Piața Financiară Și Creșterea Economică: Evidențe Empirice Pentru Țările Central Și Est-Europene

Piața financiară și creșterea economică: evidențe empirice pentru țările
central și est-europene
Mîșu Iulian-George
Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, Anul 3
Centrul de Cercetări Financiar-Monetare (CEFIMO)
ASE București
georgemisu15@gmail.com
Coordonatorul lucrării
Prof. univ. dr. Stoian Andreea Maria
Departamentul de Finanțe și CEFIMO

Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori
ASE București
Cuvinte – cheie: piața financiară, creștere economică, credit, OLS, panel, VAR
Rezumat. Scopul acestei lucrări este acela de a analiza relația dintre piața financiară
și creșterea economică pe un eșantion de șase țări emergente, membre ale Uniunii Europene.
În acest scop, vom utiliza estimatorul OLS și un model de tip panel. Rezultatele empirice
obținute până în prezent arată existența unei cauzalități bidirecționale între piața financiară
și creșterea economică. Totuși, în urma utilizării unui model VAR, a rezultat că influența este
semnificativ mai puternică din partea creșterii economice asupra dezvoltării sistemului bancar
decât invers.
Clasificare JEL: C1, C3,C5,E24,E44

Clasificare REL: 8A,8E, 9A, 9B, 9C, 9D,9F, 11A, 12A
Mîșu Iulian-George Piața financiară și creșterea economică: evidențe empirice pentru țările central și est-europene
Capitolul I. Prezentare generală
Una dintre principalele ipoteze ridicate de teoria economiei moderne este aceea că
intermedierea financiară este benefică creșterii economice. Ideea că o economie are nevoie de
intermediere financiară pentru a satisface nevoile debitorilor de resurse financiare cât și a
creditorilor de a obține profit, direcționând resursele către utilizările cele mai eficiente, este
fundamentală pentru o alocare cat mai apropiata de optimul Pareto a resurselor financiare.
Pornind de la lucrările de pionierat ale lui Goldsmith (1969), McKinnon (1973) și Shaw
(1973), am reușit să evidențiem dovezi care susțin ideea că dezvoltarea financiară este benefica
pentru creșterea economică. Mai recent, cercetătorii au reușit să își îmbunătățească în așa fel
modelele încât au depășit corelațiile simple și au stabilit o legătură de cauzalitate
convingătoare, dinspre sectorul financiar către creșterea economică. Deși au existat opinii
divergente, astăzi se acceptă faptul că intermedierea financiara nu este pur și simplu un produs
secundar al procesului de dezvoltare, ci un motor care propulsează creșterea economică.
Aceasta, la rândul său, a fost unul dintre elementele-cheie care sprijină argumentele pentru
dereglementarea financiară. Dacă intermedierea financiară are un impact pozitiv asupra
creșterii economice, nu ar trebui să depunem eforturi pentru a elimina barierele din calea
dezvoltării sistemului financiar?
Este corect să spunem că experiența recentă (criza financiară din 2008-2009) a
determinat atât mediul academic, cât și factorii de decizie politică să-și reconsidere concluziile
anterioare cu privire la sistemul financiar și relația acestuia cu creșterea economică. Este
adevărat atunci că, indiferent de mărimea și rata de creștere a sistemului financiar, acesta va
avea întotdeauna o influentă pozitiva asupra dezvoltării economice si alocării eficiente a
resurselor, sau oare un sistem financiar supradimensionat devine o piedică pentru economie?
În timp ce efectele potențiale ale dezvoltării sistemului financiar asupra creșterii
economice au fost analizate extensiv, în cele mai multe modele, nivelul de dezvoltare financiară
este considerat a fi exogen. Dar înțelegerea a ceea ce determină apariția piețelor financiare sau
gradul lor de dezvoltare este cel puțin la fel de important ca și evaluarea efectelor acestora
asupra creșterii economice. Dacă intermedierea financiară afectează creșterea economică, ar
trebui să studiem mai îndeaproape relația dintre acestea, fie că ar trebui să ne așteptăm ca
acestea să se dezvolte într-o anumită secvență, și ce anume explică evoluția lor relativă. În
primul rând, ca și formă de finanțare, creditul bancar a fost primul, urmat de finanțarea prin
emisiune de acțiuni și obligațiuni, și nu in cele din urma finanțarea pe piața asigurărilor, care
deservesc atât agenții economici cât și gospodăriile. Pe de altă parte, mărimea relativă a acestor
piețe diferă semnificativ chiar și în acele țări care au atins un nivel comparabil ridicat al
dezvoltării economice.
În ce măsură piețele financiare facilitează și încurajează o mai bună și sustenabilă
practică de afaceri? Această întrebare a fost dezbătută intens, având în vedere creșterea
influenței și curenta cercetare asupra investirii responsabile și sustenabile. În ultimii ani,
practicile sustenabile de investire au crescut într-un ritm alert (Bauer, Koedijk și Otten, 2005;
Galema, Plantinga, și Scholtens, 2008; Orlitzky, 2013).
2
Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
Rolul sistemului financiar este de a realoca resursele bănești de la agenți economici ce

înregistrează un surplus la acei agenți economici ce prezintă un deficit. În literatura tradițională
există două abordări în ceea ce privește analiza acestui proces. Prima abordare se referă la cum
interacționează agenții prin intermediul piețelor financiare. A doua abordare urmărește
activitatea intermediarilor financiari, cum ar fi băncile și companiile de asigurări. Cu 50 de ani
în urmă, sistemul financiar ar fi putut fi bifurcat în aceste direcții. Indivizi înstăriți și firme mari
foloseau piețele de capital, în timp ce indivizii cu venituri mai reduse și firmele mici și medii
foloseau intermedierea bancară, companiile de asigurări și alte instituții financiare.
Intermedierea financiară poate influența creșterea economică, acționând asupra ratei de
economisire, asupra procentului din volumul economiilor canalizat către investiții cu o
productivitate economică și socială marginală. De obicei, sistemul financiar are un efect pozitiv
asupra creșterii economice, dar există și excepții: dispersarea riscurilor pe piața creditelor de
uz casnic pot reduce rata de economisire, deci și rata de creștere economică.
Astfel, "dezvoltarea financiară" este un termen prea generic; pentru a măsura impactul
asupra creșterii, trebuie specificată piața financiară specifică în cauză. De aceea în studiul
nostru ne vom concentra pe sectorul bancar, mai precis pe intermedierea bancară și a modului
în care intermedierea bancară influențează creșterea economică, mai exact, creditul acordat de
către instituțiile bancare. Mai mult decât atât, vrem să analizăm relația dintre sistemul bancar
și creșterea economică în șase țări central și est europene, respectiv: România, Bulgaria,
Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia. Eșantionul de țări studiat este reprezentat de țări post-
comuniste unde tranziția de la economia planificată la economia de piață a fost mult mai
abruptă și a vizat crearea unor economii capitaliste.
În anii 1990, țările din Europa Centrală și de Est au îmbrățișat democrația și

capitalismul, ceea ce a dus la numeroase transformări socio-economice radicale într-o perioadă
scurtă de timp. Totuși, gradul în care fiecare țară sa schimbat este extrem de diferit. Evident,
aceste schimbări au afectat și cadrul instituțional, care, la rândul său, a avut un impact
semnificativ asupra dezvoltării societății în general și asupra dezvoltării economice în special.
De asemenea, fostele țări comuniste au considerat privatizarea întreprinderilor publice

un instrument de dezvoltare economică prin creșterea eficienței lor. Procesul de privatizare a
fost foarte diferit de la o țară la alta și de la o perioadă la alta. Datorită privatizării masive din
această perioadă, a apărut și fenomenul corupției în țările din Europa Centrală și de Est, cu
impact negativ asupra societății și asupra economiei. Corupția în acest spațiu european sa
dovedit a fi mai brutală, pe măsură ce aceste țări își amplifică deschiderea și participarea la
comunitățile și organizațiile internaționale.(Dragoș și colectiv, 2009)
Când țările în tranziție au început procesul de liberalizare politică și economică la

