Machine Translated by Google
Socializarea în adolescență
Parsons T, Bales RF 1955 Socializarea și interacțiunea familiei
Proces. Presă liberă, New York
Piaget J 1954 Construcția realității la copil. De bază, nou
York
Plomin R 1994 Genetica și experiența: interacțiunea dintre natură și
hrănire. Sage, Thousand Oaks, CA Rotter JB 1972 O
introducere în teoria învățării sociale. În: Rotter JB, Chance JE, Phares EJ
(eds.) Application of a Social Learning Theory of Personality. Holt,
Rinehart și Winston, New York
Schneewind KA, Pekrun R 1994 Theorien der Erziehungs- und
Sozialisationspsychologie. În: Schneewind KA (ed.) Psy chologie der
Erziehung und Sozialisation. Hogrefe, Gottingen Super CM, Harkness
S 1994 Nișa de dezvoltare. În: Lonner WJ, Malpass R (eds.) Psihologie și
cultură. Allyn și Bacon, Boston Triandis HC 1995 Indiidualism și
colectivism. Westview,
Boulder, CO Vygotsky LS 1978 Mintea în societate: dezvoltarea proceselor
psihologice
superioare. Harvard University Press, Cam bridge, MA Whiting JWM,
Child IL 1953 Formarea și personalitatea copilului: un studiu
intercultural.
Yale University Press, New Haven, CT
KA Schneewind
Socializarea în adolescență
Socializarea este procesul prin care comportamentul, atitudinile
și valorile indivizilor sunt modelate de indivizii și instituțiile sociale
la care sunt expuși. Deoarece adolescența este o perioadă de
tranziție în care indivizii sunt pregătiți pentru rolurile pe care le
vor ocupa ca adulți, această perioadă de dezvoltare a primit o
mare atenție din partea cercetătorilor interesați de socializare.
Printre problemele cel mai des cercetate se numără influențele
asupra rezultatelor academice, comportamentul problematic și
competența socială.
Deși adesea ne gândim la familie ca principalul agent de
socializare în dezvoltarea copiilor, tinerii sunt influențați și de
forțe din afara familiei, inclusiv de colegi, școli și instituții culturale
mai largi, cum ar fi mass-media. Influența agenților nonfamiliali
de socializare este deosebit de importantă în adolescență,
deoarece indivizii încep să petreacă din ce în ce mai mult timp
departe de părinți și expuși la potențiala influență a altor agenți
de socializare. Nu este surprinzător că în studiul socializării în
adolescență s-a acordat multă atenție întrebărilor referitoare la
capacitatea părinților de a-și influența copiii în fața acestor alte
forțe.
Cercetările privind socializarea în adolescență s-au concentrat
în principal pe trei întrebări generale. În primul rând, în ce măsură
adolescenții sunt influențați de diferiți agenți de socializare, cum
ar fi familia sau grupul de colegi? În al doilea rând, care sunt
aspectele dezvoltării adolescenților (de exemplu, școala
performanța, consumul de droguri, comportamentul prosocial)
sunt cel mai influențate de acești diferiți agenți de socializare?
În cele din urmă, ce caracteristici ale indivizilor (de exemplu,
vârsta, sexul, educația) îi fac mai mult sau mai puțin susceptibili
la diferite surse de influență?
1. O scurtă istorie a cercetării privind socializarea
adolescenților
Studiile timpurii despre socializarea în adolescență s-au
concentrat pe influența părinților. Bazându-se pe munca
anterioară a cercetătorilor care au studiat socializarea în timpul
copilăriei timpurii și mijlocii, studenții de socializare a
adolescenților au examinat diferite forme de disciplină parentală
și impactul acestora asupra dezvoltării caracterului adolescentului.
Cu toate acestea, creșterea dramatică a dimensiunii relative a
populației de adolescenți în anii 1960, precum și preocupările tot
mai mari cu privire la segregarea adolescenților de adulți, creată
de creșterea învățământului secundar și postsecundar, au
alimentat interesul academic pentru studiul grupurilor de colegi
de adolescenți și influența potențială a adolescenților unul asupra
celuilalt. Publicarea cărții lui James Coleman, The Adolescent
Society (1961) a popularizat ideea că tinerii creșteau într-o lume
separată în care erau expuși atitudinilor și valorilor care nu le
împărtășesc adulții. Avertismentele cu privire la dezvoltarea unei
„contraculturi” au dat impuls pentru o mare parte din cercetările
de socializare efectuate în anii 1960 și 1970, pe teme precum
presiunea colegilor și decalajul generațional.
