ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific Abs

Prof. univ. dr. Claudiu-Constantin CICEA vent
Absolvent
Alin-Gabriel CRIHANĂ

2023

București
2023
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT

EFICIENȚA INVESTIȚIILOR ÎN
ACTIVITATEA DE COMERȚ EXTERIOR

Coordonator ştiinţific
Prof. univ. dr. Claudiu-Constantin CICEA

Absolvent
Alin-Gabriel CRIHANĂ

București
2023
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................4
Capitolul 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE COMERȚ
EXTERIOR VERSUS INVESTIȚII.......................................................................................6
1.1. Noțiunea de comerț exterior.................................................................................................6
1.2. Noțiunea de investiții...........................................................................................................9
1.3. Structura comerțului exterior pe grupe de țări versus investițiilor....................................12
1.3.1. Structura comerțului exterior pe grupe de ţări......................................................12
1.3.2. Structura investițiilor............................................................................................15
Capitolul 2. INDICATORII EFICIENȚEI COMERȚULUI EXTERIOR.......................18
2.1.Indicatorii de cuantificare a eficienței comerțului exteriori................................................18
a) Cursul de revenire......................................................................................................18
b) Aportul valutar ..........................................................................................................18
c) Cursul de revenire al aportului valutar......................................................................18
d) Beneficiul în valută....................................................................................................19
e) Gradul de valorificare a materiilor prime..................................................................19
f) Cursul de revenire pentru operațiuni de import.........................................................19
Capitolul 3. STUDIU DE CAZ - Credit Europe Bank........................................................20
3.1. Noțiuni introductive...........................................................................................................20
3.1.1. Prezentare generală...............................................................................................20
3.1.2. Domeniul de activitate al firmei...........................................................................21
3.1.3. Descrierea bunului (produs/serviciu)...................................................................21
3.1.4. Concurenții. Cota de piață....................................................................................22
3.2. Identificarea operațiunii de investiție.................................................................................22
3.2.1.Analiza internă și externă a firmei........................................................................22
3.2.2.Identificarea efectelor potențiale din implementarea investiției...........................24
3.2.3.Categorii de investiții............................................................................................25
3.3.Evaluarea proiectului de investiții......................................................................................26
3.3.1.Analiza fluxurilor de numerar...............................................................................26
3.3.2.Calcul indicatorilor de eficiență............................................................................27
3.4.Analiza ratelor financiare....................................................................................................29
CONCLUZII...........................................................................................................................32
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................33

Lista figurilor
Figura nr. 1.1. Categorii de factori de creștere a eficienței economice………………...............8
Figura nr. 1.3.1. Actorii principali în comerțul exterior, anii 2000, 2005 și 2010....................14
Figura nr. 1.3.2. Comerțul exterior...........................................................................................15
Figura nr. 1.3.2.1. Surse de finanțare a proiectelor de investiții în funcție de originea
acestora…................................................................................................................................. 16
Figura nr. 3.1.1.1. Sigla băncii Credit Europe Bank………………………………….............29
Figura nr. 3.4.1. Rate financiare............................................................................................... 29

Lista tabelelor

Tabelul nr. 1.3.1. Actorii principali în comerțul exterior, anii 2000, 2005 și 2010..................14
Tabelul nr. 3.2.2.1. Bunurile necesare de achiziție ale băncii………………………………...25
Tabelul nr. 3.2.2.2. Beneficiile băncii.......................................................................................25
Tabelul nr. 3.3.1.1. Analiza fluxurilor de numerar…………………………………………...26
Tabelul 3.3.1.2. Determinarea Cash Flow-ului……………...………………………………..26
Tabelul nr. 3.4.2. Profitul net obținut…………………………………………………………29
Tabelul nr. 3.4.3. Calculul ratelor financiare…………………………………………………30
 INTRODUCERE

Lucrarea mea de licență se intitulează „Eficiența investițiilor în activitatea de

comerț exterior”. Am ales această temă deoarece am vrut să-mi însușesc mai multe
cunoștințe din domeniul managementul investișiilor în special cu privire la eficiența care
reprezintă interacțiunea stabilită între volumul și structura eforturilor realizate și volumul și
structura efectelor obținute1.
Lucrarea de față este structurată pe trei capitole, împărțite la rândul lor în
subcapitole, astfel încât să se poată realiza o tratare cât mai judicioasă a tuturor aspectelor
care sunt legate de eficiența investițiilor în activitatea de comerț exterior prezentate în lucrare.
În primul capitol al acestei lucrări am prezentat aspectele generale privind noțiunea
de comerț exterior versus investiții, mai exact o prezentare amănunțită a celor trei
subcapitolele. Astfel, am analizat noțiunea de comerț exterior, noțiunea de investiții, cât și
structura comerțului exterior pe grupe de țări versus investițiilor.
În cel de-al doilea capitol intitulat indicatorii eficienței comerțului exterior am
insistat pe înțelgerea indicatorilor de cuantificare a eficienței comerțului exterior.
În capitolul al treilea, am ales ca studiu de caz organizația Credit Europe Bank în
cadrul căreia am pus accentul pe noțiuni introductive, mai exact prezentarea generală,
domeniul de activitate al firmei, descrierea bunului și concurenții, cota de piață, pe
identificarea operațiunii de investiție punând accentul pe analiza internă și externă a firmei,
identificarea efectelor potențiale din implementarea investițiilor și categori de investiții,
urmând ca în penultimul subcapitol evaluarea proiectului de investiții să realiez o situație
clară a analizei fluxurilor de numerar, calculul indicatorilor de eficiență și în ultimul rând,
subcapitol analiza ratelor financiare.
Oamenii, cu înclinația lor spre cunoaștere și acțiune eficientă, se apleacă spre realitatea
economică, privind-o cu ochii obiectivi ai cercetătorului științific pentru a obține câștiguri în
cunoaștere și în activitatea economică. În reflecțiile sale despre monedă, academicianul Octav
Onicescu consideră că moneda nu rezultă dintr-o decizie arbitrară a voinței statelor, luată
odată pentru totdeauna, ci este legată de viața economică, ca încă un element de libertate al ei,
tot așa cum timpul, fără a fi doar un aspect al facilității, este un element de libertate în viața
naturii.
Domeniul relațiilor economice internaționale reprezintă o componentă dinamică a
tuturor economiilor și, deci, și a economiei noastre. Concomitent cu dezvoltarea cantitativ-
calitativ a relațiilor economice internaționale, țara noastră va urmări diversificarea și sporirea
colaborării în domeniul economic cu toate țările lumii, pe baza avantajului reciproc.
Comerţul exterior constituie exporturile şi importurile unei ţări. El vizează deci
fluxurile de mărfuri şi servicii ale unei economii naţionale cu străinătatea. În epoca noastră,
nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate asigura toate produsele de
care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare
o activitate de comerţ exterior.
Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:
 Importul- care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se
cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi
neproductiv;
 Exportul- reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin careo parte din
mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări.
Pentru evaluarea comerţului exterior sunt utilizaţi trei indicatori de bază:

1
Pîrlogea C., (2013), Eficiența investițiilor alocate producerii de energie din surse regenerabile, Teză de
doctorat susținută la Academia de Studii Economice din București, C.S.U.D. Școala doctorală- Management în
2013, coord. Vasilescu Ion;
4
 1. volumul fizic şi valoric al exporturilor şi importurilor, exprimat în preţuri
constante;
2. structura pe grupuri de mărfuri a importurilor şi exporturilor;
3. structura geografică (sau teritorială) a exporturilor şi a importurilor.
Schimbarea volumului valoric al comerţului exterior al unei ţări poate fi condiţionată
nu numai de modificarea volumului său fizic, ci şi de nivelul preţurilor pe diferite pieţe
externe.
În scopul comparaţiilor internaţionale, toate ţările lumii calculează volumul
comerţului exterior atât în valuta ţării, cât şi în dolari americani sau euro.

