Povestea lui Harap-Alb

Basmul cult “Povestea lui Harap-Alb” a fost publicat in anul 1877 in

revista “Convorbiri Literare” de Ion Creanga, apoi reprodus in ziarul
“Timpul”.

Ion Creanga a fost un mare scriitor roman, facand parte printre cei mari
clasici ai literaturii romane, alaturi de Ioan Slavici, Mihai Eminescu si IL
Caragiale, recunoscut mai ales pentru basmele, povestile si povestirile sale,
unul dintre marii clasici ai literaturii romane.

Titlul basmului ne sugereaza caracterul fabulos al basmului. Harap-Alb

este numele eroului principal cu care trece toate probele, fiind un
oximoron: Harap = rob, Alb = nobil.

Tema operei ne reda lupta dintre bine si rau, dar si traseul de initiere al
unui tanar de la novice la om total. Opera narativa poate fi considerata un
bildungsroman deoarece urmareste formarea spirituala si moarala a fiului
de crai pregatindu-l pentru a fi imparat.

Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul este omniscient, dar nu si

obiectiv, intervenind adesea, iar naratiunea este realizata la persoana a 3a.

Motivele literare specifice sunt: calatoria, superioritatea mezinului,

demascarea raufacatorului, probele la care este supus eroul, etc.

Indicii spatio-temporali sunt vaci, timpul este redat de “a fost odata ca

niciodata”, iar locul actiunii este “undeva la marginea lumii”, prezentandu-
ne locuri si fiinte fantastice: “Padurea Cerbului, Gradina Ursului, Padurea
Spanului”, etc.

Incipitul il prezinta pe Harap-Alb, fiul cel mic al craiului, dezamagit de

esecurile fratilor lui, doreste sa ajunga la unchiul sau, la indemnul Sfintei
Duminici, astfel spaland rusinea fratilor sai.

Finalul basmului este unul fericit, deoarece spanul este demascat si veselia
a tinut “ani intregi si acum mai tine inca”.
2 secvente semnificative
1: Intalnirea cu Spanul
 Spanul întâlnește pe Harap-Alb și se comportă într-un mod lingusitor
și umil.
 Spanul folosește expresii precum "sa nu-ti fie cu supărare, drumetule"
și "nu ai cumva trebuință de slugă, voinice?" pentru a-și arăta
umilința.
 Spanul se laudă cu hărnicia sa, afirmând că este "o furnică".
 El exprimă o filozofie de viață cu modestie aparentă, afirmând că
servind un calic, rămâi un calic, dar că și-ar dori să întâlnească un
stăpân pe care să-l pună în dificultate.
 Spanul este extrem de viclean și nu ezită să păcălească pe "bobocul"
craiului, atrăgându-l într-o capcană într-o fântână prin minciuni și
tentații.
 Spanul arată o remarcabilă înțelegere a oamenilor și o abilitate
uimitoare de a profita de slăbiciunile lor.
 După ce acoperă gura fântânii în care se află filul craiului, Spanul
devine răutăcios și amenințător, forțându-l să jure ascultare și
supunere sub amenințarea palosului.
 Spanul îi dă lui mezinului numele de “Harap-Alb”, subliniind astfel
umilința la care este supus ca fiu de crai.
2: Intalnirea cu Sfanta Duminica

 Sfânta Duminică este considerată femeia înțeleaptă a satului, căreia

țăranii apelează pentru sfaturi în momente dificile.
 Harap-Alb este inițial sceptic și nu o ascultă pe Sfânta Duminică, dar ea îi
oferă un sfat înțelept: "nu te iuți așa de tare, căci nu știi de unde îți poate
veni ajutorul".
 Sfânta Duminică se prezintă ca o bătrână modestă, care caută milostenie,
dar vocea naratorului sugerează că în spatele aspectului său se ascunde
darul profeției.
 Bătrâna îi revelează lui Harap-Alb destinul și secretul succesului, prin
respectarea și valorificarea tradițiilor strămoșești, ignorate de tineri.
 Ea transmite respectul și aprecierea pentru valorile spirituale ale
înaintașilor, sfătuindu-l pe Harap-Alb să călătorească cu hainele, armele
și calul craiului, simboluri ale puterii și prestigiului.
 Sfânta Duminică demonstrează priceperea în ritualuri străvechi și adânc
înrădăcinate, având o vastă și profundă experiență de viață, ghidându-se
după legi nescrise și credințe ancestrale.

In concluzie, basmul cult “Povestea lui Harap-Alb” este un triumf albinelui

asupra raului, o opera de mare valoare a lui Ion Creanga, scriitor apartinand
perioadei marilor clasici, basm care se incadreaza in curentul literar numit
realism popular.