Răspândirea culturii populare în ultima parte a secolului al XX-
lea a extins studiul socializării adolescenților, pe măsură ce
societatea a început să pună la îndoială impactul unor astfel de
forțe precum televiziunea, muzica populară și filmul. Mass-media
au fost considerate responsabile pentru o varietate de boli sociale
care afectează adolescenții, cum ar fi promiscuitatea sexuală,
consumul de droguri și violența. Așa cum a fost cazul în studiile
anterioare ale grupului de egali, mass-media au fost considerate
influențe malefice asupra comportamentului, atitudinilor și
valorilor adolescenților, iar părinții au fost descriși ca luptă pentru
a depăși acest lucru în forță sidioasă.
2. Provocări generale în cercetarea în socializare Deși scopul
de a înțelege modul în care adolescenții sunt influențați de
indivizii și instituțiile la care sunt expuși este simplu, răspunsul la
întrebările despre puterea diferiților agenți de socializare s-a
dovedit foarte dificil, din mai multe motive. O provocare
substanțială, în special în studiul socializării în familie, implică
separarea influențelor genetice de cele ale mediului asupra
adolescenților. Adolescenții se pot comporta în moduri care
reflectă interesele și valorile părinților lor, dar asemănarea
dintre copii și părinții lor se poate datora atât
14513
Machine Translated by Google
Socializarea în adolescență
influența părinților asupra copiilor precum și a faptului că părinții
și copiii au anumite gene în comun. Spre sfârșitul secolului al XX-
lea, progresele în studiul geneticii comportamentale i-au provocat
pe cercetătorii în socializare să demonstreze că ceea ce ei au
descris drept influență parentală a fost de fapt un efect al
socializării și nu doar o reflectare a fondului genetic comun
(Plomin 1990). Deși astăzi această problemă rămâne departe de
a fi rezolvată, este clar că factorii genetici joacă un rol mult mai
important în personalitatea adolescentului și în dezvoltarea
socială decât a fost recunoscut și că o mare parte din ceea ce a
fost văzut ca influență parentală este atribuită mai degrabă
eredității decât socializării. (Reiss et al. 2000).
O provocare diferită, dar nu mai puțin formidabilă, se confruntă
cu cercetătorii interesați de influența colegilor, a mass-media și a
altor agenți de socializare non-familiali (Harris 1995). Deoarece
adolescenții își aleg prietenii și aleg mass-media la care sunt
expuși, este dificil de știut dacă impactul aparent al acestor agenți
asupra dezvoltării adolescenților se datorează de fapt influenței
lor, mai degrabă decât un simplu indicativ al alegerilor pe care
adolescenții le fac cu privire la modul în care își petrec. timpul lor.
Astfel, de exemplu, asemănarea dintre adolescenți și prietenii lor
s-ar putea datora impactului pe care prietenii îl au unul asupra
celuilalt, dar se poate datora și faptului că adolescenții își aleg ca
prieteni indivizi care le împărtășesc interesele. Separarea selecției
de socializare poate fi realizată numai prin cercetări experimentale
sau studii longitudinale care urmăresc indivizii în timp.
3. Socializarea adolescentului în familie
Se cunosc mai multe despre socializarea adolescenților în familie
decât despre socializarea în alte contexte, deși se știe mult mai
multe despre influența părinților decât despre alți membri ai
familiei, cum ar fi frații. Cercetările privind socializarea parentală
au examinat în mod tradițional legăturile dintre variațiile în
funcționarea adolescenților și variațiile în practicile parentale
(lucrurile specifice pe care părinții le fac pentru a-și influența
copilul într-un fel sau altul, cum ar fi monitorizarea atentă a
locului în care se află copilul) sau stilurile parentale ( climatul
afectiv general al rela iei părinte-copil). În ultimii 25 de ani, au
apărut câteva concluzii generale despre socializare în contextul
familial (Steinberg 1990).
