Romanul realist-balzacian

 Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune
desfasurata pe mai mult planuri narative, cu personaje numeroase si o intriga complicata.
 Trasaturi :
- este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni ample ;
- personajele sunt numeroase si diferite ca importanta (principale, secundare, episodice)
si complexitate ;
- intriga este elaborata si dezvolta conflicte (exterior si interior) ;
- actiunea se desfasoara pe mai multe planuri narative ;
- incearca sa surprinda viata in toata complexitatea ei (sociala, culturala, economica,
politica, mentalitara, etc.)
- cunoaste o multitudine de forme.

 Date despre autor si opera :

 
Opera literară Enigma Otiliei de George Călinescu a apărut în perioada interbelică (anul 1938) si
este primul nostru roman citadin modern, obiectiv, de tip clasic si balzacian.

Enigma Otiliei, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinând
prozei interbelice. De asemenea, este un roman social si citadin.
Opera literară Enigma Otiliei este un roman, având o actiune amplă, desfăsurată pe mai multe
planuri, un conflict complex, numeroase personaje si este realizată o imagine amplă asupra
vietii.

G. Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric

literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii
române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile,
alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G.
Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. Prenumele lui adevărat, în
actele de stare civilă, era Gheorghe; în ultimele decenii, în mod uzual, se folosește pentru a-l
desemna formula "George Călinescu", apocrifă și eronată, dar consacrată în mod solid de uzaj.

„Enigma Otiliei” de George Calinescu

~ Tema si viziunea despre lume ~

 
Publicat in anul 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice
si este al doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu. Prin romanele lui,Calinescu depaseste
realismul clasic, creeaza caractere dominante de o singura trasaturadefinitorie, realizand tipologii (avarul,
arivistul), modernizeaza tehnica narativa,foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriindu-se astfelin realismul cu trimitere catre creatia lui Balzac.
Perioada interbelica se defineste prin dezvoltarea accelerata a societatii si a culturii. Forta auctoriala,
deschiderile multiple ale textului literar vor propune in aceasta peroada o schimbare de paradigma cultural-
artistica. Au aparut creatii artistice reprezentative prin originalitatea si puterea lor de observatie, purtand
pecetea unor talente autentice. A aparut si o scoala critica pe masura capabila sa surprinda fenomenul literar
in toata complexitatea lui.

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune desfasurata pe
mai mult planuri narative, cu personaje numeroase si o intriga complicata.
 
Titlu s-a intitulat initial ,"Parintii Otiliei ",reflecta tema paternitati,intalnit si la Balzac,in romanele
"Eugenie Grandet","Pere Goriot"si ilustreaza ideea ca aproape toate personajele cartii pot fi considerate
parinti ai orfanilor Felix si Otilia, deoarece se intereseaza de viitorul lor,insa,in mod diferit,sincer sau malitios.
Insa a ramas "Enigma Otilei" pentru ca evidentiaza povestea de dragoste dintre Otilia care va fi in totdeauna o
enigma pentru Felix.Scriitorul insusi face aceste afirmati "nu Otilia are vreo enigma ci Felix considera ca
are ,deoarece pentru orice tanar de douazeci ,,enigmatica va fi fata care il respinge dandui totusi dovezi de
afectiune,,.
Din punct de vedere tematic, se remarca faptul ca romanul sustine balzacianismul, caracterul
citadin si reda o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX- lea, pe fundalul careia se
proiecteaza formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Viziunea
autorului despre lume in acest roman surprinde degradarea morala a oamenilor, sub determinarea
banilor.
În conturarea viziunii despre lume a lui a lui G.Călinescu și a caracterelor personajelor, o scenă
semnificativă este reprezentată de discuția echilibrată și matură dintre Felix și Pascalopol, despre
diferența de relație pe care cei doi o pot avea cu Otilia. Pascalopol este conștient că Otilia este o fată
rară,o fată excepțională,un temperament de artistă care simte nevoia luxului și a schimbarii. De
asemenea, pe Felix îl vede ca pe un tânăr de ispravă, frumos și intelligent. Acesta îi recunoaște sincer că îl
înțelege ca și prieten dar ca bărbat este indispus de iubirea exuberantă pe care o simte pentru Otilia .
Pascalopol accentuează că între Felix și Otilia este o iubire de tinerețe, dar niciunul nu are siguranța
modului în care va evolua sentimental.Îl sfătuiește să își creeze o carieră solidă, să se cunoască mai bine și
apoi să înceapă o relație frumoasă și matură. În schimb, relația sa cu Otilia o definește ca fiind paradoxală,
pentru că n-am stat să disting ce este patern și ce este viril în dragostea mea .Discuția se finalizează ca
între doi bărbați maturi.
O altă secvență semnificativă este reprezentată de dialogul lung dintre Felix și Otilia înainte de
dispariția totală la Paris.Otilia îi explică rostul iubirii și viziunea sa referitoare la sensul femeii și la
posibilitățile pe care le are alături de Pascalopol.Otilia afirmă că admiră inteligența și voința sa de bărbat,
dar nu le consider suficiente pentru o femeie.Scena de dinaintea plecării reprezintă un moment solemn,
cu sărutări puternice, cu respect și atenție delicată.Totuși a doua zi dimineața,Otilia dispare cu totul la
Paris, alături de Pascalopol.Ulterior, Felix se căsătorește strălucit și intră într-un cerc de persoane
influente.