începutul anilor ’90, au trebuit să-și conceapă sistemele financiare naționale. Mai multe studii,
cum ar fi cele ale lui King și Levine (1993a, 1993b) și Pagano (1993), arată existența unei
puternice relații pozitive între dezvoltarea sistemului financiar și creșterea economică. De
aceea, dezvoltarea sistemului financiar a devenit o problemă prioritară a reformelor care au
avut loc în economiile în tranziție.
Procesul de dezvoltare economică depinde de modul în care sistemul financiar este

construit. În general, există două alternative principale pentru crearea unui sistem financiar:
sistemul financiar orientat spre piața de capital și sistemul către intermedierea bancară. Cele
mai multe economii în procesul de tranziție din Europa Centrală și de Est au optat pentru un
sistem bancar. În ceea ce privește dezvoltarea sistemului financiar în țările în tranziție, trebuie
avute în vedere anumite aspecte specifice, cum ar fi rolul piețelor bursiere în sistemul financiar,
importanța asigurării depozitelor în asigurarea stabilității sistemului financiar și poziția băncii
centrale (Hermes și Lensink 2000).
În procesul de dezvoltare a economiei de piață, țările în tranziție, mai specific țările post
comuniste din Europa Centrală și de Est au ales să creeze un sistem financiar bancar. Acest
sistem bancar sa confruntat cu mai multe probleme, dintre care menționăm o utilizare
substanțială a garanțiilor în acordarea creditelor și a unui grad scăzut de intermediere bancară,
măsurată ca ponderea creditelor acordate întreprinderilor în PIB.
Economiștii au opinii surprinzător de diferite cu privire la importanța sistemului
financiar pentru creșterea economică. Bagehot (1873) și Hicks (1969) susțin că a jucat un rol
critic în declanșarea industrializării în Anglia prin facilitarea mobilizării capitalului pentru
"lucrări imense". Schumpeter (1912) susține că băncile care funcționează bine stimulează
inovația tehnologică, identificarea și finanțarea antreprenorilor cu cele mai bune șanse de
implementare cu succes a produselor inovatoare și a proceselor de producție. În schimb,
Robinson (1952, p. 86) declară că "acolo unde există concurență și eficiență a întreprinderilor,
există și finanțare". Conform acestei perspective, dezvoltarea economică creează cerere pentru
anumite tipuri de operațiuni financiare, iar sistemul financiar răspunde automat la aceste
cerințe. Mai mult, unii economiști nu cred că relația dintre finanțare și creștere este importantă.
Lucas (1988, p. 6) afirmă că economiștii "suprasolicită grav" rolul factorilor financiari în
creșterea economică, în timp ce adepții teoriei creșterii economice își exprimă frecvent
scepticismul cu privire la rolul sistemului financiar prin ignorarea acestuia (Chandavarkar
,1992).
În lumina acestor opinii contradictorii, lucrarea de față utilizează teoria existentă pentru
a elabora un cadru analitic al relației între sistemul financiar și creșterea economică pentru
evaluarea cantitativa a acesteia. Deși concluziile trebuie să fie indicate ezitant și cu calificări
ample, preponderența raționamentului teoretic și a dovezilor empirice sugerează o relație
pozitivă, de prim ordin, între dezvoltarea financiară și creșterea economică.
Există dovezi că nivelul de dezvoltare financiară este un bun estimator al ratelor viitoare
a creșterii economice, acumulării de capital și a schimbărilor tehnologice.(Levine, 1997)
În mod specific, țările cu bănci mai mari și piețe financiare mai active se dezvoltă mai
repede în deceniile următoare. Industriile și firmele care se bazează în mare măsură pe
finanțarea externă cresc disproporționat mai rapid în țările cu bănci și piețe de valori bine
dezvoltate decât în țările cu sisteme financiare slab dezvoltate. Mai mult decât atât, studii ample
(King și Levine ,1993a; King și Levine ;1993b; Levine,1997) pe eșantioane semnificative de
țări sugerează că diferențele de dezvoltare financiară au avut, în unele țări pe perioade extinse,
o influență substanțială asupra dezvoltării economice. Totuși, aceste rezultate nu implică faptul
4
că finanțele sunt peste tot și întotdeauna exogene pentru creșterea economică. Activitatea
economică și inovația tehnologică afectează, fără îndoială, structura și calitatea sistemelor
financiare. Inovațiile în telecomunicații și calcul au afectat în mod incontestabil industria
serviciilor financiare. Mai mult, "al treilea factor", cum ar fi sistemul juridic al unei țări și
instituțiile politice, conduc, cu siguranță, atât la dezvoltarea financiară, cât și la cea economică,
la momente critice în timpul procesului de creștere. Cu toate acestea, rezultatele empirice
sugerează că sistemele financiare reprezintă o caracteristică fundamentală a procesului de
dezvoltare economică și că o înțelegere satisfăcătoare a factorilor care stau la baza creșterii
economice necesită o mai bună înțelegere a evoluției și structurii sistemelor financiare.
Creșterea rapidă a creditelor în Bulgaria, România și Ucraina a fost determinată de o
stabilizare macroeconomică de succes, o creștere robustă și intrări de capital. În timp ce
dezvoltarea financiară este atât așteptată, cât și de binevenită, expansiunile recente par să fi fost
excesive, după cum reiese din creșterea deficitului de cont curent în Bulgaria și România și
preocupările prudențiale în Ucraina. Răspunsurile politice au inclus încercări de a tempera
creșterea creditului și de a compensa impactul acestuia asupra cererii interne, cu un succes mixt
până în prezent.(Duenwald, C și colectiv, 2005)
Capitolul II. Analiza evoluției dezvoltării sistemului bancar și a creșterii economice
Pentru a pune accentul pe evoluția creditelor în economiile în tranziție, este util să

reamintim că sistemele financiare din aceste țări sunt bazate pe intermedierea financiară
realizată de către bănci, aproximativ 85% din activele sectorului financiar sunt active bancare
și că piețele de capital (în special segmentele de obligațiuni corporative și de acțiuni) în general,
nu sunt foarte dezvoltate. Aceasta implică faptul că segmentul creditelor bancare reprezintă
principala sursă de finanțare externă în aceste țări, deși investițiile străine directe (ISD) au fost,
de asemenea, importante în unele țări(Ungaria, Polonia, România).
Grafic 1. Evoluția adâncimii sistemului bancar (DEPTH) în perioada 1995-2017
80
70
60
% Credit privat în PIB
50
40
30
20
10
0
1999
2000
2008
2017
1995
1996
1997
1998
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
România Bulgaria Rep. Cehă Ungaria Polonia Slovacia
Sursa: Contribuție Proprie

Analizând evoluția adâncimii sistemului bancar (DEPTH care măsoară mărimea

intermediarilor financiari și corespunde ponderii în PIB a pasivelor lichide ale intermediarilor
bancari sau aproximată de ponderea creditului privat în PIB conform recomandărilor Băncii
Mondiale), observăm un trend general crescător al mărimii sistemului bancar în economiile
studiate. Totuși, este de menționat abaterea de la acest trend la începutul anilor 2000 a Bulgariei
și Rep. Cehe, abatere care, ar putea fi pusă pe politica de reglementare a sistemului bancar, dar
și pe seama faptului că ieșirea din comunism a reprezentat pentru cele două țări un adevărat
impuls de progres. De asemenea, observăm că mărimea sistemului bancar în cele două țări s-a
redus semnificativ după 1997, ajungând ulterior (pentru Bulgaria 1997, pentru Slovacia 2002)
la același trend cu celelalte țări post comuniste.
În perioada crizei economico-financiare din 2008-2009, se observă că înainte de

declanșarea crizei(2007) adâncimea sistemului ajunsese la un nivel considerabil din PIB, în
cazul Bulgariei de până la 70% din PIB, ca mai apoi declanșarea crizei să aibă un impact serios
asupra sistemului bancar și situației economice în general, dar doar pentru trei din cele șase țări
analizate, respectiv România, Bulgaria și Ungaria, celelalte trei țări resimțind acest efect într-
o măsură foarte mică(Polonia) sau chiar deloc. Totuși, observăm că impactul crizei nu a redus
nivelul adâncimii bancare(pentru țările afectate semnificativ) în așa fel încât să ajungă ca după
ieșirea din comunism. În același timp, se observă că pentru cele trei țări afectate semnificativ
de criză, adâncimea sistemului financiar nu și-a reluat trendul ascendent, ci din potrivă, în
ultimii 5-6 ani până în 2017 acesta a continuat să scadă. Acesta poate fi un semnal de alarmă
la nivelul sistemelor bancare din aceste țări, și mai mult, la nivelul întregii economii, după cum
arată și ultimele rapoarte privind ratele de creștere economice care treptat, au început să se
reducă.
Grafic 2. Evoluția dezvoltării sistemului bancar (BANK) în perioada 1995-2017
98
88
78
68
%
58
48
38
28
1997
2008
2014
1995
1996
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2009
2010
2011
2012
2013
2015
2016
2017

