Capitolul 1

Importanță, finalități, modalităţi de realizare

Constantin Cucos
Educaţia estetică în învăţământul preprimar.
1.1. Preliminarii justificative
O educaţie pertinentă şi vizionară presupune o deschidere a persoanei către orizontul spiritual al
întrupărilor frumosului din artă, natură, comunitate. Un asemenea proces trebuie să înceapă de
timpuriu, să se deruleze în mod stadial, progresiv, primele jaloane influenţând demersurile
următoare ale edificării valorice. Educaţia pentru frumos duce la structurarea unei personalităţi
armonioase şi echilibrate, la conturarea identităţii culturale, la dezvoltarea sensibilităţii şi
receptivităţii în raport cu lumea din jur, cu aproapele. Ea poate contrabalansa, la fel ca şi educaţia
religioasă, dezvoltări unilaterale sau pernicioase spre bagaje scientiste sau pragmatice în care
spiritul este uitat, negat, anihilat.
Învăţământul preprimar are menirea de a-l introduce pe copil într-o primă formă de educaţie
organizată, preluând, sistematizând şi amplificând achiziţii primite în familie sau în alte
împrejurări, disciplinându-l din punct de vedere moral, oferindu-i primele indicii cognitive
despre lumea în care există şi deschizându-i ochii şi sufletul către frumuseţea din jur. Din
perspectivă estetică, o asemenea formare are menirea de a-l sensibiliza în legătură cu unele
întrupări ale frumosului, de a-i dezvolta capacităţile perceptive şi recep- tive de primă instanţă,
de a-i deschide apetitul către forme şi ipostaze estetice, de a experimenta zămislirea frumosului
pe măsura potenţialului - mai mult sau mai puţin fixat către o anumită formă de creaţie (muzică,
artă plastică), potrivit vârstei şi capacităţilor inerente. Cu rare excepţii, educaţia estetică, la
această categorie de educabili, are un caracter generalist, de asumare a diferitelor forme de
sensibilitate, fără ambiţionarea unei educaţii artistice stricto sensu (de care ar trebui să aibă parte
copiii ale căror talente muzicale, plastice, coregrafice etc. evidente se cer a fi monitorizate şi
cultivate didactic încă de pe acum).
O caracteristică a formării estetice constă în faptul că educaţia la această vârstă are un caracter
osmotic, integrativ, legându-se sau corelându-se cu alte componente educative precum cele
intelectuale, morale, practice, socioemoţionale etc. Cu alte cuvinte, nu avem de a face cu o
educatie estetica sau artistica unidirectionala, specializata, ci cu crearea unor prilejuri de
incadrare sau de corelare a esteticului cu alte tipuri de experiente educative pe care copilul le
primeste la aceasta varsta.

*
Profesor universitar doctor, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul
pentru Pregătirea Personalului Didactic, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

15
Nu este vorba despre o educatie exclusive pentru arte, ce de una care valorifica arta, I identifica
si o promoveza simultan cu antrenarea persoani catre valori morale, intelectuale, practice, sociale
etc. Prin arta si prin experimentarea unor forme de limbaj artistic, copilul isi descopera si isi
dezvolta personalitatea, isi antreneaza receptivitatea sau spiritual critic, achizitioneaza deprinderi
sau cunostinte din numeroase domenii, isi formeaza atitudini fata de lumea inconjuratoare se
disciplineaza si intra in relatii armonioase cu ceilalti.
In contactul cu opera de arta sunt implicate o dezvoltare si o educare a senzorialitatii
aferenta fiecarei expresii artistice. Un exercitiu educative, cu precadere in directive estetica daca
nu se ingrijeste de radacinile sale senzoriale, risca sa se instraineze, mai ales in contextul unei ,,
malnutritii,, senzoriale, incat in ,, amontele,, unei bune insusiri a frumosului se afla o atenta
formare, punere la treaba, rafinare a ,, caii,, perceptive prin care respective intrupare a
frumosului vine catre noi ( prin vaz, auz, miros, simt tactil, kinestezic). Pe un asemenea ,,
fundament,, se pot aseza si alte etaje sau achizitii de ordin psihocomportamental, de la
acapararea de informatii specifice pana la formarea de atitudini, trebuinte si idealuri inalte.
