SEMINAR - 5

Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile

SCLAVIA (art. 209 C.pen)

Conţinut legal: punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de
sclavi.
Obiect juridic: relaţiile sociale de ocrotire a libertăţii individuale împotriva activităţilor ilegale
de punere sau menţinere a unei persoane în stare de sclavie.
Obiect material: fiinţa (corpul) celui aflat în sclavie, redus la un simplu
obiect. Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Subiect pasiv: persoana pusă în stare de sclavie sau care face obiectul traficului de sclavi

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Acţiunea prin care subiectul activ pune sau ţine o persoană în stare de sclavie sau prin care
se realizează un trafic cu sclavi.
Sclavia – acea condiţie a unui individ asupra căruia se exercită toate atributele dreptului de
proprietate sau doar a unora dintre acestea.
A pune o persoană în sclavie – înseamnă a o trece din situaţia de persoană liberă în cea de
totală dependenţă faţă de altă persoană, care devine proprietarul celui aflat sub puterea sa.
A ţine în sclavie – a menţine starea de sclavie în care a ajuns o persoană, exercitând în
continuare asupra ei prerogativele dreptului de proprietate.
A face trafic de sclavi – a face acte de comerţ cu sclavi (vânzare-cumpărare, transport,
schimb în natură etc.)

b) Urmarea imediată: trecerea unei persoane libere în starea de sclavie, adică de totală
dependenţă faţă de proprietarul de sclavi sau trecerea sclavului de la un proprietar la altul.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de sclavie se săvârşeşte cu intenţie directă şi indirectă.
Nu este relevant eventualul consimţământ al victimei.

FORME
Tentativa se pedepseşte (art. 217 C.pen)
 1
TRAFICUL DE PERSOANE (art. 210 C.pen)

Conţinut legal: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei

persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de
imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită
vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.
Variantă agravată: traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu
Obiect juridic: relaţiile sociale de ocrotire a libertăţii individuale şi drepturile persoanelor, a
demnităţii, integrităţii corporale sau sănătăţii, împotriva faptelor de exploatare şi transformare
a persoanelor în surse de câştig.
Obiect material: fiinţa (corpul) persoanei traficate în scopul exploatării
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal. În varianta agravată – funcţionarul public
(art. 175 C.pen)
Subiect pasiv: persoana (bărbat sau femeie) traficată în scopul exploatării.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

O pluralitate de acţiuni alternative:

Recrutarea – descoperirea unei persoane susceptibile a fi exploatată şi determinarea
acesteia să devină victimă a exploatării.
Transportarea – acţiunea de a muta, dintr-un loc în altul, cu ajutorul unui mijloc de transport,
persoana care este sau urmează a fi exploatată.
Transferarea – acţiunea prin care se dispune şi se realizează schimbarea locului de cazare
sau în care se află ascunsă ori este exploatată victima.
Adăpostirea – acţiunea de a asigura cazare, găzduirea unei persoane, în vederea exploatării
sau înlesnirii exploatării acesteia.
Primirea – acţiunea de a prelua, de a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană, în scopul
exploatării.

CERINŢĂ: acţiunile incriminate să fie realizate printr-una dintre variantele:

1. constrângere, răpire – acestea pot îmbrăca formele unor infracţiuni de sine stătătoare
(ameninţare – art. 206, lovire – art. 193, lipsire de libertate în mod ilegal – art. 205).
Aceste infracţiuni se absorb, însă, în materialitatea infracţiunii de trafic de persoane.
Dacă, însă, consecinţele acestor fapte depăşesc urmările prevăzute, va exista concurs de
infracţiuni.
2. Inducere în eroare – modalitate frecvent folosită pentru a convinge potenţialele victime
să accepte serviciile propuse.

