CAPITOLUL VII

EDUCAłIA ESTETICĂ
7.1. EsenŃa educaŃiei estetice
EducaŃia estetică reprezintă o componentă indispensabilă a formării personalităŃii prin
intermediul căreia se urmăreşte dezvoltarea capacităŃii de a recepta, interpreta şi crea
frumosul. Arta, susŃine D. Salade, “ răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană
de a-şi lămuri unele idei, de a-şi motiva unele comportamente, de a-şi fundamenta unele
atitudini, sugerând, explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei stimulativ,
tonic, optimist etc., arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a ştiinŃei şi a vieŃii (6, p. 17).
Datorită forŃei de înrâurire, arta a fost folosită din timpuri străvechi ca mijloc educativ. Încă
de la Homer, de la grecii antici, preocupaŃi de realizarea acelui kalokagathon (îmbinarea
frumosului cu binele), trecând prin Renaştere preocupată de realizarea unei dezvoltări
multilaterale, ajungând la neoumanismul secolului al XVIII –lea, care subliniază rolul
artei în procesul educaŃiei, şi până în epoca modernă, oamenii au fost mereu preocupaŃi, în
diferite moduri, de a realiza educaŃia estetică. MutaŃiile intervenite în lumea contemporană,
progresele în domeniul ştiinŃei, tehnicii şi artei, urbanizarea şi industrializarea accentuată,
informatizarea au influenŃat fără îndoială şi esteticul, care a pătruns în toate domeniile vieŃii şi
activităŃii umane. Astăzi este unanim acceptată ideea potrivit căreia existenŃa umană în toate
determinările ei ar trebui să se conducă şi după legile frumosului, ale armoniei, într-un cuvânt
după legile esteticului.
EducaŃia estetică are o infinitate de efecte pozitive asupra personalităŃii elevilor. Cele
mai semnificative dintre acestea vizează calitatea procesului de socializare a copiilor,
maturizarea condiŃiei socio – morale (curaj, capacitate de comunicare interumană ş.a.),
formarea şi rafinarea intelectului ca structură raŃională şi evaluativ – critică în plan mental,
organizarea plăcută şi eficientă a timpului liber prin recrearea unui univers propriu în sfera
imaginativului, a afectivului, motivaŃionalului, motricului şi volitivului, afirmarea şi trăirea
sentimentului identităŃii culturale strâns legat de stimularea capacităŃii copiilor de a iubi
patrimoniul artistic al naŃiunii, stimularea iniŃiativelor în practicarea artelor etc. Într-o
formulare sintetică educaŃia estetică este aceea care-l reînvaŃă pe copil “să trăiască armonia
interioară şi echilibrul între forŃele imaginaŃiei şi cele ale acŃiunii, între vis şi realitate, între
aspiraŃiile eu-lui şi acceptarea realităŃii, între îndatoririle faŃă de sine şi cele faŃă de semeni. A
trăi în frumuseŃe presupune interes pentru măsură şi armonie, deci o moralitate superioară; o
pregătire morală superioară duce la bucurie – efect şi semn al armoniei interioare şi
echilibrului – iar pe planul acŃiunii la dinamism fecund” (3). Stimulând într-un mod propriu
expresivitatea şi originalitatea, educaŃia estetică se înscrie pe linia unei pedagogii a
creativităŃii. Ea impune să dezvoltăm la elevi aspiraŃia lucrului bine şi frumos făcut, exigenŃa
şi bunul gust faŃă de orice produs industrial, simŃul echilibrului şi simplitatea comportării
frumoase, civilizate. EducaŃia estetică şcolară are drept esenŃă formarea personalităŃii elevilor
prin intermediul frumosului din artă, societate şi natură. Parte centrală a educaŃiei estetice,
educaŃia artistică, are o sferă de acŃiune mai restrânsă (vizează numai valorile artei), sondează
însă mai adânc, presupune un grad mai mare de iniŃiere, angajează calităŃi mai subtile şi
solicită mai complex personalitatea în ansamblul ei. Obiectivele, conŃinuturile, metodele şi
formele educaŃiei artistice sunt puternic individualizate, se exprimă prin limbaje şi tehnici
specializate şi implică o competenŃă profesională atestată celui ce o realizează în şcoală sau în
afara şcolii. DistincŃia între educaŃia estetică şi cea artistică este relativă, ea fiind determinată
în primul rând, de particularităŃile valorilor estetice prin care se realizează.
 7.2. Obiectivele educaŃiei estetice
7.2.1. Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetică se exprimă printr-un ansamblu
de reacŃii spirituale ale fiinŃei umane faŃă de valorile estetice (ale naturii, societăŃii şi artei).
Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar,
cognitiv, economic etc., în cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii
unor trebuinŃe spirituale, al unor aspiraŃii şi nevoi umane. La baza atitudinii estetice se află un
interes specific şi anume “interesul estetic” (I. Pascadi – 1972). Efectele acestui interes
vizează subiectivitatea fiinŃei umane, sensibilizând-o prin manifestări, cum sunt cele de
plăcere, desfătare, dăruire, curiozitate, uitare de sine etc. Principalele componente ale
atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele şi
convingerile estetice.
Gustul estetic reprezintă capacitatea de a reacŃiona spontan printr-un sentiment de
satisfacŃie sau insatisfacŃie faŃă de obiectele şi procesele naturale, de actele şi realizările
umane sau de operele de artă, privite toate ca obiecte ale însuşirii estetice a realităŃii de către
om. ReacŃia de gust estetic se declanşează în momentul contactului cu valorile estetice şi se
manifestă sub forma unei dispoziŃii sau trăiri subiective. PrezenŃa gustului se exprimă prin
sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare şi alegere în concordanŃă cu
legile frumosului (4).
Gustul estetic aparŃine prin excelenŃă sensibilităŃii şi imaginaŃiei, fapt pentru care nu poate fi
întotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, deşi se bazează pe anumite criterii uneori
imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul,
fiind dependente de structura personalităŃii, condiŃiile de viaŃă, experienŃa acumulată şi mai
ales de rezultatul educaŃiei şi al climatului cultural în care trăieşte omul. Trăsăturile de
personalitate, înnăscute sau dobândite, reprezintă doar premisa apariŃiei, evoluŃiei şi
diversificării gusturilor. AcŃiunea educaŃională nu-şi propune să uniformizeze gusturile,
dimpotrivă, luând în consideraŃie spontaneitatea şi individualitatea ce le caracterizează să
urmărească dezvoltarea şi formarea lor în conformitate cu structura şi experienŃa personalităŃii
fiecărui elev.
Judecata estetica reprezintă un aspect psihic de natură intelectuală care constă în
capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprimă
sub forma unor propoziŃii ce condensează impresii argumentate şi întemeiate pe criterii de
apreciere a frumosului. Dacă la nivelul gustului estetic se consemnează prezenŃa sau absenŃa
