UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DEPARTAMENTUL: ASISTENȚĂ SOCIALĂ
AN I, SERIA 2, GRUPA 1

COMUNICAREA INTRAPERSONALĂ.
COMUNICAREA CU DUMNEZEU

Profesor coordonator: lector univ. dr. Anghel Mirela

Student: Modrea Mihaela-Florina

București
Aprilie 2022
 CUPRINS:

INTRODUCERE............................................................................................................................... 1
CAPITOLUL 1. COMUNICAREA................................................................................................. 1
1.2 Definiția Comunicării........................................................................................................ 1
1.3 Definirea termenilor......................................................................................................... 1
1.4 Comunicarea intrapersonală.............................................................................................. 2
CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE DIVINITATE....................................................................... 2
2.1. Dumnezeu, Iisus Hristos și Duhul Sfânt.......................................................................... 4
2.2. Trinitatea.......................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 3. COMUNICAREA CU DUMNEZEU................................................................. 5
3.1. Rugăciunea....................................................................................................................... 5
3.1.1 Efectele rugăciunii......................................................................................................... 6
CONCLUZII……………………………………………………………………............................. 7
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................. 8
 Introducere
Am ales această temă deoarece trăind în secolul vitezei omul tinde să accelereze totul; trăim
în fugă, comunicăm în fugă și datorită haosului din jurul nostru nu mai știm să petrecem timp cu
propria persoană, să auzim vocea din interiorul nostru sau „glasul lui Dumnezeu” 1, iar comunicarea
intrapersonală a ajuns să fie tratată superficial.

1. Comunicarea
Provenit din latinescul „communis”, termenul „comunicare a desemnat și acțiunea de a face
ceva împreună și cea de a împărtăși.”2 Comunicarea nu este doar o simplă preluare sau receptare de
informații ci reprezintă un proces complex.
Putem spune că este un proces specific uman deoarece numai omul are capacitatea de a
utiliza cuvântul iar această componentă majoră este definitorie și ne diferențiază de animale. Ca
ființe umane putem forma și exprima cuvântul, putem reveni asupra lui, să medităm sau să îl
interpretăm.
Cuvântul este o forță, având o anumită energie, prin el putem da viață sau putem ucide;
„cuvântul este puterea prin care noi creăm”3, căci cuvântul este însăși „viața”, prin el și cu el începe
totul. Așa cum este menționat în Biblie: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și
Cuvântul era Dumnezeu”4; Dumnezeu a zis, a comunicat și toate au luat ființă: „Apoi Dumnezeu a
zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră»”. 5 Din aceste versete reiese și
definiția termenului „communis”, de a face ceva împreună și de a împărtăși.
1.2. Definiția comunicării
Conform definiției oferite în cadrul cursului de Comunicare în asistență socială,
„comunicarea este un proces specific uman prin care un emițător transmite un mesaj unui receptor,
prin intermediul unui canal, cu scopul obținerii unei schimbări, în așteptarea unui feedback.” (prof.
univ. dr. Petre Anghel)6
1.3. Definirea termenilor
Comunicarea este un proces specific uman deoarece tocmai utilizarea limbajului ne
definește și ne diferențiază de animale. „Limba este un fenomen magic, autoritar și ritual, un

