Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

RATA DOBÂNZIEI, RATA DE SCHIMB ȘI INFLAȚIA ÎN ROMÂNIA. CORELATE ȘI

INTERCONECTARE

Gheorghe MORO AN
Universitatea „ tefan cel Mare” Suceava, dr. Lector Suceava,
România
morosang59@gmail.com

Ioana Mădălina ZUBA

Universitatea „ tefan cel Mare” Suceava, Student
Suceava, România
ioanazubas@yahoo.com

Rezumat: Legătura dintre rata dobânzii, cursul de schimb și inflație este importantă datorită
impactului și volatilității acestora asupra echilibrului economic. Acest articol își propune să stabilească
relația dintre acești factori, mai întâi la nivel teoretic, urmat de unul econometric, luând ca subiect
România. Prin aplicarea metodei regresiei, studiul își propune să stabilească o relație de
interdependență între inflație, valoarea de schimb și rata dobânzii și să concluzioneze prin a răspunde
care dintre acestea are un impact mai puternic asupra modificării celorlalte prin testarea mai multor
ipoteze.
Cuvinte cheie: rata dobânzii, rata inflației, cursul de schimb
Clasificare JEL: E43

1. INTRODUCERE

Sondajul își propune să exploreze evoluția cursului de schimb, inflației și dobânzii în perioada
2005-2014 în România și să determine ce corelații există între acești indicatori. Se va verifica dacă și
cum abordările teoretice privind corelațiile stabilite între acești indicatori se aplică situației actuale a
României.
„În România, cursul de schimb apropiat de nivelul său de echilibru, stabilit prin mecanismele
pieței, s-a dovedit extrem de dificil în condițiile în care publicul nu realizează constrângerile obiective
ale procesului și reac ionează, firesc, nefavorabil, la fiecare decizie a autorităților să devalorizeze
moneda națională.”
(Isărescu, CM, 2006, p.15)
Criza financiară a început, la nivel mondial, în august 2007, când stabilitatea financiară fragilă
a generat consecințe negative asupra majorității indicatorilor macroeconomici.
Rădăcinile crizei se găsesc, totuși, mult mai mult, cu opinii diferite asupra cauzelor fundamentale.
Este general acceptat că standardele de creditare ipotecară din SUA au fost relaxate la începutul
anilor 2000, iar ratele tot mai mari de delincvență ipotecară au provocat un șoc pentru marile instituții
financiare din SUA.

Numărul 8/2015 146

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

În literatura de specialitate am identificat o serie de canale prin care politica monetară a

contribuit la acumularea dezechilibrelor financiare. Unul este considerat canal al ratei dobânzii de
referință care a fost menținut la un nivel scăzut pentru prea mult timp.
Politica monetară laxă a redus costul intermediarilor de finanțare angro (Adrian et Shin, 2008).
Dezechilibrele globale sunt, de asemenea, asociate cu o dispersie mai mare a deficitelor de cont curent și
cu fluxuri nete de capital mai mari între diferite zone. La nivel de țară, deficitul de cont curent este
compensat de intrări nete de capital mai mari, astfel încât investitorii străini susțin economia națională
în țările de destinație care sunt de obicei țări emergente. Intrările mari de capital pot reduce, de
asemenea, costurile de finanțare pentru băncile interne angro.

Multe dintre fluxuri sunt temporare și reflectă diferențe de interes între țara sursă și țara
destinatară. Atunci când ratele de politică monetară din economiile avansate revin la niveluri normale,
acestea vor crea probleme țărilor beneficiare.
(Ostry și colab., 2010)
Chiar înainte de criză, unii experți au susținut că dezechilibrele globale au redus ratele dobânzilor
pe termen lung la nivel mondial (Bernanke, 2005). Argumentul invocat a fost că, la nivel mondial, un
exces de economii dorite în raport cu investițiile, duce la o „exces de economisire”.

Alții (Caballero și colab., 2008) au susținut că coexistența dezechilibrelor globale cu rate scăzute
ale dobânzilor nu a derivat dintr-un „ exces de economii”, ci din lipsa activelor financiare sigure. În special,
creșterea în economiile emergente a depășit capacitatea acestor țări de a-și dezvolta siguranța financiară
a economiei.
Văzând constatările de mai sus, putem include în aceste ipoteze România, după 2008 criza
economică s-a simțit tocmai pentru că am depășit capacitatea de dezvoltare a siguranței financiare. Alți
economiști consideră că integrarea în UE a dus la răspândirea crizei în România.

Criza din 2007-2008 a declanșat piețele financiare și apoi s-a extins pe alte piețe, și pare să fi
imprimat o volatilitate permanentă, astfel încât țările și piețele nu se mai pot aștepta la nicio stabilizare
pentru îndrumare în luarea deciziilor, ci ca suport (Yoshikami, 2012), trebuie să se adapteze la acest nou
mediu economic și să încerce să-i deblocheze caracterul fluctuant, minimizând în același timp riscurile.

Motivele care stau la baza acestui subiect sunt legate de oportunitatea și importanța influenței
fluctuațiilor inflației, ratelor dobânzilor și cursului de schimb asupra economiei românești.

