se întrerup:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de

prescripție a dreptului la acțiune;
b) la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere

după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere
sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.
(2) Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se suspendă:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului

de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației

fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării
inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării
duratei legale de efectuare a acestora;
c) pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea

inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;
d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv

și data reactivării acestuia.
e) pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire

penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a
procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală
adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care
constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează
şi data rămânerii definitive a soluţiei de rezolvare a cauzei penale.
f) pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs
de desfăşurare o acţiune de inspecţie fiscală/verificare a situaţiei fiscale personale
şi data luării la cunoştinţă de către organul de inspecţie/verificare că există sau nu
succesori, după caz.
ART. 112 Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili

creanțe fiscale
Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului

de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a
titlului de creanță fiscală.
TITLUL VII Colectarea creanțelor fiscale
CAPITOLUL I Dispoziții generale
ART. 152 Colectarea creanțelor fiscale
(1) în sensul prezentului titlu, colectarea creanțelor fiscale reprezintă

totalitatea activităților care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală
sau al unui titlu executoriu, după caz.
ART. 153 Evidența creanțelor fiscale
(1) în scopul exercitării activității de colectare a creanțelor fiscale, organul

fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidența creanțelor fiscale
și modul de stingere a acestora. Evidența se organizează pe baza titlurilor de
creanță fiscală și a actelor referitoare la stingerea creanțelor fiscale.
(2) Contribuabilul/Plătitorul are acces la informațiile din evidența creanțelor

fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent.
(3) Accesul la evidența creanțelor fiscale se efectuează potrivit procedurii și

condițiilor aprobate, astfel:
a) prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., în cazul evidenţei creanţelor fiscale

organizate de organul fiscal central;
Ordine de aplicare

avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul evidenței creanțelor fiscale
organizate de organul fiscal local.
ART. 154 Scadența creanțelor fiscale
(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul

fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) în cazul în care legea nu prevede scadența, aceasta se stabilește astfel:

a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul creanțelor fiscale
administrate de organul fiscal central;
Ordine de aplicare

avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de
organele fiscale locale.
(3) Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe

baza declarațiilor de impunere, care se plătesc în contul unic și care au scadența
diferită de data de 25, aceasta se înlocuiește cu data de 25 a lunii prevăzute de
actul normativ care le reglementează.
ART. 155 Prevederi speciale privind scadența și declararea creanțelor fiscale
(1) Persoanele juridice care, în cursul unei perioade fiscale, se dizolvă cu

lichidare potrivit legii, au obligația să depună declarațiile fiscale și să plătească
obligațiile fiscale aferente până la data depunerii bilanțului în condițiile legii.
(2) Creanțele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit
Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadența și/sau termenul de
declarare se împlinesc la 25 decembrie, sunt scadente și/sau se declară până la
data de 21 decembrie. în situația în care data de 21 decembrie, este zi
nelucrătoare, creanțele fiscale sunt scadente și/sau se declară până în ultima zi
lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.
(3) Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plăți
anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul
fiscal, în cazul contribuabililor care nu au avut obligația efectuării de plăți
anticipate în anul precedent întrucât nu au realizat venituri sunt scadente în
termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de plăți anticipate.
(4) Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă
în baza unei declaraţii de impunere în sensul art. 1 pct. 18 lit. c), comunicată după
expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care
reglementează respectivele obligaţii fiscale, sunt scadente în termen de 5 zile de
la data comunicării deciziei de impunere, cu condiţia depunerii de către
contribuabil/plătitor a declaraţiilor fiscale în termenul prevăzut de lege.
ART. 156 Termenele de plată

(1) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale
accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabilește în
funcție de data comunicării deciziei, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul

de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul

de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și în următoarele

cazuri:
a) al deciziei de atragere a răspunderii solidare, emisă potrivit art. 26;
b) al deciziei emise potrivit art. 100 în cazul în care legea nu prevede un alt

termen de plată;
c) al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza

declarației rectificative depuse de contribuabil
d) al deciziei de impunere emisă de organul fiscal potrivit art. 107, pentru

obligaţiile fiscale a căror scadenţă era împlinită la data comunicării deciziei.
(3) Pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, precum și pentru accesoriile

acestora termenul de plată se stabilește prin documentul prin care se acordă
eșalonarea.
(4) În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru

diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor prin
declaraţii fiscale rectificative, termenul de plată al diferenţelor este data depunerii
declaraţieirectificative la organul fiscal.
ART. 157 Obligații fiscale restante
(1) Prin obligații fiscale restante se înțelege:
a) obligații fiscale pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată;
b) diferențele de obligații fiscale principale și accesorii stabilite prin decizie de

impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut
la art. 156 alin. (1).
(2) Nu sunt considerate obligații fiscale restante:
a) obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la
plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată
prevăzut în actul de acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut
la art. 194 alin. (1) lit. d), precum şi celelalte obligaţii fiscale, care sunt condiţii de
menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit
termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1); obligaţiile
fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii,
dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de
acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 194 alin. (1)
lit. d), precum şi celelalte obligaţii fiscale, care sunt condiţii de menţinere a
valabilităţii înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele
suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1);
b) obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare

este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare;
b1) obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit

legii, care sunt garantate potrivit art. 210 - 211 sau art. 235;
c) obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de

reorganizare judiciară aprobat şi confirmat în condiţiile legii;
d) obligaţiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9);
e) creanţele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului

pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate potrivit art. 253, în
limita diferenţei de preţ ce a fost aprobată la plata în rate.
(3) Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligații fiscale restante în

situația în care suma obligațiilor fiscale datorate de contribuabil/plătitor este mai
mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de
soluționare și cu sumele certe, lichide și exigibile pe care contribuabilul le are de
încasat de la autoritățile contractante. în cazul emiterii certificatului de atestare
fiscală se face mențiune în acest sens.
ART. 158 Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central

(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal central competent
la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și din oficiu sau la
solicitarea altor autorități publice, în cazurile și în condițiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare, precum și la solicitarea oricărei persoane care
deține titluri de participare la o societate.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în

evidența creanțelor fiscale a organului fiscal central competent și cuprinde
obligațiile fiscale restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii
cererii și nestinse până la data eliberării acestuia, precum și alte creanțe bugetare
individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența
organului fiscal central în vederea recuperării.
(3) în certificatul de atestare fiscală se înscriu orice alte mențiuni cu privire la

situația fiscală a contribuabilului/plătitorului, prevăzute prin ordin al președintelui
A.N.A.F.
(4) Organul fiscal central emitent înscrie în certificatul de atestare fiscală

sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul/plătitorul solicitant le are
de încasat de la autorităţi contractante definite potrivit Legii nr. 98/2016 privind
achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare. Înscrierea se face în
baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică
faptul că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.
(5) Certificatul de atestare fiscală se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la

data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată, pe o perioadă de
până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul certificatului de atestare fiscală
eliberat pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau nu exercită profesii libere, perioada în care poate fi utilizat este
de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul
poate fi prezentat de contribuabil/plătitor, în original sau în copie legalizată,
oricărui solicitant.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), în situația

contribuabilului/plătitorului supus unei inspecții fiscale și care solicită eliberarea
unui certificat de atestare fiscală în scopul radierii din registrele în care a fost
înregistrat, certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare
de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de
impozitare, după caz.
Ordine de aplicare
ART. 159 Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal local
(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea

contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și la solicitarea autorităților
publice în cazurile și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare,
precum și la solicitarea notarului public, conform delegării date de către
contribuabil.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în

evidența creanțelor fiscale a organului fiscal local și cuprinde obligațiile fiscale
restante și, după caz, obligațiile fiscale scadente până în prima zi a lunii
următoare depunerii cererii, precum și alte creanțe bugetare individualizate în
titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal local în
vederea recuperării.
(3) Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile
lucrătoare de la data solicitării și este valabil 30 de zile de la data emiterii.
(4) Certificatul de atestare fiscală emis în condițiile prezentului articol poate fi

prezentat în original sau în copie legalizată oricărui solicitant.
(5) Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și

a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se înstrăinează trebuie să
prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor
obligațiilor de plată datorate bugetului local al unității administrativ-teritoriale în
a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2).
Pentru bunul ce se înstrăinează, proprietarul bunului trebuie să achite impozitul
datorat pentru anul în care se înstrăinează bunul, cu excepția cazului în care
pentru bunul ce se înstrăinează impozitul se datorează de altă persoană decât
proprietarul.
(51) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (5), proprietarii bunurilor care

înstrăinează mijloace de transport nu trebuie să prezinte certificatul de atestare
fiscală în cazul în care pentru înstrăinare utilizează formularul de contract de
înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport aprobat prin ordin al ministrului
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(6) Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de

transport, cu încălcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept.
(7) Prevederile alin. (5) și (6) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare
silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.
ART. 160 Solicitarea certificatului de atestare fiscală de către alte persoane

decât contribuabilul
(1) Orice persoană fizică sau juridică, alta decât cea prevăzută la art. 69 alin.
(4), poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscală sau documente
care să ateste situaţia fiscală a unui contribuabil numai cu consimţământul expres
şi neechivoc al contribuabilului în cauză.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), ori de câte ori se dezbate
succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligația de a
solicita organului fiscal central și organului fiscal local, certificatul de atestare
fiscală pentru persoana fizică pentru care se dezbate succesiunea.
(3) Certificatul de atestare fiscală prevăzut la alin. (2) nu se solicită în

următoarele situaţii:
a) în cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul

numeric personal;
b) în cazul în care se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat

de calitate de moştenitor.
c) în cazul în care se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat

de moştenitor exclusiv pentru locul de veci.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care

procedura succesorală se soluţionează de către instanţa de judecată.
(5) După finalizarea procedurii succesorale în care în masa succesorală sunt

cuprinse obligaţii fiscale restante şi alte creanţe bugetare, notarul public
transmite prin mijloace electronice de comunicare organului fiscal central
competent, precum şi organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află sediul
biroului notarial, în termen de 30 de zile de la încheierea acesteia, o copie a
certificatului de moştenitor.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul în care în masa succesorală,
pe lângă obligaţiile fiscale restante şi alte creanţe bugetare, se află şi bunuri
imobile intabulate, obligaţia comunicării copiei certificatului de moştenitor
împreună cu încheierea de intabulare a acestuia revine Biroului de cadastru şi
publicitate imobiliară care a dispus înscrierea bunului în cartea funciară. În acest
caz, comunicarea se face prin mijloace electronice de comunicare către organul
fiscal central competent şi organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află
bunurile imobile.
(7) După înscrierea în cartea funciară a actului autentic notarial, a hotărârii

judecătoreşti sau, după caz, a actului de adjudecare prin care se transferă dreptul
de proprietate asupra unui bun imobil, Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară
comunică organului fiscal local de la locul situării bunului imobil o copie a
încheierii de intabulare la care se ataşează şi copia actului de înstrăinare a bunului
imobil.
(8) Solicitarea şi eliberarea certificatului de atestare fiscală potrivit alin. (2) sau
art. 159 alin. (1), precum şi transmiterea documentelor prevăzute la alin. (5) - (7)
se fac prin mijloace electronice de comunicare conform unor proceduri care se
aprobă, astfel:
a) prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu avizul Agenţiei Naţionale de

Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din
România, pentru solicitările ce se depun la organul fiscal central, şi respectiv,
comunicările făcute către acesta;
b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice şi

fondurilor europene, cu avizul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară şi al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, pentru
solicitările ce se depun la organul fiscal local şi, respectiv, comunicările făcute
către acesta.
(9) Organele fiscale centrale şi locale primesc informaţii, prin mijloace

electronice de comunicare, din registrele naţionale notariale conform
procedurilor aprobate potrivit alin. (8).
ART. 161 Plata obligațiilor fiscale în cazuri speciale
Orice persoană poate efectua, pentru sine sau pentru altă persoană, plata
unor obligații fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului
de a stabili obligații fiscale sau termenul de prescripție a dreptului de a cere
executarea silită ori obligațiile fiscale erau datorate de o persoană juridică care și-
a încetat existența. Persoana care efectuează plata trebuie să depună la organul
fiscal o declarație pe propria răspundere cu privire la opțiunea efectuării unei
asemenea plăți.
ART. 162 Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale

restante
(1) Organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie

lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligații fiscale restante,
precum și cuantumul acestor obligații.
a) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin

al președintelui A.N.A.F.;
Ordine de aplicare
(2) Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul
următor celui de raportare și cuprinde obligațiile fiscale restante la sfârșitul
trimestrului și neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabilește
astfel:
a) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin

al președintelui A.N.A.F.;
Ordine de aplicare
b) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre

a consiliului local.
(3) înainte de publicare, obligațiile fiscale restante se notifică debitorilor.

Obligațiile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii și venituri asimilate
salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcționează.
(4) în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor fiscale datorate,

organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care și-a
achitat aceste obligații.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru obligațiile fiscale stabilite

prin titluri de creanță împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac
prevăzute de lege, până la soluționarea căilor de atac, caz în care organul fiscal
face mențiuni cu privire la această situație. Ori de câte ori contribuabilul obține
suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
Art. 1621. - Publicarea listelor contribuabililor care nu au obligaţii restante
(1) Organul fiscal central, precum şi organul fiscal local au obligaţia de a

publica pe pagina de internet proprie lista contribuabililor persoane juridice care
au declarat şi au achitat la scadenţă obligaţiile fiscale de plată şi care nu au
obligaţii restante.
(2) Lista se publică trimestrial până în ultima zi a primei luni din trimestrul
următor celui de raportare.
(3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă:
a) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin

al preşedintelui A.N.A.F.;
b) în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre

a consiliului local.
CAPITOLUL II Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și

restituire
ART. 163 Dispoziții privind efectuarea plății
(1) Plățile către organul fiscal se efectuează prin intermediul băncilor,

trezoreriilor și al altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată.
Ordine de aplicare
(2)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central şi organul

fiscal local, debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea
unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile fiscale datorate.
Tipurile de obligaţii fiscale supuse acestor prevederi se aprobă prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F., în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal
central şi prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice şi
fondurilor europene, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal
local.
Ordine de aplicare
(3) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent,
distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile fiscale
datorate.
(4) în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui
buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în
următoarea ordine:
a) pentru toate impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă;
b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și

b).
(5) în cazul în care suma achitată nu acoperă toate obligațiile fiscale aferente
uneia dintre categoriile prevăzute la alin. (4), distribuirea se face, în cadrul
categoriei respective, proporțional cu obligațiile fiscale datorate.
(6) Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic și de stingere a

obligațiilor fiscale se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(7) Plata obligațiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se
efectuează de către debitori, distinct pe fiecare tip de creanță fiscală.
(8) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, debitorii

efectuează plata acestora potrivit prevederilor alin. (7). Dispozițiile alin. (1), (9),
(11) și (12) sunt aplicabile și plăților efectuate la organul fiscal local.
Se abrogă începând cu 1 ianuarie 2018
(9) Plata obligațiilor fiscale se efectuează de debitor. Plata poate fi efectuată în

numele debitorului și de către o altă persoană decât acesta.
(10) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în cazul în care debitorii

beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se
află sub incidența legislației privind insolvența, distribuirea sumelor achitate în
contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii
prevăzute la art. 165 alin. (1) sau (6), după caz, indiferent de tipul de creanță.
(11) În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume
colectate de instituţii publice, în condiţiile legii, momentul plăţii este:
a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de
organul fiscal, unităţile Trezoreriei Statului, instituţiile publice beneficiare care
colectează sume în condiţiile legii sau instituţii de credit care au încheiate
convenţii cu instituţiile publice sau cu Trezoreria Statului în condiţiile prevăzute
prin acte normative specifice;
b) în cazul plăţilor în numerar efectuate la terminale şi echipamente de plată

puse la dispoziţia debitorilor de către instituţiile de credit, în cadrul serviciilor
bancare oferite pentru achitarea obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume
colectate de instituţii publice, în contul tranzitoriu deschis conform convenţiilor
încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice, data înscrisă în documentul de plată
eliberat de terminalele sau echipamentele respective;
c) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe

mandatul poştal. În cazul mandatelor poştale transmise de unităţile poştale în
sistem electronic, momentul plăţii este data poştei astfel cum este aceasta
transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului, potrivit normelor
etodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicaţiilor şi pentru
societatea informaţională şi al ministrului finanţelor publice;
d) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking,

home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă puse la
dispoziţia debitorilor de instituţiile de credit, inclusiv tranzacţiile efectuate prin
intermediul contului tranzitoriu, data la care băncile debitează contul persoanei
care efectuează plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum
această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către
instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu
excepţia situaţiei prevăzute la art. 177;
e) în cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a

fost efectuată tranzacţia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare
a acesteia. În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central,
procedura şi tipurile de creanţe fiscale care pot fi plătite prin intermediul
cardurilor bancare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(111) Efectuarea plăţii şi data plăţii pot fi dovedite, dacă legea nu prevede
altfel, pe baza următoarelor documente:
a) documentul de plată pe suport hârtie, cum ar fi ordin de plată, chitanţă sau

mandat poştal, în original sau în copie certificată prin semnătura olografă de
către instituţia prin care s-a efectuat plata;
b) extrasul de cont, în original, emis de instituţia de credit sau de unitatea
Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnătura olografă
de către instituţia prin care s-a efectuat plata;
c) documentul eliberat de terminalele şi echipamentele de plată puse la

dispoziţia debitorilor de instituţiile de credit în cadrul serviciilor bancare oferite
pentru achitarea obligaţiilor fiscale în contul tranzitoriu deschis conform
convenţiilor încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice în condiţiile legii, semnate
de către debitor cu semnătura olografă. În acest document debitorul îşi va
completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care
poate fi contactat;
d) documentul de plată sau extrasul de cont pe suport hârtie, semnate de

către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin internet
banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă,
conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate.În acest document debitorul
îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la
care poate fi contactat;
e) documentul de plată editat pe suport hârtie conţinând toate informaţiile

aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă, în cazul
plăţilor efectuate online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată
aparţinând instituţiilor publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate
de acte normative în vigoare. În acest document debitorul îşi va completa adresa
de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat;
f) mandatul poştal editat pe suport hârtie, conţinând toate informaţiile

aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă. În acest
document debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi
numărul de telefon la care poate fi contactat;
g) declaraţia pe propria răspundere completată pe suport hârtie în formatul

solicitat de instituţia publică, conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate
şi semnată de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin
mijloacele de plată prevăzute la lit. c) - f), în care debitorul îşi va completa adresa
de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat.
(112) Instituţiile publice care prestează serviciile publice sau colectează sumele
cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de către debitori,
prin mijloace electronice, a dovezii plăţii prevăzute la alin. (11 1), în condiţiile şi în
formatul stabilite de acestea, cu condiţia verificării ulterioare a încasării în
conturile de disponibilităţi sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza
extraselor de cont eliberate de unităţile Trezoreriei Statului, în condiţiile şi în
termenul prevăzute la alin.(113).
(113) În situaţia prezentării de către debitor, ca dovadă a plăţii a documentelor

prevăzute la alin. (111) lit. c) - g) semnate olograf de către acesta, şi în cazurile
prevăzute la alin. (112), instituţia publică are obligaţia verificării încasării sumelor
respective în termen de maximum 180 de zile de la data prestării
serviciului/acceptării ca dovadă a plăţii a respectivelor documente. În cadrul
acestui termen, pentru eventualele sume neregăsite în extrasele de cont, instituţia
publică evidenţiază în contabilitate creanţa asupra debitorului şi solicită acestuia
informaţii suplimentare în legătură cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-
mail sau la numărul de telefon indicate de acesta în documentul prezentat în
scopul dovedirii plăţii. În cadrul aceluiaşi termen, instituţia publică poate solicita
confirmarea plăţii instituţiei de credit sau unităţii Poştei Române care a iniţiat
plata. Confirmarea scrisă a efectuării plăţii de către instituţia prin care s-a iniţiat
plata trebuie să cuprindă toate informaţiile aferente plăţii efectuate. Instituţiile
publice pot stabili prin normele proprii prevăzute la alin. (11 9) acceptarea
transmiterii prin e-mail a acestui document.
(114) În situaţia în care plătitorul diferă de debitorul pentru care s-a efectuat
plata, în documentele prevăzute la alin. (11 1) lit. c) - g) se completează adresa de
domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat
debitorul şi se semnează olograf de către acesta. Prin semnarea de către debitor
acesta îşi asumă că plata efectuată este pentru sine. În cazul debitorilor
reprezentaţi, în numele acestora semnează reprezentantul legal.
(115)În cazul în care, în termen de 180 de zile de la data prestării

serviciului/data acceptării ca dovadă a plăţii a documentelor prevăzute la alin.
(111), sumele înscrise în aceste documente nu se regăsesc încasate sau acestea nu
au fost confirmate de instituţiile prin care s-a iniţiat plata, instituţia publică emite
şi comunică debitorului o decizie de recuperare care reprezintă titlu executoriu şi
cuprinde elementele prevăzute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate
în decizia de recuperare se datorează obligaţii fiscale accesorii, potrivit cap. III al
titlului VII, din ziua următoare datei prestării serviciului sau datei scadenţei, după
caz, şi până la data stingerii acestor sume inclusiv, această menţiune înscriindu-se
în decizie. În cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale,
obligaţiile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, în cazul în care
executarea silită se efectuează de organul fiscal central, sau la bugetele locale, în
cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal local.
(116) Prin excepţie de la prevederile art. 226 alin. (10) - (13), în cazul în care
executarea silită se efectuează de organele fiscale, sumele recuperate în cadrul
procedurii de executare silită reprezentând obligaţii principale se virează integral
într-un cont distinct al instituţiei publice care a prestat serviciul public deschis la
unitatea Trezoreriei Statului, în scopul stingerii debitelor înregistrate în
contabilitatea acesteia şi a virării sumelor către bugetele sau beneficiarii cărora se
cuvin.
(117) Informaţiile minime obligatorii privind efectuarea plăţii în baza

documentelor acceptate ca dovadă a plăţii, prevăzute la alin. (11 1) şi procedura de
restituire a sumelor încasate de instituţiile publice care prestează serviciile publice
se stabilesc astfel:
a) prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul instituţiilor publice care

fac parte din administraţia publică centrală;
b) prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului

dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în cazul instituţiilor publice care fac
parte din administraţia publică locală.
(118) În aplicarea prevederilor alin. (112) - (117) pot fi emise instrucţiuni

aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului
dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(119) Procedura de verificare a sumelor încasate pentru care au fost acceptate

ca dovadă a plăţii documentele de la alin. (11 3) se aprobă prin norme proprii de
către instituţiile publice. Instituţiile publice pot aproba norme proprii de verificare
a sumelor încasate şi pentru situaţiile în care dovada plăţii este cea prevăzută la
alin. (111) lit. a) şi b).
(1110) Instituţiile publice care prestează serviciile publice pot dezvolta sisteme
centralizate care să permită facilitarea verificării încasării sumelor colectate.
Procedura de funcţionare şi de administrare a sistemelor centralizate se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
(1111) Până la aprobarea ordinelor prevăzute la alin. (11 7) informaţiile aferente

identificării plăţilor sunt cele prevăzute în documentele de plată prevăzute de
normele legale în vigoare la data efectuării plăţii.
(1112) Utilizarea informaţiilor solicitate potrivit alin. (11 1) se realizează cu

respectarea legislaţiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal.
(12) în cazul stingerii obligațiilor fiscale prin valorificarea garanției constituite
potrivit art. 211 lit. a), data stingerii este data constituirii garanției.
Ordine de aplicare
ART. 164 Dispoziții privind corectarea erorilor din documentele de plată
(1) Plata obligațiilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă,
de la momentul efectuării acesteia, în condițiile prezentului articol. La cererea
debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din
documentele de plată întocmite de debitor, în suma și din contul debitorului
înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a
creditării unui cont bugetar.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care plata s-a efectuat în alt
buget decât cel al cărui venit este creanţa fiscală plătită, cu condiţia ca plata să nu
fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu
excepţia cazului în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în
plus cel puţin la nivelul plăţii eronate.
(3) în cazul plăților efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune
unității Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia
obligația fiscală este datorată.
(4) în situația în care plata obligațiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de
identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu
condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat
suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul
înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate. în acest caz,
cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul
fiscal competent.
(5) Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă

în termen de 5 ani, sub sancțiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data
de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.
(6) Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă

astfel:
a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul plăților efectuate la

organul fiscal central;
avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal
local.
(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în

a) documentele de plată sunt întocmite de terţii popriţi;
b) creanţa fiscală este administrată de organ fiscal diferit. în acest caz, cererea
se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata
efectuată eronat.
(8) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul erorilor generate de

operatorii sistemului de decontare bancară. în acest caz, îndreptarea erorilor se
realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituției
de credit.
Ordine de aplicare
ART. 165 Ordinea stingerii obligațiilor fiscale
(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligații fiscale, iar suma
plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, atunci se stinge
obligația fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită
potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în
următoarea ordine:
a) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile

fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
b) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se sting cu prioritate sumele

individualizate în deciziile de recuperare a ajutoarelor de stat şi/sau de minimis
emise, după caz, de Comisia Europeană/entităţile ce deţin calitatea de furnizor
sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis/Consiliul Concurenţei şi
dobânzile aferente datorate de la data plăţii ajutorului până la data recuperării
sau a rambursării sale integrale.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale

administrate de organul fiscal local cu suma plătită de titulari ai dreptului de
proprietate asupra clădirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport, se sting cu
prioritate amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, în ordinea
vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală. Aceste
prevederi nu se aplică în cazul plății taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct.
36.
(3) în scopul stingerii obligațiilor fiscale, vechimea acestora se stabilește astfel:
a) în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;
b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale

principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile
fiscale accesorii;
c) în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale

rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de
contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula
cuantumul obligației fiscale;
d) în funcție de data primirii, în condițiile legii, a titlurilor executorii transmise

de alte instituții.
(4) Pentru beneficiarii unei eșalonări la plată, ordinea de stingere este

următoarea:
a) ratele de eșalonare și/sau, după caz, obligațiile fiscale de a căror plată

depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;
b) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la

concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată,
după caz.
(5) Pentru beneficiarii unei amânări la plată, ordinea de stingere este

următoarea:
a) obligațiile fiscale datorate, altele decât cele care fac obiectul amânării la
plată;
b) obligațiile fiscale amânate la plată.