5
 Capitolul 1
ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE COMERȚ
EXTERIOR VERSUS INVESTIȚII

1.1. Noțiunea de comerț exterior

Nicolae Iorga, unul dintre cei mai mari istorici ai poporului român consideră că, un
popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții.
Cea mai veche formă de comerţ exterior a fost comerţul cu bunuri şi servicii.
Tradiţional, baza acestei forme de comerţ a constituit-o schimbul de bunuri materiale. În
prezent obiectul comerţului exterior s-a diversificat, cuprinzând şi prestările de servicii.
Comerţul exterior cuprinde totalitatea relaţiilor şi tranzacţiilor efectuate sub formă de
export şi import. El vizează deci fluxurile şi serviciile unei ţări cu restul lumii.
Comerţul exterior2 se concretizează în vânzarea, cumpărarea, prestarea serviciilor
între parteneri, din ţări diferite; vânzarea sau cumpărarea de licenţe, consignaţia sau depozitul,
reprezentarea şi comisionul, turismul internaţional, asigurările legate de schimburile
comerciale internaţionale ş.a.
Dezvoltarea comerţului exterior a cunoscut o intensitate şi etape diferite. Cea mai
lungă perioadă a creşterii relativ neîntreruptă a comerţului exterior au fost anii 1820-1914. În
perioada interbelică ritmurile de creştere s-au redus considerabil, îndeosebi sub influenţa
crizelor economice.
Comerţul exterior poate fi:
a) divizibil, când obiectul vânzării-cumpărării îl constituie schimbul de mărfuri
identificabile în mod direct şi pe baza documentelor comerciale frecvente la trecerea frontierei
vamale;
b) indivizibil, când operaţiunile comerciale nu includ schimburi de mărfuri, ce
constau în prestări de servicii, transporturi internaţionale, asigurări, transferuri băneşti
particulare şi guvernamentale.
În lumea contemporană, comerţul exterior este unul dintre factorii principali ai
creşterii economice şi bunăstării populaţiei. El contribuie în mod direct la sporirea cantitativă
a indicatorilor macroeconomici, modernizarea producţiei, creşterii veniturilor populaţiei etc.
În epoca noastră, nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate
asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare
ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior.
Activitatea de comerţ exterior3 cuprinde în raporturile cu străinătatea privind
vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi
expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţa sau colaborarea
tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a
procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunile
financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.
După cum observăm, activităţii de comerţ exterior i se atribuie un conţinut foarte larg
alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, se include şi cooperarea economică şi
tehnico- ştiinţifică.
Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:
a) importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial
prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi
neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import
2
Dr. Cerchez O., (2007), Eficiența economică a comerțului exterior, București: Editura Logos, pp. 9-11.
3
Alecu B., (2023), Guvernul a aprobat organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii şi Comerţ
Exterior, care înlocuieşte Invest România (zf.ro), 24 Februarie 2023.
6
invizibil, adică serviciile procurate de o anumită țară din alte ţări în domeniile transporturilor,
asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc.;
b) exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial
prin саге o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o țară se vând în alte ţări: într-un
sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil.
În vederea favorizării schimburilor noastre economice cu diferite state s-a decis
introducerea tarifului vamal. Acesta reprezintă un sistem de taxe vamale care se aplică, de
regulă, asupra mărfurilor importate, diferenţiat, pe categorii de mărfuri şi pe ţări, în funcţie de
interesele economice ale ţării noastre.
Evoluţia comerţului exterior se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) tendinţa de creştere a exporturilor de mărfuri şi servicii;
b) creşterea ponderii ţărilor industrial avansate în exporturile de mărfuri;
c) accentuarea diversificării fluxurilor de export-import;
d) adoptarea unor măsuri tarifare şi netarifare.
În literatura de specialitate4 se conturează un tip specific de eficiență, care are la bază
raportarea la efectele și eforturile de ordin economic pe care le implică. Astfel, conceptul de
eficiența economică este definit în principal de aceste două elemente de judecată,
reprezentând o componentă de bază a întregii activități economice, având în vedere că
volumul resurselor are un caracter limitat și numai printr-o mai bună folosire a acestora se
poate asigura creșterea economică și, implicit, ridicarea standardului de trai al populației. Sunt
autori care, din acest considerent, definesc eficiența economică ca beneficiul net total al
folosirii unei anumite resurse5.
O scurtă definiție a eficienței economice a investițiilor spune că aceasta reprezintă
relația care se stabilește între cantitatea și structura efortului pe de o parte, ca generatori de
efecte, și nivelul rezultatelor economice obținute în urma desfășurării procesului
investițional6. Însă, această relație nu este scutită de apariția unor influențe ale unor factori
care pot inhiba sau impulsiona creșterea eficienței economice, în funcție de modul de
manifestare. Figura următoare este relevantă în acest sens întrucât încearcă să evidențieze
influențe ce pot apărea din partea unor categorii diverse de factori. Aceștia pot acționa nu atât
prin prisma elementelor cantitative, cât mai cu seamă prin cea a elementelor calitative, cum
sunt calitatea pregătirii salariaților, parametrii capitalului fix și a celui circularul. De cele mai
multe ori, o creștere a eficienței economice se poate obține prin acțiunea sinergică a mai
multor factori. De asemenea, poate exista și situații în care acțiunea unui singur factor poate
atrage și modifica influența celorlalți factori.

4
Cicea C., Țurlea C., Marinescu C. (2022), Investiții- performanță, evaluare, documentații specifice, Editura Pro
Universitaria, București, p.32-36;
5
Awad, I.M. (2012), Using econometric analysis of willingness-to-pay to investigate economic efficiency and
equity of domestic water services in the West Bank. The Journal of Socio-Economics, vol. 41, pp. 485-494;
6
Vasilescu I., Românu I., Cicea C. (2000), Investiții. Editura Economică, București;
7
 După modul de acțiune Factori cu acțiune directă
Factori cu acțiune indirectă

Factori economici
Factori tehnici
Factori sociali
După caracterul lor
Factori politic
Factori naturali

eficie
Creșt

omic
econ
Factori culturali

erea

nței

e
Factori demografici

După sfera de
Factori generali
cuprindere
Factori specifici

Figura nr. 1.1. Categorii de factori de creștere a eficienței economice.

Sursa: Cicea C., Țurlea C., Marinescu C. (2022), Investiții- performanță, evaluare,
documentații specifice, Editura Pro Universitaria, București, p.33.

Într-o puternică legătură cu analiza eficienței activităților, se regăsește și analiza

eficienței investițiilor. De cele mai multe ori, această analiză vizează aspectele economice ale
realizării investițiilor, tot ceea ce este cuantificat monetar, ca rezultat al procesului
investițional în raport cauzal cu eforturile angajate. Prin urmare, analiza sau evaluarea
eficienței economice a investițiilor prezintă un puternic caracter de previziune, fapt ce îi
asigură o importanță deosebită în adoptarea unor decizii economice. În același timp, pe lângă
nivelul estimat al eficienței economice, în adoptarea deciziei sunt importante și alte aspecte,
iar unul dintre acestea este numărul variantelor de proiect, care va permite selectarea
alternativei cele mai convenabile.
Eficiența economică a investițiilor se poate studia atât la nivelul macroeconomic
(prin analiza acestora în raport cu profitul Intern Brut- PIB), cât și la nivelul microeconomic
(pe baza unui sistem specific de indicatori). De pildă, unii cercetători au calculat rate
investițiilor ca pondere a investițiilor în PIB, urmărindu-i evoluția pentru o perioadă mai
lungă de timp7 pentru a surprinde diverse aspecte de interes.
De menţionat că importul de mărfuri şi servicii este o problemă extrem de importantă
în ceea ce priveşte majorarea verururilor şi mijloacelor de plată în bugetul statului.

7
Jun Z., (2003), Investment, investment efficiency, and economic growth in China. Journal of Asian Economics,
vol. 14, p. 713-734, ISSN: 1049-0078;
8
Cumpărarea mărfurilor din alte ţări nu este doar numai o problemă de comerţ. Ea este, în
acelaşi timp, şi o problemă de producţie şi socială.
În cazul ţărilor dezvoltate, care importă alimente şi materii prime (ambele de mică
productivitate a muncii) şi exportă mărfuri indusuiale (cu o mare productivitate a muncii),
fluxurile de export- import sunt avantajoase, pentru cele mai slab dezvoltate comerţul
exterior, concomitent cu anumite succese aduce şi dezavantaje.
Principalele căi de creştere a eficienţei comerţului exterior pot fi detenninate astfel:
- creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime şi a competitivităţii serviciilor
destinate exportului;
- specializarea producţiei de export, care este însoţită de creşterea productivităţii
muncii;
- ridicarea calităţii produselor şi serviciilor de export;
- perfecţionarea activităţii de comercializare;
- implementarea standardelor internaţionale de export-import.
În ceea ce privește evaluarea eficienței investițiilor la nivel microeconomic, așa cum
am menționat, aceasta se bazează pe un sistem de indicatori, care urmăresc diverse criterii de
eficiență și pot surprinde particularități ale oricărui proces investițional. Aceștia poartă
numele de indicatori de bază. Ei se alătură clasei de indicatori cu caracter general și celor
specifice diverselor ramuri de activitate, având ca scop evaluarea eficienței8.
Scopul acestui subcapitol a fost de a defini și evidenția elemente specifice noțiunii de
eficiență economică. Există totuși, în ultima vreme, înclinare către a studia, alături de eficiența
economică, alte două tipuri de eficiență și anume cea socială și cea de mediu. Este evident că
ele derivă din studiul beneficiilor de ordin social, dar și a beneficiilor de mediu ce se pot
obține în urma realizării unor procese investiționale.

1.2. Noțiunea de investiții

Cuvântul „investiţie” provine din limba latină (investire= a acoperi, a îmbrăca) şi a