Actualitatea și importanța subiectului este subliniată datorită următoarelor:

- Cursul de schimb este un indicator al stabilității macroeconomice cu efecte puternice asupra
sistemului bancar, deoarece deprecierea are repercusiuni negative asupra calității portofoliului de credite;

- Este unul dintre indicatorii de convergen ă nominală urmări i la aderarea la

Zona euro, acțiune în curs;
- este o variabilă dinamică a cărei mobilitate este determinată de o gamă largă de politici
economice, financiare și sociale, în special de inflație;
- Inflația este determinantul cheie al formării prețurilor bunurilor de larg consum;

Numărul 8/2015 147

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

-A teptarea infla iei este unul dintre cele mai importante canale prin care
politica monetară afectează activitatea economică;
-A teptările infla ioniste joacă un rol decisiv în mecanismul de transmitere a impulsurilor
ratei dobânzii către economia reală (rata reală a dobânzii se calculează ca diferen ă între rata
nominală i rata infla iei a teptată); - Rata dobânzii este tratată cu
importanță în economia actuală datorită rolului său de pârghie pentru economii și redistribuire
a veniturilor (stat folosit pentru a ghida activitatea economică).

Articolul este împărțit în șase părți. Pentru început, sunt prezentate importanța indicatorilor
macroeconomici și a elementelor de noutate abordate în lucrare. A doua parte surprinde corelația
dintre rata dobânzii, inflație și cursul de schimb descrisă de literatura de specialitate. Următorul
capitol analizează situația economică a României în perioada 2005-2014, relevată de indicatori precum
PIB, inflație, șomaj, cursul de schimb, rata dobânzii de referință.

Partea a patra prezintă datele care au stat la baza studiului și evidențiază evoluțiile ratei
dobânzii de referință, inflația și cursul de schimb în perioada 2005-2014 în România.

Ultima secțiune evidențiază corelația dintre rata dobânzii de referință,

infla ia i cursul de schimb printr-un model matematic.
Ca metodologie de calcul s-a folosit „metoda regresiei” și „cele mai mici pătrate”.

Pentru studiu ne propunem să analizăm situația României în perioada 2005-2014 și, pe baza
unui model matematic, să demonstrăm că țara noastră se încadrează în cel puțin una dintre teoriile
despre corelațiile indicatorilor enumerați mai sus. Există interdependență între cursul de schimb și
rata dobânzii, iar inflația a încetat să evolueze la aceeași rată ca și rata dobânzii.

2. LITERATURA

În ultimii ani s-a discutat subiectul dezechilibrelor economice cu dorința de a găsi principalele
cauze ale acestor dezechilibre și de a formula ipoteze și teorii aplicabile oricărui participant pe piață
pentru a minimiza riscul asociat.
Studiile în acest domeniu se bazează pe analiza principalelor factori care destabilizază
economia punând în prim-plan fluctuațiile cursului de schimb, inflația și rata dobânzii, precum și rata
de creștere economică și gradul de îndatorare. Printre aceste elemente s-au descoperit, adesea,
relații de interdependență.
Ratele dobânzilor, inflația și ratele de schimb sunt toate strâns corelate. Prin „manipularea”
ratelor dobânzilor, băncile centrale influențează inflația și cursul de schimb. Prin urmare, ratele mai
mari ale dobânzilor atrag capital străin care determină aprecierea monedei. Impactul ratei dobânzii
este atenuat, totuși, dacă alți factori conduc la deprecierea monedei.

Numărul 8/2015 148

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

2.1 Relația dobândă-inflație

Inflația este un dezechilibru grav în economia actuală, reprezentat de o creștere generalizată

a prețurilor și o scădere simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale. Este un indicator
final care arată dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale și juridice sunt coordonate și
conduc la stabilitatea prețurilor de consum.
(Coman, A., Pop, R, 2015)
În ciuda faptului că fenomenul și procesul inflaționist sunt larg răspândite, economiștii le
acordă o atenție deosebită; inflația este încă un concept destul de vag (Văleanu, N., I., 1992, p.221),
iar natura inflației rămâne complexă și controversată.

Inflația nu poate fi explicată prin raționament despre relațiile cauză-efect; mai degrabă, este
un proces, o serie de evenimente legate, un „detonator” (Page, A., 1998, p. 38), cu factori care ajută
la creșterea prețului combustibilului.
Rata reală a dobânzii este remunerația capitalului calculată prin scăderea inflației din rata
nominală a dobânzii. Rata nominală a dobânzii este remunerarea efectivă a capitalului în expresia
curentă la prețul pieței. Acest interes se caracterizează prin dinamică, oarecare instabilitate, oscilație
și volatilitate. Din această definiție putem observa legătura puternică a inflației cu ratele dobânzilor.

Relația dintre ratele dobânzilor nominale și inflație a fost frecvent explorată în ambele
dimensiuni (teoretică și empirică) de mulți cercetători. Unele studii se concentrează pe influența
inflației asupra ratelor dobânzii, în timp ce altele investighează efectul ratei dobânzii asupra
diferitelor niveluri de preț.
Literatura de specialitate începe cu binecunoscuta teorie Fisher (1930).
Conform ipotezei lui Fisher, inflația este principalul determinant al ratelor dobânzilor, dacă inflația
crește cu 1%, rata dobânzii crește cu același procent.
Urmând teoria lui Fisher, mulți cercetători au căutat să examineze interacțiunea dintre inflație și
ratele dobânzilor. Menționăm aici pe JM Keynes, RW Garrison sau M.
Friedman, Darly Feldstein, Robert Mundell și James Tobin.
Conform teoriei lui Darly Feldstein, care acceptă teoria Fisher, „rata dobânzii crește și scade
odată cu inflația, chiar dacă procentul de modificări ale ratelor variază substanțial”.