În primul rând, majoritatea cercetărilor indică faptul că
adolescenții se descurcă mai bine din punct de vedere al
dezvoltării atunci când părinții lor combină disciplina fermă și
consecventă cu afecțiunea și implicarea în viața adolescentului.
Această combinație de „pretenție” și „reactivitate” este denumită
parenting autoritate. În multe studii, adolescenții crescuți de
părinți autoritari au fost comparați cu colegii lor care provin din
case care sunt autoritare (pretențioși, dar relativ mai puțin
receptivi), indulgenți (reactivi, dar relativ mai puțin solicitați).
14514
ing), sau neglijent (nici exigent, nici receptiv).
În general, adolescenții crescuți în case cu autoritate obțin un
scor mai mare la măsurile de adaptare psihologică și a
performanței școlare și mai mici la măsurile de probleme
psihologice și de comportament decât adolescenții din alte
gospodării. Adolescenții din casele neglijate, în schimb, au cel
mai mic scor la măsurile de ajustare și cel mai mare la măsurile
de inadaptare. Adolescenții din case autoritare sau indulgente au
în general un punctaj undeva între cele două extreme.
În al doilea rând, cercetările indică faptul că dezvoltarea
adolescenților este mai strâns legată de natura relațiilor lor de
familie decât de componența gospodăriei lor. Studiile asupra
adolescenților din case monoparentale sau familii vitrege, de
exemplu, constată doar mici diferențe între adolescenții din acest
tip de familii și cei care locuiesc cu cei doi părinți biologici ai lor.
În mod similar, mici diferențe apar în studiile care compară
adolescenții a căror mamă lucrează în afara casei cu cei a căror
mamă nu lucrează. În cea mai mare parte, beneficiile educației
parentale cu autoritate transcend variațiile în compoziția
gospodăriei. Cele mai multe, dar nu toate, cercetările indică
faptul că beneficiile parentale autoritare afectează și grupurile
etnice și socioeconomice.
În cele din urmă, cercetările privind socializarea în familie
indică faptul că contextul mai larg în care trăiește familia
afectează modurile în care părinții se comportă și, în consecință,
impactul pe care părinții îl au asupra dezvoltării adolescentului
lor. Părintul autoritar este mai probabil să apară în familii cu
resurse financiare și sociale mai mari și care trăiesc în cartiere
populate cu alte familii care funcționează bine. În schimb,
studiile asupra familiilor care trăiesc în condiții stresante, cum
ar fi sărăcia, deteriorarea cartierului sau ratele mari ale
criminalității, indică faptul că astfel de condiții tind să favorizeze
o educație ostilă, inconsecventă sau neimplicată. Ca urmare a
acestor variații în contextul mai larg al socializării, adolescenții
care cresc în circumstanțe diferite prezintă adesea niveluri diferite
de adaptare psihologică.
O altă linie de cercetare a examinat schimbările în relațiile de
familie de-a lungul adolescenței.
Această lucrare a evidențiat importanța pubertății ca perioadă de
transformare semnificativă a dinamicii familiei, deși nu este clar
dacă aceste schimbări în relații sunt declanșate de modificările
fizice sau hormonale ale pubertății în sine sau de alte evenimente
concomitente ( de exemplu, tranziția din școala elementară,
dezvoltarea gândirii abstracte). Oricare ar fi cauzele, în timpul
pubertății, adolescenții devin adesea mai aserți față de părinți,
iar conflictele părinte-copil, în special în ceea ce privește
problemele legate de independența adolescentului, tinde să
crească. Majoritatea familiilor raportează că această fază este
temporară, totuși, relațiile devin mai strânse și mai puțin
conflictuale spre anii adolescenței mijlocii (Steinberg 1990).
Machine Translated by Google
4. Socializarea adolescenților în grupul de egali
Cercetătorii au studiat influența socializării colegilor la mai multe
niveluri de analiză, inclusiv prietenii apropiați și impactul lor unul
asupra celuilalt, clicurile și rețelele sociale și mulțimile, marile
grupuri amorfe care definesc terenul social al majorității liceelor.