1
Corneliu Constantineanu; Mihai Handaric, Iosif Riviș-Tipei; Mircea Demean-Dumulescu, Poporul lui Dumnezeu și
societatea, Arad, Ed. Univeristății „Aurel Vlaicu”, 2016, p.22.
2
Adrian Lesenciuc, Teorii ale comunicării, ediția a II-a, reviz., Brașov, Ed. Academiei Forțelor Aeriene „Henri
Coandă”, 2017, p.11.
3
Don Miguel Ruiz, Cele patru legăminte, Trad.: Svetlana Sauciuc, Brașov, Ed. Mix, 2002, p.16.
4
Pe parcursul lucrării am folosit citate din Biblie sau Sfânta Scriptură a vechiului și Noului Testament cu trimiteri,
traducerea Dumitru Cornilescu, București, Editura Societății Interconfesionale din România, 2016; Ioan 1:1, p. 1025.
5
Idem, Geneza 1:26, p. 2.
6
Petre Anghel, Strategii eficiente de comunicare, București, Ed. Cartea Universitară, 2004, p. 15.
1
instrument de definire a realității” 7, așa cum afirma Ferdinand de Saussure: „ limba este un sistem
de semne ce exprimă idei, o instituție socială.”8
Emițătorul poate fi un individ, un grup de persoane sau o instituție ce transmite un mesaj;
receptorul este destinatarul, cel căruia i se adresează, primește mesajul și îl decodează. Decodarea
se referă la faptul că trebuie să înțeleagă ceea ce îi transmite emițătorul, sensul mesajului.
Codificarea este realizată de către emițător, „dar alegerea codurilor este condiționată de
limbajul în care se produce comunicarea;” 9 acesta își asumă faptul că primitorul mesajului deține la
rândul său codul necesar descifrării. Mesajul poate fi atât verbal cât și nonverbal, exprimat prin
gesturi, mișcări ale corpului, expresia feței, etc. Putem compara canalul de comunicare cu o
magistrală pe care circulă informațiile, reprezentând totalitatea posibilităților fizice de comunicare.
Canalele de comunicare sunt: canalul auditiv, canalul scris, iar când vine vorba despre
prezentări pot fi folosite mai multe metode cum ar fi: flipchart, PowerPoint, billboard și tot felul de
ajutoare care fac publicul să fie mai atent și mai implicat în procesul comunicării.
Feedbackul este esențial pentru ca procesul comunicării să fie unul complet, deoarece orice
ființă umană are dorința de a ști că ceea ce face este bine sau nu.
1.4. Comunicarea intrapersonală
Comunicarea intrapersonală reprezintă „dialogul realizat în forul interior al persoanei.” 10
Este centrată pe individ, pe sine, fiind o comunicare circulară în care individul se întâlnește cu sine
însuși, însă chiar și în acest tip de comunicare este necesară utilizarea cuvântului.
Poate fi acel moment în care ne autoanalizăm, ne judecăm, ne punem întrebări sau
comunicarea din timpul rugăciunii, visele pe care le avem, convorbirile de seară cu noi înșine etc..
Aceste momente de introspecție interioară cresc capacitatea individului de a se cunoaște pe
sine însuși și a se dezvolta. A fost dovedit științific faptul că interacțiunea cu Divinitatea aduce o
serie de beneficii, însă despre acestea voi vorbi în cele ce urmează.
2. Conceptul de Divinitate
Înainte de a afla cum anume putem comunica cu Divinitatea este imperios să știm cine este
acest Dumnezeu. Durkheim spunea că „supranaturalul servește în general pentru caracterizarea a tot
ce este religios, cuprinde tot felul de lucruri care ne depășesc puterea de a înțelege: supranaturalul
este lumea misterului, a necunoscutului, a neînțelesului.”11