(6) Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) și (12), pentru debitorii
care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere este
următoarea:
a) obligaţiile fiscale, altele decât cele înscrise la masa credală, în ordinea

vechimii;
b) obligaţiile fiscale cu termene de plată stabilite în planul de reorganizare

judiciară aprobat şi confirmat în condiţiile legii, precum şi obligaţiile fiscale
accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea
şi plata acestora;
c) obligaţiile fiscale admise la masa credală potrivit legii, în ordinea vechimii,

până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de
faliment;
d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).
(7) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care

beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenții de la bugetul de stat pentru
completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligațiile
fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenția, indiferent dacă plata
este efectuată din subvenție sau din veniturile proprii.
(8) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul obligațiilor fiscale de plată
stabilite de organele de inspecție fiscală, precum și a amenzilor de orice fel, se
stinge cu prioritate obligația fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul.
Ordine de aplicare
(9) Debitorul poate opta pentru a fi înştiinţat cu privire la modul în care a fost
efectuată stingerea obligaţiilor fiscale, prin depunerea unei cereri în acest sens la
organul fiscal competent. În acest caz,organul fiscal competent comunică
debitorului modul în care a fost efectuată stingerea obligaţiilor fiscale, cu cel
puţin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligaţiilor fiscale.
ART. 166 Reguli speciale privind stingerea creanțelor fiscale prin plată sau
compensare
(1) Plățile efectuate de către debitori nu se distribuie și nu sting obligațiile

fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în
condițiile art. 233 alin. (1) lit. a) și d) și alin. (7), cu excepția situației în care
contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul stingerii obligațiilor fiscale
prin compensare.
ART. 167 Compensarea
(1) Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-

teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și
alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului
reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la
concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât
calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe
să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate
acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau
unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei
persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă
acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
(2) Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași

buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate
altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Creanțele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu

creanțele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeași natură.
Eventualele diferențe rămase se compensează cu alte obligații fiscale ale
debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).
(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la

care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
(5) în sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:
a) la data scadenței, potrivit art. 154 sau 155, după caz;
b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă

negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la
rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;
c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru
restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile
de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit
Codului fiscal;
d) la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și

pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin
decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declarațiilor de impunere rectificative,

pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor
în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației
fiscale;
f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de

plată de la buget;
g) la data primirii, în condițiile legii, de către organul fiscal a titlurilor

executorii emise de alte instituții, în vederea executării silite;
h) la data nașterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art.

168, astfel:
1. la data plății pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale

datorate;
2. la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației anuale de impozit

pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea
anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea
impozitului anual cu plățile anticipate neachitate;
3. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de

restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita
sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plățile anticipate
neachitate;
4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după

efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258;
5. la data prevăzută de lege pentru depunerea declarației fiscale, în cazul

sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170;
6. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru
restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri
de sume de restituit.
(6) Creanțele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art.

28 se sting prin compensare cu obligațiile cesionarului la data notificării cesiunii.
(7) Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea

debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor
sunt aplicabile în mod corespunzător.
(8) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la

efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
(9) Se compensează, în condițiile prezentului articol, suma negativă a taxei pe

valoarea adăugată din decontul de taxă cu opțiune de rambursare depus de
reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligațiile
fiscale ale membrilor grupului fiscal, în următoarea ordine:
a) obligațiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;
b) obligațiile fiscale ale celorlalți membri ai grupului fiscal, la alegerea

organului fiscal central.
(91) Dispoziţiile alin. (9) privind ordinea de stingere prin compensare se aplică
în mod corespunzător şi în cazul grupului fiscal constituit în domeniul impozitului
pe profit, dacă drept urmare a depunerii declaraţiei anuale consolidate privind
impozitul pe profit rezultă o sumă de restituit.
(10) în cazul în care taxa pe valoarea adăugată de plată se stinge prin

regularizare cu suma negativă de taxă, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei
de plată este data prevăzută de lege pentru depunerea decontului în care s-a
efectuat regularizarea.
(11) Pentru debitorii care se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa şi
care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune
de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenţei, suma aprobată la
rambursare se compensează în condiţiile prezentului articol cu obligaţiile fiscale
înregistrate de către aceştia, altele decât cele înscrise la masa credală.
(12) Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă
pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii
procedurii insolvenţei se compensează în condiţiile prezentului articol cu
obligaţiile fiscale ale debitorului înscrise la masa credală.
Ordine de aplicare
ART. 168 Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau

încasată fără a fi datorată.
(2) în situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a
făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
(3) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru sumele de restituit ca

urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se restituie din oficiu următoarele
sume:
a) cele de restituit, reprezentând diferențe de impozite rezultate din

regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se
restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de
impunere;
b) cele încasate prin poprire, în plus față de creanțele fiscale pentru care s-a
înființat poprirea, care se restituie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la
data încasării.
(5) Diferențele de impozit pe venit și/sau contribuții sociale de restituit mai

mici de 10 lei rămân în evidența fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare,
urmând să se restituie atunci când suma cumulată a acestora depășește limita
menționată.
(6) Prin excepție de la alin. (5), diferențele mai mici de 10 lei se restituie în
numerar numai la solicitarea contribuabilului/plătitorului.
(7) în cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează

conform legii, în lei la cursul de referință al pieței valutare pentru euro, comunicat
de Banca Națională a României, de la data rămânerii definitivă a hotărârii
judecătorești prin care se dispune restituirea.
(8) în cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligații restante,
restituirea/rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării
potrivit prezentului cod.
(9) în cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât
obligațiile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea
până la concurența sumei de rambursat sau de restituit.
(10) în cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât
suma reprezentând obligații restante ale contribuabilului/plătitorului,
compensarea se efectuează până la concurența obligațiilor restante, diferența
rezultată restituindu-se contribuabilului/plătitorului.
(11) în cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei
juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotărâri judecătorești
definitive, aceste sume se restituie sau se rambursează numai dacă există
succesori ori alți titulari care au dobândit drepturile de rambursare sau de
restituire în condițiile legii.
(12) În cazul în care din eroare instituţiile de credit virează organului fiscal
sume reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii
sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori
proiecte, precum şi sumele prevăzute la art. 729 alin. (7) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare, prin excepţie de la prevederile alin. (8), sumele respective se restituie la
cererea instituţiei de credit sau a contribuabilului/plătitorului, chiar dacă acesta
înregistrează obligaţii restante.
Ordine de aplicare
ART. 169 Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată
(1) Taxa pe valoarea adâugatâ, denumitâ în continuare TVA, solicitatâ la

rambursare prin deconturile cu sumâ negativâ de TVA cu opţiune de rambursare,
depuse în cadrul termenului legal de depunere, se ramburseazâ de organul fiscal
central, cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicâ deconturilor cu sume negative de TVA cu

opţiune de rambursare, depuse de contribuabilii mari şi mijlocii, stabiliţi potrivit
prevederilor art. 30 alin. (3), care se soluţioneazâ dupâ efectuarea inspecţiei
fiscale anticipate, în cazul în care:
a) contribuabilul/plâtitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt
sancţionate ca infracţiuni;
b) organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constatâ câ existâ

riscul unei rambursâri necuvenite;
c) pentru contribuabilul/plâtitorul respectiv a fost declanşatâ procedura de

lichidare voluntarâ sau a fost deschisâ procedura de insolvenţâ, cu excepţia celor
pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condiţiile Legii nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţâ, cu modificârile şi
completârile ulterioare.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplicâ deconturilor cu sume negative de TVA cu

opţiune de rambursare, depuse de alţi contribuabili/plâtitori decât cei prevâzuţi la
alin. (2) care se soluţioneazâ dupâ efectuarea inspecţiei fiscale anticipate, în cazul
în care:
a) contribuabilul/plâtitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt

sancţionate ca infracţiuni;
b) organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constatâ câ existâ

riscul unei rambursâri necuvenite;
c) pentru contribuabilul/plâtitorul respectiv a fost declanşatâ procedura de

lichidare voluntarâ sau a fost deschisâ procedura de insolvenţâ, cu excepţia celor
pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condiţiile legii speciale;
d) contribuabilul/plâtitorul depune primul decont cu sume negative de TVA

cu opţiune de rambursare, dupâ înregistrarea în scopuri de TVA;
e) soldul sumei negative de TVA solicitatâ la rambursare provine dintr-un

numâr de perioade mai mare decât numârul perioadelor de raportare utilizate
într-o perioadâ de 12 luni.
(4) în sensul prezentului articol, se considerâ câ persoanele impozabile

prezintâ un risc de rambursare necuvenitâ a TVA dacâ se regâsesc în oricare
dintre urmâtoarele situaţii:
a) organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituţii, care vizeazâ

aspecte de naturâ fiscalâ şi se constatâ câ au incidenţâ în acordarea unei
rambursâri necuvenite de TVA;
b) în cadrul acţiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot întruni
elementele constitutive ale unor infracţiuni cu implicaţii de naturâ fiscalâ;
c) cu ocazia inspecţiei fiscale ulterioare au fost stabilite diferenţe mai mari de

10% din suma rambursatâ, dar nu mai puţin de 50.000 lei pentru fiecare decont
de TVA care a fâcut obiectul inspecţiei fiscale ulterioare;
d) s-au constatat neconcordanţe semnificative, verificate şi confirmate de

organul fiscal, între informaţiile înscrise în declaraţiile informative privind
livrârile/prestârile şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA depuse de persoana impozabilâ şi cele depuse de
partenerii de afaceri şi/sau neconcordanţe semnificative între informaţiile înscrise
în declaraţiile informative privind livrârile/achiziţiile/prestârile intracomunitare
depuse de persoana impozabilâ şi cele depuse de partenerii de afaceri şi
transmise organului fiscal prin intermediul sistemului informatic de schimb de
informaţii privind TVA între statele membre ale Uniunii Europene.
(5) în cazul deconturilor cu sumâ negativâ de TVA cu opţiune de rambursare,

depuse dupâ termenul legal de depunere, suma negativâ din acestea se preia în
decontul perioadei urmâtoare.
(6) în cazul decontului cu sumâ negativâ de TVA depus în numele unui grup
fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispoziţiile alin. (2) sau (3), dupâ caz, sunt
aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât şi pentru membrii
acestuia.
(7) Procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol se aprobâ prin

ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(8) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobâ cu

inspecţie fiscalâ ulterioarâ, inspecţia fiscalâ se decide în baza unei analize de risc.
Ordine de aplicare
(9) în cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea

deconturilor cu sumâ negativâ de TVA, prin excepţie de la prevederile art. 117,
perioada supusâ inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-
au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispoziţiile
art. 94 alin. (3) râmân aplicabile.
(10) în situaţia în care se constatâ indicii privind nerespectarea legislaţiei

fiscale ori stabilirea incorectâ a obligaţiilor fiscale, prin operaţiuni care s-au
desfâşurat în afara perioadei prevâzute la alin. (9), inspecţia fiscalâ se extinde
corespunzâtor, cu respectarea prevederilor art. 117.
ART. 170 Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit reținut la

sursă
(1) în situația în care plătitorul a reținut la sursă un impozit pe venit în

cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de
către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripție a
dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219.
(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu

obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat
restituirea prin depunerea unei declarații de regularizare/cerere de restituire.
Declarația de regularizare/cererea de restituire poate fi depusă și ulterior, în
cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere restituirea. Pentru
diferențele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.
(3) în cazul contribuabililor nerezidenți care depun certificatul de rezidență

fiscală ulterior reținerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit,
restituirea și regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectuează chiar dacă
pentru perioada fiscală în care creanța fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat
rezerva verificării ulterioare, ca urmare a efectuării inspecției fiscale.
(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol,

plătitorul nu depune declarație rectificativă.
Ordine de aplicare
(5) în situația în care plătitorul nu mai există sau acesta se află în procedura
insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență, restituirea impozitului pe venit reținut la sursă în
cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal
central competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ
fiscal central competent se înțelege organul fiscal central competent pentru
administrarea creanțelor fiscale ale contribuabilului solicitant.
(6) Plătitorul are obligația de a corecta, dacă este cazul, declarațiile

informative corespunzătoare regularizării efectuate.
(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al

Ordine de aplicare
1>ART. 1701 Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe dividende
(1) în cazul în care din regularizarea anuală a dividendelor distribuite parţial în

cursul anului, potrivit art. 67 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, rezultă sume de restituit de la buget,
plătitorul de dividende depune la organul fiscal competent o declaraţie de
regularizare/cerere de restituire, după restituirea de către asociaţi sau acţionari a
dividendelor plătite sau după aprobarea situaţiilor financiare anuale în cazul
dividendelor interimare distribuite neplătite, până la împlinirea termenului de
prescripţie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferenţele de restituit sunt
aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.

preşedintelui A.N.A.F.
ART. 171 Regularizarea obligațiilor fiscale în cazul reconsiderării unei

tranzacții de către organul fiscal central
(1) Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a

reconsiderării unei tranzacţii, potrivit legii, se regularizează cu obligaţiile fiscale
declarate/plătite de contribuabil/plătitor aferente respectivei tranzacţii. În acest
caz, sumele achitate în contul obligaţiilor fiscale declarate/plătite de
contribuabil/plătitor se consideră, în totalitate, indiferent de bugetul unde au fost
ulterior distribuite, a reprezenta plăţi anticipate în contul obligaţiilor fiscale
stabilite ca urmare a reconsiderării, cu regularizarea ulterioară între bugete.

Ordine de aplicare
ART. 172 Obligația băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau

de administrare specială
Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare

specială și care efectuează plățile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic,
cu prioritate, sumele reprezentând obligații fiscale cuprinse în ordinele de plată
emise de debitori și/sau obligații fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi
transmisă de organele fiscale.
CAPITOLUL III Dobânzi, penalități de întârziere și penalități de
nedeclarare
ART. 173 Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor

fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de
întârziere.
(2) Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate

cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii,
cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și
sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu
sunt găsite la locul faptei.
(3) Nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul

obligaţiei fiscale principale dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a
efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii, stabilite prin:
a) declaraţii de impunere depuse ulterior efectuării plăţii;
b) declaraţii de impunere rectificative sau decizii de impunere, inclusiv cele

emise ca urmare a refacerii inspecţiei fiscale în condiţiile art. 129. În aceste cazuri,
se datorează obligaţii fiscale accesorii de la data scadenţei obligaţiei fiscale
principale până la data plăţii, inclusiv.
(31) Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul stingerii

obligaţiilor fiscale prin celelalte modalităţi prevăzute la art. 22 decât cea prin
plată.
(4) Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi

aparține creanța principală.
(5) Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepția

situației prevăzute la art. 227 alin. (8).
Ordine de aplicare
(51) Comunicarea deciziilor referitoare la obligaţiile fiscale accesorii în cazul

creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central se realizează în funcţie de
vechimea, cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii şi starea juridică a
contribuabilului.
(52) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5 1) se aprobă prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Ordine de aplicare
(6) Dobânzile și penalitățile de întârziere pot fi actualizate anual, prin hotărâre

a Guvernului, în funcție de evoluția ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a
României.
ART. 174 Dobânzi
(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua

imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei
datorate, inclusiv.
(2) Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea

declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează
începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a
stabilit diferența și până la data stingerii acesteia, inclusiv.
(3) în situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor de

impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu
sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după
corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la
data stingerii acesteia, inclusiv.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum
urmează:
a) pentru creanțele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii
procesului-verbal de distribuire, inclusiv. în cazul plății prețului în rate, dobânzile
se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului.
Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;
b) pentru obligaţiile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care

nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data comunicării procesului-verbal de
insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmând ca de la data trecerii
obligaţiilor fiscale în evidenţa curentă să se datoreze dobânzi.
(5) Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

ART. 175 Dobânzi în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central
pentru care perioada fiscală este anuală
(1) Pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale reprezentând impozite

pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum
urmează:
a) în anul fiscal de impunere, pentru obligațiile fiscale stabilite, potrivit legii,

de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăți
anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadență și
până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere,
inclusiv;
b) pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se

calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii
acestora, inclusiv;
c) în cazul în care obligația fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală

sau declarația de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită
prin deciziile de plăți anticipate sau declarațiile depuse în cursul anului de
impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor
celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin
decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, urmând a se face
regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;
d) pentru diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de

impunere anuală sau declarației de impunere anuală, dobânzile se datorează
începând cu ziua următoare termenului de scadență prevăzut de lege. în cazul
impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declarația de venit a
fost depusă până la termenul prevăzut de lege. în situația în care declarația de
venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care contribuabilii nu-și

îndeplinesc obligațiile declarative, iar creanța fiscală se stabilește de organul fiscal
central prin decizie, precum și în cazul declarației depuse potrivit art. 107 alin. (5).
în acest caz, în scopul aplicării alin. (1) lit. a), creanța aferentă unei perioade
fiscale, stabilită de organul fiscal central, se repartizează pe termenele de plată
corespunzătoare din anul de impunere, cu excepția cazului în care obligațiile
fiscale au fost stabilite în anul fiscal de impunere.
(3) în cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal
central stabilește diferențe de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la
diferența de impozit începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de
impunere.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) sunt aplicabile şi în cazul contribuţiilor sociale.
ART. 176 Penalități de întârziere
(1) Penalitățile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere,

începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data
stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispozițiile art. 174 alin. (2) - (4) și art. 175 sunt
aplicabile în mod corespunzător.
(2) Nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de

întârziere.
(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
(4) Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligaţiile fiscale principale

pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.
ART. 177 Dobânzi și penalități de întârziere în cazul plăților efectuate prin

decontare bancară
(1) Nedecontarea de către instituțiile de credit a sumelor cuvenite bugetului

general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului
contribuabilului/plătitorului nu îl exonerează pe contribuabil/plătitor de obligația
de plată a sumelor respective și atrage pentru acesta dobânzi și penalități de
întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 174 și 176, după termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat și

nedecontate de instituțiile de credit, precum și a dobânzilor și penalităților de
întârziere prevăzute la alin. (1), contribuabilul/plătitorul se poate îndrepta
împotriva instituției de credit respective.
ART. 178 Dobânzi și penalități de întârziere în cazul compensării
în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile și penalitățile de

întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 167 alin. (4).
ART. 179 Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul deschiderii procedurii
insolvenţei
Pentru creanţele fiscale datorate de debitorii cărora li s-a deschis procedura

insolvenţei se calculează şi datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit
legii care reglementează această procedură.
ART. 180 Dobânzi și penalități de întârziere în cazul debitorilor pentru care

s-a pronunțat o hotărâre de dizolvare
(1) Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării
hotărârii de dizolvare a debitorului în registrul comerțului, începând cu această
dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere.
(2) în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desființat

actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi și penalități
de întârziere între data înregistrării în registrul comerțului a actelor de dizolvare și
data rămânerii definitive a hotărârii de desființare.
ART. 181 Penalitatea de nedeclarare în cazul creanțelor fiscale administrate

de organul fiscal central
(1) Pentru obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de

contribuabil/plătitor şi stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere,
contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe
fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii
sumei datorate, inclusiv, din obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate
incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organul fiscal prin decizii de
impunere.
(2) Penalitatea de nedeclarare stabilită potrivit alin. (1) se reduce cu 75%, dacă
obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie:
a) se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art.

156 alin. (1);
b) sunt eșalonate la plată, în condițiile legii. în acest caz, reducerea se acordă

la finalizarea eșalonării la plată.
(21) Ori de câte ori organul fiscal constată incidenţa prevederilor art. 181 alin.
(2), acesta comunică decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând
penalităţi de nedeclarare prin evidenţierea reducerii de 75% aplicate.
(3) Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se majorează cu 100% în

cazul în care obligațiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârșirii unor
fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii.
(4) Aplicarea penalității de nedeclarare prevăzute de prezentul articol nu

înlătură obligația de plată a dobânzilor prevăzute de prezentul cod.
(5) Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.
(6) Organul fiscal nu stabilește penalitatea de nedeclarare prevăzută de

prezentul articol dacă aceasta este mai mică de 50 lei.
(7) Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligaţiile fiscale principale

nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organul
fiscal prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaţiei
fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse
în norme, instrucţiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului
de către organul fiscal central.
(8) În cazul inspecţiei fiscale despre aplicarea penalităţii de nedeclarare

potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7),
se consemnează şi se motivează în raportul de inspecţie fiscală. Prevederile art.
130 alin. (5) şi ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Lipsa
menţiunii din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală privind aplicarea penalităţii
de nedeclarare conduce la decăderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica
penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii.
(9) în situația în care obligațiile fiscale principale sunt stabilite de organul de

inspecție fiscală ca urmare a nedepunerii declarației de impunere, se aplică numai
penalitatea de nedeclarare, fără a se aplica sancțiunea contravențională pentru
nedepunerea declarației.

