Fişă de lucru

Ștefan Gheorghidiu- caracterizare personaj

„Ștefan Gheorghidiu e tânǎrul ars de febra ideilor, inteligenmt și neprihǎnit”. (G.

Cǎlinescu)

„Ștefan e ȋnsetat de experiențǎ și pentru a și-o procura e dispus a plǎti orice preț, inclusiv
prețul vieții”. (D. Micu)

 Ștefan retrǎiește aventura Luceafǎrului;

 Mitul lui Pygmalion;
 Mitul Patului lui Procust;
 Mitul ielelor;
 Ștefan trǎiește drama ȋndrǎgostitului de absolut.

Citatul Modul de
Trǎsǎtura caracterizare
„– O iubire mare e mai curând un proces de
autosugestie... Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru
formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la
început,
să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi.
Iubeşti întâi din milă, din îndatorie, iubeşti pentru că ştii
că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti,
să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu
surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi
treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică.“
„Trebuie să ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei
care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra
celuilalt.“

„Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la

Universitate şi bănuiam că mă înşală.“

„Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate

pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe,
gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi ne e o
suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul. E
stupid, dar faptul că ea a gustat din felul lui de mâncare
cu poftă – şi ea ştia ce vie plăcere îmi face mie acest gest,
căci îmi dădea poftă de mâncare chiar dacă eram bolnav
– m-a abătut cu totul.“
 „Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic,
aşa ca eul meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la
începutul lumii, peste toate devenirile, amândoi, şi aveam
să pierim la fel amândoi.“

„Complimentele care mi se fac pentru nevastă-mea mă

scot din sărite. E, în oricare dintre ele, un refuz, o dorinţă
confuză.“

„Mă gândesc cu bucurie că m-am înşelat. Că e probabil

că femeia mă iubeşte. Bucuria ei azi, când m-a văzut, de
ce aş suspecta-o? Pentru că mi-a cerut o sumă de bani?“

„Să mă rog lui Dumnezeu?... Surâd cu buzele arse şi-mi

simt ochii înmuiaţi. N-am crezut şi iată, nici acum, când
mă scald în moarte nu cred.“

„I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte

de preţ la cărţi... de la lucruri personale, la amintiri.
Adică tot trecutul.“

„Ela: <<Eşti de o sensibilitate imposibilă!>>“

„Ela: <<- Cum aşa? Dar nu vezi că toţi vor să te

înşele... Pentru că eşti prea bun...>>“

„Nae Gheorghidiu: <<N-ai spirit practic... Ai să-ţi pierzi

averea[...]. Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu
Kant ăla al dumitale şi cu Shopenhauer nu faci în afaceri
nicio brânză. >>“

„Vasilescu Lumânăraru: << - I-adevărat, domnule

Gheorghidiu, că dumneata ştii atât de multă carte?>>“

„Oi fi ştiind eu carte... dar, uite, că-mi pierd banii din

cauza dumitale. Mă gândesc să mă retrag.“