Sunteți pe pagina 1din 283

INSTITUTII DE CREDIT

CURS I – INTRODUCERE
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
Evaluarea cursului
 Curs
 Evaluare – examen scris: 70%

 Seminar
 Evaluare – prezenta seminar, proiect, test: 30%
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Instituții de credit, Editura ASE, 2012
 Choudhry, M.: The Principles of Banking, Ed. Wiley Finance, 2012
 Costică, I.:Politici şi tehnici bancare, Editura ASE, 2007
 Heffernan, S.: Modern Banking, Ed. Wiley, 2005
 Hempel, G. si D. G. Simpson: Bank Management: Text and Cases
(5th Edition), 1999
 Matthews, K. si J. Thompson: The Economics of Banking, Ed. John
Wiley & Sons, 2005
 Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets,
Columbia University, Ed. Pearson Hall, 2009
 Saunders, A. si M. Cornett: Financial Institutions Management,
Ed. McGraw-Hill/Irwin Series in Finance, Insurance and Real Estate,
2007
Recapitulare
 https://www.youtube.com/watch?v=PHe0bXAIuk0
Recapitulare
 Moneda
 Moneda si masa monetara
 Rata dobanzii

 Banca centrala si creatia monetara

 Banii si inflatia

 Sistemul monetar international


Recapitulare - De ce studiem Moneda?

 Pentru a analiza:

 Modul in care pietele financiare (piete de obligatiuni,


actiuni sau valutare) functioneaza

 Modul in care institutiile financiare (banci, companii de


investitii sau asigurari) functioneaza

 Rolul banilor intr-o economie


Recapitulare - De ce studiem Pietele
financiare?
 Pietele financiare sunt piete prin intermediul carora
sunt transferate fonduri:

 de la persoane sau firme care inregistreaza un


excedent de fonduri disponibile

 catre persoane si firme care inregistreaza o nevoie de


fonduri
Recapitulare - Piata obligatiunilor si
Ratele de dobanda
 Un instrument financiar (en. security) reprezinta o
creanta asupra veniturilor viitoare sau activelor unui
emitent.

 O obligatiune (en. bond) reprezinta un instrument


financiar de datorie care implica plati periodice
pentru o anumita perioada determinata de timp.

 Rata de dobanda (en. interest rate) reprezinta costul


imprumutului sau pretul platit pentru a imprumuta
resurse financiare.
Fig. 1 Evolutia ratelor de dobanda pentru
diverse tipuri de bond-uri, 1950–2011

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Recapitulare - Piata de capital
 Actiuni comune:
 reprezinta dreptul de proprietate asupra unei parti a
unei firme.

 sunt creante asupra veniturilor si activelor unei firme.


Recapitulare - De ce studiem Institutiile
financiare si domeniul bancar?
 Intermediarii financiari: institutii care imprumuta
resurse financiare de la persoane care au economisit si
ofera credite altor persoane, fizice sau juridice:
 Bancile: accepta depozite si ofera credite;
 Alte Institutii Financiare: companii de asigurari, companii
financiare, fonduri de pensii, fonduri mutuale sau companii
de investitii.
 Inovare Financiara: dezvoltarea de produse si servicii
financiare noi
 Poate fi o forta importanta in economie prin crearea unui
sistem financiar mai eficient
Recapitulare - Crizele financiare
 Crizele financiare sunt perturbari majore in pietele
financiare, care sunt caracterizate prin scaderi
bruste ale preturilor activelor si falimentul a
numeroase societati financiare si nefinanciare.
Recapitulare - De ce studiem Moneda si
Politica Monetara?
 Evidentele empirice sugereaza faptul ca banii
joaca un rol important in generarea de cicluri
economice.
 Perioadele de recesiune (somajul) si expansiune
economica ne afecteaza pe toti.
 Teoria Monetara stabileste legatura dintre
modificarile ofertei de moneda si cele ale activitatii
economice si nivelul pretului.
Recapitulare - Banii, Ciclurile
economice si Inflatia
 Pretul la nivel agregat reprezinta pretul mediu al
bunurilor si serviciilor intr-o economie.

 O crestere generalizata a preturilor (inflatie)


afecteaza toti actorii economici

 Datele arata o conexiune intre oferta de moneda si


nivelul pretului.
Fig. 2 Cresterea masei monetare (Rata anuala
M2) si ciclul economic in SUA 1950–2011

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Fig. 3 Nivelul agregat al pretului si oferta
de moneda in SUA, 1950–2011

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Fig. 4 Rata de Inflatie Medie vs. Rata Medie de
Crestere a Ofertei de Moneda, 2000-2010

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Recapitulare - Politica Fiscala si Politica
Monetara
 Politica monetara reprezinta gestiunea ofertei de
moneda si a ratelor de dobanda
 Coordonata in SUA de Sistemul Rezervelor Federeale (en. Federal Reserve
System - Fed)
 Coordonata in Zona Euro de Banca Centrala Europeana (BCE)
 Coordonata in Romania de Banca Nationala a Romaniei (BNR)

 Politica Fiscala are drep scop principal gestiunea


cheltuielilor guvernamentale si a taxelor si impozitelor
 Deficitul bugetar apare atunci cand cheltuielile bugetare sunt mai mari decat
veniturile bugetare pentru un anumit an
 Excedentul bugetar apare atunci cand veniturile bugetare sunt mai mari decat
cheltuielile bugetare pentru un anumit an
 Orice deficit trebuie sa fie finantat prin imprumuturi
Fig. 5 Excedentul sau Deficitul bugetar ca
procent din PIB, 1950–2010

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Recapitulare - Piata Valutara
 Piata valutara este piata in care fondurile sunt
convertite dintr-o moneda in alta

 Rata de schimb este pretul unei monede in termeni


de o alta moneda

Piata valutara determina cursul de schimb valutar


Fig. 6 Evolutia ratei de schimb a dolarului
american, 1970–2011

Sursa: Mishkin, F., Ch 1, 2009


Recapitulare - Sistemul Financiar
International
 Pietele financiare au devenit din ce in ce mai
integrate la nivel global

 Sistemul financiar international are un impact enorm


asupra economiilor nationale:
 Cum stabilirea unei rate de schimb pentru o tara
afecteaza politica monetara a acesteia?
 Cum cerintele de capital influenteaza sistemul financiar
national si astfel performanta economiei?
 Care ar trebui să fie rolul institutiilor financiare
internationale, cum ar fi FMI?
Plan de curs
 0. O scurta recapitulare a cunostintelor dobandite la Moneda si o imagine de ansamblu a cursului de Institutii de
Credit
 1. Sisteme bancare, indicatori de caracterizare a sistemelor bancare
 2. Activitatea bancara si tipologia institutiilor de credit. Tendinte in activitatea institutiilor de credit
 3. Operatiunile bancilor comerciale ale bancilor de investitii si ale institutiilor de credit specializate
 4. Institutiile financiare nebancare: reglementare, tipologie si operatiuni
 5. Riscurile in activitatea bancara; clasificare; etape in administarea si gestionarea riscurilor
 6. Profitabilitate, eficienta si competitie in activitatea bancara; indicatori de exprimare si semnificatie
 7. Reglementarea si supravegherea activitatii bancare; necesitate, modele si instrumente ale supravegherii
bancare
 8. Crize financiare si noua arhitectura bancara europeana
 9. Bancile centrale: functii, operatiuni, rol in asigurarea stabilitatii financiare si in managementul crizelor bancare.
Independenta bancilor centrale
 10. Politica monetara: obiective si strategii; instrumente directe si indirecte de politica monetara; politica monetara
standard si politica monetara neconventională
 11. Polticia monetara: Canale de transmisie a politicii monetare; Politica monetara a BNR. Evolutii in contextul
aderarii la zona euro
 12. Intrebari si raspunsuri; recapitulare inainte de examen
1. Sisteme bancare
 Sistemul financiar international, costurile de
tranzactionare si asimetria informatiei

 Rolul sistemelor bancare


 Rolul bancilor in economie
 Rolul bancilor in cadrul sitemului financiar

 Structura sistemelor bancare


 Caracteristici ale sistemelor bancare

 Orientari bancare contemporane


2. Activitatea bancara
 Tipologia bancilor
 Bancile comerciale
 Bancile de afaceri

 Alte tipuri de banci

 Strategii si modele bancare


3. Operatiunile institutiilor de credit
specializate
 Operatiunile bancilor comerciale
 Operatiunile bancilor de afaceri
 Operatiunile institutiilor de credit specializate

 Bilantul bancar
 Principii generale de gestiune bancara
4. Institutiile financiare nebancare
 Caracteristici ale institutiilor financiare nebancare

 Activitati desfasurate de catre institutiile financiare


nebancare

 Operatiuni specifice institutiilor financiare nebancare

 Strategii ale institutiilor financiare nebancare


5. Riscurile in activitatea bancara
 Tipologia riscurilor in activitatea bancara

 Gestiunea riscurilor specifice activitatii bancare


 Riscul de credit
 Riscul de rata dobanzii

 Riscul operational

 Activitati extrabilantiere
6. Profitabilitate, eficienta si competitie
in activitatea bancara

 Indicatori de profitabilitate bancara


 Rate de exploatare
 Rate de productivitate

 Competitia bancara
 Marketing bancar
7. Reglementarea si supravegherea
activitatii bancare
 Necesitatea reglementarii activitatii bancare
 Norme prudentiale
 Strategii bancare

 Reglementarea bancara dupa criza financiara

 Supravegherea bancara
 Modele ale supravegherii bancare
 Instrumente ale supravegherii bancare
8. Crize financiare si noua arhitectura
bancara europeana
 Factori care au generat criza financiara
 Evolutia crizelor financiare
 Criza suprime 2007 – 2008
 Dinamica crizelor financiare in piete emergente

 Noua arhitectura bancara la nivel european


9. Bancile centrale
 Aparitia si organizarea bancilor centrale

 Functiile si operatiunile bancilor centrale

 Evolutii privind responsabilitatile bancilor centrale

 Independenta bancilor centrale


10. Politica monetara: obiective si
strategii
 Obiective
 Strategii
 Tintirea agregatelor monetare
 avantaje
 dezavantaje

 Tintirea inflatiei
 avantaje
 dezavantaje
11. Politica monetara: canale de
transmisie a politicii monetare
 Canale de transmisie a politicii monetare

 Politica monetara a BNR. Evolutii in contextul


aderarii la zona euro
INSTITUTII DE CREDIT
CURS II – 1. SISTEME BANCARE;
INDICATORI DE CARACTERIZARE A
SISTEMELOR BANCARE

AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Sistemul financiar international, costurile de
tranzactionare si asimetria informatiei

 Rolul sistemelor bancare


 Rolul bancilor in economie
 Rolul bancilor in cadrul sistemului financiar

 Structura sistemelor bancare


 Caracteristici ale sistemelor bancare
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Instituții de credit, Editura
ASE, 2012
 Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and
Financial Markets, Columbia University, Ed.
Pearson Hall, 2009 (cap. 2 si 8)
Structura sistemului financiar
 Sectorul financiar in fluxul circular al venitului

Taxe
Guvern
Transferuri

Achizitii
Imprumuturi guvernamentale
Venit disponibil
gguvernamentale
private
Economii Investitii
private private
Gospodarii Institutii Firme
Financiare

Consum Imprumuturii Consum plus exporturi


Importuri nete
externe private

Exporturi
Restul
lumii
Fluxul resurselor financiare in cadrul
sistemului financiar (1)
Intermediere financiara

Banci, Companii de asigurari si Fonduri de pensii

Companii de
Management al
Activelor
Cei care acorda imprumuturi Cei care se imprumuta:
1. Firme 1. Firme
2. Guvern
2. Guvern
3. Gospodarii
Piete Financiare 3. Gospodarii

Banci de investitii si Firme de brokeraj

Finantare directa
Fluxul resurselor financiare in cadrul
sistemului financiar (2)

Sursa: Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson Hall, Ch 2, 2009
,
Functiile pietelor financiare (1)
 Indeplinesc o functie principala de canalizare a
resurselor financiare de la agentii economici care
detin un surplus de fonduri (agentii creditori) catre
aceia care au un deficit de fonduri (agentii
debitori);

 Finantarea directa: sub forma tranzactiilor


bilaterale intre cele doua tipuri de agenti, pe
piata titlurilor (in cazul subscrierii directe la
actiunile si obligatiunile emise);
Functiile pietelor financiare (2)
 Promoveaza eficienta economica prin facilitarea
unei alocari eficiente a capitalurilor, ceea ce
genereaza cresterea productiei;

 Imbunatatesc in mod direct bunastarea


consumatorilor prin faptul ca le permit acestora
realizarea achizitiilor intr-un timp mai scurt.
Structura pietelor financiare (1)
 Piete pentru instrumente de datorie si de capital
 Instrumente de datorie (maturitate)
 Actiuni (dividende)
 Piete Primare si Secundare
 Piete primare – au rolul de plasare a emisiunilor de titluri
mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile
pe termen mediu si lung, atat pe pietele interne, cat si pe piata
internationala
 Bancile de Investitii subscriu titluri de valoare in pietele primare
 Piete secundare – odata puse in circulatie titlurile mobiliare, prin
emisiunea pe piata primara, fac obiectul tranzactiilor pe piata
secundara
 Brokerii si dealerii lucreaza in piete secundare
Structura pietelor financiare (2)
 Burse de valori si Piete Over-the-Counter (OTC)
 Burse de Valori: NYSE, Chicago Board of Trade, BVB
 Piete OTC Markets: schimb valutar, titluri de stat
 Pietele interbancare si de capital
 Pe pietele interbancare se tranzactioneaza instrumente
de datorie pe termen scurt
 Pe pietele de capital se tranzactioneaza instrumente de
datorie pe termen lung si actiuni
Diferente intre bursele de valori si
pietele OTC:
 Pietele OTC sunt piete de negociere, iar bursele de valori
reprezinta piete de licitatie;
 Pietele OTC nu au un loc fizic prestabilit de desfasurare,
precum bursele de valori ale caror operatiuni se desfasoara
in ringuri de tranzactionare in locuri special amenajate.
Tranzactiile OTC se pot realiza de oriunde;
 Pietele OTC permit un acces mult mai larg atat pentru clienti,
cat si pentru titluri;
 Pietele OTC au mai putine reguli decat bursele de valori;
 Preturile titlurilor negociate pe pietele OTC pot fi diferite de
la o firma dealer la alta, in timp ce la bursele de valori se
formeaza, de obicei, un curs unic.
Tabel I – Principalele instrumente de
pe piata interbancara

Sursa: Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson Hall, Ch 2, 2009
,
Tabel II – Principalele instrumente de
pe piata de capital

Sursa: Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson Hall, Ch 2, 2009
,
Functii ale intermediarilor financiari:
Finantare indirecta (1)
 Costuri de tranzactionare mai scazute (timp si bani
cheltuiti in desfasurarea tranzactiilor financiare)
 Economii de scala
 Servicii privind lichiditatea

 Reduc expunerile investitorilor la risc


 Impartirea riscurilor(‘Asset Transformation’)
 Transformarea scadentelor
 Transformarea ratelor de dobanda fixa
 Transformarea riscurilor
 Diversificare
Functii ale intermediarilor financiari:
Finantare indirecta (2)
 Gestioneaza problemele legate de asimetria de informatii

 (inainte de incheierea tranzactiei) Selectia Adversa: se incearca


evitarea selectarii unui client cu risc mare
 Se colecteaza informatii privind clientul potential

 (dupa incheierea tranzactiei) Hazardul Moral: se asigura ca


debitorul nu se va angaja in activitati care il vor impiedica sa
ramburseze creditul
 Semnarea unui contract cu specificatii foarte riguroase

 Teoria Principal-Agent analizeaza modul in care problemele ce


privesc aspecte legate de asimetria de informatii afecteaza
comportamentul economic al agentilor care sunt parte intr-un contract
O analiza economica a structurii
financiare

Sursa: Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson Hall, Ch 8, 2009
,
Opt evidente empirice importante (1)
1. Emisiunea de actiuni nu reprezinta cea mai
importanta sursa externa de finantare a unei
afaceri/firme
2. Emiterea de instrumente de datorie si actiuni nu
este modalitatea principala prin care firmele isi
finanteaza operatiunile
3. Finantarea indirecta este mai importanta decat
finantarea directa
4. Intermediarii financiari, in special bancile, sunt
principala sursa de fonduri externe pentru
finantarea diverselor tipuri de afaceri/firme
Opt evidente empirice importante (2)

5. Sistemul financiar este unul dintre cele mai


reglementate sectoare din economie
6. Doar corporatiile mari, cu istoric in piata, au
acces foarte usor la fonduri pentru finantarea
activitatii
7. Colateralul este o caracteristica importanta a
contractelor de credit
8. Contractele de credit sunt documente extrem de
complexe din punct de vedere legal ce impun o
serie de restrictii asupra debitorilor
Selectia Adversa – Problema ‘lamailor’
 ‘o lamaie’ = produs de calitate sub-medie tranzactionat pe o piata in care exista
asimetrie de informatii intre cumparator si vanzator (ex. Piata second-hand a masinilor)

 In cazul in care calitatea unui produs nu poate fi evaluata, cumparatorul este dispus sa
plateasca cel mult un pret care reflecta calitatea medie

 Vanzatorii de produse de calitate buna nu vor dori sa isi vanda produsul la un pret ce
reflecta o calitate medie

 Cumparatorul va decide sa nu achizitioneza bunuri din piata, deoarece in piata au


ramas doar produse de calitate slaba

 Aceasta problema explica evidenta empirica 2, prezentata anterior si partial evidenta


empirica 1
Selectia adversa – Solutii
 ‘Productia’ si comercializarea de informatii de catre
firme specializate
 Free-rider problem – Problema ‘Pasajerului clandestin’
 Reglementarea din partea guvernului in vederea
cresterii informatiilor publice
 Evidenta empirica 5

 Intermedierea financiara
 Evidente empirice 3, 4 si 6
 Colateral si active nete (capitaluri proprii)
 Evidenta empirica 7
Hazardul Moral in Contracte de
Capital
 Se mai numeste Problema Principal-Agent