Perspectiva narativa  este specifica romanului doric, presupunand un narator omniscient,

omniprezent , ce relateaza la persoana a -III- a, in mod obiectiv si detasat, urmarind relatia cauza-
efect.Uneori, se depaseste modelul balzacian, prin renuntarea la naratorul demiurgic. Astfel, omniscienta
este limitata prin introducerea unui personaj  martor, Felix Sima, caruia ii sunt atribuite parerile si
limbajul unui comentator savant si expert, care nu are vocatia de a crea o lume , si de a o comenta si de a
o studia "pe probe de laborator ".In spatele mastii lui Felix, prin intermediul caruia se descriu casele de pe
strada Antim, se simte prezenta estetului Calinescu. Naratorul se ascunde si in spatele celorlalte
personaje, alte masti ale sale, fapt dovedit de limbajul uniformizat.

Conflictul exterior  este declansat de mostenirea lui mos Costache, a carui avere se cuvine fiicei
sale vitrege, Otilia Marculescu, dar care este vanata de claul Tulea si de ginerele sotilor Tulea, Stanica
Ratiu.Conflictul interior ii apartine lui Felix si are in vedere meandrele sentimentului erotic. Insa Felix nu
este singurul personaj care dezvolta un conflict interior. 

Felix un baiat care va ajunge major a mers la verisoara ei Otilia si la Mos Costache. El vroia sa
mearga la facultatea de medicina. Cand a ajuns in casa a vazut pe Otilia si pe Mos Costache si cu inca
niste invitati care jucau pe bani un joc de carti. Aglae era sora lui Mos Costache. Aurica era fica lui Aglae.
Stanica era ginerele lui Aglae, iar Pascalopol un barbat mai batran era mosier. Pe parcurs Felix s.a
indragostit de Otilia, dar era gelos ca isi petrecea numai cu Pascalopol timpul. Otilia stia ca Felix o
iubeste pentru ca ima spus, dar din pacate el nu prea era de acord. Intr.un final Felix vroia sa se
casatoreasca cu Otilia, iar Mos Costache le.a facut o casa. Mos Costache vroia numai bani. Marina era
servitoarea casei lui Mos Costache, tragea mereu cu urechea, Aglae era ingamfata si cam increzuta si
vroia ca Nos Costache sa.i lase ei mostenirea, Aurica isi cauta mereu un barbat dar nu a gasit, Stanica l.a
furat pe Mos Costache: Mos Costache era foarte bolnav si ascundea sub perna cutia lui cu bani, iar
Stanica stiind ca Mos Costache nu se misca( Stanica era avocat si era casatorit cu Olimpia o fiica a lui
Aglae, care vroia numai bani), iar Mos Costache in clipa aceea a facut un efort si a murit. Otilia era o fata
tanara si frumoasa care trebuia sa traiasca in lux si careia ii trebuiau bani. Titi era un alt fiu al Aglaei care
s.a casatorit cu forta fara sa vrea. Weissman era un prieten de al lui Felix care era bun doctor. De sfanta
Agripina Stanica s.a dus la matusa ei Agripina si a cunoscut o ruda de al lui Lili o fata de 16 ani care
trebuia sa se marite si Stanica a vrut el sa se marite cu ea. Stanica mai avea un amic Iorgu care conducea
un restaurant, iar o fata care a ales.o Stanica pentru Felix avea deja un sot in armata, il placea si pe Felix,
dar si.a dat seama ca e gresit si a renuntat la Felix. Otilia a plecat si nimeni nu mai stia de ea. Intr.o zi