Ordine de aplicare
(11) Cu excepția situației prevăzute la alin. (3), penalitatea de nedeclarare nu
poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică, ori de
câte ori prin aplicarea metodei de calcul prevăzute la alin. (1) penalitatea de
nedeclarare depășește acest nivel.
(12) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru

obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă ca urmare a
procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale sau ca urmare a procedurii de
verificare documentară efectuată de organele fiscale competente să exercite
verificarea situaţiei fiscale personale, inclusiv pentru veniturile a căror sursă nu a
fost identificată, astfel cum acestea sunt definite în Codul fiscal. În aceste cazuri,
penalitatea de nedeclarare se calculează începând cu prima zi a anului fiscal
următor celui de impunere şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(13) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru

obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie de regularizare emisă ca urmare
a procedurii de control vamal ulterior.
ART. 182 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget,

contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării
termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data
stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor
se face la cererea contribuabilului/plătitorului.
(2) în cazul creanțelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui

act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au
fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptățit la dobândă
începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul
administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței
contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal.
Această prevedere nu se aplică în situația în care contribuabilul/plătitorul a
solicitat acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare, precum și în situația prevăzută la art.
107 alin. (5).
(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și pentru creanțele fiscale ce au făcut
obiectul unei cereri de restituire, respinsă de organul fiscal, dar admisă definitiv
de organul de soluționare a contestațiilor sau de instanța judecătorească.
(4) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) și se suportă din
același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate
de contribuabil/plătitor.
((5) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita dobânda prevăzută de

prezentul articol se prescrie în termen de 5 ani. Termenul începe să curgă de la
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care:
(a) au fost stinse prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege sumele de
restituit sau de rambursat de la buget contribuabilului/plătitorului;
(b) anularea actului administrativ fiscal a devenit definitivă, în cazul prevăzut la

alin. (2);
(c) restituirea a fost admisă definitiv, în cazul prevăzut la alin. (3).
ART. 183 Majorări de întârziere în cazul obligațiilor fiscale datorate

bugetelor locale
(1) Prin excepție de la prevederile art. 173 și 176, pentru neachitarea la

termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale datorate
bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale

principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de
lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data
stingerii sumei datorate, inclusiv.
(3) Prevederile art. 173 - 180 și art. 182 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează majorări de

întârziere. Nivelul și modul de calcul al majorării de întârziere sunt cele prevăzute
la alin. (2).
CAPITOLUL IV înlesniri la plată
SECȚIUNEA 1 Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată
ART. 184 Instituirea posibilității acordării eșalonărilor la plată de către

organul fiscal central
(1) Organele fiscale centrale acordă la cererea debitorilor eşalonări la plată pe
o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare a
acestora. Pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie potrivit
prezentului capitol, eşalonarea se acordă pe cel mult 6 luni.
Ordine de aplicare
(2) în sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care,

potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.
(3) Eșalonarea la plată se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în

certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
prezentul capitol.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică și pentru obligațiile fiscale preluate de

organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a
transferului de competență, în situația în care acesta are loc pe perioada derulării
unei eșalonări la plată. în acest scop, organul fiscal competent comunică
debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte
administrative preluate ca urmare a transferului de competență, precum și
deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente.
(5) în scopul acordării eșalonării la plată, sunt asimilate obligațiilor fiscale:
a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;
b) creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare

organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanțele bugetare rezultate din raporturi
juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte înscrisuri care,
potrivit legii, constituie titluri executorii.
(6) Eșalonarea la plată nu se acordă pentru:
a) obligațiile fiscale care au făcut obiectul unei eșalonări acordate în temeiul

prezentului capitol, care și-a pierdut valabilitatea;
b) obligațiile fiscale care au scadența și/sau termenul de plată după data

eliberării certificatului de atestare fiscală;
c) obligațiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră

sub incidența art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la
buget;
d) obligațiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data
eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art.
14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. în
cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după
data comunicării unei decizii de eșalonare la plată, debitorul poate solicita
includerea în eșalonare a obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării,
precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. în acest scop, organul fiscal
competent comunică debitorului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale
individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării,
precum și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii aferente.
e) obligaţiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de

recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, cele care
reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naţionale aferente fondurilor
europene.
(7) Eşalonarea la plată nu se acordă nici pentru obligaţiile fiscale în sumă

totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor
fără personalitate juridică şi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.
(8) Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în

funcție de cuantumul obligațiilor fiscale și de capacitatea financiară de plată a
debitorului. Perioada de eșalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât
perioada de eșalonare la plată solicitată.
ART. 1841 Reguli speciale privind eşalonarea la plată a impozitului calculat

potrivit art. 403 din Codul fiscal
(1) Procedura de executare silită nu începe pentru sumele care fac obiectul
eşalonării la plată a impozitului calculat potrivit art. 403 alin. (1) din Codul fiscal,
de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată.
(2) Debitorii care la data depunerii declaraţiei prin care calculează impozitul
prevăzut de art. 403 alin. (1) din Codul fiscal au în derulare înlesniri la plată
acordate potrivit prevederilor legale în vigoare pot beneficia de eşalonare la plată
potrivit prezentului articol.
(3) Prevederile art. 165 alin. (4) se aplică în mod corespunzător în ceea ce
priveşte ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale. Dacă suma plătită de către
debitor nu este suficientă pentru a stinge ratele din graficele de eşalonare la
plată, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferentă celei mai vechi decizii de
eşalonare la plată.
(4) Obligaţiile fiscale principale şi accesorii rămase de plată din eşalonările la

plată şi/sau amânările la plată, după caz, a căror valabilitate a fost pierdută
potrivit prevederilor art. 403 alin. (6) din Codul fiscal ori potrivit prevederilor în
baza cărora au fost acordate celelalte înlesniri la plată, în scopul încadrării în
condiţiile de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată, sunt exigibile şi au termen
de plată data pierderii valabilităţii eşalonărilor la plată, respectiv data comunicării
deciziei de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a
penalităţilor de nedeclarare.
(5) Pentru debitorii care au obţinut o înlesnire la plată conform prevederilor

legale în vigoare şi optează prin cerere pentru eşalonare la plată potrivit art.
403 alin. (4) din Codul fiscal, condiţia de menţinere a valabilităţii eşalonărilor la
plată privind achitarea obligaţiei fiscale declarate se consideră îndeplinită.
(6) Nu este considerat restant impozitul prevăzut de art. 40 3 alin. (1) din Codul
fiscal pentru care s-a acordat şi este în derulare o eşalonare la plată, potrivit
acestui articol, dacă pentru acesta nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în
decizia de eşalonare la plată sau se află în termenul de plată prevăzut la art.
403 alin. (6) lit. e) din Codul fiscal.
(7) Debitorul poate renunţa la eşalonarea la plată pe perioada de valabilitate a

acesteia, prin depunerea unei cereri de renunţare la eşalonare.
(8) Graficul de eşalonare se poate suplimenta ca urmare a depunerii

declaraţiei rectificative, cu respectarea perioadei de eşalonare acordată iniţial.
(9) Pe perioada derulării eşalonării la plată, cu sumele de rambursat/de

restituit se sting obligaţiile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei
aprobate la rambursare/restituire. în sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste
termene de plată.
(10) Pentru debitorii care trebuie să achite obligaţiile fiscale administrate de

organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia,
acordul ori alt act administrativ similar se aplică în mod corespunzător
prevederile art. 204.
(11) Pentru debitorii care beneficiază de eşalonare la plată potrivit 40 3 alin. (4)
din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile art. 207.
(12) Debitorul trebuie să constituie garanţia prevăzută la art. 40 3 alin. (41) din
Codul fiscal, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării acordului de
principiu, dacă are această obligaţie.
(13) Procedura de acordare de către organul fiscal central a eşalonării la plată

a impozitului prevăzut de art. 40 3 alin. (4) din Codul fiscal, precum şi
formularistica utilizată se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(14) în situaţia în care cererea prevăzută la alin. (5) se respinge, contribuabilul

are obligaţia să plătească impozitul prevăzut de art. 40 3 alin. (1) din Codul fiscal,
în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.
ART. 185 Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată de către

organul fiscal local
(1) La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal local poate

acorda pentru obligațiile fiscale restante următoarele înlesniri la plată:
a) eșalonări și/sau amânări la plata obligațiilor fiscale, precum și a obligațiilor

bugetare prevăzute la art. 184 alin. (5);
b) scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
(2) Eșalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea
la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăși data
de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.
(3) Pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eșalonări la plată,
pentru obligațiile fiscale principale eșalonate sau amânate la plată, se datorează
majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracțiune de lună, reprezentând
echivalentul prejudiciului.
(4) Pe perioada eșalonării și/sau amânării la plată, un procent de 50% din

majorările de întârziere reprezentând componenta de penalitate a acestora,
aferente obligațiilor fiscale eșalonate sau amânate la plată, se amână la plată. în
situația în care sumele eșalonate sau amânate au fost stinse în totalitate,
majorările de întârziere amânate la plată se anulează.
(5) Pentru obligațiile fiscale eșalonate și/sau amânate la plată, contribuabilii

trebuie să constituie garanții astfel:
a) în cazul persoanelor fizice, o sumă egală cu două rate medii din eșalonare,
reprezentând obligații fiscale locale eșalonate și majorări de întârziere calculate,
în cazul eșalonărilor la plată, sau o sumă rezultată din raportul dintre
contravaloarea debitelor amânate și majorările de întârziere calculate și numărul
de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată;
b) în cazul persoanelor juridice garanția trebuie să acopere totalul obligațiilor

fiscale eșalonate și/sau amânate la plată.
(6) Prin hotărâre a autorității deliberative se aprobă procedura de acordare a

înlesnirilor la plată.
(7) în cazul contribuabilului persoană juridică, acordarea înlesnirilor prevăzute

la alin. (1) lit. b) se realizează cu respectarea regulilor în domeniul ajutorului de
stat.
SECȚIUNEA a 2-a Procedura de acordare a eșalonării la plată de către

organul fiscal central
ART. 186 Condiții de acordare a eșalonării la plată
(1) Pentru acordarea unei eșalonări la plată de către organul fiscal central,
debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități

bănești și să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare la plată.
Aceste situații se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de
restructurare sau de redresare financiară ori a altor informații și/sau documente
relevante, prezentate de debitor sau deținute de organul fiscal;
b) să aibă constituită garanția potrivit art. 193;
c) să nu se afle în procedura insolvenţei potrivit legii. Debitorul care se află în

procedura insolvenţei şi doreşte eşalonarea la plată poate solicita această
înlesnire la plată cu condiţia ca până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată
să iasă din procedura insolvenţei;
d) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
e) A B R O G A T
(2) Pe lângă condițiile prevăzute la alin. (1), debitorul trebuie să aibă depuse
toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiție trebuie
îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
(3) Condiția prevăzută la alin. (2) se consideră îndeplinită și în cazul în care,

pentru perioadele în care nu s-au depus declarații fiscale, obligațiile fiscale au fost
stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.
(31) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit.a), în cazul debitorilor care nu
deţin bunuri în proprietate, situaţia de dificultate generată de lipsa temporară de
disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare
la plată se menţionează de debitor în cererea depusă potrivit art. 187. Organul
fiscal competent verifică şi constată situaţia de dificultate generată de lipsa
temporară de disponibilităţi băneşti din informaţiile prezentate de debitor în
cerere şi/sau din informaţii şi/sau documente relevante deţinute de organul fiscal.
Ordine de aplicare
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), în situaţia debitorilor care nu
deţin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui
garanţiile prevăzute de prezentul capitol, organul fiscal poate acorda eşalonarea
la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute la alin. (1). În acest caz,
penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la
plată şi se includ în eşalonare.
Ordine de aplicare
ART. 187 Cererea de acordare a eșalonării la plată
(1) Cererea de acordare a eșalonării la plată, denumită în continuare cerere, se

depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poștă cu
confirmare de primire și se soluționează de organul fiscal competent, în termen
de 60 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Conținutul cererii, precum și documentele justificative care se anexează

acesteia se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
(3) În cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate, cererea poate fi

însoţită de o propunere de grafic de eşalonare la plată. Dispoziţiile art. 192 sunt
aplicabile în mod corespunzător.
Ordine de aplicare
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul debitorilor care nu deţin
bunuri în proprietate, cererea se soluţionează de organul fiscal competent în
termen de 15 zile de la data înregistrării acesteia.
Ordine de aplicare
ART. 188 Retragerea cererii de acordare a eșalonării la plată
(1) Cererea poate fi retrasă de debitor până la emiterea deciziei de eșalonare

la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică
debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.
(2) Prin retragerea cererii, debitorul nu pierde dreptul de a depune o nouă

cerere.
ART. 189 Prevederi speciale privind stingerea obligațiilor fiscale
în cazul în care în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare

fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată debitorul efectuează plăți
în conturile bugetare aferente tipurilor de creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării
la plată, se sting mai întâi obligațiile exigibile în această perioadă și apoi
obligațiile cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în condițiile art. 207 alin. (2)
sau (3), după caz.
ART. 190 Alte prevederi speciale privind stingerea obligațiilor fiscale

administrate de organul fiscal central
(1) Pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare

depuse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală se aplică
dispozițiile art. 167.
(2) Pe perioada derulării eșalonării la plată, cu sumele de rambursat/de

restituit se sting obligațiile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei
aprobate la rambursare/restituire.
(3) Prin excepție de la prevederile art. 167 alin. (5) lit. b), în cazul deconturilor
cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare depuse în perioada dintre
data eliberării certificatului de atestare fiscală și data emiterii deciziei de
eșalonare la plată, momentul exigibilității sumei de rambursat este data emiterii
deciziei de rambursare.
(4) Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevăzută la alin. (3), se înțelege
data înregistrării acesteia la organul fiscal competent.
(5) Diferențele de obligații fiscale rămase nestinse în urma soluționării

deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare se comunică
debitorului printr-o înștiințare de plată.
ART. 191 Eliberarea certificatului de atestare fiscală
(1) După primirea cererii, organul fiscal competent eliberează, din oficiu,
certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului. Eliberarea
certificatului de atestare fiscală în scopul acordării eșalonării la plată nu este
supusă taxei extrajudiciare de timbru.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile

lucrătoare de la înregistrarea cererii.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), termenul de eliberare a

certificatului de atestare fiscală este de cel mult 10 zile lucrătoare în cazul
cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfășoară activități economice
în mod independent sau exercită profesii libere.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală

cuprinde obligaţiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia.
Ordine de aplicare
(5) Atunci când există diferențe între sumele solicitate de către debitor în
cerere și cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se procedează la punerea
de acord a acestora.
(6) Prin excepţie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală are
valabilitate de 90 de zile de la data eliberării.
ART. 192 Modul de soluționare a cererii
(1) Cererea debitorului se soluționează de organul fiscal competent prin

decizie de eșalonare la plată ori decizie de respingere, după caz.
(2) Cuantumul și termenele de plată a ratelor de eșalonare se stabilesc prin

grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de eșalonare la plată. în
sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată, cu excepția
(21) În cazuri justificate, în funcţie de specificul activităţii contribuabilului şi de

capacitatea financiară de plată a acestuia pe parcursul unui an, la cererea
debitorului, organul fiscal central poate aproba plata diferenţiată a ratelor de
eşalonare.
Ordine de aplicare
(3) Cererea se soluționează prin decizie de respingere în oricare dintre

următoarele situații:
a) în cazul cererilor depuse pentru obligațiile prevăzute la art. 184 alin. (6) și

(7);
b) nu sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute la art. 186 alin. (1) și

(2);
c) debitorul nu depune documentele justificative necesare soluționării cererii;
d) cererea și documentele aferente nu prezintă nicio modificare față de

condițiile de acordare a eșalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost
respinsă;
e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eșalonare la

plată, a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eșalonare la plată.
(4) După eliberarea certificatului de atestare fiscală și, după caz, punerea de
acord a sumelor potrivit art. 191 alin. (5), organul fiscal competent verifică
încadrarea cererii în prevederile prezentului capitol și comunică debitorului
decizia de respingere sau acordul de principiu privind eșalonarea la plată, după
caz.
bunuri în proprietate, nu se emite acord de principiu privind eşalonarea la plată.
Ordine de aplicare
ART. 193 Garanții

(1) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de
principiu, debitorul trebuie să constituie garanții. La cererea temeinic justificată a
debitorului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu
cel mult 30 de zile.
(2) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, precum şi cele care fac obiectul
amânării la plată potrivit art. 208, de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice,
10.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică şi, respectiv, 20.000 lei în
cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de debitori

nu trebuie să constituie garanții:
a) instituțiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind
finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea
nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, după caz;
b) autoritățile/serviciile publice autonome înființate prin lege organică;
c) unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa

Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute
la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi a sistemului
de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei
alimentare, cu modificările şi completările ulterioare;
d) instituțiile de învățământ superior de stat.
Ordine de aplicare
(4) Debitorii prevăzuți la alin. (3), precum și debitorii prevăzuți la art. 186 alin.
(4), care dețin în proprietate bunuri, constituie garanții astfel:
a) dacă valoarea bunurilor acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15),
după caz, debitorii constituie garanții la nivelul acestor valori, cu respectarea
prevederilor prezentului articol;
b) dacă valoarea bunurilor nu acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15),
după caz, debitorii constituie garanții la valoarea bunurilor deținute în
proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.
(5) Prin acordul de principiu organul fiscal stabilește perioada de eșalonare la
plată, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este
constituită sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție,
precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a
dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată și a procentului prevăzut la
alin. (13), corespunzător perioadei de eșalonare.
(6) Garanțiile pot consta în:
a) mijloace bănești consemnate pe numele debitorului la dispoziția organului

fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție potrivit art. 211;
c) instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate a

debitorului;
d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal

competent pentru executarea obligațiilor fiscale ale debitorului pentru care există
un acord de eșalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terțe
persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepția cazului
în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent, cu
respectarea limitelor prevăzute la alin. (16).
(7) Pot forma obiect al garanțiilor constituite potrivit alin. (6) bunurile mobile
care nu au durata normală de funcționare expirată potrivit Legii nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și bunurile mobile
care, deși au durata normală de funcționare expirată, au fost supuse reevaluării
potrivit regulilor contabile în vigoare.
Ordine de aplicare
(71) Nu pot face obiectul garanţiilor prevăzute la alin. (6) lit. c) şi d) bunurile
perisabile.
(8) Bunul ce constituie obiect al garanției prevăzute la alin. (6) lit. d) nu poate
să mai constituie obiect al unei garanții pentru eșalonarea la plată a obligațiilor
unui alt debitor.
(9) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor

proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea
prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, cu condiția prezentării unui raport de
evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în
termenul prevăzut la alin. (1). Dispozițiile alin. (11) sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(91) Prevederile alin. (9) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care

pentru creanţele solicitate la eşalonare a fost instituit, anterior emiterii titlului de
creanţă în care aceste creanţe au fost individualizate, un sechestru asigurătoriu,
transformat în sechestru executoriu în condiţiile art. 213 alin. (3), precum şi în
cazul în care există sume indisponibilizate în conturile bancare ale debitorului ca
urmare a popririi asiguratorii sau executorii care acoperă valoarea prevăzută la
alin. (14). Sumele indisponibilizate vor fi virate la trezorerie în vederea constituirii
garanţiei potrivit dispoziţiilor alin. (6) lit. a).
(10) în situația în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu

acoperă valoarea prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, debitorul constituie
garanție potrivit prevederilor alin. (1) pentru diferența de valoare neacoperită.
(11)Bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (6) lit. c) şi d) se evaluează de

un evaluator autorizat, care întocmeşte un raport de evaluare conform
standardelor de evaluare în vigoare.
(12) Pentru bunurile oferite drept garanție potrivit alin. (6) lit. c) și d), debitorul
depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de
evaluare și alte documente stabilite prin ordin emis în condițiile art. 209.
(13) Garanțiile constituite sub formele prevăzute la alin. (6) trebuie să acopere
sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus
un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada
de eșalonare la plată, astfel:
a) pentru eșalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
b) pentru eșalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
c) pentru eșalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
d) pentru eșalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.

(14) Prin excepție de la prevederile alin. (13), garanțiile constituite sub formele
prevăzute la alin. (6) lit. a) și b) trebuie să acopere sumele eșalonate la plată,
precum și dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată.
(15) în scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (6) lit. c), dacă
bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri
trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum și
sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus
un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada
de eșalonare la plată.
(16) în scopul constituirii garanției sub forma prevăzută la alin. (6) lit. d),
valoarea acestor bunuri trebuie să acopere obligațiile fiscale ale garantului pentru
care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum și sumele eșalonate la
plată ale debitorului, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un
procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de
eșalonare la plată.
(17) Perioada de valabilitate a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de

garanție trebuie să fie cu cel puțin 3 luni mai mare decât scadența ultimei rate din
eșalonarea la plată.
(18) Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau

redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea temeinic
justificată a debitorului. În urma analizării celor solicitate de debitor, organul fiscal
poate aproba sau respinge solicitarea privind înlocuirea sau redimensionarea
garanţiei.
(181) În cazul aprobării, pentru debitorii care beneficiază de eşalonarea la plată

cu constituire de garanţii potrivit alin. (13) sau art. 206 alin. (2) lit. c), după caz,
procentajul suplimentar al garanţiei care se ia în calcul la stabilirea valorii
garanţiei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanţiei,
corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.
(182) În cazul aprobării, pentru debitorii care beneficiază de eşalonarea la plată

cu bunuri insuficiente, pentru stabilirea valorii garanţiei se ia în calcul cuantumul
obligaţiilor rămase de plată din eşalonare.
(183) Organul fiscal, la cererea debitorului, eliberează diferenţa de garanţie

care depăşeşte valoarea luată în calcul cu ocazia redimensionării, iar în cazul
înlocuirii eliberează garanţia constituită asupra bunului înlocuit.
(19) Organul fiscal competent eliberează garanțiile după comunicarea deciziei
de finalizare a eșalonării la plată, prevăzută la art. 194 alin. (3), cu excepția
(20) în cazul în care contribuabilul solicită înlocuirea sau redimensionarea

garanției potrivit alin. (18), iar sumele rămase din eșalonarea la plată sunt mai
mici decât limitele prevăzute la alin. (2), prin excepție de la prevederile alin. (19),
organul fiscal eliberează garanțiile.
(21) în cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția

constituită potrivit alin. (15) se execută de către un alt creditor, iar sumele
distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă
valoarea garanțiilor prevăzute la alin. (13), debitorul are obligația reîntregirii
acesteia, pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată.
(22) în cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, bunul care face
obiectul garanției constituite potrivit alin. (6) lit. d) și alin. (16) se execută de către
organul fiscal pentru obligațiile de plată ale garantului, debitorul are obligația
constituirii de garanții pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la
plată. în acest caz, până la constituirea garanției, sumele rămase după efectuarea
distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal, urmând a stinge
obligațiile rămase din eșalonarea la plată dacă garanția nu este constituită în
termenul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. m).
(23) La cererea debitorului, organul fiscal competent poate executa garanția

constituită sub formele prevăzute la alin. (6) lit. a) și c) sau poate aproba
valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților în condițiile art. 248, în situația în
care se stinge întreaga sumă eșalonată la plată.
Ordine de aplicare
(24) În cazul în care pe parcursul eşalonării la plată bunurile care fac obiectul
garanţiei constituite potrivit alin. (6) lit. c) şi d), precum şi alin. (15) şi (16) s-au
degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri
judecătoreşti care constituie titluri executorii, la solicitarea organului fiscal central,
debitorul are obligaţia reconstituirii garanţiilor pentru obligaţiile fiscale rămase
nestinse din eşalonarea la plată dacă celelalte garanţii nu sunt îndestulătoare.
(25) În cazul în care contribuabilii care beneficiază de eşalonare la plată deţin

în proprietate bunuri deja sechestrate de către organul fiscal, altele decât cele
care fac obiectul garanţiilor constituite potrivit prezentului articol, sechestrele
instituite pe aceste bunuri se ridică, cu excepţia cazului în care sunt aplicabile
dispoziţiile art. 213 alin. (8) sau (81).
ART. 194 Condiții de menținere a valabilității eșalonării la plată
(1) Eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține

valabilitatea în următoarele condiții:
a) să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de

organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de
eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la
plată potrivit art. 195. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste
obligații sunt declarate și/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare
scadenței prevăzute de lege inclusiv sau până la finalizarea eșalonării la plată în
situația în care acest termen se împlinește după data stingerii în totalitate a
obligațiilor fiscale eșalonate la plată;
b) să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal

competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării
deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat
eșalonarea la plată potrivit art. 195. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și
dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată
prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eșalonare la plată în situația
în care termenul de 30 de zile se împlinește după această dată;
c) să se achite diferenţele de obligaţii fiscale rezultate din declaraţii

rectificative sau din declaraţii depuse aferente obligaţiilor fiscale pentru care nu
există obligaţia de declarare în vectorul fiscal, în termen de cel mult 30 de zile de
la data depunerii declaraţiei, cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat
eşalonarea la plată potrivit art. 195;
d) să se respecte cuantumul și termenele de plată din graficul de eșalonare.

Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă rata de eșalonare este achitată
până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare;
e) să se achite obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data

comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la
plată, în termen de cel mult 180 de zile de la data comunicării acestei decizii sau
până la finalizarea eşalonării la plată, cu excepţia situaţiei în care debitorul a
solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 195;
f) să se achite creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și
transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel,
pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de
eșalonare la plată, în cel mult 180 de zile de la comunicarea somației sau până la
finalizarea eșalonării la plată în situația în care termenul de 180 de zile se
împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată,
cu excepția situației în care contribuabilul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195;
g) să achite obligațiile fiscale rămase nestinse după soluționarea deconturilor

potrivit art. 190 alin. (5), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de
plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată
potrivit art. 195;
h) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au
fost suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările
și completările ulterioare, și pentru care suspendarea executării actului
administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eșalonare la plată,
cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată a acestor
sume;
i) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite de alte autorități a căror
administrare a fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de
eșalonare la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la
plată a acestor sume;
j) să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor

legislaţiei privind insolvenţa şi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art.
25 şi 26, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii, cu excepţia situaţiei
în care debitorul a solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 195;
k) să nu intre sub incidența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 186 alin. (1)
lit. c) și d);
l) să se reîntregească garanția în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (21), în cel

mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de
către alți creditori;
m) să constituie garanția în condițiile prevăzute la art. 193 alin. (22), în cel
mult 15 zile de la data comunicării de către organul fiscal a înștiințării cu privire la
distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.
m1) să constituie garanţia în condiţiile prevăzute la art. 193 alin. (24), în cel
mult 15 zile de la data comunicării solicitării organului fiscal central;
n) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înștiințării de plată, obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează,
potrivit legii, și care nu beneficiază de eșalonarea la plată, cu excepția situației în
care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195.
o) să achite impozitul pe profit calculat şi declarat potrivit art. 40 3 alin. (2) din
Codul fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere
a solicitării de eşalonare.
p) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat

emisă de către Comisia Europeană, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la
data plăţii ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în
maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;
q) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat

sau de minimis emisă de către entităţile ce deţin calitatea de furnizor sau de
administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobânzile aferente,
datorate de la data plăţii ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale
integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;
r) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de

minimis emisă de către Consiliul Concurenţei, inclusiv dobânzile aferente,
integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii.
Ordine de aplicare
(2) în situația în care termenele prevăzute la alin. (1) se împlinesc după data
finalizării eșalonării la plată, obligațiile fiscale trebuie stinse până la data finalizării
eșalonării la plată.
(3) în situația în care sumele eșalonate la plată au fost stinse în totalitate și au

fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent comunică
debitorului decizia de finalizare a eșalonării la plată.
ART. 195 Modificarea deciziei de eșalonare la plată în perioada de
valabilitate a eșalonării
(1) Pe perioada de valabilitate a eşalonării, decizia de eşalonare la plată poate

fi modificată la cererea debitorului prin includerea în eşalonare a următoarelor
obligaţii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal
competent:
a) obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii eşalonării

la plată, prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a) - c), e) - j) şi n);
b) obligaţiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menţinere a

valabilităţii eşalonării, prevăzute la art. 200 alin. (2).
Ordine de aplicare
(2) Contribuabilul poate depune cel mult două cereri de modificare a deciziei
de eşalonare la plată într-un an calendaristic sau, după caz, fracţie de an
calendaristic. Pentru obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (11), alin. (11 1) şi la art.
194 alin. (1) lit. h) şi i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de
eşalonare la plată ori de câte ori este necesar. Printr-o cerere se poate solicita
modificarea deciziei de eşalonare la plată prin includerea tuturor obligaţiilor
fiscale ce reprezintă condiţie de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată la data
depunerii cererii.
(3) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin.
(1) lit. a) - c), e) - j) sau n), după caz, ori până la împlinirea termenului prevăzut la
art. 200 alin. (2) şi se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de
modificare a deciziei de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
Ordine de aplicare
(4) Pentru obligațiile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eșalonare se

efectuează cu menținerea perioadei de eșalonare deja aprobate.
(5) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (4), pentru obligaţiile fiscale prevăzute
la alin. (1), precum şi pentru sumele rămase de plată din eşalonarea la plată în
derulare, la cererea debitorului, se poate aproba şi o altă perioadă de eşalonare,
calculată de la data emiterii deciziei de modificare a deciziei de eşalonare la plată
şi care nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 184 sau art. 206, după caz.
Dispoziţiile art. 184 alin. (8) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6) Cuantumul și termenele de plată ale noilor rate de eșalonare se stabilesc
prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a
deciziei de eșalonare la plată.
(7) După depunerea cererii, în termen de 10 zile de la emiterea acordului de

principiu de către organul fiscal central, debitorul trebuie să constituie şi
garanţiile prevăzute de prezentul capitol, corespunzător condiţiilor în care
urmează să se modifice decizia de eşalonare la plată.
Ordine de aplicare
(8) Debitorul nu trebuie să constituie garanții în situația în care valoarea

garanțiilor deja constituite acoperă obligațiile fiscale rămase din eșalonarea la
plată, precum și obligațiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de
eșalonare la plată. în situația garanțiilor deja constituite potrivit art. 193 alin. (6)
lit. d), se încheie un act adițional la contractul de ipotecă/gaj.
(81) În situaţia debitorilor care deţin bunuri în proprietate, insuficiente pentru

a constitui garanţiile în cuantumul prevăzut la prezentul capitol, organul fiscal
central poate aproba cererea de modificare a deciziei de eşalonare la plată dacă
sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute la art. 186 alin. (1). În acest caz,
penalităţile de întârziere nu se amână la plată, ci se includ în eşalonare, iar decizia
de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare
se anulează.
Ordine de aplicare
(82) în cazul debitorilor pentru care s-a acordat eşalonare la plată potrivit
prevederilor art. 186 alin. (4), la cererea acestora, penalităţile de întâziere rămase
de plată din graficul de eşalonare se amână la plată în situaţia în care garanţiile
constituite odată cu acordarea eşalonării sau ulterior acesteia acoperă cuantumul
prevăzut la art. 193 alin. (13) sau (15), după caz.
(9) Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător și penalităților de

întârziere aferente sumelor prevăzute la alin. (1).
(10) în situația în care cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată se

respinge, debitorul are obligația să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în
termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.
(11) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obţine o

suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt individualizate
creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, decizia de eşalonare la plată se
modifică, la cererea debitorului. Dacă eşalonarea cuprinde doar creanţele fiscale
individualizate în actul administrativ suspendat, decizia de eşalonare la plată se
suspendă.
(111) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a eşalonării se desfiinţează

sau se anulează, în tot sau în parte, actul administrativ fiscal în care sunt
individualizate creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, decizia de
eşalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului.
Ordine de aplicare
(112) Prevederile alineatului (11) şi (111) se aplică şi în situaţia în care debitorul

obţine suspendarea executării silite conform art. 719 din Codul de procedură
civilă, atunci când motivele contestaţiei la executare privesc stingerea sau
inexistenţa creanţei fiscale care face obiectul executării silite contestate.
(113) Dacă hotărârea judecătorească definitivă de admitere în tot sau în parte

a contestaţiei la executare formulată în condiţiile alin. (11 2) este pronunţată după
emiterea deciziei de finalizare a eşalonării la plată emisă în condiţiile art. 194 alin.
(3) sau dacă debitorul nu a solicitat modificarea deciziei de eşalonare conform
alin. (112), aceasta din urmă, precum şi decizia de finalizare a eşalonării la plată se
anulează din oficiu sau la cererea debitorului, iar sumele achitate în baza deciziei
de eşalonare se restituie debitorului la cerere, în condiţiile art. 168.
(12) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și

pentru obligațiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eșalonare la plată
și fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eșalonarea la
plată.
ART. 196 Renunțarea la eșalonarea la plată
(1) Debitorul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a

acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare.
(2) în cazul renunțării la eșalonare, debitorul trebuie să achite obligațiile fiscale

rămase din eșalonare până la data la care intervine pierderea valabilității
eșalonării la plată. Prevederile art. 194 alin. (3) și art. 208 alin. (3) sunt aplicabile în
mod corespunzător.
(3) în cazul nerespectării obligației prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile

prevederile referitoare la pierderea valabilității eșalonării la plată.
ART. 197 Dobânzi și penalități de întârziere
(1) Pe perioada pentru care au fost acordate eșalonări la plată, pentru

obligațiile fiscale eșalonate la plată, cu excepția celor prevăzute la art. 173 alin.
(2), se datorează și se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 174 alin.
(5). Prin excepție de la prevederile art. 174 alin. (5), nivelul dobânzii este de
0,015% pentru fiecare zi de întârziere, în situația în care debitorul constituie
întreaga garanție sub forma scrisorii de garanție și/sau poliței de asigurare de
garanție și/sau consemnării de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului.
(2) Dobânzile se datorează și se calculează pentru fiecare rată din graficul de

eșalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eșalonare la plată și până
la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei potrivit art. 194 alin.
(1) lit. d), după caz.
bunuri în proprietate, dobânzile se datorează, se calculează şi se comunică pentru
obligaţiile fiscale principale eşalonate la plată, după finalizarea eşalonării la plată
sau, după caz, la data pierderii valabilităţii eşalonării la plată.
Ordine de aplicare
(3) Dobânzile datorate și calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei

potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) se comunică prin decizie referitoare la obligațiile de
plată accesorii și se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).
(4) Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 se calculează până la data

emiterii deciziei de eșalonare la plată.
(5) Pentru creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre

recuperare organului fiscal, potrivit legii, și pentru care legislația specifică prevede
un alt regim privind calculul dobânzilor, sunt aplicabile prevederile legislației
specifice.
ART. 198 Penalitate
(1) Pentru rata de eșalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul

termen de plată din graficul de eșalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), precum
și pentru diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după
soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare,
potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate, care i se comunică debitorului
prin decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii și se achită potrivit
prevederilor art. 156 alin. (1).
(2) Nivelul penalității este de 5% din:
a) suma rămasă nestinsă din rata de eșalonare, reprezentând obligații fiscale

principale și/sau obligații fiscale accesorii eșalonate la plată, inclusiv dobânzile
datorate pe perioada eșalonării la plată, după caz;
b) diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după

soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.
(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
ART. 199 Pierderea valabilității eșalonării la plată și consecințele pierderii

acesteia
(1) Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate
dispoziţiile art. 194 alin. (1) şi art. 195 alin. (10). Organul fiscal competent emite o
decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică
debitorului.
(2) Pierderea valabilității eșalonării la plată atrage începerea sau continuarea,

după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.
(3) în cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, pentru sumele rămase de

plată din eșalonarea la plată acordată de organul fiscal central, reprezentând
obligații fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii eșalonate la plată, se
datorează o penalitate de 5%. Prevederile art. 198 alin. (1) și (3) se aplică în mod
corespunzător.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligaţiile fiscale principale
eşalonate la plată şi pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit
art. 181. În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru aceste obligaţii
fiscale se datorează penalitatea de nedeclarare prevăzută de art. 181 alin. (1).
Ordine de aplicare
ART. 200 Menținerea eșalonării la plată
(1) Debitorul poate solicita organului fiscal competent menţinerea unei

eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiţiilor
prevăzute la alin. (2) şi la art. 194 alin. (1), cu excepţia cazului în care eşalonarea a
fost pierdută ca urmare a nerespectării condiţiei prevăzute la art. 194 alin. (1) lit.
k), de două ori într-un an calendaristic, sau fracţie de an calendaristic, dacă
depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanţiei de către organul
fiscal competent sau înainte de stingerea tuturor obligaţiilor fiscale care au făcut
obiectul eşalonării la plată, după caz. Cererea se soluţionează prin emiterea unei
decizii de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu păstrarea perioadei de eşalonare
deja aprobate.
Ordine de aplicare
(2) Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite

obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității
eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a
fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei.
Prevederile art. 194 sunt aplicabile în mod corespunzător.
ART. 201 Dobânzi în cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată
în cazul pierderii valabilității eșalonării la plată acordate de organul fiscal,

pentru obligațiile fiscale principale rămase de plată din eșalonarea la plată
acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eșalonare la plată dobânzi
potrivit art. 174.
ART. 202 Executarea garanțiilor
(1) în cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, organul fiscal competent

execută garanțiile în contul obligațiilor fiscale rămase nestinse.
(2) Dacă până la pierderea valabilității eșalonării la plată nu au fost soluționate

deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, garanțiile se
execută și în contul obligațiilor marcate în vederea stingerii prin compensare cu
sume de rambursat, în limita sumei solicitate la rambursare.
(3) în situația în care deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de

rambursare nu sunt soluționate până la finalizarea eșalonării la plată, organul
fiscal competent execută garanțiile constituite sub formele prevăzute la art.
193 alin. (6) lit. a) și b) în contul obligațiilor marcate, până la emiterea deciziei de
finalizare a eșalonării. în acest caz data stingerii obligațiilor marcate este termenul
prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu
opțiune de rambursare. în cazul garanțiilor constituite sub formă de bunuri
potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) și d), acestea se eliberează după soluționarea
deconturilor. Garanțiile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. c)
și d) se execută în situația în care după soluționarea deconturilor au rămas
nestinse obligații fiscale.
ART. 203 Suspendarea executării silite
(1) Pentru sumele care fac obiectul eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale,
precum şi pentru obligaţiile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a) - c), e) - j) şi n) nu
începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data
comunicării deciziei de eşalonare la plată. În cazul obligaţiilor prevăzute la art.
194 alin. (1) lit. f), executarea silită se suspendă după comunicarea somaţiei.
(2) Odată cu comunicarea deciziei de eșalonare la plată către debitor,

organele fiscale competente comunică, în scris, instituțiilor de credit la care
debitorul are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care
dețin/datorează sume de bani debitorului măsura de suspendare a executării
silite prin poprire.
(3) în cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire
bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din
încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării
către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(4) Sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a

executării silite rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea
numai pentru efectuarea de plăți în scopul:
a) achitării obligațiilor administrate de organele fiscale competente de care

depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;
b) achitării drepturilor salariale.
(5) în cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea
indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente,
cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal
privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(6) Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile și/sau

imobile proprietate a debitorului se suspendă de la data comunicării deciziei de
eșalonare la plată.
ART. 204Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde
menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar
(1) Pentru debitorii care au solicitat eşalonarea la plată şi care trebuie să

achite obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal central îtr-un anumit
termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori alt act administrativ similar,
autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă actul pe motiv de neplată a
obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile
constituite nu se execută până la soluţionarea cererii de acordare a eşalonării la
plată
(11) Pentru debitorii prevăzuţi la alin. (1), eşalonarea la plată se acordă numai cu condiţia
constituirii garanţiilor prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. a) şi/sau b), după caz.
(2) în situaţia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă

sau retrasă, debitorii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să achite obligaţiile fiscale de a
căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ
similar în scopul menţinerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării
deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. în
acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune numai
după achitarea acestor obligaţii fiscale.
(3) Pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, autoritatea competentă nu

revocă/nu suspendă autorizaţia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv
de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar
garanţiile constituite nu se execută."
ART. 205 Calcularea termenelor
(1) Termenele stabilite în prezentul capitol, cu excepția celui prevăzut la art.

191 alin. (2) și (3), se calculează pe zile calendaristice începând cu ziua imediat
următoare acestor termene și expiră la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.
(2) în situația în care termenele prevăzute la alin. (1) sfârșesc într-o zi de

sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, acestea se prelungesc până
la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
ART. 206 Prevederi speciale pentru eșalonările la plată acordate de organele

fiscale
(1) în cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate
aproba eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel
mult 12 luni.
(2) Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul

trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) debitorul depune o cerere la organul fiscal competent. La cerere, debitorul

poate anexa graficul de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de
eşalonare;
b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 186, cu excepția celei prevăzute

la art. 186 alin. (1) lit. a);
c) debitorul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului

de atestare fiscală, o garanţie în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face
obiectul eşalonării la plată, precum şi a penalităţilor de întârziere şi dobânzilor ce
pot face obiectul amânării la plată potrivit art. 208, înscrise în certificatul de
atestare fiscală emis în condiţiile prezentului capitol.
(3) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care,
la data depunerii cererii, îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
b) administratorii, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni,

şi asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii, în cazul
celorlalte societăţi, altele decât societăţile pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni,
nu au fapte înscrise în cazierul fiscal;
c) nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului sau în

registre ţinute de instanţe judecătoreşti competente;
d) nu are obligaţii fiscale restante mai mari de 12 luni;
e) nu a înregistrat, conform reglementărilor contabile, pierderi din exploatare

în ultimul exerciţiu financiar închis;
f) în cazul persoanelor juridice, să fi fost înfiinţate cu minimum 12 luni anterior

depunerii cererii.
(4) Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) se soluționează de

organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării
acesteia. Acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data comunicării
certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent și data
depunerii garanției de către debitor.
(5) în condițiile prezentului articol, debitorii care, la data depunerii cererii, nu

au obligații fiscale restante pot solicita eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale
declarate, precum și a obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere și
pentru care nu s-a împlinit scadența sau termenul de plată prevăzut la art.
156 alin. (1), după caz.
(6) Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător pentru penalităţile de

întârziere şi pentru un procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de
atestare fiscală.
(7) în situația în care, ulterior emiterii deciziei de eșalonare la plată, organul

fiscal constată că informațiile cuprinse în documentele anexate la cererea depusă
potrivit alin. (2) lit. a) nu corespund realității, organul fiscal emite decizia de
anulare a deciziei de eșalonare la plată și a deciziei de amânare la plată a
penalităților de întârziere, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art.
199, 201 și 202.
ART. 207 Dispoziții finale
(1) Organul fiscal competent care emite decizia de eșalonare la plată poate
îndrepta erorile din conținutul acesteia, din oficiu sau la cererea debitorului,
printr-o decizie de îndreptare a erorii. Decizia de îndreptare a erorii produce
efecte față de debitor de la data comunicării acesteia, potrivit legii.
(2) în cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de

atestare fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată s-au stins
obligații fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege și care sunt cuprinse în
suma care face obiectul eșalonării la plată, debitorul achită ratele eșalonate până
la concurența sumei rămase de plată.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situația în care, până la emiterea
deciziei de eșalonare la plată, se constată că s-au stins mai mult de 50% din
obligațiile fiscale care fac obiectul eșalonării la plată, la cererea debitorului,
organul fiscal competent eliberează un nou certificat de atestare fiscală, caz în
care prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.
(4) Debitorul poate plăti anticipat, parțial sau total, sumele cuprinse în graficul
de eșalonare la plată. în acest caz, debitorul notifică organului fiscal, prin cerere,
intenția de a stinge anticipat aceste sume. în cazul achitării anticipate parțiale,
organul fiscal competent înștiințează debitorul, până la următorul termen de
plată din graficul de eșalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate în contul
următoarelor rate de eșalonare aprobate până la concurența cu suma achitată.
(5) în situația în care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de
eșalonare la plată, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de
eșalonare, până la următorul termen de plată a ratelor, cu respectarea perioadei
de eșalonare aprobate. în acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt
exigibile la data plății sau la data emiterii deciziei de rambursare, după caz. Noul
grafic de eșalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.
(6) în situația în care în graficul de eșalonare există și creanțe bugetare

stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii,
iar acestea au fost stinse, total sau parțial, potrivit legislației specifice, de către
organele care le gestionează, graficul de eșalonare se reface în mod
corespunzător.
(7) În cazul constituirii garanţiei sub forma prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. b),
la solicitarea debitorului, organul fiscal poate solicita emitentului scrisorii de
garanţie/poliţei de asigurare de garanţie executarea acesteia pentru stingerea
ratelor de eşalonare la scadenţa acestora.
(8) Ori de câte ori se modifică graficul de eşalonare potrivit prezentului

capitol, organul fiscal competent emite decizie de modificare a deciziei de
eşalonare la plată, la care anexează noul grafic.
ART. 208 Amânarea la plată a penalităților de întârziere
(1) Pe perioada eşalonării la plată, penalităţile de întârziere cuprinse în

certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin decizie care se comunică
debitorului odată cu decizia de eşalonare la plată. Aceste prevederi se aplică,
după caz, şi unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând
componenta de penalitate a acestora.
(2) Garanțiile ori valoarea bunurilor prevăzute la art. 193 alin. (13) - (16)
trebuie să acopere și penalitățile de întârziere, precum și majorările de întârziere
amânate la plată.
(3) în situația în care eșalonarea la plată se finalizează în condițiile art.
194 alin. (3), penalitățile de întârziere, precum și majorările de întârziere amânate
la plată se anulează prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de
finalizare a eșalonării la plată.
(4) Pierderea valabilității eșalonării la plată atrage pierderea valabilității

amânării la plată a penalităților de întârziere și/sau a majorărilor de întârziere. în
acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată
se comunică debitorului și decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a
penalităților de întârziere și/sau a majorărilor de întârziere.
(5) în situația în care eșalonarea la plată își pierde valabilitatea în condițiile art.

199, garanțiile se execută și în contul penalităților de întârziere și/sau majorărilor
de întârziere amânate la plată.
(6) în scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), prevederile
prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru penalitatea de
nedeclarare aferentă obligațiilor fiscale eșalonate.
ART. 209 Acte normative de aplicare
Procedura de aplicare a eșalonării la plată acordate de organul fiscal central

se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
CAPITOLUL IV1 Eşalonare la plată, în formă simplificată, pentru

obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal central
ART. 2091 - Instituirea posibilităţii acordării eşalonărilor la plată, în formă

simplificată, de către organul fiscal central
(1) Pentru obligaţiile fiscale principale şi accesorii restante a căror vechime

este de maximum 12 luni anterioare datei depunerii cererii şi nestinse până la
data eliberării certificatului de atestare fiscală, administrate de organul fiscal
central, denumit în continuare organ fiscal, se aprobă eşalonarea la plată pe o
perioadă de cel mult 12 luni.
(2) În sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care,

potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.
(3) Eşalonarea la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în
certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
prezentul capitol.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi pentru obligaţiile fiscale preluate de

organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a
transferului de competenţă, în situaţia în care acesta are loc pe perioada derulării
unei eşalonări la plată. În acest scop, organul fiscal comunică debitorului o
înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative
preluate ca urmare a transferului de competenţă, precum şi deciziile referitoare la
obligaţiile fiscale accesorii aferente.
(5) În scopul acordării eşalonării la plată, sunt asimilate obligaţiilor fiscale:
a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;
b) creanţele bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare

organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi
juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care,
potrivit legii, constituie titluri executorii.
(6) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru:
a) obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul

prezentului capitol sau potrivit capitolului I - «Înlesniri la plată pentru obligaţiile
bugetare datorate după data declarării stării de urgenţă, administrate de organul
fiscal central» din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele
măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative,
precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, care şi-a
pierdut valabilitatea, precum şi obligaţiile fiscale care reprezintă condiţie de
menţinere a valabilităţii unei eşalonări la plată acordate în temeiul capitolului I -
«Înlesniri la plată pentru obligaţiile bugetare datorate după data declarării stării
de urgenţă, administrate de organul fiscal central» din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 181/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
b) obligaţiile fiscale care au scadenţa şi/sau termenul de plată după data

eliberării certificatului de atestare fiscală;
c) obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră

sub incidenţa art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la
buget;
d) obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data
eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau
15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare. În cazul în care suspendarea executării actului
administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare la
plată, debitorul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au
făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În
acest scop, organul fiscal comunică debitorului o înştiinţare de plată privind
obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat
suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile fiscale
accesorii aferente;
e) obligaţiile fiscale admise la masa credală, pentru debitorii pentru care s-a
deschis procedura insolvenţei;
f) obligaţiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de

recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, cele care
reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naţionale aferente fondurilor
europene;
g) debitorii care trebuie să achite obligaţiile fiscale administrate de organul

fiscal central într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori
alt act administrativ similar.
(7) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru obligaţiile fiscale în sumă totală

mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără
personalitate juridică şi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.
(8) Pentru a beneficia de eşalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul

trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să depună o cerere la organul fiscal, la care debitorul poate anexa graficul

de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eşalonare;
b) să nu se afle în procedura falimentului;
c) să nu se afle în dizolvare;
d) să nu înregistreze obligaţii fiscale restante cu o vechime mai mare de 12

luni anterioară datei depunerii cererii şi nestinse la data eliberării certificatului de
atestare fiscală;
e) să nu i se fi stabilit răspunderea potrivit legislaţiei privind insolvenţa şi/sau
răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 şi 26. Prin excepţie, dacă actele
prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative
şi judiciare de atac, iar suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale
debitorului, pentru care a fost atrasă răspunderea, a fost stinsă, condiţia se
consideră îndeplinită.
(9) Pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (8), debitorul trebuie să aibă depuse
toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal în conformitate cu ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care sunt aprobate
formularele de înregistrare fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a tipurilor de
obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal. Această condiţie trebuie îndeplinită
la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
(10) Condiţia prevăzută la alin. (9) se consideră îndeplinită şi în cazul în care,

pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost
stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.
(11) În scopul acordării eşalonării la plată potrivit prezentului capitol,

prevederile art. 188-190, art. 205 şi 207 se aplică în mod corespunzător.
(12) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi debitorilor care au

garantate obligaţiile fiscale potrivit art. 210, art. 211 şi art. 235.
ART. 2092 - Eliberarea certificatului de atestare fiscală
(1) După primirea cererii, organul fiscal eliberează, din oficiu, certificatul de
atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile

lucrătoare de la data înregistrării cererii, inclusiv în cazul cererilor depuse de
debitorii persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod
independent sau exercită profesii libere.
(3) Prin excepţie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală

cuprinde obligaţiile fiscale existente în sold la data eliberării acestuia.
ART. 2093 - Modul de soluţionare a cererii

(1) Cererea debitorului se soluţionează de organul fiscal în termen de 5 zile
lucrătoare de la data înregistrării acesteia, prin decizie de eşalonare la plată ori
decizie de respingere, după caz.
(2) Cuantumul şi termenele de plată a ratelor de eşalonare se stabilesc prin

grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de eşalonare la plată. În
sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată, cu excepţia
situaţiei prevăzute la art. 190 alin. (2).
(3) La cererea debitorului, organul fiscal poate aproba plata diferenţiată a

ratelor de eşalonare.
(4) Cererea se soluţionează prin decizie de respingere în oricare dintre

a) în cazul cererilor depuse pentru obligaţiile prevăzute la art. 2091 alin. (6) şi
(7);
b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute la art. 2091 alin. (8) şi

(9);
c) cererea nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a

eşalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă;
d) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la

plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.
(5) După eliberarea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal verifică

încadrarea cererii în prevederile prezentului capitol şi comunică debitorului
decizia de respingere sau decizia de eşalonare la plată, după caz.v
(6) Atunci când există diferenţe între sumele solicitate de către debitor în
cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se aplică în mod
corespunzător prevederile art. 207 alin. (1).
(7) În cazul în care în perioada dintre data depunerii cererii de eşalonare la

plată şi data eliberării certificatului de atestare fiscală, debitorul efectuează plăţi
în conturile bugetare aferente tipurilor de creanţe fiscale datorate, se sting mai
întâi obligaţiile fiscale restante a căror vechime este mare de 12 luni anterioară
datei depunerii cererii şi apoi obligaţiile ce pot face obiectul eşalonării la plată
potrivit prezentului capitol.
(8) Pe perioada eşalonării la plată acordată potrivit prezentului capitol, în
scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), penalităţile de
nedeclarare cuprinse în certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin
decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de eşalonare la plată.
Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător.
ART. 2094 - Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată
(1) Eşalonarea la plată acordată pentru obligaţiile fiscale îşi menţine

valabilitatea în următoarele condiţii:
a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de

organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de
eşalonare la plată inclusiv, cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat
eşalonarea potrivit art. 2095 alin. (2). Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea
şi dacă aceste obligaţii sunt declarate şi/sau achitate până la data de 25 a lunii
următoare scadenţei prevăzute de lege inclusiv;
b) să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal prin

decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare
la plată, cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art.
2095 alin. (2). Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii
sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege;
c) să se achite diferenţele de obligaţii fiscale rezultate din declaraţii

rectificative sau din declaraţii depuse aferente obligaţiilor fiscale pentru care nu
există obligaţia de declarare în vectorul fiscal, în termen de cel mult 30 de zile de
la data depunerii declaraţiei, cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat
eşalonarea potrivit art. 2095 alin. (2);
d) să se respecte cuantumul şi termenele de plată din graficul de eşalonare.

Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă rata de eşalonare este achitată
până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare;
e) să se achite obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal nestinse la data

comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la
plată, în termen de cel mult 180 de zile de la data comunicării acestei decizii, cu
excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art. 2095 alin. (2);
f) să se achite obligaţiile stabilite de alte organe decât organele fiscale şi

transmise spre recuperare organelor fiscale, precum şi amenzile de orice fel
pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de
eşalonare la plată, în cel mult 180 de zile de la comunicarea somaţiei, cu excepţia
situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art. 2095 alin. (2);
g) să se achite obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea

deconturilor potrivit art. 190 alin. (5), în cel mult 30 de zile de la data comunicării
înştiinţării de plată, cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea
potrivit art. 2095 alin. (2);
h) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au
fost suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările
şi completările ulterioare, şi pentru care suspendarea executării actului
administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eşalonare la plată,
cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art. 2095 alin.
(2);
i) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înştiinţării de plată, obligaţiile stabilite de alte autorităţi a căror administrare a
fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eşalonare la plată,
cu excepţia situaţiei în care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art. 2095 alin.
(2);
j) să se achite sumele reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului

pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor legislaţiei privind
insolvenţa şi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 25 şi 26, în cel
mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;
k) să nu intre sub incidenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 2091 alin.
(8) lit. b) şi c);
l) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării

înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează,
potrivit legii, şi care nu beneficiază de eşalonarea la plată, cu excepţia situaţiei în
care debitorul a solicitat eşalonarea potrivit art. 2095 alin. (2).
m) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de

stat emisă de către Comisia Europeană, inclusiv dobânzile aferente, datorate de la
data plăţii ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale, în
maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;
n) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat
sau de minimis emisă de către entităţile ce deţin calitatea de furnizor sau de
administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobânzile aferente,
integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii;
o) să se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de

minimis emisă de către Consiliul Concurenţei, inclusiv dobânzile aferente,
integrale, în maximum 3 zile de la data comunicării acestei decizii.
(2) În situaţia în care termenele prevăzute la alin. (1) se împlinesc după data
finalizării eşalonării la plată, obligaţiile fiscale trebuie stinse până la data finalizării
eşalonării la plată.
(3) În situaţia în care sumele eşalonate la plată au fost stinse în totalitate şi au

fost respectate condiţiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal comunică debitorului
decizia de finalizare a eşalonării la plată.
ART. 2095 Modificarea deciziei de eşalonare la plată în perioada de

valabilitate a eşalonării
(1) Pe perioada de valabilitate a eşalonării, decizia de eşalonare la plată poate

fi modificată la cererea debitorului prin includerea în eşalonare a următoarelor
obligaţii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal:
a) obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii eşalonării

la plată, prevăzute la art. 2094 alin. (1) lit. a) - c), e) - i) şi l);
b) obligaţiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menţinere a

valabilităţii eşalonării, prevăzute la art. 209 10 alin. (2), cu excepţia sumelor de
natura celor prevăzute la art. 2094 alin. (1) lit. j).
(2) Debitorul poate depune cel mult două cereri de modificare a deciziei de
eşalonare la plată pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, la care poate
anexa graficul de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eşalonare.
Pentru obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (8) şi (9) şi la art. 209 4 alin. (1) lit. h) şi i)
debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de eşalonare la plată ori
de câte ori este necesar. Printr-o cerere se poate solicita modificarea deciziei de
eşalonare la plată prin includerea tuturor obligaţiilor fiscale ce reprezintă condiţia
de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată la data depunerii cererii, cu excepţia
celor pentru care art. 2094 alin. (1) nu prevede posibilitatea debitorului de a
solicita eşalonarea la plată.
(3) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 209 4 alin.
(1) lit. a) - c), e) - i) sau l), după caz, ori până la împlinirea termenului prevăzut la
art. 20910 alin. (2) şi se soluţionează de organul fiscal, în termen de 5 zile
lucrătoare, prin decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată sau decizie
de respingere, după caz.
(4) Pentru obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eşalonare se

efectuează cu menţinerea perioadei de eşalonare deja aprobate.
(5) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (4), pentru obligaţiile fiscale prevăzute
la alin. (1), precum şi pentru sumele rămase de plată din eşalonarea la plată în
derulare, la cererea debitorului, se poate aproba şi o altă perioadă de eşalonare,
dar care nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 2091 alin. (1).
(6) Cuantumul şi termenele de plată ale noilor rate de eşalonare se stabilesc

prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a
deciziei de eşalonare la plată.
(7) În situaţia în care cererea de modificare a deciziei de eşalonare la plată se

respinge, debitorul are obligaţia să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în
termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.
(8) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obţine o

suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt individualizate
creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, decizia de eşalonare la plată se
modifică, la cererea debitorului, fără a fi limitate numeric conform alin. (2).
(9) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a eşalonării se desfiinţează

sau se anulează, în tot sau în parte, actul administrativ fiscal în care sunt
individualizate creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, decizia de
eşalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului, fără a
fi limitate la numărul prevăzut la alin. (2).
(10) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător şi

pentru obligaţiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eşalonare la plată
şi fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eşalonarea la
plată.
ART. 2096 Renunţarea la eşalonarea la plată
(1) Debitorul poate renunţa la eşalonarea la plată pe perioada de valabilitate a

acesteia, prin depunerea unei cereri de renunţare la eşalonare.
(2) În cazul renunţării la eşalonare, debitorul trebuie să achite obligaţiile

fiscale rămase din eşalonare până la data la care intervine pierderea valabilităţii
eşalonării la plată. Prevederile art. 2094 alin. (3) sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(3) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile

prevederile referitoare la pierderea valabilităţii eşalonării la plată.
ART. 2097 Dobânzi şi penalităţi de întârziere
(1) Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată pentru

obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 173 alin.
(2), se datorează şi se calculează dobânzi. Nivelul dobânzii este de 0,01% pentru
fiecare zi de întârziere.
(2) Dobânzile se datorează şi se calculează pentru fiecare rată din graficul de

eşalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eşalonare la plată şi până
la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei potrivit art.
2094 alin. (1) lit. d), după caz.
(3) Dobânzile datorate şi calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei potrivit

art. 2094 alin. (1) lit. d) se comunică prin decizie referitoare la obligaţiile de plată
accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).
(4) Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 se calculează până la data

emiterii deciziei de eşalonare la plată.
(5) Pentru obligaţiile bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre

recuperare organului fiscal, potrivit legii, şi pentru care legislaţia specifică prevede
un alt regim privind calculul dobânzilor, sunt aplicabile prevederile legislaţiei
specifice.
(6) Pentru debitorii care se află în perioada de observaţie sau în reorganizare

judiciară se datorează obligaţii fiscale accesorii potrivit legii care reglementează
această procedură.
ART. 2098 Penalitate
(1) Pentru rata de eşalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul

termen de plată din graficul de eşalonare, potrivit art. 209 4 alin. (1) lit. d), precum
şi pentru diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după
soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare,
potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate care i se comunică debitorului
prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit
prevederilor art. 156 alin. (1).
(2) Nivelul penalităţii este de 5% din:
a) suma rămasă nestinsă din rata de eşalonare, reprezentând obligaţii fiscale

principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile
datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz;
b) diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după

soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare.
(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
ART. 2099 Pierderea valabilităţii eşalonării la plată şi consecinţele pierderii

acesteia
(1) Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate
dispoziţiile art. 2094 alin. (1) şi art. 2095 alin. (7). Organul fiscal emite o decizie de
constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică debitorului.
(2) Pierderea valabilităţii eşalonării la plată atrage începerea sau continuarea,

după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.
(3) În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru sumele rămase de

plată din eşalonarea la plată acordată de organul fiscal, reprezentând obligaţii
fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, se datorează o
penalitate de 5%. Prevederile art. 209 8 alin. (1) şi (3) se aplică în mod
corespunzător.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligaţiile fiscale principale
eşalonate la plată şi pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit
art. 181. În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru aceste obligaţii
fiscale se datorează penalitatea de nedeclarare prevăzută de art. 181 alin. (1).
(5) În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată acordate de organul fiscal,
pentru obligaţiile fiscale principale rămase de plată din eşalonarea la plată
acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eşalonare la plată dobânzi
potrivit art. 174.
(6) În cazul debitorilor care solicită înlesniri la plată potrivit capitolului IV -

Înlesniri la plată, ulterior pierderii valabilităţii eşalonării la plată acordate de
organul fiscal potrivit prezentului capitol, pentru obligaţiile fiscale principale
şi/sau obligaţiile fiscale accesorii rămase de plată din eşalonarea la plată,
penalitatea datorată potrivit art. 2098 se anulează.
ART. 20910 Menţinerea eşalonării la plată
(1) Debitorul poate solicita organului fiscal menţinerea unei eşalonări a cărei
valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiţiilor prevăzute la alin. (2),
precum şi la art. 2094 alin. (1) lit. a) - j) şi l), de două ori pe perioada de valabilitate
a eşalonării la plată, dacă depune o cerere în acest scop, înainte de stingerea în
totalitate a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul eşalonării la plată. Cererea se
soluţionează, în termen de 5 zile lucrătoare, prin emiterea unei decizii de
menţinere a valabilităţii eşalonării, cu păstrarea perioadei de eşalonare aprobate
iniţial.
(2) Pentru menţinerea valabilităţii eşalonării, debitorul are obligaţia să achite

obligaţiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menţinere a valabilităţii
eşalonării, cu excepţia celor care au făcut obiectul eşalonării a cărei valabilitate a
fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile
art. 2094 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(1) Pentru sumele care fac obiectul eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale,
precum şi pentru obligaţiile prevăzute la art. 2094 alin. (1) lit. a) - c), e) - j) şi l) nu
începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data
comunicării deciziei de eşalonare la plată. În cazul obligaţiilor prevăzute la art.
2094 alin. (1) lit. f), executarea silită se suspendă după comunicarea somaţiei.
(2) Odată cu comunicarea deciziei de eşalonare la plată către debitor,

organele fiscale comunică, în scris, instituţiilor de credit la care debitorul are
deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de
bani debitorului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire
bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din
încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării
către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(4) Sumele existente în cont la data şi ora comunicării adresei de suspendare a

executării silite rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea
numai pentru efectuarea de plăţi în scopul:
a) achitării obligaţiilor administrate de organele fiscale de care depinde

menţinerea valabilităţii eşalonării la plată;
(5) În cazul terţilor popriţi, suspendarea executării silite are ca efect încetarea
indisponibilizării sumelor datorate de aceştia debitorului, atât a celor prezente,
cât şi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal
privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(6) Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile şi/sau

imobile proprietate a debitorului se suspendă de la data comunicării deciziei de
eşalonare la plată.
ART. 20912 Prevederi speciale aplicabile debitorilor care au în derulare

înlesniri la plată
(1) Debitorii care la data depunerii cererii de eşalonare la plată potrivit

prezentului capitol au în derulare eşalonări la plată acordate potrivit capitolului IV
- Înlesniri la plată pot beneficia de înlesniri la plată potrivit prezentului capitol.
(2) În baza cererii depuse de către debitori, organul fiscal emite, după caz,
decizie de acordare a eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale prevăzute la art.
2091 alin. (1) sau decizie de respingere.
(3) Prevederile art. 165 alin. (4) se aplică în mod corespunzător în ceea ce
priveşte ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale. Dacă suma plătită de către
debitor nu este suficientă pentru a stinge ratele din cele două grafice de
eşalonare la plată, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferentă celei mai vechi
decizii de eşalonare la plată.
(4) Obligaţiile fiscale principale şi accesorii rămase de plată din eşalonările la
plată şi/sau amânările la plată, după caz, a căror valabilitate a fost pierdută
potrivit prezentului capitol ori potrivit art. 199 alin. (1) şi art. 208 alin. (4), în scopul
încadrării în condiţiile de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată, sunt exigibile
şi au termen de plată la data pierderii valabilităţii înlesnirilor la plată, respectiv
data comunicării deciziei de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a
obligaţiilor fiscale, precum şi, după caz, a deciziei de pierdere a valabilităţii
amânării la plată a penalităţilor de nedeclarare.
ART. 20913 Prevederi speciale pentru debitorii a căror activitate este

restrânsă/închisă de către organele abilitate ale statului
(1) Pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/închisă pe perioada stării

de urgenţă/alertă prin hotărâri emise de către organele abilitate ale statului,
condiţiile de menţinere a valabilităţii eşalonărilor la plată acordate potrivit art.
2094 se suspendă, la cerere, până la data la care este reluată activitatea.
(2) Pentru plata cu întârziere a ratelor din graficele de eşalonare neachitate

până la data reluării activităţii, nu se calculează şi nu se datorează dobânzi şi
penalităţi potrivit art. 2097. În acest caz, până la primul termen de plată după data
constatării reluării activităţii, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul
de eşalonare, cu respectarea perioadei de eşalonare aprobate. Noul grafic de
eşalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.
(3) Obligaţiile care intră sub incidenţa măsurilor prevăzute la alin. (1), cu
excepţia acelora care privesc ratele din graficele de eşalonare refăcute conform
alin. (2), se consideră îndeplinite în următoarele situaţii:
a) pentru situaţia în care termenele prevăzute la art. 209 4 alin. (1), art.
2095 alin. (7) şi art. 20910 alin. (2) s-au împlinit până la data constatării reluării
activităţii, dacă acestea se execută în termen de 30 de zile de la data constatării
acestui fapt;
b) pentru celelalte situaţii decât cele prevăzute la lit. a), la împlinirea

termenului prevăzut la art. 2094 alin. (1), art. 2095 alin. (7) şi art. 20910 alin. (2).
(4) Pentru obligaţiile prevăzute la alin. (3) lit. a), debitorii pot solicita
modificarea eşalonării la plată, cu condiţia ca cererea să fie depusă în termen de
30 de zile de la data constatării reluării activităţii, prevederile art. 209 5 aplicându-
se în mod corespunzător.
ART. 20914 Procedura de acordare a eşalonării la plată, în formă simplificată
Procedura de acordare a eşalonării la plată, în formă simplificată, de către

organul fiscal central se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
CAPITOLUL V Garanții
ART. 210 Constituirea de garanții
Organul fiscal solicită constituirea unei garanții pentru:
a) suspendarea executării silite în condițiile art. 233 alin. (2 1) și (8);
b) ridicarea măsurilor asigurătorii;
c) asumarea obligației de plată de către altă persoană prin angajament de

plată, în condițiile art. 24 alin. (1) lit. a);
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
ART. 211 Tipuri de garanții
Garanțiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 210 se pot constitui, în

condițiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie emisă de o instituţie de credit sau poliţă de asigurare

de garanţie emisă de o societate de asigurare. În cazul în care scrisoarea de
garanţie/poliţa de asigurare de garanţie este emisă de o instituţie financiară din
afara Uniunii Europene aceasta trebuie confirmată conform normelor bancare de
o instituţie de credit sau societate de asigurare din România. În cazul în care
scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie este emisă de o instituţie
financiară din Uniunea Europeană, aceasta este acceptată de organul fiscal dacă
sunt respectate prevederile referitoare la notificare cuprinse în Directiva
2013/36/UE a Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire
la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a
instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei
2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, transpusă
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit
şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, Directiva
2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009
privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de
reasigurare (Solvabilitate II), transpusă prin Legea nr. 237/2015 privind
autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările
şi completările ulterioare;
c) ipotecă asupra unor bunuri imobile sau mobile din țară;
d) gaj asupra bunurilor mobile.
ART. 212 Valorificarea garanțiilor
(1) Organul fiscal competent se îndestulează din garanțiile depuse dacă nu s-a
realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
(2) În cazul garanţiilor prevăzute la art. 211 lit. a) şi b), organul fiscal dispune
instituţiei de credit sau societăţii de asigurare emitente a scrisorii de garanţie sau
poliţei de asigurare de garanţie, după caz, sau instituţiei de credit ori societăţii de
asigurare din România care a confirmat scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare
de garanţie ori unităţii de Trezorerie a Statului, după caz, virarea, în termen de cel
mult 15 zile de la data solicitării, a sumei de bani în conturile de venituri bugetare
corespunzătoare.
(3) Valorificarea garanțiilor prevăzute la art. 211 lit. c) și d) se realizează prin

modalitățile și procedurile prevăzute de dispozițiile art. 247 alin. (2) - (6) și ale art.
248 - 259, care se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL VI Măsuri asigurătorii
ART. 213 Poprirea și sechestrul asigurător
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la

îndeplinire, prin procedura administrativă, de organul fiscal competent.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului,
precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia
în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească
patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Dispoziţiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii
la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după
caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite.
(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), nu se dispun măsuri asigurătorii

pentru debitorul aflat sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa sau când acesta
nu deţine active patrimoniale urmăribile.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv
în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile
asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele
judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în
condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea
altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la
scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri
executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal

competent. în decizie organul fiscal precizează debitorului că prin constituirea
unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile
asigurătorii vor fi ridicate.
Ordine de aplicare
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de

către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de
instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în
conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod
corespunzător.
(7) în situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea

titlului de creanță acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și
comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile
asigurătorii. în cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit până la un an,
de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația să emită
decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la
împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi
asigurătorii să elibereze garanția.
Ordine de aplicare
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite
măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii,
măsurile asigurătorii rămân valabile 3 luni de la data sesizării penale. La împlinirea
acestui termen sau după instituirea măsurilor asigurătorii de către organele de
urmărire penală potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
dar nu mai târziu de 3 luni, măsurile asigurătorii instituite de organul fiscal se
ridică.
(81) În situaţia în care au fost constituite garanţii în vederea ridicării măsurilor

asigurătorii, acestea trebuie menţinute pentru toată perioada de valabilitate în
care ar fi fost menţinute măsurile asigurătorii potrivit alin. (7) sau (8), după caz.
Organul fiscal execută garanţiile constituite potrivit art. 211 lit. b) în ultima zi de
valabilitate a acestora în cazul în care debitorul nu prelungeşte valabilitatea
garanţiei. În acest caz, suma de bani va fi virată în contul de garanţii menţionat de
organul de executare silită şi reprezintă o garanţie potrivit art. 211 lit. a).
(9) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurător pot fi

valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare silită, sumele obținute

consemnându-se la dispoziția organului de executare silită;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 247 alin. (4).
(10) în cazul înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un

exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare silită se comunică
pentru notare Biroului de carte funciară.
(11) Notarea potrivit alin. (10) face opozabil sechestrul tuturor acelora care,
după notare, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de
dispoziție ce ar interveni ulterior notării prevăzute la alin. (10) sunt lovite de
nulitate absolută.
(12) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral

creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi
înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu
terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(13) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 268
ale prezentului cod, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor
asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate formula acţiune în anulare, în
termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ
competentă, conform cuantumului creanţelor fiscale în privinţa cărora aceste
măsuri asigurătorii au fost instituite, fără a fi necesară parcurgerea procedurii
prealabile. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută de
art. 200 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este
obligatorie. Hotărârea prin care se pronunţă anularea deciziei este executorie de
drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul nu este suspensiv de executare.
(14) Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel
interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art.
260 și 261.
Ordine de aplicare
ART. 214 Ridicarea măsurilor asigurătorii
(1) Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte,
prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru
care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211, după caz.
Refuzul nejustificat de a soluţiona cererea de ridicare formulată de către cel
interesat sau nesoluţionarea în termen pot fi atacate la instanţa de contencios
administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea
procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere. Procedura
prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă, iar
întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea
măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în
termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(2) Decizia de ridicare a măsurii asigurătorii emisă potrivit alin. (1) se duce la
îndeplinire de către organul de executare silită competent și se comunică tuturor
celor cărora le-a fost comunicată decizia de dispunere a măsurilor asigurătorii sau
celelalte acte de executare în legătură cu acestea.
Ordine de aplicare
CAPITOLUL VII Prescripția dreptului de a cere executarea silită și a

dreptului de a cere restituirea
ART. 215 Începerea termenului de prescripție

(1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a
creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor

provenind din amenzi contravenționale.
ART. 216 Suspendarea termenului de prescripție
Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se suspendă:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului

de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de

lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent,
potrivit legii;
c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
ART. 217 Întreruperea termenului de prescripție
1)Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se întrerupe:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de

prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite

sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul
executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate/procesului-verbal

adiţional de insolvabilitate;

(2) În cazul în care pentru acelaşi titlu executoriu organul fiscal emite şi
comunică debitorului mai multe somaţii, termenul de prescripţie se întrerupe
potrivit alin. (1) lit. c) doar în cazul primei somaţii.
ART. 218 Efecte ale împlinirii termenului de prescripție
(1) Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de

prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va
proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența
creanțelor fiscale.
(2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea
termenului de prescripție, nu se restituie.
ART. 219 Prescripția dreptului de a cere restituirea
(1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale

se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care a luat naștere dreptul la restituire.
(2) Sumele plătite de contribuabil/plătitor fără a fi datorate, pentru care

termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) s-a împlinit, se scad din evidenţa
organului fiscal după expirarea acestui termen, cu excepţia cazului în care a
operat compensarea potrivit prevederilor art. 167.
CAPITOLUL VIII Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită
SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale
ART. 220 Organele de executare silită
(1) în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale

datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la
acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care
există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul
sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de
debitor.
(2) Organul fiscal care administrează creanțe fiscale este abilitat să ducă la
îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc:
a) cazurile speciale de executare silită, precum şi structura abilitată cu ducerea

la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită;
b) alte organe fiscale pentru îndeplinirea unor acte de executare silită, precum
şi pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate
potrivit legii, prin procese electronice masive.
Ordine de aplicare
(22) Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori
intervin modificări cu privire la cazurile speciale de executare silită, precum și
structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea
procedurii de executare silită.
(3) Creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau

instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin
executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați
să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare
silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de
executare silită.
(5) Organele de executare silită prevăzute la alin. (4) sunt competente și

pentru executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 226 alin. (3).
(6) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru

efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare
silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii
executări revenind organului de executare silită competent potrivit art. 30. în
cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare
silită se face de către organul de executare silită coordonator prevăzut la alin. (7)
- (9).
(7) Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea

răspunderii solidare cu debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condițiile art.
25, precum și în cazul prevăzut de art. 24 alin. (1) lit. b), revine organului de
executare silită competent potrivit art. 30.
răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației
privind insolvența, revine organului de executare silită competent potrivit art.
30 în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
(9) Organul de executare silită coordonator în cazul prevăzut la art. 252 alin.