Oamenii de știință în relațiile între semeni adolescenți susțin că
este important să se facă distincția între prieteni, clicuri și mulțimi,
deoarece aceste niveluri diferite de influență între semeni
operează în moduri diferite (Brown 1990).
De asemenea, este important să se facă distincția între diferitele
arene de socializare; colegii sunt mai influenți asupra activităților
de zi cu zi decât asupra valorilor durabile, de exemplu.
Ca regulă generală, adolescenții tind să fie similari cu semenii
cu care se afilează, fenomen cunoscut sub numele de „homofilie”.
Deși o mare parte din această similitudine se datorează doar
tendinței indivizilor care au aceleași concepții de a se alege unul
pe altul ca prieteni, au existat mai multe studii longitudinale care
indică faptul că prietenii se socializează de fapt. Cele mai larg
documentate efecte au fost în domeniile consumului de droguri
și alcool, delincvență și rezultate academice.
Se știe mai puțin despre influența clicurilor (grupuri de între
șase și 10 prieteni apropiați) asupra dezvoltării adolescenților,
dar o serie de studii au examinat modificările susceptibilității
indivizilor la presiunea de-a lungul adolescenței. Această cercetare
arată că susceptibilitatea copiilor la influența colegilor crește în
mod constant între vârstele de 9 și 14 ani, apoi scade treptat pe
măsură ce adolescenții trec în ultimii ani de liceu. Băieții, în
medie, sunt mai susceptibili la presiunea colegilor decât fetele,
mai ales atunci când presiunea este de a se angaja într-un
comportament antisocial. Este important să rețineți, totuși, că
cea mai mare parte a presiunii de la egal la egal nu este
antisocială și că clicurile adolescenților își presează adesea
membrii să evite drogurile și alcoolul și să aibă rezultate bune la
școală.
Studiile asupra adolescenților din culturile industrializate
occidentale au examinat, de asemenea, rolul mulțimilor în
socializarea adolescenților. Mulțimile sunt grupuri mari, bazate
pe reputație, care sunt folosite pentru a localiza adolescenții în
lumea socială a școlii; S-a descoperit că majoritatea școlilor au
grupuri diferite definite de atletism, angajament academic,
activități antisociale sau abilități sociale. Prin stabilirea de norme
și stabilirea unor standarde pentru lucruri precum ținuta,
gusturile în cultura populară și activitățile de petrecere a timpului
liber, mulțimile își socializează membrii pentru a adopta anumite
comportamente și atitudini și pentru a evita altele.
Studiile contemporane ale socializării în grupul de egali au
adoptat, ca și studiile despre familie, o perspectivă mai ecologică
asupra dezvoltării adolescenților.
În loc să se întrebe dacă adolescenții sunt mai influențați de
semeni decât de părinți, de exemplu, cercetările recente au
examinat modul în care influența părinților și a semenilor
interacționează. Deși există excepții de la regulă, majoritatea
studiilor în acest sens indică faptul că parental
Socializarea în adolescență
iar influența de la egal la egal sunt sinergice, nu antagoniste.
De cele mai multe ori, adolescenții își aleg prieteni ale căror valori
și atitudini întăresc, mai degrabă decât subminează, valorile și
atitudinile familiei. În plus, părinții pot influența procesul de
socializare de la egal la egal prin direcționarea copiilor lor către
anumite grupuri de colegi și departe de altele.
5. Socializarea adolescenților și alte instituții
Deși majoritatea lucrărilor privind socializarea adolescenților s-
au concentrat asupra familiei și grupului de egali, unele cercetări
au examinat influența instituțiilor sociale, cum ar fi școala, locul
de muncă, cartierul și mass-media. O problemă în tragerea
concluziilor din acest corp de lucru este că există o variabilitate
considerabilă între școli, locuri de muncă, cartiere și mass-media
la care sunt expuși adolescenții. Astfel, este dificil să se tragă
concluzii despre impactul acestor instituții asupra socializării
adolescenților fără a examina trăsăturile specifice ale instituției
la care este expus un adolescent individual. Din păcate, cercetările
asupra socializării adolescenților în aceste contexte au rămas în
urmă față de cea a familiei și a grupului de egali, atât în cantitate,
cât și în rafinament.