7
Cuilenburg J.J. Van; Scholten O; Noomen G.W., Știința comunicării, Trad.: Tudor Olteanu, București, Ed. Humanitas,
2000, p. 177.
8
Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, Trad.: Irina Izverna Tarabac, Iași, Ed. Polirom, 1998, p. 41.
9
Cuilenburg J.J. Van; Scholten O; Noomen G.W., op. cit., p. 153.
10
Adrian Lesenciuc, op. cit., p. 55.
11
Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, Trad,: Magda Jeanrenaud; Silviu Lupescu, Iași, Ed.
Polirom, 1995, p. 35.
2
 În Biblie descoperim că Dumnezeu are peste 100 de „nume”, toate acestea revelându-ne
ceva despre El, căci „în cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul lui
Dumnezeu, este Dumnezeu Însuși.”12
Încă din primul capitol al Bibliei, Geneza 1:1 „La început Dumnezeu a făcut cerul și
pământul”, Dumnezeu este denumit Elohim, acest cuvânt ebraic „apare în Biblie de 2570 de ori;” 13
este fascinant și complex deoarece acest substantiv este și singular și plural în același timp,
încălcând regulile gramaticale ale limbii ebraice, este folosit un substantiv propriu la plural cu un
verb la singular, tocmai pentru a exprima caracterul triunic al unui „Dumnezeu-Creator”14.
Cel mai des întâlnit nume al lui Dumnezeu, prezent de aproape 7000 de ori în manuscrisele
biblice antice, este ‫ יהוה‬YHWH, fiind numele Său propriu. Sensul acestuia poate fi înțeles ca „Cel
care va fi, este și a fost”, deoarece în Exodul 3:14 Dumnezeu s-a revelat lui Moise sub forma acestui
nume: „Eu sunt Cel ce sunt”, revelând caracterul său omniscient, omniprezent, omnipotent. În
scrierea ebraică veche nu se foloseau vocale, rămânând doar trei consoane, una repetată. Nu se
poate cunoaște cu exactitate pronunția deoarece evreii dintr-o evlavie deosebită au refuzat să îl
pronunțe în uzul curent înlocuindu-l cu alte nume precum Adonay care înseamnă Domnul.
Pronunția fonetică a acestei tetragrame ‫ יהוה‬YHWH, este ‫י‬Iod ‫ה‬He ‫ו‬Waw ‫ה‬He15. În
antichitate literele alfabetului ebraic aveau atât semnificația de numere dar și semnificație
ideografică, reprezentând cuvinte sau morfeme deci „cu linii vaste și cuprinzătoare limba ebraică
pictează peisaje frumoase și oferă descrieri detaliate.”16
‫י‬Iod este prima literă din tetragramă, folosită ca prefix formează persoana a treia singular, la
timpul imperfect; sensul său de bază este de „mână” iar sensul figurat este de „a face” sau „faptă.”
‫ה‬He ca prefix poate deveni articol hotărât sau semnifică interjecția „iată”, „ ‫ ה‬la sfârșitul unui
cuvânt nu se pronunță.”17
‫ו‬Waw are sensul propriu de „cui, țăruș” și sensul figurat de „a fixa, a agăța”; în fața unui
cuvânt transformă trecutul în viitor sau viitorul în trecut.
Cuvintele mână și țăruș ne duc cu gândul la felul în care a fost pironit Domnul Iisus pe cruce
18
iar Dumnezeu i-a comunicat lui Moise acest nume în jurul anului 1250 înainte de Hristos.
Toate celelalte nume ne arată câte un aspect diferit al caracterului Său, cu multiple fațete
fiind utilizate în anumite conjuncturi, căci „adevărul adevărat stă în înțelegerea contextului, a