cand Felix era batran de 50 si ceva de ani s.a intalnit in metrou cu Pascalopol. Pascalopol i.a povestit lui
Felix ca Otilia s.a maritat cu un american bogat si acum traieste bine.

Constructia personajelor este realizata prin tehnica balzaciana a descrierii mediului si

fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter. Personajele reprezinta tipologii: mos Costache-
avarul sufletist, iubitor de copii; Otilia- cocheta; Felix- ambitiosul; Pascalopol- aristocratul rafinat; Aglae-
baba absoluta si rea; Aurica- fata batrana; Simion- dementul senil. Aceste tipuri realiste pornesc de la
caracterele clasice pe care realismul le preia. Tot un element clasic este si triunghiul amoros.

In concluzie romanul "Enigma Otiliei" de G. Calinescu opteaza pentru realismul-obiectiv,

experimentand metoda balzaciana.

~ Caracterizarea personajului Otilia ~

Publicat in anul 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice

si este al doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu. Prin romanele lui,Calinescu depaseste
realismul clasic, creeaza caractere dominante de o singura trasaturadefinitorie, realizand tipologii (avarul,
arivistul), modernizeaza tehnica narativa,foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriindu-se astfelin realismul cu trimitere catre creatia lui Balzac.Perioada interbelica se defineste prin
dezvoltarea accelerata a societatii si a culturii. Forta auctoriala, deschiderile multiple ale textului literar vor
propune in aceasta peroada o schimbare de paradigma cultural-artistica. Au aparut creatii artistice
reprezentative prin originalitatea si puterea lor de observatie, purtand pecetea unor talente autentice. A
aparut si o scoala critica pe masura capabila sa surprinda fenomenul literar in toata complexitatea lui.
Otilia Marculescu este „eroina mea lirica”, „tipizarea mea in ipostaza feminima”(G. Calinescu). Este cel
mai modern personaj al romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala,
reprezentand tipul feninitatii.
Titlu s-a intitulat initial ,"Parintii Otiliei ",reflecta tema paternitati,intalnit si la Balzac,in romanele
"Eugenie Grandet","Pere Goriot"si ilustreaza ideea ca aproape toate personajele cartii pot fi considerate
parinti ai orfanilor Felix si Otilia, deoarece se intereseaza de viitorul lor,insa,in mod diferit,sincer sau malitios.
Insa a ramas "Enigma Otilei" pentru ca evidentiaza povestea de dragoste dintre Otilia care va fi in totdeauna o
enigma pentru Felix.Scriitorul insusi face aceste afirmati "nu Otilia are vreo enigma ci Felix considera ca
are ,deoarece pentru orice tanar de douazeci ,,enigmatica va fi fata care il respinge dandui totusi dovezi de
afectiune,,.
Din punct de vedere tematic, se remarca faptul ca romanul sustine balzacianismul, caracterul
citadin si reda o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX- lea, pe fundalul careia se
proiecteaza formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Viziunea
autorului despre lume in acest roman surprinde degradarea morala a oamenilor, sub determinarea
banilor.