Studiul școlilor s-a concentrat în principal, așa cum era de
așteptat, pe caracteristicile școlilor sau ale profesorilor care
încurajează implicarea în clasă, motivarea performanței și
succesul școlar, și s-a acordat o atenție specială necesității de a
face școlile mai sensibile și mai receptive la nevoile psihologice
specifice ale adolescenților. O mare parte din această cercetare
indică faptul că școlile și profesorii eficienți au multe în comun cu
părinții eficienți. Mai exact, elevii sunt mai puternic orientați către
școală și sunt interesați de performanță atunci când frecventează
școli ordonate și consecvente în scopurile lor și cu personal
didactic și administrativ fermi, dar de susținere. Aceste
caracteristici amintesc de atributele asociate cu parentingul
autoritar descrise mai devreme (Entwisle 1990).
Cercetarea programelor școlare menite să socializeze anumite
atitudini sau comportamente în rândul adolescenților (de
exemplu, programe menite să prevină consumul de droguri,
agresiunea sau activitățile sexuale nesigure) nu au fost însă
deosebit de încurajatoare. Cele mai multe evaluări ale unor
astfel de eforturi educaționale libere indică faptul că acestea au
un succes modest în transmiterea informațiilor, dar în mare parte
nu reușesc să schimbe comportamentul elevilor.
Majoritatea experților sunt de acord că eforturile școlare de acest
fel trebuie să fie însoțite de programe care vizează părinții, colegii
și alte instituții comunitare și că programele de clasă, izolate de
alte tipuri de intervenții, au o influență puțin durabilă asupra
socializării adolescenților.
Mai mulți investigatori au examinat rolul locului de muncă în
socializarea adolescenților, în special
14515
Machine Translated by Google
Socializarea în adolescență
mai ales în rândul adolescenților care dețin locuri de muncă cu
fracțiune de normă în timpul anului școlar (Steinberg și Cauffman 1995). expunerea la violența televizată poate crește agresivitatea în
Deoarece ratele de angajare a studenților sunt mult mai mari în
Statele Unite decât în alte țări, aproape toate aceste cercetări au
implicat eșantioane americane. Nu știm dacă aceste constatări
sunt generalizabile la adolescenții din alte țări, deoarece natura
muncii și relația acesteia cu școlarizarea variază considerabil de
la o țară la alta.
Rezultatele cercetărilor privind angajarea studenților în Statele
Unite au indicat că impactul muncii asupra socializării
adolescenților este în mare măsură dependent de timpul petrecut
adolescenților la locul de muncă. În cantități moderate – 10 sau
mai puține ore pe săptămână – un loc de muncă cu fracțiune de
normă poate fi un mijloc util de a-i expune pe adolescenți la
lumea muncii și de a-i ajuta să învețe să-și gestioneze timpul în
mod mai responsabil.
Cu toate acestea, atunci când adolescenții lucrează mai multe
ore, costurile angajării pot umbri beneficiile.
Mai precis, studiile indică faptul că angajarea în timpul anului
școlar de peste 20 de ore pe săptămână este asociată cu o
performanță scăzută și un angajament față de școală și un
consum crescut de droguri și alcool, iar unele cercetări leagă
orele lungi de muncă cu creșterea delicvenței. Se crede că aceste
corelații negative ale muncii se acumulează deoarece orele lungi
de muncă interferează cu școala și diminuează capacitatea
părinților de a-și monitoriza adolescenții, ambele s-au dovedit a
fi asociate cu performanța școlară slabă și cu un comportament
problematic crescut. În plus, adolescenții care lucrează mult
timp au venituri discreționare mari, ceea ce îi poate îndepărta
de la școală și îi poate îndrepta spre activități recreative.
Cercetările privind impactul cartierelor asupra socializării
adolescenților sunt relativ noi. Această lucrare a examinat modul
în care atitudinile și comportamentul adolescenților sunt modelate
de variațiile din comunitățile în care trăiesc, de-a lungul unor
dimensiuni precum venitul cartierului, rata de ocupare a forței
de muncă, criminalitatea și demografia (Brooks-Gunn et al. 1997).