Relația lui Fisher a provocat și unele critici din partea unor economiști. Cele mai recente critici
au fost făcute de Robert Mundell și James Tobin, care susțin că modificările ratei inflației modifică ex-
ante nivelul ratei dobânzii reale în direcția opusă.
Dacă inflația crește, rata dobânzii scade și invers. Creșterea inflației reduce valoarea reală a
investiției. Pentru a contracara valoarea diminuată a investiției, investitorii vor trebui să
economisească mai mult. Economiile crescute în ceea ce privește creșterea ratei inflației reduce
câștigul pentru a compensa consumul amânat și, astfel, ratele reale ale dobânzilor ex-ante scad.

Inflația scăzută înseamnă invers, deoarece valoarea reală a investiției crește și economiile
scad. Mundell și Tobin susțin că rata dobânzii reale ex ante nu este constantă și, prin urmare, rata
dobânzii nominale (piața) se modifică în aceeași direcție cu inflația, însă nu cu același procent, ci mai
mic.

Numărul 8/2015 149

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

Conceptul clasic, reprezentat de David Ricardo și Alfred Marshall, abordează dobânda așa cum
este determinată de rata rentabilității care poate fi obținută prin utilizarea capitalului sau prețul care
trebuie plătit pentru utilizarea capitalului, preț stabilit ca echilibru între cererea globală de capital și
stocul de capital. oferite pe piata.
Neoclasicul, reprezentat de Irving Fisher, definește dobânda ca prețul banilor exprimat în
prezent în banii de mâine.
În primul rând, în realitate, inflația depinde tocmai de ritmul expansiunii monetare, și anume
de rata de politică monetară, așa cum arată JM Keynes, care face un concept nou, opus lui Ricardo și
Marshall. El contestă ideea că rata dobânzii este pur și simplu o variabilă, care ajustează oferta și
cererea de economii a investitorilor de capital. Pentru Keynes, rata dobânzii este o mărime pur
financiară, a rezultat în predispoziții psihologice perceptibile la nivel global.

„Analiza efectuată de Keynes stabilește o legătură între „sfera monetară” și „sfera reală” prin
intermediul ratei dobânzii. Conform teoriei keynesiene, rata dobânzii creează o legătură între sfera
monetară și sfera reală, influențând în același timp cererea și investiția de bani. Prin urmare, rata
dobânzii este principalul canal de transmitere a efectelor politicii monetare asupra economiei reale.
Deci, Keynes a respins dihotomia dintre fenomenul monetar și real (specific clasicilor) și neutralitatea
monedei.”
(Basno et al, 1997, p. 165)
În al doilea rând, din cauza preferinței de lichiditate, Keynes presupune că rata dobânzii nu este
afectat caeteris paribus de creșterea sau scăderea ofertei de fonduri împrumutate.
În concepția lui RW Garrison, accentul principal al investițiilor în teoria keynesiană cade pe
ideea de colaps în termeni de scădere a consumului. Chiar dacă rata dobânzii ar scădea, investițiile nu
ar fi încurajate, deoarece scăderea consumului ar putea avea un advers copleșitor. (Garrison 2001, pp.
161-162)
Cu toate acestea, nici adepții keynesianismului nu au optat în perioadele care au urmat Marii
Depresiuni pentru o politică monetară strictă, dimpotrivă au promovat o politică a banilor ieftini pentru
a menține o rată scăzută a dobânzii la împrumuturile guvernamentale. (Friedman, Schwartz, 2009)

„Modelul contemporan presupune că rata dobânzii nominale își menține tendința de creștere,
chiar dacă ritmul real de creștere a masei monetare a revenit la nivelul anterior, iar prețurile încetează
să crească. Atâta timp cât rata de creștere a ofertei monetare depășește rata de creștere a produsului
intern, există o cerere în exces de bunuri și indivizii vor prezice inflația. Deponenții vor insista să
primească o rată nominală a dobânzii cel puțin egală cu rata reală a dobânzii plus rata estimată a
inflației. (...) La rândul lor, debitorii vor fi dispuși să plătească dobânzi mai mari pentru că știu că acele
creșteri de preț le vor permite să plătească dobândă la o dobândă reală mai mare. Astfel, teoria
contemporană a interesului reunește teoriile reale și monetare prin efectul anticipării prețurilor.” (Basno
și colab., 1997, pp. 167-169)

Numărul 8/2015 150

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

2.2 Relația curs valutar - rata dobânzii

De-a lungul timpului au apărut mai multe teorii cu privire la cursul valutar și piața valutară.
Menționăm aici: teoria parității puterii de cumpărare și teoria parității ratei dobânzii.

În esență, teoria parității puterii de cumpărare spune că o țară poate stabili independent rata
de schimb față de rata inflației. Se stabilește astfel legătura dintre inflație și o monedă față de o altă
monedă și se explică evoluția cursului de schimb pe termen mediu și lung.

Testele empirice efectuate pentru a demonstra această teorie au fost numeroase, însă au oferit
rezultate diferite în funcție de țările și monedele studiate, unele dintre ele comportându-se conform
teoriei, iar altele nu.
Teoria parității ratelor dobânzii arată că cursul de schimb este egal, dacă diferența dintre ratele
dobânzilor din cele două țări este compensată de diferența dintre ratele dobânzii futures și spot.

Influența ratei dobânzii explică, în special, evoluția cursului de schimb la vedere. Relația dintre
rata dobânzii și cursul de schimb poate fi analizată pe termen scurt sau lung.

Pe termen scurt, mișcările ratei dobânzii determină o fluctuație a cursului de schimb la vedere.
Astfel, dacă Banca Centrală a unei țări va proceda la majorarea dobânzilor, va atrage investitori străini,
care vor lichida activele în alte valute și vor cumpăra titluri în moneda țării respective.