plăcerii, la nivelul judecăŃii intervine argumentarea şi motivarea acelei reacŃii, se realizează
o intelectualizare a gustului estetic. Criteriile folosite în vederea argumentării şi motivării pot
fi estetice şi extraestetice, acestea din urmă putând fi de natură filozofică, sociologică,
politică, ideologică, pe prim plan situându-se bine înŃeles, cele estetice, celelalte fiind
implicate şi subsumate acestora.
Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii şi norme teoretice
care imprimă o anumită direcŃie atitudinii estetice a oamenilor aparŃinând unei epoci, naŃiuni
sau categorii sociale. Idealul reprezintă ceea ce este specific, dominant în diversitatea
gusturilor estetice şi se exprimă prin principii care se impun şi acŃionează la nivelul unei epoci
istorice. Fiind specific unei întregi epoci istorice idealul înglobează o imensă experienŃă
socială şi are o relativă stabilitate (4).
Sentimentele estetice însumează o configuraŃie de emoŃii, rezultat al unor trăiri mai
profunde şi de durată a frumosului din natură, societate şi artă. Sentimentele estetice
reprezintă cea mai înaltă formă de trăire a frumosului. Ele îşi pun amprenta asupra întregii
personalităŃi. Profunzimea şi durata trăirii diferă de la un individ la altul, fiind determinată de
categoria (tipul) valorii estetice şi de structura personalităŃii. Se disting emoŃii simple,
înnăscute, cu rezonanŃă biologică (bucurie, tristeŃe, durere) şi emoŃii complexe, specific
umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate fiind provocate de receptarea
valorilor estetice.
Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne,
orientând şi călăuzind preocuparea omului în vederea asimilării şi introducerii frumosului în
modul său de viaŃă, în relaŃiile sale cu lumea şi semenii săi. Se poate spune că atitudinea
estetică reprezintă rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifestă în mod specific
de la un individ la altul.
7.2.2. Formarea trebuinŃelor estetice. TrebuinŃele estetice vizează obiective legate
mai ales de sfera motivaŃional – afectivă. Cele mai importante dintre acestea sunt: formarea
stilului estetic de viaŃă, crearea unui spaŃiu intim, compensator şi psihoterapeutic şi formarea
sensibilităŃii estetice.
Formarea şi dezvoltarea stilului estetic de viaŃă exprimă cerinŃa potrivit căreia viaŃa
fiecărui elev poate şi trebuie gândită în şcoală, în familie şi în afara lor în conformitate cu
regulile frumosului, ale armoniei, măsurii şi exemplarităŃii existenŃei sociale, contribuind
astfel la o integrare funcŃională în mediul ambiant.
Crearea unui spaŃiu intim, compensator şi psihoterapeutic reflectă câmpul efectelor
subiective pe care educaŃia estetică îl creează în zona trăită a personalităŃii elevilor. Acest
obiectiv presupune crearea, prin intermediul trăirilor estetice, a unui microclimat spiritual de
compensare şi contracarare a unor stări de nelinişte, oboseală sau stres datorate activităŃilor
algoritmice, rutiniere, pe de o parte şi, pe de alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii
impuse vieŃii şi profesiilor de ştiinŃele şi tehnologiile de vârf. Valorile constructive ale artei
contribuie la ameliorarea şi echilibrarea tensiunilor psihice apărute, induc o stare de detaşare
interioară prin fenomenele de “catharsis” (descărcare şi eliberare) cu efecte terapeutice şi
recuperatorii. Aceste efecte pot fi obŃinute prin desen (artterapia), prin muzică (meloterapia),
prin armonia între sunete, ritm şi mişcare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvântului,
muzicii şi mişcării etc., toate însă integrate într-un program educaŃional coerent (3).
Educarea sensibilităŃii estetice presupune atât dezvoltarea afectivităŃii, a necesităŃii de
autocunoaştere, de autoexprimare şi autorealizare cât şi asimilarea progresivă a unor
modalităŃi de cunoaştere sensibilă, care să-l ajute pe elev în perceperea, înŃelegerea mesajului
operei, a finalităŃii ei artistice şi social – culturale.
7.2.3. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei.
Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor şi înclinaŃiilor elevilor reprezintă un obiectiv important
al şcolii. În ceea ce priveşte aptitudinile artistice, educaŃia estetică urmăreşte atât depistarea
acestora de la vârsta cea mai fragedă, cât şi asigurarea condiŃiilor şi mijloacelor necesare
pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba – muzicale, literare,
coregrafice, plastice etc. – toŃi copiii, cu mici excepŃii, sunt capabili să asculte muzică, să
recite, să deseneze sau să danseze. Nu toŃi desfăşoară aceste activităŃi în acelaşi grad, între ei
existând deosebiri calitative evidente. Cunoaşterea acestor deosebiri este indispensabilă
pentru desfăşurarea educaŃiei estetice în cadrul şcolii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice
aptitudine, se dezvoltă prin exersare. De aceea sarcina şcolii constă în iniŃierea elevilor de
timpuriu cu tehnicile diferitelor arte, antrenarea lor la exerciŃiile de creaŃie, studierea
manifestărilor fiecărui elev şi stimularea iniŃiativelor artistice, iar în cazul unor semne
promiŃătoare îndrumarea elevilor spre şcolile speciale de artă. La vârsta adolescenŃei, când
elevii devin conştienŃi de aptitudinile lor şi de rolul exerciŃiilor în dezvoltarea capacităŃilor lor,
ei vor fi îndrumaŃi şi stimulaŃi treptat spre un proces de autoeducaŃie în domeniul artistic
preferat. Antrenarea elevilor în exerciŃii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care
ei dovedesc aptitudini şi conducerea lor cu tact reprezintă o dovadă a măiestriei pedagogice.
 7.3. ConŃinutul si modalităŃile de realizare a educaŃiei estetice în
scoală
ConŃinutul educaŃiei estetice în şcoală este concretizat în ceea ce se înŃelege prin
cultură estetică. La rândul ei, cultura estetică şcolară se prezintă sub două ipostaze:
a) cultura obiectivă reprezentată de un ansamblu de cunoştinŃe şi capacităŃi estetice,
prevăzute în documentele şcolare şi transmise în procesul instructiv – educativ din
şcoală.
b) cultura subiectivă care ne apare – aşa cum remarcă G. Văideanu – “ca rezultat
spiritual produs în individ de asimilarea culturii obiective”. Acest rezultat spiritual
se concretizează într-un ansamblu de capacităŃi, aspiraŃii, sentimente şi convingeri
estetice, toate subsumate şi integrate unui ideal estetic.
Atitudinea estetică (cu toate componentele ei) reprezintă rezultatul interiorizării
culturii estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare şi de formare a culturii estetice
subiective (care dă sens individual atitudinii estetice) se realizează prin educaŃie, prin