pătruns în limbajul economic, în sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor
scopuri viitoare.
Într-o accepţiune mai largă, investiţiile reprezintă acea parte a economiilor
persoanelor fizice sau juridice destinată cumpărării de noi echipamente de producţie,
perfecţionării celor existente, creşterii stocului de capital, construirii de locuinţe personale,
cumpărării unor suprafeţe de teren sau a hârtiilor de valoare, inclusiv cheltuielile pentru
cercetare ştiinţifică, proiectare, demontarea, transportul şi remontarea echipamentelor de
producţie.
În accepţiune restrânsă, investiţiile reprezintă un adaos la capitalul sau la patrimoniul
personal existent, rezultat din folosirea unei părţi a economiilor obţinute din activitatea
perioadei respective, indiferent dacă se referă la elemente de capital fix sau circulant, la
capitalul lichid sau la bunurile aflate în proprietate.
Altfel spus, investiţiile sunt definite ca fiind cheltuieli sau plasamente de sume
băneşti în diferite domenii de activitate, economice şi extraeconomice; prin activităţile
investiţionale are loc transformarea unei părţi a lichidităţilor actuale în active reale sau
financiare cu scopul de a obţine anumite efecte economice sau extra economice într-o
perioadă viitoare.
Trebuie să precizăm încă de la început că în practica și realitatea economică
contemporană există două mari categorii de investiții și anume:
1. investiții de portofoliu, care reprezintă acele cheltuieli efectuate în instrumente
financiare/ monetare concretizate în achiziția de acțiuni, obligațiuni și a altor valori mobiliare
pe piața de capital. Aceste investiții sunt denumite și investiții speculative, și deși au
8
Vasilescu, Cicea I., Dobrea C., Bușu C., Alexandru C. Gh., (2009), Managementul investitiilor, Editura EfiCon
Press, București;
9
semnificație și o pondere însemnată în cadrul oricărei economnii naționale, nu au o influență
directă asupra creșterii economice și a nivelului de trai al unei societăți.
2. investiții directe (de capital), care se referă la acele cheltuieli efectuate în cadrul
economiei al căror rezultat direct este reprezentat de crearea de noi locuri de muncă,
promovarea progresului tehnic în economie, modernizarea activelor existente, etc. Acest tip
de investiții au un rol major în cadrul oricărei societăți, contribuind decisiv la creșterea
nivelului de trai pentru orice comunitate sau societate în ansamblul său.
În cadrul prezentei lucrări ne vom ocupa doar de problematica investițiilor directe, pe
care le vom denumi în continuare investiții.
Astfel, aceste investiții reprezintă o necesitate pentru dezvoltarea societății fiind
responsabile de „procese de antretnare și multiplicare a efectelor pe care le generează,
indiferent de sectorul de activitate în care se aplică”9, acestea ocupând un rol important în
activitatea umană.
S-a până astăzi tripla perspectivă a investițiilor 10 ce cuprinde aspectele: juridic,
financiar și economic și care își are originea la G. Hosmalin în 1967. Din punct de vedere
juridic, prin investiție se înțelege achiziția tuturor acelor bunuri care pot fi obiectul unui drept
de proprietate al unei persoane fizice sau juridice. Din punct de vedere financiar, investiția
face referire la utilizarea pe piața financiară a unei surse de bani, economisită de investitor, în
speranța unui câștig mai mare. Nu în ultimul rând, din punct de vedere economic, prin
investiție se înțelege folosirea unor bunuri economice pentru a obține alte bunuri.
Din punct de vedere lingvistic, potrivită dicționarului11 există trei înțelesuri pentru
conceptul de investiție, respectiv: plasarea de fonduri bănești sau alocare de sume de bani
pentru un obiectiv nou de investiții ori pentru modernizarea celor existente, ori dotare a unei
investiții cu cele necesare funcționării.
În Dicționarul de investiții12 investițiile sunt definite ca: totalitatea veniturilor
economisite și alocate pentru creșterea și modernizarea patrimoniului unui agent economic și
materializate în active corporale fixe (trenuri, clădiri, mașini, utilaje, etc), active
necorporale (know- how), precum și în imobilizări financiare (titlului de valori) în scopul
obținerii unui flux de venit pe o perioadă lungă de timp.
Investițiile reprezintă un stimul major al oricărui proces de dezvoltare și, având în
vedere importanța lor ca „element de suport pentru creșterea economică”13, este necesar să
precizăm că acestea generează schimbări la nivelul a două categorii de factori din activitatea
economică: factorii cantitativi și factorii calitativi. În ceea ce privește factorii cantitativi,
facem referire aici la elemente pecum volumul materiilor prime, valoarea capitalului fix,
numărul mediu de angajați, volumul exporturilor. Referitor la factorii calitativi putem
enumera cu titlul informativ: productivitatea muncii, gradul de prelucrare a materiilor prime,
randamentul cu care sunt utilizate activele fixe, nivelul de competitivitate, utilizarea eficientă
a resurselor.
Practic, realizarea investițiilor într-un domeniu de activitate sau într-o anumită arie
specifică a unui sector economic, poate determina următoarele:
 Creșterea de noi locuri de muncă, reducerea șomajului, prin care se subliniază
astfel contribuția la dezvoltarea economică;
 Facilitatea atingerii unor ținte naționale (precum sunt cele din domeniul energiei
din surse regenerabile, din educație sau ocuparea forței de muncă, ce au fost incluse în
Strategia Europa 2020);

9
Hurjui I., (2013), Controlul financiar-contabil al proiectelor de investiții, Editura Pro Universitaria;
10
UNEP, Global Trends in Renewable Energy Investment 2011, disponibilă la adresa on-line:
http://www.unep.org/Renewable_Energy_Investment;
11
Dicționarul explicativ al limbii române, (1984) București, Editura Academiei RSR;
12
Vasilescu I., Românu I., (2003), Dicționar de investiții, Editura Lumina Lex;
13
Cicea C., Subic J., Pirlogea C. (2010), Considerations regarding investments efficiency in agriculture,
Economia Seria Management 13(2), p. 321-331;
10
  Reducerea riscurilor datorate utilității și instabilității prețurilor (în special al celor
din sfera energiei convenționale: petrol, cărbuni și gaze naturale);
 Diversificarea surselor interne și reducerea importurilor;
 Pot reprezenta stimulente pentru companiile naționale și capacitatea la nivel
industrial;
 Creșterea calității vieții.
Necesitatea realizării investițiilor este un factor cheie atât pe plan mondial, cât și
regional și local. Ca și parte integrantă a activității economice, investițiile reprezintă una
dintre laturile sensibile ale acesteia. Principalul argument îl reprezintă faptul că acestea au
nevoie de maximă atenție din partea tuturor celor implicați și în principal din partea
investitorilor, având în vedere diversitatea motivelor ce țin de necesități sau de dorințe,
tendințe pe plan local, regional sau chiar mondial, starea economiei la un anumit moment și
multe altele. Este demonstrat faptul că investițiile sunt într-o strânsă legătură cu creșterea
economică, exercitând o influență asupra acesteia prin volumul lor, cât și prin calitatea
realizării lor sau cu alte cuvinte prin eficiența economică a acestora.
În continuare voi face referire la două aspecte ce se constituie în caracteristici ale
investițiilor. În primul rând vom vorbi despre acele trăsături care le diferențiază pe acestea de
orice altă cheltuială, pe care o realizează orice individ sau pe care o înregistrează orice
companie. Vom face referire astfel la: durată, eficiență, lichiditate și risc. În al doilea rând,
vom puncta acele trăsături care se constituie în caracteristici distincte, proprii ale investițiilor:
caracterul de noutate, caracterul de unicitate și caracterul de ireversibilitate.
În literatura de specialitate14 următoarele patru trăsături apar ca fiind utile în a face
diferența dintre o investiție și o sumă de bani cheltuită în mod obișnuit, fără scopul vădit de a
obține un profit:
1) Durata. Orice proiect de investiții este caracterizat de o durată proprie, care se
compune dintr-o perioadă de proiectare, o perioadă de implementare sau de realizare a
investiției și o perioadă de funcționare sau de exploatare a obiectivului de investiții. Toate
aceste trei elemente sunt de întindere diferită în cadrul aceluiași proiect și evident diferite în
comparație cu cele ale altor proiecte de investiții.
2) Eficiența. Reprezintă una dintre cele mai importante caracteristici, dar și unul
dintre elementele evaluate în cadrul proiectelor de investiții. Practic, evaluarea acestuia constă
în a demonstra faptul că totalitatea eforturilor depuse în cadrul proiectului de investiții sunt
depășite sau acoperite de efectele generate de funcționarea unui obiectiv de investiții.
3) Lichiditate. Aceasta se referă la capacitatea de a transforma rapid în bani o
investiție, respectiv de a vinde și a încasa cât mai repede contravaloarea (sau cât mai aproape
de prețul pieței) unui obiectiv de investiții. Acțiunile și obligațiunile sunt considerate lichide,
întrucât pot fi vândute cu ușurință, pe când proprietățile sau alte active fixe sunt mai puțin
lichide.
4) Riscul. Acest element este generat de diverse cauze ce se vor manifesta în viitor,
de factori perturbatori care vor schimba parametrii inițiali ai proiectului de investiții cu
consecințe nedorite de cele mai multe ori. Întrucât investițiile angajează întotdeauna viitorul,
factorul risc apare ca o trăsătură specifică ce poate face referire la următoarele: certitudinea/
incertitudinea în ceea ce privește câștigul potențial în urma realizării unei investiții;
profitabilitatea de a pierde sumele de bani investite; capacitatea de a prevedea cum
funcționează afacerea și ce profituri potențiale va aduce.
În ceea ce privește caracteristicile proprii investițiilor, se remarcă următoarele15:
Caracterul de notate.
Procesul investițional poate fi caracterizat de noutate în sensul că poate aduce ceva
nou în urma realizării investiției propuse (un obiect nou, un produs sau serviciu nou sau chiar
14
Financial Consumer Agency of Canada, (2007), Investment characteristics, disponibil la adresa on-line
https://www.canada.ca/en/financial-consumer-agency/services/financial-toolkit/investing/investing-2/4.html;
15
Idem 15;
11
o activitate, proces, metodă, toate cu aceeași caracteristică de notate) sau că poate folosi și
aplica cele mai noi tehnologii, sisteme sau soluții tehnice într-un anumit domeniu, în care se
realizează proiectul respectiv de investiții.
Caracterul de unicitate.
Unicitatea actului investițional apare din modul în care se realizează proiectele de
investiții care vizează aceleași obiective ori care doresc să răspundă acelorași nevoi. Să
presupunem că doi investitori obțin finanțare din aceeași sursă și vizează atingerea aceluiași
obiectiv prin implementarea unui proiect de investiții. Cu siguranță acestea vor fi distincte din
punct de vedere al modului de implementare, al resurselor antrenate, tehnologii, procedee,
materiale și echipamente sau utilaje, soluții propuse și alte asemenea.
Caracterul de ireversibilitate.
Această ultimă trăsătură a investițiilor aduce în lumină un aspect important al
realizării oricărei investiții și anume că o dată demarată, nu mai poate fi anulată fără a suporta
pierderi. O posibilă contramandare a realizării investiției sau o renunțare la desfășurarea
proiectului investițional poate atrage după sine costuri foarte mari.