12
Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie, ediția a III-a, Sibiu, Ed. Oastea Domnului, 2010, p. 11.
13
Cristian Prilipceanu, Teologia numelor divine din Vechiul Testament, Iași, Ed. Doxologia, 2014, p. 76.
14
Francis Collins, Limbajul lui Dumnezeu: un om de știință aduce dovezi în sprijinul credinței, Trad.: Silvia Palade,
București, Ed. Curtea Veche, 2009, p. 188.
15
Constantin Oancea, Curs de limba ebraică biblică, Sibiu, Ed. Alma Mater, 2006, p. 11.
16
J. D. Watson, Un cuvânt pe zi: Cuvinte-cheie din Vechiul Testament, Trad. Gabriela Boeru Ander, Oradea, Ed. Casa
Cărții, 2018, p. 11.
17
Constantin Oancea, op. cit., p. 14.
18
Cf. Sfânta Scriptură, Galateni 3:13; Coloseni 2:14; 2Corinteni 5:21.
3
împrejurărilor și a modului în care sunt utilizate cuvintele.” 19 Cum ar fi El Roi „Dumnezeul care
vede” (Geneza 16:13), Jehovah-Jireh „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14), Jehovah-Rapha
„Domnul care vindecă” (Exodul 15:26), Jehovah-Shalom „Dumnezeu pacea noastră” (Judecătorii
6:24), Immanuel „Dumnezeu este cu noi”(Isaia 7:14), Yeshua „Dumnezeu salvarea noastră”
(1Cronici24:11), Alfa și Omega „Începutul și sfârșitul”(Apocalipsa 1:8) ș.a.m.d..
2.1 Dumnezeu, Iisus Hristos și Duhul Sfânt
Așa cum am văzut în Vechiul Testament, Dumnezeu a creat totul, însă El nu era singur; iar
în Noul Testament aflăm că: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul
era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce
a fost făcut n-a fost făcut fără El; (...) El era în lume, și lumea a fost făcută prin El.”
Deci cine este acest Cuvânt care era cu Dumnezeu și era Dumnezeu/Elohim? Mai departe
este scris: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.” „Cuvântul” care a prins viață și s-a făcut
trup este „Fiul Lui Dumnezeu”20, Iisus Hristos. A fost numit Emmanuel 21 care înseamnă
„Dumnezeu este cu noi,” prin El am primit mântuirea, iertarea păcatelor; datorită acestui măreț har
avem părtășie cu Tatăl, putem comunica direct cu Dumnezeu, căci „celor ce cred în Numele Lui, le-
a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” toate acestea le găsim în Evanghelia după Ioan, tot
acolo Isus le spune ucenicilor că după ce El va pleca, Tatăl le va trimite un mângâietor, și anume pe
Duhul Sfânt. În Iov 33:4 scrie: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi
dă viață”, deci și Duhul este creator, dar și „Domnul este Duhul” conform 2 Corinteni 3:17.
Richard Wurmbrand a remarcat faptul că „Isus este denumit Cuvântul, nu propoziția. El este
Cuvântul înconjurat de spații albe, de margini albe și de pagini albe din Biblie. Multe dintre cele
mai interesante adevăruri sunt scrise cu cerneală invizibilă pe aceste spații albe.”22
2.2 Trinitate
În 1 Ioan 5:7 scrie: „căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt, și
aceștia trei una sunt.” Poate fi un singur Dumnezeu manifestat în trei persoane? Nu pare logic ca
unu să fie trei și trei să fie în același timp și unu, nu? Însă credința creștină are temelii solide, există
numeroase dovezi provenite din secole de studii și descoperiri științifice, arheologice și istorice.