(2) este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal sau își desfășoară
activitatea debitorul ale cărui bunuri au fost adjudecate.
(10) în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor
organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, și
pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr.
85/2014, executarea silită se efectuează potrivit dispozițiilor prezentului cod, de
către organul de executare silită prevăzut de acesta. în situația în care atragerea
răspunderii privește atât creanțe fiscale administrate de organul fiscal central, cât
și creanțe fiscale administrate de organul fiscal local, competența aparține
organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. în acest caz, organul de
executare silită distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevăzute de Legea nr.
85/2014.
(11) Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare,

substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor și veniturilor
urmăribile ale debitorului, organul de executare silită în a cărui rază teritorială se
află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea și
executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
(12) Organul de executare silită coordonator sesizează în scris celelalte organe

prevăzute la alin. (6), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situația
debitorului, contul în care se plătesc sumele încasate, precum și orice alte date
utile pentru identificarea debitorului și a bunurilor ori veniturilor urmăribile.
(13) în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost
pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe
fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții
legale, executarea silită se conexează și se efectuează, potrivit dispozițiilor
prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. în acest
caz competența aparține organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. în
cazul existenței unui conflict între organele fiscale de executare silită având ca
obiect conexarea executării sunt aplicabile prevederile art. 41 - 43.
(14) Prevederile alin. (13) nu se aplică în următoarele situații:

a) dacă valoarea bunurilor debitorului acoperă doar creanțele altor creditori
care dețin garanții cu un rang prioritar față de creditorul fiscal;
b) dacă executarea silită pornită de executorul judecătoresc se află într-o

etapă avansată și din valorificarea bunurilor supuse executării silite se asigură
recuperarea integrală a creanțelor fiscale.
(15) Dacă asupra acelorași bunuri ale debitorului au fost pornite executări
silite de către un executor judecătoresc și un organ fiscal de executare silită, la
cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, instanța
judecătorească competentă dispune conexarea executării silite, în condițiile
prezentului articol. Dispozițiile art. 654 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă,
republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(16) Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza

teritorială a altui organ de executare silită, titlul executoriu împreună cu dosarul
executării se transmit acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care
s-a primit titlul executoriu.
ART. 221 Reguli speciale privind executarea silită a creanțelor fiscale

administrate de organul fiscal local
(1) Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să

efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor
locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(2) în situația în care debitorul nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a

respectivei unități administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unității
administrativ-teritoriale a municipiului, competența pentru efectuarea procedurii
de executare silită revine organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află
bunurile urmăribile.
(3) Organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale care
administrează creanțele fiscale ale bugetului local al unei unități administrativ-
teritoriale sau, după caz, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului,
denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal
local din cadrul autorității administrației publice locale în a cărui rază teritorială se
află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate
solicitată, efectuarea procedurii de executare silită.
(4) Cererea conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:
a) datele de identificare ale debitorului;
b) valoarea creanței de recuperat;
c) valoarea creanțelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, până la data

solicitării;
d) contul în care se virează sumele încasate;
e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmăribile, dacă este

cazul.
(5) Cererea este însoțită obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
(6) Autoritatea solicitată confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10

zile de la data primirii.
(7) Autoritatea solicitată poate refuza efectuarea procedurii de executare silită

în următoarele cazuri:
a) titlul executoriu nu este valabil;
b) cererea nu conține toate informațiile prevăzute la alin. (4).
(8) Sumele realizate prin executare silită se virează autorității solicitante.

Prevederile art. 256 se aplică în mod corespunzător.
ART. 222 Executarea silită în cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare silită coordonator, în cazul debitorilor solidari, este

cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul despre care există
indicii că deține mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

răspunderii solidare în condițiile art. 25 și 26 revine organului de executare silită
în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de
insolvabilitate sau insolvență sau organul de executare silită competent,
desemnat potrivit art. 30, după caz.
(3) Organul de executare silită coordonator înscrie în întregime debitul în
evidențele sale și ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit
organelor de executare silită în a căror rază teritorială se află domiciliile fiscale ale
celorlalți codebitori, aplicându-se dispozițiile art. 220.
(4) Organele de executare silită sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după
înscrierea acestuia într-o evidență nominală, iau măsuri de executare silită și
comunică organului de executare silită coordonator sumele realizate în contul
debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(5) Dacă organul de executare silită coordonator, care ține evidența întregului
debit, constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el
însuși și de celelalte organe sesizate potrivit alin. (4), el este obligat să ceară în
scris acestora din urmă să înceteze de îndată executarea silită.
ART. 223 Executorii fiscali
(1) Executarea silită se face de organul de executare silită competent prin

intermediul executorilor fiscali. Aceștia trebuie să dețină o legitimație de serviciu
pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității.
(2) Executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților prin

legitimația de executor fiscal și delegație emisă de organul de executare silită.
(3) în scopul efectuării executării silite, executorii fiscali pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în

alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau
valorilor care pot fi executate silit, precum și să analizeze evidența contabilă a
debitorului în scopul identificării terților care datorează sau dețin în păstrare
venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale

debitorului, persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își
păstrează bunurile;
c) să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate

constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului;
d) să aplice sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal;

e) să constate contravenții și să aplice sancțiuni potrivit legii.
(4) Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau

reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz,
organul de executare silită cere autorizarea instanței judecătorești competente
potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat.
(5) Accesul executorului fiscal în locuință, în incinta de afaceri sau în orice altă
încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele
6,00 - 20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută poate continua în aceeași
zi sau în zilele următoare. în cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării
unor bunuri, accesul în încăperile debitorului poate avea loc și la alte ore decât
cele menționate, precum și în zilele nelucrătoare, în baza autorizației prevăzute la
alin. (4).
(6) în absența debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre
încăperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în
prezența unui reprezentant al poliției ori al jandarmeriei sau a altui agent al forței
publice și a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) și (5).
Ordine de aplicare
ART. 224 Executarea silită împotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuțiile sociale și orice alte venituri ale bugetului

general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de
creanțe în cadrul procedurii de executare silită.
ART. 225 Executarea silită împotriva unei asocieri fără personalitate juridică
Pentru executarea silită a creanțelor fiscale datorate de o asociere fără

personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii,
pot fi executate silit atât bunurile mobile și imobile ale asocierii, cât și bunurile
personale ale membrilor acesteia.
ART. 226 Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite
(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu

executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de către organul de
executare silită competent potrivit art. 30, 37 şi 38.
(2) în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită
prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la
scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și
comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte
înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu
se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în
condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(3) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice

contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care,
potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(4) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește

scadența sau termenul de plată prevăzut de lege.
(5) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în

mod corespunzător.
(6) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare silită
competent conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele:
cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, descrierea titlului de creanță
sau a înscrisului care constituie titlu executoriu, precum și temeiul legal al puterii
executorii a titlului.
(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a

contravențiilor în termen de 90 de zile de la comunicarea acestora către
contravenient atrage, potrivit legii, răspunderea persoanelor care se fac vinovate
de aceasta. Transmiterea cu întârziere a proceselor-verbale nu împiedică
executarea silită a acestora în condițiile în care nu a intervenit prescripția
executării.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele
prevăzute la art. 30 alin. (1), art. 37 şi 38 nu cuprind unul dintre următoarele
elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric
personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei
datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării
acestora, organul de executare silită restituie de îndată titlurile executorii
organelor emitente.
(9) în cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un
alt organ, organul de executare silită confirmă primirea, în termen de 30 de zile.
(10) Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, după caz, care nu au organe de
executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului
general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F.
Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
(11) Instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, care nu au

organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri
proprii organului fiscal central sau, după caz, organului fiscal local. Sumele astfel
realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.
(12) Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul local, care nu
au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri
ale bugetului local, spre executare silită, organului fiscal local. Sumele astfel
realizate se fac venit la bugetul local.
(13) Instituțiile publice din subordinea unităților/subdiviziunilor administrativ-

teritoriale finanțate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare
silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului
fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
Ordine de aplicare
ART. 227 Reguli privind executarea silită
(1) Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate

a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează
numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de
executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile
potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor
fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepția cazului în care din motive
obiective în legătură cu situația patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi
respectat.
(2) Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a

debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare
silită, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce

constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității
care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în

baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de
leasing și altele;
d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 246;
e) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile,

precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de
venit;
f) produse finite.
(3) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea

categorie din cele prevăzute la alin. (2) ori de câte ori valorificarea nu este
posibilă.
(4) Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu
respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(5) în cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau

concomitent modalitățile de executare silită prevăzute de prezentul cod.
(6) Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.
(7) Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale înscrise

în titlul executoriu, inclusiv a creanțelor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate
sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
(8) în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanțe
fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se
calculează de către organul de executare silită și se consemnează într-un proces-
verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
(9) Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale
asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în
care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de
lege.
ART. ART. 2271 Reguli speciale privind începerea sau continuarea executării
silite
(1) Măsurile de executare silită se aplică diferenţiat, în funcţie de cuantumul şi

vechimea creanţelor fiscale.
(2) Procedura de aplicare a dispoziţiilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Ordine de aplicare
ART. 228 Obligația de informare
în vederea începerii executării silite, organul de executare silită competent se

poate folosi de mijloacele de probă prevăzute la art. 55, în vederea determinării
averii și a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat
să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informațiile solicitate.
ART. 229 Precizarea naturii debitului
(1) În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să

se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în toate actele de executare silită
care privesc poprirea bancară, cu excepţia înştiinţării debitorului privind
înfiinţarea popririi, trebuie să se indice doar cuantumul total al obligaţiilor fiscale
ce fac obiectul popririi.
ART. 230 Somația
(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15

zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică organul
fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă
măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului
executoriu emis de organul de executare silită.
(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele:

numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită,
termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul
executoriu, indicarea consecințelor nerespectării acesteia, precum și posibilitatea
de a intra într-o procedură de mediere.
(3) în cazul în care debitorul are de încasat sume certe, lichide și exigibile de la
autorități sau instituții publice, executarea silită se continuă prin poprirea acestor
sume ori de câte ori, ulterior comunicării somației, se depune la organul fiscal un
document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care se
certifică că sumele sunt certe, lichide și exigibile. Prevederile art. 236 se aplică în
mod corespunzător.
Ordine de aplicare
(4) Nu sunt considerate sume exigibile și nu sunt aplicabile prevederile alin.

(3) sumelor aflate în litigiu.
(5) în cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior luării
unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a
înființat poprirea se actualizează, după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise
în documentul emis de autoritatea sau instituția publică, în limita acestor sume,
cu respectarea nivelului prevăzut la art. 227 alin. (1) teza a doua. (1).
(6) în cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior
stingerii sumelor pentru care s-a început executarea silită, acesta se ia în
considerare pentru următoarele executări silite.
Ordine de aplicare
(7) Urmărirea imobilului, în baza somaţiei prevăzute la alin. (1), se notează la

cererea organului fiscal în cartea funciară, asupra bunurilor imobile ale
debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv
proprietate exclusivă, devălmăşie sau coproprietate.
Ordine de aplicare
ART. 2301 Procedura de mediere
(1) în vederea realizării procedurii de mediere debitorul notifică organul fiscal

cu privire la intenția sa în termen de 15 zile de la primirea somației. La notificare
se anexează documente și informații care să susțină situația sa economică și
financiară.
(2) în termen de maximum 10 zile de la primirea notificării prevăzute la alin.

(1), organul fiscal are obligația să organizeze întâlnirea cu contribuabilul în
vederea procedurii de mediere.
(3) Procedura de mediere constă în:

a) clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație, dacă respectivul
debitor are obiecții cu privire la aceasta;
b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice

și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a
obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată
prevăzute de lege.
(4) Rezultatul medierii, precum și soluțiile optime de stingere a obligațiilor

fiscale se consemnează într-un proces-verbal.
(5) în situația în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge

debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de
executare silită.
(6) Procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică

organului fiscal intenția de mediere.
(7) Pe parcursul procedurii de mediere organul fiscal poate dispune măsuri

asigurătorii în condițiile art. 213.
(8) Procedura de mediere, precum și documentele pe care debitorul trebuie să

le prezinte în vederea susținerii situației economice și financiare se aprobă prin
ordin al președintelui A.N.A.F.
Ordine de aplicare
ART. 231 Drepturi și obligații ale terțului
Terțul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un

drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terțul participă la distribuirea
sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
ART. 232 Evaluarea bunurilor supuse executării silite
(1) înaintea valorificării bunurilor, acestea se evaluează. Evaluarea se

efectuează de organul de executare silită prin experți evaluatori proprii sau prin
experți evaluatori independenți. Evaluatorii independenți sunt desemnați în
condițiile art. 63. Atât evaluatorii proprii, cât și evaluatorii independenți sunt
obligați să își îndeplinească atribuțiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul
cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum și din actul prin care au fost
numiți.
(2) Organul de executare silită actualizează prețul de evaluare ținând cont de
rata inflației.
(3) Atunci când se consideră necesar, organul de executare silită procedează

la o nouă evaluare.
(4) Organul de executare silită poate proceda la o nouă evaluare în situații

cum sunt: când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a
bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(1) Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile

legii;
b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 244;
d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură

dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea regulilor în
materie de ajutor de stat.
(2) Executarea silită se suspendă și în cazul în care, ulterior începerii executării

silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate
este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală pentru care s-a început
executarea silită. în acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii
cererii.
(21) Executarea silită se suspendă sau nu începe în oricare din următoarele

situații:
a) pentru creanțele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal

competent, dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu
privire la depunerea unei scrisori de garanție/polițe de asigurare de garanție
potrivit art. 235. Executarea silită continuă sau începe dacă debitorul nu depune
scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție în termen de 45 de zile de
la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanțele fiscale;
b) pentru creanțele fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate

potrivit legii și garantate potrivit art. 210 - 211. Executarea silită continuă sau
începe după ce actele administrative fiscale au rămas definitive în sistemul căilor
administrative de atac sau judiciare.
(22) Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit alin. (2 1), creanţele
fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepţia situaţiei în care
debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
(3) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate

anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de
indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân
în ființă, cu excepția situațiilor în care suspendarea executării silite a fost dispusă
în condițiile art. 235. în acest caz, suma pentru care s-a înființat poprirea se
actualizează în cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.
(4) Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea
indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei
și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a
adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(5) Sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a

executării silite prin poprire înființată de organul fiscal rămân indisponibilizate,
debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăți în scopul:
a) achitării obligațiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;
(6) în cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea
indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente,
cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de
executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(7) în cazul în care popririle înființate de organul de executare silită generează

imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe
sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului și ținând
seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totală, fie suspendarea
parțială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singură
dată, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioadă de cel mult 6 luni
consecutive de la data comunicării către bancă sau alt terț poprit a actului de
suspendare a popririi.
(8) Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (7), debitorul trebuie să

indice bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte
garanții prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea
silită.
(9) Dispozițiile alin. (8) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor deja
sechestrate de organul de executare silită acoperă valoarea creanței pentru care
s-a început executarea silită prin poprire.
(10) în situația în care la expirarea perioadei pentru care s-a aprobat

suspendarea executării silite prin poprire creanțele fiscale nu au fost stinse în
întregime, organul fiscal competent pentru administrarea acestor creanțe
procedează la valorificarea garanțiilor prevăzute la alin. (8).
ART. 234 Încetarea executării silite și ridicarea măsurilor de executare silită
(1) Executarea silită încetează dacă:
a) s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv

obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite
în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desființat titlul executoriu;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Măsurile de executare silită aplicate în condițiile prezentului cod se ridică

prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea
silită, de către organul de executare silită. Nerespectarea termenului atrage
răspunderea potrivit art. 341 alin. (2).
(3) în măsura în care creanțele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin
plată, prin poprire sau prin alte modalități prevăzute de prezentul cod,
sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică ori egală
cu suma creanțelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul
de executare silită, în cel mult două zile de la data stingerii.
(4) Organul de executare silită ridică poprirea bancară pentru sumele care
depășesc cuantumul creanțelor înscrise în adresa de înființare a popririi în situația
în care, din informațiile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate
în favoarea organului de executare silită acoperă creanțele fiscale înscrise în
adresa de înființare a popririi și sunt îndeplinite condițiile pentru realizarea
creanței.
(5) Poprirea bancară se ridică și în situația în care organul de executare silită

constată că poprirea a rămas fără obiect.
ART. 235 Suspendarea executării silite în cazul depunerii unei scrisori de

garanție/poliță de asigurare de garanție
(1) în cazul contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

prin care se stabilesc creanțe fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul
soluționării acțiunii în contencios administrativ, executarea silită se suspendă sau
nu începe pentru obligațiile fiscale contestate dacă debitorul depune la organul
fiscal competent o scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție la nivelul
obligațiilor fiscale contestate și neachitate la data depunerii garanției.
Valabilitatea scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție trebuie să fie de
minimum 6 luni de la data emiterii.
(2) în situaţia în care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie/poliţei

de asigurare de garanţie contestaţia ori acţiunea în contencios administrativ este
respinsă, în totalitate sau în parte, organul fiscal execută garanţia după 30 de zile
de la data la care acţiunea în contencios administrativ este respinsă definitiv, dar
nu mai târziu de ultima zi de valabilitate a acesteia, dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a) contribuabilul/plătitorul nu plăteşte obligaţiile fiscale pentru care s-a

respins contestaţia sau acţiunea în contencios administrativ;
b) contribuabilul/plătitorul nu depune o nouă scrisoare de garanţie/poliţă de

asigurare de garanţie;
c) instanţa judecătorească nu a dispus, prin hotărâre executorie, suspendarea

executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi
(3) Scrisoarea de garanție/Polița de asigurare de garanție rămâne fără obiect

în următoarele situații:
a) contestația a fost admisă, în totalitate, de organul de soluționare a
contestației;
b) actul administrativ fiscal contestat a fost desființat, în totalitate, de către

organul de soluționare a contestației;
c) acțiunea în contencios administrativ a fost admisă în totalitate;
d) instanța judecătorească admite, prin hotărâre executorie, cererea

contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal
potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;
e) dacă pe perioada soluționării contestației, în procedura administrativă sau

în procedura de contencios administrativ, contribuabilul/plătitorul achită în
totalitate obligațiile fiscale contestate.
(4) în situația în care contribuabilul/plătitorul achită parțial obligațiile fiscale

contestate, acesta are posibilitatea de a redimensiona garanția în mod
corespunzător.
(5) Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol,

creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepția situației în
care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
(51) Pe perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol,

contribuabilul poate solicita acordarea eşalonării la plată pentru aceste obligaţii
fiscale suspendate la executarea silită. În acest caz, scrisoarea de garanţie poate
constitui garanţie potrivit art. 193, în scopul acordării eşalonării la plată, cu
condiţia prelungirii perioadei de valabilitate în condiţiile prevăzute la art. 193 alin.
(17).
(6) Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit art. 233 alin. (2 1) și
prezentului articol, pentru creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării, organul
fiscal nu emite și nu comunică decizii referitoare la obligațiile fiscale accesorii.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru acordarea eşalonării la plată
a obligaţiilor fiscale, în condiţiile alin. (51), organul fiscal emite o decizie prin care
stabileşte cuantumul accesoriilor.
(8) Măsurile asigurătorii devenite executorii ca urmare a emiterii actelor
administrative fiscale prin care se stabilesc creanţe fiscale se ridică în condiţiile în
care contribuabilul/plătitorul constituie garanţie potrivit prezentului articol.
(9) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în

care debitorul constituie garanţii sub forma consemnării de mijloace băneşti la o
unitate a Trezoreriei Statului.
SECȚIUNEA a 2-a Executarea silită prin poprire
ART. 236 Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile
reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare
sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu,
debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține
în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la

instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor
programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care
împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
(3) în cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută,

instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în
valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de
acestea pentru ziua respectivă.
(4) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică,

realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile
cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în
condiţiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane

juridice se înființează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se
comunică terțului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art. 230 și cu
înștiințarea debitorului despre înființarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusă validării.

(7) Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie
potrivit art. 213 alin. (2) şi (3). În acest caz, organul fiscal transmite terţului poprit
o adresă de înfiinţare a popririi executorii. Totodată, despre această măsură va fi
înştiinţat şi debitorul.
(8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare

de către terțul poprit. în acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât
ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.
(9) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:
a) să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înființării popririi sau

de la data la care creanța devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma
reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;
b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre

aceasta organul de executare silită;
c) în cazul înființării popririi asigurătorii, cu excepția popririi asigurătorii

asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care
creanța devine exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanții
menționat de organul de executare silită. Suma virată reprezintă o garanție în
sensul art. 211 lit. a).
(10) în situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul

poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în
viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează
despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea
adresei de înființare a popririi.
(11) în cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți
creditori, terțul poprit anunță în scris despre aceasta pe creditori și procedează la
distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 258.
(12) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare

pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin.
(5) aplicându-se în mod corespunzător.
(13) în măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data
sesizării instituţiei de credit, potrivit alin. (12), sumele existente, precum şi cele
viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt
indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se
execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinţare a popririi.
Instituţiile de credit au obligaţia să plătească sumele indisponibilizate în contul
indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile lucrătoare de la
indisponibilizare.
(14) Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei

de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, instituţiile de credit nu
procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea
conturilor debitorilor şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la
achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi,
cu excepţia:
a) sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi

contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursă, dacă, potrivit declaraţiei pe
propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că
debitorul nu deţine alte disponibilităţi băneşti;
b) sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi. în acest

caz, debitorul prezintă instituţiei de credit odată cu dispoziţia de plată şi copia
certificată, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
c) sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de

către cumpărătorii de produse energetice;
d) sumelor necesare plăţii obligaţiilor fiscale de care depinde menţinerea

valabilităţii înlesnirii. în acest caz, debitorul va prezenta instituţiei de credit odată
cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a documentului
prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.
(15) Pe perioada popririi asigurătorii, instituţiile de credit acceptă plăţi din

conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (14),
precum şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale aferente bugetelor administrate de
organul fiscal care a înfiinţat poprirea.
(16) încălcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) și (21) atrage
nulitatea oricărei plăți.
(17) în cazul în care executarea silită este suspendată, potrivit legii, organul de
executare silită înștiințează, de îndată, instituțiile de credit ori, după caz, terțul
poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parțială a indisponibilizării conturilor
și reținerilor. în caz contrar, instituția de credit este obligată să procedeze potrivit
dispozițiilor alin. (13), (14), (20) și (21).
(18) în situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi,

instituțiile de credit urmăresc executarea acestora din încasările zilnice realizate în
contul debitorului.
(19) Dispozițiile alin. (11) se aplică în mod corespunzător.
(20) în cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit

transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la
distanță, informațiile privind suma disponibilă de plată. în acest caz, instituțiile de
credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la
debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora
până la realizarea plății efective. Plata sumelor prevăzute la alin. (14) poate fi
realizată până la data la care instituțiile de credit transmit informațiile privind
suma disponibilă de plată.
(21) în cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit

efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria
Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evidentă a plății, în termenul
stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice. în situația în care numărul de
evidență a plății este completat eronat, suma se restituie instituției de credit de
către Trezoreria Operativă Centrală.
Ordine de aplicare
ART. 237 Executarea silită a terțului poprit
(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează

vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele
deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume
debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind
înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află
domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a
altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la
menținerea sau desființarea popririi.
(2) Judecata se face de urgență și cu precădere.

