SUPORT CURS

Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra

patrimoniului

Titlul I Infracțiuni contra persoanei

În Titlul I sunt cuprinse infracțiunile care au ca obiect juridic generic persoana

omului, drepturile și libertățile fundamentale ale acesteia: viața, integritatea
corporală și sănătatea, libertatea și demnitatea, inviolabilitatea domiciliului și a
vieții private. Titlul este structurat pe nouă capitole:
- Infracțiuni contra vieții (Capitolul I);
- Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății (Capitolul II);
- Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie (Capitolul III);
- Agresiuni asupra fătului (Capitolul IV);
- Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie (Capitolul V);
- Infracțiuni contra libertății persoanei (Capitolul VI);
- Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile (Capitolul VII);
- Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale (Capitolul VIII);
- Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private (Capitolul IX).

1
 Capitolul I Infracțiuni contra vieții
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Valoarea ocrotită prin intermediul infracțiunilor din
această secțiune este viața persoanei.
2. Obiectul material este reprezentat de corpul unei persoane în viață.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ. Autor al infracțiunilor din acest capitol poate fi în general
orice persoană. Participația este posibilă în toate formele: coautorat, instigare,
complicitate.
2. Subiectul pasiv. Poate fi subiect pasiv, de regulă, orice persoană în viață.
Excepția este dată de uciderea la cererea victimei, unde subiectul pasiv trebuie să
sufere de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical. Există și
unele situații în care circumstanțierea subiectului pasiv poate duce la o variantă
calificată, cum ar fi omorul calificat asupra unei femei gravide [art. 189 lit. g)
C.pen.] sau la o variantă agravată a infracțiunii [determinarea sau înlesnirea
sinuciderii față de un minor, în cazul art. 191 alin. (2) și (3) C.pen.].

III. Locul și timpul

Locul și timpul nu prezintă relevanță în cazul acestor infracțiuni.

IV. Situația premisă este dată de existența unei persoane în viață.

V. Latura obiectivă
Elementul material este reprezentat de uciderea unei persoane și se realizează, în
general, printr-o acțiune, dar poate consta și într-o inacțiune (lipsirea unei persoane
bolnave de îngrijirea necesară datorată). Există o singură excepție, în cazul art. 191
C.pen., unde elementul material constă în acțiunea de a determina sau de a înlesni
sinuciderea.
Urmarea imediată este reprezentată de decesul unei persoane (moartea victimei),
cu excepția infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, unde poate
consta și în încercarea de sinucidere a victimei în cazul variantei atenuate [art. 191
alin. (4) C.pen.].
Legătura de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea ce reprezintă elementul
material și urmarea imediată (decesul victimei sau încercarea de sinucidere) trebuie
stabilită.
2
VI. Latura subiectivă
Vinovăția. Legiuitorul a incriminat în acest capitol săvârșirea unor fapte contra
vieții cu intenție (omor, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), dar și din culpă
(uciderea din culpă).
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță în privința existenței infracțiunilor.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa se sancționează doar în cazul infracțiunilor de omor (art. 188, art. 189);
este posibilă, dar nu este sancționată, în cazul infracțiunii de ucidere la cererea
victimei și a celei de determinare sau înlesnire a sinuciderii (art. 190, respectiv art.
191); nu este posibilă la uciderea din culpă (art. 192). Consumarea are loc în
momentul producerii urmării imediate. Aceste infracțiuni nu pot fi continue sau
continuate, din cauza specificității urmării imediate.

VIII. Variante
Uciderea la cererea victimei (art. 190) are doar variantă tip, omorul are și o variantă
calificată, care îmbracă aspectul unei infracțiuni distincte (art. 189), uciderea din
culpă și determinarea sau înlesnirea sinuciderii prezintă variante agravate, iar cea
din urmă are și o variantă atenuată [art. 191 alin. (4)].

IX. Sancțiuni
Pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa
închisorii și interzicerea unor drepturi (în cazul infracțiunii de omor calificat).

3
 Capitolul II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Infracțiunile din acest capitol au ca obiect juridic generic
relațiile sociale privind ocrotirea integrității corporale și a sănătății persoanei.
2. Obiectul material este reprezentat de corpul unei persoane în viață.

II. Subiecții infracțiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană, cu excepția infracțiunii de rele tratamente
aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C.pen., unde subiectul activ este părintele
sau orice persoană în grija căreia se află minorul. Participația penală este posibilă.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană în viață. Și în acest caz, legea prevede
uneori un subiect calificat, de exemplu în cazul art. 194 C.pen., unde, în varianta
agravată referitoare la fapta prin care s-a produs avortul, subiectul pasiv este doar
femeia gravidă, sau în cazul infracțiunii prevăzute de art. 197 C.pen. unde subiect
pasiv este minorul.
În cazul pluralității de subiecți pasivi vor exista atâtea infracțiuni câte victime, cu
excepția infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 196 C.pen.), unde
pluralitatea de victime atrage reținerea variantei calificate prevăzută de art. 196
alin. (4).

III. Locul și timpul nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunilor din acest
capitol.

IV. Situația premisă

Trebuie să existe o persoană în viață asupra căreia să se exercite violențele.

V. Latura obiectivă
Elementul material. Se realizează, de regulă, printr-o acțiune. Aceasta poate fi
directă (lovire, împingere etc.) sau indirectă (spre exemplu, tragerea scaunului, în
momentul în care victima vrea să se așeze). Elementul material poate consta și într-
o inacțiune (de exemplu, omisiunea autorului de a anunța victima, pe care o invită
în curte, că acolo se află un animal agresiv). În cazul infracțiunii de rele tratamente
aplicate minorului elementul material constă în punerea în primejdie gravă a
dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, iar în cazul infracțiunii
prevăzute de art. 198 C.pen. constă în participarea la încăierare.

