De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.

Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Luca 7, 47

Multe sunt lucrurile pe care le putem învăţa din viaţa Sfintei Maria
Egipteanca (recomand spre lectură varianta extinsă, nu vreun rezumat).
M-aş opri în mod special la două aspecte, ambele dătătoare de mari
nădejdi.
Primul lucru pe care-l putem învăţa este acela că, dacă suntem onești
cu noi înșine, chiar şi în săvârşirea păcatului, mai devreme sau mai
târziu ajungem la Dumnezeu. Adolescenta Maria a început să desfrâneze
pe străzile Alexandriei şi a pus toată râvna ei în această deșănțată
viețuire, neacceptând nici o formă de plată, adică ajungând a păcătui
doar pentru plăcerea în sine. Se dăruia total în patima ei căci, cum a şi
mărturisit, socotea că acesta „este scopul vieţii”. Dumnezeu însă a lucrat
în chip minunat, pentru că s-a folosit taman de această convingere a ei,
îngăduindu-i să ajungă printre pelerinii care mergeau la Ierusalim, chiar
până la Sfântul Mormânt.
Dacă nu trăim dual, făţarnic, încercând să împăcăm şi pe cele ale lui
Dumnezeu, şi pe cele ale diavolului, putem auzi, la un moment dat, glasul
conştiinţei. Chiar în cele mai cumplite căderi fiind. În Apocalipsă avem,
de altfel, un avertisment care contrariază: „Ştiu faptele tale; că nu eşti
nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti
căldicel - nici fierbinte, nici rece -, am să te vărs din gura Mea” (3, 15-16).
Maria din Alexandria a fost „rece” - adică departe cu totul de
Domnul, Cel ce încălzeşte inimile - şi, astfel, a putut fi „pescuită”,
devenind „fierbinte”. Atât de fierbinte pe cât e cineva care se odihneşte
în inima lui Dumnezeu.
Al doilea aspect care ar trebui să ne cutremure este faptul că această
tânără, după 17 ani de desfrânare publică, chiar înainte de a trece
Iordanul, a fost împărtăşită. De la momentul în care desfrânase ultima
dată până la primirea împărtăşaniei probabil că abia trecuseră 24 de
ore.
Căci dimineaţa avusese loc momentul de „trezire”, în care a făcut
acea făgăduinţă înaintea Maicii Domnului, că nu va mai păcătui
trupește; iar în seara aceleiași zile, după o călătorie ostenitoare, a ajuns
pe malul Iordanului, la biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul,
unde, după propria-i mărturie, s-a împărtăşit „cu preacuratele şi de viaţă
făcătoarele Taine”. Este, din câte știu, un caz fără precedent în toată
istoria Bisericii. O situație cu totul excepțională, justificată de ardoarea
pocăinței acestei femei. Fără a fi fost întărită cu Sfintele Taine, nu ar fi
avut nici o şansă să biruiască în cumplitele lupte pe care le-a dus, apoi, în
pustie.
 Astăzi ne place să punem accent foarte mult (sau chiar exclusiv)
asupra momentului în care, după 47 de ani de nevoinţe aspre în pustie,
Maria Egipteanca s-a împărtăşit din nou. Uităm de prima împărtăşanie
(acordată imediat după ce a decis să-şi schimbe viaţa) şi vorbim doar
despre cea de a doua, primită de la Zosima înainte de a muri. Grav e că
facem din asta un soi de sperietoare pentru credincioşi: „Dacă Sfânta
Maria Egipteanca nu s-a împărtăşit decât după 47 de ani, tu la ce te
aștepți, având atâtea păcate?”. Cele două cuminecări „extreme” ar trebui
să ne pună pe gânduri, nu să ne radicalizeze. Să ne ajute să înțelegem că
de Euharistie avem nevoie și când luptăm să ne desprindem de păcate, și
când căutăm desăvârșita unire cu Hristos.
Iar dacă ne dorim, cu adevărat, o înnoire duhovnicească în Biserică,
trebuie intens cultivate aceste două atitudini: onestitatea și
discernământul. Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca îndreptăţeşte cu
prisosinţă caracterizarea de a fi fost femeia care a măsurat distanţa de la
iadul cel mai de jos la înălţimile ameţitoare ale Raiului.
Fiecare dintre noi suntem chemaţi să parcurgem acest traseu, de la
iadul cotidian la clipa înveșnicită a Împărăției gătită pentru „cel ce
înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu” (Psalmi 13, 2). Punct de plecare?
Onestitatea. Ghid pe cale? Discernământul.

Dupa ce a intrat Noe in corbaie!!! Dumnezeu inca tine sapte zile usa
deschisa!
Şi a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară. Facere 7,16

DACA IMI SPUNETI UN VERSET PE DE ROST DIN BIBLIE ---

din 15 intrebate una singura a stiut, si acea persoana nu era romanca,
era un evreu, nu crestin….suntem o tara in care ne-am declarata 95-
96% crestini

Stiti cum se incheie Biblia? Harul Domnului Iisus Hristos cu voi cu

toti, Amin!
Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se
spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este
sfânt, să se sfinţească încă. Apocalipsa 22,11

Albert Einstein in tren….

Si eu stiu cine sunt dar nu stiu unde ma duc…..Sf Apostol Pavel stia,
Hristos stia, tu sti, tu sti inspre ce mergi??