2
Victima este înşelată se traficant prin prezentarea, cu bună ştiinţă, a unor informaţii false
referitoare la tipurile de servicii pe care el şi complicii săi le acordă.
O altă metodă o constituie comunicarea către persoana racolată de informaţii false cu
privire la presupuse avantaje pe care aceasta le va avea pe teritoriul statului străin ori
lucrând pentru anumite persoane.
Inducerea în eroare se poate realiza şi prin necomunicarea intenţiilor adevărate, pe care,
de fapt, le urmăresc traficanţii.
3. Abuz de autoritate – foste victime ale traficului de persoane consimt, adesea, în
schimbul unor sume de bani, să determine alte persoane, asupra cărora au autoritate, să
accepte să fie exploatate ori să devină victime ale traficului de persoane.
4. Profitarea de starea victimei de imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa
ori de starea de vădită vulnerabilitate – neputinţă fizică sau psihică (handicap, tulburări
sufleteşti, neputinţă, inconştienţă) care nu permit victimei să înţeleagă contextul ori natura
informaţiilor şi nici nu poate să se opună infractorului care profită de starea acesteia.
5. Oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra victimei – de regulă aceştia sunt
părinţii, rudele sau persoanele care au în îngrijire victimele.
Pentru existenţa agravatei, este necesar ca fapta să fie săvârşită de un funcţionar public
aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Nu are relevanţă dacă fapta are sau nu legătură cu
atribuţiile de serviciu.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii persoanei, a drepturilor
acesteia la viaţă, demnitate, integritate corporală sau sănătate.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de trafic de persoane se săvârşeşte cu intenţie directă.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca activităţile incriminate să fie comise cu un scop:
exploatarea victimei.
Nu are relevanţă dacă acest scop (exploatarea victimei) este sa nu realizat, ci el trebuie să fi
fost avut în vedere de către făptuitori în momentul comiterii faptelor.
Dacă scopul se produce, va exista concurs real de infracţiuni între infracţiunea de trafic de
persoane şi infracţiunea care formează scopul exploatării (ex. sclavie – art. 209, supunerea
la muncă forţată sau obligatorie – art. 212, proxenetism – art. 213, exploatarea cerşetoriei –
art. 214).
Tot scopul urmărit diferenţiază traficul de persoane de traficul de migranţi.

FORME
Tentativa se pedepseşte (art. 217 C.pen).
Infracţiunea de trafic de persoane are un conţinut alternativ, deci faptele care concretizează
două sau mai multe dintre acţiunile descrise în normă, săvârşite de aceeaşi persoană,
neîntrerupt şi cu aceeaşi ocazie, va constitui unitate naturală de infracţiune.
Dacă faptele se comit la intervale mai mari de timp şi cu aceeaşi reprezentare delictuoasă,
ele vor lua forma unei infracţiuni continuate.

3
TRAFICUL DE MINORI (art. 211 C.pen)

Conţinut legal:

Varianta tip: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în
scopul exploatării acestuia
Variantă agravată: dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin (1) sau de un
funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu
Obiect juridic: relaţiile sociale de ocrotire a libertăţii individuale şi drepturile minorilor, a
demnităţii, integrităţii corporale sau sănătăţii, împotriva faptelor de exploatare şi transformare
a minorilor în surse de câştig.
Obiect material: fiinţa (corpul) minorului traficat în scopul exploatării
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal. În varianta agravată – funcţionarul public
(art. 175 C.pen)
Subiect pasiv: persoana sub 18 ani traficată în scopul exploatării.

LATURA OBIECTIVĂ
d) Elementul material

O pluralitate de acţiuni alternative: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau

primirea unui minor în scopul exploatării ulterioare a acestuia.
Dacă faptele se săvârşesc printr-una dintre metodele de viciere a consimţământului descrise
la art. 210 alin (1), acestea vor constitui varianta agravată.
!!!! Dacă sunt traficate în acelaşi timp persoane adulte şi minori, faptele vor constitui concurs
de infracţiuni.
Dacă făptuitorii săvârşesc şi alte fapte în legătură cu (de exemplu) incriminările la viaţa
sexuală, acestea vor fi reţinute în concurs.
Exemplu: în ziua de 8 iulie 2003, inculpaţii o acostează pe minora G.V. (15 ani) pe care o sechestrează, după
care inculpatul C.I. o constrânge să aibă cu el raporturi sexuale, iar inculpata C.E.C. o obligă să se prostitueze.
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol în concurs cu infracţiunea de trafic de minori şi
proxenetism.
Potrivit alin (2) teza I – fapta este mai gravă dacă a fost comisă prin constrângere, răpire,
inducere în eroare, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de
a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a victimei.
Potrivit alin (2) teza II – fapta este mai gravă dacă a fost săvârşită de un funcţionar public
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
e) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii minorului, a drepturilor
acestuia la viaţă, demnitate, integritate corporală sau sănătate.

f) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

4
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de trafic de minori se săvârşeşte cu intenţie directă, calificată prin scop
(exploatarea minorului).
!!! Dacă se realizează scopul urmărit de făptuitor, şi anume exploatarea persoanei, vom avea
concurs de infracţiuni între traficul de minori şi infracţiunea care formează obiectul exploatării
(ex. sclavie – art. 209, supunerea la muncă forţată sau obligatorie – art. 212, proxenetism –
art. 213, exploatarea cerşetoriei – art. 214).
!!!!
Exploatarea minorului (persoanei) reprezintă scopul activităţii infracţionale şi nu o cerinţă a
laturii obiective a infracţiunii, astfel încât nu este necesară realizarea (materializarea)
acestuia pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, ci doar
urmărirea acestuia.

FORME
Tentativa se pedepseşte (art. 217 C.pen).
 5
PROXENETISMUL (art. 213 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase
patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane;
Variantă agravată: în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării
prostituţiei s-a realizat prin constrângere;
Varianta agravată: dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor.
Obiect juridic: relaţiile sociale privind libertatea psihică şi demnitatea umană împotriva
faptelor de transformare a actelor sexuale în sursă de trafic şi obţinere de foloase.
Obiect material: poate fi, în condiţiile variantei agravate, corpul persoanei constrânse la
practicarea prostituţiei.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiect pasiv: persoana (bărbat sau femeie) determinată sau constrânsă sa practice
prostituţia. Poate fi şi un minor (alin 3).

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Infracţiunea se poate comite prin una dintre acţiunile reglementate în textul legal.
Determinarea la prostituţie presupune o incitare, o trezire a interesului unei persoane pentru
ca aceasta să practice prostituţia (ex. promisiunea unei vieţi uşoare şi cu mulţi bani, fără
muncă, plină de distracţii şi avantaje etc.).
Deci, este vorba de încurajarea sau convingerea unei persoane să adopte acest mod de
viaţă. Aceasta presupune, ulterior, adoptarea de către respectiva persoană a hotărârii de a
practica prostituţia şi chiar trecerea la executarea actelor specifice.
Potrivit art. 213 alin (4), prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale
cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Practicarea prostituţiei nu mai este infracţiune în Noul Cod Penal, pe considerentul că
mutarea oprobiului public de la persoana exploatată la persoana care exploatează va fi de
natură să ajute la sancţionarea adevăraţilor vinovaţi de acest fenomen. Actualmente, această
faptă se sancţionează cu amendă contravenţională.
Scoaterea prostituţiei din sfera ilicitului penal nu trebuie privită ca o „legalizare”, întrucât
aceasta rămâne o activitate nereglementată ori permisă de lege.
Înlesnirea practicării prostituţiei se poate realiza prin orice acţiune prin care se face mai uşor
de practicat sau de continuat practicarea prostituţiei.
Exemple:
∙ Punerea la dispoziţie a unui spaţiu locativ
∙ Finanţarea unei case în care se practică prostituţia
∙ Crearea de condiţii favorabile (inclusiv din punct de vedere al protecţiei, asistenţei medicale) ∙
Promisiunea nedenunţării practicării prostituţiei