Cultura estetica nu este numai o chestiune de predispozitii native sau de aptitudini
personale, ci un rezultat al unor achizitii de cunostine specifice cu character multidisciplinary si
multinivelar, cu character ethnic, dar mai ales de experimentare propriu-zisa a limbajelor
diferitelor arte (cf. Ascott, 2008). Cultura estetica se formeaza cumulative, de la primele varste.
Ea se grefeaza pe cultura generala – cu care arta intretine multiple relatii. Cu cat cultura generala
a receptorului este mai atotcuprinzatoare, cu atat gradul de pecepere si pricepere a operei de arta
creste. ,,Avem de a face cu educatia artistica din momentul in care copilul deprinde ce este arta,
deindata ce intra constient in perimetrul artistic invatnd ceva despre el insusi, aceste invatare
permitandu-I sa resolve plobleme, sa pune intrebari, sa se inscrie intr-o cultura reflexive asupra
oamenilor. Din aceasta perspectiva, nicio disciplina nu este educative prin ea insasi, niciun obiect
nu este educative prin sine. O cunostinta sau un obiect de studio devine educative daca elevul
este pus in miscare, daca afla ca aceasta cunoastere este ceva care ii deschide accesul spre lume
sis pre sine, acest act aducand sens si bucurie pentru ceea ce face el,, ( Ardouin, 1997, 39)
Educatia artistica poate trezi la viata posibilitai si aptitudini ascunse ale copiilor. Este o cale de
descoperire a propriilor ascunzisuri ale finite. Prin arta trebuie cultivate bucuria creatiei si a
experientei artistice. In preajma artei, copilul trebuie sa resimta experienta, bucuria si taina
lucrului nou facut.
Manifestarea artistica a copilului este polimorfa, nediferentiata, neasezata inca in genuri,
forme preconcepute, stiluri. Setea de frumos se manifesta heteroclite, sensibilitatea lui ducand la
o interferenta a artelor ab initio. Experienta artistica, atat cat este posibila la aceasta varsta,
contribuie la afirmarea pesonalitatii, la exteriorizarea trairilor interioare, la consumarea cu folos a
unor energii affective, la identificarea altor moduri de traire sau de sensibilitate, la exprimarea
unor nazuinte si proiectii. Familiarizarea copilului cu limbajul sunetelor, al formelor, al culorilor,
cu limbajul poetic, literar se realizeaza simultan, ducand la o sudare sau la o intrepatrundere a
acestor formule de exprimare care mai tarziu se vor diferentia si se vor specializa. Procesul este
indelungat si se supune unor legi ce tin de dezvoltarea etapizata atat din perspectivă intelectivă,
moral-spirituală, cat si socioemotională.

16
1.2 Curriculumul de factură estetică pentru invățământul preprimar. Statut si caracteristici
Învățământul preprimary este prefigurat in toate documentele de politica educatională din
multiple perspective – structural, functională, curriculară, evaluative etc. – subliniindu-se
importanta, configuratia, sistemul de influente, actiuni, esponsabilitati. Educatia livrata la aceasta
varsta ,,este conceputa ca un context existential cuprinzator si instituit la nivel familial si
extrafamilial, ce integraza persoane, dar si institutii, actiunile acestora, atitudinile si valori pe
care le practiva, resursele material, organizatorice, manageriale etc. ,, ( Stan, 2014, 31). Se stie ca
noul curriculum pentru invatamantul prescolar are in vedere trei mari aspecte: activitatile
integrate, strategiile active-participative si domeniile experientiale. Integrarea se justifica intrucat
experienta copilului este multidimensionala si disipata, iar pentru a face oarece ordine in acest
cumul este nevoie de o prima ,, impachetare,, , corelare, semnificare asistata de un educatori
specializat. Domeniile experientiale sun pachete integrate de activitati, care sub aspectul
continuturilor livrate, sunt osmotice si transcend granitele dintre discipline, adunand laolaltă
achizitii de natura cognitivă, sociorelatională, spiritual-artistică, actional-pragmatica.