 Implica separarea actionariatului de conducerea


executiva a firmei
 Managerii (Agentii) urmaresc obtinerea de beneficii
personale si detinerea de putere mai mult decat
cresterea profitabilitatii firmei, obiectiv al actionarilor
(Principalii)
Hazardul Moral – Solutii
 Monitorizare (Costly State Verification)
 Free-rider problem
 Evidenta empirica 1
 Reglementare din partea guvernului in vederea cresterii
informatiilor publice
 Evidenta empirica 5
 Intermedierea financiara
 Evidenta empirica 3
 Contracte cu intrumente de datorie (e.g. emiterea de
obligatiuni)
 Evidenta empirica1
Hazardul Moral in Contracte de
Datorie
 Debitorii sunt mai motivati ca sa se implice in
proiecte care sunt mai riscante decat ar fi dispusi sa
accepte creditorii
 E.g. Magazinul de inghetata
Hazardul Moral – Solutii
 Activ net si colateral
 Determina ca un contract sa fie ‘Incentive compatible’
 Monitorizarea si Incurajarea Restrictiilor
 Descurajarea unui comportament indezirabil
 Incurajarea unui comportament dezirabil
 Prezervarea valorii colateralului
 Oferirea de informatii

 Intermedierea financiara
 Evidentele empirice 3 si 4
Sursa: Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson Hall, Ch 8, 2009
,
Conflictele de interese
 Tipul de Problema de hazard moral cauzata de
economiile de scop
 Apar atunci cand institutiile au mai multe obiective si,
prin urmare, apar conflicte intre aceste obiective
 O diminuare a informatiilor de pe pietele financiare
genereaza acutizarea problemelor de asimetrie de
informatii
 Pietele financiare nu canalizeaza resursele catre
oportunitati de investitii productive
 Economia nu este atat de eficienta precum ar trebui sa
fie
De ce apar conflictele?
 Selectia/Cercetarea si Subscrierea in cazul Bancilor de
Investitii
 E.g.: analiza companiilor care emit actiuni vs subscrierea
acestor actiuni in numele companiilor
 Probleme legate de Audit
 E.g.: o firma de audit care ofera atat servicii de audit, cat si
servicii de consultanta privind problematica taxelor
 Agentiile de Rating
 E.g.: emitentii platesc agentiile de rating in vederea stabilirii
rating-ului activelor, existand astfel posibilitatea ca
rating-urile sa nu fie realiste
Conflictele de interese – Solutii (1)
 Sarbanes-Oxley Act of 2002
 Crestereaeficientei activitatii de supraveghere in
vederea monitorizarii si reducerii conflictelor de
interese

 Global Legal Settlement of 2002


 Separarea activitatilor de cercetare si subscriere
pentru bancile de investitii
Conflictele de interese – Solutii (2)
 Monitorizarea intermediarilor de catre firmele de
contabilitate
 Auditori independenti
 Cresterea bugetelor pentru autoritatile de control
 Obligativitatea situatiilor financiare auditate
 Raportari periodice semnate de Directorul general si de
catre Directorul Economic al companiei/firmei
 Banci de Investitii
 Elaborarea rapoartelor de cercetare prin implicarea mai
multor companii
 Publicarea recomandarilor analistilor
Concluzii

Intermediarii financiari permit ‘micilor’


creditori sau debitori ca sa beneficieze
de existenta pietelor financiare
INSTITUTII DE CREDIT
CURS III – ROLUL INTERMEDIARILOR
FINANCIARI
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU,


alina.radu@fin.ase.ro
Organizare Curs

 1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea


profilului de risc al activelor financiare

 2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea


problemei de selectie adversa
Referinte bibliografice
 Matthews, K. si J. Thompson: The Economics of
Banking, Ed. John Wiley & Sons, 2005
 Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and
Financial Markets, Columbia University, Ed. Pearson
Hall, 2009
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (1)

 Presupunem ca intr-o economie exista:

N indivizi de tip L (Lenders), fiecare dispunand de 1 u.m.,


dar care nu sunt dispusi sa investeasca in active financiare
cu risc ridicat;

N indivizi de tip B (Borrowers), fiecare fiind dispus sa se


imprumute cu 1 u.m. pentru a investi intr-un proiect de
investitie riscant;
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (2)

 Proiectul de investitie presupune urmatoarele


elemente:
 la momentul initial trebuie investita suma de 1 u.m. ;

 la momentul final pot aparea urmatoarele doua situatii:


 cu probabilitate p afacerea are succes si suma finala obtinuta in
urma investitiei este 1 + y u.m. unde y > 0;

 cu probabilitate 1-p afacerea nu are succes si suma finala


obtinuta in urma investitiei este 0;
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (3)

 Astfel, suma obtinuta la finalul proiectului nu este


certa, ci este o variabila aleatoare simbolizata sub
urmatoarea forma
 0 1+ y
1 − p 
 p 
 Proiectul considerat este riscant deoarece investitorul
poate pierde suma investita (1 u.m.) cu o anumita
probabilitate pozitiva, in cazul de fata 1-p;
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (4)

 Intrucat agentii de tip B nu dispun de fonduri pentru a


realiza investitia, acestia trebuie sa emita un activ financiar
pentru a atrage suma necesara de 1 u.m.;

 Activul financiar reprezintă o promisiune din partea


agentului B de a plati o suma (1 + r) u.m. daca proiectul
are succes;

 Daca proiectul nu are succes, suma generata de activul


financiar este 0;
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (5)

 Deci, activul financiar emis de catre agentii de tip B este


riscant deoarece cumparatorul acestuia poate pierde suma
investita (1 u.m.) cu o anumita probabilitate pozitiva, in
cazul de fata 1-p;

 Astfel, se poate ajunge la un blocaj al pietei activelor


financiare deoarece agenții de tip L nu sunt dispusi sa
achizitioneze activul financiar emis de agentii de tip B
datorita faptului ca profilul de risc al acestui activ financiar
nu corespunde preferintelor agentilor de tip L.
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (6)

 In acest context, presupunem ca apare un nou agent


economic de tip IF (intermediar financiar) care
 achizitioneaza activele financiare cu profil de risc crescut
emise de catre agentii de tip B (i.e. acorda credite agentilor
de tip B);

 emite active financiare cu profil de risc scazut care vor fi


achizitionate de catre agentii de tip L (i.e. atrage depozite
de la agentii de tip L);
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (7)

 Desi fiecare activ financiar de tip credit este riscant, la


nivelul intregului portofoliu de credite al agentului IF
riscul este mult mai redus (conform teoremei
numerelor mari din statistica);

 Astfel, suma finala adusa de portofoliul de credite al


agentului de tip IF este

Np (1 + r )
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (8)

 Legatura dintre rata dobanzii la credite (r) si rata


dobanzii la depozite (rD) este stabilita astfel incat:

Np (1 + r )= N (1 + rD ) + Ch. fct + PB

 In plus, daca presupunem pentru simplificarea


calculelor faptul ca Ch. fct + PB ≈ 0 , rezulta
N
1
(1 + r )= (1 + rD )
p
1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea
profilului de risc al activelor financiare (9)

 Astfel, prin existenta agentului de tip IF:


 agentii de tip L dispun de active financiare in concordanta
cu preferintele lor;
 agentii de tip B obtin fonduri pentru realizarea proiectelor
de investitie;
 are loc transformarea profilului de risc al activelor
financiare;
 unele proiecte nu reusesc, insa la nivel macroeconomic
suma generata de proiectele de investitii finantate este

Np (1 + y )
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (1)

 In realitate, nu toate proiectele de investitii au acelasi


profil de risc – unele sunt mai riscate, iar altele sunt mai
putin riscante;

 Problema de selectie adversa apare datorita asimetriei de


informatii dintre agentul de tip IF si agentii de tip B;

 Agentii de tip B detin mai multe informatii in ceea ce


priveste riscul asociat proiectului de investitii pe care
doresc sa il implementeze.
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (2)

 In continuare, presupunem ca exista 2 tipuri de


proiecte de investitii (unde 0 < p < p < 1 si 0 < π < 1 ):
 π N proiecte de tip “lămâie”:
 0 1+ y
1 − p p 
 
 (1 − π ) N proiecte de tip “piersică”
 0 1+ y
1 − p 
 p 
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (3)

 Daca ar exista simetrie de informatie, agentul de tip


IF ar putea face distinctia intre cele doua tipuri de
proiecte de investitii si ar putea sa ofere doua tipuri de
credite:
 credite cu rata a dobanzii r pentru agentii de tip B care
doresc sa implementeze proiecte de tip “lămâie”;
 0 1+ r 
1 − p p 
 
 credite cu rata a dobanzii r pentru agentii de tip B care
doresc sa implementeze proiecte de tip “piersică”
 0 1+ r 
1 − p 
 p 
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (4)

 Cele doua rate de dobanda ar fi stabilite astfel incat:


1
 π N p (1 + r=
) π N (1 + rD ) sau (1 + r ) = (1 + rD )
p
1
 (1 − π ) Np (1 + r ) =(1 − π ) N (1 + rD ) sau (1 + r ) = (1 + rD )
p

 Deci, rata dobanzii la creditele pentru proiectele mai


riscante (de tip “lămâie”) este mai mare decat rata
dobanzii la creditele pentru proiectele mai putin
riscante (de tip “piersică”) :
r>r
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (5)

 In realitate insa exista asimetrie de informatie, iar


agentul de tip IF nu poate face distinctia intre cele
doua tipuri de proiecte;
 In aceste conditii, agentul de tip IF poate oferi un
singur tip de credit;
 Rata dobanzii la acest credit este stabilita astfel incat
π N p (1 + r ) + (1 − π ) Np (1 + r )= N (1 + rD )
1
(1 + r )
= (1 + rD )
π p + (1 − π ) p
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (6)

 Rezulta ca r < r < r


 In aceste conditii apare un blocaj pe piata creditelor
(problema de selectie adversa):
 agentii care au proiecte de tip “piersică” nu vor apela la credit
deoarece rata dobanzii este mai mare decat nivelul
corespunzator pentru astfel de proiecte;
 pe piata vor ramane doar proiecte de tip “lămâie”, deoarece rata
dobanzii este mai mica decat nivelul corespunzator pentru astfel
de proiecte;
 agentul de tip IF anticipeaza ca pe piata au ramas doar “lămâi”
si ca urmare nu va acorda credite deoarece ar obtine o pierdere;
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (7)
 Agentul de tip IF trebuie sa ofere doua tipuri de credite
concepute astfel incat detinatorii celor doua tipuri de proiecte
sa fie motivati sa aleaga contractul de credit care le este
adresat;

 O modalitate de a obtine acest lucru este introducerea unei


cerințe de colateral in contractul de credit;

 Astfel, cele doua contracte de credit se caracterizeaza printr-o


pereche rata dobanzii – colateral:
 pentru proiecte de tip “lămâie”: ( r , C )

 (
pentru proiecte de tip “piersică”: r , C )
2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea
problemei de selectie adversa (8)
 Pentru a se asigura ca agentii sunt motivati sa aleaga
creditul care le este adresat, caracteristicile celor doua
credite trebuie sa satisfaca o conditie de “motivare”
(incentive constraint):

−C (1 − p ) + ( y − r ) p ≥ −C (1 − p ) + ( y − r ) p
 
TS TD

 TS: venitul anticipat al agentului care detine un proiect de tip


“lămâie” daca alege un credit destinat unui proiect de tip “lămâie”.
 TD: venitul anticipat al agentului care detine un proiect de tip
“lămâie” daca alege un credit destinat unui proiect de tip
“piersică”.
INSTITUTII DE CREDIT
CURS IV – ACTIVITATEA BANCARA.
TIPOLOGIA INSTITUTIILOR DE CREDIT.
TENDINTE IN ACTIVITATEA INSTITUTIILOR
DE CREDIT

AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Functiile bancilor si rolul in economie

 Tipologia bancilor. Structura si criterii de clasificare

 Tendinte in activitatea bancara

 Indicatori de exprimare a performanţelor sistemelor


bancare
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
 Raportul asupra Stabilitatii Financiare, BNR, 2017
 http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?i
cid=19966
Functiile bancilor si rolul in economie (1)

 Bancile reprezinta cele mai importante institutii


financiare din economie, fiind atat principala sursa de
creditare pentru corporatii, persoane fizice si unitatii
administrative, cat si un instrument important de
realizare a politicii guvernamentale in vederea
stabilizarii economiei.

 Bancile indeplinesc o serie de functii, intrand in


concurenta cu alti competitori nebancari, astfel:
Functiile bancilor si rolul in economie (2)

Societăţi de asigurări
şi fonduri de pensii Fonduri mutuale

Băncile sub
Uniuni de credit Companii ipotecare şi
impactul puternic
şi alte instituţii al competitorilor
dezvoltatori imobiliari;
de economii oferte de finanţare şi
nonbancari expertiză în construcţii

Firme de încasare a
Brokeri şi cecurilor; vânzători de
dealeri de credite mici; companii
titluri financiare

Sursa: Peter S. Rose, Comercial Bank Management, Mc Grow-Hill, 2002, pg.8


Functiile bancilor si rolul in economie (3)
 Perceptia clientilor fata de banca este legata de
diversitatea produselor si serviciilor pe care aceasta le
ofera, ceea ce permite si identificarea functiilor indeplinite.

 Bancile sunt institutii financiare care produc si vand un


management profesional al fondurilor atrase si care
indeplinesc o multime de functii în economie.

 Succesul lor depinde de capacitatea de a identifica cererea


de servicii financiare, de a furniza aceste servicii in mod
eficient si de a le vinde la preturi competitive.
Functiile bancilor si rolul in economie (4)
Cele mai importante functii pe care le indeplinesc bancile in economie pot
fi rezumate astfel:

 intermediere financiara: consta in transformarea economiilor atrase in


credite pentru finantarea companiilor, administratiei publice si
populatiei;
 realizare a platilor in numele clientilor: prin utilizarea mijloacelor si
instrumentelor de plata (transfer de fonduri, cecuri, plati electronice
etc.);
 management al riscului: consta in acordarea de asistenta pentru
clienti, atat in procesul creditarii, cat si in situatia de incapacitate de
plata;
 economisire/investitii: consta in sprijinirea clientilor in atingerea
obiectivelor pe termen lung printr-un management adecvat si o
protectie corespunzatoare a economiilor acestora;
Functiile bancilor si rolul in economie (5)
 certificare a valorii: se manifesta prin implicarea bancilor in procesul
de evaluare a clientilor si de certificare a valorii reale de piata a
acestora;

 garantare a datoriilor: preluarea si plata de catre banca a


datoriilor clientilor atunci cand acestia sunt in incapacitate de plata;

 mijlocitor: se manifesta prin actionarea in interesul clientilor in


vederea administrarii si protejarii proprietatii sau prin emisiunea si
rascumpararea titlurilor;

 «jucator» in procesul de implementare a deciziilor de politica


monetara: bancile servesc la indeplinirea politicii guvernamentale, in
vederea realizarii cresterii economice si a scopurilor sociale, in
special prin cumpararea titlurilor de stat.
Functiile bancilor si rolul in economie (6)
Produse si servicii traditionale (clasice)

 operatiuni de schimb valutar;

 scontarea efectelor comerciale si acordarea de imprumuturi pentru


afaceri;

 constituirea de depozite si pastrarea in siguranta a valorilor;

 sustinerea activitatii guvernelor prin cumpararea titlurilor de stat;

 deschiderea de conturi pentru efectuarea platilor in scopul cumpararii de


bunuri si servicii;

 oferirea de servicii de incredere pentru persoane fizice, corporatii si alti


participanti la afaceri financiare.
Functiile bancilor si rolul in economie (7)
Produse si servicii create in ultimele decenii

 acordarea de credite de consum (pentru stimularea consumului si sustinerea


cresterii economiei);

 consultanta financiara, atat in materie de credite, cat si de economisire si


investire a fondurilor;

 servicii de management al disponibilitatilor clientilor (cash management)


pentru obtinerea celor mai ridicate rentabilitati;

 oferirea de servicii de leasing, prin cumpararea de echipamente si


inchirierea acestora de catre clienti;

 finantarea de noi domenii de activitate, precum inalta tehnologie si


constituirea de firme de tip «capital venture», pentru reducerea riscurilor;
Functiile bancilor si rolul in economie (8)
 vanzarea de servicii de asigurari: polite de asigurare care ii protejeaza
pe clienti de riscurile de distrugere a proprietatii si preluarea datoriilor
in cazul decesului debitorului;

 vanzarea planurilor de pensii: departamentele «bank trust» sunt active


in administrarea fondurilor de pensii prin care sunt sprijinite persoanele
fizice ca sa economiseasca bani pentru pensie;

 implicarea bancilor in operatiuni cu titluri, prin executarea ordinelor de


vanzare si de cumparare ale clientilor;

 oferirea de catre banci a serviciilor de tip «merchant banking» care


sunt definite ca operatiuni de cumparare temporara a unor valori ale
companiilor pentru a le sprijini in demararea de noi afaceri, sau pentru
a sustine expansiunea celor existente.
Tipologia bancilor. Structura si criterii
de clasificare (1)
Clasificarea bancilor se realizeaza dupa mai multe
criterii, astfel:

 dupa structura si forma de organizare;


 dupa natura afacerilor derulate;
 dupa dimensiunea si importanta in cadrul pietei.
Tipologia bancilor. Structura si criterii
de clasificare (2)
Dupa structura si forma de organizare, exista:
 banca universala - ofera intreaga gama de produse si servicii bancare,
la care se adauga si servicii financiare nebancare;
 banca de tip „holding company” - acea firma care detine cel putin
25% din drepturile de vot a doua sau mai multe banci subsidiare;
 banca de tip „financial holding company” - banci universale
restrictionate, care se implica in activitati bancare, de asigurari si cu
titluri, dar care detin subsidiarele separate din punct de vedere al
statutului legal si al capitalizarii;
 conglomerate financiare - acea organizatie, care desfasoara intre
doua si cinci dintre urmatoarele tipuri de activitati si anume:
 intermedierea si gestiunea mijloacelor de plata;
 asigurari;
 operatiuni cu titluri/ finante corporative;
 managementul fondurilor;
 consultanta si vanzarea produselor catre clienti retail.
 banca specializata - asigura finantarea unor domenii de activitate
precum industria, agricultura sau a unor segmente ale pietei
financiare, precum bancile ipotecare si bancile de investitii.
Tipologia bancilor. Structura si criterii
de clasificare (3)
Dupa natura afacerilor (operatiunilor) derulate, avem:
 wholesale banking - (banci globale) sau «corporate». Acestea ofera
servicii bancare investitorilor persoane juridice in vederea sustinerii
activitatii financiare a companiilor si a investitorilor institutionali,
precum fondurile de pensii si autoritatile guvernamentale;
 retail banking - reprezinta acea institutie care ofera servicii catre
investitori individuali (persoane fizice) sau pentru finantarea afacerilor
de mica dimensiune;
 private banking - institutia care ofera servicii de private banking
acelor clienti care detin conturi considerabile (valoarea minima a
acestora variaza) si doresc un management corespunzator al
fondurilor lor pe termen lung;
 shadow banking - reprezinta un sistem financiar, care exercita functiile
bancilor, dar care nu este subiect al reglementarii bancare (sistem
bancar paralel).
Tipologia bancilor. Structura si criterii
de clasificare (4)
Dupa dimensiunea si importanta in cadrul pietei, exista:
 banci locale (community bank) - reprezinta banci comerciale
detinute de o colectivitate locala, ale caror surse sunt de
provenienta locala si pe baza carora finanteaza afacerile
comunitatii respective;
 banci regionale - sunt specializate in colectarea de depozite si
acordarea de credite intr-o anumita regiune a unei tari; ele au o
dimensiune mai mare decat a unei banci locale;
 banci supraregionale - reprezinta companii holding care
opereaza in majoritatea regiunilor geografice ale unei tari, sau
care detin subsidiare in doua sau mai multe state;
 banci multinationale reprezinta acele institutii a caror activitate
se deruleaza si in alte tari decat cea de origine.
Tendinte in activitatea bancara
 Abordarea globala a produselor si serviciilor bancare
ne sugereaza faptul ca aceste institutii financiare sunt
supuse unor modificari permanente, atat la nivelul
functiilor, cat si al formelor.