19
Allan Pease; Alan Garner, Limbajul vorbirii- arta conversației, Trad.: Ileana Busuioc, București, Ed. Polimark, 1995,
p.8.
20
Ellen G.White, Tragedia veacurilor: marea luptă dintre Hristos și Satana, ed. economică, Pantelimon, Ed. Viață si
Sănătate, 2019, p. 11.
21
Cf. Sfânta Scriptură, Matei 1:23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-I vor pune numele «Emanuel»,
care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi »”.
22
Richard Wurmbrand, Oracolele lui Dumnezeu: explorând înțelepciunea lui Dumnezeu despre viață: aspectul
neobișnuit și spiritual, ediția a II-a, rev., București, Ed. Stephanus, 2016, p. 25.
4
 Pentru a explica trinitatea Lui Dumnezeu voi oferi exemplul moleculei de azotat. „O
moleculă de azotat este toate cele trei structuri de rezonanță în același timp, și niciodată numai una
dintre ele. Cele trei sunt separate, însă reprezintă același lucru și toate sunt una. Sunt trei în unu.”23
3. Comunicarea cu Dumnezeu
Creștinismul este mai mult decât o religie, este o relație, iar o relație necesită comunicare,
Biblia fiind „cutia ce cuprinde toate scrisorile de dragoste ale lui Dumnezeu către noi.”24
Richard Wurmbrand a petrecut 14 ani în închisorile comuniste din România, pe data de 29
februarie când a fost răpit și-a amintit că „în Biblie stă scris de 366 de ori, o dată pentru fiecare zi a
anului «Nu te teme!» De 366 de ori, nu de 365; 366, ca să fie acoperiți și anii bisecți.”25
Dumnezeu a luat „inițiativa de a Se revela de a Se comunica pe Sine; parte a acestei
comunicări de Sine a lui Dumnezeu sunt Numele folosite în Scriptură cu referire la Dumnezeu,” 26
dar El mai vorbește și prin profeții ce s-au împlinit, se împlinesc și urmează să se împlinească; prin
vise sau mustrări de conștiință, deoarece „conștiința este glasul lui Hristos pus în noi.”27
3.1. Rugăciunea
Modul în care noi putem comunica cu Dumnezeu este rugăciunea, un fel de „telefon
sufletesc”28, însă „rugăciunea nu servește la nimic dacă nu e însoțită de credință.” 29 Mulți oameni
merg pe principiul „nu cred până nu văd”, însă Dumnezeu spune: „dacă vei crede, vei vedea!”30
Domnul Iisus a dus o viață de rugăciune, El se retrăgea pentru a sta de vorbă cu Tatăl, în
acele momente primea putere. Moise este un alt exemplu; în timpul luptei, Moise se ruga pentru
poporul său cu mâinile ridicate, dar când lăsa mâinile jos, poporul său începea să piardă în luptă.
Așa este și cu viața de rugăciune, când un creștin se roagă prinde putere, însă fără rugăciune devine
slab spiritual. În 1 Tesaloniceni 5:17 Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat.
Sfântul Siluan Athonitul a spus: „Dacă biserica și cărțile nu le ai totdeauna cu tine,
rugăciunea lăuntrică e oriunde și oricând cu tine. În biserici se săvârșesc dumnezeiești slujbe și
viază Duhul Sfânt, dar cea mai bună biserică a lui Dumnezeu este sufletul” 31, un creștin poate
construi „pentru Dumnezeu în inima lui cea mai frumoasă catedrală.”32