În ceea ce privește dezvoltarea sistemului bancar, s-a utilizat, pentru măsurarea acestui
indicator, raportul dintre creditul bancar acordat întregii economii pe care l-am împărțit la
6
creditele bancare acordate întregii economii plus activele interne ale Băncii Centrale Naționale,
activele interne ale Băncii Centrale Naționale ar reprezenta partea din credite acordate de
Băncile Centrale Naționale băncilor comerciale conform lui King și Levine (1993a).
Analizând evoluția acestui indicator din graficul 2 observăm o tendința substanțială de

creștere în ceea ce privește dezvoltarea sistemului bancar de-a lungul a 23 de ani. Astfel, din
1995 și până în 2006 se obține un nivel maxim de dezvoltare a sistemului bancar. Totuși,
această afirmație poate fi deplasată, deoarece din punct de vedere calitativ, în cele șase țări
incluse în eșantionul studiat, sistemul bancar a prezentat probleme serioase în perioada crizei
din cauza lipsei de estimare corectă a riscului asociat acordării creditului și pentru asumarea
unor politici prea agresive de creditare.
Grafic 3. Evoluția alocării creditului întreprinderilor private raportat la totalul creditelor

acordate economiei(PRIVATE) de băncile comerciale în perioada 1995-2017
125
% Credit privat la credit intern total
105
85
65
45
25
1998
2004
2015
1995
1996
1997
1999
2000
2001
2002
2003
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2016
2017

În ceea ce privește finanțarea întreprinderilor private de către băncile comerciale
(PRIVATE), putem spune că acest indicator a avut un trend ascendent pe toată perioada
studiată. Totuși, este important de menționat că două dintre țările (România și Bulgaria)
studiate au avut de suferit în perioada crizei din 2008 cu privire la creditele acordate
întreprinderilor, nivelul acestora, raportat la nivelul total al creditelor din economie s-a redus
considerabil și a urmat un trend descrescător și după criză acestea tinzând spre valorile
celorlalte 4 țări studiate(Ungaria, Polonia, Slovacia și Rep. Cehă).
Procesul de globalizare a determinat în economia mondială o creștere puternică a
volumului investițiilor străine directe (ISD) și a comerțului internațional, în special a
exporturilor, care au avut efecte externe pozitive și semnificative asupra economiilor care au
beneficiat de aceste creșteri.
Grafic 4. Evoluția creșterii economice reale în perioada 1995-2017
15
10
5
Δ%
0
1998
2008
2009
1995
1996
1997
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
-5
-10
Polonia România Cehia Bulgaria Ungaria Slovacia
Sursa : Estimare proprie
De la criza economică globală din 2008, creșterea economică în majoritatea țărilor din
Europa Centrală și de Est (ECE) a fost redusă. Toate țările din ECE au beneficiat de o perioadă
de expansiune înainte de criză. Criza a evidențiat vulnerabilități importante în politica de
creștere economică din ECE. Zona din Europa Centrală și de Est poate fi influențată de factori
externi care afectează fluxurile de investiții din cauza economiilor interne necorespunzătoare.
Totuși, putem observa în ultimii ani o revenire la trendul ascendent de dinainte de criză
ceea ce ne poate semnala că țările cuprinse în eșantionul studiat de noi și-au revenit, complet
sau parțial.
Capitolul III. Impactul intermedierii financiare asupra creșterii economice: studiu

econometric
Metodologie
În elaborarea acestui studiu se va utiliza o metodă de cercetare cantitativă, pentru a
măsura efectul pe care intermedierea financiară o are asupra creșterii economice. Metoda
utilizată a fost fundamentată de King și Levine (1993a, 1993b, 1993c) care studiază un eșantion
de 80 de țări în perioada 1960-1989, controlând sistematic factorii care afectează creșterea pe
termen lung, analizează canalele de acumulare a capitalului și creșterea productivității,
construind măsuri suplimentare privind nivelul de dezvoltare financiară și analizează dacă
nivelul de dezvoltare financiară prezice o creștere economică pe termen lung, o acumulare de
capital și o creștere a productivității. În cercetarea de față vom utilizat un model de tip panel
aplicat pe un eșantion de 6 țări central și este europene utilizând date anuale în perioada 1995-
2017 (23 de ani). Ecuația modelului de tip panel:
𝐺𝑟𝑜𝑤𝑡ℎ𝑖𝑡 = 𝛼 + 𝛽1xDEPTH𝑖𝑡 + β2xBANK𝑖𝑡 + 𝛽3xPRIVATE𝑖𝑡 + 𝛽4dummy𝑖𝑡 + ε𝑖𝑡
8
Important de menționat este că, datorită unor valori extreme(outlieri) înregistrate de

seria de date privind anumite variabile, am ales utilizarea unei variabile binară (dummy) (Suits,
1957) care va prelua asupra sa efectele care ar influența într-un mod negativ rezultatele testelor
econometrice.
Ne vom concentra pe influența intermedierii financiare asupra creșterii economice.
Vom folosi trei variabile de măsurare a nivelului de dezvoltare financiară pentru a evalua cât
mai bine impactul sistemului bancar asupra creșterii economice. Prima variabilă, adâncimea
sistemului bancar1 (DEPTH), măsoară mărimea intermediarilor financiari și corespunde
ponderii în PIB a pasivelor lichide ale intermediarilor bancari sau aproximată de ponderea
creditului privat în PIB conform recomandărilor Băncii Mondiale. A doua variabilă, ce
surprinde dezvoltarea sistemului bancar, (BANK) măsoară modul de distribuire a masei
creditului între Banca Centrală și băncile comerciale. Variabila BANK este egală cu raportul
dintre creditul bancar împărțit la creditele bancare plus activele interne ale Băncii Centrale.
Cea de-a treia variabilă, PRIVATE, se adresează în principal preocupărilor legate de alocarea
creditelor sistemului privat și este egală cu raportul creditelor alocate întreprinderilor private
raportat la creditul intern total (exclusiv creditele acordate băncilor). Vom măsura, creșterea
economică în acest caz ca și creșterea anuală a PIB real pe locuitor de la o perioadă la alta pe
un interval de 23 de ani în perioada 1995-2017.
Ipoteza principală care stă la baza acestui studiu este aceea că sistemele financiare care
alocă un volum mai mare de credite întreprinderilor private sunt mai implicate în procesul de
selecție a companiilor rentabile, exercitarea controlului corporativ, furnizarea de servicii de
gestionare a riscurilor, mobilizarea economiilor și facilitarea tranzacțiilor. Prin urmare
întreprinderile private se dovedesc a fi mai eficiente în utilizarea resurselor financiare
comparativ cu statul, iar băncile ar fi interesate nu doar să direcționeze resurse către stat pentru
finanțarea deficitului bugetar sau de refinanțarea datoriei publice, ci și în investirea în companii
private.
Tabelul 1. raportează coeficienții de corelație între variabilele explicative utilizate în
modelul aplicat și variabila dependentă (analiză unifactorială). Rezultatele arată o corelație
directă între toate aceste variabile și creșterea economică fiind și semnificativă statistic la un
nivel de 1%. Urmărind clasificarea realizată de King și Levine (1993a) asupra eșantionului
acestora de țări în ceea ce privește categoria în care aceștia au încadrat țările studiate, putem
spune că eșantionul folosit de noi se încadrează în categoria țărilor emergente ,putând observa,
comparativ cu modelul creat de King și Levine (1993), că în cazul nostru corelarea dintre
factorii de creștere a sistemului bancar și creșterea economică efectivă este considerabil mai
redusă în cazul dezvoltării sistemului bancar (BANK) cu o diferență de 31,3 pp, și a alocării
creditelor întreprinderilor private (PRIVATE) , cu o diferență de 14,6 pp. Totuși, în ceea ce
privește adâncimea sistemului bancar (DEPTH) valorile fiind foarte apropiate, diferența fiind
de aproape 3 pp . În același timp, în ceea ce privește intensitatea legăturii, putem afirma că
aceasta este una slabă spre medie, rezultate asemănătoare existând și în studiul lui Levine
(1997) de unde am putea ridica întrebarea dacă dezvoltarea sistemului de intermediere bancară
chiar are o influență semnificativă asupra creșterii economice.
Tabel 1. Corelația dintre creșterea PIB/locuitor și nivelul mediu al dezvoltării financiare
Indicatori Creștere PIB/locuitor P-value