6
Obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei vizează obţinerea de
profituri, avantaje materiale de orice natură de pe urma practicării prostituţiei de către o
persoană.
Constrângerea la prostituţie constă în folosirea unor mijloace fizice sau psihice, de
ameninţare, şantajare în vederea obligării unei persoane să se prostitueze sau să continue
practicarea prostituţiei. Nu are relevanţă dacă actul de constrângere şi-a atins sau nu scopul.
Aşa cum am mai arătat, şi infracţiunea de proxenetism constituie o variantă de
exploatare a unei persoane. O infracţiune scop. Infracţiunea mijloc poate fi, în acest
caz, infracţiunea de trafic de persoane sau infracţiunea de trafic de minori. În
eventualitatea în care persoana care se face vinovată de trafic comite şi fapta de
proxenetism, acest infracţiuni vor fi reţinute în concurs real.
Pentru reţinerea infracţiunii de proxenetism, în toate variantele prevăzute în textul legal, se
cere, ca o condiţie esenţială, să existe o legătură între activitatea încriminată şi practicarea
prostituţiei. Dacă această legătură nu există, nu avem fapta de proxenetism.
Exemplu: determinarea trebuie legată de practicarea prostituţiei. Astfel, dacă determinarea ar
viza un singur act sexual dezinteresat sau chiar mai multe acte interesate, însă cu aceeaşi
persoană, nu va subzista infracţiunea de proxenetism.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii sexuale şi psihice a
persoanelor determinate sau constrânse la prostituţie.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de proxenetism se săvârşeşte cu intenţie.
În varianta comiterii infracţiunii prin determinare sau constrângere, intenţia este directă.
Pentru cei care obţin foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi, se poate concepe şi
existenţa unei vinovăţii sub forma intenţiei indirecte (făptuitorul nu urmăreşte rezultatul faptei
sale, dar acceptă posibilitatea producerii lui).

FORME
Tentativa se pedepseşte doar în situaţia în care începerea sau continuarea practicării
prostituţiei s-au realizat prin constrângere (art. 217 C.pen).

7
EXPLOATAREA CERŞETORIEI (art. 214 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori
psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau
beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi;
Variantă agravată: dacă fapta este săvârşită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerşeşte;
b) prin constrângere.
Obiect juridic: relaţiile sociale privind libertatea psihică şi demnitatea umană, împotriva
transformării copiilor sau a persoanelor cu dizabilităţi fizice sau psihice în sursă de exploatare
şi parazitism.
Obiect material: poate fi, în condiţiile variantei agravate, corpul persoanei constrânse să
practice cerşetoria.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
În condiţiile variantei agravate, subiectul activ poate fi numai părintele, tutorele, curatorul sau
persoana care are în îngrijire pe cel care cerşeşte.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiect pasiv: persoana (bărbat, femeie sau minor) determinată sau constrânsă sa practice
cerşetoria.
Persoana determinată să cerşească nu va răspunde penal, întrucât cerşetoria nu este
infracţiune.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Infracţiunea se poate comite prin acţiunea de a determina practicarea cerşetoriei de către un

minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice sau psihice, fie în acţiunea de a beneficia de
foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi.
Determinarea la cerşetorie constă în incitarea sau trezirea interesului minorului sau
persoanei cu dizabilităţi pentru cerşetorie. Este un act de influenţare.
Cerşetoria – apelarea în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material. Deci,
fără o cerere explicită, fapta nu va fi cerşetorie. Nici primirea de daruri care nu au fost în
prealabil solicitate nu este cerşetorie.
Beneficierea de foloase patrimoniale de pe urma practicării cerşetoriei presupune obţinerea
unor avantaje materiale sau profituri din practicarea cerşetoriei de către o altă persoană
(minor sau persoană cu dizabilităţi).
Exemplu: persoana în cauză se lasă întreţinută de către minorul care cerşeşte.
Condiţie: beneficiile materiale sau avantajele trebuie să provină clar dintr-o activitate de
cerşetorie.
!!! Săvârşirea a două sau mai multe asemenea acţiuni nu formează o pluralitate de
infracţiuni, ci o singură faptă penală.

8
Varianta agravată (alin 2) presupune ca determinarea la cerşetorie ori beneficierea de
foloase materiale de pe urma cerşetoriei să se facă prin constrângere.
!!! Dacă activitatea de cerşetorie are loc după o primirea sau vânzarea minorului în cauză
(persoanei cu dizabilităţi) ca urmare a traficului cu minor (de persoane), se vor reţine în
concurs şi aceste infracţiuni.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii psihice şi demnităţii
minorilor sau persoanelor cu dizabilităţi.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de exploatarea cerşetoriei se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

FORME
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs determinarea la practicarea
cerşetoriei ori obţinerea beneficiilor de ordin patrimonial de pe urma acestei activităţi.