Continuturile didactive sunt selectate si articulate la nivelul a trei dimensiuni majore ale
programului curricular: a) la nivelul domeniilor experientiale; b) la nivelul temelor curriculare
integratoare; c) la nivelul diferitelor tipuri de activitati didactice cuprinse in planul de invatamant
(cf. MECT, 2008). Elementele de continut sunt precizate explicit, reperele oferite ramanand
totusi la un nivel de generalitate care sa permita dezvoltarea de catre cadrul didactic a unei
temetici specifice relevante pentru grupul de prescolari si prentru contextul lor de viata in care isi
desfasoara activitatea. Programul annual de studiu se organizeaza in jurul a sase mari teme
ingratoare: Cine sunt/suntem?, Cu ce si cum experimentam ceea ce simtim?, Ce si cum vreau sa
fiu?, Cine si cum planifica/organizeaza o activitate?, Cand, cum si de ce se intampla? Si Cum
este, a fost si va fi aici, pe Pamant? Prin gradul lor sporit de cuprindere si de anuntare, temele
propuse reprezinta puncta de plecare pentru deschiderea fata de problematici mai vaste ale
realitatii, neingradind libertatea de selectare de catre cadrul didactic a tematicii curriculare
specifice, legand-o de trebuinte sau de posibilitati concrete. Aceste teme mari sunt abordare la
nivelul mai multor domenii, printre care sic el ce se refera la manifestarile estetice.
Domeniul esthetic si creative are in vedere abilitatile de a raspunde emotional si
intellectual la experientele perceptive, desvoltatea sensibilitatii fata de diferitele niveluri de
manifestare a exteticului, eprecierea si generarea frumosului in accord cu posibilitatile si
dinamica varstei. Experientele educative derulate in acest sens presupun ecplorarea trairilor
effective, identificarea si constientizarea lor, delimitarea si ,, povestirea,, acestora, dar si
formarea deprinderilor de a construe, compune sau inventa forme expresie correlate cu
preocuparile si cerintele varstei. Prin intermediul unor asemenea experiente, copiii acumuleaza
cunostinte si abilitati si li se dezvolta o receptivitate perceptive fata de lucrurile din jur care le va
permite sa reactioneze intr-un mod personal la cee ace vad, aud, ating sau simt. Aceste
experiente pot fi prezente in orice component curriculara, dar mai ales in contextul activitatilor
care solicita raspunsuri personale, imaginative, emotionale si uneori actional la stimul ( vezi
muzica, activitatile artistico-plastice, drama, euritmia etc.)

17
Finalitatile acestei laturi a educatiei presupun orientarea spre atingerea mai multor seturi de
obiective ( cf. MECT, 2008). Astfel, domeniul esthetic si creative are drept obiective-cadru:
- Formarea unor deprineri de lucru pentru realizarea unor desene, picture, modelaje;
- Realizarea unor corespondente intre diferitele elemente de limbaj plastic si forme, obiecte
din mediul inconjurator ( natura, arta si viata sociala);
- Stimularea expresivitatii si a creativitatii pin desen, picture, modelaj;
- Formarea capacitatii de receptare a lumii sonore si a muzicii;
- Formarea capacitatilor de exprimare prin muzica;
- Cunoasterea marilor valor ale creatiei musicale nationale si universale.
Obiectivele de referinta ale acestui domeniu sunt:
- Sa redea teme plastic specifice desenului;
- Sa obtina efecte plastic, forme spontane si elaborate prin tehnici specifice picturii;
- Sa exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului in redarea unor teme plastic;
- Sa recunoasca elemente ale limbajului plastic si sa diferentieze form si color in mediul
inconjurator;
- Sa cunoasca si sa diferentieze material si instrumente de lucru, sa cunoasca sis a aplice
reguli de utilizare a acestora;
- Sa utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activitati plastic concrete;
- Sa compuna in mod original si personal spatial plastic, utilizand material si tehnici
diverse alese de el;
- Sa interpreteze liber, creative lucrari plastic, exprimand sentimente estetice;
- Sa priveasca si sa recunoasca creatii artistice corespunzatoare specificului de varsta al
copilului prescolar si preocuparile acestuia ( portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene
de familie, peisaje, activitati cotidiene ale oamenilor);
- Sa descopere lumea inconjuratoare cu ajutorul auzului;
- Sa diferentieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat si al sunetelor musicale;
- Sa diferentieze auditiv intensitatea sunetelor din mediul apropiat si a sunetelor musicale;
- Sa diferentieze auditiv urata determinate a sunetelor din mediul apropiar si a sunetelor
musicale;
- Sa diferentieze auditiv inaltime sunetelor musicale;
- Sa intoneze cantece pentru copii;
- Sa cante acompaniati de educatoare;
- Sa acompanieze ritmic cantecele;
- Sa interpreteze cantecele in aranjamente armonico-polifonice elementare;
- Sa asocieze miscarile sugerate de textul cantecului cu ritmul acestuia;
- Sa exprime prin miscare starea sufleteasca create de muzica audiata;
- Sa exprimeintr-un joc impresia muzicala;
- Sa improvizeze spontan, liber scurte motive sincretice: text omatopeic + melodie, text
onomatopeic + miscare, text onomatopeic + melodie + miscare;
- Sa asculte sis a recunoasca fragmente din creatii musicale nationale si universal,
corespunzatoare specificului de varsta al copilului prescolar si preocuparilor acestuia.