DEPTH 0,36063555 0,01
BANK 0,257794492 0,01
PRIVATE 0,324325454 0,01
Sursa: Estimare proprie
Tabel 2. Impactul indicatorilor financiari asupra creșterii economice
Variabila dependentă DEPTH PRIVATE BANK

Creșterea PIB 0,072293*** 0,024992** 0,040801***
real/locuitor
R2 0,36 0,10 0,06

Notă : ***- 1% nivel de semnificație, **- 5% nivel de semnificație, *-10% nivel de semnificație
Utilizăm regresii de tip panel pentru a măsura intensitatea corelației între dezvoltarea
sistemului financiar și creșterea economică. În ceea ce privește semnificația statistică a
ecuațiilor unifactoriale, acestea sunt valide. Economic vorbind, în cazul adâncimii sistemului
bancar, la o modificarea DEPTH cu 1pp, ne vom aștepta la o modificare a creșterii PIB
real/locuitor cu 0,07pp. De asemenea, în cazul variabilei PRIVATE, la modificarea acesteia cu
1pp, ne putem aștepta la o modificare a creșterii PIB real/locuitor cu 0,02 pp. În același timp,
în ceea ce privește variabila BANK, la o modificare a acesteia cu 1 pp, creșterea PIB
real/locuitor se va modifica cu 0,04 pp.
Vom examina, în continuare, relația dintre indicatorii de dezvoltare financiară și
creșterea economică, dar și din punct de vedere al dezvoltării economice, adică la nivel,
folosind un model utilizat de King și Levine (1993a) care folosește metoda celor mai mici
pătrate (OLS) în estimarea rezultatelor.
În ceea ce privește relația dintre variabilele care explică dezvoltarea sistemului bancar
și creșterea economică (Tabel 3.) rezultatele sunt valide din punct de vedere statistic.
Coeficientul de corelație (√𝑅2) dintre cele trei variabile și creșterea economică este de 47,46%
ceea ce subliniază și se apropie de rezultatele obținute de King și Levine (1993a) cu privire la
intensitatea medie a corelației dintre variabile. De asemenea, în ceea ce privește interpretarea
economică a variabilelor, putem spune că în cazul adâncimii sistemului bancar(DEPTH) sensul
relației s-a schimbat, relația, fiind acum, una inversă, deci la modificarea DEPTH* cu 1pp, ne
așteptăm la o scădere a creșterii economice cu 0,09 pp. Totuși, în ciuda acestui rezultat
neobișnuit, celelalte două variabile studiate și-au păstrat relevanța economică, astfel încât, la o
modificare a PRIVATE** cu 1 pp , vom înregistra o modificare a creșterii economice cu 0,07
pp, iar în cazul variabilei BANK, la o modificare a variabilei cu 1 pp, vom înregistra o
modificare de 0,02 pp. Astfel, utilizând modelul OLS am obținut rezultate asemănătoare de
ceea ce am obținut inițial prin modelele unifactoriale, dar după cum se poate observa, impactul
variabilelor factor este unul relativ mic în ceea ce privește creșterea economică în Europa
Centrală și de Est.
10
În ceea ce privește valoarea coeficientului de determinare(R-squared=24,25%) dintre

variabilele factor și variabilele efect, aceste are o valoare relativ redusă comparativ cu numărul
de variabile factor introduse în estimare. Astfel, 24% din variația creșterii economice este
explicată de intermedierea bancară, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă influența intermedierii
bancare asupra creșterii economice a fost relevant identificată de King și Levine prin acești
indicatori sau dacă aceste rezultate reflectă unicitatea situației economiilor din Europa Centrală
și de Est, economii încă în formare cu caracteristici specifice și moduri diferite de reacționare
la impulsuri macroeconomice. De asemenea, ne putem gândi și la faptul că acordarea creditului
în economie ajută agenții economici să creeze valoare adăugată prin produsele finale vândute
serviciile prestate consumatorilor, contribuind astfel la crearea PIB. Totuși, trebuie să luăm în
calcul și eșantionul folosit, în cazul nostru de șase țări comparativ cu King și Levine care au
prezentat un eșantion de 80 de țări, fapt ce ne-ar putea influența semnificativ rezultatele.
Tabel 3. Estimare Eviews asupra relației, dintre creșterea economică și dezvoltarea sistemului
financiar – OLS Panel
Dependent Variable: GDP_CAPITAGROWTH

Method: Panel Least Squares
Sample: 1995 2017
Periods included: 23
Cross-sections included: 6
Total panel (balanced) observations: 138
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
PRIVATE 0.071592 0.017422 4.109241 0.0001
DEPTH -0.096226 0.018561 -5.184219 0.0000
DUMMY -3.497726 0.834475 -4.191529 0.0001
BANK 0.024020 0.012664 1.896773 0.0600
R-squared 0.242528 Mean dependent var 3.513508
Adjusted R-squared 0.225570 S.D. dependent var 3.243160
S.E. of regression 2.854036 Akaike info criterion 4.963903
Sum squared resid 1091.500 Schwarz criterion 5.048751
Log likelihood -338.5093 Hannan-Quinn criter. 4.998383
Durbin-Watson stat 1.953425
Tabel 4 . Estimare Eviews asupra relației, la nivel, dintre dezvoltarea economică și

dezvoltarea sistemului financiar – OLS Panel
Dependent Variable: GDP_CAPITA

Sample: 1995 2017
PRIVATE -143.0035 23.24961 -6.150792 0.0000

DEPTH 175.7341 24.94844 7.043892 0.0000
BANK 124.5230 26.81771 4.643313 0.0000
C 3774.427 2119.321 1.780960 0.0772

Sum squared resid 1.87E+09 Schwarz criterion 19.40138
F-statistic 31.57220 Durbin-Watson stat 1.55321
Prob(F-statistic) 0.000000
În ceea ce privește analiza la nivel, dintre dezvoltarea economică, măsurată ca și