autoeducaŃie cât şi prin influenŃele mediului. ModalităŃile de realizare a educaŃiei estetice pot
fi grupate în funcŃie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianŃa socială, literatura,
muzica, arta plastică etc.
Elementul cel mai general şi care acŃionează de la început asupra “sensibilităŃii”,
asupra laturii afective a copilului, încă înainte de şcoală dar şi după aceea, îl constituie
frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor, răsăritul şi apusul soarelui, o noapte înstelată,
un câmp înflorit, o pădure înclinându-se sub bătaia vântului, un cer senin şi o linişte
odihnitoare, toate pot deveni prilej de a atrage atenŃia copilului asupra frumosului din natură
şi a-l ajuta să-l perceapă, să reacŃioneze emoŃional şi să vibreze intern la contactul cu el. De
asemenea, ambianŃa, cadru social în care trăieşte elevul (locuinŃa, şcoala, clasa, strada,
ceremonialul, vestimentaŃia, design-ul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate,
artizanatul, relaŃiile dintre oameni etc.) toate exercită o influenŃă pozitivă sau negativă în acest
sens. Ele devin un puternic mijloc de influenŃare a sensibilităŃii elevilor mai ales dacă atenŃia
lor este orientată în direcŃia perceperii şi aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele
implicaŃii sociologice (moda, design-ul etc.) ca şi cele psihologice (formarea gustului, a
creativităŃii etc.) nu pot fi ignorate în procesul organizării educaŃiei estetice din şcoală.
În procesul de învăŃământ educaŃia estetică se realizează prin toate disciplinele şcolare.
Fireşte această contribuŃie nu este egală. Ea depinde de specificul şi conŃinutul obiectului de
învăŃământ, precum şi de pregătirea profesorului pentru a introduce pe elev în “lumea
frumosului” prin obiectul său de specialitate. Date fiind importanŃa literaturii, muzicii şi
desenului în sfera culturii generale şcolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme
corespunzătoare de educaŃie estetică.
EducaŃia pentru şi prin valori literare. Literatura ca “arta cuvântului” deŃine un loc
primordial în educaŃia estetică şcolară. “Cuvântul” ca materie primă pentru literatură dispune
de multiple posibilităŃi de a crea imagini vizuale, auditive, tactile şi gustative şi în acelaşi timp
de a provoca stări de spirit foarte diverse (admiraŃie, revoltă, contemplare etc.). De aici,
importanŃa a două obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilităŃii şi simŃului literar şi
dezvoltarea capacităŃii de a discerne frumuseŃea lumii reale de aceea creată prin ficŃiune în
cadrul unei opere literare rezultat al receptării poetice prin lectură artistică. A dezvolta
receptivitatea literar artistică a elevilor înseamnă a mări coeficientul de receptare senzorială şi
emoŃională a textului ca structură artistică (metaforică, cu ritm, rimă, frazare, sonoritate).
Totodată, aceasta înseamnă să doreşti, să simŃi nevoia să citeşti poezie bună, eseu, proză,
teatru etc., să poŃi aprecia ceea ce lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt
frumosul, grotescul, sublimul, tragicul, comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar şi opusul
acestora în sens valoric. Nu în ultimul rând, se impune şi dezvoltarea spiritului creativ ca
formă de autoexprimare artistică prin intermediul cuvântului, de a aprecia în context larg
frumuseŃea limbii ce o vorbim cu toŃii, limba română.
EducaŃia pentru şi prin valori plastic – picturale. Socotit ca formă de expresie a
dinamismului interior, desenul în toate formele sale (desen după natură, decorativ, artistic,
tehnic etc.) reprezintă principalul mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor
plastice, de stimulare a expresivităŃii plastice x) . Această componentă a educaŃiei estetice îşi
propune să dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural,
figurativul de nonfigurativ, să le formeze abilităŃi vizuale şi manuale, gustul şi imaginaŃia, dar
şi elementele de gândire şi comunicare plastică (a trasa şi înŃelege un plan, o schiŃă, un proiect
a comunica în limbaj plastic ceea ce simte, gândeşte şi trăieşte). Totodată educaŃia plastic –
picturală urmăreşte să-i iniŃieze pe elevi în perceperea, priceperea şi crearea raporturilor
plastice – culori, linii, armonii şi forme de reprezentare vizuală, le dezvoltă – după cum
remarcă R. Arnheim – capacitatea de a observa spaŃiul în raport cu tehnicile bi şi
tridimensionale, le perfecŃionează modalităŃile de interacŃiune dintre comportamentul motor şi
controlul vizual, raporturile dintre orizontalitate şi verticalitate, ca elemente ale morfologiei
compoziŃiei, aşa cum este măsura pentru muzică. (cf.3)
EducaŃia pentru şi prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai
aproape de sufletul omenesc, fiind prezentă în toate etapele devenirii sale. De la cântecul de
leagăn, la cele şcolăreşti, de dragoste, ostăşeşti, doine, cântece haiduceşti şi până la cele
funebre omul a găsit mereu ocazia să-şi exprime “simŃirea” şi să găsească în muzică curaj,
alinare etc x). EducaŃia muzicală constă, în principal, în sensibilizarea elevului la valoarea
melodică a unui text muzical global sau prin componentele lui – temă, armonie, polifonie,
timbru, dinamică. FinalităŃile ei vizează crearea acelei unităŃi neegalabile dintre om şi muzică
prin rezonanŃă afectivă şi inefabil, formarea şi rafinarea gustului muzical, discernerea
muzicalului de nonmuzical, vizând desigur şi dezvoltarea auzului muzical, stăpânirea
limbajului specific (notaŃie) şi a structurii unei opere muzicale ş.a. În cazul elevilor care
manifestă aptitudini pentru acest domeniu al artei se poate atinge şi treapta creaŃiei muzicale
pe temeiul unirii dintre reacŃia emoŃional afectivă, starea de contemplare psihologică senină,
participarea intelectivă şi volitivă (ascultare calitativă, lăuntrică, înŃelegerea superioară a
operei muzicale).
EducaŃia estetică se realizează şi prin alte forme ale artei – arhitectură, teatrul, filmul,
ca şi prin mijloacele de comunicare în masă. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere
sensibilitate şi efort modelator dar şi competenŃă organizatorică şi metodologică. Formele ei
de realizare sunt foarte variate. Ele cuprind întregul proces de învăŃământ, orele de dirigenŃie,
activităŃile extradidactice, totul poate sluji preocupărilor educative de potenŃare a setei de
trăire a frumosului, de formare a conduitelor civilizate, întemeiate pe valorile esteticii
integrative, de stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregătirea elevilor pentru a
respinge urâtul şi tot ce-i legat de el în plan estetic, etic, filozofic şi educaŃional.