9
FOLOSIREA UNUI MINOR ÎN SCOP DE CERŞETORIE (art. 215 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la
mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor.
Obiect juridic: relaţiile sociale privind libertatea psihică a minorului, demnitatea acestuia,
integritatea corporală şi chiar sănătatea acestuia.
Obiect material: NU EXISTĂ. Fapta nu se îndreaptă împotriva unui lucru sau unei valori
materiale.
Banii sau bunurile obţinute din cerşetorie constituie produsul infracţiunii.
Subiect activ: orice persoană de peste 18 ani, responsabilă penal. Este necesar ca majorul
să dispună de capacitatea de a munci. Această capacitate se determină după criteriile
obişnuite de recrutare a forţei de muncă (studii, pregătire, aptitudini etc.).
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiect pasiv: minorul, a cărui prezenţă este folosită pentru cerşetorie.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Este reprezentat de acţiunea majorului care se foloseşte de un minor pentru a apela în mod
repetat la mila publicului cerând un ajutor material.
Simpla prezenţă a minorului lângă autor este suficientă, însă prezenţa trebuie corelată cu
activitatea de cerşetorie. Rolul minorului este bine determinat: acela de a inspira milă şi a
determina, astfel, publicul să răspundă cererii de ajutor material a făptuitorului.
Dacă activitatea de cerşetorie este realizată nemijlocit de către minor, nu se mai reţine
infracţiunea de folosire a unui minor în scop de cerşetorie, ci infracţiunea de exploatarea
cerşetoriei.
A apela la mila publicului înseamnă a se adresa diverselor persoane (nedeterminate) într-o
manieră care să suscite / determine mila acestora.
Activitatea de cerşetorie se poate realiza prin viu grai, prin anunţuri (pancarte) sau prin
gesturi (ex. întinderea mâinii, afişarea ostentativă a unor infirmităţi – adevărate sau false).
Nu este necesar ca apelul la milă să fie făcut în public, ci este suficient ca el să fie adresat,
succesiv, unui număr nedeterminat de persoane (necunoscute) - ex. la domiciliul acestora.
Pentru existenţa cerşetoriei este necesar ca apelarea la mila publicului să se realizeze în
mod repetat (cel puţin 3 situaţii – tipic pentru infracţiunile de obicei).
Nu are relevanţă dacă cererea de ajutor material a fost sau nu satisfăcută, întrucât legiuitorul
a dorit să incrimineze doar activitatea de cerşetorie prin utilizarea prezenţei unui minor.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii psihice a minorului.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

10
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de folosirea unui minor în scop de cerşetorie se săvârşeşte cu intenţie directă
sau indirectă.

FORME
Fiind vorba despre o infracţiune de obicei, lipsesc actele pregătitoare şi tentativa.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-au produs acte repetate de apelare la
mila publicului prin folosirea prezenţei unui minor în acest scop.
Dacă minorul a fost utilizat ca prezenţă în actul de cerşetorie al adultului, după primirea sau
cumpărarea acestuia de către adult, se va reţine în concurs şi infracţiunea de trafic de minori.

11
FOLOSIREA SERVICIILOR UNEI PERSOANE EXPLOATATE (art. 216 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre
care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori.
Obiect juridic: relaţiile sociale privind libertatea, drepturile unei persoane, integritatea
corporală sau sănătatea acesteia.
Obiect material: poate fi, în condiţiile variantei agravate, corpul persoanei
exploatate. Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Nu poate fi, însă, autorul infracţiunii de trafic de persoane sau trafic de minori. Acesta va
săvârşi, infracţiunea de trafic în concurs cu infracţiunea tipică ce constă în exploatarea
persoanei (sclavia, supunerea la muncă forţată, exploatarea cerşetoriei, proxenetismul etc.)
sau chiar vreuna dintre infracţiunile contra persoanei (ex. violul – în cazul obţinerii prin
violenţă a serviciilor sexuale prestate de victima exploatării).
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiect pasiv: persoana (bărbat, femeie sau minor) victimă a traficului de persoane sau
traficului de minori.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în acţiunea de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C.pen.