1.3. Structura comerțului exterior pe grupe de țări versus investițiilor

1.3.1. Structura comerțului exterior pe grupe de ţări.

Schimbările structurale în balanţa comercială pot fi cauzate de modificările părţilor

componente şi totalului acestei balanţe în timp şi spaţiu. Din punct de vedere al analizei
comerţului exterior, una din principalele caracteristici ale structurii comerţului exterior este
mişcarea lui. Mişcarea poate purta un caracter dublu: în primul rând, păstrarea stabilităţii
structurii, iar în al doilea rând, trecerea structurii în altă stare calitativă. În plus,mişcarea poate
fi consecinţa influenţei gestionării aparatului administrativ sau rezultatul cursului obiectiv
(firesc) al evenimentelor. Astfel, vom obţine o structură transformabilă, care, ulterior, va avea
un impact asupra volumului şi conţinutului produsului intern brut.
Pentru măsurarea puterii şi profunzimii transformaţionale, a schimbărilor structurale,
statistica aplică metode speciale şi calculează indicatori specifici. În acelaşi timp, cercetarea,
diferenţelor şi modificărilor structurale nu este lipsita de probleme.
Analiza structural- dinamică constă în definitivarea indicatorilor individuali şi
agregaţi ai schimbărilor structurale.
Metodele cantitative existente de apreciere a modificărilor structurale estimează
caracteristici aparte ale acestor modificări, ale proprietăţilor lor individuale, precum
intensitatea, viteza, direcţia, progresivitatea, calitatea şi eficienţa.
Analiza structurală a dinamicii constă în determinarea:
a) indicatorilor individuali (care reflectă intensitatea schimbărilor în fiecare grupă
analizată);
b) indicatorilor agregaţi (pe baza cărora se pot face concluzii cu privire la intensitatea
unor schimbări structurale în anumite intervale de timp).
Studierea structurii fenomenelor economice este necesară nu numai pentru
determinarea ponderii unor activităţi şi evidenţierea modificărilor produse în perioadă dată de
timp, dar şi pentru oferirea unor caracteristici ale modificărilor structurale calitative de
ansamblu în timp, sau deosebirilor produse în structură din spaţiul economic.
Se disting, de asemenea, două grupe de calcul al caracteristicilor structurale:
modificări structurale absolute şi modificări structurale relative.
Modificările absolute arată viteza de schimbare a ponderii indicatorilor individuali
într-o anumită perioadă de timp. Indicatorii relativi ai schimbărilor structurale reflectă
intensitatea schimbărilor ponderilor unor părţi dintr-un tot întreg. Pentru a determina gradul
de schimbare a diferitor structuri, se foloseşte o evaluare sumară a modificărilor structurale
12
absolute şi relative. Puterea schimbărilor structurale depinde de variaţia incrementului absolut
şi ritmurilor de creştere a ponderilor.
Cu cât variază mai mult creşterea absolută, cu atât mai mari vor fi schimbările
structurale absolute. Cu cât variază mai mult ritmurile de creştere, cu atât mai mari vor fi
schimbările structurale relative. Variaţia absolută şi relativă pot fi folosite pentru măsurarea
puterii diferenţelor structurale în sistem, într-o perioadă de timp, sau atunci când se compară
structuri omogene.
Vom aminti indicatorii ce caracterizează schimbările în structuri sau modificările
structurale. În primul rând, menţionam că termenul „modificări structurale” nu se aplică decât
în studiul diferenţelor structurale în timp.
Când se compară structurile teritoriale, precum şi structura actuală cu cea
standardizată, mai corectă este utilizarea termenului „diferenţe structurale”.
Se disting două forme de exprimare a indicilor structurali: ponderea simplă, ca atare
şi ponderea care reprezintă cota-parte exprimată în procente.
Pentru evaluarea statistică a schimbărilor structurale în două sau mai multe perioade
se utilizează două seturi de indicatori:
1) indicatorii bazaţi pe diferenţele dintre ponderea părţilor similare din total;
2) indicatorii bazaţi pe raportul dintre ponderile părţilor similare din total.
Indicatorii structurali menționați dovedesc necesitatea aplicării lor în analiza
statistică. Aceşti indicatori sunt necesari şi pentru dezvoltarea unei abordări integrate a
cercetării modificărilor structurale, iar studiul lor se datorează cerinţelor cercetării empirice a
indicatorilor macroeconomici. Orice ţară, alegându-şi modelul de transformare structurală, se
confruntă cu diverse variante şi suportă costuri semnificative de alegere. Existenţa unei teorii
complete ar elimina riscul utilizării unui model inadecvat de reformă. Mai mult decât atât,
teoria schimbărilor structurale se concentrează pe înţelegerea procesului modificărilor
structurale în general şi, de asemenea, permite prognozarea consecinţelor politicii structurale.
Prezentarea legităţilor modificărilor structurale va permite dezvoltarea unui sistem eficient de
gestiune a structurilor social-economice, care se află în procesul de transformare.
Acest subcapitolul prezintă cota de piață a UE din piețele mondiale
de importuri și exporturi, comerțul intra-UE, partenerii comerciali principali ai UE și
categoriile de produse cele mai comercializate.
UE-27 realizează aproape o cincime din comerțul mondial cu mărfuri. Valoarea
comerțului exterior cu mărfuri depășește în mod semnificativ pe cea comerțului exterior cu
servicii, care, prin natura lor, sunt mai greu de realizat transfrontalier.
Statisticile privind comerțul internațional cu mărfuri sunt utilizate pe scară largă de
factorii de decizie din organisme publice de la nivel internațional, UE și național.
Întreprinderile pot utiliza datele privind comerțul internațional pentru a realiza studii de piață
și pentru a-și defini strategia lor comercială. În cazul instituțiilor UE, statistici privind
comerțul internațional ajută la pregătirea negocierilor comerciale multilaterale și bilaterale, la
definirea și punerea în aplicare a politicilor în materie de antidumping, la elaborarea
politicilor macroeconomice și monetare, precum și la evaluarea progreselor înregistrate de
piața unică sau de procesul de integrare a economiilor europene.
Dezvoltarea comerțului poate reprezenta o oportunitate pentru creșterea economică.
UE dispune de o politică comercială comună, în care Comisia Europeană negociază acorduri
comerciale și reprezintă interesele UE în numele celor 27 de state membre ale sale. Comisia
Europeană consultă statele membre prin intermediul unui comitet consultativ care analizează
toate aspectele politicii comerciale care afectează UE, inclusiv instrumentele multilaterale,
bilaterale și unilaterale. Ca atare, politica comercială este o competență exclusivă a UE –
astfel încât doar UE, nu și statele membre, poate emite legi în materie de comerț și poate să
încheie acorduri comerciale internaționale. Acest domeniu de acțiune se extinde dincolo de
comerțul cu mărfuri, pentru a acoperi comerțul internațional cu servicii, proprietatea
intelectuală și investițiile străine directe.
13
 Tabelul nr. 1.3.1. Actorii principali în comerțul exterior, anii 2000, 2005 și 2010.
Sursa: Eurostat (ext_lt_intertrd).

Un grad ridicat de similitudine în structura exporturilor facilitează formularea unui

răspuns adecvat al politicii monetare în eventualitatea manifestării unui şoc de cerere.
Concomitent, pentru fiecare stat în parte, o structură diversificată a exporturilor creează
premizele protejării economiei împotriva şocurilor asimetrice.

Figura nr. 1.3.1.

Actorii principali în comerțul exterior, anii
2000, 2005 și 2010.Sursa: Eurostat (ext_lt_intertrd).

14
 Figura nr. 1.3.2. Comerțul exterior.
Sursa: Eurostat (tet00002).

Pe plan mondial, aspectele comerțului multilateral sunt tratate sub auspiciile

Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Organizația are 153 de țări membre (în iulie
2009), existând câțiva membri cu statut de candidați în curs de aderare. OMC stabilește
regulile valabile pe plan mondial în materie de comerț, oferă un forum pentru negocieri
comerciale și pentru soluționarea litigiilor între membri. Comisia Europeană negociază cu
partenerii săi din cadrul OMC și a participat la ultima rundă de negocieri comerciale
multilaterale în cadrul OMC, cunoscută sub numele de Agenda de dezvoltare de la Doha
(ADD). Totuși, aceste discuții nu s-au încheiat la termenele prevăzute, în 2008 și încă o dată
în 2009, runda de discuții Doha eșuând încă o dată în cadrul reuniunii OMC din iulie 2009. La
momentul redactării prezentului text, viitorul rundei Doha este incert.

1.3.2. Structura investițiilor

Activitatea de investiții necesită resurse financiare a căror formare este determinată

de mecanismele economice și de pârghiile financiare și fiscale utilizate de stat.
În acest context, managerul trebuie să se asigure de folosirea eficientă a resurselor și
de gestionarea lor echilibrată și judicioasă astfel încât să poată realiza obiectivul principal al
oricărei societăți, respectiv, obținerea rentabilității pentru capitalurile investite.
Orice entitate care își propune dezvoltarea și realizarea unor proiecte de investiții va
căuta să obțină profituri anuale suficiente din care să poată asigura distriuirea dividendelor
15
către acționari și să poată acumula o parte din profitul net obținut pentru dezvoltarea sa și
pentru creșterea patrimoniului său mai rapid decât al altor societăți concurente.
Activitatea financiară a unei societăți cuprinde un ansamblu de măsuri și activități
care se referă la practica organizațională cu scopul existenței permanente a fluxurilor
financiare conform intereselor societății.
Activitatea de investiții presupune alocarea de resurse materiale, financiare, umane,
tehnice între care există anumite raporturi în funcție de natura și anvergura proiectelor de
investiții, precum și de unele elemente specifice acestora.
Deși, acoperirea financiară a investițiilor este foarte importantă, actul investițional nu
se poate realiza în condiții de eficiență minimă fără a se aprecia în mod corect disponibilitățile
care pot fi valorificate.
În condiții normale, resursele de care decidentul în materie de investiții dispune și pe
care le poate potența pentru îndeplinirea proiectelor sale, pot fi evaluate cu multă precizie.
Astfel, decidentul în materie de investiții va trebui să acorde cea mai mare atenție în
vederea acoperirii financiare, tehnice, tehnologice și constructive a proiectelor de investiții pe
care dorește să le pună în operă. Ca urmare, rolul surselor de finanțare, în ceea ce privește
posibilitățile de acoperire și a perioadei de timp pentru care acestea devin disponibile,
reprezintă un scop primordial.
La baza originii oricărui proiect de investiție vor sta întotdeauna acumulările
investitorului direct dar și ale altor investitori, respectiv economiile acestora.
În funcție de originea surselor de finanțare a proiectelor de investiții, sursele se
împart în două categorii16:
I. Surse proprii (interne)- sunt sursele pentru finanțarea investițiilor care rezultă din
fondurile proprii ale societății, respectiv din activitatea de exploatare și din alte activități.
Aceste surse sunt: autofinanțarea, amortizarea, încasările din vânzare utilajelor scoase din
funcțiune și exploatarea capitalului propriu.
II. Surse atrase (externe)- sunt sursele de finanțare externă ale societății care se referă
la credite bancare sau obligațiuni, alocații de la bugetul statului creșterii de capital, investiții
străine directe, leasing, etc.
În funcție de acest criteriu, sursele de finanțare a investițiilor se prezintă astfel:

Surse interne Surse externe

 Autofinanțarea  Subscrierea de capital

 Amortizarea  Creditul bancar
 Încasări din vânzări utilaje  Leasingul
 Exploatarea capitalului propriu  Creditul obligatar
 Investiții străine directe
 Credite externe
 Fonduri nerambursabile
 Alocații de la bugetul statului
 Factoring
Figura nr. 1.3.2.1. Surse de finanțare a proiectelor de investiții în funcție de originea acestora.
Sursa: figura concepută de autorul lucrării pe baza materialelor studiate.

16
Zaiț D., (2008), Evaluarea și gestiunea investițiilor dircte, Editura Sedcom Libris, Iași;
16
 Un alt criteriu de clasificare al surselor de finanțare a investițiilor îl reprezintă modul
în care sursele participă la modificarea capitalului. În funcție de acest criteriu sursele de
finanțare se referă la:
- creșterea capitalului;
- credite bacare;
- autofinanțare în cadrul aceluiași exercițiu;
- subvenții și subscripții publice.
În funcție de factorul timp avem:
 surse de finanțare pe termen lung;
 sursă de finanțare a investițiilor pe termen mediu;
 surse de finanțare a investițiilor pe termen scurt.
Este foarte important de relevant că acoperirea financiară a nevoilor de investiții se
face ținând seama de caracterul permanent al resurselor.
În funcție de destinația resurselor pentru investiții, acestea urmăresc:
- creșterea capitalului propriu;
- cumpărarea de acțiuni și obligațiuni;
- credite pe termen lung;
- leasing.
Proporția în care societatea își acoperă finanțarea proiectelor sale de investiții din
diferite surse este în funcție de posibilitățile de acces la fiecare sursă și de costul fiecărei surse
de finanțare17.

Capitolul 2
INDICATORII EFICIENȚEI COMERȚULUI EXTERIOR

17
Zaiț D., (1996), Fundamentele economice ale investițiilor, Editura Sanvialy, Iași;
17
 II.1. Indicatorii de cuantificare a eficienței comerțului exteriori

Indicatorii de cuantificare a eficienței exportului sunt: cursul de revenire; aportul

valutar și aportul valutar net; cursul de revenire al aportului valutar; beneficiul în valută;
gradul de valorificare a materiilor prime. Utilizarea acestor indicatori asigură măsurarea
eficienței exporturilor, în sensul că permit o apreciere a modului în care se valorifică materiile
prime și materialele, inclusiv forța de muncă, incorporate în mărfurile exportate. De
asemenea, prin utilizarea lor se apreciază eficiența exportului românesc în raport cu produse
similare din alte țări, analizând eficiența pe baza prețurilor mondiale de pe piețele
caracteristice. Acest sistem de indicatori se folosește pentru cuantificarea și analiza eficienței
tuturor tipurilor de exporturi, inclusiv pentru instalații și utilaje complexe, pentru lucrări de
construcții- montaj în străinătate și alte exporturi.
a) Cursul de revenire la export este unul din indicatorii de bază în raport de care se
apreciază eficiența financiar- valutară. Acest indicator exprimă suma în lei cheltuită pentru a
obține o unitate valutară, calculându-se pe produse sau grupe de produse potrivit relație:

Cre =
Unde: Cre- reprezintă curs de revenre la export;
Pi- preț intern complet de export, în lei;
Pe- Preț extern în valută, franco- frontiera română.

Pe baza cursurilor de revenire pe produse sau grupe de produse se fundamentează

cursul comercial în activitatea de comerț exterior. Cursul de revenire rezultat din calcule se
compară cu cel planificat, fiind interzisă depășirea acestuia pe total tranzacții încheiate în anul
respectiv. Totodată, se compară și cu nivelul cursului de revenire realizat la alte produse
similare pentru a se aprecia gradul de eficiență a operațiunii.
b) Aportul valutar reprezintă valoarea nou creată, exprimată în valută și realizată prin
activitatea de export, calculând-se în mărimi absolute și relative. În primul caz, ca diferența
între prețul extern (Pe) și cheltuielile materiale încorporate în produsele exportate (M),
evaluate la prețuri internaționale sau la curs comercial:
Av = Pe - M
În al doilea caz, relația este:

Rav = x 100
c) Cursul de revenire al aportului valutar exprimă gradul de valorificare a
manoperei încorporată întru-un produs exportat și se calculează ca raport între cheltuielile
interne nemateriale (Cil), respectiv între valoarea în lei a manoperei și regiei și aportul valutar
obținut (Av), potrivit formulei:

Crav =
Pentru ca o operațiune de export să fie apreciată ca având o eficiență ridicată este
necesar ca rata aportului valutar să fie cât mai mare, iar cursul de revenire al aportului valutar
să fie mai mic decât cursul de revenire al produsului.
d) Beneficiul în valută se calculează ca diferență între prețul extern în valută (Pe) și
cheltuielile interne totale, materiale (M) și nemateriale (Civ) aferente produsului exportat,

18
evaluate tot în valută. Evaluarea se face la prețuri mondiale, iar pentru cele la care nu se pot
stabili astfel de prețuri, se utilizează cursul comercial, prin transformarea din lei în valută.
Acest indicator se calculează atât în mărimi absolute:

Bv = Pe – (M + Civ)

Cât și relative, ca rată a beneficiului:

Rbv = x 100

De menționat că rata beneficiului în valută trebuie să fie cel puțin egală cu nivelul
dobânzii de pe piața internațională în momentul încheierii tranzacției sau a celei practicate la
importul din țara în care se realizează exportul la aceleași categorii de produse.
e) Gradul de valorificare a materiilor prime (Gv) exprimă creșterea valorii
materiilor prime încorporate în produsele destinate exportului și se determină ca raport între
prețul externe (Pe) și valoarea materiilor prime (Mp) exprimată tot în valută:

Gv =
Pentru ca o operațiune de export să fie apreciată ca eficientă, este necesar ca acest
indicator să fie supraunitar.
O apreciere de ansamblu a eficienței exportului unui produs nu se poate face decât
prin analiza corelată a tuturor indicatorilor menționați, fiecare reflectând anumite laturi ale
eficienței, respectiv ale rentabilității.
f) Cursul de revenire pentru operațiuni de import constituie un indicator cu
aplicabilitate și în analiza rentabilității importului de mărfuri. Formula de calcul este
următoarea:

Cri =
Acest indicator servește la stabilirea diferenței dintre prețul intern și cel extern al
mărfii importate și exprimă economisirea de muncă socială realizată în comparație cu
cheltuielile care ar fi necesare pentru producerea în țară a aceleiași mărfi. Cu cât acest
indicator este mai mare, cu atât se apreciază că tranzacția de import este mai avantajoasă din
punct de vedere financiar valutar.

19
 Capitolul 3
STUDIU DE CAZ - Credit Europe Bank

3.1. Noțiuni introductive

3.1.1. Prezentare generală

Credit Europe Bank este prezentă pe piața financiar bancară încă din anul 1993, sub
titulatura Banca de Credit Industrial și Comercial. În anul 2000 devine Finansbank, ca mai
apoi, în 2007, să primească denumirea Credit Europe Bank. Credit Europe Bank (România)
S.A. este activa pe piața romanească din luna februarie anul 2000.

Figura nr. 3.1.1.1. Sigla băncii Credit Europe Bank.

Sursa: figură concepută de https://www.crediteurope.ro/.

În calitate de instituție financiară universală, banca asigură o gamă largă de produse

și servicii pentru aproximativ 500.000 de persoane fizice, IMM-uri și corporații, prin
intermediul unei rețele alcătuite din 57 de sucursale, agenții și puncte de lucru.
Banca are în prezent 829 angajați în România din care 695 angajați în București,
prezenți în sucursale, agenții, puncte de lucru și sediul central. Face parte din Credit Europe
Bank N.V. organizație cu sediul central în Olanda, ce numără în Europa 150 de sucursale, 756
ATM-uri, aproximativ 21.000 puncte de vânzare și mai mult de 24.000 terminale POS. Este
prezentă în 11 țări cu un număr de 4.500 de angajați. Oferim produse bancare de bază în 7 țări
din Europa: Belgia, Germania, Olanda, Malta, Ucraina, România și Rusia.
Credit Europe Bank18 (România) S.A. este activă pe piața românească din luna
februarie anul 2000. În calitate de instituție financiară universală, banca deservește toate
segmentele economice cu o gamă variată de produse și servicii, cum ar fi credite de consum,
carduri, conturi de economii, certificate de depozit, credite pentru IMM-uri, finanțarea
capitalului de lucru, finanțarea de proiecte și a comerțului internațional.
În prezent banca deține în Romania 70 de sucursale și agenții, având 1.700 de
angajați, iar până la sfîrșitul anului 2007, Credit Europe Bank vizează lărgirea rețelei la peste
100 de sucursale și 2.000 de angajați.
Credit Europe Bank se poziționează ca o bancă internațională, parte din Grupul FIBA
cu peste 7 ani de experiență pe piața locală și 20 de ani de experiență în Europa, o bancă mai
apropiată de clienți, care oferă produse și servicii inovatoare.
Finansbank A.S. Turcia a fost deținută de Grupul FIBA, cu o valoare totală a
activelor de 9 miliarde USD și cu un capital al acționarilor de 1 miliard USD. Politica de
rebranding a Finansbank în Credit Europe Bank va fi implementată în toate băncile din
Romania, Rusia, Olanda, Elveția și Ucraina, banci care fac parte din grupul FIBA.