 Principalele tendinte in activitatea bancara sunt:


 proliferarea serviciilor
 cresterea competitiei
 dereglementarea
 cresterea costului resurselor
 cresterea senzitivitatii clientilor deponenti la rata de dobanda
 revolutia tehnologica
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (1)
 Indicatorii au rolul de a exprima:
 marimea,

 structura,

 eficienta,

 competitivitatea,

 gradul de deschidere,
 stabilitatea,

 reglementarea si supravegherea

care se manifesta in acest domeniu al sistemului financiar.


Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (2)
 Dupa relevanta informatiilor pe care le furnizeaza,
indicatorii se pot clasifica in urmatoarele categorii:
 Indicatori care exprima gradul de patrundere geografica si
demografica a produselor si serviciilor bancare:
 numarul de banci/pe suprafata de 1000 km2;
 numarul de sucursale (branse) la 100000 locuitori
 numarul de ATM-uri la 1000 km2;
 numarul de ATM-uri la 100000/locuitori;
 numarul de credite si depozite/1000 persoane;
 marimea medie a creditelor si depozitelor/PIB pe cap de
locuitor.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (3)
 Indicatori care desemneaza accesul pe piata bancara,
atat a institutiilor bancare, precum si a clientilor:
 numarul de credite si depozite/pe cap de locuitor;
 distributia creditelor (depozitelor) versus distributia
veniturilor;
 numarul persoanelor care detin conturi bancare/total
populatie;
 costul operatiunilor cu administrarea conturilor bancare/total
numar de conturi;
 cerintele companiilor pentru obtinerea finantarii (creditori
bancari);
 valoarea colateralului necesar pentru a obtine imprumuturile.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (4)
 Indicatori care exprima marimea sistemului bancar si gradul
de intermediere bancara:
 raportul Active bancare/PIB desemnat grad de intermediere
financiara;
 raportul Credite neguvernamentale/PIB desemnat grad de
intermediere bancara;
 raportul Depozite bancare/PIB, care ilustreaza gradul de
economisire si de plasare a economiilor in sistemul bancar;
 raportul Active ale Bancii Centrale/PIB;
 raportul M2/PIB, desemnat si grad de monetizare a economiei, sau
grad de alimentare a economiei cu masa monetara;
 raportul credite neguvernamentale (privat) total credite;
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (5)
 Indicatori de exprimare ai structurii financiare, care au
menirea de a desemna ponderea elementelor
bilantiere in total active, respectiv pasive bancare:
 numerar si active cu lichiditate imediata/total active;
 credite acordate/total active bancare;
 plasamente in titluri/total active bancare;
 capital/total pasive bancare;
 credite acordate/total pasive bancare;
 depozite atrase/total pasive bancare.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (6)
 Gradul de deschidere al sectorului bancar:
 ponderea actiunilor straine (capital strain) din sistemul
bancar in total disponibilitati ale institutiilor de credit;
 ponderea activelor externe, in total active;
 numar de banci straine si nationale in cadrul unui sistem
bancar;
 ponderea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere in care au
fost implicate bancile nationale.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (7)
 Indicatori de exprimare a competitiei si competitivitatii in
sistemul bancar:
 gradul de concentrare al activitatii bancare (ponderea
primelor cinci banci in total active ale sistemului bancar);
 indicele Herfindahl al concentrarii activelor bancare;
 indicele puterii de piata (Lerner Index);
 ponderea actiunilor detinute de stat in sistemul bancar;
 ponderea capitalului strain si autohton in total capital
bancar.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (8)
 Indicatoride exprimare a eficientei si productivitatii care
ofera informatii cu privire la:
 rentabilitatea activitatii bancare calculate in functie de active
(ROA) sau de capital (ROE);
 raportul cost/venit;
 ponderea costurilor operationale in total venituri;
 cheltuieli nondobanzi/total venituri;
 productivitatea muncii (valoarea adaugata/ore lucrate sau
valoare adaugata/angajat).
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (9)
 Indicatori pentru caracterizarea sistemului de plati si
decontari:
 numarul de sisteme de plati si distributia fluxurilor in cadrul
acestora;
 numarul de mijloace de plata de retail (transferuri bancare,
cecuri, carduri de credit);
 numarul tranzactiilor/ATM si POS;
 numarul de carduri la 1000 locuitori.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (10)
 Indicatori de exprimare ai stabilitatii financiare a
sistemului bancar:
 gradul de adecvare a capitalului in functie de riscul activelor;
 ponderea activelor lichide/total pasive;
 ponderea depozitelor clientilor/total pasive;
 ponderea creditelor acordate clientilor/depozite atrase de
la clienti.
Indicatori de exprimare a
performantelor sistemelor bancare (11)
 Indicatori de exprimare a gradului de reglementare
si supraveghere a sistemelor bancare:
 puterea de supraveghere a bancii centrale;
 interventia autoritatii de supraveghere (indicele discretiei);
 independenta bancilor centrale;
 indicele restrictionarii activitatii bancare;
 indicele hazardului moral al asigurarii si garantarii
depozitelor.
Sursa: RSF (2017)
Sursa: RSF (2017)
INSTITUTII DE CREDIT
CURS V – OPERATIUNILE BANCILOR
COMERCIALE
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Bilantul bancilor comerciale
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
 Raportul asupra Stabilitatii Financiare, BNR, 2017

http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?ici
d=19966
Bancile comerciale (1)
 Bancile sunt organizatii care vand produse financiare catre
clienti, activitatile desfasurate de acestea reflectandu-se in
situatiile lor financiare: bilant si contul de profit si pierdere.

 Bilantul unei banci ofera o imagine a activelor, datoriilor si


capitalului furnizat de actionari, respectiv, arata structura
surselor considerate ca input-uri financiare si a utilizarilor
(output-uri financiare).

 Contul de profit si pierdere arata cat de mult costa atragerea


depozitelor si a altor resurse, precum si ce venituri genereaza
utilizarea acestora (cash-flow-uri generate de vanzarea
produselor si serviciilor bancare catre clienti).
Bancile comerciale (2)
Active (utilizate) = Datorii + Capital

 Activul bilantier include patru tipuri de active:


 numerar in casierie si depozite plasate la alte institutii financiare;
 titluri private si guvernamentale achizitionate in cadrul operatiunilor de piata
monetara;
 credite si leasing financiar acordate clientilor;
 imobilizari corporale/necorporale.
 Pasivul bilantier include doua tipuri principale de resurse, respectiv :
 depozite atrase de la diferite categorii de clienti (persoane fizice, juridice,
institutii bancare din tara si strainatate);
 resurse nondepozit, atrase de pe piata monetara si de capital.

 La acestea se adauga capitalul social, care constituie o resursa pe termen


lung, fiind oferit de actionarii bancii.
Bancile comerciale (3)
 Numerarul are rolul de a furniza lichiditate, in scopul acoperirii nevoilor imediate
ale bancii si solicitarii clientilor.

 Titlurile detinute in activ reprezinta, de asemenea, o sursa de lichiditate si


furnizeaza venituri sub forma de dobanzi.

 Imprumuturile, creditele si leasing-ul financiar constituie principala sursa de venituri,


in timp ce imobilizarile corporale/necorporale sunt reprezentate de activele fixe si
investitiile in sucursalele bancii.

 Depozitele constituie principala sursa de fonduri pentru banca, in timp ce


imprumuturile nondepozitare suplimenteaza depozitele, furnizand lichiditati pe care
activele sub forma de numerar si titlurile nu le pot genera.

 Capitalul propriu, respectiv resursele pe termen lung, asigura un suport financiar


relativ stabil pe baza caruia bancile pot inregistra crestere economica si isi pot
acoperi pierderile extraordinare.
Operatiuni bilantiere (P)
 Atragerea si constituirea resurselor (operatiuni de
pasiv) reprezinta activitatile prin care bancile:
 atrag depozite, cu diferite maturitati, de la clientela
(persoane fizice, juridice, institutii financiare);
 obtin imprumuturi de la bancile din sistem, de la Banca
Centrala si de la clientii nebancari;
 constituie capitalul social si formeaza fonduri proprii.
Operatiuni bilantiere – Datorii (1)
 Principala resursa a oricarei banci o constituie
depozitele.
 In situatiile de lichidare a bancii si de vanzare a
activelor, obligatiile fata de deponenti trebuie onorate
cu prioritate, celorlalti creditori si actionarilor
repartizandu-li-se ceea ce ramane.
 Cea mai mare parte a depozitelor provin de la clienti
individuali si companii sau clienti corporate.
 Uneori chiar si administratia publica poate detine
importante depozite publice la banci.
 In medie, depozitele reprezinta intre 70% si 80% din
resursele unei banci.
 Economisirea bancara este
caracterizata de inegalitati
importante privind sumele
depuse:

 Din cele aproximativ 10 milioane


de persoane care au depozite,
40% detin in medie doar 21 de
lei
 Aproximativ 2 milioane de
persoane au depozite de pana in
1000 de lei (depozitul mediu fiind
de aprox. 400 de lei)
 60% din deponenti detin 0,66%
din stocul de depozite
 5% din deponenti detin 73% din
stocul de depozite
 136 de persoane detin 2,6% din
depozite (in medie 25,8 milioane
lei/depozit)

Sursa: RSF (2017)


Operatiuni bilantiere – Datorii (2)
 Al doilea tip de resursa atrasa de catre banci este reprezentata de
resursele nondepozit:
 imprumuturile de la bancile din sistemul bancar;
 imprumuturile de la institutii financiare din strainatate;
 titlurile emise pe termen lung (in special, obligatiuni).

 Motivele pentru care bancile comerciale s-au orientat, in ultima


perioada, catre resursele nondepozit sunt urmatoarele:
 aceste resurse nu necesita constituirea de rezerve minime obligatorii
(RMO), comparativ cu depozitele care intra in baza de date a acestora;
 costul acestor resurse este mai redus;
 pot fi obtinute intr-un timp mai scurt prin imprumuturile pe piata
monetara si virarea sumelor intr-un timp foarte scurt.
Operatiuni bilantiere – Datorii (3)
 Joseph F. Sinkez, Commercial Bank Financial Management,
2002 - analiza resurselor atrase de bancile comerciale se
realizeaza prin gruparea acestora in doua categorii
importante:
 depozite „CORE” sau resurse stabile
 resurse atrase de pe pietele monetare locale,
 prezinta un nivel mai redus al costului, comparativ cu cel al altor
resurse atrase de pe pietele nationale si internationale
 in structura acestora se includ:
 diferite tipuri de depozite ale clientilor (inclusiv cele aferente cardurilor);
certificate de depozit; conturi de economii si depozite de mica valoare etc.
 pondere in total active - aceste depozite detin, dupa cum indica
statistica internationala, intre 18% pentru bancile mari si 60% pentru
bancile de mica dimensiune.
Operatiuni bilantiere – Datorii (4)
 depozite „managed” (fondurile cumparate) sau „hot money”
(bani fierbinti)
 sunt mai volatile si cu un nivel sporit al senzitivitatii.
 in structura lor sunt incluse:
 depozite ale sucursalelor straine; depozite la termen de mare
valoare; sume atrase de la Banca Centrala (refinantari); soldul
titlurilor detinute pentru a fi folosite ca si colateral in relatia cu
banca centrala si titluri subordonate.
 pietele de pe care sunt atrase aceste resurse sunt mai competitive,
motiv pentru care costul este mai ridicat.
 preferinta pentru astfel de „resurse” se manifesta in randul
bancilor de mare dimensiune si al celor internationale, la nivelul
carora a fost pusa in evidenta corelatia directa intre dimensiunea
si valoarea depozitelor din sucursalele si subsidiarele lor din
strainatate.
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (1)
 Constituirea capitalului social si formarea fondurilor
proprii
 Capitalul bancar joaca un rol important in activitatea
bancara, asigurand viabilitate bancii pe termen lung, dupa
cum rezulta de mai jos:

 capitalul constituie un „amortizor/tampon” (en. buffer) impotriva


riscului de faliment, prin absorbtia pierderilor financiare si
operationale.

 capitalul asigura sursele necesare infiintarii si organizarii bancii,


inainte de atragerea depozitelor si a altor resurse.
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (2)
 Capitalul detine un rol important in ceea ce priveste asigurarea
increderii publicului si a creditorilor cu privire la stabilitatea si puterea
bancii.
 Din acest motiv, capitalul trebuie sa se situeze la un nivel, astfel incat, sa-i
asigure pe clienti ca banca va putea sa le satisfaca nevoile, chiar si atunci
cand economia este in declin.

 Capitalul furnizeaza si fonduri pentru organizarea cresterii si dezvoltarii


de noi servicii, programe si facilitati. Atunci cand o banca doreste sa
creasca este nevoie de capital aditional pentru a sustine cresterea si
pentru acceptarea riscurilor aferente noilor servicii. Astfel, infuzia de
capital va permite bancii sa se extinda prin constructia de noi sucursale.

 Capitalul joaca un rol important si in operatiunile de fuziuni si achizitii,


anumite studii evidentiind ca numeroase banci au fost achizitionate
datorita capitalului insuficient adecvat la expunerea la risc.
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (3)
 Datorita importantei capitalului bancar exista mai multe modalitati
de masurare a marimii acestuia, astfel:
 valoarea contabila a capitalului bancar = valoarea contabila a
activelor – valoarea contabila a resurselor;
 capitalul reglementat = actiuni comune si rezerve + actiuni preferentiale
+ provizioane pentru pierderi + datorii subordonate + alte elemente;
 valoarea de piata a capitalului = valoarea de piata a activelor –
valoarea de piata a resurselor sau numar actiuni emise x pretul curent
al acestora.

 Formarea fondurilor proprii la nivelul institutiilor de credit este


reglementata prin legislatia nationala si internationala.

Banca Reglementelor Internationale (BIS), precum si bancile centrale


nationale reglementeaza fonduri proprii de nivel (1) si fondurile proprii
de nivel (2).
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (4)
 Fondurile proprii de nivel 1 se compun din: fonduri proprii de
baza si fonduri proprii suplimentare.
 Fondurile de nivel 1 de baza sunt formate din:
 instrumente de capital,
 conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor mentionate la
punctul anterior,
 rezultatul reportat,
 alte elemente ale rezultatului global acumulate,
 alte rezerve,
 fonduri pentru riscuri bancare generale.

 Fondurile de nivel 1 suplimentar se compun din:


 instrumente de capital,
 conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor mentionate
anterior.
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (5)
 Fondurile proprii de nivel 2, cuprind:
 instrumente de capital si împrumuturi subordonate;
 conturile de prime de emisiune aferente instrumentelor
mentionate anterior;
 ajustarile pentru riscul de credit general, in anumite conditii;
 valorile expunerilor ponderate la risc, in anumite conditii.

Specific pentru datoria subordonata la termen, sau cu


durata nedeterminata este ca, in caz de ilichiditate,
rambursarea nu este posibila decat dupa plata celorlalte
creante.
Evolutia componentei fondurilor proprii
Operatiuni bilantiere – Elemente de
capital (6)
 In Romania, la capitalul initial al institutiilor de credit, potrivit reglementarilor BNR,
este diferentiat dupa cum urmeaza:
 bancile persoane juridice = 37 milioane lei;
 bancile de credit ipotecar = 25 milioane lei;
 bancile de economisire si creditare in domeniul locativ = 25 milioane lei;
 institutiile emitente de moneda electronica = 12 milioane lei;
 sucursalele din Romania ale institutiilor de credit din statele terte – trebuie sa detina un
nivel minim al capitalului cel putin egal cu cerintele aplicate institutiilor autohtone;
 cooperativele de credit trebuie sa detina fonduri proprii intr-o limita minima de 300 mii
lei.

 Capital initial = capital social si rezerve, din care se deduc:


 valoarea de inregistrare in contabilitate (cost de achizitie) a actiunilor proprii si a altor
instrumente proprii de capital, detinute de institutia de credit;
 rezultatul reportat, reprezentand pierdere
 pierderea perioadei curente inregistrata pana la data determinarii fondurilor proprii
Sursa: RSF (2017)
Operatiuni bilantiere (A)
 Utilizarea resurselor (operatiunilor de activ) -
Putem identifica urmatoarele activitati principale
ale bancilor:
 gestionarea numerarului si a activelor cu grad sporit de
lichiditate;
 efectuarea de operatiuni de plasament si participatii;

 efectuarea de operatiuni de creditare.


Operatiuni bilantiere – Active (1)
 In activul bilantier prima pozitie este detinuta de numerar (en. cash)

 poate fi privit ca „prima linie” de aparare impotriva riscului de retragere a


depozitelor si prima sursa de fonduri pentru satisfacerea revendicarilor clientilor
deponenti.

 bancile sunt preocupate sa mentina marimea numerarului si a activelor lichide la


un nivel cat se poate de redus, intrucat acestea nu genereaza venituri sub forma
de dobanzi.