23
Nabeel Qureshi, Căutându-l pe Allah, L-am găsit pe Isus, Trad.: Raluca Mirăuță, Oradea, Ed. Casa Cărții, 2018, p.
229.
24
Anthony M. Coniaris, Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului, Vol. 1, Trad.: Florin Codreanu, București,
Ed. Sophia, 2009, p.124.
25
Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, București, Ed. Stephanus, 2007, p. 25.
26
Tiberiu Emeric Pop, Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament, București, Ed. Agape, 2000, p. 24.
27
Traian Dorz, Lupta cea bună, Sibiu, Ed. Oastea Domnului, 2008, p. 18.
28
Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului, ediția a IX-a, Sibiu, Ed. Oastea Domnului, 2016, p. 94.
29
Richard Wurmbrand, Perle duhovnicești, ediția a II-a, Mediaș, Ed. Samuel, 2007, p. 101.
30
Ioan 11:40 „Isus i-a zis: «Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?»”
31
Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Trad.: Ioan Ică, Sibiu, Ed. Deisis, 2001, p. 77.
32
Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. III, Sibiu, Ed. Oastea Domnului, 2000, p. 240.
5
 Cred că majoritatea am fost îndrăgostiți de cineva și abia așteptam să vorbim cu acea
persoană, să ne împărtășim bucuriile sau întristările și nici nu ne dădeam seama cum zboară timpul.
Oare de ce când ne rugăm chiar și un minut parcă timpul stă în loc? Răspunsul este: dragostea!
Dacă noi nu îl iubim pe Dumnezeu, nu putem sta de vorbă cu El, ne amăgim cu un monolog
superficial. Venim la El doar când avem nevoie de ceva, cu toate acestea El tot ne iubește.
În cartea sa, „Isus m-a atins...”, Joseph K. Bill spune: „În timpul rugăciunii mele personale,
eu dialoghez cu Dumnezeu în mod simplu. Rugăciunea este o experiență de comuniune cu
Dumnezeu. Rugăciunea este o expresie de iubire.”33
Pe paginile Bibliei vedem faptul că Iisus nu a folosit un mod sofisticat de vorbire, ci din
contră, explica mereu ce avea de spus; nici nouă nu ne trebuie termeni teologici pentru a comunica
cu El, dincolo de cuvintele noastre, El vede inima noastră, El dorește o relație cu noi, nu o religie.
Din punctul meu de vedere rugăciunea este cea mai mare dovadă de credință pe care o putem avea;
să lăsăm în mâinile Lui Dumnezeu problemele noastre, nevoile noastre, viața noastră și să ne
încredem în El pe deplin.
3.1.1. Efectele rugăciunii.
Studiile au arătat faptul că rugăciunea a adus îmbunătățiri asupra sănătății fizice și mintale,
scăzând rata depresiei și anxietății;34 aceasta ajută la rezolvarea crizelor și problemelor personale ale
vârstnicilor, reduce anxietatea pacienților ce necesită chimioterapie și îmbunătățește starea
spirituală a pacienților cu cancer.35 În timpul acesteia creierul produce dopamină oferind o stare de
relaxare; medicul Lisa Miller folosind RMN a dovedit faptul că rugăciunea aduce modificări
benefice la nivelul cortexului cerebral. Doctorii cercetători susțin că „rugăciunea este o activitate
spirituală des folosită de pacienți, care pare să faciliteze procesul de vindecare.”36
Medicul Harold G. Koenig a analizat efectele religiei asupra sănătății mintale. Prin
colaborarea cu alți medici a efectuat primele analize sistematice bazate pe dovezi privind legătura
dintre tulburările psihice și religie, studii care au arătat faptul că rugăciunea îi poate împiedica pe
oameni să se îmbolnăvească, iar dacă sunt bolnavi aceasta îi ajută în recuperare. Este foarte
important și felul în care oamenii îl percep pe Dumnezeu, de aceea i-am prezentat o parte din
atribute. Creștinii își pun încrederea într-un Dumnezeu ce îi vindecă Jehovah-Rapha, purtându-se cu
ei ca un tată iubitor.

33
Joseph K. Bill, Isus m-a atins... Trad.: Margareta Surdeanu, Ed. Galaxia Gutenberg, 2006, p.36.
34
Raquel G. Panzini; Denise R. Bandeira, ”Spiritual/ religious coping” în Revista Psiquiatria Clínica, Vol. 34, 2007,
pp. 126–135.
35
Camila C. Carvalho; Erika C.L. Chaves; Denise H. Iunes; Talita P. Simão; Cristiane S. M. Grasselli; Cristiane G.
Braga, ” The effectivness of prayer in reducing anxiety in cancer patients”“ în Revista da Escola da deEnfermagem da
UPS, Vol. 48, 2014, pp. 683-689.
36
Mary Rute G. Esperandio; Kevin L. Ladd, ”I Heard the Voice. I Felt the Presence: Prayer, Health and Implications
for Clinical Practice” în Religions, Vol. 6, 2015, pp. 670–685.
6
 În anul 1988 medicul Randolph C. Byrd. a realizat un studiu împărțind pacienții în două
grupuri. Pentru pacienții din prima grupă s-au rugat zilnic creștini practicanți iar pentru pacienții din
grupul 2 nu s-a rugat nimeni. Nici un pacient nu a știut din ce grupă face parte. La finalul studiului
conform analizelor a existat o diferență semnificativă între cele două grupuri; pacienții din a doua
grupă au fost de două ori mai predispuși să sufere complicații, de peste două ori mai predispuși să
sufere insuficiență cardiacă, de trei ori mai predispuși să necesite diuretice și au avut nevoie de
antibiotice de cinci ori mai mult, față de cei pentru care s-a rugat comunitatea creștină.37
Mărturiile creștinilor stau ca dovadă că Dumnezeu ne aude rugăciunile, un exemplu este
George Muller care a construit cinci orfelinate și a avut grijă de peste zece mii de orfani doar cu
ajutorul Lui Dumnezeu, care „a încununat cu mare succes rugăciunile slujitorului Său.”38
Am văzut câteva efecte ale rugăciunii, însă aceasta nu ne aduce doar câștiguri ci și pierderi,
începem să ne pierdem mândria, mânia, lăcomia, frica de moarte etc.
Totuși, cel mai mare impact asupra noastră îl au experiențele proprii. Un moment ce mi-a
întărit viața de credință a fost în anul 2018, în timpul ablației cardiace dr. Gabriel Ivănică fiind
epuizat de nereușita intervenției s-a oprit și s-a rugat; în acel moment am văzut cum un medic își
recunoaște neputința punându-și credința în Cel ce mi-a creat inima, iar Dumnezeu i-a ascultat
rugăciunea.

