Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Frontieră întărită cu ziduri de piatră sau valuri de pământ, de-a lungul cărora erau ridicate castre:
a) meterez; b) fortificaţie; c) hotar; d) limes.
6. Cele mai multe elemente slave sunt receptate după încheierea procesului de formare a limbii române, în secolele:
a) VII-VIII b) VI-VII c) IX-X; d) VIII-IX.
7. Împărat roman care, în secolul al VI-lea, reinstaurează parţial şi vremelnic administraţia imperială la nord de Dunăre:
a) Aurelian; b) Constantin cel Mare; c) Justinian; d) Marcus Aurelius.
10. Împărat roman care, în secolul al IV-lea, reinstaurează parţial şi vremelnic administraţia imperială la nord de Dunăre:
a) Aurelian; b) Constantin cel Mare; c) Justinian; d) Marcus Aurelius.
11. În Dacia, stăpânirea efectivă a Romei a durat aproximativ 165 de ani; romanizarea ireversibilă şi temeinică a geto-dacilor s-a constituit în
premisa fundamentală a etnogenezei româneşti.
12. Pe plan lingvistic, româna se individualizează între celelalte limbi neo-latine, în primul rând, prin adstrat; constituit încă din primele secole ale
convieţuirii româno-slave în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acesta reprezintă aproximativ 20% din vocabularul limbii române.
13. Continuitatea dacică este demonstrată de menţinerea toponimiei şi hidronimiei în noua provincie, după cucerirea romană; majoritatea oraşelor
Daciei romane poartă numele vechilor cetăţi ale autohtonilor geto-daci.
14. Retragerea legiunilor romane la sudul Dunării a permis accesul nestânjenit al valurilor de migratori în vechea provincie; majoritatea populaţiei
daco-romane se retrage în zonele mai ferite, viaţa urbană stingându-se treptat.
15. Între autohtonii daco-romani şi migratorii care şi-au exercitat controlul politico-militar asupra teritoriilor nord-dunărene nu a existat o simbioză;
începând cu secolele IX-X, se poate vorbi despre o influenţă reală a slavilor asupra limbii şi instituţiilor româneşti.
16. Pentru a se autodefini, neolatinii din sud-estul Europei foloseau termenul de vlahi; utilizat şi de popoarele vecine, acesta are ca arhetip
germanicul wlach-walach, prin care erau desemnaţi oamenii de limbă latină.
17. După retragerea armatei şi a administraţiei romane din Dacia, teritoriul fostei provincii a continuat să fie locuit de geto-daci; relaţiile autohtonilor de la nordul
Dunării de Jos cu lumea romană şi romano-bizantină au fost atât de intense încât nu au putut fi întrerupte nici de marile migraţii.
18. În etapa desăvârşirii romanizării are loc migraţia slavilor care, pe parcursul secolului al VI-lea, se aşează în teritoriile din stânga Dunării; în secolul anterior,
descoperirea obiectelor paleocreştine de la Biertan demonstrează răspândirea creştinismului de limbă latină la romanicii nord-dunăreni.
19. Cucerirea Daciei de către romani a hotărât destinul populaţiei din spaţiul carpato-danubiano-pontic; includerea în aria civilizaţiei romane duce la modificarea
ireversibilă a identităţii lingvistice, constituirea poporului român reprezentând, înainte de toate, o realitate culturală bazată pe limba latină.
20. Elementele civilizaţiei romane migrează dinspre lumea rurală către cea urbană; afirmarea oraşelor dovedeşte creşterea numărului de cetăţeni
romani. D