Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOLDOVA
COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL
REFERAT
pe tema :
„IGIENA COPIILOR ȘI
ADOLESCENȚILOR”
Cahul , 2014
Cuprins :
Noțiuni generale de igienă a copiilor și adolescenților…………………..…..1
Dezvoltarea fizică a copiilor și adolescenților……...………………………...2
Factori care influențează creșterea și adolescenților ………………………..3
Etapele dezvoltării copiilor și adolescenților …………………………….…..4
Factorii care condiționează dezvoltare………..……………………..…….….5
Cerințele igienico-sanitare a diferitor tipuri de unități de învățămînt…..…8
Concluzii……………………………………………………………………...…9
Bibliografie…………………………………………………………………….10
Sãnãtatea deplinã, cresterea si dezvoltarea armonioasã a copilului nu pot fi asigurate decât în strânsã dependentã
cu mediul în care trãieste si mai ales ca o consecintã a respectãrii cu strictete a unor norme obligatorii de igienã,
atât individualã, cât si colectivã
Igiena copiilor şi adolescenților folosește date furnizate de igiena comunală şi igiena alimentației. Ea se bazează
pe cunoștințele din domeniul igienei muncii şi epidemiologiei în vederea aplicării lor în funcţie de
particularitățile de vîrstă ale copiilor
Dezvoltarea fizică, fiind unul din indicii sănătăţii, poate să se schimbe sub influenţa diferitor boli. Îndeosebi
schimbări deosebite în dezvoltarea fizică (gigantism, pitic, dezvoltarea neuniformă a unor părţi ale corpului) se
observă în rezultatul dereglării activităţii unor glande de secreţie internă .
La copiii ce frecvent şi îndelungat bolesc, în deosebi cei ce suferă de boli cronice (rahit, tuberculoză, dizenterie,
ghipotrofie) se observă încetinirea creşterii, scăderea greutăţii, slăbirea tonusului musculaturii, dereglării în
ţinută, picior plat.
La un simpozion internaţional
special (Moscova, 1985) a fost
propusă şi confirmată schema
periodizării pe vârste, unde perioada maturizării a fost separată în cîteva etape:
· nou-născutul – de la 1 pînă la 10 zile;
· vîrsta sugarului – de la 10 zile pînă la 1 an;
· copilăria timpurie – de la 1 la 3 ani;
· prima copilărie – de la 4 pînă la 7 ani;
· a doua copilărie (băieţii – 8-12 ani; fetele – 8-11 ani);
· vîrsta adolescentă (băieţii – 13-16 ani; fetele – 12-15 ani);
· vîrsta tinereţii (tinerii – 17-21 ani; fetele – 16-20 ani).
Pentru educaţia copiilor este mai raţională o aşa periodizare, unde se iau în considerare particularităţile
anatomo-fiziologice şi condiţiile vieţii, educaţiei şi instruirii:
- Perioada dezvoltării intrauterine: faza dezvoltării embrionare (embrionul); faza dezvoltării placentare (fătul).
- Perioada de nou-născut (neonatală).
- Perioada de sugar.
- Perioada de copil mic (vîrsta antepreşcolară).
- Perioada de preşcolar (3-7 ani).
- Perioada de şcolar.
b) Perioada de sugar. Această perioadă, care durează de la o lună pînă la un an, este caracteristică printr-o
creştere foarte activă. În nici o altă perioadă nu găsim un ritm al creşterii atât de rapid ca în etapa de sugar.
De asemenea, în această perioadă dezvoltarea psihomotorie a sugarului este în progres permanent, în special
datorită dezvoltării continue a sistemului nervos.
c) Perioada de copil
mic. După vîrsta de un
an, copilul încetează de a mai fi considerat sugar, merge singur, vorbeşte, devine activ. Creşterea în lungime
şi greutate este mai puţin accentuată. Această perioadă cuprinde vîrsta între 1 şi 3 ani. În această perioadă
organizarea condiţiilor de mediu este foarte importantă. Supravegherea corectă a copilului mic, munca
educativă bine condusă contribuie însuşirea primelor deprinderi igienice şi a unor reguli elementare de
educaţie. 8
d) Perioada de preşcolar este între 3 şi 7 ani, vîrsta în care psihicul copilului are o dezvoltare intensă, datorită
dezvoltării din ce în ce mai complexe a sistemului nervos central.
Însuşirea cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare creşte necontenit, în raport cu dezvoltarea atenţiei,
spiritului de observaţie, memoriei. Copilul devine din ce în ce mai independent, prin dezvoltarea continuă a
acestor funcţii.
e) Perioada de şcolar. Ritmul de creştere este mai lent la începutul acestei perioade (în comparaţie cu vîrsta
preşcolară), pentru că spre sfîrşitul ei să se accelereze, odată cu apariţia pubertăţii. Treptat, înfăţişarea
copilului şcolar se apropie de cea a adultului. Prin maturizarea sistemului nervos central, şcolarul are o
activitate psihică din ce în ce mai complexă, care îi permite însuşirea unor cunoştinţe variate şi bogate.