4
Urmarea imediată. Constă în provocarea unor suferințe fizice, atingerea adusă
integrității corporale sau sănătății victimei. Există două excepții, la art. 195 și art.
198 alin. (3), unde urmarea imediată este decesul victimei. În cazul infracțiunii
prevăzute de art. 197 C.pen. urmarea imediată coincide cu elementul material, și
anume punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a
minorului.
Legătura de cauzalitate. În cazul unei simple loviri, legătura rezultă din chiar
materialitatea faptei. În ipoteza producerii unor consecințe mai grave (zile de
îngrijiri medicale sau decesul victimei), trebuie demonstrată relația cauză-efect,
între violențele exercitate și rezultatul produs.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția. Infracțiunea prevăzută de art. 197 C.pen. se săvârșește cu intenție
directă sau indirectă. La art. 193 și art. 198 C.pen., pe lângă intenție apare și
praeterintenția ca formă de vinovăție. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte se săvârșește cu praeterintenție, iar cea de vătămare corporală din culpă
se săvârșește din culpă. Infracțiunea prevăzută de art. 194 C.pen. poate fi săvârșită
cu intenție indirectă sau praeterintenție, iar în varianta de la alin. (2) doar cu
intenție directă.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță cu excepția infracțiunii prevăzute de art.
194 unde existența scopului de a produce anumite consecințe conduce la reținerea
unei variante agravate [alin. (2)].

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă, dar nu este pedepsită în cazul acestor infracțiuni, cu o
singură excepție, în cazul vătămării corporale comisă cu intenție directă. Tentativa
nu este posibilă în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și
a celei de vătămare corporală din culpă.

VIII. Variante
Toate infracțiunile din această secțiune prezintă variante agravate, mai puțin
infracțiunile prevăzute de art. 195 și 197 C.pen.

IX. Sancțiuni
Pedeapsa prevăzută este fie închisoarea alternativ cu amenda (art. 193, art. 196), fie
exclusiv închisoarea la celelalte infracțiuni.
Art. 198 C.pen. prevede o cauză de nepedepsire pentru cel care a fost prins în
încăierare împotriva voinței sale.
5
 Capitolul III Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
⮊ Aprecieri generale cu privire la capitol

Deși există un capitol cu acest titlu, el nu cuprinde în realitate decât o singură

infracțiune, intitulată „Uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârșită de către
mamă”, deoarece art. 199 – „Violența în familie” – face trimitere la infracțiunile
prevăzute de art. 188, 189, 193-196 în situația în care sunt săvârșite asupra unui
membru al familiei. Noțiunea de membru de familie este definită în art. 177 C.pen.
Cum diferențele față de infracțiunile din capitolele anterioare sunt reprezentate de
un subiect activ calificat și de o majorare a maximului special al pedepsei, art. 199
reprezintă, de fapt, o variantă agravată pentru fiecare din infracțiunile la care face
trimitere. Rezultă că analiza capitolelor precedente este utilă și în privința art. 199.
În circumstanțele menționate, caracterizarea capitolului va fi înlocuită de o succintă
analiză a infracțiunii prevăzute de art. 200:
Uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă.

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic este reprezentat de integritatea corporală, sănătatea și viața
copilului nou-născut.
2. Obiectul material este reprezentat de corpul copilului nounăscut.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ este circumstanțiat, și anume mama copilului nou-născut.
Persoanele care participă la comiterea faptei vor răspunde pentru infracțiunea de
omor sau pentru una din infracțiunile prevăzute în art. 193-195 C.pen.
2. Subiectul pasiv este și el circumstanțiat, un copil nounăscut, care nu are mai
mult de 24 de ore.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

Se poate vorbi despre o condiție de timp, ce este identică în acest caz cu situația
premisă – infracțiunea să se comită în primele 24 de ore după naștere.

IV. Situația premisă constă într-o naștere recentă, fapta fiind săvârșită imediat
după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore.
V. Latura obiectivă
Elementul material este identic cu cel al infracțiunii de omor sau al infracțiunilor
prevăzute de art. 193-195, respectiv uciderea, lovirea sau alte violențe, vătămarea
corporală.
6
Cerința esențială atașată elementului material este ca acțiunea să se realizeze
imediat după naștere, nu mai târziu de 24 de ore.
Urmarea imediată constă în decesul copilului nou-născut în varianta de la alin. (1)
și în provocarea unor suferințe fizice, atingerea adusă integrității corporale sau
sănătății victimei în varianta de la alin. (2) (mai puțin când fapta săvârșită asupra
nou-născutului este cea prevăzută la art. 195, iar urmarea imediată constă tot în
decesul victimei).
Legătura de cauzalitate trebuie dovedită.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția este cerută sub forma intenției, directă sau indirectă, iar atunci când
fapta este cea prevăzută de art. 195, praeterintenția. Latura subiectivă trebuie
întregită de existența unei cerințe esențiale, și anume ca intenția de a ucide sau de a
duce atingere sănătății sau integrității corporale a nou-născutului să survină pe
fondul stării de tulburare psihică a mamei.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță pentru încadrarea juridică.