Prin aderarea la Convenţia CoE împotriva traficului de fiinţe umane, România a incriminat
utilizarea cu bună ştiinţă a serviciilor unei victime a traficului. Dispoziţia de incriminare se
adresează clientului / beneficiarului acestor servicii, în scopul descurajării cererii de astfel de
prestaţii.
Exemplu:
∙ comite această infracţiune proprietarul unei afaceri, care utilizează cu bună ştiinţă muncitori recrutaţi din
rândul persoanelor exploatate sau victime ale traficului.
∙ tot astfel, comite infracţiunea şi clientul unei prostituate, care cunoaşte că aceasta este o persoană
exploatată
∙ comite infracţiunea şi beneficiarul unui transplant, cunoscând că organul provine de la o persoană traficată
Dacă persoana care prestează serviciul nu este una dintre cele avute în vedere în art. 182,
fapta nu este infracţiune.
Conform art. 182 C.pen, prin exploatarea unei persoane se înţelege:
⮚ supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat.
Munca forţată presupune efectuarea, de către o persoană, prin constrângere, a unor activităţi care implică
efort fizic sau intelectual, în scopul creării unor bunuri materiale sau intelectuale pentru altă persoană, în
condiţiile în care de rezultatele activităţilor nu beneficiază autorul ci alte persoane.
⮚ ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire.

12
Sclavia presupune că o persoană (sclavul) se află în posesia alte persoane (stăpânul), care posedă,
foloseşte, administrează ori trafică pe sclav. Stăpânul supune sclavul la diverse forme de exploatare, sclavul
fiind lipsit de libertate pe o perioadă nedeterminată.

⮚ obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice, în vederea producerii şi

difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.
Exploatarea sexuală a unei persoane presupune obţinerea în mod abuziv a unui profit material sau de altă
natură de pe urma practicării raporturilor sexuale de către aceasta. Pot fi exploataţi sexual atât bărbaţii, cât mai
ales femeile.
De asemenea, persoana exploatată poate fi folosită, ca urmare constrângerilor fizice şi/sau psihice
exercitate asupra sa, în producţii video sau foto cu caracter pornografic.

⮚ obligarea la practicarea cerşetoriei.

Persoana traficată şi exploatată este constrânsă să cerşească, urmărindu-se obţinerea beneficiilor
materiale de pe urma acestei activităţi. Acest caz nu prea se potriveşte infracţiunii analizate întrucât
cerşetoria se bazează pe mila unei persoane şi nu presupune efectuarea/prestarea unui serviciu !!!!

⮚ prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

Prelevarea constă în recoltarea de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană, sănătoase
morfologic şi funcţional.
Transplantul este acea activitate medicală în care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient este
implantat sau grefat un organ, ţesut sau celulă. Se au în vedere inclusiv tehnicile de fertilizare in vitro.

O cerinţă esenţială pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este aceea ca utilizatorul /
beneficiarul serviciilor descrise la art. 182 să cunoască situaţia specială a persoanei
prestatoare. Acesta trebuie să fie conştient că persoana care îi prestează un serviciu este o
victimă a traficului de persoane. În cazul în care nu cunoaşte acest aspect, beneficiarul va fi
absolvit de vină prin invocarea cauzei de neimputabilitate sub forma erorii.
Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate are un caracter subsidiar, ea
reţinându-se doar atunci când nu se poate reţine o infracţiune mai gravă (ex. sclavia – art.
209, supunerea la muncă forţată sau obligatorie – art. 212, violul – art. 218, agresiune
sexuală – art. 219, actul sexual cu un minor – art. 220).
Diferenţa de încadrare juridică rezidă în modalitatea de utilizare a serviciilor prestate de către
persoana exploatată.
Dacă se face prin orice formă de constrângere, se va reţine (de exemplu) o infracţiune tipică
de exploatare sexuală a persoanei. Dacă lipseşte constrângerea, se va invoca infracţiunea
de folosire a serviciilor unei persoane exploatate.
Există, însă, şi situaţii care nu presupun constrângerea persoanei exploatate – actul sexual
cu un minor. Astfel, actul sexual consimţit cu un minor de 17, victimă a traficului de minori, va
constitui infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, în timp ce actul sexual
consimţit cu un minor de 14 ani, victimă a traficului, va fi încadrat drept act sexual cu un
minor – art. 220 C.pen.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol la adresa libertăţii fizice şi psihice a
persoanei exploatate.

c) Raportul de cauzalitate: între acţiunea/inacţiunea exercitată de făptuitor şi rezultatul

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate se săvârşeşte cu intenţie
directă sau indirectă.

13
FORME
Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate.
14