Pibreal/cap de locuitor prezentată în Tabelul 4, observăm că variabilele sunt valide din punct
de vedere statistic la un prag de semnificație de 5%. Coeficientul de corelație (√𝑅2) dintre cele
trei variabile și creșterea economică este de 64,35%, ceea ce indică o legătură mai puternică
între dezvoltarea sistemului bancar și dezvoltarea economică, comparativ cu dezvoltarea
sistemului bancar și creșterea economică. De, asemenea, în ceea ce privește coeficienții
variabilelor factor, în cazul variabilei DEPTH, aceasta are cel mai mare impact asupra
dezvoltării economice, și anume, la o creștere a intermedierii bancare cu 1pp, vom înregistra o
creștere a PIB/locuitor cu 175 de dolari/locuitor, rezultat contradictoriu cu cel din analiza
variației, ceea ce ne poate spune că o intermediere bancara mai accentuată poate va majora
dezvoltarea economică, dar nu va influența pozitiv creșterea economică . În ceea ce privește
variabila PRIVATE, în cazul analizei la nivel, influența asupra dezvoltării economice este
negativă, comparativ cu analiza variației, rezultat ce ne-ar putea sugera faptul că băncile
comerciale acordă credite companiilor private și acest fapt contribuie la creșterea economică,
dar utilizarea ineficientă a resurselor atrase de companii influențează negativ dezvoltarea
economică. În cazul variabilei BANK, rezultatele ambelor analize sunt asemănătoare și acelea
că la o creștere a acesteia cu 1pp, ne putem aștepta că atât creșterea economică cât și dezvoltarea
economică să fie influențate pozitiv.
12
În literatura de specialitate, cu privire la dezvoltarea sistemului bancar și creșterii

economice se dezbate, încă, dacă dezvoltarea sistemului bancar influențează creșterea
economică sau invers. De aceea, ne-am propus pe lângă studierea impactului dezvoltării
sistemului financiar asupra creșterea economică să vedem dacă există și o relație bidirecțională
între acestea, utilizând un vector autoregresiv (VAR).
Vectorul autoregresiv (VAR) este utilizat în mod obișnuit pentru prognozarea

sistemelor de serii temporale interdependente și pentru analiza impactului dinamic al
perturbațiilor aleatorii (Impulse Response) asupra sistemului de variabile.
Utilizând notațiile clasice 𝐴−1 𝑐0 = 𝑐, 𝐴−1 𝐵𝑖 = 𝐴𝑖 și 𝐴−1 𝜀𝑡 = 𝑒𝑡 , forma redusă a VAR-

ului se va rescrie ca:
𝑦𝑡 = 𝑐 + 𝐴1 𝑦𝑡−1 + ⋯ + 𝐴𝑝 𝑦𝑡−𝑝 + 𝑒𝑡
Cristopher Sims (1980) a revoluționat analiza empirică a seriilor de timp prin

promovarea modelelor de vectori autoregresivi (VAR), capabili să surprindă relațiile liniare
temporale și cauzale între indicatorii macroeconomici, fără impunerea unor restricții multiple
ca în cazul modelelor structurale de ecuații simultane. Există nenumărate tratamente de bază
ale analizei VAR pe care le putem consulta pentru detalii suplimentare (vezi, de exemplu,
Lütkepohl, 2006).
Pentru cuantificarea impactului șocurilor (inovațiilor) asupra creșterii economice

privind dezvoltarea sistemului bancar, studiul va utiliza metodologia Vectorului Autoregresiv
(VAR), conform studiilor de specialitate (Sims ,1980). O funcție de răspuns-impuls descrie
evoluția variabilei de interes într-un orizont de timp specificat după aplicarea unui șoc la un
moment dat.
Conform rezultatelor criteriilor informaționale (anexa 6) s-a decis includerea a 2 lag-

uri pentru estimarea modelului VAR în formă redusă, pe baza criteriului Schwarz, care este
mai eficient în determinarea lag-urilor când este utilizat un eșantion mic de date. Așadar
variabilele endogene depind de valorile acestora din urmă cu unu și doi ani.
Modelul satisface condiția de stabilitate (staționaritate), conform inspecției rădăcinilor
inverse aferente, toate aflându-se în interiorul cercului unitar (anexa 6).
Interpretarea funcțiilor de răspuns la impuls
Grafic 1. Funcțiile de răspuns la impuls asupra unui șoc pozitiv (inovație) a creșterii economice asupra
variabilelor care explică dezvoltarea sistemului bancar
Response to Cholesky One S.D. (d.f . adjusted) Innovations ± 2 S.E.

Response of GDP_CAPITAGROWTH to GDP_CAPITAGROWTH Response of GDP_CAPITAGROWTH to PRIVATE Response of GDP_CAPITAGROWTH to DEPTH Response of GDP_CAPITAGROWTH to BANK
3 3 3 3
2 2 2 2
1 1 1 1
0 0 0 0
-1 -1 -1 -1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Response of PRIVATE to GDP_CAPITAGROWTH Response of PRIVATE to PRIVATE Response of PRIVATE to DEPTH Response of PRIVATE to BANK
8 8 8 8
6 6 6 6
4 4 4 4
2 2 2 2
0 0 0 0
-2 -2 -2 -2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Response of DEPTH to GDP_CAPITAGROWTH Response of DEPTH to PRIVATE Response of DEPTH to DEPTH Response of DEPTH to BANK
4 4 4 4
2 2 2 2
0 0 0 0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Response of BANK to GDP_CAPITAGROWTH Response of BANK to PRIVATE Response of BANK to DEPTH Response of BANK to BANK
4 4 4 4
3 3 3 3
2 2 2 2
1 1 1 1
0 0 0 0
-1 -1 -1 -1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Sursa: Estimare Proprie
În graficul 1 sunt reprezentare funcțiile de răspuns la impuls ale variabilelor studiate

de-a lungul a 10 de perioade (ani) asupra unei inovații pozitive (șoc, creșteri neașteptate,
neanticipate, exogene în modelul dat) a creșterii economice la o abatere standard, dar ale
variabilelor ce explică dezvoltarea sistemului bancar la o abatere standard.
Pentru cazul creșterii economice, aceasta reacționează la o modificare a sa imediat cu
o creștere, ca mai apoi după aproximativ 3,5 ani să revină la o valoare sub valoarea
inițială(putem vorbi de fenomenul de overshooting sau undershooting3) tinzând treptat spre
valoarea inițială pe parcursul a următorilor 7 ani (în concordanță cu teoria economică).
În cazul impulsurilor celor trei variabile ce surprind dezvoltarea sistemului bancar

asupra creșterii economice, putem vorbi de o influență negativă, dar redusă asupra creșterii
economice, putând spune că la o creștere a oricăruia dintre cei trei indicatori de dezvoltare a
sistemului bancar creșterea economică a Europei Centrale și de Est nu va resimți accentuat
aceste efecte. Deci, am putea spune că o dezvoltare accentuată a sistemului bancar în cadrul
celor șase țări studiate ar putea avea un efect dăunător economiei.
14
În același timp, analizând evoluția celor trei variabile ce surprind dezvoltarea sistemului
bancar la un impuls de creștere economică, observăm că în toate cele trei cazuri există un
răspuns pozitiv al acestora la o inovație a creșterii economice. Astfel, variabila PRIVATE, care
surprinde ponderea creditului oferit de băncile comerciale întreprinderilor ca pondere în
totalitatea creditelor acordate de bănci în economie va reacționa pozitiv la un șoc pozitiv al
creșterii economice. De asemenea, variabila DEPTH, care măsoară mărimea intermediarilor
financiari reacționează de asemenea pozitiv la un șoc pozitiv al creșterii economice, același
lucru putând fi spus și despre variabila BANK, care măsoară modul de distribuire a masei
creditului între Banca Centrală și băncile comerciale.
Concluzionând, referitor la modelul VAR utilizat, putem spune că în această situație,
în ceea ce privește eșantionul de țări studiat, se poate afirma că, variabilele ce explică
dezvoltarea sistemului bancar au o influență nesemnificativ negativă, prin șocurile acestora
asupra creșterii economice. Mai important de menționat este însă faptul că, în urma utilizării
modelului VAR a rezultat că sistemul bancar și dezvoltarea acestuia este influențat de creșterea
economică mai mult decât influențează acesta creșterea economică în Europa Centrală și de
Est. Putem spune că creșterea economică conduce la o dezvoltare a sistemului bancar în mai
mare măsură decât dezvoltarea sistemului bancar produce modificări la nivelul creșterii
economice.
Concluzii și direcții viitoare de cercetare
Din moment ce Goldsmith (1969) a documentat relația dintre dezvoltarea financiară și