Vânzarea de valute străine și cumpărarea valutelor țării respective are ca rezultat aprecierea
imediată a monedei sale în raport cu alte valute. În sens invers, reducerea dobânzii în acea țară îi
determină pe investitori să lichideze active denominate în moneda țării respective pentru a face
investiții în alte valute. Vânzările masive de valută în țara respectivă, însoțite de achiziții de valută
străină, au ca efect deprecierea monedei naționale față de alte valute.

Aceste teorii au generat mai multe dezbateri cu privire la politica externă preconizată de
Banca Centrală, și anume cursuri de schimb libere (flotante) sau cursuri de schimb gestionate (fixe).
Timp de zeci de ani, cursul de schimb a fost centrul dezbaterii politicilor macroeconomice pe
piețele emergente. În multe țări, cursul de schimb nominal a fost adesea folosit ca o modalitate de a
reduce inflația, în alte țări - în special în America Latină - cursul de schimb a fost folosit ca modalitate
de impozitare a exporturilor.
Mai mult, studiile care au examinat direct relația dintre ratele dobânzii și cursul de schimb au
scos la iveală rezultate contradictorii. Astfel, Eichenbaum și Evans (1995) constată că pentru modelul
G7 este disponibil interdependența dintre rata dobânzii și cursul de schimb.

Pe de altă parte, Calvo și Reinhart (2002) au arătat că în curs de dezvoltare

țări nu există o relație sistematică între cele două variabile.
Un instrument de politică a ratei dobânzii pe termen scurt este utilizat de obicei de factorii de
decizie pentru a afecta valorile valutare (și condițiile monetare în general). Acolo unde nu există o
relație clară între ratele dobânzii și ratele de schimb pentru țările emergente, de ce factorii de decizie
continuă să utilizeze rata dobânzii cu scopul de a influența cursul de schimb?

Numărul 8/2015 151

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

Există o literatură empirică voluminoasă privind relația dintre rata dobânzii și cursul de schimb.

Baig și Goldfajn (1999) au studiat legătura dintre rata dobânzii reale și cursul de schimb pentru
țările asiatice în perioada iulie 1997-iulie 1998 folosind vectorul de regresie automată (VAR) prin care au
putut demonstra relația dintre rata dobânzii și cursul de schimb.

Furman și Stiglitz (1998) au examinat efectul creșterii ratelor dobânzilor, inflației și factorilor
nemonetari asupra cursului de schimb pentru 9 țări emergente în perioadele 1992-1998. Aceștia au
subliniat că rata ridicată a dobânzii a fost asociată cu o depreciere suplimentară a cursului de schimb
nominal, dar efectul a fost mai pronunțat în cazul inflației scăzute.

Kwan și Kim (2004) au investigat relația empirică dintre cursul de schimb și rata dobânzii în
patru țări asiatice în perioade de criză - Indonezia, Coreea, Filipine și Thailanda. Folosind un model VAR-
GARCH, au examinat relația empirică dintre ratele de schimb și ratele dobânzilor, au investigat dinamica
dintre ele, care s-a schimbat din cauza crizei.

2.3 Relația inflație – curs de schimb

Dacă efectele inflaționiste ale modificărilor cursului de schimb sunt mari, autoritățile vor trebui
să implementeze politici monetare și fiscale pentru a compensa consecințele inflaționiste ale modificărilor
cursului de schimb.
Teoriile monetariste indică faptul că cursul de schimb dintre două valute este influențat de
cererea și oferta de bani, pe piața monetară. Prin urmare, oferta excesivă de monedă determină
deprecierea. Monetariștii consideră, de asemenea, că o creștere a prețurilor determină o cerere
suplimentară de monedă care contribuie la o apreciere a monedei.
De asemenea, creșterea PIB stimulează cererea și determină aprecierea acesteia.
Un model keynesian este Mundell-Fleming, care arată influența fluxurilor balanței de plăți
asupra cursului de schimb. La rândul său, echilibrul balanței de plăți este puternic influențat de activele
pieței și monetare.
În 1976, Dornbusch a aprofundat modelul Mundell-Fleming. Modelul lui
a identificat o relație inversă între cursul de schimb și rata dobânzii.
Luând ideile lui Dornbusch în 1988, Messe și Rogoff au încercat să găsească o legătură între
cele două variabile, dar nu au putut demonstra existența unei legături directe între cursul de schimb și
rata dobânzii.
Sanchez (2005) a demonstrat prin modelul său că inflația va crește de la an la an în momentul
în care suma de bani va fi înmulțită prin creditare și, prin urmare, prin creșterea ratelor dobânzilor. Mai
mult, a arătat că cu cât o țară se împrumută mai mult în valută, inflația va crește cu 0,16% mai mult
decât cea a unui împrumut local. Cursul de schimb a fost folosit și este încă folosit ca ancoră
antiinflaționistă.