VII. Formele infracțiunii

În varianta de la alin. (1) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește, cu excepția
cazului în care încercarea de ucidere are drept consecință lovirea sau vătămarea
corporală a nou-născutului, caz în care se va reține forma consumată a infracțiunii
în varianta atenuată, cea prevăzută la alin. (2). Consumarea are loc în momentul în
care se produce decesul nou-născutului, în cazul variantei tip ori lovirea sau
vătămarea corporală, în cazul variantei de la alin. (2).

VIII. Variante
Infracțiunea prezintă două variante autonome în alin. (1) și (2). Varianta de la alin.
(1) corespunde infracțiunii de pruncucidere din vechiul Cod (art. 177) și poate fi
considerată o variantă atenuată a infracțiunii de omor. Varianta de la alin. (2) este o
incriminare nouă, fără corespondență în vechiul Cod, care poate fi considerată drept
variantă atenuată a infracțiunilor la care face trimitere (art. 193-195 C.pen.).

IX. Sancțiuni
Pedeapsa închisorii este prevăzută pentru ambele variante.

7
 Capitolul IV Agresiuni asupra fătului
⮊ Caracterizare generală a capitolului

Prin intermediul infracțiunilor din acest capitol legiuitorul a înțeles să protejeze și o

formă de viață intrauterină, fătul nefiind protejat prin intermediul infracțiunilor
contra vieții, deoarece subiectul pasiv al acestora este o persoană în viață.
Acest capitol cuprinde două infracțiuni: Întreruperea cursului sarcinii și Vătămarea
fătului.

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic al celor două infracțiuni este complex. În cazul
infracțiunii de Întreruperea cursului sarcinii este ocrotită pe de o parte, sănătatea,
integritatea corporală, viața femeii însărcinate și libertatea de a duce la bun sfârșit o
sarcină, iar, pe de altă parte, este ocrotit produsul de concepție. În cazul infracțiunii
de vătămarea fătului este protejat produsul de concepție, indiferent dacă vătămarea
s-a produs în timpul sarcinii sau în timpul nașterii, precum și integritatea corporală,
sănătatea sau viața copilului care a suferit vătămări în timpul sarcinii sau al nașterii.
2. Obiectul material îl constituie fătul în cazul art. 202, iar în cazul infracțiunii
prevăzute de art. 201 îl constituie produsul de concepție și corpul femeii
însărcinate, fiind unul complex.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ. În cazul infracțiunii prevăzută de art. 201 C.pen.
subiectul activ poate fi orice persoană (chiar și medicul specialist), cu excepția
femeii însărcinate care beneficiază de o cauză de nepedepsire. În cazul art. 202
subiect activ poate fi orice persoană (inclusiv medicul); femeia însărcinată poate fi
subiect activ al acestei infracțiuni doar în cazul în care vătămarea are loc în timpul
nașterii; pentru fapta comisă în timpul sarcinii femeia însărcinată beneficiază de o
cauză de nepedepsire.
2. Subiectul pasiv poate fi femeia însărcinată în cazul faptei prevăzute de art.
201 C.pen.; în cazul art. 202 C.pen., femeia însărcinată poate fi subiect pasiv, dar
poate fi considerat subiect pasiv și copilul care în urma agresiunilor comise în
timpul sarcinii sau nașterii suferă o vătămare corporală sau decedează după naștere.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

Prezintă relevanță locul comiterii faptei, pentru existența infracțiunii prevăzute de
art. 201 în varianta tip, alin. (1) lit. a) (fapta săvârșită în afara instituțiilor medicale
sau cabinetelor medicale autorizate).
8
IV. Situația premisă este dată de existența unei sarcini în cazul ambelor
infracțiuni. Dacă femeia nu este însărcinată, se poate realiza, eventual, o altă
infracțiune contra vieții sau integrității corporale a acesteia, dar nu se poate reține
infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii sau vătămarea fătului.

V. Latura obiectivă
Elementul material se realizează în cazul art. 201 C.pen printr-o acțiune, aceea de
întrerupere a cursului sarcinii. Cerința esențială atașată elementului material este
ca acțiunea de întrerupere a cursului sarcinii să se realizeze într-una din
împrejurările prevăzute la alin. (1) (în afara instituțiilor medicale, de o persoană
care nu e medic de specialitate; dacă vârsta sarcinii a depășit 14 săptămâni) sau fără
consimțământul femeii însărcinate.
În cazul art. 202 elementul material constă tot într-o acțiune, aceea de vătămare a
fătului.
Urmarea imediată constă în cazul art. 201 în oprirea evoluției sarcinii, urmată sau
nu de expulzarea produsului de concepție. Pentru varianta agravată există și o
urmare imediată secundară, constând fie în vătămarea corporală, fie în decesul
femeii însărcinate. La art. 202 urmarea imediată constă fie în împiedicarea instalării
vieții extrauterine, la alin. (1), fie într-o vătămare corporală cauzată ulterior
copilului ori decesul acestuia, la alin. (2) și (3).
Legătura de cauzalitate trebuie dovedită în cazul ambelor infracțiuni.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția este cerută sub forma intenției directe, la variantele tip, și
praeterintenției, la varianta agravată de la alin. (3) în cazul infracțiunii prevăzute de
art. 201, și sub forma intenției directe sau indirecte ori a culpei în cazul infracțiunii
prevăzute de art. 202. Teza ultimă a alin. (2) și (3) (vătămarea a avut ca urmare
moartea copilului) presupune existența vinovăției sub forma praeterintenției.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță pentru încadrarea juridică.