x)
Obiectivele cadru ale educaŃiei plastice la cls. V-VIII vizează: dezvoltarea capacităŃii de exprimare plastică
utilizând materiale, instrumente şi tehnici variate; dezvoltarea sensibilităŃii, a imaginaŃiei şi a creativităŃii
artistice; cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic; dezvoltarea capacităŃii de receptare a mesajului
vizual artistic. (Curriculum naŃional, Aria curriculară “Arte”, Buc., 1999, p.11, Broşura nr.8)
x)
În şcoala generală educaŃia muzicală urmăreşte următoarele obiective cadru: dezvoltarea capacităŃii
interpretative (vocale şi instrumentale); dezvoltarea capacităŃii de receptare a muzicii şi formarea unei culturi
muzicale; cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical; cultivarea sensibilităŃii, a imaginaŃiei şi a
creativităŃii muzicale. ( Curriculum naŃional. Programe şcolare pentru cls. V-VIII. Aria curriculară “Arte”, 1999)
 BIBLIOGRAFIE

1. Cristea, S., "DicŃionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucureşti : Chişinău, 2000

2. Dancsuly,A. ş.a., "Pedagogie", E.D.P., Bucureşti, 1979
3. Neacşu, I., "EducaŃia estetică", în Curs de pedagogie, T.U.B., 1988
4. Nicola, I., "Pedagogie", E.D.P., Bucureşti, 1994
5. Pascadi, I., "Idealul şi valoarea estetică", Bucureşti, 1966
6. Salade, D., " EducaŃia prin artă şi literatură", E.D.P., Bucureşti, 1973
Ciurea, R.,
7. Văideanu, G., "Cultura estetică şcolară", E.D.P., 1967
 CAPITOLUL VIII
EducaŃia profesională şi tehnologică
8.1. EsenŃa şi scopul educaŃiei profesionale şi tehnologice

Latură componentă a educaŃiei, educaŃia profesională urmăreşte în principal pregătirea

omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizează latura acŃională a idealului educaŃional,
pentru că exercitarea profesiunii reprezintă modalitatea fundamentală prin care se realizează
joncŃiunea dintre individ şi societate. Necesitatea sa este determinată de cerinŃa obiectivă
privind participarea omului la procesul de producŃie a bunurilor materiale şi spirituale, care
reprezintă baza existenŃei societăŃii, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formării şi
educării profesionale a tinerei generaŃii este de mare actualitate în condiŃiile societăŃii
contemporane, când revoluŃia ştiinŃifică şi tehnică solicită participanŃilor la procesul de
producŃie un orizont tehnologic tot mai larg, capacităŃi şi abilităŃi superioare de folosire a
tehnicii. Pregătirea profesională temeinică a tinerilor este în aceste condiŃii indispensabilă
pentru a putea face faŃă schimbărilor semnificative şi accelerate din societate.
Prin educaŃia profesională se înŃelege pregătirea sau perfecŃionarea personalităŃii în
vederea desfăşurării unei activităŃi profesionale. EsenŃa educaŃiei profesionale constă în
"formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune,
concomitent cu dezvoltarea unor capacităŃi, priceperi şi deprinderi necesare
exercitării ei" (7, p.230). NoŃiunea de educaŃie profesională nu este sinonimă cu noŃiunea
de educaŃie tehnologică. EducaŃia tehnologică constă în formarea tinerilor pentru a fi capabili
să aplice cunoştinŃele ştiinŃifice în activitatea productivă. Ea este strâns legată de educaŃia
intelectuală, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologică a cunoaşterii ştiinŃifice.
ConŃinutul educaŃiei tehnologice este constituit din noŃiunile, principiile, legile şi teoriile
ştiinŃifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilităŃii lor. O temeinică
educaŃie tehnologică constituie baza educaŃiei profesionale (5, pag.134).

8.2. Sarcinile educaŃiei profesionale

Sarcinile educaŃiei profesionale decurg din însăşi esenŃa sa şi vizează în principal:

formarea orizontului cultural-profesional.

formarea unor priceperi, deprinderi, capacităŃi, competenŃe de natură
acŃională necesare desfăşurării unei activităŃi productive.

familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni.
8.2.1. Formarea orizontului cultural-profesional. Urmărind formarea orizontului
cultural-profesional, avem în vedere ansamblul cunoştinŃelor necesare orientării omului într-o
profesiune sau grup de profesiuni. Se constituie pe fondul culturii intelectuale, pe
cunoştinŃele, priceperile, şi deprinderile, competenŃele dobândite în plan intelectual, cultura
generală, constituind substratul pe care se clădeşte cultura profesională.
InterdependenŃa dintre cultura intelectuală şi cultura profesională asigură o pregătire
de specialitate în profil larg, creează omului posibilitatea de a se adapta la schimbările şi
mutaŃiile ce au loc în ştiinŃă şi tehnică, în procesul de producŃie şi la nivelul profesiunilor.
Rezultă că orizontul cultural-profesional se constituie ca o unitate dintre cunoştinŃele
ştiinŃifice şi cunoştinŃele tehnologice. El se formează şi restructurează continuu de-a lungul
dezvoltării ontogenetice a copilului, ponderea şi interacŃiunea dintre cunoştinŃele ştiinŃifice şi
cele tehnologice modificându-se de la o vârstă la alta, de la un ciclu de învăŃământ la altul,
precum şi în funcŃie de profilul şcolii.
Pentru a se realiza unitatea dintre cultura intelectuală şi cultura profesională este
necesar ca în cadrul procesului de învăŃământ să imprimăm o finalitate tehnologică
cunoştinŃelor ştiinŃifice predate şi asimilate la diferite discipline. Aceasta impune ca în
activitatea de predare-învăŃare să se evidenŃieze şi să se demonstreze, de fiecare dată,
valenŃele aplicative ale noŃiunilor, principiilor, legilor şi teoriilor ştiinŃifice fundamentale,
multiplele interacŃiuni posibil de stabilit între acestea şi procesul de producŃie. Predarea
ştiinŃei în şcoală trebuie să vizeze educarea tehnologică a elevilor. Aceasta presupune, pe de o
parte, înŃelegerea şi însuşirea temeinică de către elevi a cunoştinŃelor ştiinŃifice, sesizarea şi
conştientizarea multiplelor interacŃiuni dintre acestea, iar pe de altă parte, evidenŃierea
posibilităŃilor de aplicare a acestora în procesul de producŃie, formarea capacităŃii de a le
aplica într-o activitate practică. Asemenea obiective urmează a se realiza nu numai în
interiorul unei discipline, ci în toate domeniile de cunoaştere şi activitate, într-o viziune inter
şi transdisciplinară.
8.2.2 Formarea unor priceperi, deprinderi, capacităŃi , competenŃe de natură
acŃională necesare desfăşurării unei activităŃi productive. Asigură formarea unor
componente operatorii care permit transformarea cunoştinŃelor ştiinŃifice în instrumente
directe şi eficiente ale activităŃii practice. Aici se includ: gândirea şi aptitudinea tehnică, o
serie de capacităŃi senzoriomotorii şi priceperile şi deprinderile practice (7, pag.297-298).

Gândirea tehnică reprezintă o formă specifică a gândirii ce se diferenŃiază în
funcŃie de conŃinutul său şi de domeniul în care se manifestă. Presupune înŃelegerea şi
rezolvarea unor sarcini tehnice legate de pătrunderea principiilor de funcŃionare, elaborarea de
prototipuri, descoperirea relaŃiilor funcŃionale dintre diferitele componente ale unui ansamblu
tehnic, găsirea soluŃiilor optime pentru diferite probleme tehnice. ConŃinutul principal,
materialul asupra căruia operează gândirea tehnică este reprezentat de imaginile spaŃiale
(schiŃe, planuri, diagrame, scheme ale diferitelor obiecte şi mecanisme tehnice).

Aptitudinea tehnică este o aptitudine specială complexă, ce presupune elaborarea
pe plan mental a unor soluŃii optime şi aplicarea lor în vederea rezolvării unor sarcini din
domeniul tehnic. Include un complex de însuşiri psihice cum sunt gândirea tehnică bine
conturată, capacităŃi perceptive, abilităŃi motorii, elemente de factură afectiv-motivaŃională.

CapacităŃile senzorio-motorii includ percepŃiile spaŃiale, sensibilitatea
analizatorilor (sensibilitatea vizuală, auditivă, tactilă, simŃul cromatic, simŃul echilibrului),
aptitudini motorii (viteza de reacŃie, precizia mişcărilor, ritmul, forŃa, fineŃea mişcărilor),
dexteritatea manuală. Se formează prin implicarea elevilor în activităŃi practice în care
predomină aspectul manual şi solicită manipularea obiectelor şi instrumentelor, aprecierea
distanŃei, mărimii, poziŃiei spaŃiale, coordonarea mişcării, dar şi prelucrarea şi valorificarea
informaŃiei senzoriale.

Priceperile, deprinderile, competenŃele practice. Deprinderile sunt
componente automatizate ale activităŃii, formate şi consolidate prin repetare, exersate în
condiŃii relativ identice .Odată formate, se derulează cu uşurinŃă, precizie, rapiditate, eficienŃă
şi cu un control redus din partea conştiinŃei. O mare importanŃă în vederea practicării viitoarei
profesiuni prezintă deprinderile de citire şi întocmire a schiŃelor şi desenelor tehnice,
deprinderile de alegere a materialelor şi uneltelor, de organizare a operaŃiilor de muncă,
deprinderile operaŃionale specifice diferitelor tipuri de activitate productivă (pilire, tăiere,
nituire), deprinderi de planificare a muncii, de control şi autocontrol operativ(realizat pe
măsura desfăşurării activităŃii) şi de calitate( vizând rezultatul final şi măsura în care acesta a
atins parametrii ceruŃi).
Priceperile sunt abilităŃi de integrare şi efectuare teoretică şi practică a unei activităŃi
date, corespunzător scopului şi condiŃiilor în care aceasta se desfăşoară. Sunt dezvoltări
superioare ale deprinderilor şi se caracterizează printr-un indice crescut de eficienŃă şi de
modelare în raport cu condiŃiile noi ale unei sarcini date.
 8.2.3 Familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni şi formarea intereselor
pentru acestea. Vizează cunoaşterea de către elevi a specificului, locului şi importanŃei
diferitelor profesiuni pentru economia naŃională , declanşarea unor preferinŃe, interese pentru
anumite profesiuni. Se realizează treptat, iniŃial stimulându-se atracŃiile şi preferinŃele copiilor
pentru anumite domenii de activitate sau profesiuni care ulterior se vor stabiliza sub forma
intereselor profesionale. Interesele apar şi se dezvoltă în cadrul activităŃii , fiind expresia
înŃelegerii şi adeziunii la anumite domenii şi forme de activitate. Odată formate, se constituie
într-un factor motivaŃional puternic, asigurând substratul energetic necesar desfăşurării
eficiente a unei activităŃi, care răspunde unei nevoi şi trebuinŃe individuale.
8.2.4 Formarea unei atitudini corecte faŃă de munca intelectuală şi productivă, ca
o componentă fundamentală a personalităŃii. Concomitent cu realizarea celorlalte sarcini
se urmăreşte şi formarea unei atitudini pozitive faŃă de muncă, aspect deosebit de important în
aprecierea valorică a personalităŃii. Atitudinea faŃă de muncă este o atitudine-valoare care
include un ansamblu de reprezentări, idei, trăiri afective, convingeri referitoare la valoarea
socială şi individuală a muncii. Presupune dragoste faŃă de muncă, hărnicie, conştiinciozitate,
spirit de ordine şi disciplină, spirit creator, responsabilitate în realizarea sarcinilor. Are o
componentă voluntară foarte puternică, formându-se în corelaŃie cu trăsăturile voluntare de
caracter cum sunt consecvenŃa în realizarea scopurilor, hotărârea, fermitatea, dârzenia,
independenŃa în acŃiune, stăpânirea de sine ş.a.
Sarcinile educaŃiei profesionale se realizează etapizat, asigurându-se un echilibru între
profesionalizare (câmp profesional larg) şi specializare. Sensul educaŃiei profesionale este
asigurarea competenŃei profesionale , înŃeleasă ca o rezultantă a cunoştinŃelor , priceperilor,
deprinderilor, atitudinilor, intereselor, de care dispune individul şi pe care le investeşte în
realizarea unei profesiuni. Bine concepută şi condusă, educaŃia profesională trebuie să ducă la
dobândirea vocaŃiei , creând premisele necesare exercitării unei profesii cu efecte deosebite,
benefice pentru societate ca şi pentru individ.