Perspectiva narativa  este specifica romanului doric, presupunand un narator omniscient,

omniprezent , ce relateaza la persoana a -III- a, in mod obiectiv si detasat, urmarind relatia cauza-
efect.Uneori, se depaseste modelul balzacian, prin renuntarea la naratorul demiurgic. Astfel, omniscienta
este limitata prin introducerea unui personaj  martor, Felix Sima, caruia ii sunt atribuite parerile si
limbajul unui comentator savant si expert, care nu are vocatia de a crea o lume , si de a o comenta si de a
o studia "pe probe de laborator ".In spatele mastii lui Felix, prin intermediul caruia se descriu casele de pe
strada Antim, se simte prezenta estetului Calinescu. Naratorul se ascunde si in spatele celorlalte
personaje, alte masti ale sale, fapt dovedit de limbajul uniformizat.

În iulie , anul 1909 pe strada Antim, Bucuresti , un tânăr de vreo 18 ani pe nume Felix isi face
apariția în familia Costache Giurgiuveanu. Spus tutor al lui Felix. El venise sa studieze la medicina.In
timpul acestor studii , incepe si idila de dragoste dintre el și domnișoara Otilia .Otilia fiind verișoara lui .Se
îndrăgostesc unul de altul , dar in acest peisaj apare si Pascalopol , un bărbat idependent , invatat , foarte
bogat.Otilia are de ales intre Felix si Pascalopol .Aceasta il alege pe Pascalopol deoarece ii vrea binele lui
Felix , pentru a-și termina studiile si sa devina ceea cea ce si doreste el .