18
 Din aceste finalitati generale se pot deduce obiective operationale, adica sarcini
identificabile, concrete, masurabile, in legatura cu fiecare tip sau secventa de activitate, aceasta
operatiune punand la incercare profesionalismul, tactul si creativitatea didactica ale educatoarei.
Toate activitatile organizate in gradinita pot imprumuta Valente estetice, dar un rol deosebit
revine activitatilor de educare a limbajului, de educatie muzicala si de educatie plastic, jocurilor
si activitatilor alese ( de creatie plastic, jocuri cu text si cant, dramatizari, teatru de papusi,
activitati manual, impodobirea salii, amenajarea interiorului gradinitei, ingrijirea florilor,
spatiilor verzi, aranjarea salii de masa, plimbari, drumetii, excursii si altele). Valente estetice au
si activitatile optionale sau extensiile extracurriculare dezvoltate circumstantial de educatoare,
precum cele de folclor, de muzica vocala sau instrumental, de teatru, picture, modelak, sculptura,
euritmie, gimnastica, dans, toate acestea contribuind la completarea paletei de oferte pentru
orientarea copiilor spre aspece variate ale manifestarii frumoasului in proximitatea
sociocomunitara. De foarte multe ori, faptul artistic nu este strcturat doar pe o singura directive,
mizand pe un singur limbaj ( verbal, musical, plastic etc), ci se edifice plural, imbinand mai
multe forme de expresie, prin declansarea unor demersuri composite, chiar din punct de vedere
tehnic. Daca prin natura sa arta este sincretică ( se vorbeste mult despre ,, interferenta artelor,,),
atunci cu atat mai multi si educarea publicului pentru a o recepta se cere a fi realizata intr-o
maniera integrate. Chiar daca o opera presupune o anumita specificitate formala sau de gen,
apropierea de aceasta este facilitate de actualizarea in procesul de receptare a altor opera sau
context spiritual cu care se coreleaza. Acest syncretism se constituie intr-o premise metdologica
ce trebuie luata in seama atunci cand se proiecteaza curriculum pentru educatia estetica timpurie.
1.3. Argumente pentru o educatie estetica timpurie.
Orice tip deeducatie se bazeaza pe, valorifică sau continua achizitii mai vechi. Este foarte
important ca un copil sa gaseasca deja un ambient sis a se inscribe intr-o cultura estetica a
familiei in care bunul-gust si cultivarea artelor sa existe deja. Insa nu intotdeauna putem conta pe
o asemenea platforma de inceput. Mai mult ca niciodata, in contemporaneitate, noile manifestari
ale praxisului soriocultural antreneaza noi argumente pentru o intemeiere a eforturilor educative
in acest sens. Aducem in atenti urmatoarele temeiuri, valabile si pentru invatamantul prescolar,
in perspectiva unei educatii estetice programate, realizata prin intermediul practicilor didactice
intentionate:
a) Temeiul dezvoltarii generice si progresive. Orice tip de educatie trebuie sa inceapa de
timpuriu, pentru a identifica, actualize si exersa nevoi si predispozitii unice, specifice
varstei. Exprimarea artistica este pe deplin corelativa cu varsta prescoalritatii, mai libera
si mai putin incorsetată in reguli si tipare. Predispozitia spre ludic, sinceritatea si
exprimarea spontana, specifice acestui interval de dezvoltare, sunt coexistensive cu
exprimarea artistica. De aceea, o cultivare atenta a acestor predispozitii se cere a fi
realizare progresiv, pas cu pas, cu incarcari de sarcini corespunzatoare. Nu trebuie ratată
fructificarea acestei artisticități ingénue, care doar acum se manifesta in forme expansiva,
libere. Nu toti oamenii devin artisti, dar cu siguranta toti trec printr-o perioada a ,, micilor
artisti,,. Arta infantile dă seama de o ,,faza,, si de o nevoie de manifestare artistica in
biografia noastra.