18
http://www.crediteurope.ro/

20
 3.1.2. Domeniul de activitate al firmei

Principala piaţă pe care activează bancă este piaţa produselor şi serviciilor bancare
din România. Misiunea organizației este aceea de a oferi servicii financiare care creează
valoare pentru clienți.
Viziune: Să fim partenerul preferat pe segmentele principale de activitate.
Valori:
 Orientare către client
Succesul clienților noștri este și succesul nostru, de aceea toate deciziile noastre au în
vedere necesitățile acestora. Doar lucrând împreună le putem propune produse și servicii
inovatoare, eficiente și construite pe măsură, oferindu-le tot sprijinul în îndeplinirea
obiectivelor.
 Integritate
Integritatea este principiul esențial de acțiune al Credit Europe Bank, nu doar un
concept teoretic. Acesta definește obligația noastră de a oferi încredere și siguranță printr-un
comportament etic și în temeiul legilor, normelor și procedurilor și de a promova și păstra
standarde înalte de profesionalism atât în comunitate cât și la locul de muncă.
 Profesionalism
Prin profesionalism Credit Europe Bank înțelege asumarea angajamentului pentru o
dezvoltare continuă. Profesionalismul stimulează calitățile, calificările, cunoștințele și
diversitatea necesare ca angajații să iși îndeplinească sarcinile cu competență și integritate. De
asemenea, spiritul de echipă ne ajută să ne atingem țelurile.
 Transparență
Credit Europe Bank se angajează să își prezinte produsele într-un mod cât mai
transparent. Mai mult, transparenta este pentru banca noastră un element important al bunelor
practici în afaceri, fie că vorbim despre produse si servicii, standarde financiare sau procese
de decizie la nivel de management.

3.1.3. Descrierea bunului (produs/serviciu)

În calitate de instituție financiară universală, Credit Europe Bank deservește toate

segmentele economice cu o gama variată de produse și servicii, cum ar fi: credite de consum,
carduri, conturi de economii, certificate de depozit, credite pentru IMM-uri, finanțarea
capitalului de lucru, finanțarea de proiecte și a comerțului internațional.
Produsele organizației:
 CARDURI:
 CardAvantaj – emis sub sigla MasterCard și Visa;
 Optimo Card;
 Carduri de credit;
 Carduri de debit;
 Carduri business;
 Carduri de salarii.
 DEPOZITE
 CREDITE
 Credite pentru capital de lucru;
 Credite de investiții;
 Credite non-cash.

21
 3.1.4. Concurenții. Cota de piață

Având în vedere specificul activităţii desfăşurate, concurenţii băncii noastre sunt

toate băncile comerciale, persoane juridice române sau străine, care îşi desfăşoară activitatea
în cadrul pieţei bancare româneşti. Principala piaţă pe care concurează banca este piaţa
produselor şi serviciilor bancare din România.
În ceea ce priveşte ponderea pe piaţă a produselor băncii, situaţia se prezintă astfel:
 cota de piaţă pe depozite: 1,15%;
 cota de piață pe carduri de cumpărături: 2%;
 cota de piaţă pe credite persoane juridice: 0,80%;
 cota de piaţă pe credite persoane fizice: 0,15%.
Principalii competitori pe linii de business şi servicii, conform analizelor efectuate de
bancă, se identifică:
 Carduri de cumpărături: ING Bank, BANCPOST; Raiffeisen, Unicredit;
 credite persoane juridice: Banca Transilvania, CEC Bank, Raiffeisen Bank;
 credite persoane fizice (inclusiv carduri de credit): Banca Transilvania, Intesa
Sanpaolo Bank, Piraeus Bank; BRD; CEC Bank; Alpha Bank; BCR; RBS; Raiffeisen Bank;
Banca Romaneasca; Unicredit; OTP Bank; Garanti Bank; BANCPOST; Millennium Bank;
ING Bank
 depozite: Banca Transilvania, Marfin Bank, Garanti Bank International N.V.,
Alpha Bank, ProCredit Bank; BRD; CEC Bank; BCR; RBS; Raiffeisen Bank; Banca
Romaneasca; Unicredit; OTP Bank; Garanti Bank; BANCPOST; Millennium Bank; ING
Bank
 Carduri debit: Intesa Sanpaolo Bank, Bancpost, Raiffeisen Bank, Banca
Românească; Carpatica; BRD; CEC Bank; BCR; RBS; Raiffeisen Bank; Unicredit; OTP
Bank; Garanti Bank; Millennium Bank; ING Bank; Leumi Bank; Banca Italo Romena;
Volksbank; ATE Bank.

3.2. Identificarea operațiunii de investiție

3.2.1. Analiza internă și externă a firmei

Mediul de afaceri al băncii

Mediul extern19 este alcatuit din totalitatea factorilor exteriori care actionează
asupra firmei, influențându-i activitatea numiți și agenți de mediu.
Micromediul
Activitatea oricărei instituții financiar-bancare este indisolubil legată de activitatea
unor agenți de mediu cu care acesta intră în relații specifice impuse de conținutul proceselor
derulate. Față de firmele din alte sectoare ale activității umane, raporturile instituției cu
factorii de mediu sunt mult mai strânse, frecvente și în consecința și efectele mai puternice. 
Din acest motiv, supravegherea mediului pentru instituția financiar-bancară
este o necesitate, deoarece în cadrul acestuia apar și se manifestă amenințări și oportunități a
căror cunoaștere este obligatorie pentru buna desfășurare a activității.
Factorii care influențează micromediul organizației sunt:
a. Furnizorii de disponibilități bănești formează un prim grup de agenți de mediu cu
care banca intră în relații de piața specifică:

19
http://www.crediteurope.ro/!res/fls/situatii-financiare-consolidate-2015.pdf

22
  clienții în calitate de cumpărători ai produselor și serviciilor financiar-bancare
apar în postura de furnizori de disponibilități bănești ca deponenți, plătitori ai
ratelor de credit ajunse la scadență;
 băncile corespondente, în calitate de intermediari de operațiuni între clienții
care în urma compensărilor reciproce apar în postura de debitori, deținător al contului curent
al băncii;
 băncile creditoare și intermediarii financiari de pe piața monetară, de la care
băncile pot achiziționa prin cumpărare de produse bancare disponibilități bănești care să
le acopere nevoile temporare.
b. Beneficiarii disponibilităților bănești formează un alt grup inclus în micromediu,
care intră în relații de piată cu banca, achiziționând unul din cele mai importante produse
bancare, creditul. Ca profil, acestia nu diferă de furnizorii de disponibilități bănești ci doar ca
postura în care se plasează, cea de debitori și ca modalitate de achiziție a produselor bancare.
c. Concurenții, sunt agenți din cadrul micromediului, care oferă produse și servicii
similare, în cadrul pieței.
d. Furnizorii de echipamente și prestatorii de servicii nebancare include agenții
economici care, în baza unor relații de vânzare-cumpărare asigură resursele materiale
necesare desfășurării activităților băncilor.
e. Furnizorii de forță de muncă sunt agenții de mediu cu care banca se întâlnește pe
piața fortei de muncă: oficii de forță de muncă, unități de învățământ, firme de recrutare și
plasare a forței de muncă și concurenții al căror personal poate fi atras prin mijloace
aparținând resurselor umane.
f. Banca Centrală
Acești agenți de mediu acționează în mod diferit asupra instituției financiar-
bancare, unii regăsindu-se la nivelul centralei alții la nivelul unităților operative,
micromediul putând fi structurat corespunzător în: micromediul centralei și micromediul
unității operative. 
Macromediul
Prin continutul sau, activitatea bancara este cauza si efect al activitatilor desfasurate
în economie legate de aparitia si utilizarea eficienta a unor disponibilitati banesti.
Activitatea bancara se afla în relatii de concurenta cu achizitia de bunuri si cu
investitiile, în situatia în care detinatorii unor disponibilitati banesti le orienteaza spre
investitii, dar si de cooperare, atunci când cei care doresc sa investeasca nu au
mijloace banesti necesare.
Este evident rolul pe care îl au o serie de factori ai dezvoltarii economice deansamblu
asupra activitatii bancare. Acestia alcatuiesc macromediul si sunt constituiti îngrupe dintre
care cele mai importante sunt:
a. Factorii economici
 distributia veniturilor- puterea de cumpărare a consumatorilor este dependentă
de nivelul veniturilor curente, al prețurilor, economiilor, nivelul dobânzilor și disponibilitatea
creditelor;
 fiscalitatea- în fundamentarea politicii fiscale este necesar să se găsească un
echilibru între mărimea resurselor bugetare atrase prin impozite și taxe și mărimea veniturilor
lăsate la dispoziția agenților economici;
 politica bancară- creditele bancare transferă puterea de cumpărare din
viitor în prezent, în perioada rambursării creditului și a  dobânzilor aferente, consumatorul va
dispune de un nivel mai redus al venitului disponibil pentru cheltuielile curente, însă o rată
ridicată a dobânzii va descuraja consumatorii să se împrumute, va stimula economiile și
achiziția bunurilor de valoare redusă;
 evolutia cursului valutar;
 evolutia economiei.