economică acum 50 de ani, teoria economică a făcut progrese importante. Un număr tot mai
mare de analize empirice, inclusiv studii la nivel de firmă, studii la nivel de industrie, studii de
țară individuale și comparații largi între țări, demonstrează o puternică legătură pozitivă între
funcționarea sistemului financiar și creșterea economică pe termen lung. Teoria și dovezile
îngreunează concluzia că sistemul financiar răspunde doar automat și automat la industrializare
și activitatea economică sau că dezvoltarea financiară explică semnificativ creșterea
economică. Cred nu vom avem o înțelegere suficient de completă și corectă a creșterii
economice pe termen lung până când nu înțelegem evoluția și funcționarea sistemelor
financiare bancare.
Fără îndoială, sistemul financiar este modelat și din evoluții nefinanciare. Modificările
în telecomunicații, calculatoare, politicile sectorului nefinanciar, instituțiile publice,
companiile private și creșterea economică în sine influențează calitatea serviciilor financiare și
structura sistemului financiar. Îmbunătățirile tehnologice reduc costurile tranzacțiilor și
afectează operațiunile financiare (Merton 1992). Politicile monetare și fiscale afectează
impozitarea intermediarilor financiari și furnizarea de servicii financiare (Bencivenga și Smith,
1992; Roubini și Martin, 1995). Sistemele juridice afectează sistemele financiare (LaPorta și
colectiv, 1996), iar schimbările politice și instituțiile naționale influențează critic dezvoltarea
financiară (Haber 1991, 1996). Mai mult, creșterea economică modifică dorința investitorilor
de a plăti costurile asociate participării la sistemul financiar (Greenwood și Jovanovic 1990).
În timp ce economiștii au făcut progrese importante, avem nevoie de mult mai multe cercetări
privind dezvoltarea financiară. De ce țările aflate în etape similare ale dezvoltării economice
au sisteme financiare diferite? Există avantaje pe termen lung în ceea ce privește creșterea
economică pentru a adopta schimbări juridice și politice care creează un tip de structură
financiară în raport cu alta?
Mult mai multe informații despre factorii determinanți și implicațiile structurii
financiare ne vor apropia de o perspectivă cuprinzătoare asupra dezvoltării financiare și a
creșterii economice.
În ceea ce privește studiul nostru a rezultat existența unei relații între creșterea
economică și dezvoltarea sistemului bancar. În primul model utilizat (OLS), efectul dezvoltării
sistemului bancar asupra creșterii economice este relativ scăzut, dar aceste rezultate pot fi
specifice eșantionului studiat. De, asemenea, comparând rezultatele analizei ce privește
dezvoltarea economică, și creșterea economică, am putut observa rezulate diferite ale
impactului pe care dezvoltarea sistemului bancar le are asupra celor două.
Concluzionând, referitor la modelul VAR utilizat, putem spune că în această situație,
în ceea ce privește eșantionul de țări studiat, se poate afirma că, variabilele ce explică
dezvoltarea sistemului bancar au o influență semnificativ negativă, prin șocurile acestora
asupra creșterii economice. Mai important de menționat este însă faptul că, în urma utilizării
modelului VAR a rezultat că sistemul bancar și dezvoltarea acestuia este influențat de creșterea
economică mai mult decât influențează acestea creșterea economică în Europa Centrală și de
Est. Putem spune că creșterea economică conduce la o dezvoltare a sistemului bancar în mai
mare măsură decât dezvoltarea sistemului bancar produce o creștere economică.
De asemenea, avem de gând să extindem cercetarea și în viitor, bazându-ne pe un