 In cazul bancilor din Romania, potrivit notelor explicative la bilant,


numerarul si disponibilitatile la banci includ si numerarul in ATM-uri, soldul
conturilor curente la BNR si la alte banci, precum si alte elemente asimilate
numerarului (care includ solduri cu o scadenta initiala sub 90 de zile,
respectiv efecte publice si valori asimilate).

 In practica marilor banci pe plan international, aceasta pozitie bilantiera


detine sub 8% din totalul activelor.
Operatiuni bilantiere – Active (2)
 Operatiunile de plasament si participatiile includ investitiile realizate de banci in
instrumente financiare (obligatiuni, actiuni, efecte publice, derivative etc.).
 sunt denumite „rezerve secundare” intrucat pot furniza lichiditati atunci cand exista
solicitari.
 se disting:
 obligatiunile/titluri de stat
 alte titluri cu venit fix (obligatiuni emise de banci, obligatiuni municipale si cele
corporate) - nu sunt acceptate pentru refinantarea de catre banca centrala.

 In portofoliul de titluri al unei institutii de credit sunt incluse:


 actiunile
 alte titluri cu venit variabil (cum ar fi: plasamentele in unitati de fond listate la
bursa).

 Acestea sunt detinute de banca pentru tranzactionare si reprezinta o sursa de


venituri, ca urmare a diferentelor de pret la titlurile tranzactionate.
Operatiuni bilantiere – Active (2)
 In structura plasamentelor mai sunt incluse
 efectele publice si alte titluri acceptate pentru refinantare la Banca
Centrala:
 certificate de trezorerie,
 titluri de creanta asupra organismelor publice.

 Trebuie mentionat ca in bilantul bancilor comerciale se regasesc si o serie de


instrumente specifice, dintre care, cele mai importante sunt derivativele
 pot fi clasificate ca active sau pasive financiare detinute pentru tranzactionare
(contracte forward pe curs de schimb, swap pe curs de schimb etc., incheiate de
banca cu clientii sai sau cu alte banci).
Operatiuni bilantiere – Active (3)
 In practica bancilor la nivel international, portofoliile de titluri includ:
 titlurile de trezorerie;
 titlurile emise de agentiile guvernamentale;
 obligatiunile corporative;
 titlurile securitizate si cele emise de administratiile centrale si locale.

 Cele mai lichide sunt considerate titlurile emise de trezorerie care pot fi utilizate
pentru a genera fonduri, prin vanzarea si rascumpararea lor in cadrul operatiunilor
repo si reverse repo.
 Ponderea portofoliului de titluri in totalul activelor este diferita in functie de
marimea bancii (18% din total la nivelul bancilor de mare dimensiune si 26% la
nivelul bancilor mici).
 Tendinta care s-a manifestat pe plan mondial, in ultimii 10 ani, a fost cea de
crestere a ponderii titlurilor ca urmare a: reducerii cererii de credite, a ratei de
dobanda mai atractiva si a cerintelor minime de capital care limiteaza volumul
creditelor riscante si solicita mentinerea acestora la o calitate corespunzatoare.
Operatiuni bilantiere – Active (4)
 Portofoliul de titluri constituit de o banca indeplineste o serie de roluri
importante si anume:
 stabilizeaza veniturile bancii, in sensul ca atunci cand cererea de credite scade,
veniturile generate de titluri pot creste;
 elimina riscul de credit aferent imprumuturilor;
 permite o buna diversificare geografica, intrucat titlurile pot apartine unor
emitenti din arii geografice diferite;
 furnizeaza importante lichiditati sau pot fi folosite ca si colateral pentru obtinerea
de imprumuturi;
 reduce expunerea bancii la fiscalitate;
 permite realizarea de operatiuni de hedging, pentru acoperirea pierderilor
generate de modificarile de rata a dobanzii;
 prezinta o flexibilitate sporita astfel incat prin vanzarea titlurilor sa se poate
produce restructurarea activelor;
 confera o anumita stabilitate a bilantului ca urmare a calitatii sporite a titlurilor
detinute.
Operatiuni bilantiere – Active (5)
 Titlurile detinute de banci, in portofoliu se situeaza intre Numerar si Active
lichide, pe de o parte, Credite acordate si Depozite, pe de alta parte.
 Atunci cand numerarul este insuficient pentru a asigura o lichiditate
corespunzatoare, titlurile pot fi vandute pentru a spori cash-ul.
 Daca nivelul cash-ului este prea ridicat, excedentul se poate investi in titluri.
 Daca cererea de credite este redusa, atunci investitiile in titluri pot creste pentru
a furniza bancii venituri suplimentare din dobanzi.
 Invers, daca cererea de credit este puternica, atunci anumite investitii in titluri
pot fi transformate in lichiditati astfel incat sa fie onorata cererea de credite.
 Atunci cand depozitele, care sunt principala resursa pentru majoritatea bancilor,
nu inregistreaza o dimensiune suficienta, anumite titluri pot fi folosite ca si
colateral pentru atragerea de resurse nondepozit pe calea imprumuturilor.

=> nici un alt element bilantier nu ocupa o pozitie atat de „cruciala” precum
portofoliul de titluri (care indeplineste o multime de roluri).
Operatiuni bilantiere – Active (6)
 Operatiuni de creditare
 Cea mai insemnata pondere in activul bilantier este detinuta de credite,
care reprezinta intre 50% si 70% din valoarea totala a activelor.

 Exista o mare varietate de credite oferite de bancile comerciale: credite


comerciale si industriale; credite de consum; credite acordate institutiilor
financiare; credite externe (acordate autoritatilor din alte tari, unor
agentii sau institutii straine); credite pentru agricultura; leasing pentru
achizitionarea de echipament; credite ipotecare si imobiliare.

 Statistica internationala indica:


 o reducere a ponderii creditelor comerciale si industriale, in ultimii 20 de ani,
de la 22% pana la 17%,
 o crestere a ponderii creditelor de consum (12%) si
 o evolutie considerabila a creditelor ipotecare si imobiliare (de la 25% in
anii ’95, pana la 60% in anii 2007).
Operatiuni bilantiere – Active (7)
 Portofoliul de credite al unei banci, sau mixul de credite pe care il
practica o banca, este determinat de o serie de factori, dupa cum
urmeaza:
 caracteristicile pietei deservite influenteaza oferta de credite in sensul ca
fiecare banca trebuie sa raspunda solicitarilor clientilor care provin din
piata locala.
 Bancile care deservesc zone suburbane, cu un numar redus de familii, cu sedii de
mica dimensiune, dezvolta credite pentru autoturisme si credite imobiliare etc
 Bancile situate in zonele centrale, cu sedii impozante, isi construiesc portofoliul pe
baza imprumuturilor destinate afacerilor si achizitiilor de echipamente.

Totusi, bancile nu sunt total dependente de pietele locale, intrucat ele pot
achizitiona credite sau fractiuni de credit de la alte banci, sau pot utiliza
derivativele pentru eliminarea volatilitatii.
Operatiuni bilantiere – Active (8)

 dimensiunea bancii si, in special, marimea capitalului social constituie un


factor de influenta asupra portofoliului de credite.
 Marile banci „wholesale” sunt dedicate, in special corporatiilor si firmelor de
afaceri de mare dimensiune.
 In schimb, bancile mici isi ofera serviciile de retail banking, clientilor individuali
si firmelor de afaceri de mica dimensiune.

 expertiza si experienta managementului bancii influenteaza mixul de


credite al bancii, prin politica oficiala de credite.

In selectarea tipurilor de credite practicate, un rol important il detine


rentabilitatea asteptata de banca pentru fiecare tip de credit care se
compara cu costul acestora.
Portofoliul de credite al unei banci se situeaza la intersectia factorilor interni
si externi cu influenta asupra activitatii bancare.
Operatiuni bilantiere – Active (9)
 Pentru completarea activului bilantier, este necesara
si prezentarea activelor fixe:
 cladiri,
 echipamente,
 investitii
in sucursale si
 alte elemente de activ de importanta redusa.

Ponderea activelor fixe, in total active, in majoritatea


bancilor este de pana la 1-2%, fiind considerate
negeneratoare de dobanzi.
Sursa: RSF (2017)
Operatiuni extrabilantiere (1)
 Multitudinea riscurilor cu care se confrunta bancile a
determinat dezvoltarea de catre acestea a unei varietati de
instrumente prin care sa se asigure de un management
corespunzator al riscurilor.

 Printre aceste instrumente se remarca si cele care sunt


analizate ca operatiuni in afara bilantului, respectiv:
 securitizarea creantelor;
 cedarea sau vanzarea creditelor;
 emiterea scrisorilor de garantie bancara;
 instrumente financiare derivate;
 acreditive;
 operatiuni pe piata valutara.
Operatiuni extrabilantiere (2)
 Securitizarea creantelor
 Reprezinta o operatiune financiara de valorificare a creantelor, de
catre un vehicul investitional, care le achizitioneaza, le grupeaza si le
afecteaza garantarea unei emisiuni de valori mobiliare.
 Esenta securitizarii consta in faptul ca bancile isi pot utiliza creantele ca
si colateral pentru emisiunea de titluri, in vederea obtinerii de fonduri.

 Cedarea sau vanzarea creditelor


 Reprezinta o operatiune care consta in vanzarea creditelor, in totalitate
sau partial, catre noi detinatori.
 In general, se vand acele credite negarantate (credite pentru nevoi
personale) sau cele care au inregistrat restante de peste 90 de zile. In
categoria cumparatorilor sunt incluse (banci straine), agenti de colectare
si recuperare a creditelor, companii de asigurari, fonduri de pensii si
fonduri mutuale.
Securitizare
Aceste împrumuturi sunt reunite
(puse impreuna) pentru a
constitui colateralul pentru
Un grup de credite cu aceeasi
emisiunea de titluri. Scopul
dobanda si maturitate, sau din
colateralului este protejarea
aceeasi arie geografica sunt
cumpărătorilor de titluri emise,
asamblate sau reunite
denumite asset-back-securities

Pentru garantiile si serviciile Cash flow-urile sunt generate


aferente imprumuturilor sunt de platile periodice efectuate de
platite comisioane cumparatorii de asset back
securities
Operatiuni extrabilantiere (3)
 Scrisoarea de garantie bancara
 Scopul acesteia este sprijinirea creditorului impotriva riscului
de faliment al debitorului.

 Reprezinta un angajament scris asumat de o banca, in


favoarea unei persoane (beneficiar), prin care se obliga
sa-i plateasca o suma de bani, in cazul in care o alta
persoana (in contul careia se emite garantia) nu a executat
o anumita obligatie asumata printr-un contract, sau a
executat-o necorespunzator.

 Banca emitenta a garantiei se numeste garant, iar


beneficiarul nu are nicio obligatie fata de acesta.
Operatiuni extrabilantiere (4)
 Utilizarea derivatelor
 Securitizarea activelor, vanzarea creditelor si emiterea scrisorilor de
garantie pot ajuta banca sa-si reduca riscurile asociate portofoliului de
credite si expunerii la variatia ratei de dobanda.

 Intrucat securitizarea si vanzarea creditelor se practica pentru grupe de


active cu caracteristici comune (cash – flowuri, maturitate, dobanda) au
fost necesare contracte financiare care sa ofere protectie in caz de
default si pentru alte categorii de active.

 In acest scop se folosesc derivatele de credit, in cadrul carora se


remarca:
 credit default swaps
 credit linked notes.
Operatiuni extrabilantiere (5)
 Credit default swap (CDS) reprezinta un acord (sau intelegere) intre
doua parti care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor
instrumente financiare cu venit fix (credite, obligatiuni).
 Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al
respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul
CDS-ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swap-ului.
Astfel, riscul de neplata este transferat de la detinatorul titlului cu venit
fix la vanzatorul swap-ului
 Ex: daca un investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi
rascumparata la valoarea nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator
al swap-ului si va primi valoarea nominala a obligatiunii, daca emitentul se
afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra in incapacitate
de plata
 Credit linked notes pune laolalta instrumente de datorie, precum
obligatiunile, prin contracte de credit option, conferindu-i debitorului
o mai mare flexibilitate a platilor.
 Credit-linked-notes garanteaza emitentului ca va fi efectuata plata
aferenta creditului in cazul in care anumiti factori semnificativi se
modifica
Operatiuni extrabilantiere (6)
 Acreditivul documentar
 Reprezinta o modalitate de plata, in practica comerciala, prin care banca
cumparatorului se obliga a plati vanzatorului direct, sau prin intermediul unei
banci corespondente o anumita suma de bani.
 Altfel spus, acreditivul reprezinta suma de bani special rezervata de un
cumparator in contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca
acestuia sa i se faca o plata in momentul in care dovedeste livrarea marfurilor
sau prestarea serviciilor, in conditiile stabilite in contract.

 „Contingente” si „angajamente”
 O datorie contingenta este, fie o obligatie potentiala a carei existenta va fi
confirmata de manifestarea unor evenimente viitoare incerte, fie o obligatie
curenta generata de evenimente trecute, dar care nu poate fi recunoscuta.
 Un activ contingent este un activ potential care apare ca urmare a unor
evenimente care nu sunt certe si a caror recunoastere ar determina inregistrarea
unor venituri care este posibil sa nu se obtina niciodata (de exemplu, garantii
pentru licitatii viitoare).
INSTITUTII DE CREDIT
CURS VI – OPERATIUNILE BANCILOR
DE INVESTITII SI ALE INSTITUTIILOR DE
CREDIT SPECIALIZATE
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Bancile de investitii
 Cooperativele de credit
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
Bancile de investitii (1)
 Se mai numesc si banci care fac parte din sistemul financiar «shadow
banks»
 Se imprumuta pe termen scurt, in conditiile unui nivel sporit al
leverage-ului (ca raport intre imprumuturi si fonduri proprii) si investesc
pe termen lung, in active cu grad redus de lichiditate.
 instrumentele vehiculate in cadrul acestei componente a sistemelor bancare sunt
titluri precum: asset backed; commercial paper; titluri imprumutate si colateralizate;
instrumente ale fondurilor mutuale si ale pietei monetare; fonduri hedging;
instrumente securitizate etc.

 Principala activitate: acordarea de asistenta financiara si consultanta


companiilor implicate in operatiuni de fuziuni, achizitii si derivative
 Exemple de banci foarte cunoscute: Lehman Brothers, Merrill Lynch,
Goldman Sachs, J.P. Morgan, in SUA, Barchlays Capital in Marea Britanie,
Wmuro Securities, in Japonia etc.
Bancile de investitii (2)
 Conceptul banca de investitii a fost creat in anul 1933 in SUA, prin Glass-
Steagall-Act, care separa activitatea bancilor de investitii, de cea a
bancilor comerciale si a companiilor de asigurari;
 S-a considerat ca operatiunile cu titluri ale bancilor comerciale au contribuit la
crahul bursier din anul 1929 si la falimentul multor astfel de banci.
 Dupa anii ’90, bancilor comerciale li s-a permis efectuarea anumitor operatiuni
cu titluri, iar prin legislatia din anul 1999 (Gramm-Leach-Bliley Act) aceste
restrictii au fost eliminate.

 Colapsul bancilor de investitii din anul 2007 a condus la exprimarea unor


opinii cu privire la necesitate unui nou model de afaceri, bazat pe:
transparenta, lichiditate si intarirea supravegherii acestui tip de institutii
financiare.
 In anul 2008, Banca Centrala a SUA (FED) a modificat statutul bancilor de
investitii, care s-au transformat in companii de tip holding.
 bancile de investitii pot sa obtina mai usor capital si accepta sa fie
supravegheate de autoritatea monetara.
Bancile de investitii (3)
 Principalele domenii in care bancile de investitii de
investitii actioneaza sunt:
 organizarea si derularea IPO-urilor;
 restructurarea companiilor prin LBO si MBO;

 plasamente private de titluri;

 facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii.


Organizarea si derularea IPO-urilor (1)
 Este operatiunea prin care o societate se deschide catre public si
realizeaza prima vanzare a actiunilor (eng. Initial Public Offering -
IPO).

 Sumele obtinute in urma vanzarii titlurilor sunt folosite pentru


majorarea capitalului social si dezvoltarea afacerilor. In general,
procentul de actiuni pus in vanzare este redus, astfel incat fondatorii sa
nu piarda controlul asupra firmei.

 In derularea unei IPO se implica una sau mai multe banci de investitii
denumite underwriters. Companiile emitente incheie un contract cu
banca pentru a vinde actiunile catre public.
 Marile IPO-uri sunt, in general, intermediate de sindicate ale bancilor de
investitii. Acestea percep un comision care in cele mai multe cazuri
reprezinta un procent de 8% din valoarea IPO-urilor.
Organizarea si derularea IPO-urilor (2)
 Exista doua metode prin care se fixeaza pretul de vanzare al actiunilor
oferite spre vanzare:
 la nivelul companiei, care primeste consultanta si asistenta financiara din partea
bancii de investitii,
 prin metoda book building - reprezinta un proces de generare, capturare si
racordare a cererii investitorilor pentru actiunile oferite in cadrul IPO.

 Succesul unei oferte publice initiale depinde de pretul de subscriere, care, de


regula, trebuie sa fie redus, astfel incat sa genereze un interes din partea
investitorilor, care spera in revanzarea titlurilor din momentul inceperii
tranzactionarii lor la bursa de valori.
 Acest pret este desemnat underpricing, si permite obtinerea unor profituri
insemnate in prima zi de tranzactionare (ca urmare a diferentei dintre pretul de
inchidere al primei zile de tranzactionare si pretul oferit in cadrul IPO).
Restructurarea companiilor prin LBO si MBO (1)

 Tehnica LBO (leverage byout) - reprezinta o tranzactie prin care una


sau mai multe persoane juridice sau fizice preiau, prin intermediul
unei institutii specializate (banca de investitii) controlul asupra unei
societati care are activitati comerciale si industriale.
 Finantarea preluarii se face printr-un imprumut, care, ulterior va fi
rambursat pe seama fluxurilor financiare generate de societatea
preluata.
 Activele companiei achizitionate sunt folosite ca si colateral, in cazul
imprumuturilor.
 S-a folosit in anii ’80, in SUA, perioada care a coincis cu cresterea
datoriei, ceea ce a permis accesul larg al companiilor la resursele pietei
de capital.
 Operatiunile LBO s-au realizat in mare parte cu un nivel ridicat al indatorarii
(intre 50-85% din pretul de cumparare al actiunilor) ceea ce a condus la
inregistrarea unui numar sporit de falimente.
Restructurarea companiilor prin LBO si MBO (2)

 In cadrul tehnicii LBO sunt incluse mai multe operatiuni:


 MBO (management byout), care reprezinta
rascumpararea unei societati de catre o echipa de
manageri, care beneficiaza de finantare din partea unei
banci de investitii;
 OBO (owner byout), care consta in rascumpararea
actiunilor in conditiile in care un manager isi vinde titluri
pentru a genera lichiditati;
 Leverage build by, reprezinta operatiunea prin care un
grup industrial cedeaza una din diviziile sale catre
manageri.
Plasamentele private de titluri
 Reprezinta o alternativa la plasamentele din cadrul ofertelor publice si
presupune un ‘joc’ de negociere cu un numar restrans de investitori.