19
b) Temeiul educatiei cumulative si osmotice. Arta si experienta estetica pentru varsta
prescolara pot fi ,, porti,, de intrat in lume, de cunoastere, de socializare. La originea ei,
arta era o forma atotcuprinzatoare de asumare a lumii si a vietii. La inceputurile
manifestarilor spiritual ale omului nu existau demarcaje nete intre forme sau genuri de
exprimare. Tot ce tinea de experienta culturala aduna la un loc si magie, si credinta, si
arta, si cunoastere, si actiune. Totul interfera, se complete, se sprijinea reciproc.
Delimitarea formelor culturale a intervenit mai tarziu – prin specializare, prin facalizare
si prin multiplicare - , dar ,, dorul,, dupa exprimarea sincretica originara a ramas. Asadar,
prin aceste practice se reediteaza secvential ceva din experienta ancestrală primară.
Maniera osmotică de raportare la existent nu trebuie desconsiderata. Departe de a tine
de ,, copilaria,, sau de ,, primitivismul,, modului de asumare a realitatii de catre om,
aceasta nu este lipsita de performanta, putand recupera zone care doar astfel pot fi
adulmecate, decupate, asumate. Modul copilaresc de a vedea lumea poate fiinta ca o
avangardă ce deschide calea defrisarilor meticuloase de mai tarziu, asigurate de practice ,,
seriose,, sau de cunoasterea savantă.
c) Temeiul axiologic. Mediul sociocultural in care traieste copilul este plin de stimuli
estetici ce se cer a fi semnificati sau integrati prin coparticipare afectiva si intelectivă.
Aceste ipostaze nu devin valori daca cineva nu le ia in seamă, nu le receptează, nu se
bucură de ele. Or, raportareala stimuli estetici presupune o minima punere in temă a
subiectilor care urmeaza sa se raporteze la acestia, o introducere in ,, gramatica artei,, , un
exercitiu prealabil de ,, intrebuintare,, a obiectelor estetice. Informarea asupra accestor
fenomene si exersarea valorilor esterice devin conditii apriorice ale intemeierii valorilor
estetice. Daca aceste valori nu sunt receptate si interiorizate, este ca si cum ele nu ar
exista. Arta devine arta doar atunci cand cineva se bucura estetic de ea.
d) Temeiul cultural. Din perspectiva dezvoltarii persoanei, apropierea de valorile estetice
contribuie la culturalizarea acesteia, la conturarea unui profil spiritual polimorf, deschis,
multidimensional. Nu te poti considera implinit spiritual daca nu cunosti intrupări ale
fruosului in anumite genuri artistice, cu evloutii in timp, cu fizionomii stilistice diferite de
la o scoala artistica la alta, de la autor la autor. Nu poti năzui la statutul de persona ,,
mobilata,, (înnobilată) cultural daca nu ai ceva idei despre evolutia artei, despre
intimitatea fenomenului esthetic, despre patologia receptării artei etc. si, bineinteles, daca
nu dispui de o bogata experienta de receptare si de ,,consum,, ale bunurilor estetice. O
asemenea experienta trebuie inceputa de timpuriu, prin prezentarea de cazuistici sau
obiecte estetice pe masura puterii de asimilare. Pe de alta parte, imbogatirea acestei
culture de facture estetica va prefața sau va stimula alte orizonturi culturale pe linie
intelectuală, morală, religioasă, cetătenească etc.