eșantion de date mai mare pe informații mai precise, și pe validarea mai corectă a modelelor
create.
Mulţumiri
Prof. univ. dr. Stoian Andreea Maria pentru ideile și îndrumarea exemplară care a
făcut posibilă perfectarea acestei lucrări.
Note
1
Adâncimea sistemului financiar captează sectorul financiar în raport cu economia. Este vorba despre mărimea
băncilor, a altor instituții financiare și a piețelor financiare dintr-o țară, luate împreună și comparate cu o măsură
a producției economice. O variabilă cuantificatoare care a primit o mare atenție în literatura empirică în acest sens
este creditul privat în raport cu produsul intern brut (PIB). Adâncimea financiară, aproximată de creditul privat la
PIB, are o legătură statistică puternică cu creșterea economică pe termen lung.(
http://www.worldbank.org/en/publication/gfdr/gfdr-2016/background/financial-depth)
2
ARDL-urile sunt regresii standard pătrate, care includ diferențe ale variabileleor (Greene, 2008), care cuprind
atât variabilele dependente, cât și variabilele explicative. Deși modelele ARDL au fost utilizate în econometrie de
zeci de ani, ele au câștigat popularitate în ultimii ani ca o metodă de examinare a relațiilor de cointegrare între
variabile prin activitatea lui Pesaran și Shin (1998) și Pesaran, Shin și Smith (2001).
3
Vezi https://www.investopedia.com/terms/o/overshooting.asp care explică originea acestui fenomen și modul în
care o variabilă(de exemplu creșterea economică), va crește foarte mult(parte din creștere bazată și pe entuziasmul
exacerbat al agenților economici cu privire la tendințele viitoare ale economiei) ca mai apoi aceasta să scadă,
neajungând la medie, ci retrogradând sub aceasta.
16
Referințe bibliografice
1. Akyo, A. & Kartik, A., 2011. Credit and self-employment. Journal of Economic Dynamics &
Control, Volumul XXXV, pp. 363-385.
2. Bagehot, W., 1873 . Lombard Street: A Description of the Money Market. 4th ed. London:
Henry S. King & CO.
3. Bauer, R., Koedijk, K. & Otten, R., 2005. International evidence on ethical mutual fund
performance and investment style. Journal of Banking & Finance, Volumul XXIX, p. 1751–
1767.
4. Bencivenga, V. R. & Smith, B. D., 1992. Deficits, Inflation, and the Banking System in
Developing Countries: The Optimal Degree of Financial Repression. Oxford Econ. Pap.,
XXXIV(4), pp. 767-790.
5. Bernanke, B. S., 1993. Credit in the Macroeconomy. FRBNY Quarterly Review.
6. Busch, T., Rob, B. & Marc, O., 2016. Sustainable Development and Financial Markets: Old
Paths and New Avenues. Business & Society , Volumul LV, p. 303 –329 .
7. Cecchetti, S. G. & Kharroubi, E., 2012. Reassessing the impact of finance on growth.
Monetary and Economic Department , July, p. 21.
8. Chandvarkar, A., 1992. Of Finance and Development: Neglected and Unsettled Questions.
World Development , XX(1), pp. 133-142.
9. Cristian, D., Daniela, B. & Simona, D., 2009. Public and Financial Institutions in Transition
Economies: An Overview and Recent Evidences from Central and Eastern Europe. Managing
Global Transitions, VII(2), p. 147–170.
10. Duenwald, C., Gueorguiev, N. & Schaechter, A., 2007. Too Much of a Good Thing? Credit
Booms in Transition Economies: The Cases of Bulgaria, Romania, and Ukraine. Rapid Credit
Growth in Central and Eastern Europe , pp. 236-263.
11. Égert, B., Backe, P. & Zumer, T., 2006. CREDIT GROWTH IN CENTRAL AND EASTERN EUROPE-
NEW (OVER)SHOOTING STARS?, Frankfurt: European Central Bank.
12. Emeka, N. & Aham, K. U., 2016. Autoregressive Distributed Lag (ARDL) cointegration
technique: application and interpretation. Journal of Statistical and Econometric Methods,
V(4), pp. 63-91 .
13. Galema, R., Plantinga, A. & Scholtens, B., 2008. The stocks at stake: Return and risk in
socially responsible investment. Journal of Banking & Finance, Volumul 32, p. 2646–2654.
14. Goldsmith, R. W., 1969. Financial structure and development.. New Haven, CT: Yale U..
15. Gómez, G.-P., 2019. Credit constraints, firm investment and employment: Evidence from
survey data. Journal of Banking and Finance, Volumul LXXXXIX, pp. 121-141.
16. Greenwood, J. & Jovanovic, B., 1990. Financial Development, Growth, and the Distribution of
Income. J. Polit. Econ, LXXXXVIII(5 PT 1), p. 1076–1107.
17. Greenwood, J. & Smith, B. D., 1997. Financial markets in development, and the development
of financial markets. Journal of Economic Dynamics and Control, Volumul XX1, pp. 145-181.
18. Grossman, S. J. & Stiglitz, J. E., 1980. On the Imposibility of Informationally Efficient Markets.
The American Economic Review, LXX(3), pp. 393-408.
19. Guerra, E. A. R., 2017. The economic growth and the banking credit in Mexico: Granger
causality and short-term effects, 2001Q1 – 2016Q4. Economía Informa, Volumul 406, pp. 46-
58.
20. Gugliemo, M. C., Peter, H. G. A. & Soliman, A. M., 2004. STOCK MARKET DEVELOPMENT AND
ECONOMIC GROWTH: THE CAUSAL LINKAGE. JOURNAL OF ECONOMIC DEVELOPMENT,
XXIX(1), pp. 33-50.
21. Haber, S. H., 1991. “Industrial Concentration and the Capital Markets: A Comparative Study
of Brazil, Mexico, and the United States, 1830–1930. J. Econ. Hist. , 51(3), p. 559–80.
22. Haber, S. H., 1996. Capital Immobilities and Industrial Development: A Comparative Study of
Brazil,Mexico, and the United States, 1840–1930. London, Stanford U. mimeo.
23. Hayek, A. F., 1945. The Use of Knowledge in Society. The American Economic Review,
XXXV(4), pp. 519-530.
24. Hermes, N. & Lensink, R., 2000. Financial system development in transition economies.
Journal of Banking & Financ, Volumul 24, pp. 507-524.
25. Hicks, J., 1969. A Theory of Economic History. London: Clarendon Press, Oxford.
26. Ibrahim, M. & Paul, A., 2018. Effect of financial development on economic growth in sub-
Saharan Africa. Journal of Policy Modeling, Volumul XXXX, p. 1104–1125.
27. Inekwe, J. N., Yi, J. & R., V. M., 2019. Financial conditions and economic growth.
International Review of Economics and Finance, Volumul LXI, pp. 128-140.
28. Kunt, A. D. & Levine, R., 1996. Stock Markets, Corporate Finance, and Economic Growth: An
Overview. THE WORLD BANK ECONOMIC REVIEW, X(2), pp. 223-239.
29. LaPorta, e. a., 1996. Law and Finance, s.l.: National Bureau of Economic Research.
30. Lopez, V. M., Arminda, G. & Lazaro, R., 2007. Sustainable Development and Corporate
Performance: A Study Based on the Dow Jones Sustainability Index. Journal of Business
Ethics , Volumul LXXV, pp. 285-300.
31. Lucas, R. E., 1988. On the Mechanics of Economic Development. Monet. Econ, XXII(1), pp. 3-
42.
32. Lütkepohl, H., 2006. Structural vector autoregressive analysis for cointegrated variables.
Allgemeines Statistisches Archiv, p. 75–88.
33. Marco, P., 1993. Financial markets and growth An overview*. European Economic Review,
XXXVII(2-3), pp. 613-622..
34. Mckinnon, R. I., 1973. Money and capital in economic development. Washington, DC,
Brookings Institution.
35. Merton, R. C., 1992. Financial Innovation and Economic Performance. J. Applied Corporate
Finance, Winter, XXXX(4), pp. 12-22.
18
36. Orlitzky, M., 2013. Corporate Social Responsibility, Noise, and Stock Market Volatility.
Academy of Management Perspectives, 27(3), p. 238–254.
37. Pesaran, H. M., Yongcheol, S. & Smith, R. J., 1998. Generalized impulse response analysis in
linear multivariate models. Economics Letters, LVIII(1), pp. 17-29.
38. Pesaran, H. M., Yongcheol, S. & Smith, R. J., 2001. BOUNDS TESTING APPROACHES TO THE
ANALYSIS OF LEVEL RELATIONSHIPS. JOURNAL OF APPLIED ECONOMETRICS , Volumul XVI, p.
289–326 .
39. Robert, K. G. & Levine, R., 1993a. Financial Intermediation and Economic Development in
Financial intermediation in the construction of Europe. COLIN MAYER AND XAVIER Centre for
Economic Policy Research, p. 156–189.
40. Robert, K. G. & Levine, R., 1993b. FINANCE AND GROWTH: SCHUMPETER MIGHT BE RIGHT*.
The Quarterly Journal of Economics.
41. Robert, K. G. & Levine, R., 1993. Finance, Entrepreneurship, and Growth:Theory and
Evidence. J. Monet. Econ, 32(3), p. 513–542.
42. Robinson, J., 1952. The Generalization of the General Theory. The rate of interest, and other
essays, pp. 67-142.
43. Ross, L., 1997. Financial Development and Economic Growth: Views and Agenda. Journal of
Economic Literature, Volumul XXXV, p. 688–726.
44. Roubini, N. & Sala-I-Martin, 1995. A Growth Model of Inflation, Tax Evasion, and Financial
Repression. J. Monet. Econ, 35(2), pp. 275-301.
45. Rudiger, D., 1976. Expectations and Echange Rate Dynamics. The Journal of Political
Economy, LXXXIV(6), pp. 1161-1176.
46. Sangyup, C., Davide, F., Huang, Y. & Loungani, P., 2018. Aggregate uncertainty and sectoral
productivity growth:The role of credit constraints. Journal of International Money and
Finance, Volumul LXXXVIII, p. 314–330.
47. Schmidt, S. S., 2008. The Measurement of Productive Efficiency and Productivity Growth.
London: Oxford University Press.
48. Schumpeter, J. A., 1912. THE THEORY OF ECONOMIC DEVELOPMENT. London: Routledge.
49. Shaw, E. S., 1955. Financial Aspects of Economic Development. Amer. Econ. Rev, xxxxv(4), p.
515–538.
50. Sims, C. A., 1980. Macroeconomics and Reality. Econometrica, 48(1), pp. 1-48.
51. Skott, P. & Gómez-Ramírez, L., 2018. Credit constraints and economic growth in a dual
economy. Structural Change and Economic Dynamics, Volumul XXXXV, pp. 64-76.
52. Suits, D. B., 1957. Use of Dummy Variables in Regression Equations. Journal of the American
Statistical Association, LII(280), pp. 548-551.
Anexe
Anexa 2. Analiza coeficientului de determinare dintre indicatorii de dezvoltare a sistemului

bancar și creșterea PIB real/locuitor, creșterea reală a Stocului de capital/locuitor și creșterea
productivității.
Sursa: Levine (1997)
Anexa 3. Output Eviews privind relația dintre creșterea PIB real/locuitor și PRIVATE

Sample: 1995 2017
PRIVATE 0.024992 0.014573 1.715026 0.0886

DUMMYGDPPERCAPITAGROWTH -3.351234 0.903024 -3.711122 0.0003
C 2.023874 1.082341 1.869904 0.0637

20
Anexa 4. Output Eviews privind relația dintre creșterea PIB real/locuitor și BANK

Sample: 1995 2017

BANK 0.040801 0.003029 13.47105 0.0000

Durbin-Watson stat 1.050800

Anexa 5. Output Eviews privind relația dintre creșterea PIB real/locuitor și DEPTH

Sample: 1995 2017

DEPTH -0.041303 0.015741 -2.623913 0.0097
C 5.339524 0.640535 8.336037 0.0000


Anexa 6. Testarea stabilității modelului VAR

Inverse Roots of AR Characteristic Polynomial
1.5
1.0
0.5
0.0
-0.5
-1.0
-1.5
-1.5 -1.0 -0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
Anexa 7. Output Eviews privind cuantificarea impactului șocurilor privind intermedierea

bancară în cadrul creșterii economice reale
Vector Autoregression Estimates

Sample (adjusted): 1997 2017
Included observations: 126 after adjustments
Standard errors in ( ) & t-statistics in [ ]
GROWTH PRIVATE BANK DEPTH
GROWTH(-1) 0.369740 0.331702 0.281204 0.260237

(0.08269) (0.20208) (0.12540) (0.18858)
[ 4.47158] [ 1.64141] [ 2.24239] [ 1.37995]
GROWTH(-2) 0.032670 0.002069 0.085896 0.190515
(0.07896) (0.19297) (0.11975) (0.18008)
[ 0.41376] [ 0.01072] [ 0.71730] [ 1.05793]
PRIVATE(-1) 0.043129 1.206067 0.036540 0.183015

(0.04017) (0.09818) (0.06092) (0.09162)
[ 1.07366] [ 12.2848] [ 0.59976] [ 1.99760]
PRIVATE(-2) -0.007242 -0.331557 -0.015236 -0.146594