 Principalele avantaje oferite de acest tip de plasament se concretizeaza, in


principal prin rapiditatea derularii si oferirea titlurilor la un pret mai mic
decat pretul pietei (cu 15% - 20% din pret), rezultand astfel un cost
suplimentar de finantare pentru emitenti.

 Reducerea de pret poate fi asociata cu absenta lichiditatii titlurilor si cu costul de


cautare a informatiei pe care trebuie sa o detina investitorii, in conditiile absentei
prospectului de oferta.

 Plasamentele private au permis supravietuirea pe o perioada doar de cateva


luni: mai mult de ½ din investitorii care achizitioneaza plasamentele private comit
o eroare sistemica de evaluare si pierd, in totalitate, investitia in decursul unei
perioade de 3 ani.
Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (1)

 Sintagma „merger and acquisiton” se refera la aspecte


ale strategiei companiilor, la finantele si managementul
acestora.
 Achizitia are loc atunci cand o companie preia o alta, devine
noul actionar al acesteia, iar compania preluata inceteaza sa
mai existe.
 La modul general, firmele mici sunt achizitionate de cele mari.
 Derularea tehnica a operatiunii se realizeaza prin doua modalitati:
 cumpararea actiunilor si preluarea controlului asupra societatii,
 cumpararea activelor companiei tinta, numerarul incasat fiind folosit
pentru plata actionarilor societatii achizitionate.
O achizitie de succes este dificila, iar potrivit studiilor, mai mult de 50%
dintre acestea esueaza.
Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (2)

 Fuziunea reprezinta operatiunea prin care doua firme accepta sa


devina o singura companie, mai degraba decat sa opereze
separat. Ambele firme detin actiuni, iar acestea sunt convertite in
titluri ale noii companii
 de exemplu, Glaxo Wellcome si Smithkleine Beecham si-au incetat
activitatea atunci cand au fuzionat si a rezultat Glaxosmith Kleine

 O asemenea tranzactie se deruleaza, in mod normal, in


cadrul unei perioade de 6-9 luni, cele mai importante fiind:
 alegerea intermediarului (banca de investitii)
 stabilirea pretului la care se face operatiunea
 in conditii de ineficienta a pietei, companiile private isi vand titlurile cu
discount comparativ cu companiile publice.
Facilitarea operatiunilor de fuziuni si achizitii (3)

 Evolutia fenomenului de fuziuni si achizitii permite


identificarea a „5” valuri care s-au derulat cu
incepere din anul 1894, in SUA astfel:
 1894 – 1904 val. I: achizitii si fuziuni orizontale;
 1916 – 1929 al II-lea val: achizitii si fuziuni verticale;

 1965 – 1989 al III-lea val: diverse conglomerate;

 1992 – 1998 al IV-lea val: preluari ostile;

 dupa 2000 al V-lea val: fuziuni incrucisate interne si


externe.
Cooperativele de credit (1)
 Reprezinta o forma de organizare a activitatii bancare in care
membrii asociati sunt clientii deponenti sau debitori. Aceasta forma
specifica de organizare a activitatii bancare a aparut in Germania, in
a doua jumatate a secolului al XIX-lea, din initiativa lui Frederic
Guillame Raiffeisen.

 Cooperativele de credit din intreaga lume prezinta o serie de puncte


comune:
 scopul principal nu este maximizarea profitului, ci furnizarea celor mai
bune produse si servicii bancare catre membri;
 bancile cooperative sunt detinute si controlate de membrii, acestia dispun
de drepturi egale de vot dupa principiul „o persoana, o voce”;
 cea mai mare parte a profitului anual este destinat constituirii de rezerve,
restul poate fi distribuit intre membri cu respectarea restrictiilor legale.
 Activitatea de creditare este axata pe finantarea unor activitati, precum:
pescuitul; apicultura; silvicultura si activitatile mestesugaresti
Cooperativele de credit (2)
 In Romania
 actul care a reglementat activitatea cooperativelor de credit este
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.97/2000.
 cooperativa de credit este institutia de credit constituita ca o asociatie
autonoma de persoane fizice, unite voluntar, in scopul indeplinirii nevoilor si
aspiratiilor lor comune, de ordin economic, social si cultural si a carei activitate
se desfasoara pe principiul intrajutorarii membrilor.
 cooperativele de credit - asociate in Casa Centrala a Cooperativelor de Credit
 gestiona interesele comune ale acestora;
 urmarea centralizat respectarea dispozitiilor si a reglementarilor;
 controla si supraveghea individual modul de functionare al institutiilor componente.
 retele cooperatiste = ansamblul format dintr-o casa centrala si cooperative
afiliate la aceasta

 Cooperatia de credit din Romania – prin Ordonanta de Urgenta


nr.99/2006, acestor institutii li s-a atribuit termenul de banci cooperatiste,
coordonate, la nivel de retea, de Banca Centrala Cooperatista (Credit
Coop).
Cooperativele de credit (3)
 Potrivit prevederilor legale:
 capitalul social al unei organizatii cooperatiste este variabil
si este format din parti sociale de valoare egala.
 partile sociale ale organizatiilor cooperatiste din aceeasi
retea trebuie sa fie de valoare egala. Valoarea nominala a
unei parti sociale nu poate fi mai mica de 10 lei:
 O organizatie cooperatista de credit se poate constitui cu un
numar de 1000 de membrii fondatori care au subscris si varsat cel
putin o parte sociala, sau cu un numar de cel putin 100 membrii,
cu conditia ca acestia sa verse minimum 1000 de parti sociale.
Cooperativele de credit (4)
 Banca Centrala Cooperatista este constituita prin asocierea bancilor
cooperatiste in scopul gestionarii intereselor comune.
 Pentru ca o banca centrala cooperatisa sa se constituie este necesara
participarea a minimum 30 de banci cooperatiste fondatoare, care
subscriu cel putin 20% din capitalul lor social.

 Bancile cooperatiste de credit din reteaua Creditcoop participa la


Fondul de Garantare a Depozitelor din sistemul bancar.

 Banca Centrala Cooperatista isi constituie rezerva mutuala de


garantare, pe baza cotizatiilor bancilor cooperatiste si a unei cote din
profitul sau brut. Rolul acestei rezerve mutuale este garantarea in
intregime a obligatiilor bancilor cooperatiste afiliate.
Cooperativele de credit (5)
 Bancile cooperative de credit pot desfasura in limita
autorizatiei urmatoarele activitati:
 acceptarea de depozite si acordarea de credite de la si catre
membrii cooperatori de la persoane fizice; IMM-uri;
organizatii obstesti si de cult; asociatii familiale; persoane
fizice cu profesii liberale; care isi desfasoara activitatea pe
raza teritoriala de operare a cooperativelor de credit;
 acordarea de credite, inclusiv ipotecare, derularea de credite
in numele si contul statului, din surse puse la dispozitie de
membrii cooperatori;
 emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;
 contractare de imprumuturi intercooperatiste de la banci;
 operatiuni de consultanta si operatiuni de mandat.
INSTITUTII DE CREDIT
CURS VII – OPERATIUNILE
INSTITUTIILOR DE CREDIT SPECIALIZATE
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Institutii financiare nebancare

 Fonduri de garantare a creditelor


Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
 Raportul asupra Stabilitatii Financiare, BNR, 2017

http://www.bnro.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
Institutii financiare nebancare (1)
 In Romania, activitatea Institutiilor Financiare Nebancare (IFN) este
reglementata prin legea nr. 93/2009, care stabileste conditiile minime
de acces la activitatea de creditare. Acestea au obligatia de a se
constitui ca societati comerciale pe actiuni.

 Activitatile permise IFN-urilor sunt urmatoarele:


 acordare de credite (de consum, ipotecare, imobiliare, microcredite);
finantarea tranzactiilor comerciale; operatiuni de factoring, de scontare si
de forfetare;
 leasing financiar;
 emitere de garantii, asumare de angajamente de garantare de finantare;
 acordare de credite, cu primire de bunuri in gaj (prin case de amanet);
 acordare de credite catre membrii asociatiilor, fara scop patrimonial, pe
baza liberului consimtamant al salariatilor, in cadrul caselor de ajutor
reciproc;
 alte forme de finantare de natura creditului.
Institutii financiare nebancare(2)
 Legislatia stabileste si o serie de activitati interzise
IFN-urilor, si anume:
 atragerea de depozite, sau alte fonduri rambursabile de la
public;
 emiterea de obligatiuni;
 acordarea de credite (conditionate de vanzarea sau
cumpararea actiunilor institutiei financiare nebancare sau
de acceptarea de catre client a unor servicii care nu au
legatura cu operatiunea de creditare respectiva);
 operatiuni cu bunuri mobile si imobile, cu exceptia celor
necesare functionarii in conditii adecvate;
Institutii financiare nebancare(3)
 Inscrierea si evidenta IFN-urilor se realizeaza la nivelul BNR
prin urmatoarele registre:
 Registrul general,
 Registrul special si
 Registrul de evidenta.

BNR stabileste criteriile pe care IFN-urile trebuie sa le respecte, cu


privire la: nivelul capitalului, cerintele prudentiale si comunicarea
modificarilor intervenite in situatia acestora.
- Un IFN trebuie sa dispuna, in permanenta, de un capital
social reprezentand echivalentul a cel putin 200.000 EURO;
- Pentru IFN-urile care desfasoara mai multe tipuri de activitati
de creditare valoarea minima a capitalului social se va situa cel
putin la nivelul prevazut pentru activitatea de creditare cu cea mai
mare cerinta de capital.
Institutii financiare nebancare(4)
 Pentru inscrierea in Registrul special, criteriile si limitele aferente acestora,
sunt urmatoarele:
 nivelul cumulat al capitalurilor proprii si surselor imprumutate, pe baza
contractelor de imprumut, existente in sold, sa fie de minim 50.000.000 lei;
 nivelul cumulat al creditelor acordate si angajamentelor asumate existente in
sold, sa fie de minim 25.000.000 lei.

 Inscrierea in Registrul special are loc daca pentru trei perioade de


raportare trimestriala, succesive, sunt indeplinite cumulativ limitele aferente
celor doua criterii. Daca, dupa inscriere, IFN-urile nu mai indeplinesc una
din limitele aferente criteriilor, pentru o perioada de trei raportari
succesive, ele vor fi radiate, ramanand inscrise, doar in Registrul general.

 In cazul institutiilor financiare nebancare care acorda credite ipotecare, nivelul


minim al capitalului nu va putea fi mai mic decat nivelul capitalului social
reglementat pentru societatile de credit ipotecar.
Institutii financiare nebancare (5)
 IFN-urile inscrise in Registrul general si Registrul special sunt cele care
desfasoara urmatoarele tipuri de activitati:
 credite de consum si ipotecare (imobiliare);
 microcredite;
 finantarea tranzactiilor comerciale;
 factoring;
 scontare-forfetare;
 leasing financiar;
 emitere de garantii;
 alte forme de finantare de natura creditului.
 Diferenta dintre cele doua registre este data doar de indeplinirea
criteriilor mai sus mentionate.

 In Registrul de Evidenta sunt inregistrate: casele de ajutor reciproc;


casele de amanet si entitatile fara scop patrimonial.
Institutii financiare nebancare (6)
 Cele mai importante operatiuni desfasurate de
IFN-urile din Romania sunt:
 Factoring-ul

 Forfetarea

 Microcreditele

 Scontarea

 Leasing-ul financiar
Factoringul (1)
 Reprezinta o operatiune care consta in vanzarea
creantelor unei societati la un pret redus catre un factor
care isi asuma riscul de credit al debitorilor creditati.

 in perioada de crize, cand accesul la schemele de finantare


traditionale este limitat, factoringul poate fi o alternativa
pentru societatile care isi desfasoara activitatea in domeniul
furnizarii de bunuri si servicii.
 desi la nivelul anului 2008 piata de factoring din Romania a
inregistrat valoarea de 1,8 miliarde de EURO, totusi, gradul
de penetrare al serviciilor de acest tip ramane la 0,52%,
comparativ cu media mondiala de 3,45% .
Factoringul (2)
 Avantajele pe care factoringul le prezinta pentru societatile
care apeleaza la aceasta alternativa de finantare sunt
urmatoarele:
 plata rapida a creantelor: clientul cesioneaza societatii de
factoring (factor) creantele sale (rezultate din facturi pentru
produse si servicii furnizate tertilor), incasand valoarea acestor
creante diminuata cu comisionul perceput de factor;
 transferarea riscului aferent achitarii creantelor de la societatea
client catre societatea factor. In cazul neefectuarii platilor de
catre client, factorul nu are drept de regres impotriva acestuia,
cu exceptia situatiei in care operatiunea de finantare s-a realizat
cu drept de regres;
 absenta garantiilor - prin cedarea creantelor de catre client,
factorul dobandeste si toate instrumentele si drepturile aferente,
nefiind necesare alte garantii din partea clientului.
Factoring (3)
 Tipuri:
 factoringul intern - presupune ca acordul sa fie incheiat intre un factor si un
client, pentru facturile aferente livrarilor de bunuri si servicii, in tara de
resedinta a clientului.

 factoring extern - presupune ca societatea de factoring intretine raporturi


de afaceri cu cumparatori sau furnizori straini.
 Sistemul cu doi factori presupune urmatoarea schema: clientul isi cesioneaza
creantele catre un factor exportator; factorul exportator recesioneaza creantele
de export catre un factor importator din tara importatoare. Riscul neefectuarii
platii de catre debitor este asumat de factorul importator.

 factoringul invers - este operatiunea prin care factorul finanteaza datoriile


unui debitor fata de un furnizor astfel: debitorul, care este client al unei
societati de factoring, incheie un contract cadru cu factorul prin care,
acesta din urma, convine sa cumpere si sa prefinanteze creantele actuale
ale furnizorilor predefiniti fata de debitor.
Forfetarea (1)
 Este acea operatiune in cadrul careia un vanzator sau un prestator
de servicii isi vinde creantele in valuta, pe care le are fata de un
cumparator sau un beneficiar, unei societati bancare sau unei
institutii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare.

 Este o operatiune specifica activitatii de export, titlurile de credit


propuse la forfetare fiind, de regula, emise pe termen mediu si lung
(cambii, bilete la ordin). Operatiunea de forfetare este incheiata de
catre client, care trebuie sa prezinte bancii titlurile de credit si
cererea de forfetare.

 Reprezinta o tehnica de finantare a operatiunilor de export-import;


termenul provine din franceza „a forfait”, care inseamna renuntarea
la anumite drepturi. In cadrul acestei operatiuni, exportatorul poate
sa se refinanteze, prin vanzarea creantelor (concretizate in titluri de
creante) catre institutii financiare specializate.
Forfetarea (2)
 Taxa de forfetare
 se determina in functie de valoarea titlului, numarul de zile,
intre data forfetarii si cea a scadentei si nivelul dobanzii
pentru valuta respectiva.

 ia in considerarae si conditiile contractului de import-export,


riscurile economice, politice si comerciale.

 exprimata in suma absoluta, este suma dedusa din valoarea


nominala a creantei si retinuta in avans de catre finantator,
la data efectuarii operatiunii de forfetare, calculata pentru
perioada ramasa pana la scadenta.
Microcreditele (1)
 Reprezinta imprumuturi de valoare mica pe care le acorda bancile sau
institutiile financiare specializate unor clienti, persoane fizice sau juridice, in
vederea dezvoltarii unor proiecte, activitati sau afaceri, sustinerii proiectelor
locale si a programelor sociale.

 In Romania, in conformitate cu Legea 240/2005 privind societatile de


microfinantare, valoarea unui microcredit este de maxim 25.000 EURO, cu
perioade de rambursare de maximum 60 de luni.

 Societatile specializate in astfel de credite sunt obligate sa prevada in


normele interne de creditare reguli cu privire la: profilul beneficiarului;
criteriile si conditiile acordarii creditului, precum si cerintele de prudentialitate
privind expunerea fata de un debitor si expunerea agregata.
 la nivelul anilor 2007-2008, valoarea medie a unui microcredit s-a situat intre
10.000 si 15.000 EURO, fiind destinat realizarii de investitii, achizitionarii de spatii
comerciale, autoturisme, autoutilitare, capital circulant, completarea retelelor de
utilitati etc.
Microcreditele (2)

 Fata de creditele bancare, costurile unui microcredit sunt cu 2%-3%


mai mari, iar garantiile, in functie de produsul solicitat si de institutia
microcreditoare, pot fi: imobiliare, mobiliare, bilete la ordin, cercuri
si combinatii ale acestora, in functie de produsul solicitat si de
institutia microcreditare.

 Ca si inovatie financiara, microcreditele isi au originea in


Bangladesh, unde Grameen Bank, a inregistrat un succes remarcabil,
in urma lansarii proiectului prin care populatia a primit mici
imprumuturi cu care sa-si initieze propria activitate generatoare de
venituri. Natiunile Unite au declarat anul 2005 Anul international al
Microcreditelor, ca urmare a succesului pe care acest tip de produse
bancare a inceput sa-l inregistreze in industria bancara.
Scontarea
 Reprezinta o forma de creditare pe termen scurt, practicata de banci
sau de institutiile financiare specializate, in cadrul carora acele
societati care prezinta inainte de scadenta un portofoliu de efecte
comerciale (bilete la ordin, cambii) primesc valoarea nominala a
acestor titluri diminuata cu o suma numita scont.