Concluzie
Pe Dumnezeu ar trebui să îl privim ca pe cel mai bun prieten, să îi împărtășim orice trăire,
nu numai nevoile, însă ca în orice relație locurile se schimbă, este nevoie și de ascultare. Putem
începe prin citirea „scrisorii Sale de dragoste” către noi, Biblia, dar și pe aceasta să o începem tot
cu rugăciune, deoarece este Cuvântul Său plin de putere.

„Dacă Biblia ar fi pusă deoparte, ca o carte fără valoare, toată literatura renumită a lumii ar
pieri odată cu ea. Ce ar rămâne din Dostoievski, Tolstoi, Milton, John Bunyan, Walter Scott și
Anatole France? […] Dacă Biblia ar fi înlăturată lucrările lui Michelangelo, Rafael, Leonardo
da Vinci, Rembrandt și mulți alți pictori mari ai lumii ar fi de neînțeles pentru noi, după cum
de altfel și marile opere muzicale ale lui Bach, Beethoven, Mozart, Haydn și alții.”39

Efectele benefice ale rugăciunii au fost dovedite, dacă dorim să le experimentăm ține doar
de noi, dar așa cum am spus înainte de toate avem nevoie de credință.
37
Randolph C. Byrd, „Positive Therapeutic Effects of Intercessory Prayer in a Coronary Care Unit Population” în
Southern Medical Journal, Vol. 81, 1988, pp. 826-829.
38
George Müller, Autobiografia lui George Müller; ediția a II-a, Trad.: Mihaela Marianciuc, Suceava, Ed. Perla
Suferinței, 2016, p. 57.
39
Richard Wurmbrand, Umpleți vidul, ediția a II-a revăzută București, Ed. Stephanus, 2914, p.71
7
 Comunicarea intrapersonală ar trebui să fie apreciată la adevărata sa valoare, prin rugăciune
putem primi ceea ce avem nevoie sau putem pierde ceea ce nu ne este de folos, în ambele cazuri
suntem avantajați.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, Petre, Strategii eficiente de comunicare, București, Editura Cartea Universitară,

2004.
2. Atonitl, Siluan, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Trad.: Ică, Ioan, Sibiu, Editura
Deisis, 2001.
3. *** Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimiteri, ediție
revizuită, Trad,: Cornilescu, Dumitru, București, Editura Societății Biblice
Interconfesionale din România, 2016.
4. Bill, Joseph K. Isus m-a atins..., Trad.: Surdeanu, Margareta, Ed. Galaxia Gutenberg,
2006, p. 36.
5. Byrd, Randolph C. „Positive Therapeutic Effects of Intercessory Prayer in a Coronary
Care Unit Population” în Southern Medical Journal, Vol. 81, 1998.
6. Carvalho, Camila C.; Chaves, Erika C. L.; Iunes, Denise H.; Simão, Talita P.; Grasselli,
Cristiane S. M.; Braga, Cristiane G., “The effectiveness of prayer in reducing anxiety in
cancer patients” în Revista da Escola deEnfermagem da USP Vol. 48, 2014.
7. Collins, Francis, Limbajul lui Dumnezeu: un om de știință aduce dovezi în sprijinul
credinței, Trad.: Palade, Silvia, București, Editura Curtea Veche, 2009.
8. Coniaris, Anthony M., Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului, Vol. 1, Trad.
Codreanu, Florin, București, Editura Sophia, 2009.

