Testul 3

Subiectul I

A. 1. Un cuvânt care reprezintă un indice de spațiu este din ,,din stradă’’ și un cuvânt care
constituie un indice de timp este: ,,apoi’’.

2. c)

3. a)

4. b)

5. Incorect, Corect, Corect, Incorect, Incorect, Corect.

6. Două figuri de stil din textul liric sunt: comparația ,,M-am săltat (...)/Ca din morți’’ și
metafora ,,glasul său de aur și de vis’’.

7. O legătură, care se poate stabili, la nivelul conținutului celor două texte, este fericirea.

În primul text liric, vocea ficțională este vizitată de fericire, însă el o privește cu tristețe,
întrucât o refuză și o trimite unui tânăr, pentru că la el a venit prea târziu această trăire.

În cel de-al doilea fragment nonliterar, se prezintă informații despre fericire și studiul Grant,
inițiat pentru partea masculină, cât de importantă este în relațiile sociale, cum se măsoară ea și
care sunt factorii care contribuie la fericire și la sănătate.

8. Consider că este important să avem relații sănătoase cu cei din jurul nostru, având în vedere
faptul că sunt echilibrate corespunzător nevoile și emoțiile în permanență între oameni și se
dezvoltă mecanismele de adaptare sănătoase.

Orice om are nevoie să interacționeze în armonie cu semenii lui și să trăiască fericit și fără
stres.

De exemplu, așa cum reiese din textul 2., se evidențiază ideea că o relație sănătoasă ia naștere
din fericirea unui om, care a dezvoltat mecanisme sănătoase de adaptare și suport social puternic
pentru a depăși anumite traume și a trăi viața mai fericită și mai împlinită, încât ajută enorm la
relațiile armonioase cu cei din jur.

9. Ideea fragmentului din poezia ,,Prea târziu’’, de Virgil Carianopol, mă trimite cu gândul la
opera ,,Trecut-au anii…’’, de Mihai Eminescu.

O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru frumos,
dar și regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului.
 În textul lui Carianopol, vocea ficțională este vizitată de fericire într-o seară, însă el o privește
cu nostalgie și îi aduce la cunoștință faptul că este prea târziu, mai ales că timpul s-a scurs pentru
acesta și o trimite la un tânăr.

În poezia lui Eminescu, motivul central îl constituie trecerea ireversibilă a timpului. Acesta
este prezent în versurile : „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vină iară/
Iar timpul crește-n urma mea...mă-ntunec’’. Prin ele se conturează o atmosferă nostalgică și
tristă, care este determinată de trecerea irecuperabilă a vremii, fiind amplificată de starea eului
liric de tânguire despre curgerea timpului și fericirea pierdută. El simte un regret profund din
cauza neputinței de a schimba ceva.

B. 1. c)

2. d)

3. d)

4. a)

5. ,,Cine’’-pronume interogativ, nume predicativ;

,,o’’-pronume personal, complement direct;

,,dulce’’-adverb de mod, circumstanțial de mod.

6. Nu mă impresionează sentimentul fericirii.

I-am dat aceluia o carte.

7. Am înțeles puterea relațiilor sănătoase și efectul acestora sau am observat importanța în viața
semenilor.

Raport de coordonare, prin joncțiune, cu conjuncția coordonatoare disjunctivă ,,sau’’.

8. DE FAPT, UN PIC, VOIAM, VREO, IDEII, VII

Subiectul al II-lea

Cu fericire în suflet, îmi amintesc și acum de o călătorie pe care am făcut-o împreună cu

părinții mei, dar nu cu mașina tatălui meu, ci cu trenul. Eram în vacanța de vară, iar eu iubesc să
merg cu trenul până la destinația dorită, mă fascinează enorm.

Am ales să mergem la Iași. Ajunși la Gara de Nord, un lucru mi-a atras atenția. Să fi fost
posibil așa ceva?

La casa de bilete se afla o doamnă cu un câine într-un coșuleț. Ne-am uitat unii la alții și ne-
am zâmbit. La câteva minute, am urcat în vagonul pe care-l aveam indicat pe bilet, însă surpriza
a fost deosebită, observând că respectiva doamnă pe care o întâlniserăm la bilete urma să își
ocupe locul la noi în compartiment.

Am așteptat câteva minute până la plecarea trenului. M-a încântat ideea, mai ales că îmi
plăcea foarte mult cățelul. Cu ochii minții, deja mă vedeam jucându-mă cu micul blănos, care
părea blând. După ce am cerut permisiunea părinților și a doamnei, bineînțeles, m-am apropiat de
cățel și l-am mângâiat.

Era foarte pufos, iar blana, de culoarea laptelui alb, era pigmentată, din loc în loc, cu petice
roșiatice fine. Ochișorii ca două mărgele de smarald mă priveau jucăuși și mă îmbiau să îl iau în
brațe. Lăbuțele aveau unghiile tăiate.

Văzându-l atât de frumos, m-am emoționat și nu reușeam să îmi iau privirea de la el. Îmi
doream și eu un cățeluș de când eram mic, însă nu le mărturisisem această dorință părinților, de
teamă că m-ar fi refuzat.

Între timp, trenul s-a pus în mișcare, iar eu nu încetam să mă uit la Richi, care mă vrăjise.
Cum îl admiram cu foc, doamna mi-a zis:

-Îngeraș, văd că îți place tare mult de Richi al meu! Nu vrei să îl scot din coș? Așa v-ați putea
juca, căci e tare prietenos!

-Da, vă rog, mi-ar plăcea enorm să îl ating și să mă împrietenesc cu el pentru a ne cunoaște

mai bine!

-Ptiuuu, să nu vă deochi! Tare bine vă stă împreună!

-Nu pot exprima în cuvinte bucuria pe care o am în aceste clipe. Vă mulțumesc!

Eu, emoționat, țineam câinele strâns, ca nu cumva să îmi scape, iar acesta începu să mă lingă
încet, semn că mă plăcea. Simțeam multă iubire în acele momente! Mama mă urmărea
gânditoare, atunci își dăduse și ea seama că îmi doream un animăluț. M-am așezat pe banchetă cu
cățelul în brațe și am observat că trenul încetinește, iar doamna mi-a spus că trebuie să coboare,
însă a rugat-o pe mama să o însoțească. Aceasta a urmat-o, revenind la noi peste câteva minute.
Am întrebat-o din priviri unde este doamna, căci trenul se pusese în mișcare. Mama mi-a zâmbit
și m-a rugat să mă fericesc de prezența noului prieten pe care l-am primit cadou.

Nu puteam să exprim în cuvinte fericirea care m-a cuprins. Aveam ochii plini de lacrimi. L-
am strâns la piept cu putere pe Richi și i-am mulțumit, în gând, doamnei.

Ne-am continuat drumul, iar Richi a fost foarte cuminte. Când am ajuns la hotelul unde eram
cazați, am conștientizat că turiștii își puteau aduce și animalele de companie. Și așa m-am putut
bucura de o vacanță de vis împreună cu părinții mei.

A fost cea mai fericită întâmplare pe care am trăit-o cu acea călătorie cu trenul, din care am
aflat că surprizele vin atunci când nu te aștepți și fiecare dorință poate deveni realitate. De atunci,
eu și cu Richi suntem cei mai buni prieteni