VII. Formele infracțiunii

Tentativa este posibilă și se pedepsește la art. 201 alin. (1) și (2) și nu se
sancționează în cazul art. 202. Consumarea are loc în momentul întreruperii
efective a cursului sarcinii la art. 201, iar la art. 202, fapta se consumă în momentul
producerii uneia din cele trei urmări imediate posibile: împiedicarea instalării vieții;
vătămarea corporală sau decesul copilului.
9
VIII. Variante
Infracțiunea prevăzută de art. 201 prezintă două variante tip în alin. (1) și (2) și
două variante agravate în alin. (3) și (4). Art. 202 prezintă o variantă tip la alin. (1),
trei variante atenuate la alin. (2) (3) și (4) și o variantă din culpă la alin. (5).

IX. Sancțiuni
Pedeapsa închisorii pentru ambele infracțiuni, iar pentru variantele agravate ale art.
201 pedeapsa închisorii și interzicerea unor drepturi.

10
 Capitolul VI Infracțiuni contra libertății persoanei
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Infracțiunile din acest capitol au ca obiect juridic relațiile
sociale privind ocrotirea libertății fizice și psihice a persoanei. Se poate vorbi și de
un obiect juridic subsidiar, respectiv sănătatea și viața persoanei, în cazul
infracțiunii prevăzute de art. 205 alin. (3) și (4) C.pen.
2. Obiectul material. Deoarece obiectul juridic se referă la un drept subiectiv,
dreptul la libertate, în cele mai multe cazuri infracțiunile din acest capitol sunt
lipsite de obiect material. Pot exista și excepții, cum ar fi, de exemplu, cazul
infracțiunii prevăzute de art. 205, când fapta pune în pericol sănătatea sau viața
victimei, ipoteză în care corpul persoanei devine obiectul material al infracțiunii.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este circumstanțiat. Participația este posibilă în toate
formele.
2. Subiectul pasiv nu este, de obicei, circumstanțiat. Există și o excepție, în
cazul art. 205 alin. (3), pentru una din modalități, când victima trebuie să fie
minoră.

III. Locul și timpul nu prezintă relevanță.

IV. Situația premisă

Nu este necesară existența unei situații premisă în cazul acestor infracțiuni.

V. Latura obiectivă
Elementul material se realizează, de regulă, printr-o acțiune. În unele cazuri
(lipsirea de libertate) elementul material se poate realiza și prin inacțiune. La unele
infracțiuni, pe lângă elementul material există și o cerință esențială; de exemplu, în
cazul infracțiunii de hărțuire, urmărirea trebuie să se facă fără drept sau fără un
interes legitim, iar în cazul art. 205 lipsirea de libertate trebuie să se facă în mod
ilegal.
Urmarea imediată constă în încălcarea libertății sub unul din diferitele ei aspecte.
Poate să fie și o urmare imediată care să constea într-un rezultat mai grav – decesul
victimei – în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal în varianta agravată.

11
Legătura de cauzalitate rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. Există și
excepții (lipsirea de libertate urmată de moartea victimei), unde legătura de
cauzalitate trebuie stabilită.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția este cerută, de regulă, sub forma intenției, directă sau indirectă. Excepția
apare în cazul art. 205 alin. (4), unde forma de vinovăție este praeterintenția.
Mobilul și scopul nu prezintă aspecte relevante.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă la toate infracțiunile din acest capitol, dar este sancționată
doar pentru infracțiunea de lipsire de libertate [alin. (1)-(3)]. Infracțiunile se
consumă în momentul producerii urmării imediate.

VIII. Variante
Pentru infracțiunile de lipsire de libertate și șantaj, există variante agravate, pentru
infracțiunea de amenințare există doar varianta tip, iar pentru infracțiunea de
hărțuire există varianta tip și varianta asimilată.

IX. Sancțiuni
Este prevăzută, de regulă, pedeapsa închisorii, iar în unele cazuri (art. 206 și art.
208) pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu cea a amenzii.

12
 Capitolul VII Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Prin intermediul acestor infracțiuni sunt protejate libertatea
și demnitatea umană a persoanelor vulnerabile, relații ce presupun interzicerea
exploatării acestei categorii de persoane.
2. Obiectul material. Aceste infracțiuni nu au, în general, obiect material.
Când faptele sunt comise prin utilizarea violenței fizice (pentru infracțiunile unde
elementul material constă în constrângere), se poate discuta de un obiect material
secundar, corpul persoanei (art. 209, art. 210).

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ, în general, nu este circumstanțiat. Existența unui subiect
calificat poate conduce în cazul unor infracțiuni la reținerea unei variante agravate
(funcționarul public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pentru infracțiunea de
trafic de persoane sau trafic de minori; părintele, tutorele sau curatorul în cazul
infracțiunii de exploatare a cerșetoriei). Participația este posibilă sub toate formele.
2. Subiectul pasiv este, în unele cazuri, circumstanțiat: minorul, persoana
aflată în vădită stare de vulnerabilitate, persoana cu dizabilități fizice ori psihice
etc. De principiu, așa cum și titlul capitolului o sugerează, victima unei infracțiuni
din această categorie este o persoană care, cel puțin în mod vremelnic, se află întro
stare de vulnerabilitate.

III. Locul și timpul nu prezintă relevanță.

IV. Situația premisă

Nu este necesară existența unei situații premisă în cazul acestor infracțiuni.