În conturarea viziunii despre lume a lui a lui G.Călinescu și a caracterelor personajelor, o scenă
semnificativă este reprezentată de discuția echilibrată și matură dintre Felix și Pascalopol, despre
diferența de relație pe care cei doi o pot avea cu Otilia. Pascalopol este conștient că Otilia este o fată
rară,o fată excepțională,un temperament de artistă care simte nevoia luxului și a schimbarii. De
asemenea, pe Felix îl vede ca pe un tânăr de ispravă, frumos și intelligent. Acesta îi recunoaște sincer că îl
înțelege ca și prieten dar ca bărbat este indispus de iubirea exuberantă pe care o simte pentru Otilia .
Pascalopol accentuează că între Felix și Otilia este o iubire de tinerețe, dar niciunul nu are siguranța
modului în care va evolua sentimental.Îl sfătuiește să își creeze o carieră solidă, să se cunoască mai bine și
apoi să înceapă o relație frumoasă și matură. În schimb, relația sa cu Otilia o definește ca fiind paradoxală,
pentru că n-am stat să disting ce este patern și ce este viril în dragostea mea .Discuția se finalizează ca
între doi bărbați maturi.
 O altă secvență semnificativă este reprezentată de dialogul lung dintre Felix și Otilia înainte de
dispariția totală la Paris.Otilia îi explică rostul iubirii și viziunea sa referitoare la sensul femeii și la
posibilitățile pe care le are alături de Pascalopol.Otilia afirmă că admiră inteligența și voința sa de bărbat,
dar nu le consider suficiente pentru o femeie.Scena de dinaintea plecării reprezintă un moment solemn,
cu sărutări puternice, cu respect și atenție delicată.Totuși a doua zi dimineața,Otilia dispare cu totul la
Paris, alături de Pascalopol.Ulterior, Felix se căsătorește strălucit și intră într-un cerc de persoane
influente.
Otilia Marculescu este „eroina mea lirica” , proiectia autorului inafara, „tipizarea mea in
ipostazafeminina” (george Calinescu).Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui
Costache Giurgiuveanu, Costache ocreste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o infieze ofocial sau sa-i
asigure,inmod concret, unviitor.Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje
feminine din literaturaromana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua
devenire.Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect, trasaturile sale morale
dedelicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : „un cap prelung si tanar
defata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga
pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete
un brat gol si delicat...”.Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj
complex, cu uncomportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, pentru a trece apoi cu o
usurintadebordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori, in
modsurprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in
acelasitimp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stoguri, sta ca un copil pe genunchii
luiPascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand ii explica lui Felix motivele pentru care ceidoi nu
se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita a propriei firi: „Eu am un temperamentnefericit:
ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.’’Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea
enigmatica a Otiliei: „o masa de toaleta cutrei oglinzi mobile si cu multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt
pian”., ar putea simboliza firea eiimprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor
aruncate peste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit
catre un universspiritual al „ascunzisului feminin”, cum spune naratorul.In conturarea personajului Otilia,
naratorul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple, eaaparand in opinia celorlalte personaje in
mod diferit, chiar contradictoriu. Astfel, Mos Costache oiubeste pe „fe-fetita mea”, care primeste de la ea
un strop de voiciune, tinerete si lumina. La simpla prezenta a fetei Costache „o sorbea din ochi si radea din
toata fata lui spana”. Pentru Felix, Otiliaeste o fata deosebita, „admirabila, superioara” celorlalte, pe care
o iubeste si o admira, dar al caruicomporatment merge dincolo de ratiunea sa, de puterea lui de
intelegere. Pascalopol vede inOtilia„un temperament de artista”, „o fiinta gingasa care merita ocrotirea
mea”, „o floarea rara”, „ofata mandra si independenta, o femeie. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este o
amenintare la averea, pecare ea o considera, parinteasca , dar si o „dezmatata”, „usuratica” „care suceste
mintile baietilor defamilie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa, cu un excelent simt
practic, perfectconstienta de ceea ce vrea si modalitatea de a obtine acel ceva. Georgeta o respecta fara a
ocunoaste, pentru ca facea obiectul unei iubiri atat de patimase din partea cerebralului Felix.In ceea ce o
priveste, Otilia declara : „ce tanar de varsta mea iti inchipui sa m-ar iubi pe mine asacum sunt? Sunt
capricioasa, vreau sa fiu libera !... M plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.In relatiile cu celalalte
personaje , eroina da dovada de multa intelegere. Ea il iubeste peFelix,dezvaluindu-si sentimentele fata de
el: „ eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizezeacum cat te iubesc ca frate si cat ca iubita”. Din
sentiment de datorie si de dragoste (nedefinita),Otilia penduleaza intre Felix si Pascolopol, fiind pt o
perioada a amandurora. Pusa in situatia de aface o alegere, Otilia alege sa ramana cu mosierul bogat.
Motivatia alegerii poate fi pe atat decontroversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate fi
considerat ca un act de sacrificiu pt persoana iubita, Felix, al carui viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe
de alta parte se poateconsidera ca a facut alegerea pe criterii materiale, mosierul fiind singurul in stare sa-i
satisfacanevoile burgheze.Otilia traieste cu ingrijorare in fata unui viitor nesigur, departe de visele
copilaresti de fericireeterna, deoarece se destainuie lui Felix-:„ Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul
adevarat al cuvantului? Cinci, sase ani!”. Vorbele aceste ultime prind contur cand, intalnindu-se in tren cu
Pascalopol, Felix vede o fotografie cu o doamna frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care insa nu
o recunoaste...femeia era Otilia. Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care
fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.
In finalul acestei caracterizari putem spune ca Otilia-caracterizata direct de catre autor, alte personaje si
prin autocaracterizare, cat si indirect, trasaturile sale morale desprinzandu-se din vorbe, fapte, mediu de
viata si relatiile cu alte personaje- este eternul feminin plin de mister care fascineaza prin sensibiliatete si
profunda maturitate.
In concluzie romanul "Enigma Otiliei" de G. Calinescu opteaza pentru realismul-obiectiv,
experimentand metoda balzaciana.