e) Temeiul legat de autorealizarea si autoafirmarea persoanei. Formarea estetică a
individului duce la autoimplinire, la o bucuri existentială prin punerea in valoare a unui
zăcămant afectiv ce trebuie consumat prin proiectie empatică si prin coparticipare la
materializarea frumosului. Omul, prin natura sa, are si o dimensiune afectivă ce trebuie sa
se reverse prin proiectivitate si actvitate. Copilul mic dispune de o energie afectiva ce
trebuie sa se consume in activitati de acest gen. Exercitiul estetic este fundamental si
defineste constiinta superioară purtată de individ si umanitate. Bucuria estetică ( evident,

20
 dezinteresată) este specific doar omului, care reuseste sa se desprindă de materialitate, de
constrangerile unei existente fiziologice sau imediat pragmatic. A face ceva doar de
amorul artei este un semn al unei superioritati existentile, al unei desprinderi de
factualitate la care doar omul poate spera.
f) Temeiul simpatetic, de coimpartasire a trairilor si de acceptare reciprocă. Introducerea
metodică a copilului in universal artistic ii faciliteaza o recordare la diversitatea
modurilor de a fi, la trairile diferite ale semenilor săi, ducand la intelegerea si la tolerarea
alterității, altor register de gandire, de simtire. Am putea spune ca educatua estetica poate
converti intr-un prealabil pentru educatia social in sens larg, pentru netezirea traiului
laolaltă intr-un context in care fiecare se poate manifesta in felul său specific. Prin
activitatile artistice, prescolarul invată sa colaboreze, sa consimtă alte moduri de a vedea
sau de a interpreta lumea, de a se raporta la apropiatul lui, chiar daca este sau se
manifestă diferit. Astfel, acesta poate realiza ca oamenii au multe trăiri in comun,
rezonante, ce se vor întrupa diferit in functie de experienta purtată, de cultura dominant a
comunitătii si a epocii din care face parte.
g) Temeiul structurării si afirmării identitare. Educatia estatica duce la constrtuirea si la
delimitarea unei identităti, la formarea unui profil spiritual parte. Arta prilejuiește
persoanei actualizarea unor potentialități affective care cor compune o fizionomie proprie
fiecarui subiect. Cu această ocazie, copilul se descoperă pe sine, află că este in stare să
producă sau să simtă ceva. Venim pe lume cu anumite înzestrări affective, atitudinale,
volitive, dare le se vor active si in contact cu o cazuistică spiritual livrată de artă, prin
punerea in situatia de a crea ceva (pe masura varstei), de a descoperi, de a experimenta
noul.
h) Temeiul potentării creativitătii. Initierea estetica inca de la varste fragede formeaza si
maximizeaza potentialul creative al individului, un rezervor imens pentru sporirea
capitalului cultural la nivel de individ si de umanitate. Desigur, creativitatea se poate
manifesta in multiple domenii, dar exista o serie de factori generali si specifici care pot fi
intăriti prin experienta estetia si apo trensferati spre alte zone de manifestare ( in
cunoastere, tehnica, actiune sociala, sport etc.). exista anumite relatii de completitudine in
cee ace priveste activitatile umane, un fel de ,, principiu al vaselor comunicante,, care
face ca un beneficiu ivit intr-o zona sa se dovedeasca benefic pentru o alta.
i) Temeiul modelării existentei in conformitate cu exemplaritatea artistică. Arta se poate
constitui intr-un referential valoric pentru devenirea individului, intr-un exemplu demn de
urmat. Prin ea insăsi, arta are valențe paideice, îndemnand la o armonie si o altitudine
existențiale. Exemplaritatea artistică ne poate ghida viața prin clădirea unor năzuințe
înalte, prin cultivarea setei de perfecțiune, prin nevoia de a trăi în preajma valorilor, prin
mobilizare interioară. Istoria artei este plină de o cazuistică si de creatori are si-au deposit
conditia unei existente obisnuite, terne prin perseverență, încredere,autorealizare. Pe de
altă parte, existent noastră poate devein ,,artistică,, prin interiorizarea echilibrului,
armoniei, coerenței presupuse de frumosul artistic. Ordinea artisticului se poate transfera
dinspre creatie catre receptor, se poate perpetua sau se poate perfecta in actiunile noastre
de zi cu zi. Mimesisul artistic poate avea si o altfel de fată: nu numai arta poate fi o copie
a realității, ci si realitatea – cea a omului – trebuie sa imite arta.