Se obişnuieşte să se dividă perioada de şcolar în două subgrupe.
f)Perioada cuprinsă între vîrsta de 7 ani şi momentul în care apar semnele premergătoare ale pubertăţii (pînă
la 12 ani, în medie).
Hipofiza intervine în creştere prin hormonul somatotrop (STH). Acesta ajută la creşterea în lungime a
oaselor.
Tiroida intervine prin hormonul tiroxina şi triiodotironina .Hormonii stimulează sinteza proteinelor,
cresc activitatea enzimelor respiratorii, şi măresc metabolismul bazal. Tiroida intervine în dezvoltarea
creierului, în creşterea dinţilor şi în termogeneză. Tiroxina produce hipertrofia condrocitelor în
cartilajul de creştere al osului şi mineralizarea scheletului. Hormonii tiroidieni au rolul de a potenţa
acţiunea STH-ului.
Timusul influenţează creşterea din primele luni de viaţă având acţiune sinergică cu STH-ul. El
participă la sistemele de apărare specific antiinfecţioasă .
Pancreasul endocrin influenţează creşterea prin insulină şi glucagon. Insulina este un hormon
anabolizant, care favorizează pătrunderea aminoacizilor în celule, participă la sinteza de ARN şi
hipertrofia celulelor.
2. În interiorul unitaților circulația copiilor și tinerilor va fi separată de cea pentru activitațile administrativ-
gospodărești. Va fi asigurat circuitul separat al copiilor și tinerilor sănătoși față de cel al bolnavilor din izolator
și infirmerie.
3. Numărul maxim de copii admiși la o grupă în unitățile de antepreșcolari și preșcolari sau într-o clasă pentru
elevi se va stabili în funcție de normele specifice de cubaj și de particularitățile tipului de unitate și nu va depăși,
în crese, 15 copii - la sugari si 20 copii - la celelalte vîrste, 12-15 copii în casele de copii preșcolari, 20 preșolari
în grădinițe, 25 de elevi în ciclul primar și 30 de elevi în ciclul gimnazial, învățămîntul liceal și profesional.
4. În vestibulul grupurilor sanitare, în spațiile de recreație (interioare sau exterioare), ateliere școlare, laboratoare,
săli de mese, săli de educatie fizică școlară se vor amenaja surse de apă potabilă cu jet ascendent si chiuvete
lavoare pentru spălarea mîinilor.
5. Dotarea cu mobilier
va fi asigurată
corespunzător
vîrstei și dezvoltării fizice a copiilor și tinerilor, avînd în vedere numărul acestora, caracterul activitații și
destinația încăperilor. Tipurile de mobilier vor fi avizate obligatoriu de către Ministerul Sănătății.
Pentru prevenirea îmbolnăvirilor cauzate de discomfortul termic, îndeosebi în sezonul rece, se vor asigura
următoarele condiții ale regimului de incălzire:
6. Diferențele dintre temperatura încăperilor destinate activitații sau odihnei copiilor și cea a anexelor
(coridoare, vestiare s.a.) nu vor depași 2▫C pentru unitățile de antepreșcolari și preșcolari și 3▫C pentru unitățile
școlare și de învățămînt superior;
7. În dormitoare, săli de grupa și de clasă, săli de gimnastica și laboratoare se vor asigura pardoseli din materiale
izoterme (parchet, dușumea) sau izolații termice (linoleum). Pentru laboratoarele de chimie pavimentul va fi
acoperit cu suprafețe care să permita spălarea periodică a acestuia. Se interzice folosirea motorinei la
salubrizarea pardoselii;
8. Încăperile pentru depozitarea olițelor, băile și dușurile vor fi prevăzute cu grătare, iar în vestiarele din unitațile
pentru antepreșcolari și preșcolari se va asigura dușumea din material lemnos sau pavimentul va fi acoperit cu
linoleum.
Concluzii
Un corp curat este o dovadă a sănătăţii. Igiena personală este inseparabilă de modul sănătos de viaţă al
copiilor şi adolescenţilor. Bazele sănătăţii fiecărui om sînt puse încă în copilărie, de aceea respectarea
regulilor elementare de igienă personală va începe din fragedă vîrstă. Eforturile părinţilor în formarea
deprinderilor igienice nu sînt în zadar, ele devin stabile pentru toată viaţa şi asigură sănătatea copilului.
Înca de la naștere, omul duce un război invizibil necontenit împotriva germenilor și bacteriilor dăunătoare din
aer și de pe diversele lucruri cu care corpul uman intră în contact. Un program de igienă personală bine pus în
aplicare poate schimba rezultatul acestui război.
Bibliografie
1. Antropova M. Igiena şcolară. Chişinău, 1972.
2. Petrişina O., Popova G. Anatomia, fiziologia şi igiena copiilor de vîrstă şcolară mică. 1988.