Numărul 8/2015 152

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

3. SITUAȚIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2005-2014

În urma răsturnării regimului comunist la sfârșitul anului 1989, statul român a trecut printr-
un deceniu de instabilitate și declin economic, cauzat într-o oarecare măsură de o bază industrială
învechită și de lipsa reformei structurale.
După ce România a devenit o economie de piață, s-a confruntat cu dezechilibre structurale.
Cele mai grave efecte ale acestor dezechilibre structurale au dus la situații tensionate cauzate de
incertitudinea mediului economic și diferite șocuri induse de politici economice ambigue sau
contradictorii.
Ratele ridicate ale inflației în 1995-1996 au condus la o scădere a tuturor celorlalți indicatori
macroeconomici, mai puțin a creșterii economice, care a fost numită de oficialii băncii centrale drept
„creștere nesănătoasă”. Lupta împotriva inflației a scăzut PIB-ul în următorii ani, moment în care a
existat o relație inversă între inflație și creștere.
Lucrarea analizează perioada de după 2005 și surprinde diversele etape de dezvoltare
economică a României. Ne referim aici la perioada 2005-2008 când creșterea a înregistrat cea mai
mare valoare. 2006 a marcat
cea mai mare creștere din istorie 7,7%. În 2007, creșterea economică a fost de 6%, peste
estimările specialiștilor, într-un an foarte dificil, marcat de secetă.
În aceeași perioadă, România a aderat la Uniunea Europeană prin alinierea la reglementările
UE. România a beneficiat în această perioadă de diverse fonduri pre și post-aderare care au fost un
„motor” al creșterii economice.
Anul 2007 găsește România cu un portofoliu de indicatori macroeconomici favorabili, cu
tendință de stabilitate, care au ajutat-o să se integreze în UE. Inflația și cursurile de schimb sunt mai
volatile în România decât în alte state membre UE, deoarece economia are un ritm alert de dezvoltare
prin atragerea de capital care finanțează investițiile și consumul. Prețurile și salariile sunt sub media
UE, dar în mare parte datorită faptului că inflația a fost istoric la niveluri ridicate.

Primul an de participare a României la mecanismele UE a fost unul complicat, constând din

două semestre cu evoluții semnificativ diferite. Prima jumătate a anului 2007 a fost marcată de
existența pe piețele financiare internaționale a unui exces de lichiditate în căutarea unor randamente
mari. Aderarea recent dobândită și liberalizarea contului de capital (un proces finalizat în septembrie
2006) a încurajat intrări semnificative de fonduri străine.

Această finanțare abundentă a condus la o apreciere semnificativă a monedei, cu efect

favorabil pe termen scurt în planul de reducere a inflației, dar cu implicații negative asupra evoluției
contului curent al balanței de plăți, fiind necesară calibrarea răspunsului politicii monetare.

Perioada 2008-2011 se caracterizează prin pătrunderea crizei financiare pe pie ele

interna ionale i efectul tuturor indicatorilor na ionali. 2008 surprinde calea de la stabil la negativ.

Pe scurt, principalul indicator al evoluției creșterii economice, PIB, a avut fluctuații mari în
cazul țării noastre. Cea mai mare scădere a fost înregistrată în 2009, când din cauza crizei financiare;
PIB-ul României a scăzut cu 15% față de 2008.

Numărul 8/2015 153

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

În 2010, a existat o ușoară creștere față de 2009, când PIB-ul crește cu 3%

peste anul precedent.
În perioada iulie 2008-2010, rata anuală a infla iei a scăzut de la 9,04 la sută la 4,38 la sută;
în această perioadă tendința a suferit două perturbări semnificative cauzate de creșterea abruptă a
cursului leului la sfârșitul anului 2008 și de majorarea accizelor la produsele din tutun la sfârșitul
anului 2009 și începutul lui 2010.
În 2011, România avea mai puțin de 1% din PIB-ul UE (Eurostat, 2012) în creștere cu 2,3%
față de 2010; in 2012 economia a crescut cu doar 0,6% iar in 2013 a ajuns la 3,5% PIB, pentru care
Romania a anuntat iesirea din criza.
Perioada 2011-2014 este una în redresare, rate șomajului, inflație și dobândă în scădere, dar
cu o devalorizare a leului față de euro.

4. DATE

Datele utilizate se referă la rata inflației în serie trimestrială, cursul de schimb RON/EURO,
seria trimestrială și rata dobânzii de referință a BNR, toate serii trimestriale.
Din 2005 până în septembrie 2011, a fost utilizată rata dobânzii de referință a BNR și de la
acea dată până în 2014 a fost utilizată rata de politică monetară, care este rata dobânzii de referință
utilizată de banca centrală.
Am folosit RON/EURO pentru că România este membră a UE, și și-a stabilit ca țintă anul 2019
intrarea în zona euro, relațiile comerciale sunt exprimate în euro, în cea mai mare parte, o parte
substanțială din rezervele valutare ale BNR sunt în EURO, populația deține economii semnificative în
EURO, iar o mare parte din prețuri (accize, locuințe) folosesc ca bază EURO.

În tabelul de mai jos prezentăm ratele anuale ale inflației, cursul de schimb și rata dobânzii
în perioada 2005-2014. Pe baza tabelelor și graficelor vom încerca să găsim corelații între acești
indicatori.

Tabel 1 Inflația, rata dobânzii și cursul de schimb în România (perioada 2005-2014)

Perioada (anul) Rata de inflație (%) Rata dobânzii de referință Cursul de schimb ron/euro 9,00
2005 3,6209 6,48 3,5258 4,84 3,3353 7,85 13,37
3,6826 5,59 4,2399 6,09 4,2122 5,79 4,2391
2006 3,491 4,2391 3,441 441,03 441,09 8,43
2007 2,40
2008 4,40
2009 1,80
2010 2,80
2011 6,25
2012 5,80
2013 4,90
2014 3,18

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor din Raportul anual BNR 2005-2013

Analizând situația din România prin intermediul indicatorilor din tabel, observăm o rată a
inflației mai scăzută, în timp ce o scădere a dobânzii de referință și o creștere a cursului de schimb.
Deci putem estima existența unei relații inverse între dobândă

Numărul 8/2015 154

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

rate si cursuri de schimb. Următoarele grafice vor reprezenta fiecare indicator, urmate de o interpretare a
evoluției valorilor.
Dacă analizăm tendința cursului de schimb în graficul de mai sus, vedem creșterea acestuia
în perioada 2007-2009, apoi stagnare până în 2011 și în creștere din nou până în 2012.
Tot în graficul de mai sus observăm o u oară apreciere a leului în anii 2005-2006 i chiar 2007
datorită politicilor restrictive i integrării economiei române ti în UE.