8.3. Orientarea şcolară şi profesională

8.3.1 Precizări conceptuale

Orientarea şcolară şi profesională (O.P.S.) reprezintă una din sarcinile fundamentale
ale şcolii. Ea are profunde implicaŃii atât pentru şcoală şi individ cât şi pentru societate. Încă
la începutul secolului nostru, părintele psihologiei muncii, Hugo Mőstenberg considera că
alegerea profesiunii şi cea a tovarăşului de viaŃă (soŃ/soŃie) sunt hotărârile cele mai importante
în viaŃa omului. De multe ori profesiunea aleasă influenŃează în oarecare măsură şi asupra
căsătoriei, având în vedere că în numeroase familii soŃii lucrează în meserii înrudite.
OcupaŃia, profesia, depăşeşte însă frontierele serviciului propriu-zis, ea trasează cadrele
întregului stil de viaŃă al individului: distribuŃia orelor de muncă şi libere, domiciliul, colegii.
În viaŃa adultă, profesia reprezintă cea mai importantă condiŃie care influenŃează modelarea
personalităŃii şi bunăstarea socială cât şi sănătatea fizică şi mintală a individului. Buna
înŃelegere a locului şi rolului orientării şcolare şi profesionale presupune unele delimitări
conceptuale.

Orientarea şcolară reprezintă acŃiunea de îndrumare a elevilor spre acele
forme de învăŃământ care corespund în cea mai mare măsură aptitudinilor şi aspiraŃiilor lor în
scopul de a le dezvolta la maximum toate posibilităŃile. În această acŃiune se va Ńine seama
atât de disponibilităŃile (predispoziŃiile) elevului, cât şi de cerinŃele sociale caracteristice
epocii în care trăieşte. În acest fel orientarea şcolară creează o bază favorabilă orientării
profesionale.

Orientarea profesională este acŃiunea de îndrumare a individului către o
profesiune sau un grup de profesiuni în conformitate cu capacităŃile şi interesele sale. Pe plan
social, orientarea profesională contribuie la realizarea echilibrului dintre cererea şi oferta de
potenŃial uman, ceea ce pe plan personal înseamnă siguranŃa drumului ales de individ.
Cele două activităŃi- orientarea şcolară şi orientarea profesională se află într-o relaŃie
de strânsă interdependenŃă. Ele se realizează una în continuarea celeilalte. AcŃiunile
întreprinse pe linia orientării şcolare şi profesionale reprezintă parte componentă , organică a
procesului de învăŃământ. Cu toată atenŃia de care se bucură pe plan mondial orientarea
şcolară şi profesională, fluctuaŃia profesională n-a putut fi lichidată. Numai în S.U.A. în
fiecare an 8% din muncitori îşi schimbă locul de muncă şi chiar profesia. Datele statistice
întocmite într-o serie de Ńări avansate evidenŃiază faptul că aproximativ 80% dintre cei ce
muncesc în Ńările lor sunt nevoiŃi să-şi schimbe locul de muncă cel puŃin o dată şi chiar
profesiunea (9, p. 54).Toate acestea ridică problema reorientării profesionale.

Reorientarea profesională reprezintă schimbarea din cauze obiective -
reprofilarea unităŃii economice, restrângerea activităŃii, accidente de muncă sau boli
profesionale, - a profesiunii alese şi exercitate iniŃial (3).
Un alt concept folosit în acest domeniu este cel de selecŃie profesională.