(3) Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu,
organul de executare silită poate începe executarea silită a terțului poprit, în
condițiile prezentului cod.
Ordine de aplicare
SECȚIUNEA a 3-a Executarea silită a bunurilor mobile
ART. 238 Executarea silită a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu
excepțiile prevăzute de lege.
(2) în cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind
necesare vieții și muncii debitorului, precum și familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la

formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a
altei ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității
agricole, cum sunt uneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele de
producție și de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei

sale, precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel;
c) alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de două luni, iar

dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la
noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru

prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii

persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale.
(3) Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității în

calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silită.
(4) Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și

valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie
printr-un proces-verbal. în cazul sechestrării autovehiculelor, prevederile art. 740
din Codul de procedură civilă, republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asiguratorie nu este

necesară o nouă sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă
bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au
fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri ale
debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru
stingerea creanței.
(7) Bunurile nu se sechestrează dacă:
a) prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cel mult cheltuielile
b) valoarea acestora este mai mică de 1% în cazul în care valoarea obligaţiilor

de plată este peste 500.000 lei.
(8) Prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal

dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori
aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate

sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate
dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul
competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a
celui în culpă.
(10) Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute

la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11) în cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea

integrală a creanței fiscale și la începerea executării silite se constată că există
pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a
bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată odată cu
comunicarea somației.
ART. 239 Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru cuprinde:

a) denumirea organului de executare silită, indicarea locului, a datei și a orei
când s-a făcut sechestrul;
b) numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul

legitimației și al delegației;
c) numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației,

precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e) sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv

cele reprezentând obligații fiscale accesorii, precum și actul normativ în baza
căruia a fost stabilită obligația fiscală de plată;
f) numele, prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa

acestuia, ale persoanei majore care locuiește împreună cu debitorul sau
denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane
majore care au fost de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de
identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a

fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi
individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzură şi eventualele semne
particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare,
cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de
administrare ori conservare a acestora, după caz, iar în cazul imobilelor, dacă sunt
cunoscute, numărul cadastral şi numărul de carte funciară;
h) mențiunea că evaluarea urmează a se face înaintea începerii procedurii de

valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece
acesta necesită cunoștințe de specialitate;
i) mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de

gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane
pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum

și locul de depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;

l) mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii
procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se
procedează la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor

persoanelor care au fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal menționează
această împrejurare.
(2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului

sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și,
atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de
primire a bunurilor în păstrare.
(3) în vederea valorificării, organul de executare silită este obligat să verifice

dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de
sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate.
(4) Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente

pentru realizarea creanței fiscale, organul de executare silită efectuează
investigațiile necesare pentru identificarea și urmărirea altor bunuri ale
debitorului.
(5) Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-

verbal de sechestru sau dacă au fost substituite ori degradate, executorul fiscal
încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul
investigațiilor efectuate conform alin. (4) se încheie procesul-verbal de sechestru.
(6) Dacă se sechestrează și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor

creditori, organul de executare silită trimite și acestora câte un exemplar din
procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru
anterior consemnează aceasta în procesul-verbal, la care anexează o copie de pe
procesele-verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal executorul
fiscal declară sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le identifică.
(8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se

consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite. în acest sens se întocmește
un proces-verbal adițional la procesele-verbale de sechestru încheiate anterior, cu
indicarea titlurilor executorii și cuantumul obligațiilor fiscale născute ulterior
procesului-verbal de sechestru inițial. Procesul-verbal adițional se comunică
debitorului, cât și celorlalte părți interesate care au drepturi reale sau sarcini
asupra bunului sechestrat, după caz, Biroului de carte funciară ori Arhivei
Electronice de Garanții Reale Mobiliare. Prin procesul-verbal creditorul fiscal își
menține dreptul de gaj sau ipotecă pe care îl conferă procesul-verbal de
sechestru în raport cu alți creditori.
(9) în cazul în care executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile

sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni consemnează aceasta
în procesul-verbal de sechestru și are obligația de a sesiza de îndată organele
judiciare competente.
ART. 240 Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate pot fi lăsate în custodia debitorului, a

creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare silită ori de
executorul fiscal, după caz, ori pot fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci
când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate
conform legii și când se constată că există pericol de substituire ori de degradare,
executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în
valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de
artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, în termen de 48 de ore de
la sechestrare, la unităţile specializate. Bunurile care constau în sume de bani în
lei, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase sechestrate pot fi depozitate de
organul de executare silită sau de executorul fiscal, după caz, în termen de 48 de
ore de la sechestrare, şi la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, care au
calitatea de depozitar al acestora. Sumele de bani în lei se pot vira/depune de
entităţile publice care le-au sechestrat într-un cont de disponibil deschis la
unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului prin care îşi gestionează bugetul
propriu, codificat cu codul de identificare fiscală al acestora. În cazul în care
entităţile publice care le-au sechestrat nu au personalitate juridică, contul de
disponibil se codifică cu codul de identificare fiscală al entităţii publice cu
personalitate juridică din structura căreia face parte entitatea publică respectivă.
Contul de disponibil deschis la unităţile Trezoreriei Statului nu este purtător de
dobândă, iar pentru operaţiunile efectuate prin intermediul acestuia nu se percep
comisioane. Unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului depozitare ale obiectelor
de metale preţioase şi ale pietrelor preţioase sechestrate, precum şi procedura de
depunere, manipulare şi depozitare se stabilesc prin norme metodologice
aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice. În situaţia în care este
necesară încercarea/analiza/expertiza/marcarea obiectelor de metale preţioase,
pietrelor preţioase sechestrate depuse la unităţile teritoriale ale Trezoreriei
Statului, entităţilor publice cu personalitate juridică din structura cărora face parte
organul de executare silită sau executorul fiscal, după caz, le revine
responsabilitatea efectuării acestor operaţiuni prin intermediul instituţiilor publice
care au astfel de atribuţii potrivit prevederilor legale în vigoare.
(3) Cel care primește bunurile în custodie semnează procesul-verbal de

sechestru.
(4) în cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau
creditorul, organul de executare silită îi stabilește acestuia o remunerație ținând
seama de activitatea depusă.
ART. 241 Înlocuirea bunurilor sechestrate
(1) La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra

unui bun:
a) cu sechestrul asupra altui bun şi numai dacă bunul oferit în vederea

sechestrării este liber de orice sarcini, sub condiţia acoperirii limitei de 150% din
valoarea creanţei rămase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;
b) cu scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie/consemnare de

mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioadă de maximum 6
luni, la nivelul obligaţiei fiscale rămase de recuperat la data depunerii garanţiei,
pentru care s-a început executarea silită a bunului ce se solicită a fi înlocuit.
Organul de executare execută garanţia în ultima zi de valabilitate a acesteia.
(2) După înlocuirea bunurilor potrivit alin. (1), sechestrul aplicat asupra
bunurilor ce s-au înlocuit se ridică.
SECȚIUNEA a 4-a Executarea silită a bunurilor imobile
ART. 242 Executarea silită a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului,

dispoziţiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicându-se în mod corespunzător. În situaţia în
care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea
silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului
judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor
accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi
urmărite decât odată cu imobilul.
(3) în cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite

spațiul minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele
legale în vigoare.
(4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se
face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni.
(5) Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de

sechestru, dispoziţiile art. 238 alin. (9) - (11), art. 239 alin. (1) şi (2) şi art. 241 fiind
aplicabile. În acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde şi numărul
cadastral, şi numărul de carte funciară, dacă acestea reies din documentele
prezentate de debitor.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie
ipotecă legală.
(7) Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori

aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silită care a

instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de cadastru şi publicitate
imobiliară intabularea ipotecii legale în cartea funciară, în termenele şi condiţiile
prevăzute de lege, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat

imobilul comunică organului de executare silită, la cererea acestuia, în termen de
10 zile, un extras de carte funciară pentru informare sau un certificat de sarcini,
după caz. Titularii drepturilor reale şi sarcinilor constituite asupra imobilului
urmărit trebuie înştiinţaţi de către organul de executare silită şi chemaţi la
termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
(10) Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor prevăzute la alin. (9),
sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la intabularea ipotecii legale în cartea
funciară, să comunice în scris organului de executare silită titlurile pe care le au
pentru bunul imobil respectiv.
ART. 243 Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului și în tot cursul executării silite, organul de
executare silită poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este
necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor
venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii
privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă

persoană fizică sau juridică.
(3) Administratorul-sechestru consemnează veniturile încasate potrivit alin. (1)

la unitățile abilitate și depune recipisa la organul de executare silită.
(4) Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul

sau debitorul, organul de executare silită îi fixează o remunerație ținând seama de
activitatea depusă.
(5) Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat să

prezinte organului de executare silită situația veniturilor și a cheltuielilor făcute cu
administrarea bunului imobil sechestrat.
ART. 244 Suspendarea executării silite a bunurilor imobile
(1) După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita

organului de executare silită, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe
ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil
urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra

bunului imobil se suspendă.
(3) Pentru motive temeinice, organul de executare silită poate relua

executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform
prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau își provoacă
insolvabilitatea, sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 25.
SECȚIUNEA a 5-a Executarea silită a altor bunuri
ART. 245 Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de

rădăcini
(1) Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini, care
sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod
privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silită a recoltelor și a fructelor culese sunt aplicabile

prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare silită hotărăște, după caz, valorificarea fructelor

neculese sau a recoltelor așa cum sunt prinse de rădăcini ori după ce vor fi culese.
ART. 246 Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile și/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate

individual și/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel
acestea pot fi vândute în condiții mai avantajoase.
(2) Organul de executare silită își poate schimba opțiunea în orice fază a
executării, cu reluarea procedurii.
(3) Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de

executare silită procedează la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor
prezentului cod.
(4) Prevederile secțiunii a 3-a privind executarea silită a bunurilor mobile și ale
secțiunii a 4-a privind executarea silită a bunurilor imobile, precum și ale art.
253 privind plata în rate se aplică în mod corespunzător.
SECȚIUNEA a 6-a Valorificarea bunurilor sechestrate
ART. 247 Modalități de valorificare a bunurilor sechestrate
(1) în cazul în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data
încheierii procesului-verbal de sechestru, se procedează, fără efectuarea altei
formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care,
potrivit legii, s-a dispus desființarea sechestrului sau suspendarea executării silite.
(2) Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ținând
seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și
obligațiile debitorului urmărit, organul de executare silită procedează la
valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de
dispozițiile legale în vigoare și care, față de datele concrete ale cauzei, se
dovedesc a fi mai eficiente.
(3) în sensul alin. (2) organul de executare silită competent procedează la

valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) înțelegerea părților;
b) vânzare în regim de consignație a bunurilor mobile;
c) vânzare directă;
d) vânzare la licitaţie, inclusiv prin mijloace electronice;
e) alte modalități admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de

licitații, agenții imobiliare sau societăți de brokeraj, după caz.
(31) Procedura de vânzare la licitaţie prin mijloace electronice se aprobă astfel:
a) prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., în cazul creanţelor administrate de

b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice şi

fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în cazul creanţelor
administrate de organul fiscal local.
(4) Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea
pot fi vândute în regim de urgență. Evaluarea și valorificarea acestor bunuri se
efectuează de către organele fiscale, la prețul pieței.
Ordine de aplicare
(5) Procedura de evaluare și valorificare se aprobă astfel:
a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor administrate de


avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor administrate de organul
fiscal local.
Ordine de aplicare
(6) Dacă din cauza unei contestații sau a unei învoieli între părți data, locul ori
ora vânzării directe sau la licitație a fost schimbată de organul de executare silită,
se efectuează alte publicații și anunțuri, potrivit art. 250.
(7) ***ABROGAT
(8) Dacă bunurile care constau în obiecte de metale preţioase şi pietre

preţioase asupra cărora au fost instituite sechestre asigurătorii de către organele
judiciare, în orice fază a procesului penal pentru care, printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, s-a dispus recuperarea creanţelor bugetare
administrate de organul fiscal central şi menţinerea măsurilor asigurătorii, se află
depozitate la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, atunci acestea se ridică şi
se valorifică de către organele de executare silită prevăzute la art. 220 alin. (2 1) lit.
a).
(9) Procedura de aplicare a alin. (8) se aprobă prin ordin al preşedintelui

A.N.A.F.
ART. 248 Valorificarea bunurilor sechestrate potrivit înțelegerii părților
(1) Valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților se realizează de debitorul

însuși, cu acordul organului de executare silită, astfel încât să se asigure o
recuperare corespunzătoare a creanței fiscale. Debitorul este obligat să prezinte
în scris organului de executare silită propunerile ce i s-au făcut și nivelul de
acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător,
precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus.
(2) Prețul propus de cumpărător și acceptat de organul de executare silită nu

poate fi mai mic decât prețul de evaluare.
(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), preţul propus de cumpărător

poate fi mai mic decât preţul de evaluare în cazul în care, din preţul oferit, se
asigură acoperirea integrală a creanţei fiscale, inclusiv a accesoriilor şi a
cheltuielilor de executare silită.
(3) Organul de executare silită, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1),
comunică aprobarea indicând termenul și contul bugetar în care prețul bunului
trebuie plătit de cumpărător.
(4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 238 alin. (9) și (10) se ridică după

creditarea contului bugetar prevăzut la alin. (3).
ART. 249 Valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare directă
(1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele

cazuri:
a) pentru bunurile prevăzute la art. 247 alin. (4);
b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se

recuperează integral creanţa fiscală sau dacă pentru bunurile sechestrate se oferă
cel puţin preţul de evaluare, după caz;
c) după finalizarea unei licitații, dacă bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost

vândute și se oferă cel puțin prețul de evaluare.
(2) Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care

constituie titlu de proprietate.
(3) în cazul în care organul de executare silită înregistrează în condițiile

prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, vinde bunul persoanei care oferă cel mai
mare preț față de prețul de evaluare.
(4) Vânzarea directă a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur

cumpărător.
ART. 250 Vânzarea bunurilor sechestrate la licitație
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul

de executare silită este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10
zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.
(2) Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea

la sediul organului de executare silită, al primăriei în a cărei rază teritorială se află
bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă
acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la
vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian local
şi în pagina de internet a organului fiscal, precum şi prin alte modalităţi gratuite
care asigură publicitatea vânzării.
(3) Despre data, ora și locul licitației trebuie înștiințați și debitorul, custodele,
administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care
grevează bunul urmărit.
(4) Anunțul privind vânzarea cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis;
c) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit

legii, și ștampila organului fiscal emitent;
d) numărul dosarului de executare silită;
d1) datele de identificare ale debitorului pentru care se realizează anunţul

privind vânzarea bunurilor;
e) bunurile care se oferă spre vânzare și descrierea lor sumară;
f) prețul de evaluare ori prețul de pornire a licitației, în cazul vânzării la

licitație, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
g) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează

bunurile;
h) data, ora și locul vânzării;
i) invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să
înștiințeze despre aceasta organul de executare silită înainte de data stabilită
pentru vânzare;
j) invitația către toți cei interesați în cumpărarea bunurilor să se prezinte la

termenul de vânzare la locul fixat în acest scop și până la acel termen să prezinte
oferte de cumpărare;
k) mențiunea că ofertanții sunt obligați să depună în cazul vânzării la licitație,

până la termenul prevăzut la alin. (7), o taxă de participare ori o scrisoare de
garanție, reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației;
l) *** ABROGAT
m) data afișării publicației de vânzare;

n) obligații ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum
ar fi obligațiile de mediu, obligațiile de conservare a patrimoniului național sau
altele asemenea;
o) alte informații de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de

organul fiscal.
(5) Licitația se ține la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul
stabilit de organul de executare silită, după caz.
(6) Debitorul este obligat să permită ținerea licitației în spațiile pe care le

deține, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitație ofertanții depun, cu cel puțin o zi înainte de

data licitației, următoarele documente:
a) oferta de cumpărare;
b) dovada plății taxei de participare sau a constituirii garanției sub forma

scrisorii de garanție, potrivit alin. (15) ori (16);
c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice române, copie de pe certificatul unic de

înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;
e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba

română;
f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe actul de identitate/pașaport.
(8) Ofertele de cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poștă. Nu se
admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
(9) Persoanele înscrise la licitație se pot prezenta și prin mandatari care

trebuie să își justifice calitatea prin procură specială autentică. Debitorul nu poate
licita nici personal, nici prin persoană interpusă.
(10) în cazul plății taxei de participare la licitație prin decontare bancară sau
prin mandat poștal, executorul fiscal verifică, la data ținerii licitației, creditarea
contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare
silită pentru virarea acesteia.
(11) Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație,
diminuat cu 25% pentru a doua licitație și cu 50% pentru următoarele licitații.
(12) Licitația începe de la cel mai mare preț din ofertele de cumpărare scrise,
dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (11), iar în caz contrar începe de la
acest din urmă preț.
(13) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare
preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. în cazul prezentării unui singur
ofertant la licitație, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel
puțin prețul de pornire a licitației.
(14) În situaţia în care nici la a treia licitaţie nu se vinde bunul, se organizează

o nouă licitaţie. În acest caz bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, chiar
dacă acesta este inferior preţului de pornire a licitaţiei, dar nu mai mic decât 25%
din preţul de evaluare al acestuia.
(141) Prin excepţie de la prevederile alin. (14), în cazul în care se valorifică

bunuri imobile, iar la licitaţie se prezintă un singur ofertant, vânzarea se face doar
în condiţiile în care se oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(15) Taxa de participare reprezintă 10% din prețul de pornire a licitației și se

plătește în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. în termen de 5 zile de la
data întocmirii procesului-verbal de licitație, organul fiscal restituie taxa de
participare participanților care au depus oferte de cumpărare și care nu au fost
declarați adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reține în contul prețului.
Taxa de participare nu se restituie ofertanților care nu s-au prezentat la licitație,
celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și
adjudecatarului care nu a plătit prețul. Taxa de participare care nu se restituie se
face venit la bugetul de stat, cu excepția cazului în care executarea silită este
organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la
bugetul local.
(16) Pentru participarea la licitație, ofertanții pot constitui și garanții, în

condițiile legii, sub forma scrisorii de garanție.
(17) Scrisoarea de garanție, constituită în condițiile alin. (16), se valorifică de
organul de executare silită în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar
și/sau în situațiile prevăzute la alin. (15) teza a treia.
ART. 251 Comisia de licitație
(1) Vânzarea la licitație a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie

condusă de un președinte.
(2) Comisia de licitație este constituită din 3 persoane desemnate de

conducătorul organului fiscal.
(3) Comisia de licitație verifică și analizează documentele de participare și

afișează la locul licitației, cu cel puțin o oră înaintea începerii acesteia, lista
cuprinzând ofertanții care au depus documentația completă de participare.
(4) Ofertanții se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare,

după care președintele comisiei anunță obiectul licitației, precum și modul de
desfășurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru ținerea licitației executorul fiscal dă citire mai
întâi anunțului de vânzare și apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută
la art. 250 alin. (7).
(6) Dacă la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel
puțin prețul de pornire a licitației conform art. 250 alin. (11), organul de executare
silită fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua
licitații.
(7) în cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație ori
nu s-au prezentat ofertanți, organul de executare silită fixează un termen în cel
mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a treia licitații.
(8) La a treia licitație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece

bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 50% din prețul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitație se efectuează o nouă publicitate a

vânzării, conform prevederilor art. 250.
(10) După licitarea fiecărui bun se întocmește un proces-verbal privind

desfășurarea și rezultatul licitației.
(11) în procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se menționează, pe lângă
elementele prevăzute la art. 46, și următoarele: datele de identificare ale
cumpărătorului; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor
adjudecate, a prețului la care bunul a fost adjudecat și a taxei pe valoarea
adăugată, dacă este cazul; toți cei care au participat la licitație și sumele oferite de
fiecare participant, precum și, dacă este cazul, menționarea situațiilor în care
vânzarea nu s-a realizat.
ART. 252 Adjudecarea
(1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească prețul,

diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a
Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data
adjudecării.
(2) Dacă adjudecatarul nu plătește prețul, licitația se reia în termen de 10 zile

de la data adjudecării. în acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească
cheltuielile prilejuite de noua licitație și, în cazul în care prețul obținut la noua
licitație este mai mic, diferența de preț. Adjudecatarul poate să achite prețul oferit
inițial și să facă dovada achitării acestuia până la termenul prevăzut la art.
250 alin. (7), caz în care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua
licitație.
(3) Cu sumele încasate din eventuala diferență de preț, percepute în temeiul

alin. (2), se sting creanțele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza căruia s-a
început executarea silită.
(4) Dacă la următoarea licitație bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este
obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
(5) Suma reprezentând diferența de preț și/sau cheltuielile prevăzute la alin.

(1) și (4) se stabilesc de organul de executare silită, prin proces-verbal, care
constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal
se face potrivit procedurii prevăzute la titlul VIII.
(6) Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică și în cazul valorificării conform

înțelegerii părților sau prin vânzare directă.
ART. 253 Plata în rate

(1) În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor, cumpărătorii pot solicita plata
preţului în rate, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului
şi cu plata unei dobânzi sau majorări de întârziere, după caz, stabilite conform
prezentului cod. Organul de executare silită stabileşte printr-un proces-verbal
condiţiile şi termenele de plată a diferenţei de preţ. Prevederile art. 252 alin. (1) se
aplică în mod corespunzător pentru plata avansului. Dobânda sau majorarea de
întârziere, după caz, se datorează din ziua următoare expirării termenului
prevăzut la art. 252 alin. (1) şi până la data stingerii diferenţei de preţ.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul creanţelor administrate de organul

fiscal central, contribuabilii nu pot solicita plata în rate a preţului, în situaţia în
care diferenţa de preţ aferentă bunului valorificat are o valoare mai mică de 5.000
lei.
(3) Diferenţa de preţ se poate plăti, în condiţiile prezentului articol, de

cumpărător pe o perioadă de:
a) cel mult 12 luni, în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor mobile;
b) cel mult 24 de luni, în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile.
(4) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu în condiţiile în

care cumpărătorul nu respectă condiţiile şi termenele stabilite prin acesta.
(5) Organul de executare silită, odată cu întocmirea procesului-verbal

prevăzut la alin. (1) şi a procesului-verbal de adjudecare, instituie sechestru
asigurător asupra bunului valorificat cu plata în rate.
(6) Un exemplar al procesului-verbal de sechestru asigurător se comunică

Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare ori, după caz, biroului de carte
funciară însoţit de un exemplar al procesului-verbal de adjudecare.
(7) În cazul neplăţii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 252 se aplică
în mod corespunzător.
(8) Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, nu

stinge creanţele fiscale pentru care s-a început executarea silită şi constituie venit
al bugetului de stat ori local, după caz. Dispoziţiile art. 227 alin. (8) se aplică în
mod corespunzător.
(9) În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate
nu plăteşte diferenţa de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el poate fi
executat silit pentru suma rămasă de plată, în temeiul procesului-verbal prevăzut
la alin. (1).
(10) Până la încasarea diferenţei de preţ, creanţele fiscale înscrise în titlurile

executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea
bunului cu plata în rate nu se sting,prin nicio altă modalitate, în limita diferenţei
de preţ rămase de achitat.
(11) Pentru creanţele prevăzute la alin. (10) se suspendă executarea silită până
la încasarea diferenţei de preţ.
ART. 254 Procesul-verbal de adjudecare
(1) Organul de executare silită încheie procesul-verbal de adjudecare, în

termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preţului sau a avansului
prevăzut la art. 253 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-
verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate şi serveşte la intabulare în
cartea funciară, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii
acestuia. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se transmite
organului de executare silită coordonator, după caz, debitorului şi
cumpărătorului.
(2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (1) cuprinde, pe

lângă elementele prevăzute la art. 46, şi următoarele menţiuni:
a) numărul dosarului de executare silită;
b) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei;
c) datele de identificare ale cumpărătorului;
d) datele de identificare ale debitorului;
e) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este
cazul;
f) modalitatea de plată a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a făcut

cu plata în rate;
g) datele de identificare a bunului, cu menţionarea numărului cadastral şi de
carte funciară, după caz;
h) menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate;
i) semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
(3) În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitaţie, predarea
bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de
proces-verbal de predare-primire.
(4) în cazul vânzării bunurilor mobile, după plata prețului, executorul fiscal
întocmește în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie
titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (4) cuprinde, pe

lângă elementele prevăzute la art. 46, şi elementele prevăzute la alin. (2) din
prezentul articol, cu excepţia lit. f) şi h), precum şi menţiunea că acest document
(6) în cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitație, predarea
bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de
proces-verbal de predare-primire.
ART. 255 Reluarea procedurii de valorificare a bunurilor sechestrate
(1) Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin

modalitățile prevăzute la art. 247, se procedează astfel:
a) în cazul bunurilor imobile organul de executare silită menține măsura de

indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripție; în cadrul acestui
termen organul de executare silită poate relua oricând procedura de valorificare
și poate, după caz, să ia măsura numirii, menținerii ori schimbării
administratorului-sechestru;
b) în cazul bunurilor mobile, se consideră că acestea nu au valoare de piață și

se restituie debitorului; odată cu restituirea bunului mobil organul fiscal ridică și
sechestrul; dispozițiile art. 234 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) În cazul bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), cu ocazia reluării procedurii în
cadrul termenului de prescripţie, dacă organul de executare silită consideră că nu
se impune o nouă evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic de
50% din preţul de evaluare a bunurilor. Bunul va fi vândut la cel mai mare preţ
oferit, chiar dacă acesta este inferior preţului de pornire a licitaţiei, dar nu mai mic
decât 25% din preţul de evaluare al acestuia, cu excepţia situaţiei în care se
prezintă un singur ofertant, când vânzarea se realizează la cel puţin preţul de
pornire a licitaţiei.
(3) în cazul în care debitorii cărora urmează să li se restituie bunurile nu se mai

află la domiciliul fiscal declarat și, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi
identificați, organul fiscal procedează la înștiințarea acestora, cu procedura
prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 47, că bunul în cauză
este păstrat la dispoziția proprietarului până la împlinirea termenului de
prescripție, după care urmează a fi valorificat potrivit dispozițiilor legale privind
valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, dacă legea nu
prevede altfel.
(4) Cele arătate la alin. (3) se consemnează într-un proces-verbal întocmit de

organul fiscal.
(5) în cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevăzut la alin. (4) în

condițiile legii urmează a fi sesizată instanța judecătorească competentă cu
acțiune în constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului
respectiv.
CAPITOLUL IX Cheltuieli
ART. 256 Cheltuieli de executare silită
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în

sarcina debitorului.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale

administrate de organul fiscal central, cheltuielile generate de comunicarea
somației și a adresei de înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal
central.
(3) Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de

executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului
cod și are la bază documente privind cheltuielile efectuate.
(4) Cheltuielile de executare silită a creanțelor fiscale se avansează de organul
de executare silită, din bugetul acestuia.
(5) Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste

că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului
urmărit.
(6) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la

bugetul din care au fost avansate, cu excepția sumelor reprezentând cheltuieli de
executare silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, care se
fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.
CAPITOLUL X Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin

executare silită
ART. 257 Sumele realizate din executare silită
(1) Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea

sumelor încasate după comunicarea somației prin orice modalitate prevăzută de
prezentul cod.
(2) Sumele realizate din executare silită potrivit alin. (1) sting creanţele fiscale
în ordinea vechimii titlurilor executorii, cu excepţia sumelor realizate prin poprire.
În cadrul titlului executoriu se sting mai întâi creanţele fiscale principale, în
ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii.
Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod
corespunzător. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creanţele fiscale în
ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a înfiinţat poprirea.
Ordine de aplicare
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul sumelor realizate prin plată
sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 163 și 165.
(4) Dacă suma ce reprezintă atât creanța fiscală, cât și cheltuielile de executare
este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferența se
procedează la compensare, potrivit art. 167, sau se restituie, la cerere, debitorului,
după caz.
(5) Despre sumele de restituit debitorul trebuie înștiințat de îndată.

