Este unanim recunoscut faptul că inducţia magnetică terestră nu
poate justifica existenţa unui număr însemnat de anomalii magnetice, de diferite categorii, cartate la suprafaţa solului. Desigur că primul lucru care trebuie făcut pentru interpretarea acestor anomalii este evaluarea părţii de magnetizare remanentă, respectiv inductivă, din magnetizarea totală a rocilor. Tot atît de importantă este însă cunoaşterea unei serii întregi de probleme ca mecanismul magnetizării, identificarea purtătorilor ei, dependenţa ei de condiţiile în care se găseşte roca respectivă, influenţa temperaturii asupra proprietăţilor magnetice etc. [5]. în ultimul timp tot mai mulţi cercetători se preocupă de aceste probleme care fac obiectul petromagnetismului. Am considerat deci util de a aduce la cunoştinţă o serie de cazuri care reprezintă un material primar important pentru studii petromagnetice. Sumai cu scopul de a descrie fenomenele, lucrarea de faţă pre zintă o serie de cazuri particulare în magnetizarea rocilor eruptive din Munţii Metaliferi. ★ După cum se ştie, direcţia magnetizării remanente poate varia foarte mult, fenomen care stă la baza studiilor de paleomagnetism. în cazul particular în care sensul magnetizării remanente este opus sensului magnetizării inductive, în acelaşi timp magnetizarea remanentă fiind mai puternică decît cea inductivă, avem de a face cu anomalii de magne tizare inversă. Acest fenomen este cunoscut încă de la începutul secolului nostru [9], dar cauza lui rămîne de fapt necunoscută pînă în prezent. Din acest punct de vedere cercetătorii se grupează, în general în jurul următoarelor ipoteze : 1. Inversiunile de cîmp magnetic observate în roci ar fi datorate inversării polilor magnetici ai Pămîntului în anumite perioade din tre cutul său geologic [3], [9], [10], [16] etc.