V. Latura obiectivă
Elementul material se realizează, de regulă, printr-o acțiune. În cazul unor
infracțiuni pe lângă elementul material există și o cerință esențială, de exemplu, în
cazul art. 215, unde fapta majorului de a apela la mila publicului trebuie să se
realizeze, prin folosirea prezenței unui minor.
Urmarea imediată constă în încălcarea libertății psihice și a demnității persoanei
sub unul din diferitele ei aspecte.
Legătura de cauzalitate rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.

13
VI. Latura subiectivă
Vinovăția este cerută sub forma intenției, directă sau indirectă. Uneori există un
scop care califică intenția (spre exemplu, scopul exploatării, în cazul traficului de
persoane).

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă la toate infracțiunile din acest capitol, dar este sancționată
doar pentru infracțiunile prevăzute în art. 209-211 și art. 213 alin. (2). Infracțiunile
se consumă în momentul producerii urmării imediate. Infracțiunea prevăzută de art.
215 C.pen. este o infracțiune de obicei, ca atare făptuitorul trebuie să apeleze în
mod repetat la mila publicului pentru ca fapta să îmbrace caracter penal.

VIII. Variante
Pentru infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, exploatarea
cerșetoriei legea prevede și variante agravate; pentru celelalte infracțiuni din acest
capitol există doar variante tip.

IX. Sancțiuni
Este prevăzută, de regulă, pentru aceste infracțiuni pedeapsa închisorii și
interzicerea unor drepturi (art. 209, art. 210, art. 211, art. 213 C.pen.), iar în unele
cazuri pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu cea a amenzii (art. 214, art.
215, art. 216 C.pen.).

14
 Capitolul VIII Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale referitoare la libertatea
și integritatea vieții sexuale a persoanei. Există și un obiect juridic secundar,
integritatea corporală și sănătatea persoanei sau viața acesteia (în cazul unor
variante agravate, ca de exemplu, în cazul violului urmat de moartea victimei).
2. Obiectul material. Infracțiunile din acest titlu nu au obiect material, întrucât
obiectul juridic constă în libertatea vieții sexuale, care nu se poate obiectiva într-o
valoare materială. Când faptele sunt comise prin utilizarea violenței fizice, se poate
discuta de un obiect material secundar, corpul persoanei.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este, de regulă, circumstanțiat, la variantele tip ale
incriminărilor. Există însă și excepții, cum ar fi cazul infracțiunii de racolare a
minorilor în scopuri sexuale, unde subiect activ poate fi doar o persoană majoră;
2. Subiectul pasiv este uneori circumstanțiat, în funcție de: vârstă [la racolarea
minorilor în scopuri sexuale, la actul sexual cu un minor, la agravanta de la viol
prevăzută în alin. (3) lit. c) și alin. (31)]; calitatea de membru de familie [la viol în
varianta de la alin. (3) lit. b)].

III. Locul și timpul nu prezintă relevanță.

IV. Situația premisă nu prezintă relevanță.

V. Latura obiectivă
Elementul material se realizează, în toate cazurile, printr-o acțiune. Deși în toate
cazurile are valențe sexuale, elementul material diferă de la o infracțiune la alta,
constând în general în comiterea unui: act de natură sexuală, raport sexual, act
sexual oral sau anal sau orice alt act de penetrare vaginală sau anală. Prin excepție,
la hărțuirea sexuală și racolarea minorilor în scopuri sexuale elementul material nu
are în mod direct conotație sexuală, constând în pretinderea în mod repetat de
favoruri de natură sexuală (în cazul infracțiunii prevăzute la art. 223) și propunerea
făcută unui minor să se întâlnească în scopul comiterii unui act dintre cele
prevăzute în art. 220 sau art. 221 (în cazul infracțiunii prevăzute la art. 222).
Urmarea imediată constă, de regulă, într-o încălcare a libertății sexuale. La unele
variante agravate există și o urmare imediată adiacentă: de exemplu, în cazul
15
violului urmat de moartea victimei, urmarea imediată constă în decesul persoanei
vătămate.
Legătura de cauzalitate rezultă, de cele mai multe ori, din realizarea elementului
material. În cazul în care urmarea imediată constă într-un rezultat, cum ar fi decesul
victimei în cazul infracțiunii de viol, legătura de cauzalitate trebuie stabilită.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția. Infracțiunile din această categorie pot fi comise doar cu intenție. În
cazul unor variante agravate (viol urmat de moartea victimei), forma de vinovăție
este praeterintenția.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță. Deși art. 222 vorbește de existența unui
scop, acesta nu este o componenta a laturii subiective, ci un scop ce ține de
realizarea laturii obiective.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă și se sancționează la infracțiunea de viol, agresiune sexuală,
act sexual cu un minor și coruperea sexuală a minorilor.
Consumarea are loc, de obicei, în momentul realizării elementului material al
infracțiunii, moment ce coincide cu lezarea libertății sexuale.

VIII. Variante
Hărțuirea sexuală și racolarea minorilor în scopuri sexuale sunt incriminate doar în
varianta tip, celelalte infracțiuni conțin variante agravate.

IX. Sancțiuni
La infracțiunea de hărțuire sexuală și racolarea minorilor în scopuri sexuale
pedeapsa este închisoarea alternativ cu amenda; pentru celelalte infracțiuni
sancțiunea este pedeapsa închisorii.

