Educaţia estetică

Ca latură a educației, educația estetică îndeplinește multiple funcții educative,

exercitând o acțiune polivalentă asupra dezvoltării personalității. Categoria de bază a esteticii
este frumosul.
Arta este modalitatea prin care se înfăptuiește relația estetică între om și realitate.
Arta îndeplinește o funcție de cunoaștere și una de comunicare. Arta exprimă întotdeauna
ceva, poartă un mesaj, comunicând sentimentele și ideile creatorului pe care „beneficiarul” de
artă le receptează și le asimilează într-un mod propriu.
Valoarea estetică se poate constitui numai în cadrtul raportului dintre subiectul care
receptează și fenomenul estetic. Educația estetică  urmărește dezvoltarea capacității de
percepere și înțelegere corectă a frumosului din realitate, formarea conștiinței estetice, a
gustului și simțului estetic, a necesității și a posibilității de participa la crearea frumosului în
artă și în viață. 
Implicată în procesul de formare a personalităţii, educaţia estetică urmăreşte, în
esenţă, pregătirea elevului pentru actul de valorizare - receptare - asimilare şi cel de creare a
valorilor estetice. Interiorizarea categoriilor educaţiei estetice în procesul modelării
personalităţii implică realizarea unui sistem de obiective, printre care evidenţiem:
a) Însuşirea valorilor estetice şi educarea capacităţii de a percepe, înţelege şi aprecia
frumosul din artă, natură şi societate - obiectiv cognitiv - formativ;
b) Educarea convingerilor şi sentimentelor estetice, a simţului, gustului faţă de
frumos, manifestând tendinţa de respingere a urâtului - obiectiv formativ - afectiv -
atitudinal;
c) Educarea capacităţilor şi deprinderilor de a promova valorile estetice, precum şi
dezvoltarea şi manifestarea spiritului şi deprinderilor de creaţie a valorilor estetice -
obiectiv formativ - praxiologic;
Putem delimita în cadrul acestei pregătiri două niveluri: unul informativ, accentul
punându-se pe instruirea estetică şi altul formativ, accentul punându-se pe dezvoltarea
capacităţilor estetice indispensabile asimilării mesajelor artistice, dar şi pe crearea de valori
estetice.
a) Nivelul informativ - la acest nivel se realizează instruirea estetică a elevilor, prin
familiarizarea lor cu cunoştinţe a căror funcţie principală este cea explicativă,
facilitând contemplarea şi înţelegerea valorilor estetice în general.
b) Nivelul formativ - se asigură condiţiile necesare pentru receptarea mesajului
estetic, îndeosebi prin educarea atitudinii estetice.

Sarcinile educației estetice sunt:

a) Formarea atitudinii estetice a copilului față de valorile estetice ale naturii,
societății și artei;
b) Dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei.

a) Formarea atitudinii estetice a copilului față de valorile estice ale naturii, societății și
artei
Atitudinea estetică - una din cele mai complexe componente ale spiritualităţii umane.
Se exprimă printr-un ansamblu de reacţii spirituale ale omului faţă de valorile estetice. Spre
deosebire de atitudinea teoretică, ce implică cu precădere o finalitate cognitivă şi spre
deosebire de atitudinea practic - utilitară, ce se bazează pe nevoia satisfacerii unor trebuinţe
biologice şi social - materiale, atitudinea estetică vizează şi are la bază satisfacerea unor
plăceri, aspiraţii, curiozităţi şi desfătări subiective, trebuinţe spirituale. Spre deosebire de
efectele celorlalte interese, care vizează unele foloase sau avantaje, efectele interesului estetic
se referă tocmai la subiectivitate, sensibilizând-o prin asemenea manifestări.

Componentele atitudinii estetice:

 1. Gustul estetic - capacitatea de a reacţiona spontan printr-un sentiment de satisfacţie
sau insatisfacţie ce se declanşează în momentul contactului cu valorile estetice şi se manifestă
sub forma unei dispoziţii sau trăiri subiective. Reacţia de gust aparţine prin excelenţă
sensibilităţii şi imaginaţiei, fapt pentru care nu poate fi întotdeauna argumentată din punct de
vedere teoretic. Prezenţa gustului estetic se manifestă prin sensibilitate la tot ceea ce este
frumos şi prin capacitatea de orientare şi alegere în conformitate cu legile frumosului.
2. Judecata estetică - este un act psihic, prin excelenţă intelectual, ce constă în
capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Spre deosebire
de gustul estetic, judecata se exprimă pe plan logic sub forma unei propoziţii ce redă anumite
impresii argumentate şi întemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Altfel spus, ea
răspunde la întrebarea”de ce?” îmi place sau mă impresionează o anumită valoare estetică.
Dacă la nivelul gustului se consemnează, prin reacţia respectivă, prezenţa sau absenţa plăcerii,
la nivelul judecăţii intervine argumentarea şi motivarea acelei reacţii. Prin intermediul său se
realizează o intelectualizare a gustului estetic.
3. Idealul estetic - este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii şi norme care
exprimă o anumită direcţie atitudinii estetice a oamenilor. El se constituie treptat prin
conştientizarea, la nivel social, a ceea ce este specific şi dominant în diversitatea gusturilor
estetice, exprimându-se prin anumite principii estetice.
4. Sentimentele şi convingerile estetice. Sentimentele estetice însumează o configuraţie
de emoţii, rezultat al unei trăiri profunde şi de durată a frumosului. Convingerile estetice sunt
acele idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientând preocuparea omului în
vederea asimilării şi introducerii frumosului în propriul mod de viaţă, în relaţiile cu lumea şi cu
ceilalţi.

b) Dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei.

Nivelul formativ - aplicativ presupune şi dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite
domenii ale artei. Educaţia estetică urmăreşte depistarea intereselor, înclinaţiilor şi
aptitudinilor artistice, pe de o parte, şi, pe de alta, asigurarea condiţiilor şi mijloacelor necesare
pentru dezvoltarea lor.
Cadrele didactice pot contribui la dezvoltarea creației literare și artistice a elevilor prin
cunoașterea aptitudinilor lor creatoare. Acest lucru se poate realiza prin exerciții de
inițiere în tehnica creației și lărgirea continua a orizontului lor artistic.
Exercițiul îmbracă forme diferite, în funcție de domeniul în care este folosit. În domeniul
creației literare, elevii își exprimă prin cuvânt impresiile, stările și trăirile emoționale,
folosind diferite figuri de stil, expresii frumoase în realizarea, redactarea unor
compuneri. Compunerea este un exercițiu de exprimare scrisă, de căutare a imaginilor
plastice, prin care elevul încearcă să exprime realitatea percepută de el.  Elevii își pot
dezvolta competențele creatoare în domeniul artei prin: desen, pictură, colaje,
decorațiuni, modelare artistică, meșteșuguri populare, lucrări din material reciclabile,
muzica, joc, dans, dramatizare, compunere de poezii.
Activitatea în cercuri constituie o formă potrivită pentru dezvoltarea aptitudinilor
artistice ale elevilor. De exemplu, cercul de creație pregătește punerea în scenă a unei
piese pentru copii sau inițiază un grup de recitatori, cercul coregrafic pregătește un dans
etc. Activitățile cultural-artistice realizate în școală contribuie la dezvoltarea aptitudinilor
artistice ale elevilor și la cunoașterea unor înclinații ale acestora. Toate aceste obiective
se pot realiza într-o strânsă colaboarare a școlii cu familia. Cadrele didactice reușesc să
stimuleze activitatea creatoare a elevilor și să contribuie la înflorirea și afirmarea
talentelor prin munca desfășurată cu multă pasiune, răbdare și eforturi susținute.

Educația psihofizică

Educația psihofizică este acea latură a educației prin care se urmărește realizarea unei
armonii între elemnentele biologice și cele psihice ale personalității umane.
 Educația fizică contribuie la dezvoltarea funcțională a sistemului nervos, asigurând
condiții favorabile pentru activități de natură intelectuală. Ea are un rol important în formarea
și educarea conștiinței și conduitei morale, în formarea unor trăsături positive de voință și
caracter: curajul, hotărârea, perseverența, fermitatea, insistența etc. Educația fizică contribuie
la formarea unor calități motrice cum sunt: forța, precizia, rezistența, îndemânarea, mobilitatea
etc.

Scopul educației fizice școlare urmărește consolidarea sănătății, creșterea capacității de

muncă, perfecționarea calității motrice, dezvoltarea armonioasă a organismului, formarea
calităților morale, refacerea forțelor fizice și psihice.

Sarcinile educației fizice: dezvoltarea fizică și dezvoltarea psihică.

Dezvoltarea fizică urmărește:

a) Dezvoltarea capacității fiziologice a organismului.