(0.03989) (0.09748) (0.06049) (0.09097)
[-0.18155] [-3.40115] [-0.25186] [-1.61141]
22
BANK(-1) -0.103464 -0.014250 1.334834 0.156663

(0.06701) (0.16377) (0.10163) (0.15283)
[-1.54403] [-0.08701] [ 13.1347] [ 1.02509]
BANK(-2) 0.101240 -0.006166 -0.427700 -0.108062

(0.06175) (0.15091) (0.09365) (0.14083)
[ 1.63958] [-0.04086] [-4.56713] [-0.76733]
DEPTH(-1) -0.060213 -0.290073 -0.483239 0.727556

(0.05064) (0.12376) (0.07680) (0.11549)
[-1.18909] [-2.34388] [-6.29234] [ 6.29970]
DEPTH(-2) -0.013444 0.274646 0.457869 0.173691

(0.05176) (0.12651) (0.07850) (0.11806)
[-0.25972] [ 2.17099] [ 5.83238] [ 1.47125]
C 2.957868 11.45150 7.516407 -4.543585

(1.77242) (4.33175) (2.68809) (4.04240)
[ 1.66883] [ 2.64362] [ 2.79619] [-1.12398]
DUMMYGROWTH -5.466753 -0.666846 0.005792 0.075593
(0.84888) (2.07463) (1.28742) (1.93605)
[-6.43998] [-0.32143] [ 0.00450] [ 0.03904]
R-squared 0.425450 0.862703 0.907819 0.871065

Adj. R-squared 0.380873 0.852051 0.900667 0.861061
Sum sq. resids 785.0780 4689.260 1805.774 4083.711
S.E. equation 2.601521 6.358038 3.945506 5.933330
F-statistic 9.544145 80.98708 126.9328 87.07501
Log likelihood -294.0448 -406.6414 -346.5214 -397.9305
Akaike AIC 4.826108 6.613355 5.659070 6.475087
Schwarz SC 5.051210 6.838457 5.884172 6.700189
Mean dependent 3.424591 73.98270 93.49487 37.59812
S.D. dependent 3.306265 16.52976 12.51862 15.91792
Determinant resid covariance (dof adj.) 52975.58

Determinant resid covariance 38056.21
Log likelihood -1379.595
Akaike information criterion 22.53325
Schwarz criterion 23.43366
Number of coefficients 40

Anexa 8. Testarea cauzalității Granger
Pairwise Granger Causality Tests

Sample: 1995 2017
Lags: 2
F-
Null Hypothesis: Obs Statistic Prob.
PRIVATE does not Granger Cause GROWTH 126 0.03041 0.9701

GROWTH does not Granger Cause PRIVATE 1.27050 0.2844
BANK does not Granger Cause GROWTH 126 1.76694 0.1752

GROWTH does not Granger Cause BANK 2.80266 0.0646
DEPTH does not Granger Cause GROWTH 126 4.43884 0.0138

GROWTH does not Granger Cause DEPTH 4.24788 0.0165
BANK does not Granger Cause PRIVATE 126 1.26756 0.2852

PRIVATE does not Granger Cause BANK 0.31577 0.7298
DEPTH does not Granger Cause PRIVATE 126 4.40044 0.0143

PRIVATE does not Granger Cause DEPTH 3.97964 0.0212
DEPTH does not Granger Cause BANK 126 18.6465 9.E-08

BANK does not Granger Cause DEPTH 1.62530 0.2011
24

Piața Financiară Și Creșterea Economică: Evidențe Empirice Pentru Țările Central Și Est-Europene

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Piața Financiară Și Creșterea Economică: Evidențe Empirice Pentru Țările Central Și Est-Europene

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Piața financiară și creșterea economică: evidențe empirice pentru țările

Departamentul de Finanțe și CEFIMO

Clasificare JEL: C1, C3,C5,E24,E44

Capitolul I. Prezentare generală

Rolul sistemului financiar este de a realoca resursele bănești de la agenți economici ce

În anii 1990, țările din Europa Centrală și de Est au îmbrățișat democrația și

De asemenea, fostele țări comuniste au considerat privatizarea întreprinderilor publice

Când țările în tranziție au început procesul de liberalizare politică și economică la

Procesul de dezvoltare economică depinde de modul în care sistemul financiar este

Capitolul II. Analiza evoluției dezvoltării sistemului bancar și a creșterii economice

Pentru a pune accentul pe evoluția creditelor în economiile în tranziție, este util să

România Bulgaria Rep. Cehă Ungaria Polonia Slovacia

Sursa: Contribuție Proprie

Analizând evoluția adâncimii sistemului bancar (DEPTH care măsoară mărimea

În perioada crizei economico-financiare din 2008-2009, se observă că înainte de

România Bulgaria Rep. Cehă Ungaria Polonia Slovacia

Sursa: Contribuție Proprie

Analizând evoluția acestui indicator din graficul 2 observăm o tendința substanțială de

Grafic 3. Evoluția alocării creditului întreprinderilor private raportat la totalul creditelor

România Bulgaria Rep. Cehă Ungaria Polonia Slovacia

Sursa: Contribuție Proprie

Grafic 4. Evoluția creșterii economice reale în perioada 1995-2017

Polonia România Cehia Bulgaria Ungaria Slovacia

Sursa : Estimare proprie

Capitolul III. Impactul intermedierii financiare asupra creșterii economice: studiu

Important de menționat este că, datorită unor valori extreme(outlieri) înregistrate de

Tabel 1. Corelația dintre creșterea PIB/locuitor și nivelul mediu al dezvoltării financiare

Indicatori Creștere PIB/locuitor P-value

Variabila dependentă DEPTH PRIVATE BANK

Sursa: Estimare proprie

În ceea ce privește valoarea coeficientului de determinare(R-squared=24,25%) dintre

Dependent Variable: GDP_CAPITAGROWTH

Tabel 4 . Estimare Eviews asupra relației, la nivel, dintre dezvoltarea economică și

Dependent Variable: GDP_CAPITA

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

PRIVATE -143.0035 23.24961 -6.150792 0.0000

R-squared 0.414122 Mean dependent var 11375.10

Sursa: Estimare proprie

În ceea ce privește analiza la nivel, dintre dezvoltarea economică, măsurată ca și

În literatura de specialitate, cu privire la dezvoltarea sistemului bancar și creșterii

Vectorul autoregresiv (VAR) este utilizat în mod obișnuit pentru prognozarea

Utilizând notațiile clasice 𝐴−1 𝑐0 = 𝑐, 𝐴−1 𝐵𝑖 = 𝐴𝑖 și 𝐴−1 𝜀𝑡 = 𝑒𝑡 , forma redusă a VAR-

Cristopher Sims (1980) a revoluționat analiza empirică a seriilor de timp prin

Pentru cuantificarea impactului șocurilor (inovațiilor) asupra creșterii economice

Conform rezultatelor criteriilor informaționale (anexa 6) s-a decis includerea a 2 lag-

Interpretarea funcțiilor de răspuns la impuls

Response to Cholesky One S.D. (d.f . adjusted) Innovations ± 2 S.E.

Sursa: Estimare Proprie

În graficul 1 sunt reprezentare funcțiile de răspuns la impuls ale variabilelor studiate

În cazul impulsurilor celor trei variabile ce surprind dezvoltarea sistemului bancar

Concluzii și direcții viitoare de cercetare

Din moment ce Goldsmith (1969) a documentat relația dintre dezvoltarea financiară și

De asemenea, avem de gând să extindem cercetarea și în viitor, bazându-ne pe un

5. Bernanke, B. S., 1993. Credit in the Macroeconomy. FRBNY Quarterly Review.

Anexa 2. Analiza coeficientului de determinare dintre indicatorii de dezvoltare a sistemului

Sursa: Levine (1997)

Dependent Variable: GDP_CAPITAGROWTH

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

PRIVATE 0.024992 0.014573 1.715026 0.0886

R-squared 0.105187 Mean dependent var 3.513508

Sursa: Estimare proprie

Dependent Variable: GDP_CAPITAGROWTH

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.