16
 Capitolul IX Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Infracțiunile din acest titlu au ca obiect juridic general
relațiile sociale privind libertatea persoanei, relații ce presupun, între altele,
inviolabilitatea domiciliului și vieții private.
2. Obiectul material. Deoarece obiectul juridic se referă la un drept subiectiv
care, de principiu, nu are o întruchipare materială, infracțiunile din acest capitol
sunt lipsite de obiect material.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este, de regulă, circumstanțiat. Excepție face infracțiunea de
divulgarea secretului profesional unde subiectul activ este circumstanțiat fiind
reprezentat de persoana care, în virtutea profesiei sau a funcției (medic, avocat,
notar, funcționar bancar etc.) intră în posesia unor date confidențiale, pe care nu
le poate divulga fără acordul celui care le-a încredințat. Participația este în
general posibilă, dar nu și sub forma coautoratului în cazul infracțiunii de
divulgarea secretului profesional, deoarece subiectului activ îi incumbă o
obligație personală.
2. Subiectul pasiv nu este circumstanțiat.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii în general nu prezintă relevanță. În

cazul violării de domiciliu sau a violării sediului profesional săvârșirea faptei în
timpul nopții reprezintă element circumstanțial.

IV. Situația premisă

În cazul infracțiunilor de violare de domiciliu și violarea sediului profesional
situația premisă constă în existența unui domiciliu, respectiv a unui sediu
profesional, în sensul legii penale. La infracțiunea de divulgarea secretului
profesional situația premisă este dată de existența unor date confidențiale care au
fost încredințate sau de care subiectul activ a luat cunoștință în virtutea funcției sau
profesiei.

V. Latura obiectivă
Elementul material constă, de regulă, într-o acțiune (pătrundere, divulgare,
difuzare), însă în cazul unor infracțiuni (violare de domiciliu, violarea sediului
profesional) poate consta și într-o inacțiune (refuzul de a părăsi). La unele
17
infracțiuni, pe lângă elementul material există și o cerință esențială, de exemplu în
cazul infracțiunii de violare de domiciliu, pătrunderea trebuie să se facă fără drept.
Urmarea imediată este reprezentată de lezarea libertății persoanei.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția este cerută sub forma intenției directe sau indirecte.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă la toate infracțiunile din acest capitol, dar nu se
sancționează. Consumarea are loc în momentul producerii urmării imediate.

VIII. Variante
Infracțiunea de divulgare a secretului profesional prezintă doar varianta tip,
celelalte infracțiuni prezintă și variante agravate.

IX. Sancțiuni
Pentru toate infracțiunile este prevăzută închisoarea alternativ cu amenda, mai puțin
varianta agravată prevăzută în alin. (5) al art. 226 unde sancțiunea constă doar în
pedeapsa închisorii.

18
 Titlul II Infracțiuni contra patrimoniului

În titlul II sunt cuprinse infracțiunile care au ca obiect juridic general relațiile

sociale privind patrimoniul. Nu este ocrotit doar dreptul de proprietate, ci și posesia
și detenția. Poate exista și un obiect juridic secundar în cazul unor infracțiuni prin
intermediul cărora sunt ocrotite și alte valori: spre exemplu, viața și integritatea
corporală, în cazul infracțiunii de tâlhărie și a celei de piraterie.
Titlul este structurat pe cinci capitole:
- Furtul (Capitolul I);
- Tâlhăria și pirateria (Capitolul II);
- Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii (Capitolul III);
- Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice
(Capitolul IV);
- Distrugerea și tulburarea de posesie (Capitolul V).

19
 Capitolul I Furtul
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic constă în relațiile sociale privind posesia sau detenția
bunurilor mobile.
2. Obiectul material este reprezentat, de regulă, doar de bunuri mobile însă se
consideră că pot constitui obiect material al infracțiunii și bunurile care rămân sau
devin imobile în sensul legii civile (cărămizile, burlanele sau alte materiale separate
provizoriu de imobil, sau materialele aduse pentru a le înlocui pe cele vechi,
conform art. 538 C.civ.). Reprezintă obiect material și înscrisurile, energia electrică
sau alt fel de energie cu valoare economică. Pot reprezenta obiect material al
furtului și părțile corpului uman în măsura în care sunt desprinse de acesta (organe)
și aparțin unui patrimoniu, sau părțile artificiale chiar dacă sunt sau nu desprinse de
corp (proteze). În cazul furtului de folosință obiectul material constă într-un vehicul
sau un terminal de comunicații.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este, de regulă, circumstanțiat. Doar în cazul furtului care
se sancționează la plângere prealabilă (art. 231 C.pen.) subiectul activ trebuie să
aibă o anumită calitate (membru de familie, minor care săvârșește fapta împotriva
tutorelui, colocatarii, persoană găzduită) În principiu, pot exista toate formele de
participație penală (coautorat, instigare, complicitate).
2. Subiectul pasiv nu este circumstanțiat, cu excepția cazului în care furtul se
sancționează la plângerea prealabilă.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii – pot constitui elemente

circumstanțiale. De exemplu: noaptea, mijlocul de transport în comun, conduc la
reținerea unor variante agravate, care în cazul furtului îmbracă forma unei
infracțiuni distincte – furtul calificat (art. 229).

IV. Situația premisă

În cazul unor infracțiuni este necesar să preexiste posesia sau detenția persoanei
vătămate asupra bunului ce constituie obiectul material al infracțiunii.