 Aceste credite se acorda clientilor corporate, care sunt detinatorii


unor efecte de comert si care doresc incasarea inainte de scadenta,
astfel incat sa-si poata finanta activitatile curente (furnizori, impozite,
salarii, taxe).

 Sumele provenite din scontarea titlurilor de credit pot avea orice fel
de destinatii, inclusiv rambursarea de credite.
Leasingul financiar (1)
 Reprezinta o operatiune economica prin care o parte denumita
locator (finantator) transmite pentru o perioada determinata de timp
dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, catre o
parte, denumita utilizator/locatar, la solicitarea acesteia, contra unei
plati periodice – denumita rata de leasing.

 La sfarsitul perioadei de leasing, locatorul (finantatorul) se obliga sa


respecte dreptul de optiune al utilizatorului fie de a cumpara bunul,
de a prelungi contractul sau de a inceta raporturile contractuale.

 Potrivit legislatiei, exista doua tipuri de leasing:


 financiar
 operational.
Leasingul financiar (2)
 O operatiune este considerata ca fiind de leasing
financiar daca:
 riscurile si beneficiile oferite dreptului de proprietate trec
asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de
leasing;

 utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, pretul de


cumparare reprezentand cel mult 50% din valoarea de
intrare pe piata;

 perioada de folosire a bunului de leasing acopera cel putin


75% din durata normala de utilizare, chiar daca, in final,
dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasingul financiar (3)
 Leasingul operational, presupune folosirea bunului finantat pe o perioada
limitata de timp, fara asumarea unor riscuri si beneficii aferente
proprietarului. Inca din momentul semnarii contractului utilizatorul este decis
asupra returnarii bunului, urmand ca finantatorul sa preia riscul de realizare
a valorii ramase neamortizate la finele contractului.

 Daca operatiunea de leasing financiar sau operational se efectueaza intre un


finantator non-rezident si un utilizator rezident, atunci se manifesta leasingul
extern sau leasing „cross-border”.

 In Romania, activitatea de leasing este reglementata prin Legea nr.


287/2006 care modifica si completeaza ordonanta Guvernului nr. 51/1997
privind operatiunile de leasing si societatile de leasing.
 la nivelul anului 2009, piata de leasing din Romania s-a situat la nivelul de
1,2-1,3 milioane EURO, in declin fata de anii precedenti, intrucat si aceasta piata
este dependenta de evolutia economiei, fiind serios afectata de actuala criza
financiara.
Fonduri de garantare a creditelor
 In cadrul sistemului bancar romanesc, o pozitie aparte este detinuta de
Fondurile de Garantare a Creditelor.
 Potrivit definitiei date de BNR, acestea sunt „institutii financiare bancare sau
nebancare al caror rol este de a prelua riscul de credit al unei entitati
creditoare, prin garantarea unei parti din serviciul datoriei unui debitor in
cazul incapacitatii de plata”.

 In Romania functioneaza urmatoarele Fonduri de Garantare a creditelor:


 Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM);

 Fondul Roman de Garantare a Creditelor (FRGC);

 Fondul de Garantare a Creditului Rural – IFN-SA.


Fondul National de Garantare a
Creditelor pentru IMM-uri (1)
 Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri a fost infiintat in anul 2001,
in baza Legii 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru
intreprinderi mici si mijlocii. In prezent FNGCIMM este constituit ca societate pe actiuni
si inregistrat ca IFN; garantiile acordate de bancile comerciale fiind garantate pana in
limita a maxim 80%.

 Pentru a asigura administrarea in conditii de siguranta a resurselor financiare de care


dispune, FNGCIMM respecta normele de prudentialitate impuse de BNR IFN-urilor,
astfel:
 expunerea fata de o singura banca finantatoare reprezinta maximum 40% din plafonul de
garantare a Fondului;
 expunerea fata de un singur client IMM nu poate depasi 10% din valoarea capitalului
propriu al Fondului;
 nivelul minim de solvabilitate este 15%.

 Pentru garantiile acordate, Fondul constituie provizioane de risc conform normelor


proprii elaborate pe baze reglementarilor in materii de provizioane adoptate de
BNR.
Fondul National de Garantare a
Creditelor pentru IMM-uri (2)
 Dintre avantajele pe care le prezinta FNGCIMM pentru IMM-uri
retinem: completarea garantiilor proprii; acces la finantare optima;
asistenta in identificarea solutiei de finantare; diminuarea costurilor
aditionale ca urmare a eliminarii garantiilor imobiliare; economii de
timp fata de situatia utilizarii garantiilor ipotecare.

 In contextul actualei crize, Fondul si a diversificat oferta de produse


si furnizeaza o serie de solutii concrete, si anume:
 garanteaza finantarile bancare acordate pentru achitarea datoriilor
catre bugetul de stat;
 acorda garantii pentru credite restructurate;
 acorda garantii si pentru creditele in valuta si acopera diferenta de curs
valutar;
 acorda garantii si pentru finantarea IMM-urilor cu capacitatea de
rambursare temporar redusa.
Fondul Roman de Garantare a Creditelor
 IFN cu capital romanesc, 100% privat s-a infiintat in 1993 la recomandarea
Bancii Mondiale.

 Misiunea acelui Fond este sprijinirea intreprinzatorilor privati prin facilitarea


accesului la surse de finantare, oferirea de servicii de consiliere, promovarea
de programe si produse noi.

 Acesta este primul Fond care a functionat pe baza practicilor internationale


impuse de un management al riscului.
 fiind singurul Fond de garantare privat din Romania este preocupat de utilizarea
resurselor puse la dispozitie de actionari si sustinerea acelor clienti cu afaceri de
perspectiva.
 fiind fond privat, nu este necesara limitarea plafonului de garantare pentru un
IMM decat la nivelul impus de normele de prudentialitate.
 ca efecte economice ale activitatii Fondului se mentioneaza antrenarea unui volum
de credite de 365 milioane de EURO, si achizitia de utilaje, echipamente in
valoare de 75 milioane de EURO.
Fondul Roman de Garantare a Creditelor
 Incepand cu luna aprilie a anului 2009, s-a infiintat Fondul
Roman de Contragarantare, ca institutie specializata al carei
obiect unic de activitate este contragarantarea garantiilor
acordate de fondurile de garantare existente.

 Din punct de vedere al actionarilor fondatori mentionam:


 participarea statului, prin Ministerul IMM-urilor in proportie de
51% si
 Fundatia „Post-Privatizare”, ca organizatie fara scop lucrativ,
constituite in anul 1995, prin acordul dintre Guvernul Romaniei,
Comisia Europeana si BERD.
Fondul de Garantare a Creditului Rural –
IFN-SA
 Are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor si a altor
instrumente de finantare, care pot fi obtinute de producatori agricoli si
procesatori pentru realizarea productiei, stocarea si procesarea
produselor agricole, realizarea unor obiective de investitii in aceste
domenii.

 Incepand cu anul 2010, creditele pentru cofinantarea proiectelor


europene sunt garantate doar pana la 80%, iar firmele aflate in
dificultate nu mai beneficiaza de garantii din partea Fondului.

 Pentru creditele pe termen scurt, suma garantata de FGCR reprezinta


50% din valoarea creditului, iar pentru creditele pe termen mediu si
lung, procentul de garantare este de 70%.
RSF (2017)
RSF (2017)
INSTITUTII DE CREDIT
CURSUL VIII
RISCURILE SI PRUDENTA BANCARA
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Tipologia riscurilor bancare

 Control si norme prudentiale bancare


Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
 Isarescu, M. – Macroprudentialitatea. Reglementarea,
crizele financiare si politica monetara, prezentare
Colocviu BNR, 2011

 http://www.bnr.ro/Colocviul-%E2%80%9CSpre-o-
noua-arhitectura-de-supraveghere-a-
pie%C8%9Belor-financiare-in-Uniunea-
Europeana%E2%80%9D-9492.aspx
Tipologia riscurilor bancare (1)
 Bancile se confrunta cu anumite riscuri, unele specifice, iar altele
comune tuturor agentilor economici:
 riscuri generale
 riscuri comerciale (riscul client/produs, riscul de imagine);
 riscuri aferente bunurilor si persoanelor (riscul accidentelor, riscul de
delict);
 riscuri operationale si tehnice (riscul asupra tratamentului
operatiunilor, riscul asupra sistemului legat de telecomunicatii);
 riscuri de gestiune interna (riscul reglementarilor, riscul deontologic,
riscul strategic, riscul de insuficienta functionala, riscul asupra
gestiunii personalului, riscul de dependenta tehnologica, riscul de
comunicatii).

 riscuri specifice bancii


 riscuri financiare (riscul de rata a dobanzii, riscul de lichiditate etc);
 riscuri de contrapartida (riscul clientelei, riscul interbancar etc).
Tipologia riscurilor bancare (2)
 Riscul client/produs constituie riscul provenit din inadaptarea unui
produs sau serviciu la nevoile si asteptarile clientelei, sau din starea
concurentei la un moment dat.

 Cauzele generatoare ale acestui risc provin din slaba si insuficienta


studiere a produsului ori a pietei, precum si dintr-o organizare
interna necorespunzatoare.
 efectele sunt: slaba rentabilitate a investitiilor (dezvoltarea produsului,
elaborarea unor proceduri de tratament, formarea personalului,
publicitatea) si o scadere a activitatilor traditionale.

 Recomandarile date de specialisti in vederea eliminarii acestui risc


vizeaza: realizarea unor studii de piata prin testarea clientilor,
crearea unui comitet de marketing si organizarea eficienta a
activitatii.
Tipologia riscurilor bancare (3)

 Riscul de imagine comerciala (denumit si risc de politica comerciala)


se manifesta atunci cand are loc o perceptie negativa a actiunilor
comerciale ale bancii de catre clientii acesteia:
 de exemplu: articole nefavorabile referitoare la activitatea bancara
 riscul de imagine comerciala poate antrena:
 o scadere a activitatii,
 un timp important pentru solutionarea reclamatiilor clientilor si
 o majorare a bugetului de comunicare si publicitate necesar pentru corijarea
imaginii.

 Modalitati prin care poate fi gestionat: realizarea de anchete sau


sondaje asupra clientilor, o mai buna coordonare a relatiilor cu
publicul, segmentarea clientilor dupa comportament
Tipologia riscurilor bancare (4)
 Riscul sectorial corespunde riscului legat de strategia de
pozitionare a bancii pe piata si poate fi generat de o puternica
concentrare a rentabilitatii asupra unui numar redus de piete.
 poate genera pierderi financiare si o rentabilitate tot mai scazuta.

 Riscul accidental (risc de insecuritate fizica) corespunde riscului


legat de un eveniment neintentionat, care afecteaza securitatea
fizica a persoanelor din banca sau a bunurilor bancii.
 de exemplu: un colaborator al bancii care a avut un accident cu un
autovehicul apartinand bancii
 un astfel de risc antreneaza:
 o majorare a costului platilor de asigurare,
 cheltuieli de securitate,
 inlocuirea sau repararea bunurilor distruse.
Tipologia riscurilor bancare (5)
 Riscul din tratamentul operatiunilor, denumit risc operational, administrativ
sau risc de "back-office", corespunde riscului legat de tratamentul
administrativ si contabil al operatiunilor.
 riscul operational conform Acordului Basel II este riscul de pierdere rezultat din
procese interne inadecvate sau esuate ale oamenilor, sistemelor sau evenimentelor
externe.

 Faptele generatoare ale acestui risc sunt o supraveghere incorecta a


operatiilor, o procedura de control ineficienta si erori neconstatate la timp,
situatii care necesita timp de corectare a anomaliilor, precum si o deteriorare
a imaginii bancii prin: frauda interna; frauda externa; securitatea sistemelor
e-banking; procesarea defectuoasa a datelor despre clienti; intreruperi de
activitate ca urmare a caderii sistemelor; punerea in pericol a activelor
corporate; politici defectuoase legate de clienti, produse si servicii.

 Gestionarea riscului poate fi realizata prin proceduri eficiente, o separare a


functiilor (autorizare, realizare, control de prim rang) un cod de acces
informatic confidential si utilizarea de tablouri de bord ale activitatii.
Tipologia riscurilor bancare (6)
 Riscul reglementarilor este cunoscut si sub denumirea de risc
juridic, risc fiscal sau penal si corespunde riscului legat de
neaplicarea dispozitiilor legale sau a reglementarilor.
 daca o banca nu respecta normele prudentiale impuse de
reglementarile bancare, atunci va suporta consecintele, sub forma
unor sanctiuni ale Comisiei bancare, amenzi sau retragerea
autorizatiei de functionare.

 Riscul deontologic reprezinta riscul de procedura sau riscul de


control intern, care corespunde riscului legat de nerespectarea
de catre banca a principiilor deontologice specifice sectorului
bancar.
 profesia bancara poseda o foarte puternica deontologie care este
comparabila cu cea a medicilor, avocatilor sau preotilor.
Tipologia riscurilor bancare (7)

 Legile bancare din fiecare tara, precizeaza normele si regulile pe care


trebuie sa le respecte institutiile bancare si personalul acestora. Astfel,
functionarii bancari trebuie:
 sa fie transparenti, in ceea ce priveste operatiunile lor personale;
 sa aiba un comportament exemplar;
 in caz de demisie, sa nu dauneze bancii (principiul concurentei sanatoase si loiale).

 Normele interne precizeaza operatiunile interzise angajatilor, astfel:


 sa nu comunice unor terte persoane informatii cu privire la operatiunile clientilor si
ale bancii;
 sa nu profite de informatii confidentiale;
 sa nu abuzeze de pozitia lor in materie de credite ;
 sa nu accepte cadouri, avantaje materiale;
 sa nu utilizeze bunurile bancii in scopuri personale.
Tipologia riscurilor bancare (8)
 Riscul strategic, cunoscut si sub denumirea de risc politic
sau risc de management

 corespunde riscului generat de absenta unei strategii sau


existenta uneia ineficiente, in unul sau mai multe sectoare ale
bancii.

 de exemplu: o banca specializata in acordarea de credite


persoanelor fizice, daca incearca sa se dezvolte si pe piata
intreprinderilor, in conditiile neadaptarii strategiei, va alege
numai intreprinderi in dificultate, motiv pentru care este
necesara consultarea expertilor si elaborarea proiectelor de
investitii de catre agentii economici solicitanti ai creditului.
Tipologia riscurilor bancare (9)
 Riscul de gestiune a personalului, denumit si risc uman
sau social, se concretizeaza in falimentul sistemului de
gestionare a resurselor umane ale bancii.

 asemenea situatii apar, cu precadere, in cazul bancilor


internationale care incearca sa armonizeze gestiunea
personalului in diferite tari unde exista filiale implantate.

 daca managementul resurselor umane nu se adapteaza la


specificul socio-cultural al tarilor respective atunci pot fi
antrenate revendicari sociale si o demotivare a personalului.
Tipologia riscurilor bancare (10)
 Riscul de dependenta tehnologica apare atunci cand
utilizarea unei tehnologii leaga banca de furnizorul
acesteia.
 cauzele pot fi enumerate astfel:
 specificul materialelor de constructii,
 absenta competentei tehnice a personalului,
 costul ridicat al schimbarii tehnologiei si a procedurilor de lucru.

 Principala consecinta a riscului de dependenta tehnologica


este imposibilitatea evolutiei sistemului informatic, motiv
pentru care se recomanda, ca procedura de gestionare a
riscului, utilizarea unei tehnologii comune de catre mai multi
furnizori de materiale si echipamente.
Tipologia riscurilor bancare (11)
 Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau
comercial legat de comunicarea de catre banca a rezultatelor
si strategiei sale.

 de exemplu: daca o banca face publice rezultatele si


orientarile strategice, principala consecinta consta in
pierderea independentei si in absenta unor castiguri, ca
urmare a reactiilor din partea concurentei.

 In vederea limitarii acestui risc, se recomanda, evaluarea


tuturor anunturilor comerciale si financiare din punct de vedere
al efectelor antrenate de divulgarea anumitor informatii.
Tipologia riscurilor bancare (12)
 Riscul de rata a dobanzii
 corespunde unui risc de pierdere sau de absenta a castigului, fiind legat de
evolutia ratei de dobanda.
 este generat de o repartizare necorespunzatoare a resurselor intre creditele cu
rata fixa si cele cu rata variabila a dobanzii, precum si de detinerea de catre
banca a unei pozitii nefavorabile in raport cu piata, din punct de vedere al ratei
de dobanda.

 Consecintele acestui tip de risc se concretizeaza intr-o pierdere financiara si


in absenta castigurilor.

 Gestionarea riscului ratei de dobanda poate fi realizata prin urmatoarele


metode:
 cunoasterea, in orice moment, a pozitiei bancii pentru diferite categorii de active;
 masurarea marjelor previzionate si a sensibilitatii la variatiile de rata de
dobanda (pentru operatiunile bilantiere si extrabilantiere);
 utilizarea instrumentelor financiare in scopul acoperirii impotriva acestui risc.
Tipologia riscurilor bancare (13)
 Riscul de curs de schimb corespunde pierderii
antrenate de variatia cursului devizelor in raport cu
devizele de referinta in care banca si-a exprimat
creantele sau datoriile.

 pentru gestionare pot fi adoptate urmatoarele masuri:


 aplicarea unei bune repartitii a riscurilor pe devize;
 punerea in aplicare a unui scadentar pe devize si consolidat
in moneda de referinta a bancii;
 crearea unui comitat al angajamentelor;
 acoperirea sistematica a acestor riscuri.
Tipologia riscurilor bancare(14)
 Riscul de lichiditate corespunde riscului de incetare a platilor datorita
imposibilitatii bancilor de se refinanta, sau pierderilor legate de dificultatea
bancii de a-si procura fondurile in conditii normale de pe piata monetara.

 Principala cauza a acestui risc este structura dezechilibrata a bilantului,


respectiv credite acordate pe termen mediu, lung si finantate prin depozite
la vedere, precum si cotarea bursiera tot mai degradata.

 Principalul efect antrenat de acest risc il constituie majorarea costului


imprumutului pe care banca trebuie sa il suporte pentru a-si onora
angajamentele sale la scadenta.

 Dintre masurile speciale care pot fi utilizate pentru coordonarea riscului,


poate fi precizata o buna masurare a nevoilor de finantare si a costului
acestora.
Tipologia riscurilor bancare (15)
 Riscul asupra titlurilor cu venit variabil (risc asupra
actiunilor, risc de emisiune sau risc de tranzactionare)
 corespunde riscului de pierdere sau de absenta a castigului
ca urmare a variatiei valorii titlurilor detinute de banca.