Aceasta este influiențată de conținutul activităților în cadrul orelor de educație fizică. Este
vorba despre dezvoltarea și funcționarea unor sisteme ale organismului, cum sunt: sistemul
osos, sistemul muscular, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul cardio-vascular. Pentru
realizarea acestor obiective este necesar să se cunoască structura anatomică și funționarea
organismului.

b) Dezvoltarea fizică armonioasă a copilului

Constă în asigurarea proporției și armoniei între diferite componente ale organismului prin
urmărirea permanentă a unor caractersitici biologice cum sunt: greutatea, perimetrul toracic,
starea funcțională a inimii, oxigenarea creierului. Exercițiile fizice trebuie adaptate
particularităților dezvoltării organice, avându-se în vedere, în mod deosebit, perioadele cu ritm
mai accelerat de creștere.

c) Dezvoltarea motricității

Este considerată una din sarcinile de bază ale educației fizice, deoarece are implicații asupra
tuturor celorlalte componente. Aceasta solicită formarea și dezvoltarea unor calități fizice, cum
sunt: viteza, rezistența, forța, îndemânarea. La acestea se mai adaugă calități motrice specifice:
mobilitate, coordonare, suplețe, detentă, elasticitate.
DEX: DETÉNTĂ, detente, s. f. 1. (Fiz.) Expansiune. 2. Calitate a unui sportiv prin care reușește să se desprindă de la sol în înălțime sau în
lungime (prin combinarea forței și a vitezei).

Dezvoltarea deprinderilor igieno-sanitare

Se referă la igiena corporală, la igiena locuinței, sălilor de clasă, igiena alimentației,

respectarea regimului corect de muncă și de odihnă.

Dezvoltarea psihică urmărește:

a) Dezvoltarea proceselor cognitive

Se urmărește dezvoltarea percepțiilor (prin exerciții fizice), a spiritului de observație (la

practicarea jocurilor sportive, competițiilor), a atenției (la realizarea exercițiilor fizice, jocurilor
sportive) și gândirii prin antrenarea operațiilor de analiză, sinteză, comparație, generalizare,
abstractizare, concretizare (la practicarea jocurilor sportive, competițiilor).

b) Dezvoltarea proceselor afective

Sunt stimulate în apariția și manifestrea lor de către exercițiile fizice și jocurile sportive.
Se deosebesc stări afective produse de o activitate musculară mai intensă: voiciune,
 bucurie, satisfacție; stări afective provocate de anumite caracteristici exterioare ale
mișcării: emoții și sentimente estetice; stări afective provocate de reușita executării
unor exerciții mai dificile: încredere în forțele proprii, bucurie, satisfacție; stări afective
provocate de pregătirea pentru concursuri: neliniște, încordare emotive, frică; stări
afective ce se declanșează în executarea exercițiilor: bucurie, îndârjire; stări afective
provocate de ambianța în care se desfățoara activitatea.
c) Fortificarea voinței

Voința este necesară pentru învingerea obstacolelor. Pentru aceasta este necesar să
dezvoltăm curajul, dârzenia, perseverența, hotărârea, stăpânirea de sine.

d) Trăsăturile de personalitate
Astfel de trăsături cum sunt: temperamentul, caracterul, aptitudinile și interesele sunt
condiționate în dezvoltarea lor și de exercițiile și jocurile sportive.
Prin educarea temperamentului se urmărește cultivarea unor trăsături positive ca:
stăpânirea de sine, echilibru afectiv, accelerarea reacțiilor și mișcărilor.
Formarea unor trăsături de caracter: spiritului de echitate, respectului față de
partenerul din joc, a sentimentului de prietenie, a spiritului cooperant, spirit de
initiative, de abnegație.
Dezvoltarea aptitudinilor: rapiditatea gândirii, puterea de concentrare a atenției, spiritul
de observație; forța fizică, rapiditatea mișcărilor, echilibru static, coordonarea
mișcărilor, mobilitatea.
Dezvoltarea intereslor: dorința de autodepășire, dorința de a munci pentru a obține
rezultate bune.

Tema pentru acasă

Alcătuiește un comentariu din 6-8 enunțuri în care să-ți expui o pasiune care contribuie
la dezvoltarea ta estetică sau psihofizică, utilizând cel puțin 4 noțiuni din temele
studiate. Formulează un titlu pentru comentariul elaborat.

Criterii de evaluare (50 p):

1.Raportarea la tema aleasă (5 puncte)
• Corespondenţa dintre titlul temei şi conţinutul comentariului
2. Claritatea (10 puncte)
• mesajul este bine conturat, formularea sa nu este ambiguă; corespunde
sarcinilor propuse.
3. Coerenţa logică (15 puncte)
• comentariul are o structură logică bine conturată;
• ideile exprimate au fluenţă şi sunt în legătura unele cu altele.
4. Originalitate, creativitate (15 puncte)
• modul deosebit prin care se abordează tema, prezentarea opiniilor personale,
bine argumentate bazate pe noțiunile studiate la ore.
5. Aspectul general al comentariului (5 puncte)
• respectarea criteriilor de: gramatică, ortografie, aranjare pe pagină.

Ex: Rodica Agafian

e-mail: agafianr@gmail.com