21
EDUCATIA ESTETICA IN INVATAMANTUL PREPRIMAR
1.4. Principii ale educatiei estetice correlate cu formarea timpurie.
Pentru a asigura succesul in educatia estetică, iniferent de nivelul la care se realizează, trebuie
însusite si respectate o serie de regul de eficientă si parcimonie operatorie numite principia.
Principiul didactic exprimă constanța procedural, elementul de continuitate care poate fi regasit
in mai multe situatii de prefare-invatare; acesta actioneaza ca o expresie a legității procesului
educative, a faptului ca si in perimetrul actiunii didactice se pot regasi sai identifica raporturi
esentiale, necesare, generale, relative constant, reiterabile, ce se cer a fi consummate si expliatate
de actorii implicate, in primul rand de invatatori si profesori.
Coroborând o serie de sugestii venite din teoria si practiva romaneasca dar reflectând si la
dinamica procesuala specific, avansam urmatorul system de principia valabil pentru această
dimensiune a educatiei:
a) Principiul educatiei estetice prin raportare la valorile autentice;
b) Principiul recepratii deschise si creatoare a valorilor estetice ( sau al coparticiparii la
generarea mesajului estetic);
c) Principiul integrarii si al legaturilor intertextuale dintre diferitele expresii estetice;
d) Principiul peceperii unitare si dinamice a continutului si formei obiectului esthetic;
e) Principiul situarii si receptarii contectuale a fenomenului esthetic;
f) Principiul liberei dispozitii si adeziunii personalizate la experientele estetice.
A. Principiul educatiei estetice prin raportare la valorile autentice. Acest principiu
recomandă educatorilor utilizarea in educatie a valorilor validate ca atare de o anumita
traditie culturala, nationala sau universal. Sa insemne, oare, ca educatorii nu ai dreptul sa
propună si opera ale caror valori nu au fost validate inca de anumite instante? Nicidecum.
Principiul nu este limitative decat pentru falsele alori. In acest caz, profesorul insusi sau
( impreuna cu ) copiii săi vor putea sanctiona ca valoroasa ori nu opera la care se
raporteaza. Dar pentru aceasta este nevoie de mult descernamant si de competenta
culturala. Iar pana aici e o cale lungă. De regula, profesorilor li se indică modele artistice
illustrative prin chiar continutul invatamantului, presupuse a fi valori inconstestabile. Este
calea cea mai comoda pentru profesor, dar si pina de capcane. Ce te faci daca instantele
supraetajate prescriu, innocent sau nu, alaturi de valori autentice si nonvalori? Sau daca
acestea nu au timpul obiectiv pentru a recomanda propune operativ cele mai
representative opere, inclusive contemporane, adoptând de fiecare data o atitudine
axiologică fata de continutul invatamantului. Iata asadar un argument in plus in favoarea
formarii formatorilor pentru educatia estetica. Inainte de a-I educa pe altii, trebuie noi
insine sa fin educati. Unii autori intrevăd o functie pedagogică pana si in produsele
kitsch, ,, ca sa ajungi la bunul-gust – scrie A. Moles -, cea mai simplă cale este sa treci
prin pristul gust, printr-un process de epurari successive, adica prin urcarea unei piramide
a calitatii… ,, ( 1980, 67). Credem insa ca acest argument este discutabil, intrucat
structurarea ,, bunului,, - gust nu se face in contrasens cu ,, prostul,, gust, ci in sensul
imprimat de gustul initial: pronind de la premise ale bunului-gust, trecand printr-un
proces evolutiv de sctructurare a noi repere, care sa largeasca baza de sustinere a gustului

22
 format. Daca premisele sunt autentice, atunci si articulatia viitoare va continua calitatea
primelor repere. Asezarea acum in vecinatatea sau chiar in ,,inima,, subproduselor
culturale nu va garanta accesul mai tarziu spre autentic, ci mai degraba va determina o
intarire a gustului pentru stimulii primi. Ca e nevoie sa le aratam copiilor, prin
comparative, si opera false, este adevarat. Dar a-i ,,arunca,, sau a-I lasa la discretia
falsului esthetic, ca mai apoi sa ii ,, ridicam,, la altitudinea valorilor autentice – aceasta
strategie constituie un imens risc.