 Principalele cauze ale acestui riscului constau in


degradarea situatiei financiare a intreprinderii ale caror
titluri sunt detinute in portofoliu si in absenta diversificarii.

 In vederea eliminarii acestui tip de risc se poate


proceda la valorizarea periodica a portofoliului de
titluri, supravegherea pietei bursiere, crearea unui
comitet financiar.
Tipologia riscurilor bancare (16)
 Riscul de faliment (risc al clientelei, risc de credit sau risc contencios)
 corespunde riscului asumat de banca in cazul falimentului unuia dintre clientii bancii.
 de exemplu: o banca puternic angajata intr-o intreprindere prin participatii la
capitalul acesteia, precum si prin credite de exploatare, se va confrunta cu acest risc,
in cazul falimentului sectorului respectiv.

 Factorii care antreneaza un asemenea risc sunt: conjunctura economica dificila,


starea de sanatate financiara necorespunzatoare a clientilor si absenta
supravegherii clientilor.
 pentru banca efectele antrenate se materializeaza in pierderi totale sau partiale ale
capitalului imprumutat si pierderi ale dobanzilor, in functie de natura garantiilor si de
posibilitatile de valorificare ale acestora.

 Pentru o buna gestionare a riscului, se recomanda o serie de masuri, astfel:


 constituirea sistematica de garantii;
 punerea in aplicare a unui serviciu de centralizare a riscurilor;
 supravegherea riguroasa a limitelor autorizate la acordarea creditelor.
Tipologia riscurilor bancare (17)
 Riscul interbancar (risc de contrapartida interbancara)
 corespunde riscului asumat de o banca atunci cand se produce
riscul aferent unei institutii de credit nationale sau straine.
 spre exemplu, acest risc este generat atunci cand o banca
acorda un imprumut unei alte banci care ajunge in stare de
faliment, neputand rambursa imprumutul primit; astfel, prima
institutie inregistreaza pierderi de capital si de dobanzi,
partiale sau totale.

 Se recomanda ca bancile sa procedeze la selectarea


clientilor interni sau externi, printr-o evaluare
corespunzatoare prin rating si o supraveghere frecventa
a contrapartidelor.
Tipologia riscurilor bancare (18)
 Riscul de tara (risc suveran)
 corespunde pierderii sumei partiale/totale a imprumuturilor acordate unor
rezidenti intr-o tara cu risc sporit, indiferent care este termenul sau natura
acestor crante.
 un asemenea risc poate fi generat de un razboi, de o revolutie, de o
schimbare de guvern, o catastrofa naturala, o gestionare
necorespunzatoare, o conjunctura economica sau politica nefavorabila sau
o scadere a pretului materiilor prime.

 Principala consecinta, in cazul in care banca a acordat credit unei tari


riscante (a achizitionat titluri de stat), este de pierdere totala sau
partiala a capitalului si a dobanzilor, in functie de eventualele
renegocieri ale imprumuturilor.

 Se recomanda o supraveghere constanta a tarilor riscante, practicarea


asigurarii creditelor, constituirea de provizioane si recurgerea la piata
secundara a creantelor.
Tipologia riscurilor bancare (19)
 Riscul sistemic
 reprezinta probabilitatea ca, prin neindeplinirea obligatiilor, de catre un debitor
sa fie provocata o reactie in lant, antrenand astfel o criza bancara generalizata.
Incapacitatea de plata a unui debitor afecteaza, dupa principiul dominoului,
toate institutiile financiare cu care acesta are legatura directa.

 Cauzele acestui risc sunt urmatoarele: gradul sporit de indatorare al firmelor


datorita comportamentului irational al managerilor; gradul sporit de
contagiune datorat complexitatii retelei comerciale si a sistemului de plati;
reducerea rapida a lichiditatii pe piata financiara cauzata de pierderea
increderii in sistemul bancar; corelarea necorespunzatoare a activelor cu
pasivele bancare.

 Se recunoaste starea de criza sistemica atunci cand au loc nationalizari ale


bancilor sau cand se produc retrageri masive ale depozitelor bancare la
nivel de sistem bancar.
 Bancile Centrale au adoptat o serie de mecanisme de prevenire a acestor crize,
dezvoltand modele statistice si modele matematice de avertizare timpurie.
Control si norme prudentiale bancare (1)

 Imbunatatirea informatiei disponibile investitorilor:


 Reducerea problemelor de selectie adversa si hazard moral
 Reducerea tranzactiilor interne

 Asigurarea stabilitatii intermediarilor financiari:


 Restrictii la intrarea pe piete
 Impartasirea informatiilor
 Restrictii cu privire la active si activitati
 Asigurarea depozitelor
Control si norme prudentiale bancare (2)
 Definitie: set de reguli (cantitative si calitative) aplicabile
activitatii institutiilor de credit, destinate sa asigure:
 Soliditatea financiara a fiecarei entitati (micro-prudential)
 Stabilitatea financiara a sistemului bancar (macro-prudential)

 Reguli cantitative:
 cerinte de capital
 stabilirea de limite (limite maxime pentru evitarea riscului de
concentrare, limite minime ale indicatorilor de lichiditate)

 Reguli calitative - cerinte privind:


 cadrul de administrare a activitatii bancilor
 politica de remunerare
Control si norme prudentiale bancare (3)

Sursa: www.bnro.ro
INSTITUTII DE CREDIT
CURS XII – BANCILE CENTRALE
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Bancile centrale
 Caracteristici
 Functii

 Bilant si operatiuni

 Rol in asigurarea stabilitatii financiare

 Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC)


 Misiunea si obiectivele SEBC
 Operatiunile SEBC
Referinte bibliografice

 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura


ASE, 2012
Bancile Centrale
1. Principii fundamentale in activitatea
unei banci centrale moderne
 Mandat clar definit, cu cat mai putine obiective, intre care
stabilitatea preturilor este, de regula, obiectivul esential;
 Flexibilitate in utilizarea instrumentelor de politica monetara;
 Includerea intre responsabilitatile bancii centrale a politicii
cursului de schimb;
 Transparenta si credibilitate – anuntarea in mod public a
obiectivelor;
 Anuntarea institutiei careia ii este subordonata ori de cate ori
apar obiective conflictuale sau probleme ce fac imposibila
indeplinirea mandatului;
2. Ce NU face o banca centrala
moderna?
 Nu se ocupa de cresterea economica, pentru ca nu o
poate face sustenabil;

 Nu se ocupa cu reducerea somajului;

 Nu se implica in politici structurale sau sectoriale;

 Nu acorda imprumuturi administratiei publice, centrale


sau locale, pentru ca:
 Emisiunea monetara ar genera inflatie;
 Ar stimula un comportament nesanatos al guvernului.
3. Functiile Bancilor Centrale (1)

 functia de emisiune:
 provine din vechiul drept de batere a monedei, care a fost
atribuit, de-a lungul timpului, suveranilor, in detrimentul celorlalti
demnitari ai regatelor sau imperiilor.

 functia de banca a statului, a administratiei si a serviciilor publice:


 Banca Centrala reprezinta banca statului, a administratiei si
serviciilor publice, semnificand faptul ca detine si administreaza
conturile acestora, ale caror solduri figureaza in pasivul
bilantului, si care, in principiu nu pot fi debitoare.
3. Functiile Bancilor Centrale (2)

 functia de banca a bancilor:


 fiecare banca de rang secundar (banca din sistemul bancar) are un cont
la Banca Centrala, care nu poate fi debitor, si pe baza caruia pot fi
realizate viramente si compensari interbancare.
 Banca Centrala poate furniza, in anumite conditii, resursele necesare
functionarii pietei monetare, daca in procesul compensarilor, anumite banci
au nevoie de refinantare.
 Banca Centrala poate absorbi lichiditati de pe piata, daca se considera
ca acestea sunt in surplus.
 Banca Centrala utilizeaza interventiile pe piata monetara pentru a
mentine masa monetara si rata dobanzii in limitele fixate de catre
aceasta.
3. Functiile Bancilor Centrale (3)

 functia prudentiala si de supraveghere:


 implica exercitarea controlului asupra bancilor si institutiilor de credit, in scopul
asigurarii securitatii depozitelor si al prevenirii falimentelor bancare.
 campul de aplicare al acestei functii este urmatorul:
 autorizarea exercitarii activitatii bancare, crearea si transformarea bancilor;
 concentrarea si divizarea riscurilor bancare;
 lichidarea si solvabilitatea bancara.
 referitor la controlul exercitat de Banca Centrala in domeniul infiintarii
bancilor, criteriile in adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleasi, in toate
tarile si anume:
 forma juridica (in general societati comerciale);
 capitalul minim (variabil de la o tara la alta);
 importanta mijloacelor utilizate si pregatirea profesionala;
 planul de activitate;
 nevoile economice ale pietei financiare.
3. Functiile Bancilor Centrale (4)

 functia economica:
 toate functiile precedente ale Bancii Centrale presupun si o implicare
economica a acesteia.
 Bancile Centrale indeplinesc o functie economica atunci cand:
 se realizeaza emisiune monetara
 se supravegheaza cursul valutar si rata de schimb
 se intervine pe piata monetara, pentru a influenta intr-un fel sau altul rata dobanzii
 functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare:
 asigura, singura sau in concurenta cu bancile de rang secundar, schimbul
de moneda nationala in devize;
 pastreaza si gestioneaza rezervele valutare;
 supravegheaza rata de schimb a monedei nationale.
4. Bilant si operatiuni (1)

 Operatiunile Bancii Centrale pot fi analizate ca operatiuni active si


operatiuni pasive

 Operatiunile de activ desfasurate de Bancile Centrale se


concretizeaza in:
 operatiuni de creditare
 acordarea de credite, atat statului, sub forma creditelor guvernamentale, cat si
celorlalte banci din sistemul bancar, prin operatiunile de rescontare si refinantare.
 decontari interbancare
 operatiuni de vanzare-cumparare de aur si devize
 Banca Centrala isi consolideaza rezerva valutara si influenteaza cursul valutar al
monedei nationale fata de valutele principale, in functie de obiectivele politicii
monetare si valutare practicate in tara respectiva.
4. Bilant si operatiuni (2)

 Operatiunile de pasiv ale Bancii Centrale constau in urmatoarele:


 formarea capitalului propriu:
 Capitalul propriu al Bancii Centrale are o pondere redusa in totalul pasivului,
comparativ cu nivelul inregistrat la bancile comerciale. In structura capitalului propriu
se includ: fondul statutar, prevazut in Statutul de functionare al Bancii Centrale,
fondul de rezerva si profitul bancar
 depunerile sau sursele atrase:
 Sursele atrase ale Bancii Centrale constau in depozitele celorlalte banci, in
depunerile intreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari intreprinderi si in
Contul Trezoreriei Statului (datorita rolului de casier al statului indeplinit de Banca
Centrala).
 Printre sursele atrase figureaza si depozitele unor organisme internationale sau ale
unor banci straine, precum si imprumuturi de la bancile straine.
 emisiunea monetara:
 Emisiunea monetara reprezinta cea mai importanta operatiune pasiva a Bancii
Centrale. Prin aceasta se are in vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont)
si a cantitatii de numerar, corespunzatoare structurii masei monetare.
5. Rolul Bancilor Centrale in asigurarea
stabilitatii financiare (1)
 Bancile centrale nu sunt responsabile doar de
managementul crizelor financiare, ci si de asigurarea
stabilitatii financiare prin reglementari specifice,
garantarea depozitelor si supraveghere prudentiala.

 Existenta Schemelor de garantare a depozitelor:


 reduce, dar nu limiteaza riscul de “bank run”, deoarece
bancile raman in continuare vulnerabile fata de potentialele
retrageri masive ale deponentilor neasigurati, alte banci
sau institutii nebancare.
5. Rolul Bancilor Centrale in asigurarea
stabilitatii financiare (2)
 Creditor de penultima instanta - solutiile sectorului
privat
 pentru a nu cheltui inutil banii publici, in momentul
conturarii unui posibil faliment bancar, intr-o prima
etapa, bancile centrale incearca sa ofere o solutie
privata.
 Lichidarea depozitelor poate fi cauzata, fie de zvonuri
nefondate, fie de indoieli fondate pe anumite evolutii ale
institutiei in cauza.
5. Rolul Bancilor Centrale in asigurarea
stabilitatii financiare (3)
 Creditor de ultima instanta
 Cand problemele de solvabilitate nu pot fi solutionate
prin implicarea sectorului privat, pentru a putea fi
mentinuta stabilitatea financiara, banca centrala poate
spori lichiditatea pentru o anumita perioada prin
diversificarea tipurilor de garantii eligibile.
 Instrumentelefolosite – operatiunile pe piata deschisa – sunt
de obicei aceleasi in ambele cazuri.
 genereaza cresterea ofertei de bani si reducerea ratelor de
dobanda pe termen scurt.
Banca Nationala a Romaniei dupa 1989
 Decembrie 1990: Externalizarea functiei de banca comerciala,
prin infiintarea Bancii Comerciale Romane;

 Martie 1991: Legislatia bancara consfinteste sistemul bancar cu


doua nivele (banca centrala – banci comerciale; Statutul BNR
L34/1991)

 Iunie 1998: noul Statut al Bancii Nationale inlatura cea mai mare
parte a neajunsurilor legislatiei din 1991 – L101/1998;

 Iunie 2004: Legea nr. 312/2004 aliniaza in totalitate legislatia


privind banca centrala la prevederile Trataului de la Maastricht.
Statutul BNR - Prevederi principale (1)
Statutul BNR - Prevederi principale (2)

 Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea si


mentinerea stabilitatii preturilor;
 Stabilitateapreturilor: fundament al cresterii economice
si al atingerii unui grad satisfacator de ocupare a
fortei de munca;

 BNR sprijina politica economica generala a statului,


fara prejudicierea indeplinirii obiectivului sau
fundamental privind asigurarea si mentinerea
stabilitatii preturilor.
Statutul BNR - Prevederi principale (3)
 Principalele atributii ale BNR:
 elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de
schimb;

 autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor


de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor
de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare;

 emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe


teritoriul Romaniei;

 stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia;

 administrarea rezervelor internationale ale Romaniei.


Obiectivul fundamental al BNR:
stabilitatea preturilor
 definitia Bancii Centrale Europene (BCE) a stabilitatii
preturilor:
 O crestere anuala sub 2% a Indicelui Armonizat al Preturilor de
Consum (HICP) din zona euro;

 contribuie la o crestere economica sanatoasa;


 elimina riscul de a utiliza politica monetara pentru obiective
electorale;
 exista o relatiei de interdependenta intre satbilitatea
preturilor si stabilitatea financiara;
 ‘BNR sprijina politica economica generala a statului, fara
prejudicierea indeplinirii obiectivului sau fundamental privind
asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor’.
Sistemul European al
Bancilor Centrale
(SEBC)
1. Misiunea si obiectivele SEBC (1)
 Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC):
 Banca Centrala Europeana (BCE)
 Bancile Centrale Nationale ale statelor membre UE (BCN)
Obiectiv principal: mentinerea stabilitatii preturilor

 Principiul in conformitate cu care actioneaza SEBC este acela al unei


economii de piata deschisa, unde concurenta este libera, favorizand
alocarea eficienta a resurselor.

 Misiunea SEBC consta in:


 definirea si punerea in aplicare a politicii monetare a Uniunii Europene,
 detinerea si gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor
membre,
 promovarea unei bune functionari a sistemelor de plati.
1. Misiunea si obiectivele SEBC (2)
 SEBC
 contribuie la infaptuirea de catre autoritatile competente a
politicii in domeniul controlului prudential al institutiilor de
credit si al stabilitatii sistemului financiar.

 indeplineste functii consultative, colecteaza informatii


statistice si detine un rol important in cooperarea
internationala.
 rolul consultativ se manifesta asupra oricarei actiuni comunitare si
care intra in domeniul competentei sale.
 colectarea informatiilor statistice se realizeaza fie in mod direct, de
la autoritatile competente, fie indirect, de la agentii economici.
 BCE coopereaza cu institutiile si organismele din fiecare tara,
precum si cu organismele internationale.
2. Banca Centrala Europeana (1)
 BCE este administrata de organele de decizie, si anume:
 Consiliul Guvernatorilor:
 cei sase membri ai Comitetului executiv
 guvernatorii tuturor BCN din SM din zona euro

 Consiliul General:
 presedintele si vicepresedintele BCE
 guvernatorii BCN ale celor 28 SM ale UE

 Comitetul executiv:
 Presedintele si vicepresedintele BCE
 alti patru membri
2. Banca Centrala Europeana (2)
 Capitalul BCE
 Provine de la bancile centrale din toate SM ale UE
 Este in suma de 10,825 mld euro
 Cotele subscrise de BCN:
 Din zona euro: capitalul varsat = capitalul subscris
 Din afara zonei euro: capitalul varsat = 3,75% din capitalul subscris

 Criterii de independenta:
 Independenta functionala
 Independenta institutionala
 Independenta personala
 Independenta financiara

Respectarea celor 4 criterii de independenta trebuie asigurata de fiecare


stat membru UE in cadrul legislatiei nationale
3. Functiile monetare si operationale
realizate de SEBC (1)
 In vederea efectuarii operatiunilor lor, BCE si BCN pot
deschide conturi institutiilor de credit, organismelor
publice si altor participanti pe piata, acceptand titluri
drept garantie.