9. Constantineanu ,Corneliu; Riviş-Tipei, Mihai Handaric Iosif; Demean-Dumulesc,

Mircea, Poporul lui Dumnezeu și societatea, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”,
2016.
10. Dorz, Traian, Istoria unei jertfe, vol. III, Sibiu, Editura Oastea Domnului, 2000.
11. Dorz, Traian, Lupta cea bună, Sibiu, Editura Oastea Domnului, 2008.
12. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Trad.: Jeanrenaud, Magda;
Lupescu, Silviu, Iași, Editura Polirom, 1995.
13. Esperandio, Mary Rute G.; Ladd, Kevin L., ”I Heard the Voice. I Felt the Presence:
Prayer, Health and Implications for Clinical Practice” în Religions, Vol. 6, 2015.

8
14. Lesenciuc, Adrian, Teorii ale comunicării, ediția a II-a, reviz., Braşov, Editura
Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, 2017.
15. Müller, George, Autobiografia lui George Müller; ediția a II-a, Trad.: Marianciuc,
Mihaela, Suceava, Editura Perla Suferinței, 2016.
16. Oancea, Constantin, Curs de limba ebraică biblică, Sibiu, Editura Alma Mater, 2006.
17. Panzini, Raquel G.; Bandeira, Denise R., ”Spiritual/religious coping” în Revista
Psiquiatria Clínica, Vol. 34, 2007.
18. Pease, Allan; Garner, Alan, Limbajul vorbirii- arta conversației, Trad.: Bucuioc, Ileana,
București, Editura Polimark, 1994.
19. Pop, Tiberiu Emeric, Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament, București, Editura
Agape, 2000.
20. Prilipceanu, Cristian, Teologia numelor divine din Vechiul Testament, Iași, Editura
Doxologia, 2014.
21. Qureshi, Nabeel, Căutându-l pe Allah, L-am găsit pe Isus, Trad.: Mirăuță, Raluca,
Oradea, Editura Casa Cărții, 2018.
22. Ruiz, Don Miguel, Cele patru legăminte, Trad.: Sauciuc, Svetlana, Brașov ,Editura Mix,
2002.
23. Saussure, de Ferdinand, Curs de lingvistica generală, Trad.: Tarabac ,Irina Izverna, Iași,
Editura Polirom, 1998.
24. Trifa, Iosif, Citiri și tâlcuiri din Biblie, ediția a III-a, Sibiu, Editura Oastea Domnului,
2010.
25. Trifa, Iosif, Ce este Oastea Domnului, ediția a IX-a, Sibiu, Editura Oastea Domnului,
2016.
26. Van, Cuilenburg J.J.; Scholten, O; Noomen, G.W., Știința comunicării, Trad.: Tudor,
Olteanu, București, Editura Humanitas, ,2000.
27. Watson, J. D., Un cuvânt pe zi: cuvinte-cheie din Vechiul Testament, Trad.: Boeru,
Ander Gabriela, Oradea, Editura Casa Cărții, 2018.
28. White, Ellen G, Tragedia veacurilor marea luptă dintre Hristos și Satana, ed.
economică, Pantelimon, Editura Viață si Sănătate, 2019.
29. Wurmbrand, Richard, Cu Dumnezeu în subterană, București, Editura Stephanus, 2007a.
30. Wurmbrand, Richard, Perle duhovnicești, ediția a II-a, Mediaș, Editura Samuel, 2007b.
31. Wurmbrand, Richard, Umpleți vidul, ediția a II-a revăzută, București, Editura Stephanus,
2014.

9
32. Wurmbrand, Richard, Oracolele lui Dumnezeu explorând înțelepciunea lui Dumnezeu
despre viață: aspectul neobișnuit și spiritual, ediția a II-a revăzută, București, Editura
Stephanus, 2016.

10