23
 b. Factorii politici:
 Legile; 
 organismele guvernamentale si diversele grupuri de presiune. 
Legislația în domeniul bancar are trei mari obiective: protejarea concurenței, protecția
consumatorilor și protecția intereselor societății.
c. Factorii socio-demografici:
 Creșterea accentuate a populației la nivel mondial;
 Modificarea structurii pe vârste a populației;
 Creșterea nivelului de educație;
 Modificarea structurii familiei;
 Modificarea geografică a populației;
 Creșterea gradului de segmentare a pieței.
d. Factorii culturali:
 Stabilitatea valorilor cultural fundamentale în timp;
 Existența microculturilor;
 Evoluția valorilor culturale secundare.
Mediul internațional
Prin specificul sau, activitatea financiar-bancară este puternic influențată de
evoluția mediului internațional, atât monetar financiar cât si politic si economic.
Implicațiile acestuia sunt directe, puternice și permanente. O astfel de trăsătură se
constituie într-o particularitate a conceptului de mediu în activitatea financiar-bancară.
Evolutiile mediului international asupra sistemului financiar-bancar remarcate la finele
deceniului trecut pot fi sintetizate astfel: 
 expansiunea continuă a comerțului cu bunuri și servicii;
 renunțarea la cursuri valutare fixe;
 expansiunea rapidă a eurodolarului;
 internaționalizarea tranzacțiilor monetare și financiare;
 crearea datoriei externe a țărilor lumii a treia;
 eliberarea, globalizarea și amplificarea fenomenelor de capital;
 inventivitatea în domeniul plăților și inovațiile în domeniul
operatiunilor financiare; 
 modificarea numărului și caracterului instituțiilor financiare.

3.2.2. Identificarea efectelor potențiale din implementarea investiției

Credit Europe Bank este cunoscută pe piața din România în special pentru cardurile
de cumpărături. O recunoaştere de care se bucură din plin este CardAvantaj, un nume cu o
rezonanţă specială pentru bancă.
În urmă cu mai mult de 10 ani acest brand aducea, pentru prima dată în România, un
instrument de plată în rate cu zero dobândă, uşor de înţeles, uşor de utilizat. De la
introducerea sa pe piaţă, CardAvantaj are peste 300.000 de utilizatori, clienţi care l-au utilizat
cu folos, găsind cele mai potrivite soluţii în cadrul unei reţele proprii de câteva mii de
comercianţi - cea mai dezvoltată din România.
Desi activitatea pe segementul cardurilor de cumparaturi este dezvoltata, in urma unei
analize interne se observa ca principalul deficit al firmei il reprezinta timpul mare de emitere a
unui card catre client. Procedura de emitere a cardului din momentul in care se face prima
verificare si pana la analiza finală, dureaza cateva zile. Clienții devin astfel nemultumiți de
timpul mare de așteptare.

24
 Pentru rezolvarea acestei probleme, banca dorește să achiziționeze un nou soft bancar
care sa permită realizarea analizei finale a clientului în doar câteva ore.

BUNURI NECESARE VALOARE (RON)

Instruirea angajaților din departament 11 1.000
Achiziționare calculatoare 12 64.000
Achiziționarea soft-ului 13 3.935.000
Valoarea totală a investiției 14 4.000.000
Tabelul nr. 3.2.2.1. Bunurile necesare de achiziție ale băncii.
Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.

Dimensionarea investiției:

It = Id + Icl + alte cheltuieli

It = investiţia totală;
Id = investiţia directă/ de bază – calculatoare + achizitionare soft
Icl = investiţia colaterală – instruirea personalului
It= 1000+64000+3935000 = 4.000.000 Ron

Valoarea totală a proiectului de investiții propus este de 4 milioane Ron.

Beneficiari și efecte ale investiției

BENEFICIARI EFECTE
 Câștigarea unui număr mai mare de clienți.
CREDIT EUROPE BANK
 Obținerea unor profituri mai mari.
 Noul soft va reduce timpul de așteptare al
POTENȚIALII CLIENȚI
clienților pentru aflarea rezultatului analizei.
 Acces mai rapid la informatii, ceea ce
contribuie la îmbunatatirea activității în cadrul
departamentului
Angajații CREDIT EUROPE BANK
 Îmbunătățirea relației între angajații firmei și
client prin oferirea unor informații utile într-un
timp cât mai redus.
Tabelul nr. 3.2.2.2. Beneficiile băncii.
Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.

3.2.3. Categorii de investiții

Investițiile reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se asigură achiziționarea de noi

mijloace fixe și dezvoltarea sau perfecționarea celor existente. Are ca scop folosirea unei
sume de bani în vederea obținerii unor profituri viitoare.
În sens larg investiția reprezintă sacrificiul unei părti din consumul present
pentru un consum viitor, posibil și incert.

25
 În economie20 există mai multe tipuri de investiții. Unele dintre ele presupun
tranzacții financiare între agenții economici, altele presupun implicarea în tranzacții și a unor
bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale, mijloacele de transport etc.
În primul caz, investitorul intră în posesia unor active specifice: acțiuni, obligațiuni,
certificate de deposit.
În al doilea caz activele rezultate au cu totul altă natură: fabrici, companii de
transport, hoteluri sau magazine.
În primul caz este vorba despre investiții financiare, iar în al doilea caz de investiții
reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisă deoarece
cele două  tipuri coexistă.
Clasificarea investițiilor
1. Investițiile ca mijloace fixe noi
 Mijloace fixe inexistente anterior;
 Mijloace fixe noi, destinate înlocuirii celor vechi;
 Dezvoltarea mijloacelor fixe vechi.
2. După structura lor, se deosebesc:
 Lucrări de construcții montaj: clădiri, construcții speciale, montaj și utilaje;
 Utilaje și instrumente;
 Lucrări geologice și de foraj;
 Alte investiții.

3.3. Evaluarea proiectului de investiții

3.3.1. Analiza fluxurilor de numerar (CASH FLOW)

Durata de exploatare: 4 ani

Durata de implementare a proiectului de investiții: 1 an
Perioada

Alte Cheltuielile

(1+r)^n
Cheltuielile
It cheltuieli administrativ CT V VN CTA
1/
cu salarii fixe
externe fixe e fixe

1 4.000.000 4.000.000 0.00 -4.000.000 0.89

2 - 2.0450.070 7.890.012 3.787.280 12.607.309 800.000 1.040.877,7 0.80 12.885.847,2
3 - 1.990.000 8.000.000 3.800.200 12.492.000 2.200.000 2.723.915,8 0.71 12.019.320
4 - 2.000.100 8.500.000 3.000.100 14.001.550 3.600.000 4.723.579,22 0.64 11.640.992
5 - 1.800.000 9.000.000 3.200.450 15.440.750 4.100.000 5.241.651,61 0.57 17.981.227

Tabelul nr. 3.3.1.1. Analiza fluxurilor de numerar.

Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.

Determinarea Cash Flow-ului

0 1 2 3 4
CF -4.000.000 800.000 2.200.000 3.600.000 4.100.000
CFA -4.000.000 972.973 1.512.200 2.315.000 3.143.600
CFAc -4.000.000 -3.027.027 -1.514.827 800.173 3.943.773

20
Conf.Dr.Ing. Doina Șerban, Fezabilitatea și eficiența investițiilor- Suport de curs;

26
 Tabelul 3.3.1.2. Determinarea Cash Flow-ului.
Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.

3.3.2. Calcul indicatorilor de eficiență

VAN – Valoarea actuală netă

Ra = Rata de acutalizare
CFD = Cash-flow-ul generat de investiție

VAN = - 3.636.363,64 + 661.157,02 + 1.652.892,56 + 2.458.848,44+2.807.238,57

VAN = 3.943.773 > 0

Deoarece VAN >0 => Proiectul de investiții analizat va fi acceptat

RIR – RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE

Rata interna de rentabilitate21 este pragul minim de rentabilitate a unui proiect, sub
nivelul caruia acesta nu este eficient.

INVESTIȚIE - 4.000.000
CF1 800.000
CF2 2.200.000
CF3 3.600.000
CF4 4.100.000
Rata de actualizare 10 %
RIR 135%

Interpretare RIR:
 Pentru ca proiectele de investiții să fie acceptate trebuie ca RIR să fie superioară
ratei de rentabilitate cerute e acționari;
 Cu cât RIR este mai mare, cu atât proiectul este mai bun.

PR – PERIOADA DE RECUPERARE

PR = 1 an
PR actualizata = 1+ 800.173/3.143.600 = 1 + 0,25 = 1,25 ani < 2 ani
21
Sl. Drd. Andreea Dumitrescu, (2014-2015), Seminarii Fezabilitatea și eficiența investițiilor– Facultatea de
Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor- UPB;

27
 Proiectele care au perioada de recuperare ≤ 2 ani, vor fi acceptate => PR =1,25 < 2
=> Proiectul de investitie analizat va fi acceptat.
IP – Indicile de profabilitate

IP=beneficiu/cost
IP = (800.000+2.200.000+3.600.000+4.100.000)/4.000.000 = 2,675
Rezultatul raportului beneficiu/ cost trebuie să fie > 1.
2,675 > 1 => Proiectul de investiție analizat se accepta

Raportul beneficii/costuri actualizate este supraunitar, ceea ce atestă faptul că

încasările actualizate sunt superioare plăţilor actualizate. Acest indicator indică faptul că prin
prisma activităţii operaţionale proiectul este sustenabil din punct de vedere financiar. Raportul
beneficii/costuri actualizate este calculat pentru un orizont de previziune de 4 ani și are
valoarea de 2,675.

3.4. Analiza ratelor financiare

28
 Figura nr. 3.4.1. Rate financiare.
Sursa: Situatia financiara a organizatiei Credit Europe Bank realizat la 31 decembrie
2015.