Potrivit Raportului de convergență (pp.52-53) publicat în mai 2008 de Banca Centrală Europeană
în care analizează prima evoluție a economiei românești, fluctuațiile valutare RON/EUR au variat între
10,8% (apreciere) și 9, 6% (depreciere), valoarea de referință utilizată fiind media lunii aprilie 2006.

Rata dobânzii aplicată de banca centrală în perioada 2005-2014 a prezentat o fluctuație intensă.
Graficul arată valori mai mari (+ 13,37%) în 2005, ceea ce înseamnă că România a avut încă o rată a inflației
ridicată.
Perioada de după aderare prezintă fluctua ii, dar nu mai înregistrează cifre ale anului 2005, cel
mai important salt fiind eviden iat în 2011 (6,25%).
Criza financiară a adus în prim plan importanța ratelor dobânzilor ca proces de redresare
economică. În aceste condi ii, banca centrală a scăzut rata dobânzii de referin ă la niveluri istorice de
1,8% în 2009, pentru a stimula cre terea economică.

Rata dobânzii variază direct proporțional cu rata inflației și cu ciclul de afaceri (în creștere și
scădere în perioadele de expansiune în recesiune). Putem concluziona că în 2005, unde a existat o rată a
dobânzii de 13,37%, avem cea mai mare inflație din perioada analizată dar creștere, iar anul cu cea mai
mare recesiune este 2009 unde dobânda a înregistrat 1,8%, sub condi iile unei rate a infla iei care se
află pe o traiectorie descendentă.

Rata infla iei în perioada analizată are totu i o tendin ă descendentă

uneori fluctuantă, datorită condi iilor economice specifice din fiecare an.
Cea mai mare inflație a fost înregistrată în 2005 (9%). Această valoare este influențată de
tensiunile de pe piața alimentară, de impactul cotațiilor mai mari ale petrolului la nivel mondial asupra
prețurilor carburanților și gazelor naturale, de activitatea puternică de creditare dar și de structura și
dinamica economiei românești. Cea mai mică valoare a fost înregistrată în 2014 (1,13%) sub ținta propusă
de BNR.
„Țintirea inflației a fost adoptată de BNR în august 2005, după finalizarea unui proces pregătitor
al cărui ultim pas a fost crearea și testarea funcțională a cadrului de analiză economică și a politicii
monetare specifice țintirii directe a inflației”. (BNR, 2005)

Concomitent, au fost îndeplinite și celelalte cerințe și criterii care determină eficacitatea acestei
strategii, inclusiv scăderea ratei anuale a inflației sub 10% începând cu anul 2006, la care se adaugă
flexibilitatea relativă a cursului de schimb și reducerea vulnerabilității economiei la fluctuații.

Numărul 8/2015 155

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

Graficul 1: Evoluția ratei inflației, rata dobânzii de referință și cursul de schimb în România în perioada 2005-2014

Prin graficul de mai sus, prezentăm rata de progres paralelă, inflația și cursul de schimb în
perioada 2005-2014.
În ansamblu, observăm că rata dobânzii și rata inflației au, în perioada analizată, un puternic
trend descendent. Rata dobânzii este puțin mai mică decât rata inflației în perioada 2007-2011, ca
urmare a politicilor duse de banca centrală pentru stimularea creditării.
Criza financiară a adus în prim plan importanța pe care o are rata dobânzii în redresarea
economică. În aceste circumstanțe, atât BCE, cât și BNR au redus dobânda de politică monetară la
niveluri istoric scăzute pentru a stimula creșterea economică.
Cu toate acestea, o rată scăzută a dobânzii declanșează ieșiri de capital din țară cu efectele deprecierii
monedei.
Majoritatea statelor vizează țintirea inflației în condițiile practicării unui sistem de cursuri de
schimb flotante. Consecința acestui fapt constă în creșterea volatilității coroborate atât pentru rata
dobânzii, cât și pentru cursul de schimb.
În prima perioadă propusă spre analiză, 2005-2011, observăm o asemănare între fluctuațiile
ratei dobânzii și rata inflației. În 2005 atât rata dobânzii, cât și rata inflației au avut valori ridicate, dar
rata dobânzii a depășit rata inflației, favorabilă economisirii.
Începutul perioadei analizate, anul 2005 este semnificativ pentru că, odată cu acesta, se
desfă oară politici de intire a infla iei de către BNR, care vor avea efecte în viitorul apropiat. Dacă
2005 este anul în care economiile au condi ii favorabile în anii următori infla ia a depă it rata
dobânzii, men inându-se acest statut până în 2011 când rata dobânzii depă e te rata infla iei de
0,46 la sută.
Cursa are o ușoară apreciere în 2006, dar din 2007 moneda națională a înregistrat o
depreciere pe fondul aversiunii crescute la risc față de piețele financiare internaționale mai mari, ca
urmare a turbulențelor financiare intense și a îngrijorărilor cu privire la deficiența tot mai mare a
contului curent.

Numărul 8/2015 156

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

Cursul de schimb ron-euro general arată o depreciere constantă a leului din

3.6209 lei/euro la 4.437 lei/euro sub controlul atent și discret al BNR.

5. MODELUL

Modelul macroeconomic dezvoltat se bazează pe „metoda regresiei” care este o metodă

statistică de cercetare a legăturii dintre variabile folosind o funcție numită regresie o funcție. Această
metodă poate fi considerată ca o generalizare a analizei de dispersie.