B. Principiul receptării deschise si creatoare a valorilor estetice ( sau al coparticipării la
generarea mesajului estetic). Receptarea valorilor artistice presupune un effort
participative si o pozitionare active din partea copiilor. Opera de artă îngăduie si tinde sa
fie ,, implinită,, , ,, continuată,, , ,,re-creată,, pe puterea varstei si experientei lor ori de
cate iru este interogată, receptată. Ea este inepuizabilă datorită multitudinii de interpretări
posibile pe care receptorii I le pot da prin acest joc hermeneutic infinit. Arta, ca limbaj
universal, nu reprezintă o valoare in sine, ci in raport cu evaluările prin care, putin cate
putin, se livreaza oamenilor, fara a se ,,termina,, vreodată. Ea vine in lume
indeterminantă si ,, indiferentă,, din punct de vedere semantic, spunandu-se principiului
neutralitatii invocate de Raymon Polin (1977, 250). De aceea, atitudinea elevilor fata de
mesajul artistic trebuie sa fie deschisa, comprehensive, exploratorie, iar receptarea trebuie
sa se sprijine pe degajarea acestui spatiu de extensii interpretative, creatoare. Acest mod
de relationare fata de opera de arta ar putea prefigure paradigm de raportare viitoare fata
de intreaga existenta. Cum afirma Irena Wojnar, ,, atitudinea spiritului deschis permite
alegerea mai buna a viitorului si treirea din plin a momentului present. Aceasta atitudine
cuprinde mai multe elemente intim legate si interdependente: primul priveste erceptia,
devenind mai atenta si mai ascutita, datorita antrenamentului artistic; al doilea reprezinta
experienta in general, largita prin experienta estetica; al treilea se refera la cunoasterea
imbogatita si aprofundata prin contactul cu operele de arta; al patrulea element este
spiritual creator, cel care poate amesteca cele trei elemente precedente si care este o
consecinta mai ales a activitatilor personale,, ( 1963, 269). Prin intermediul artei invatam
sa cuprindem, sa imprimam un sens inalt prin intelegere si simtire intregii existente.
C. Principiul integrarii si al legaturilor intertextuale dintre diferite expresii estetice. Exista
o completitudine si o integralitate in receptarea expresiilor artistice. Experienta estetica
nu este unidirectionala,,,pură,, , nu pleaca doar de la un anumit obiect esthetic. Atunci
cand vizăm o opera de arta, de pilda, trebuie sa realizam ca aceasta adduce in atentie sau
se muleaza pe un motiv ( adesea extraartistic), se raporteaza la alte experiente artistice
anterioare sau coprezente, se inscribe intr-o țesătură de semnificatii, ,,trage cu ochiul,, sau
actualizeaza si alte date semnificative pentru orizontul pe care il invocă. Ca sa ,,
metabolizezi,, o opera de artă sau sa te bucuri de ea, trebuie sa o pui alaturi sau sa o
completezi cu alte moduri de reprezentare, sa evoci predeterminări, incercari, evolutii in
zona respective. Arta actuală este mult mai compozita si mai complexa. Este deseori
autoreproductivă si autoreferentială; presupune mai multe etaje de decriptare care oblige
la transcenderea obiectului esthetic proriu-zis. Un obiect artistic trimite de multe ori la
alte opera, la el insusi, la experientele estetice relevante, la programe artistice, la
idiosincrazii particulare, la paradigm ale cunoasterii sau ale culturii incetățenite. Ar putea

23
 fi decodificate aici doua registr: unul de suprafată (al antecedentelor artistice de ordin
formal, thematic, stylistic, care produc experiente de ordin esthetic) si altul de
profunzime ( al ideilor, paradigmelor, ,, campului spiritual,, ). Este indicat ca in
momentul prezentarii unei opera sa fie aduse in atentie si alte concretizari artistice, alte
metamorfozari tematice, alte rezolvari stilistice. O opera se inscribe intr-un camp de
efervescentă spiritual, intr-o dinamică de ordin expresiv, iar determinarea ,, locului,, ei in
panoplia culturala devine deosebit de importanta pentru identitatea, unicitatea si
autenticitatea experientei estetice.
D.

24