Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Curentul de idei preocupat să pună în valoare prioritatea unor idei, teme etc., se numeşte:
a) protocronism; b) umanism; c) iluminism; d) romantism.
5. Ideologia şi istoriografia oficială au ajuns să fie dominate de teorii care minimalizau aportul factorului roman, denunţat ca asupritor, în favoarea
civilizaţiei locale a geto-dacilor:
a) în secolul al XVIII-lea; b) în România modernă; c) după Marea Unire; d) în timpul regimului comunist.
6. Faţă de teoria roesleriană a luat poziţie, între alţii şi istoricul Gh. I. Brătianu, în lucrarea:
a) Studii româneşti; b) O enigmă şi un miracol istoric: poporul român;
c) Începuturile vieţii romane la gurile Dunării; d) Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană.
7 Termen etnic prin care popoarele vecine îi defineau pe români şi care are la bază arhetipul germanic walch-walach:
a) olaci; b) români; c) rumâni; d) blachi.
9. Primul cărturar, care a reprodus o propoziţie în limba română - „Sti Rominesti” („ştii româneşte”) - a fost:.
a) Francesco della Valle; b) Enea Silvio Piccolomini; c) Poggio Bracciolini; d) Flavio Biondo.
10. Autor român care, la cumpăna secolelor XVIII-XIX, abordează fuziunea daco-romană ca pe un fenomen natural:
a) Dionisie Fotino; b) Daniel Philippide; c) Gheorghe Șincai; d) Naum Râmniceanu.
11. Începând din secolul al VII-lea, autohtonii nord-dunăreni încep să fie menţionaţi în izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic
distinct constituit; printre acestea s-a numărat tratatul militar „Strategikon", scris de împăratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul.
12. Datorită unor împrejurări externe, la solicitarea cărora Ţările Române au reacţionat, romanitatea orientală a intrat în atenţia lumii europene
preocupată de pericolul expansiunii otomane; romanitatea românilor este afirmată de umaniştii apuseni ai veacului al XV-lea.
13. În secolul al XIX-lea, în condiţiile luptei românilor din Transilvania pentru afirmarea naţională, este lansată teoria imigraţionistă; prima replică
românească împotriva acestei teorii a aparţinut reprezentanţilor Şcolii Ardelene.
14. Teoriile roesleriene au fost preluate şi de manualele şcolare din Ungaria secolelor XIX-XX; după Marea Unire, şcoala istorică şi lingvistică
românească a produs opere importante pentru înţelegerea etnogenezei românilor.
15. Prin apariția primelor tipărituri în limba română, s ecolul al XVII-lea marchează afirmarea limbii naționale; originea romană a poporului lor le era
cunoscută românilor de multă vreme.
16. Unirea Ţărilor Române sub Mihai Viteazul a determinat prima încercare de politizarea a ideii romanităţii românilor; la cumpăna secolelor XVI-
XVII, umanistul maghiar Istvan Szamaskösy, care afirmase iniţial că românii sunt urmaşii romanilor, îşi schimbă opinia.
17. La fel ca şi bizantinii, ungurii au întreţinut un contact permanent cu românii, romanitatea acestora fiindu-le cunoscută; odată ce spaţiul
românesc a intrat în sfera de interese a Romei şi misionarilor ei, papalitatea a luat cunoştinţă despre existenţa românilor şi apartenenţa lor la
„ritul grecilor".
18. După 1989, problema romanităţii românilor a continuat să se afle în centrul preocupărilor istoricilor; în această perioadă au fost editate lucrări
valoroase pe această temă, care a fost abordată cu multă obiectivitate.
19. Primul savant care a contestat teza originii pur latine a poporului român a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu; el a demonstrat că şcoala latinistă a
realizat o interpretare forţată a izvoarelor antice.
20. Reluând opiniile exprimate de Sulzer, Robert Roesler a dezvoltat teoria imigraţionistă; rafinând ideile exprimate de acesta în Istoria Dacilor Transalpini,
Roesler afirmă că românii s-ar fi format ca popor la nord de Dunăre, de unde ar fi imigrat în Transilvania în al doilea mileniu al erei creştine.
24. A) A apărut lucrarea lui Robert Roesler „Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a României”;
B) A apărut lucrarea lui Vasile Pârvan „Getica”;
C) Mihail Roller a orientat cercetarea istorică spre evidenţierea rolului statului kievean în formarea statelor medievale româneşti.
a) ABC; b) CBA; c) CAB; d) BAC.
26. A. Ioan Lucius scrie o cronică în care face o serie de consideraţii asupra originii romane a poporului român.
B. Poggio Bracciolini afirmă continuitatea elementului roman în Ţările Române.
C. Istoricul persan Gardizi oferă o ştire importantă despre originea poporului român.
a) ACB; b) CBA; c) CAB; d) ABC.
28. A. Odată cu lupta antiotomană a Ţărilor Române, creşte interesul umaniştilor europeni faţă de originea şi istoria românilor.
B. Antonio Bonfini îşi exprima admiraţia pentru modul cum a supravieţuit „vechea limbă a Romei printre români”.
C. Anton Verancsics, primat al Ungariei, confirmă în opera sa existenţa unei conştiinţe a descendenţei latine a românilor.
a) ABC; b) BCA; c) ACB; d) BAC.