Costul bunului vândut 750 Lei

Stocuri 600 Lei
Valoarea vânzărilor 121.828 Lei
Creanțe 55.824 Lei
Cash 85.600 Lei
Profit net 5.120.000 Lei
Tabelul nr. 3.4.2. Profitul net obținut.
Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.
Calculul ratelor financiare

29
 I. RATELE DE ROTATIE

DENUMIRE FORMULA VALOAREA

1. Rata de rotatie a stocurilor RST Costul bunului vandut/Stocuri 1,25 ori
2. RST [an] 365/RST 292 zile
3. Rata de rotatie a creantelor RCR Volumul vanzarilor/creante 2,18 ori
4. RCR[an] 365/RCR 167,43 zile
5. Rata de rotatie a activelor totale Vanzari/AT 0,02 ori
6. RAT [an] 365/RAT 18250 zile
II. RATELE DE LICHIDITATE

1. Rata de lichiditate curenta RLC Active curente/Pasive curente 0,32 ori

2. Rata de lichiditate rapida RLR (AC-Stocuri)/PC 0,22 ori
3. RCASH Cash/ Pasive curente 3,48 ori
III. RATE DE PROFITABILTATE

1. Rata de profitabilitate a activelor Profit net/ Active totale 1,13 Ron

totale ROA
2. Rata de profitabilitate a capitalului Profit net/ Capitalul propriu 7,82 Ron
propriu ROE
Tabelul nr. 3.4.3. Calculul ratelor financiare.
Sursa: tabel conceput de autorul lucrării.

I. Ratele de rotație
a. Rotatia stocurilor in cazul firmei este de 1,25 ori intr-un an. Cu cat rotatia este
mai rapida cu atat compania utilizeaza mai eficient resursele sale.
b. Rotatia stocurilor ca durata (zile) reprezinta numarul de zile in care se realizeaza
o rotatie complete a acestora. Perioada de complete rotatie a stocurilor va fi considerate 365
zile, numarul de zile dintr-un an. In cazul organizatiei, aceasta isi valorifica stocul in medie o
data la 292 de zile
c. Rotatia creantelor indica cat de rapid o companie isi vinde produsele si incasează
banii de la clienti. Rezultatul arata ca firma colecteaza creantele sale, in medie, de 2,18 ori. Cu
cat creantele sunt recuperate mai repede , cu atat firma va incepe un nou ciclu economic de
productie.
d. Rotatia creantelor ca durata(zile) exprimata in numarul de zile in care sunt
recuperate creantele, ofera o informatie mult mai complexa si mai explicita. In cazul firmei
analizate, perioada in care isi onoreaza datoriile data de furnizorii săi este de aproximativ 167
zile.
e. Rotatia activului total arata de cate ori isi roteste firma activele intr-o perioada de
1 an. Indicatorul este cu atat mai favorabil cu cat are o valoare mai mare. In cazul firmei
analizate, rotatia activelor totale este de 0,02,

30
 II. Ratele de lichiditate
a. Rata de lichiditate curenta RLC arata in ce masura Pasivele curente ale
oragnizatiei sunt acoperite de Activele curente. In cazul organizatiei, se observa ca Pasivele
curente sunt acoprite de Activele curente de 0,32 ori.
b. Rata de lichiditate rapida RLR – 0,22 ori
c. RCASH – arata in ce masura Cash-ul detinut de organizatie acipera Pasivele
curente. In cazul organizatiei analizate se observa ca Rcash = 3,48 ori – valoarea supraunitara
= > situatia organizatiei este favorabila

III. Ratele de profitabilitate

a. Rata de profitabilitate a activelor totale (ROA) masoara gradul de rentabilitate
al intregului capital investit in firma. Acesta indica profitul net obtinut la 1000 unitati active
totale; cu cat este mai mare cu atat este mai bun.

In cazul firmei analizate, ROA are valoare de 1,13 ceea ce inseamna ca de pe urma
investiei a 1000 RON, compania obtine inca 1,13 RON..
b. Rata de profitabilitate a capitalului propriu (ROE) este o masura a modului in
care actionarii sunt multumiti de investitiile facute in firma. ROE indica profitul net obtinut la
1000 unitati capitaluri proprii, cu cat este mai mare este mai bun.

Pentru firma analizată, ROE este de 7,32, adica la 1000 RON investiti de catre
actionari, compania reuseste sa obtina inca 7,32 RON.
Deoarece ROE > ROA (7,32 > 1,13) => firma utilizeaza parghia finanaciara.

31
 CONCLUZII

În concluzie, în urma analizei organizației Credit Europe Bank, se observă faptul că

această firmă este stabilă din punct de vedere al pragului contabil.
Pentru îmbunătățirea activității pe departamentul de vânzare carduri de cumpărături,
organizația decide să realizeze un proiect de investiții care constă în achiziționarea unui soft
performant care să reducă timpul de obținere al cardului de către clienți.
Investiția a fost evaluată la valoarea de 4 milioane RON.
În urma analizei a fost identificat faptul că:

Investitia se recupereaza in mai putin de 2 ani

VAN > 0

IP > 1

RIR > r

INVESTIȚIA ESTE RENTABILĂ, PROIECTUL DE INVESTIȚIE ANALIZAT

POATE FI IMPLEMENTAT
Participarea la activitatea financiar-valutară, pe lângă asigurarea de fonduri și
mijloacele de plată utile dezvoltării economice, atrage după sine și riscuri; fenomenele de
instabilitate a cursurilor valutare, exportul de inflație, determină un înalt profesionalism în
cunoașterea și practicarea relațiilor financiar-monetare internaționale.
Cunoașterea fenomenului financiar-valutare devine, astfel, o necesitate de primă
importanță, un instrument practic în derularea schimbărilor economice internaționale, în
derularea de fonduri financiare și de credit, în manipularea mijloacelor de plată pe piața
internațională. A cunoaște, arată J. Piaget, nu înseamnă o simplă copiere a realității, ci o
organizare care avansează.
Preocupările din ce în ce mai numeroase pentru cunoașterea și perfecționarea
relațiilor financiar-valutare sunt argumente că lumea este angajată în căutarea unui viitor mai
sigur și mai echitabil pentru mecanismele sistemului financiar-valutar. O dată cu
perfecționările aduse activității, se fac și pași spre perfecționarea relațiilor generale dintre
statele lumii, pentru instaurarea unei noi ordini economice internaționale.
Cunoașterea critică a realităților, a modului de lucru în instituțiile și pe piețele
sistemului financiar, este un instrument de maximă eficacitate în conducerea activităților
economice internaționale, în adoptarea de decizii financiar-valutare. De aceea, implementarea
cunoștințelor referitoare la domeniul financiar-valutar în profesiunea de economie devine o
necesitate, o cerință impusă de complexitatea proceselor economice.

32
 BIBLIOGRAFIE

A. MATERIALE TIPĂRITE

Cărţi
1. Cicea C., Țurlea C., Marinescu C. (2022), Investiții- performanță, evaluare, documentații
specifice, Editura Pro Universitaria, București, p.32-36;
2. Dr. Cerchez O., (2007), Eficiența economică a comerțului exterior, București: Editura
Logos, pp. 9-11;
3. Vasilescu, Cicea I., Dobrea C., Bușu C., Alexandru C. Gh., (2009), Managementul
investitiilor, Editura EfiCon Press, București;
4. Vasilescu I., Românu I., Cicea C. (2000), Investiții. Editura Economică, București;
5. Vasilescu I., Românu I., (2003), Dicționar de investiții, Editura Lumina Lex;
6. Zaiț D., (1996), Fundamentele economice ale investițiilor, Editura Sanvialy, Iași;
7. Hurjui I., (2013), Controlul financiar-contabil al proiectelor de investiții, Editura Pro
Universitaria;
8. Cicea C., Subic J., Pirlogea C. (2010), Considerations regarding investments efficiency in
agriculture, Economia Seria Management 13(2), p. 321-331;
9. Zaiț D., (2008), Evaluarea și gestiunea investițiilor dircte, Editura Sedcom Libris, Iași;
10. Conf. Dr. Ing. Doina Șerban, Fezabilitatea și eficiența investițiilor- Suport de curs;
11. Sl. Drd. Andreea Dumitrescu, (2014-2015), Seminarii Fezabilitatea și eficiența
investițiilor– Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor- UPB;

Articole ştiinţifice
1. Financial Consumer Agency of Canada, (2007), Investment characteristics, disponibil
on-line la adresa:
https://www.canada.ca/en/financial-consumer-agency/services/financial-toolkit/
investing/investing-2/4.html;

B. SURSE ELECTRONICE

Articole ştiinţifice disponibile on-line

1. UNEP, Global Trends in Renewable Energy Investment 2011, disponibil la adresa on-line:
http://www.unep.org/Renewable_Energy_Investment;
2. Alecu B., (2023), Guvernul a aprobat organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru
Investiţii şi Comerţ Exterior, care înlocuieşte Invest România, disponibil on-line la adresa
(zf.ro), 24 Februarie 2023;
3. Awad, I. M. (2012), Using econometric analysis of willingness-to-pay to investigate
economic efficiency and equity of domestic water services in the West Bank. The Journal of
Socio-Economics, vol. 41, pp. 485-494;
4. Jun Z., (2003), Investment, investment efficiency, and economic growth in China. Journal
of Asian Economics, vol. 14, p. 713-734, ISSN: 1049-0078;

Teze de doctorat
1. Pîrlogea C., (2013), Eficiența investițiilor alocate producerii de energie din surse
regenerabile, Teză de doctorat susținută la Academia de Studii Economice din București,
C.S.U.D. Școala doctorală- Management în 2013, coord. Vasilescu Ion;

Legislaţie

33
1. Dicționarul explicativ al limbii române, (1984) București, Editura Academiei RSR;

Surse web
1. http://www.crediteurope.ro/!res/fls/situatii-financiare-consolidate-2015.pdf;
2. http://www.crediteurope.ro/;
3. (ext_lt_intertrd);
4. (tet00002).

34