În modelul dezvoltat, am folosit ca variabilă dependentă rata dobânzii și ca constante, cursul

de schimb și inflația.

5.1. Stabilirea ecuațiilor de regresie

Pentru a identifica cel mai potrivit model, calculăm suma abaterilor pătrate dintre valorile
reale și valorile ajustate (după modelele propuse). Se consideră că modelul cel mai potrivit pentru
suma abaterilor pătrate este cel mai mic. Specificația este valabilă pentru modelele de regresie
unifactorială și pentru modelele de regresie multifactorială.

Am testat mai multe modele, ținând cont de diferite decalaje de valori și cele mai bune
modelul de estimare a nivelului de interes este:
*
Dobânda (t) = 18,241 + 0,2592 * Inflația (t) + 0,116 * Inflația (t-2) - 1.166
* *
Cursul valutar (t-3) - 2.349 Cursul de schimb (t-4) - 0,992 Rate de schimb (t-5) +
* *
0,369 Cursul de schimb (t-6) + 0,565 Rata de schimb (t-8)

Rezumatul modelului
Modelul R Pătrat R R ajustat Std. Eroare a
Pătrat Estima
,999ⁿ ,998 ,997 ,116167
Predictori: (constanți), I-2, C-5, I, C-4, I-3, C-8, C-3, C-6
Variabila dependenta: D

Reușește să capteze 99,8% din dobânda de varianță pe perioada analizată.

Coeficiențiª
Coeficienți Standardizat
nestandardizați Coeficienți t Sig.
Model B Std. Eroare Beta
(Constant) ,736 23.916 ,000
I-2 ,016 ,128 7.447 ,000
C-5 ,158 -,187 -6.257 ,000
eu
,019 ,278 13.423 ,000
C-4 ,155 -,429 -15.141 ,000
I-3 ,021 ,178 8.818 ,000
C-8 ,153 ,092 3.696 ,002
C-3 ,152 -,186 -7.654 ,000
C-6 18.241.116 -,992.259 -2.349.183.565
,166 -1.166.369
,065 2.230 ,040

Numărul 8/2015 157

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

A. Variabila dependenta: D

Dobândă (t) = 18,241 + 0,2592 * Inflație (t) + 0,116 * Inflație (t-2) 1166 * Curs (t 3) 2349 * Curs valutar
(t-4) * Curs valutar -0,992 (t -5) + 0,369 * Cursul de schimb (t-6) + 0,565 * Cursul de schimb (t-8)

5.2. Verificarea viabilității și a modelului de prognoză a puterii (teste statistice)

După efectuarea testelor statistice se ajunge la următoarele concluzii:

- O creștere cu o unitate a inflației în trimestrul t duce la o creștere a dobânzii în trimestrul t cu
0,2592 unități - relația este una directă între inflația curentă și dobânda curentă,

- O creștere cu o unitate a inflației în trimestrul t-2 duce la o creștere a dobânzii în trimestrul t

cu 0,116 unități - relația dintre dobânda curentă și inflație este simplă în ultimele 2 trimestre,

- O creștere cu o unitate a cursului de schimb în trimestrul t-3 duce la o scădere a dobânzii cu

1.166 unități în trimestrul t (sau o scădere a cursului de schimb în trimestrul t-3 duce la o creștere de
1.166 unități de dobândă în primul trimestrul t) – există o relație inversă între dobânda curentă și
cursul de schimb al ultimelor 3 trimestre,
- O creștere cu o unitate a cursului valutar în trimestrul t-4 duce la o scădere a dobânzii în
trimestrul t cu 2.349 unități (sau o scădere a cursului în trimestrul t-4 duce la o creștere a dobânzii în
trimestrul t-4). t la 2.349 de unități) - relația este inversată între dobânda curentă și ultimele 4
trimestre,
- O creștere cu o unitate a cursului de schimb în trimestrul t-5 duce la o scădere
dobândă în trimestrul t cu 0,992 unități,
- O creștere cu o unitate a cursului de schimb în trimestrul t-5 duce la o scădere
dobândă în trimestrul t cu 0,992 unități,
- O creștere cu o unitate a cursului de schimb în trimestrul t-6 duce la o creștere a dobânzii în
trimestrul t cu 0,369 unități - relația directă între dobânda curentă este unul și ultimele 6 trimestre, -
O creștere cu o unitate a
cursului cursul de schimb în trimestrul t-8 duce la o creștere a dobânzii în trimestrul t cu 0,565
unități – între dobânda curentă și cursul de schimb 8 trimestre din urmă există o relație directă.

5.3. Performanța și limitările modelului și calculelor

În ceea ce privește amploarea influenței variabilelor predictive de interes, putem analiza

coeficienți de regresie standardizați: - Inflația în
trimestrul t (perioada curentă) are cea mai mare influență asupra dobânzii forward, o creștere
cu o unitate a abaterii standard duce la o creștere de 0,278 abateri standard a dobânzii curente.

- Schimbul trimestrial leu/euro t-4 (de acum un an) are cea mai mare influență asupra dobânzii
în sens invers, o creștere cu o unitate de abatere standard duce la o scădere cu 0.429 de abateri
standard la dobânda curentă.

Numărul 8/2015 158

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

Graficul 2 Suprapunerea valorilor estimate ale dobânzii cu ajutorul modelului econometric asupra evoluției
valorilor dobânzilor observate în perioada 2005-2014

6. CONCLUZIE

În urma testării modelului matematic putem observa că influența cursului de schimb și a inflației nu
a avut un efect imediat în cazul României ci un efect întârziat. Potrivit teoriei Fisher, în care rata inflației care
crește cu o unitate va crește rata dobânzii cu aceeași sumă, se aplică parțial României și anume: creșterea ratei
inflației afectează creșterea ratei dobânzii dar doar cu 0,278 abateri standard în perioada curentă. t.

