Despre prakr̥ti, śakti etc.

Pornim de la cele sensibile, percepute organoleptic (natura duală a experienței/manifestării),

apoi recurgem la inferență pentru cele subtile (energie, activitate psihică, relația subiect-
obiect), pentru a ajunge în cele din urmă la revelație/mărturie pentru cele suprasensibile
(conștiință, natură primordială etc.) – de data aceasta din perspectiva aspectului „dina-
mic/feminin” în care ne aflăm (independent de noi). Dacă unele tradiții ascetice moniste
propun suspendarea oricărui tip de „dinamică” a experienței prin negarea realității ei sau
prin demonizarea ei, pentru a „rămâne” în starea pură, originară, a conștiinței, unele tradiții
tantrice recomandă acceptarea experienței și transcenderea ei în act. Adică trezirea, cunoaș-
terea de sine etc., în timpul spectacolului de teatru și nu doar în pauze (contemplare) ori
după încetarea lui (moarte). Din păcate, rafinamentul acestui construct filosofic rămâne
amestecat cu o teologie barocă și cu practici adesea transgresive.
prakr̥ti: efectuare; forma/condiția originară/naturală a orice, substanța inițială/primară; origine, na-
tură, caracter, constituție, temperament, dispoziție, formă fundamentală, model, standard, re-
gulă; temperament;
kuṇḍalī: cea încolăcită; în Hyp iii.104: ”Arundhatī, Bālaraṇḍā, Bhujaṃginī, Brahmāṇī, Īśvarī, Kub-
jikā, Kuṇḍalī/Kuṇḍalinī, Kuṭilāṅgī, Parā, Śakti etc.”; se află la 2 degete sub nodul ombilicului
(nābhi-kanda); ea apare astfel: nityānanda (nirguṇa-brahman) → saguṇa-brahman → śakti →
nāda → bindu → Kuṇḍalinī; este de natura/forma (rūpa) lui śabda-brahman, caitanya (cit &
śakti, i.e. manifestarea lui cit); este māyā, fiind de natura celor 8 prakṛti: pṛthivī, ap, tejas, vāyu,
ākāśa, manas, ahaṃkāra & buddhi; subțire aidoma fibrei tijei de lotus, stă nemișcată/adormită
(Hyp iii.107), întotdeauna încolăcită de 3 ori (ŚS ii.22 & v.57) sau de 3½ (Scn 10), precum un
șarpe, de jur împrejurul nodului (kanda) sau a lui svayambhū-liṅga (Śiva), cu coada în gură sau
acoperind cu gura intrarea în suṣumṇā (brahma-dvāra), controlând corecta și constanta lucra-
re a suflurilor prāṇa & apāṇa, a apei, a hranei etc.; tradiția upaniṣadică spune că ea este cheia
ce deschide poarta spre izbăvire (YcUp 39), fiind motorul ce dă naștere și întreține agregatul
constituit din cele 23 de tattva; vezi și: Śtt xxv.64-65; 
māyā: înțelepciune, puteri supranaturale; iluzie, înșelăciune, truc, vrăjitorie; imagine/apariție iluzo-
rie, fantomă; ipocrizie, falsitate; iluzia manifestării universului; compasiune;
śakti: energie, putere, capabilitate; capacitatea de a realiza/face ceva; puterea activă a unei zeități per-
sonificată prin consoarta sa; în anumite tradiții tantrice śakti este acea capacitate a conștiinței
(śiva) de a manifesta experiența ca fiind diferită de ea însăși (svarūpa), caz în care experiența în
sine este māyā;

Saubhāgya-sudhodaya
Amr̥tānanda Yogin

i.1. Această supremă și neîntreruptă lumină (jyotis) învinge și astfel strălucirea Aceluia se
manifestă. Ea determină iluminarea aceluia și nu Soarele, nu Luna; sau, de unde ar
putea focul să ilumineze de la sine?
i.2. A Sa śakti este de natura purei conștiințe, vibrație apărută din propria-I natură. Cu
adevărat ea produce tot ceea ce este mișcător și nemișcător și de asemenea distruge
acest univers.
2

i.3. Natură lui este nelimitată, pe deplin completă și etern satisfăcută. Astfel saṁsāra,
deziluzia (moha), confuzia (saṁbhrama), unirea sexuală (saṁgati) sunt dintotdeauna
calea greșită.
i.4. Ea, această śakti, atunci când este formată dintr-o singură esență se află sub forma su-
premei auto-cunoașteri (parāmarśa). Prin vibrația (spanda) manifestată din propria-I
voință liberă și supremă (svātantrya) Ea este „împrăștiată” odată și totuși de mai multe
ori.
i.5. Fiind alcătuită din „nelovitul sunet” (anāhata-nāda) ce transcende totul, apare la înce-
put manifestată în mod iluzoriu sub forma diferențelor (bheda) categoriilor paśyantī
etc., – astfel este Ea manifestată ca mātr̥kā.

i.6. Fiind fără întrerupere, manifestare/întrupare a nelovitului (anāhata) sunet, propria-I

natură ce transcende conceptualizarea transcende totul; zeița mātr̥kā sună prin natu-
ra manifestată a diverselor nume (nāman).
i.27. Śakti nu există fără śiva și nici śiva nu există fără ea. Tot astfel acest întreg univers care
este de natura cuvântului strălucește ca unire radiantă/fericită a lui śiva cu śakti.

i.28. Astfel, această supremă manifestare, a vibrat din propria-I dorință pentru a crea din
sine însăși acest întreg univers. Această primă pulsație (spanda) este numită de către
oamenii cunoscători: śiva-tattva.
i.29. Dorința (icchā) este într-adevăr această śakti pură care există într-o neîntreruptă strân-
să unire cu El. Ea, fiind ascunsă în El și proprie Lui, este sămânța (bīja) întregului
univers care cuprinde tot ceea ce este mișcător și nemișcător.