(6) Prin excepţie de la prevederile art. 226 alin. (10) - (13), sumele realizate în
cursul procedurii de executare silită efectuate în baza titlurilor executorii
transmise organului fiscal de către alte instituţii sau autorităţi publice şi care se
fac venit potrivit legii speciale la alte bugete se virează de către organul fiscal în
conturile indicate de instituţia sau autoritatea solicitantă sau în titlul executoriu,
după caz, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de distribuire a
sumelor încasate în procedura de executare silită.
ART. 258 Ordinea de distribuire
(1) în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau
când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus și
alți creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 220 procedează la distribuirea
sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel:
a) creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și

conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, inclusiv cheltuielile făcute în
interesul comun al creditorilor;
b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiția și starea

acestuia;
c) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile,

sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea
copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces,
acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele reprezentând
obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității
corporale ori a sănătății;
d) creanțele rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de

plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;
e) creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții sociale și din alte
sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei
Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor
fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor
locale;
f) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

g) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite
proprietății publice prin fapte ilicite;
h) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse,

prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii, redevențe ori
arenzi;
i) alte creanțe.
(2) Pentru plata creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu
prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori
proporțional cu creanța fiecăruia.
ART. 259 Reguli privind eliberarea și distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc
condiția de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condițiile
prevăzute la art. 227 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzare față de
alți creditori care au garanții reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creanței principale prevăzute în titlul executoriu urmează

ordinea de preferință a creanței principale.
(3) Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj,
ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare silită a luat
cunoștință în condițiile art. 239 alin. (6) și ale art. 242 alin. (9), la distribuirea sumei
rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor sunt plătite înaintea creanțelor
prevăzute la art. 258 alin. (1) lit. b). în acest caz, organul de executare silită este
obligat să îi înștiințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost
conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea prețului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor
în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai
până la data întocmirii de către organele de executare silită a procesului-verbal
privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se

efectuează numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii
sumei, când organul de executare silită procedează, după caz, la eliberarea ori
distribuirea sumei, cu înștiințarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se
consemnează de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se
semnează de toți cei îndreptățiți.
(7) Cel nemulțumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei
rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze în
procesul-verbal obiecțiile sale.
(8) După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) niciun creditor nu

mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din
executarea silită.
CAPITOLUL XI Contestația la executare silită
ART. 260 Contestația la executare silită
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de

executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele
de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să
îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de

Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia

a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o
instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea
lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se

judecă în procedură de urgență.
ART. 261 Termen de contestare
(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii,

de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe

care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în
lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de
executare silită de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea
sumelor pe care le contestă.
(2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de

proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai
târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică

pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit
dreptului comun.
ART. 262 Judecarea contestației
(1) La judecarea contestației instanța citează și organul de executare silită în a

cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin
poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
(2) La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la

executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate
comună cu alte persoane.
(3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune
anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori
încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea
actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
(4) în cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării

înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre
să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori
din reținerile prin poprire.
(5) în cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea

organului de executare silită, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el
poate fi obligat și la plata unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, republicat.
CAPITOLUL XII Stingerea creanțelor fiscale prin alte modalități

ART. 263 Darea în plată
(1) Creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, cu excepția celor cu

reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale și a altor
creanțe transmise spre colectare organului fiscal central care nu se fac venit la
bugetul de stat, precum și creanțele fiscale administrate de organul fiscal local
pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin
trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unității administrativ-
teritoriale a bunurilor imobile reprezentând construcție și teren aferent, precum și
terenuri fără construcții, după caz, chiar dacă acestea sunt supuse executării silite
de către organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.
(2) în cazul creanțelor fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data
procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil.
(3) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și debitorilor prevăzuți la art. 24 alin. (1)
lit. a). în acest caz, prin excepție de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite
în vederea stingerii prin dare în plată trebuie să nu fie supuse executării silite și să
nu fie grevate de alte sarcini cu excepția ipotecii constituite în condițiile art.
24 alin. (1) lit. a).
(4) în termen de 90 de zile de la data comunicării procesului-verbal de trecere

în proprietatea publică a bunului imobil, instituția care a solicitat preluarea în
administrare a bunului are obligația de a efectua demersurile pentru inițierea
hotărârii de constituire a dreptului de administrare potrivit art. 867 din Codul civil.
(5) Cererea debitorului privind stingerea creanţelor fiscale, potrivit alin. (1), se
analizează de către o comisie constituită la nivelul organului fiscal competent.
Componenţa comisiei se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. sau, după
caz, prin hotărâre a autorităţii deliberative. în aceleaşi condiţii se stabileşte şi
documentaţia care însoţeşte cererea.
Ordine de aplicare
(6) Comisia prevăzută la alin. (5) analizează cererea numai în condițiile

existenței unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri
din care să rezulte că bunurile respective urmează a fi destinate uzului și
interesului public și numai dacă s-a efectuat inspecția fiscală la respectivul
contribuabil. Comisia hotărăște, prin decizie, asupra modului de soluționare a
cererii. în cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent
încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil și
stingerea creanțelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situația în care
bunurile imobile oferite nu sunt destinate uzului sau interesului public.
(7) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil

(8) în cazul în care operațiunea de transfer al proprietății bunurilor imobile

prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe
valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă
operațiunii de dare în plată.
(9) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) sunt date
în administrare în condițiile legii, cu condiția menținerii, pe o perioadă de 5 ani, a
uzului și a interesului public. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a
dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituției care a solicitat
preluarea în administrare. Instituția care are bunul în custodie are obligația
inventarierii acestuia, potrivit legii.
(10) La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea

publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a
acestuia, precum și calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate
conform legii, dacă este cazul.
(11) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între

data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a
bunurilor imobile și preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt
suportate de instituția publică solicitantă. în cazul în care Guvernul hotărăște
darea în administrare către altă instituție publică decât cea solicitantă, cheltuielile
de administrare se suportă de instituția publică căreia i-a fost atribuit bunul în
administrare.
(111) În situaţia în care bunul imobil s-a transferat în proprietatea publică a

statului, iar instituţia publică centrală solicitantă refuză expres efectuarea
demersurilor pentru iniţierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare,
Ministerul Finanţelor Publice publică pe site-ul propriu disponibilitatea de dare a
bunului în administrarea altei instituţii publice centrale sau de transmitere a
dreptului de proprietate publică către unitatea administrativ-teritorială pe a cărei
rază teritorială se află imobilul, în condiţiile legii, menţionând un termen de 90 de
zile de la data publicării pentru transmiterea cererilor instituţiilor publice
interesate în preluarea bunului imobil.
(112) În cazul în care bunul imobil este solicitat de o instituţie publică centrală
în termenul prevăzut la alin. (111), Guvernul adoptă hotărârea de dare în
administrare, cu respectarea condiţiei prevăzute la alin. (9).
(113) În situaţia în care bunul imobil s-a transferat în proprietatea publică a

statului, iar instituţia publică centrală solicitantă refuză expres efectuarea
demersurilor pentru iniţierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare,
precum şi în lipsa unei manifestări de voinţă în preluarea administrării bunului din
partea unei alte instituţii publice centrale, bunul imobil se poate transfera, pe
baza cererii formulate în condiţiile alin. (11 1), în proprietatea publică a unităţii
administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială se află imobilul, în condiţiile
legii, cu obligaţia menţinerii acestuia în proprietatea publică pentru o perioadă de
5 ani. Dispoziţiile art. 292 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, cu completările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător.
(114) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (11 3) sau a altor condiţii

menţionate în hotărârea Guvernului de transmitere în proprietatea publică a
unităţii administrativ-teritoriale are ca efect revenirea de drept a bunului în
proprietatea publică a statului. Constatarea revenirii de drept a bunului imobil în
proprietatea publică a statului se realizează prin hotărâre a Guvernului.
(115) În cazul în care, în urma parcurgerii etapelor prevăzute la alin. (11 1) -

(113), bunul imobil nu se transmite în administrarea unei instituţii publice centrale
sau în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale, după caz, acesta se
transferă, în condiţiile legii, din domeniul public al statului în domeniul privat al
statului, în vederea valorificării potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru
reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, încetând uzul şi interesul public naţional.
(12) în cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform

prezentului cod au fost revendicate și restituite, potrivit legii, terțelor persoane,
debitorul este obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanțele
fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terțului.
(13) în cazul în care, în interiorul termenului de prescripție a creanțelor fiscale,

comisia prevăzută la alin. (6) ia cunoștință despre unele aspecte privind bunurile
imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide,
pe baza situației de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a
aprobat stingerea unor creanțe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în
proprietatea publică, dispozițiile alin. (12) aplicându-se în mod corespunzător.
(14) în situațiile prevăzute la alin. (12) și (13), pentru perioada cuprinsă între
data trecerii în proprietatea publică și data la care au renăscut creanțele fiscale,
respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se
datorează dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.
Ordine de aplicare
ART. 264 Conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale
(1) La contribuabilii/plătitorii la care statul este acţionar integral sau majoritar

se poate aproba, în condiţiile legii şi cu respectarea procedurilor privind ajutorul
de stat, conversia în acţiuni a obligaţiilor fiscale principale administrate de
organul fiscal central reprezentând impozite, taxe, contribuţii sociale obligatorii şi
alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel
care se fac venit la bugetul de stat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, datorate
şi neachitate, cu excepţia obligaţiilor fiscale principale cu reţinere la sursă şi a
accesoriilor aferente acestora şi obligaţiile fiscale către fondul de risc ca urmare a
împrumuturilor interne şi externe garantate de stat şi a subîmprumuturilor
acordate ca urmare a contractării de împrumuturi interne şi externe de către stat.
(2) în aplicarea alin. (1), prin hotărâre a Guvernului, se aprobă

contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligațiilor fiscale prin
conversie în acțiuni.
(3) Conversia în acțiuni prevăzută la alin. (1) se realizează numai cu

respectarea dreptului de preferință al acționarilor existenți, în condițiile legii și
conform prevederilor actelor constitutive.
(4) Instituția publică ce exercită calitatea de acționar în numele statului la data

efectuării conversiei exercită drepturile și obligațiile statului român în calitate de
acționar pentru acțiunile emise în favoarea statului de operatorii economici
prevăzuți la alin. (1) și înregistrează în evidențele contabile aceste acțiuni.
(5) La contribuabilii/plătitorii la care s-a deschis procedura insolvenței, potrivit

legii, conversia creanțelor bugetare în acțiuni poate fi prevăzută prin planul de
reorganizare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările şi
(6) în vederea stingerii prin conversie în acțiuni a obligațiilor prevăzute la alin.
(1), organul fiscal competent emite, din oficiu, certificatul de atestare fiscală.
(7) Certificatul de atestare fiscală emis potrivit alin. (6) se comunică

contribuabililor/plătitorilor prevăzuți la alin. (1).
(8) Conversia obligațiilor cuprinse în certificatul de atestare fiscală se face la

valoarea nominală a acțiunilor.
(9) Data stingerii obligațiilor prevăzute la alin. (1) este data realizării
conversiei.
(10) Operarea în evidențele contabile ale contribuabilului/plătitorului a

conversiei în acțiuni a creanței prevăzute la alin. (1) se face în baza certificatului
de atestare fiscală emis de organul fiscal competent potrivit alin. (6) și comunicat
contribuabilului/plătitorului potrivit alin. (7).
(11) începând cu data emiterii certificatului de atestare fiscală, pentru

obligațiile principale datorate de contribuabil/plătitor care fac obiectul conversiei
în acțiuni, nu se calculează și nu se datorează obligații accesorii.
(12) Pentru obligațiile care fac obiectul prezentului articol, executarea silită se
suspendă la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (2) și
încetează la data conversiei în acțiuni a creanțelor.
(13) Instituția publică sub autoritatea căreia funcționează

contribuabilul/plătitorul exercită drepturile și obligațiile statului român, în calitate
de acționar unic sau majoritar, după caz, și înregistrează acțiunile emise de
contribuabil/plătitor în favoarea statului ca urmare a conversiei creanțelor
prevăzute la alin. (1), ținându-se evidența acestora distinct potrivit
reglementărilor privind contabilitatea instituțiilor publice în vigoare.
(14) La contribuabilii/plătitorii la care o unitate

administrativ-teritorială/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar
integral sau majoritar, se poate aproba, în condițiile legii și cu respectarea
procedurilor privind ajutorul de stat, conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale
principale administrate de organul fiscal local reprezentând impozite, taxe locale
și alte sume datorate bugetului local, inclusiv amenzile de orice fel care se fac
venit la bugetul local, precum și obligațiile fiscale accesorii, datorate și neachitate.
(15) în aplicarea alin. (14), prin hotărâre a autorității deliberative, se aprobă
contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligațiilor fiscale prin
conversie în acțiuni.
(16) Prevederile alin. (3) - (13) sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru
conversia prevăzută la alin. (14).
ART. 2641 Cesiunea creanţelor bugetare
(1) Creditorul bugetar poate cesiona creanţele bugetare datorate de debitorii

aflaţi în procedura insolvenţei.
(2) Dacă până la data stabilită în anunţul publicitar nu se înregistrează decât o

singură ofertă, preţul şi celelalte clauze ale contractului de cesiune se stabilesc
prin negociere directă. În situaţia în care există mai mulţi ofertanţi, cesiunea de
creanţă se va realiza ca urmare a unei proceduri competitive organizate de către
creditorul bugetar bazate pe criteriul celui mai mare preţ al cesiunii oferit şi pe al
celui mai scurt termen de plată a preţului cesiunii.
(3)În situaţia în care plata preţului cesiunii se face într-o perioadă mai mare de
30 de zile de la data încheierii contractului de cesiune, se datorează dobânzi sau
majorări de întârziere, după caz, potrivit prezentului cod. Nivelul majorării de
întârziere este de 0,5% pe lună sau pe fracţiune de lună, după caz.
(31) Cesionarul creanţei bugetare preia, ca urmare a cesiunii de creanţă, toate

drepturile şi garanţiile creditorului bugetar.
(4) Dacă cesionarul nu plăteşte creditorului bugetar, la termenele prevăzute în

contract, preţul cesiunii, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru
creditorul bugetar, iar creanţa acestuia este o creanţă bugetară ce poate fi
recuperată potrivit prezentului cod.
(5) Dacă cesionarul nu plăteşte creditorului bugetar preţul cesiunii, la

termenele stipulate în contract, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu
pentru creditorul bugetar, iar creanţa acestuia este o creanţă bugetară ce poate fi
recuperată potrivit prezentului cod.
(6) Sumele obţinute în urma cesiunii creanţelor bugetare se fac venit la

bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.
Ordine de aplicare
ART. 265 Conduita organului fiscal în cazul insolvabilității și al deschiderii
procedurii insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014
(1) În sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui venituri şi/sau
bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care
nu are venituri ori bunuri urmăribile. În acest sens, organul fiscal comunică
debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.
(11) Se consideră debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile şi

următoarele categorii:
a) debitorii ce deţin în proprietate bunuri a căror valorificare acoperă cel mult

cheltuielile estimate de executare silită;
b) debitorii care deţin în proprietate bunuri a căror valoare este mai mică de
2% din cuantumul obligaţiilor fiscale restante.
(2) Pentru obligațiile fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate

care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare
silită dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență
separată pe baza procesului-verbal de insolvabilitate.
(3) în cazul debitorilor prevăzuți la alin. (2) executarea silită se întrerupe.

Organul fiscal are obligația ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație
asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
(4) în cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri

urmăribile, organele de executare silită iau măsurile necesare de trecere din
evidența separată în evidența curentă și de executare silită.
(41) În cazul în care ulterior declarării stării de insolvabilitate debitorii

înregistrează alte obligaţii fiscale restante, organul fiscal comunică un proces-
verbal adiţional la procesul-verbal de insolvabilitate, în care se înscriu creanţele
fiscale născute ulterior declarării stării de insolvabilitate. Prevederile alin. (2) - (4)
se aplică în mod corespunzător.
(5) în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare

de insolvență potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicită înscrierea la masa
credală a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale existente în evidența
creanțelor fiscale la data declarării insolvenței.
(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică și în vederea recuperării creanțelor fiscale de
la debitorii aflați în lichidare în condițiile legii.
(7) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței sunt

scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.
(8) în situația în care organul fiscal central deține cel puțin 50% din valoarea
totală a creanțelor, A.N.A.F. poate decide desemnarea unui administrator
judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Confirmarea administratorului
judiciar/lichidatorului desemnat de A.N.A.F. de către judecătorul-sindic se
efectuează, conform art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014.
(9) în dosarele în care organul fiscal deține cel puțin 50% din valoarea totală a
creanțelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului
judiciar/lichidatorului și să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la
activitatea desfășurată și onorariile încasate.
ART. 266 Anularea creanțelor fiscale
(1) în situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind

comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării
silite, conducătorul organului de executare silită poate aproba anularea debitelor
respective.
(2) în cazul prevăzut la art. 265 alin. (2), dacă la sfârșitul perioadei de

prescripție se constată că debitorul nu a dobândit bunuri sau venituri urmăribile,
organele de executare silită procedează la anularea obligațiilor fiscale.
(3) Anularea se face și atunci când organul fiscal constată că debitorul

persoană fizică este dispărut sau decedat fără să fi lăsat venituri ori bunuri
urmăribile.
(4) Obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din

registrele în care au fost înregistrați potrivit legii se anulează după radiere dacă
pentru plata acestora nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.
(41) Obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfăşoară

activităţi economice în mod independent sau profesii libere, precum şi asocieri şi
alte entităţi fără personalitate juridică, radiaţi din registrele în care au fost
înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situaţia în care
obligaţiile au fost preluate de alţi debitori în conformitate cu prevederile art. 23.
(5) Creanțele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în
sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se
aplică totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori.
Ordine de aplicare
(6) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin

hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale care pot fi
anulate, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (5).
(7) Prevederile alin. (6) se aplică totalului creanțelor fiscale datorate și

neachitate de debitori aflate în sold la data de 31 decembrie a anului.
(8) Creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central şi local se

anulează şi în următoarele situaţii:
a) ulterior închiderii procedurii insolvenţei, în situaţia în care creanţele nu

sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost
condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit
răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în
cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii;
b) ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situaţia în care

creanţele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de
judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de
reorganizare aprobat.
(9) Pe toată perioada derulării procedurii insolvenţei sau reorganizării

judiciare, după caz, creanţele prevăzute la alin. (8) nu se sting.
CAPITOLUL XII1 Dispoziţii aplicabile cazurilor speciale de

executare silită
ART. 2661 Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică pentru executarea silită a tuturor creanţelor

bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală,
provenite din săvârşirea de infracţiuni, astfel:
a) sumele reprezentând repararea prejudiciului material;
b) amenzi;
c) cheltuieli judiciare;
d) sume confiscate.
(2) Prin cazuri speciale de executare în sensul prezentului capitol se înţelege

cazurile date în competenţa organului de executare prevăzut la art. 220 alin. (2 1)
lit. a).
ART. 2662 Comunicarea actelor de executare silită în cazuri speciale
Prin excepţie de la prevederile art. 47 alin. (1), în cazul debitorului care

datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266 1 şi care este arestat
preventiv sau deţinut în penitenciar, comunicarea actelor de executare silită se
realizează la sediul locului de deţinere.
ART. 2663 Executarea silită în cazul debitorilor insolvenţi
(1) Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de

prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare,
executarea silită a creanţelor prevăzute la art. 266 1 datorate de debitorii declaraţi
insolvenţi se realizează potrivit dispoziţiilor prezentului cod.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 220 alin. (8), în cazul debitorului care
datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266 1 şi pentru care s-a dispus
atragerea răspunderii potrivit prevederilor legislaţiei privind insolvenţa,
coordonarea executării silite revine organului de executare silită cazuri speciale în
a cărui rază teritorială îşi are/şi-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
ART. 2664 Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 226 alin. (1), pentru creanţele prevăzute la
art. 2661 stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în materie
penală, se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără a se
emite alt titlu executoriu de către organul de executare.
ART. 2665 Condiţiile începerii executării silite cazuri speciale
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 230, pentru creanţele prevăzute la art.

2661 se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără
comunicarea somaţiei.
CAPITOLUL XIII Dispoziții speciale privind colectarea
ART. 267 Dispoziții speciale privind colectarea
(1) Prevederile prezentului titlu se aplică și pentru colectarea amenzilor de

orice fel și altor creanțe bugetare, pe baza unor titluri executorii de creanță
bugetară, transmise spre recuperare organului fiscal.
(2) Pentru recuperarea ajutoarelor de stat şi de minimis, prin excepţie de la

dispoziţiile art. 230 alin. (1), executarea silită prin poprire şi/sau sechestru asupra
bunurilor mobile sau imobile poate începe oricând după comunicarea somaţiei,
fără a fi necesară împlinirea termenului de 15 zile.
Ordine de aplicare

Lumi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lumi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Către ,

Comitetul de nominalizare și remunerare al Consiliului de Administrație al

Subsemnata Stanoiov Vali Luminița, în baza prevederilor art.29 al.2 și art.35

Declarația de intenție este structurată pe patru secțiuni, cu respectarea

Direcția de dezvoltare a Regiei pe care v-o supun atenției , are la bază

În ceea ce privește viziunea mea de dezvoltare a Regiei pe termen scurt ,

Referitor la corelarea profilului meu de candidat cu obiectivele

2. Aprecieri asupra necesității dezvoltării elementelor de guvernață

Având în vedere contextul actual, marcat de instabilitate politică și

În actual context regional , este de o importanță vitală dezvoltarea durabilă

3. Răspunsurile și viziunea candidaților cu privire la așteptările autorității

Raportat la contextul economic și social actual, pentru dezvoltarea Regiei

În acest scop , se impune modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a

4. Constrângeri , riscuri și limitări pe care candidatul consideră că le-ar

Având în vedere că Zona Liberă Curtici Arad a fost înființată prin HG

Referitor la riscurile pe care le-am putea întâmpina în implementarea

În concluzie , raportat la resursele umane , materiale și financiare necesare

Stanoiov Vali Luminița – Declarație de intenție selecție administratori R.A.

1. Prezentarea candidatului si a experientei relevante a acestuia.......3

2. Analiza R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad ......................5

Numele meu este Stanoiov Vali Luminița, sunt licențiata în științe

Cu privire la respectarea cerințelor privind experiența relevantă în

Tinand cont de experienta acumulata, de dorinta continua de a invata

Asadar, consider relevantă întreaga mea experiența profesională pe

Având în vedere aceste motive, consider că:

2. Analiza R.A. Administrația Zonei Libere Curtici-Arad

Am analizat informațiile disponibile pe site-ul Consiliului Județean Arad și pe

Urmare a acestei analize apreciez că principalele provocări cu care Regia

2.1. Analiza SWOT

3. Analiza elementelor de guvernanță corporativă

3.1. Informații generale despre R.A. Administrația Zonei Libere

Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad”, este

În conformitate cu prevederile art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă a

3.2. Infrastructura Regiei autonome

Zona Liberă Curtici-Arad a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului

3.3. Structurile de conducere ale regiei

Consiliul Judeţean Arad, reprezintă statul şi exercită toate drepturile şi

Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi prin Hotărâre a Consiliului

Atribuţiile consiliului de administraţie sunt următoarele:

4. Interpretarea scrisorii de așteptari

Regia Autonoma “Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad” are ca

Analizând conținutul scrisorii de așteptări publicată de autoritatea

4.1. Direcțiile de dezvoltare Direcțiile de dezvoltare ale R.A.

Administrația Zonei Libere Curtici-Arad trebuie fundamentate pe baza

4.2. Obiectivele majore/rezultatele strategice

Conform aspectelor cuprinse în scrisoarea de așteptări a autorității

Obiectivele specifice de ordin financiar, economic si de marketing:

Planul de investiții pe termen mediu trebuie să acopere întreaga

4.4. Politica de vărsăminte/dividende

Conform Scrisorii de așteptări, Consiliul Județean Arad în calitate de

4.5. Calitatea și siguranța serviciilor prestate

Prin scrisoarea de așteptări autoritatea publică tutelară recomandă ca

4.6. Etica și integritate

Consiliul de Administraţie trebuie să acţioneze cu onestitate şi integritate,

4.7. Comunicare si raportare

Consiliul Județean Arad este autoritatea publică tutelară a R.A.

Obiectivul major preconizat prin scrisoarea de asteptari este de menţinere

Referitor la riscurile pe care le-am putea întâmpina în implementarea

În concluzie , raportat la resursele umane , materiale și financiare necesare

Pe perioada suspendarii, raporturile de serviciu ale functionarilor publici

16. Prezentaţi situaţiile în care funcţionarii publici care urmează

26. Prezentaţi modalităţile de modificare a raportului de serviciu.

31. Răspunderea contravenţională şi civilă a funcţionarilor publici,

Redistribuirea intr-o functie publica de conducere se face numai daca