Conform modelului, relația dintre cursul valutar și rata dobânzii este determinată invers proporțional:
rata de creștere leu/euro în trimestrul t-4 (în urmă cu un an) duce la o scădere cu 0,429 abateri standard a
dobânzii curente.
În urma acestui grafic, observăm că fluctuațiile așteptate ale ratei dobânzii din calcul coincid foarte
mult cu rata înregistrată în România în perioada analizată, indicând faptul că modelul matematic propus este
unul valabil, iar inflația și cursurile de schimb sunt factori importanți care influențează asupra ratele dobânzilor.

Este de remarcat faptul că modelul este fidel și în perioada crizei pe care a avut-o România, ceea ce
arată că variabila dependentă, rata dobânzii, este puternic determinată de variabile independente inflația și
cursul de schimb (modelul a certificat o valabilitate de 98,8%, SIG-ul fiind mai mic de 0,5, de la care modelul ar
deveni invalid).

Referințe

1. Ailenei, D., Cristescu, A., „Strategia de țintire a inflației în România. O analiză econometrică”, Actele celei de-a 17-
a Conferințe Economice Internaționale (IECS) – Destinul lumii economice: criză și globalizare?, Sibiu, România 13-14
mai 2010, ISBN 978-973-739-987-8 2. Baig , T., Goldfajn, I., Financial Market
Contagion in the Asian Crisis, FMI Staff Papers, vol. 46, nr. 2, 1999

Numărul 8/2015 159

Machine Translated by Google

Revista de Administrație Publică, Finanțe și Drept

3. Basno, C., Dardac, N., Floricel, C., Moneda, credit, bănci, Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti,
1997
4. BCE, Raport de convergen ă, mai 2008
5.Bernanke, SB, The Global Saving Glut and the US Current Account Deficit, www.federalreserve.gov/
boarddocs/speeches/2005/200503102, 2005 6. Boariu, A., Politici
monetare, suport curs, www.portalfeaa.uaic.ro 7.Caballero, JR, Farhi ,
E., Gourinchas, PO., An Equilibrium Model of Global Dezechilibres and Low Interest Rates, American
Economic Review, Vol 98, nr.1, 2008 8. BNR, Preparations and
Prerequisites for the Introduction of Inflation Targeting in Romania, prezentare, Martie 2005 9. Calvo, GA,
Reinhart,
CM, Fear Of Floating, Quarterly Journal of Economics, v.107(2), 2002 10. Cho, DC, West, DK, Ratele
dobânzilor și ratele de schimb în Coreea, Filipine, and Thai Exchange Rate Crise, Data conferinței: 28-31
martie 2001 11. Chow, HK, Kim, Y., The Empirical Relationship
Between Exchange Rates and Interest Rates in Post Crisis Asia, Working Papers 11-2004, Singapore
Management University, School of Economics, 2004 12. Coman, A., Pop, R., Infla ia, http://
www.scribd.com/doc/46639537/inflatia accesat la 13 februarie 2015 13. Didier, M., Economie,les regles du
jeu, Ed. Economica, Paris, 1989, p.152 14. Eichenbaum, M., Evans, CL, Some
Empirical Evidence on the Effects of Shocks to Monetary Policy on Exchange, The Quarterly Journal of
Economics, Vol. 110, nr. 4, 1995, p. 975-1009 15. Fournial EN, Histoire monetaire de
l'Occedent medieval et contemporain, Paris, 1970 16. Friedman, M., Schwartz, AJ, The Great
Contraction, 1929-1933, Princeton Classic Editions, 2009 17. Furman, J., Stiglitz, EJ, Economic
Consequences of Income Inequality, Federal Reserve Bank of Kansas City, Proceedings - Economic Policy
Symposium - Jackson Hole, pp.221-263, 1998 18. Garrison, W ., R., Time and Money: The
Macroeconomics of Capital Structure, Routledge Foundations of the Market Economy, 2001 19. Isărescu,CM,
Reflectii economice.
Contribu ii la teoria macrostabilizării, Academia Română, Bucure ti, 2006 20. Mishkin, SF, Savastano, AM,
Monetary Policy
Strategies for Latin America, NBER Working Paper No. 7617 Issued in March 2000 21. Obamuyi, T. M,
Financing Business Enterprises,
First Academic Publishers, 2006 22. Ostry DJ, Ghosh, RA, et al., Capital Inflows: The
Role of Controls, IMF Staff position note, 19 februarie 2010 23. Pagina A., Economie Politique, Quatreime
edition, ed Dalloz,
Paris 1999 24. Reinhart, CM, Rogoff, KS, The modern history of exchange
rate arrangements: a reinterpretation, National Bureau of Economic Research 25. Sanchez, M., The link
between interest rates and exchange
rates. Deprecierile contractive fac diferența?, Document de lucru al BCE, seria nr. 548, 2005 26. Tobias, A..
Hyun, SS, Financial Stability, and Monetary Policy, Staff Reports
346, Federal Reserve Bank of New York, 2008 27. Văleanu, IN, Istoria gândirii economice, Bucure ti, Editura
Didactică i Pedagogică,
Bucure ti, 1992 28. Yoshikami, M., Permanent Market Volatility, Connectivity, Globalization, and
Synchronized Panic, National University of Singapore, martie 2012

Numărul 8/2015 160