 Principalele operatiuni:
 operatiuni de open-market - fie prin vanzari si cumparari
ferme de titluri, fie prin preluari in pensiune, sau prin
imprumuturi de creante si titluri negociabile.

 operatiuni de credit - realizate cu institutii de credit si alti


participanti pe piata.
3. Functiile monetare si operationale
realizate de SEBC (2)
 operatiunile cu organisme publice - regimurile in acest
domeniu interzic BCN sa acorde credite institutiilor sau
organelor comunitatii, administratiilor centrale si locale,
autoritatilor publice sau intreprinderilor publice din
statele membre.

 de asemenea, este interzisa achizitionarea directa de catre


BCE de la aceste institutii a titlurilor de natura obligatiunilor;

 BCE, cat si BCN, pot actiona in calitate de agenti fiscali


pentru contul organismelor vizate.
3. Functiile monetare si operationale
realizate de SEBC (3)
 sisteme de compensare si de plati - BCE si BCN pot
acorda facilitati in vederea asigurarii eficacitatii si
soliditatii sistemelor de compensare si de plati.

 operatiuni externe - atat BCE, cat si BCN pot:


 intra in relatii cu Banci Centrale si institutii financiare ale
tarilor terte, precum si organisme internationale;
 cumpara sau vinde, la vedere sau la termen, orice tip de
active din rezerva de schimb si de metale pretioase;
 efectua toate tipurile de operatiuni bancare cu tari terte si
organisme internationale, precum si operatiuni de imprumut.
3. Functiile monetare si operationale
realizate de SEBC (4)
 Profiturile si pierderile nete
 sunt repartizate intre BCN din zona euro, astfel:
 20% din profilul net este transferat la fondul de rezerve
generale pana la limita a 100% din capitalul bancii;

 restul
profitului net se repartizeaza participantilor la BCE,
proportional cu partile subscrise;

 daca BCE inregistreaza pierdere, aceasta este acoperita


din fondurile de rezerva generala de catre BCE si daca este
necesar, din veniturile monetare ale exercitiului financiar.
Sursa: Dardac si Barbu (2012)
INSTITUTII DE CREDIT
CURS XIII – BANCILE CENTRALE SI
POLITICA MONETARA
AN UNIV. 2017 - 2018

Conf. univ. dr. Alina-Nicoleta RADU


alina.radu@fin.ase.ro
1. Organizare curs
 Politica monetara
 Instrumente
 Efecte

 Eficacitate

 Mecanismul rezervelor minime obligatorii

 Rata de dobanda

 Scurta recapitulare
Referinte bibliografice
 Dardac, N. si T. C. Barbu: Institutii de credit, Editura
ASE, 2012
 Mishkin, F.: The Economics of Money, Banking and
Financial Markets, Columbia University, Ed.
Pearson Hall, 2009
Politica Monetara
1. Politica monetara
 Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii
economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra
cererii si ofertei de moneda din economie.

 Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul


fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la
care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii
interne si externe a monedei.

 Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine Bancii


Centrale, care detine monopolul in formularea si
transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.
2. Instrumentele de politica monetara
 Pentru indeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate
instrumente directe si indirecte, intre care este posibila stabilirea
urmatoarei distinctii:

 Instrumentele indirecte - utilizate de catre Banca Centrala in relatiile cu


celelalte banci si cu agentii nefinanciari.
 La modul traditional, aceasta categorie de instrumente include instrumente care
permit controlul asupra costului si asupra cantitatii de moneda centrala.

 Instrumentele directe - reprezentate de masurile care ii afecteaza, in mod


direct, pe utilizatorii si detinatorii de moneda, inclusiv institutiile financiare.
 Dintre acestea prezinta importanta: incadrarea creditului, fixarea administrativa
a unor rate ale dobanzii si controlul asupra ratei de schimb.

 Instrumentele indirecte corespund actiunilor asupra pietei, iar cele


directe constituie masuri ale autoritatilor monetare.
3. Efectele politicii monetare (1)
 In functie de situatia conjuncturala a economiei,
autoritatea monetara poate decide cresterea sau
diminuarea ofertei de moneda prin utilizarea
instrumentelor de politica monetara folosindu-se doua
tipuri de masuri reunite in:
 politica monetara expansionista (lejera sau usoara);
 politica monetara restrictiva sau stransa.

 Principalele probleme care sunt urmarite prin cele doua


tipuri de politica monetara si efectele acestora se
manifesta dupa cum se prezinta in tabelul urmator:
3. Efectele politicii monetare (2)
Politica monetara usoara (expansionista) Politica monetara restrictiva
Problema somajul si recesiunea Problema inflatia
cheie: cheie:
Banca Centrala cumpara titluri, Banca Centrala vinde titluri,
diminueaza rata rezervei majoreaza rata rezervei
Mecanism: obligatorii si rata oficiala a Mecanism: obligatorii si rata oficiala a
scontului scontului

Sporeste oferta de moneda Scade oferta de moneda

Scade rata de dobanda Sporeste rata de dobanda

Sporesc investitiile Scade nivelul investitiilor


Efecte: Efecte:
Creste cererea agregata Scade cererea agregata

Creste PIB real in functie de Inflatia se diminueaza


cresterea investitiilor

Sursa: Dardac si Barbu (2012)


4. Eficacitatea politicii monetare (1)
 Majoritatea economistilor analizeaza politica monetara din punct de
vedere al eficacitatii, prin evidentierea urmatoarelor trasaturi:

 viteza si flexibilitate: comparativ cu politica fiscala a carei aplicare


necesita deliberari parlamentare, cumpararea si vanzarea titlurilor de
catre Banca Centrala se poate stabili zilnic => oferta de moneda si rata
dobanzii sunt influentate;

 independenta fata de factorul politic: rezulta din durata mandatului


Consiliului de Administratie al Bancii Centrale, pe o perioada mai mare de
timp decat a mandatului politic;

 succesul politicii monetare: care s-a manifestat, in tarile dezvoltate, in


perioada anilor 1980 - 1990 si ulterior pentru a ajuta iesirea economiilor
din starea de recesiune din anii '90-'92.
4. Eficacitatea politicii monetare (2)
 Limite ale politicii monetare

 reducerea controlului
 modificarile in practica bancilor pot conduce la reducerea
controlului Bancii Centrale asupra ofertei de moneda (ca urmare
a inovatiilor financiare si a modificarilor structurii investitiilor
populatiei).

 manifestarea unei asimetrii ciclice


 in conditiile unei politici monetare restrictive, nivelul rezervelor
bancilor comerciale poate fi diminuat pana la contractarea
volumului imprumuturilor si respectiv a ofertei de moneda.
4. Mecanismul rezervelor obligatorii (1)
 Consta in obligativitatea bancilor de a-si constitui depozite
la Banca Centrala, in functie de marimea resurselor atrase
sub forma de depozite.

 Scopul urmarit printr-un astfel de mecanism este atat


prudential, cat si monetar.
 Prudential - se confera publicului siguranta ca bancile dispun
oricand de suficiente lichiditati pentru a face fata solicitarilor de
retragere a depunerilor.
 Monetar - este limitata capacitatea bancilor de a multiplica
credit pe baza depozitelor clientilor, situatie evidentiata si de
formula multiplicatorului creditului, de unde rezulta o relatie
invers proportionala intre nivelul acesteia si rata rezervei minime
obligatorii.
4. Mecanismul rezervelor obligatorii (2)
 Obiectivul principal al sistemelor de rezerve minime obligatorii a fost de a
permite Bancilor Centrale sa actioneze asupra creatiei monetare, prin
influentarea comportamentului bancilor in materie de credite.

 Rezervele obligatorii prezinta importanta tehnica in trei domenii:


 o crestere a ratei rezervei poate servi la compensarea efectelor asupra
lichiditatii bancare pe care le exercita intrarea de devize sau creditele obtinute
direct de la Banca Centrala de catre trezoreria statului.

 sistemul poate fi utilizat pentru a putea lupta impotriva speculatiilor antrenate


de revalorizarea monedei nationale.

 permite disocierea intr-o anumita masura, a costului creditului datorat


interventiilor Bancii Centrale pe piata monetara si permite, de asemenea, sa
actioneze asupra cererii de credite.
4. Mecanismul rezervelor obligatorii (3)
 Remunerarea rezervelor obligatorii genereaza o serie de efecte, astfel:
 in toate tarile, rezervele obligatorii antreneaza un cost care afecteaza cheltuielile
de exploatare bancara.
 ativitatea practica face sa apara doua tipuri de situatii:
 rezervele nu sunt remunerate;
 rezervele sunt remunerate, dar in circumstante particulare, avand in vedere ca Banca
Centrala are ea insasi o anume obligatie de utilizare a acestor rezerve (finantarea
Trezoreriei in Italia sau Spania).

 Remunerarea ramane, uneori, inferioara ratei de dobanda de piata, indiferent


daca se aplica asupra rezervelor sau numai asupra unei parti din acestea.

 In ipoteza remunerarii la o rata de piata a dobanzii, efectul acestui instrument se


diminueaza, intrucat se produce majorarea rezervelor, fara ca Banca Centrala sa
majoreze oferta de moneda centrala, ceea ce conduce la o crestere puternica a
ratei de dobanda.
4. Mecanismul rezervelor obligatorii (4)
 Baza de calcul a rezervelor este, in general, constituita din
exigibilitati (resurse atrase) si manifesta doua tendinte,
astfel:
 in tarile in care exista preferinta pentru agregatele monetare in
sens restrans, rezervele sunt bazate pe depozitele atrase de la
clienti (SUA, Canada);
 in tarile in care prezinta importanta evolutia unor agregate
monetare in sens larg, rezervele obligatorii sunt calculate asupra
totalitatii resurselor bancilor (Spania, Franta , Germania).

Trebuie remarcat si faptul ca in tarile in care nu exista un


control al operatiunilor de schimb cu strainatatea, rezervele
obligatorii se calculeaza pe o baza care include si detinerile de
moneda nationala ale nerezidentilor (Germania, SUA).
4. Mecanismul rezervelor obligatorii (5)
 Principiul de actiune al rezervelor minime obligatorii
 Daca se manifesta o scadere a ratei rezervelor minime
obligatorii
 nevoile bancilor comerciale in moneda centrala se vor diminua;
 se majoreaza lichiditatea bancara, ceea ce permite bancilor sa faca
fata nevoilor de moneda, care rezulta din activitatea curenta.

 Daca se manifesta o crestere a ratei rezervelor minime


obligatorii
 nevoile bancilor comerciale in moneda se majoreaza, intrucat ele
trebuie sa majoreze suma rezervelor detinute in contul de la institutia
centrala;
 se reduce lichiditatea bancara, ceea ce antreneaza probleme de
trezorerie ale bancilor respective.
5. Rata de dobanda (1)
 influentarea cantitatii de moneda centrala prin utilizarea ca
instrument de politica monetara a ratei de dobanda
vizeaza urmatoarele aspecte:
 mecanismul de transmitere al variatiilor de rata a dobanzii pe
termen scurt;

 fixarea obiectivelor operationale ale ratei de dobanda;

 mijloacele de actiune ale Bancii Centrale asupra nivelului ratei de


dobanda;

 obstacolele in utilizarea "ratei de dobanda" ca instrument al


politicii monetare;

 actiunile Bancii Centrale asupra structurii ratei de dobanda.


5. Rata de dobanda (2)
 Transmiterea variatiilor de rata a dobanzii pe termen scurt
 Variatiile ratei de dobanda influenteaza evolutia agregatelor
monetare, dar canalele de transmitere sunt urmatoarele:
 modificari in comportamentul agentilor nefinanciari (cererea de moneda)
prin constituirea de portofolii formate din active monetare si active
nemonetare
 cererea de credite bancare ale agentilor nefinanciari
 oferta de credit a bancilor, care variaza in functie de:
 costul si dificultatile intalnite in finantarea prin moneda centrala;
 utilizarile alternative disponibile (cumparari de titluri).

 O puternica crestere a ratei de dobanda pe termen scurt, poate sa nu


se repercuteze asupra ratei de dobanda pe termen lung, daca
operatorii anticipeaza caracterul temporar al acestei cresteri, sau
daca echilibrul intre cererea si oferta de capitaluri pe termen lung
raspunde unor motive specifice, putin influentate de rata de
dobanda pe termen scurt.
5. Rata de dobanda (3)
 Diminuarea ecartului dintre rata dobanzii pe termen scurt si cea pe termen
lung, va incuraja detinerea de moneda, mai degraba decat achizitia de
titluri, astfel incat, pe total se va manifesta o puternica majorare a masei
monetare.

 Concluzii:
 utilizarea instrumentului rata de dobanda permite, cu dificultate, indeplinirea
obiectivului care vizeaza masa monetara;
 evolutia masei monetare trebuie interpretata cu prudenta: o depasire a
obiectivului monetar poate fi acceptata in masura in care este insotita de
incetinirea vitezei de circulatie a monedei, fara a se produce modificari in
comportamentul agentilor economici.

Altfel spus, cele mai mari variatii ale ratei de dobanda induc modificari in viteza
de circulatie a monedei, pe termen scurt.
In contextul unui control cantitativ direct, este dificil de interpretat o asemenea
evolutie, ceea ce conduce la nuantarea aprecierilor care se fac asupra evolutiei
agregatelor masei monetare retinute la obiective.
5. Rata de dobanda (4)
 Obiectivele referitoare la rata de dobanda
 sunt fixate la termeni nominali si, desi se vorbeste mult despre rata
reala a dobanzii in perioada actuala, aceasta notiune nu este
considerata un fundament justificat al strategiei Bancilor Centrale

 Bancile Centrale sunt constiente de faptul ca in perioade de


inflatie, rata nominala a dobanzii constituie un indicator
necorespunzator al gradului de severitate al politicii monetare

 desi, in teorie, ratele reale ale dobanzii reflecta corect


randamentul asteptat de catre investitori sau costurile creditelor
pentru debitori, datorita dificultatilor intalnite in practica pentru
masurarea acestora, utilizarea este foarte limitata
5. Rata de dobanda (5)
 Mijloacele de actiune ale Bancii Centrale asupra nivelului
ratei de dobanda

 refinantarile la o rata fixa a dobanzii:


 un mod de alimentare normala cu moneda centrala,
 o modalitate la care se recurge in ultimul moment, cu caracter mai
mult sau mai putin penalizator.

In declin in prezent deoarece modificarile de rata a dobanzii la


aceste operatiuni provoaca o inhibare a autoritatii monetare,
care, cel mai adesea, reactioneaza cu intarziere. Impactul
psihologic al acestor modificari reprezinta sursa unor
suprareactii din partea operatorilor pe piata monetara.
5. Rata de dobanda (6)
 imprumuturile acordate la o "rata variabila" a
dobanzii sau operatiunile de "open- market"
 imbraca forma interventiilor asupra titlurilor pe termen
scurt
 forme:
 vanzari / cumparari ferme sau preluari in pensiune de efecte
publice sau private;
 operatiunile de "open-market" pe piata instrumentelor
negociabile pe termen scurt (bonuri de tezaur).
 Operatiunile swap

 Interventiile asupra titlurilor pe termen lung (obligatiuni)


5. Rata de dobanda (7)
 Obstacolele utilizarii ratei de dobanda ca
instrument al politicii monetare
 conflictele intre obiectivele cursului de schimb si masa
monetara;
 heterogenitatea sistemului bancar;

 indatorarea intreprinderilor;

 creditele cu rata preferentiala a dobanzii.


5. Rata de dobanda (8)
 Actiunile Bancii Centrale asupra structurii la termen a
ratei de dobanda
 autoritatile monetare au cautat, intotdeauna, o remunerare a
activelor financiare in functie de gradul lor de lichiditate
(durata plasamentelor)
 durata unui plasament cu rata variabila a dobanzii trebuie
apreciata pornind de la perioada dintre doua revizuiri ale
ratei de dobanda
 in conditiile unei piete a obligatiunilor, pe care investitorii isi
conserva titlurile pana la scadenta, notiunea de durata corespunde
cu "durata initiala".
 pe piata instrumentelor negociabile, care sunt emise pe o durata
care poate varia de la 10 zile pana la 30 de ani, notiunea de
durata reprezinta durata ramasa.
5. Rata de dobanda (9)
 Curba randamentelor care rezulta din oferta si cererea de diferite
produse sau din anticipari, reflecta o tendinta crescatoare a ratei de
dobanda in functie de durata initiala.
 Bancile Centrale trebuie sa identifice in ce masura structura la termen a ratei
de dobanda este generata de raportul dintre cerere si oferta de capital, sau
de anticiparile de rata a dobanzii care se repercuteaza asupra ansamblului
de active financiare.

 O crestere a ratei de dobanda pe termen scurt poate avea


repercusiuni diferite:
 absenta impactului pe termen lung, daca interventia respectiva este
considerata drept o reactie la o problema a cursului de schimb pe
termen scurt sau o masura de a reduce expansiune economica;

 un impact asupra ratei de dobanda pe termen lung, in ipoteza in care


este considerata insuficienta pentru a frana inflatia.
Scurta recapitulare
 C2. Sisteme bancare
 C3. Rolul Intermediarilor financiari
 C4. Activitatea bancara
 C5-C6. Operatiunile institutiilor de credit specializate
 C7. Institutiile financiare nebancare
 C8. Riscurile in activitatea bancara
 C9-C10. Reglementarea activitatii bancare
 C11. Reforma supravegherii prudentiale in sectorul
bancar
 C12-C13. Bancile centrale si Politica monetara
Fondul Monetar International (1)- curs 14

 Infiintat in 1944 (Tratatul de la Bretton Woods)

 Sediu: Washington DC

 Functii: imprumut, supraveghere, asistenta tehnica

 Mijloace: monitorizarea continua a economiilor tarilor membre


 Membri: 189 de tari, majoritatea grupate in constituente
 Guvernanta
 Consiliul Guvernatorilor
 Consiliul Directorilor Executivi
 Comitetul Monetar si Financiar International

 Scop: promotor al cooperarii monetare internationale, asigurarea stabilitatii


financiare, dezvoltarii echilibrate a comertului international si a unei cresteri
economice sustenabile
Grupul Bancii Mondiale
 Infiintat in 1944 (Tratatul de la Bretton Woods)

 Format din:
 Banca Mondiala
 Banca Internationala pentru
Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)
 Asociatia Internationala pentru Dezvoltare

 Corporatia Financiara Internationala


 Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor
 Centrul International pentru Solutionarea Disputelor privind Investitiile

 Sediu: Washington DC

 Membri: 189 tari, majoritatea grupate in constituente

 Scop: reducerea saraciei in tarile cu venituri medii si mici, promovand o crestere


economica sustenabila prin intermediul acordarii de imprumuturi si garantii, de
produse de managementul riscului, asistenta tehnica si consultanta
Banca Europeana pentru Reconstructie
si Dezvoltare
 Infiintata in 1991
 Sediu: Londra

 Membri: 67 tari

 Conducerea: Consiliul Guvernatorilor

 Scop: accelerarea tranzitiei spre economii orientate catre piata libera si


promovarea initiativei private si antreprenoriale in tarile Europei Centrale si
de Est.

 In 2012 banca a lansat primele proiecte in Iordania, Tunisia, Maroc si Egipt

S-ar putea să vă placă și