EDUCAŢIA ESTETICĂ

Valentin Cosmin BLÂNDUL

Universitatea din Oradea
e-mail bvali73@yahoo.com
 Obiective:

După parcurgerea acestui capitol, cursanţii vor fi

capabili:
 să definească principalele concepte referitoare
la educaţia estetică;
 să identifice sarcinile educaţiei estetice;
 să motiveze principiile care stau la baza
educaţiei estetice;
 să descrie principalele elemente care asigură
conţinutul educaţiei estetice;
 să argumenteze importanţa educaţiei estetice
pentru dezvoltarea personalităţii elevilor;
 să explice relaţiile de interdependenţă care se
stabilesc între educaţia estetică şi celelalte
dimensiuni ale fenomenului educaţional.
 Nu contează dacă bradul de
Crăciun este natural, din plastic
sau din aluminiu. Cu adevărat
important este ca el să fie
împodobit cu zâmbete - J. Allen
Harrison
 Consideraţii preliminare:

Prin menirea sa, orice operă de artă

transmite două tipuri de mesaje:
 nespecifice – influențate de contextul istoric,
socio-cultural, geografic care a stat la baza
constituirii acelei opere;
 specifice – determinat de ansamblul
informațiilor, trăirilor, emoțiilor pe care autorul
doreşte să le transmită prin intermediul
operei sale.
 Definiţie:

Educaţia estetică reprezintă acţiunea de

formare şi dezvoltare a personalității umane
prin receptarea, evaluarea şi crearea
frumosului din natură, societate şi artă.
Nucleul fundamental al educaţiei estetice
este reprezentat de educația artistică, a
cărui domeniu se restrânge însă la nivelul
frumosului din artă.
 Sarcinile educaţiei estetice
Formarea Formarea
atitudinilor aptitudinilor
estetice: estetice
• Gustul estetic • Activităţi plastice
• Judecăţile estetice • Activităţi muzicale
• Sentimentele şi • Studiul literaturii
convingerile • Activităţi legate de
estetice artele dramatice
• Idealul estetic
 Principiile educaţiei estetice:

 principiul educației estetice prin valori

autentice;
 principiul perceperii profunde şi creatoare a
operelor de artă şi valorilor estetice;
 principiul perceperii unitare a conținutului şi
formei;
 principiul înțelegerii şi situării contextuale a
fenomenului estetic.
 Metode ale educaţiei estetice:

 exerciţiul – pentru dezvoltarea capacităților

perceptive, interpretarea limbajului artistic,
tehnic, cromatic, coregrafic etc.;
 explicaţia – utilizată în dobândirea de noi
cunoștințe teoretice şi practice;
 demonstrația – punerea în aplicare a
cunoștințelor teoretice în scopul însușirii
de către elevi a deprinderilor artistice.
Conţinutul educaţiei estetice
Literatura – prin lecţii de lectură şi
analiză literală, compunere,
cercuri literare şi dramatice, audiții
radiofonice, concursuri şi serbări
școlare, lecturi particulare etc

Muzică, ansamblul coral, audiții

muzicale, participarea la
concerte, concursuri, cercuri de
interpretare şi creație muzical.;
Conţinutul educaţiei estetice

Arte plastice – lecţia de desen,

lucru manual, vizitarea muzeelor
şi expoziţiilor, cercuri de arte
plastice etc.

Arte dramatice şi cinematografice –

partiviparea la spectacole de teatru şi
film, implicarea în trupe de teatru la
nivelul şcolii, frecventarea unor
cursuri de actorie, scenariu şi regie
etc.
 Interrelaţii ale educaţiei estetice cu celelalte
dimensiuni ale fenomenului educaţional
Dimensiuni: Valente formative ale educatiei estetice:

- dezvoltarea senzorială si a spiritului de observaţie;

Educatia - cultivarea imaginatiei creatoare si a gândirii divergente;
intelectuală - cunoasterea propriilor trăiri emotive si a celor din jur;
- declanşarea unei motivatii superioare.
- dezvoltarea trăsăturilor morale si a trăirilor artistice;
Educatia
- observarea frumosului din comportamentul si activitătile
Morală
celor din jur.
Educatia - amenajarea locului de studiu sau de muncă;
Profesională - promovarea esteticului în întreaga activitate productivă.
Educatia
- gratie, ritm, armonie, expresivitate în mișcări.
fizică
 În loc de concluzii
 Rolul fundamental al educaţiei estetice
este acela de a-l dota pe individul uman cu
acele instrumente care îl vor face capabil
să recunoască, să aprecieze şi să creeze
frumosul în artă, natură, societate. Pe
termen lung, acest aspect ar putea avea
un impact deosebit asupra întregii
societăţi, transformând-o într-una mai
plăcută şi pozitivă pentru toţi membrii săi.
 Referinţe bibliografice:

 Blândul V. (2014) – Bazele educaţiei

formale, Editura ProUniversitaria,
Bucureşti;
 Cucoş C. (2006) – Pedagogie, Editura
Polirom, Iaşi;
 Nicola I. (2000) – Tratat de pedagogie
generală, Editura Aramis, Bucureşti.
 Sursa foto – www.google.com/imagini - şi
M. Boţog (arhiva personală) - valabil in
februarie 2020.