V. Latura obiectivă
Elementul material constă, de regulă, într-o acțiune (luarea unui bun), însă în mod
excepțional se poate realiza și prin inacțiune. Pentru existența infracțiunii,
20
elementului material îi este atașată o cerință esențială, și anume, luarea bunului să
se facă fără consimțământul celui deposedat.
Urmarea imediată constă, în general, în schimbarea ilicită a stării de fapt a
bunului. Pentru art. 230 alin. (2) urmarea imediată constă în producerea unei
pagube.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, iar în cazul furtului de
folosință prevăzut de art. 230 alin. (2) trebuie dovedită legătura între folosirea
terminalului și producerea pagubei.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția este necesară sub forma intenției directe calificate prin scop.
Mobilul și scopul. Pentru existența infracțiunii trebuie ca luarea bunului să se facă
în scopul însușirii pe nedrept.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa este posibilă și se sancționează în cazul acestor infracțiuni. Consumarea
are loc la momentul în care bunul iese din sfera de dispoziție a posesorului și trece
în sfera de stăpânire a făptuitorului. Infracțiunile pot îmbrăca forma continuă sau
continuată și, ca atare, pot avea un moment al epuizării.

VIII. Variante
Infracțiunea de furt are variante agravate, dar acestea sunt reunite într-un articol
separat – art. 229, sub titlul Furt calificat.
Furtul de folosință prezintă două variante tip.

IX. Sancțiuni
Aceste infracțiuni se sancționează cu pedeapsa închisorii.

21
 Capitolul II Tâlhăria și pirateria
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Infracțiunile din acest capitol au ca obiect juridic general
relațiile sociale privind patrimoniul. Există și un obiect juridic secundar în cazul
infracțiunilor de tâlhărie și piraterie, infracțiuni prin intermediul cărora sunt ocrotite
și alte valori: viața, integritatea corporală sănătatea, libertatea fizică sau psihică a
persoanei.
2. Obiectul material este reprezentat de un bun mobil în cazul tâlhăriei și de o
navă sau bunurile aflate pe o navă în cazul pirateriei. Poate exista și un obiect
material secundar, corpul persoanei, dacă infracțiunile sunt realizate prin
întrebuințarea de violențe.
II. Subiecții infracțiunii
1. Subiectul activ nu este circumstanțiat. Sunt posibile toate formele de
participație penală (coautorat, instigare, complicitate).
2. Subiectul pasiv nu este circumstanțiat. Poate fi subiect pasiv persoana fizică
sau juridică vătămată prin infracțiune.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii pot constitui elemente circumstanțiale

de exemplu: noaptea, mijlocul de transport în comun în cazul tâlhăriei calificate.

IV. Situația premisă

În cazul acestor infracțiuni, este necesar să preexiste posesia sau detenția persoanei
vătămate asupra bunului ce constituie obiectul material al infracțiunii.

V. Latura obiectivă
Elementul material este complex, fiind alcătuit din două elemente diferite aflate în
strânsă legătură (luarea unui bun și exercitarea unor violențe fizice sau psihice). În
varianta de la art. 235 alin. (2) elementul material constă în capturarea sau
provocarea eșuării unei nave.
Urmarea imediată este și ea complexă; cea principală coincide cu cea a
infracțiunii de furt, iar cea secundară poate consta în lezarea uneia dintre valorile ce
țin de libertatea, integritatea fizică sau viața persoanei.
Legătura de cauzalitate rezultă uneori din materialitatea faptei iar în cazul
tâlhăriei sau pirateriei urmate de moartea victimei trebuie demonstrată legătura de
cauzalitate.

22
VI. Latura subiectivă
Vinovăția trebuie să existe sub forma intenției directe în cazul tâlhăriei și al
pirateriei. Doar în cazul tâlhăriei sau pirateriei urmate de moartea victimei forma de
vinovăție este praeterintenția.
Mobilul și scopul. Pentru existența acestor infracțiuni trebuie să existe un dublu
scop – cel specific furtului(însușirea pe nedrept a bunului) și cel specific acțiunii
secundare (amenințarea sau violența) care trebuie realizată fie în scopul însușirii
bunului, fie pentru păstrarea bunului sau înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru
ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

VII. Formele infracțiunilor

Consumarea infracțiunilor din acest capitol are loc în momentul consumării acțiunii
principale, specifice furtului. În cazul acestor infracțiuni tentativa se sancționează
și, coincide de fapt cu tentativa de la infracțiunea de furt.

VIII. Variante
Tâlhăria are pe lângă varianta tip două variante agravate ce au însă un nomen iuris
distinct (art. 234 și art. 236). Pirateria cunoaște două variante tip și o variantă
agravată în art. 235, alta fiind reglementată în art. 236.
De asemenea, pentru faptele prevăzute la art. 233-235 poate exista agravanta
prevăzută de art. 2561 dacă au produs consecințe deosebit de grave.

IX. Sancțiuni
Aceste infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsa închisorii și interzicerea unor
drepturi.

23
 Capitolul III Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Infracțiunile din acest titlu au ca obiect juridic general
relațiile sociale privind patrimoniul, iar ca obiect juridic special relațiile de
încredere care trebuie să existe în circuitul civil al bunurilor.
2. Obiectul material este reprezentat fie de un bun mobil (abuz de încredere,
însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor), fie atât de un bun mobil,
cât și de un bun imobil (infracțiunea de înșelăciune, infracțiunile de bancrută).

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este, în general, circumstanțiat. În cazul unor infracțiuni
trebuie să existe un subiect activ calificat, de exemplu debitorul (în cazul
infracțiunilor de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, bancrută simplă) sau
creditorul (în cazul infracțiunii de exploatare patrimonială a unei persoane). În
principiu sunt posibile toate formele de participație penală (coautorat, instigare,
complicitate).
2. Subiectul pasiv nu este, de regulă, circumstanțiat. Poate fi subiect pasiv
persoana fizică sau juridică vătămată prin infracțiune. Există însă infracțiuni cu
subiect pasiv calificat, de exemplu art. 239 și art. 241 unde fapta trebuie comisă în
paguba creditorului.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii nu prezintă relevanță.