Cele mai multe cercetări până în prezent au găsit relativ puține
efecte directe ale condițiilor de cartier asupra socializării
adolescenților.
Mai degrabă, studiile sugerează că variațiile în cartierele
afectează dezvoltarea adolescenților în primul rând prin impactul
lor asupra familiei și grupului de colegi.
De exemplu, adolescenții care trăiesc în cartiere dezorganizate
sunt ei înșiși mai susceptibili de a fi implicați în activități
antisociale, deoarece dezorganizarea cartierului este asociată
cu educația parentală ineficientă și cu monitorizarea insuficientă
a activităților grupului de colegi. Acest tip de constatare este în
concordanță cu opinia generală că socializarea este mediată în
primul rând prin interacțiuni cu alții semnificativi.
În ciuda credinței populare larg răspândite cu privire la
efectele dăunătoare ale sexului și violenței în mass-media asupra
socializării adolescenților, dovezile științifice privind impactul
expunerii la imagini violente sau sexuale – în televiziune, film,
muzică sau jocuri pe calculator – sunt rare.
14516
Enciclopedia Internațională a Științelor Sociale și Comportamentale
și inconsecventă. Există unele cercetări care indică faptul că
rândul copiilor mai mici, dar această problemă nu a fost studiată
în mod adecvat în rândul adolescenților. Studiul influenței altor
media (de exemplu, jocuri pe calculator, muzică) sau a altor tipuri
de conținut media (de exemplu, imagini sexuale) asupra
socializării adolescenților este practic inexistent.
Vezi și: Adolescența, Sociologia; Adolescent
Comportament: demografice; Dezvoltarea adolescentului,
Teorii ale; Identitatea în copilărie și adolescență;
Învățare socială, cogniție și dezvoltarea personalității; Socializare
și educație: teoretică
Perspective; Socializare în copilărie și copilărie;
Socializare, Sociologia; Abuzul de substanțe în
Adolescenți, Prevenirea
Bibliografie
Brooks-Gunn J, Duncan GJ, Aber JL (eds.) 1997 Neighborhood Poerty.
Fundația Russell Sage, New York Brown B 1990
Grupuri de egali. În: Feldman SS, Elliott GR (eds.)
At the Threshold: The Deeloping Adolescent. Harvard University Press,
Cambridge, MA, pp. 171–96
Coleman JS 1961 Societatea adolescenților: viața socială a adolescentului
și impactul ei asupra educației. Presă liberă din Glencoe, New York
Entwisle D 1990 Școlile și adolescentul. În: Feldman SS, Elliott GR (eds.) At
the Threshold: The Deeloping Adolescent.
Harvard University Press, Cambridge, MA, pp. 197–224 Harris JR
1995 Unde este mediul copilului? O teorie a dezvoltării socializării de grup.
Psychological Reiew 102: 458–89
Plomin R 1990 Nature and Nurture: O Introduction to Human Behaioral
Genetics. Brooks Cole, Pacific Grove, CA Reiss D și colab. 2000
Codul Relației: Descifrarea modelelor genetice și sociale în dezvoltarea
adolescenților. Harvard University Press, Cambridge, MA
Steinberg L 1990 Autonomie, conflict și armonie în relația de familie. În:
Feldman SS, Elliot GR (eds.) At The Threshold: The Deeloping Adolescent.
Harvard University Press, Cambridge, MA, pp. 255–76
Steinberg L, Cauffman E 1995 Impactul ocupării forței de muncă asupra
dezvoltării adolescenților. În: Vasta R (ed.) Annals of Child Deelopment.
Jessica Kingsley Publishers, Londra, Vol. 11, p. 131–66
L. Steinberg
Copyright 2001 Elsevier Science Ltd.
Toate drepturile rezervate.
Socializarea în copilărie și copilărie
Socializarea este procesul prin care standardele, abilitățile,
motivele, atitudinile și comportamentele unui individ se schimbă
pentru a se conforma cu cele considerate dezirabile și adecvate
pentru rolul său prezent și viitor în orice societate anume. Mulți
agenți joacă un rol în
ISBN: 0-08-043076-7