IV. Situația premisă

În cazul unor infracțiuni este necesară existența unei situații premisă. De exemplu
în cazul infracțiunii de abuz de încredere trebuie să existe un raport juridic în baza
căruia bunul este deținut de făptuitor; pentru existența infracțiunii de înșelăciune
privind asigurările trebuie să fie încheiată o poliță de asigurare; pentru infracțiunea
de bancrută frauduloasă trebuie ca debitorul să se afle în stare de insolvență.

V. Latura obiectivă
Elementul material constă de regulă într-o acțiune, dar unele infracțiuni pot fi
comise și prin inacțiuni (abuzul de încredere, bancruta simplă, însușirea bunului
găsit sau ajuns din eroare la făptuitor).
Urmarea imediată constă, în general, în producerea unui prejudiciu.

24
Legătura de cauzalitate, în general, trebuie stabilită între elementul material și
urmarea imediată.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția trebuie să existe sub forma intenției directe sau indirecte, iar în cazul
unor infracțiuni doar sub forma intenției directe (înșelăciunea).
Mobilul și scopul. În cazul unor infracțiuni trebuie să fie îndeplinită condiția
existenței unui scop: acela de a obține un folos pentru sine sau pentru altul la
infracțiunea de înșelăciune; scopul fraudării creditorilor în cazul infracțiunii
prevăzute de art. 239; în cazul variantei prevăzute de alin. (3) al art. 242 trebuie să
existe scopul dobândirii unui folos patrimonial; în cazul infracțiunii de înșelăciune
privind asigurările trebuie demonstrat scopul de a obține pentru sine sau pentru
altul suma asigurată.

VII. Formele infracțiunilor

Tentativa se sancționează în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1), art.
241 și art. 244-247. Consumarea are loc de regulă la momentul producerii
prejudiciului. Infracțiunile pot îmbrăca forma continuată și, ca atare, pot avea un
moment al epuizării.

VIII. Variante
Unele infracțiuni din acest capitol prezintă doar varianta tip (art. 238, 240, 241,
246) altele prezintă variante agravate (art. 242, 244, 247).

IX. Sancțiuni
O parte din infracțiunile acestui capitol sunt sancționate cu pedeapsa închisorii (art.
244, 246, 247), iar altele cu închisoarea alternativ cu amenda (art. 238, 239, 240).

25
 Capitolul V Distrugerea și tulburarea de posesie
⮊ Caracterizare generală a capitolului

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic. Prin intermediul acestor infracțiuni se protejează relațiile
patrimoniale cu privire la integritatea materială și funcțională a bunurilor, precum
și cele cu privire la posesia asupra imobilelor.
2. Obiectul material este reprezentat de un bun mobil sau imobil în cazul
infracțiunilor de distrugere și de bunul imobil în cazul infracțiunii de tulburare de
posesie.

II. Subiecții infracțiunii

1. Subiectul activ nu este circumstanțiat. Sunt posibile toate formele de participație
penală (coautorat, instigare, complicitate).
2. Subiectul pasiv nu este circumstanțiat.

III. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii nu prezintă relevanță.

IV. Situația premisă

În cazul infracțiunilor de distrugere situația premisă constă în starea de integritate
materială și funcțională a bunului, iar în cazul celei de tulburare de posesie în
existența posesiei (stăpânirii de fapt) asupra unui bun imobil.

V. Latura obiectivă
Elementul material constă de regulă într-o acțiune, dar în cazul infracțiunii de
distrugere poate consta și în inacțiune.
Urmarea imediată constă, în afectarea integrității sau funcționalității bunului în
cazul infracțiunilor de distrugere și în trecerea ilicită a bunului imobil în stăpânirea
de fapt a subiectului activ, în cazul infracțiunii de tulburare de posesie.
Legătura de cauzalitate, în general, rezultă din materialitatea faptei.

VI. Latura subiectivă

Vinovăția trebuie să existe sub forma intenției directe sau indirecte, cu excepția
infracțiunii de distrugere din culpă unde forma de vinovăție este culpa.
Mobilul și scopul nu sunt relevante.

26
VII. Formele infracțiunilor
Tentativa se sancționează în cazul infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (3) și (4),
nefiind posibilă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 255. Consumarea are loc de
regulă la momentul producerii elementului material. La infracțiunea de tulburare de
posesie tentativa nu se sancționează. Dacă făptuitorul rămâne mai multă vreme în
imobil infracțiunea devine continuă și, ca atare, va exista un moment al epuizării.

VIII. Variante
Infracțiunea de tulburare de posesie prezintă doar variantă tip, infracțiunea de
distrugere prezintă și variante agravate, distrugerea calificată fiind tot o variantă
agravată, dar prevăzută într-un articol distinct. Distrugerea din culpă prezintă și ea
o variantă tip și una agravată.

IX. Sancțiuni
Infracțiunile de distrugere în variantele tip sunt sancționate cu pedeapsa închisorii
alternativ cu amenda, iar în variantele agravate (inclusiv distrugerea calificată) se
sancționează cu pedeapsa închisorii. Sancțiunea pentru tulburarea de posesie este
închisoarea alternativ cu amenda.

27