SelecŃia profesională se referă la alegerea (pe baza unui examen, teste, probe de
lucru etc.) dintr-un grup de persoane pregătite profesional, a acelora care întrunesc la un nivel
superior cerinŃele profesiunilor sau ale locurilor de muncă vacante. SelecŃia profesională se
aplică unor persoane care au deja o anumită profesie.
Activitatea desfăşurată în perioada şcolară vizează doar orientarea şcolară şi
profesională. Realizarea acestor obiective presupune un ansamblu de acŃiuni şi influenŃe
pedagogice, sociale, medicale, psihologice, etice etc. , care au ca obiectiv pregătirea elevilor
în vederea exprimării unor opŃiuni şcolare şi profesionale corecte şi realiste, în conformitate
cu particularităŃile lor individuale (aptitudini, interese, nivel de pregătire etc.) şi exigenŃele
psihofiziologice ale profesiunilor( indicaŃii, contraindicaŃii) şi cerinŃele societăŃii. Orientarea
şcolară şi profesională reprezintă deci un proces pedagogic, fiind un ansamblu de acŃiuni
educative, o componentă intrinsecă a acŃiunilor educative, un rezultat al unor influenŃe mai
mult sau mai puŃin organizate. Atât orientarea cât şi educaŃia urmăresc dezvoltarea
personalităŃii umane. Ele însă nu se identifică pentru că acŃiunea educativă urmăreşte
dezvoltarea integrală a personalităŃii în concordanŃă cu cerinŃele idealului educativ, pe când
orientarea are în vedere dezvoltarea acelor componente ale personalităŃii care să-i permită
realizarea unei opŃiuni şcolare şi profesionale cât mai adecvate posibilităŃilor sale şi
exigenŃelor profesiunii. Toate acestea se realizează în primul rând în cadrul procesului
instructiv-educativ. Ca subsistem educativ, orientarea şcolară şi profesională necesită
realizarea unor investigaŃii psihologice privind structura şi dinamica personalităŃii elevilor.
Diversele aspecte care intră în sfera de preocupări a orientării şcolare şi profesionale pot fi
grupate, în funcŃie de principalele domenii comportamentale, în trei mari categorii: cognitiv
(intelectual), afectiv-motivaŃional şi psiho-motoric.
Componenta cognitivă se referă la procesele de cunoaştere, aptitudinile generale şi
speciale, stilul de muncă, aprofundarea cunoştinŃelor despre un domeniu oarecare al realităŃii
etc.
Componenta afectiv-motivaŃională include mobilurile ce se află la baza opŃiunii:
interese, năzuinŃe, înclinaŃii, preferinŃe, atitudini, ideal profesional, precum şi o serie de
trăsături volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenŃa, fermitatea, consecvenŃa, dragostea faŃă de
muncă etc.
Componenta psiho-motorie cuprinde aptitudinile perceptive, mişcările reflexe,
mişcările fundamentale de bază,(locomotorii, de manipulare), calităŃi fizice (rezistenŃa, forŃa,
supleŃea, agilitatea) , mişcările de dexteritate, expresive, estetice etc.
InterdependenŃa între cele trei categorii de însuşiri îmbracă forma unor discordanŃe şi
concordanŃe. DiscordanŃele apar de regulă între componenta afectiv-motivaŃională şi celelalte
două componente , între ceea ce doreşte şi ceea ce poate individul, între nivelul de aspiraŃie şi
cel de realizare. AcŃiunile educative vor urmări diminuarea acestor discordanŃe şi imprimarea
unei atitudini realiste. Caracterul interdisciplinar al orientării şcolare şi profesionale cuprinde
(pe lângă elementele de pedagogie şi psihologie) aspecte de ordin medical, fiziologic,
economic, ergonomic etc. Astfel cunoaşterea personalităŃii elevilor şi a profesiunilor spre care
se orientează se impune realizată şi din perspectiva compatibilităŃii sau incompatibilităŃii lor
medicale şi fiziologice .Totodată în procesul orientării se va Ńine seama şi de investigaŃiile
economice cu caracter prospectiv , privind dinamica economiei naŃionale şi îndeosebi a
necesarului forŃei de muncă în profil teritorial şi pe plan naŃional. Orientarea şcolară şi
profesională va Ńine seama, de asemenea, de unele date de natură sociologică, etnică, politică.
Vor fi luate în consideraŃie atât cerinŃele individului cât şi cele ale societăŃii. Dacă din punct
de vedere al individului important este ca orientarea să asigure condiŃii prielnice dezvoltării
personalităŃii şi să-i ofere satisfacŃii în muncă, din punct de vedere social, important este ca
orientarea să răspundă unor obiective economice, astfel încât prin valorificarea
potenŃialităŃilor de care dispune personalitatea , să se asigure o creştere a productivităŃii
muncii sociale. Unei scări profesionale cu o infinitate de trepte pe care ne-o oferă societatea, îi
corespunde o scară a diferenŃelor individuale între oameni. Rolul orientării este de a realiza o
joncŃiune cât mai eficientă între cele două scări (6).
8.3.2. ConŃinutul şi principiile orientării şcolare şi profesionale. ConŃinutul
orientării este deosebit de bogat, având în vedere că urmăreşte ca finalitate esenŃială să
contribuie la elaborarea independentă de către fiecare subiect a celei mai raŃionale opŃiuni
şcolare şi profesionale. În acest scop ea presupune drept condiŃii principale: :autocunoaşterea,
dezvoltarea unor motivaŃii superioare sociale faŃă de muncă, formarea unui sistem de atitudini
şi valori adecvate în raport cu sfera muncii şi vieŃii profesionale, informaŃii despre reŃeaua
şcolară şi universul profesiunilor, despre necesarul de cadre în diferite sectoare de activitate,
adeziune faŃă de diferite profesii.
Abordată ca sistem de acŃiuni social-educaŃionale, orientarea şcolară şi profesională
include patru subsisteme (direcŃii de acŃiune )importante:
a) cunoaşterea personalităŃii elevilor;
b) educarea elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii;
c) informarea şcolară şi profesională;
d) îndrumarea elevilor spre diferite tipuri de studii şi grupuri de profesiuni.
a) Cunoaşterea personalităŃii elevilor sau psihodiagnoza de orientare. Cunoaşterea
elevilor reprezintă o condiŃie esenŃială a desfăşurării eficiente a procesului instructiv-educativ,
dar şi o componentă fundamentală a orientării şcolare şi profesionale. Trebuie să se realizeze
într-o viziune longitudinală care constă în observarea şi examinarea evoluŃiei capacităŃilor şi
performanŃelor elevilor de-a lungul şcolarităŃii.
Presupune o analiză complexă a potenŃialului elevilor, a performanŃelor obiectivate în
realizările şcolare şi extraşcolare, prin care se exprimă caracteristici şi capacităŃi de natură
intelectuală, afectiv-motivaŃională, voluntar-caracterială, aptitudinile generale şi speciale,
profilul temperamental. Trebuie să evidenŃieze şansele reale ale subiecŃilor de integrare şi
evoluŃie pozitivă în direcŃia anumitor activităŃi social-productive.
La activitatea de cunoaştere a elevilor trebuie să participe toŃi factorii educativi şi în
primul rând toate cadrele didactice din şcoală. Fiecare profesor în cadrul lecŃiilor, cercurilor
pe obiecte şi al altor acŃiuni şcolare şi extraşcolare are posibilitatea să obŃină o serie de date
privind :nivelul de cunoştinŃe şi capacitatea intelectuală a elevilor, interesele şi aptitudinile
pentru disciplina predată, atitudinea faŃă de muncă etc. Toate aceste date trebuie transmise
diriginŃilor, care, confruntându-le cu propriile date (culese la lecŃii, orele de diriginŃie,
activităŃile extraşcolare şi de la alŃi factori educativi) , le utilizează la completarea fişei şcolare
a elevului.
 b) Educarea elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii
Procesul o.ş.p. presupune însuşirea de către elevi a unui ansamblu de cunoştinŃe
privind diversele domenii ale realităŃii, formarea de abilităŃi şi deprinderi, dezvoltarea unor
interese multilaterale şi a unor interese profesionale dominante , dezvoltarea aptitudinilor,
formarea unor atitudini pozitive faŃă de muncă, educarea preferinŃelor şi aspiraŃiilor în direcŃia
satisfacerii cerinŃelor vieŃii sociale, dezvoltarea unor motivaŃii superioare (social-morale), care
să stea la baza opŃiunilor şcolare şi profesionale, formarea unor comportamente psihomotorii
adecvate diverselor profesiuni. Educarea elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii
urmăreşte în esenŃă "dezvoltarea profesională" sau profesionalizarea lor treptată. Acest proces
presupune însuşirea de cunoştinŃe, formarea unor abilităŃi şi capacităŃi care să-i ajute pe elevi
să-şi valorifice posibilităŃile lor în mod liber şi conştient în diverse activităŃi şcolare şi
profesionale .Educarea profesională înseamnă în ultimă instanŃă dirijarea procesului de
formare a personalităŃii fiecărui elev în parte, în direcŃia realizării unei concordanŃe optime
între ceea ce vrea (sistemul de aspiraŃii şi dorinŃe), ceea ce poate (cunoştinŃele şi capacităŃile
de care dispune) şi ceea ce trebuie (cerinŃele vieŃii sociale) să facă elevul.
c) Informarea şcolară şi profesională
OpŃiunea şcolară şi profesională corectă şi realistă este posibilă numai în cazul unei
informări complete a elevilor privind tipurile şi profilurile de studii pe care le pot urma, lumea
profesiilor şi necesarul forŃei de muncă în profil teritorial şi pe plan naŃional. Informarea
şcolară şi profesională constă dintr-un ansamblu de acŃiuni desfăşurate în cadrul lecŃiilor şi în
afara acestora (dirigenŃie, activităŃi extraşcolare cum sunt: cercurile pentru elevi, vizite în
unităŃi economice, întâlniri cu specialişti etc.) care au drept scop prezentarea tipurilor de şcoli
şi a profesiunilor. Din punct de vedere didactico-metodic principalele etape care se
conturează în cadrul acŃiunilor de informare şcolară şi profesională sunt următoarele:
• o informare generală, prin care se urmăreşte familiarizarea elevilor cu
diversitatea formelor de pregătire şi de activitate umană ;
• o informare relativ diferenŃiată privind activităŃile şcolare şi profesionale spre
care se poate îndrepta elevul în perioada respectivă ;
• o informare de detaliu, la încheierea şcolarităŃii asupra domeniilor de
activitate( şcolară sau profesională) spre care elevul are acces în condiŃiile respectării
concordanŃei relative dintre ceea ce vrea , ceea ce poate şi ceea ce trebuie să facă;
• o informare specializată, asupra formelor de solicitare şi asupra concordanŃei
dintre solicitările profesionale şi posibilităŃile elevilor.
d) Îndrumarea, consilierea elevilor în alegerea şcolii sau profesiunii
Întreaga activitate de cunoaştere , educare şi informare a elevilor reprezintă, în esenŃă,
o îndelungată etapă pregătitoare în vederea îndrumării lor spre diverse profiluri de şcoală şi
profesiuni. Această îndrumare sau consiliere, cu care se încheie de fapt procesul de orientare
la sfârşitul unui ciclu de şcolaritate presupune acordarea unui sfat de orientare cu caracter
facultativ. El constă în aprecierea corectitudinii opŃiunii făcută de elev , a posibilităŃilor şi
capacităŃilor sale de autocunoaştere şi autodeterminare, în exprimarea de opinii cu privire la
domeniul în care elevul are şanse mai mari de a se afirma. Subliniind caracterul umanitar al
o.ş.p., pedagogul belgian Emile Planchard subliniază că "În orice orientare şi selecŃie omul
trebuie considerat o persoană pe care avem obligaŃia s-o îndrumăm, iar nu o mână de lucru în
serviciul producŃiei ”(7,p.159-160). Pentru evitarea subiectivismului şi a erorilor de apreciere
este bine ca recomandarea finală să fie rezultatul colaborării tuturor factorilor educativi. Acest
lucru presupune din partea tuturor cadrelor didactice atât cunoaşterea temeinică a
personalităŃii elevilor cât şi a reŃelei şcolare şi a necesarului de forŃă de muncă în special în
profil teritorial.
Organizarea ştiinŃifică şi eficientă a conŃinutului muncii de o.ş.p. presupune
respectarea unor anumite norme sau principii pedagogice, elaborate pe seama experienŃei
pozitive acumulate în practica orientării elevilor. Principiile care se referă la principalii
termeni (factori) ai o.ş.p: elev, şcoală, profesiune, şi cerinŃele social-economice, sunt
următoarele:

Pregătirea psihologică a elevilor în vederea alegerii şcolii(profesiunii), prin
care se urmăreşte, între altele să se prevină apariŃia unor decalaje între ceea ce trebuie, ceea
ce vrea, şi ceea ce poate să facă tânărul;

Valorificarea conŃinutului învăŃământului, a mijloacelor şi metodelor de
predare reprezintă căile prin care se realizează în principal acŃiunea de o.ş.p. ConŃinutul
fiecărui obiect de învăŃământ, prin natura, volumul şi aplicaŃiile sale influenŃează procesul
general al dezvoltării personalităŃii elevului;

Autodezvoltarea şi autoorientarea pune în evidenŃă rolul prioritar al
individului în procesul o.ş.p. Şcoala, împreună cu ceilalŃi factori, trebuie să constituie doar
elemente de sprijin în procesul de autoclarificare vocaŃională a elevului, acesta
transformându-se treptat în subiect al propriei sale orientări. La autoorientare se ajunge prin
dezvoltarea la elevi a capacităŃilor de autocunoaştere şi autoapreciere obiectivă;

Asigurarea unei concordanŃe optime dintre particularităŃile individuale ale
elevilor şi cerinŃele psihofiziologice ale profesiunii
Acest principiu presupune desfăşurarea unor acŃiuni sistematice de cunoaştere a
elevilor şi a solicitărilor psihofiziologice specifice profesiunilor spre care aspiră. În procesul
o.ş.p trebuie să se pornească de la ideea că există diferenŃe între profesiuni aşa cum există şi
între oamenii care le exercită, iar prin orientare trebuie să se asigure cele mai bune corelări
între specificul şi exigenŃele uni şcoli sau profesiuni cu potenŃialităŃile de care dispune fiecare
individ.

Adecvarea pregătirii şi autopregătirii cu cerinŃele progresului tehnic şi
economic al epocii
Acest principiu stipulează necesitatea realizării în permanenŃă a unui acord între
aspiraŃiile şi posibilităŃile elevilor pe de o parte şi necesităŃile sociale , progresul societăŃii, pe
de altă parte.

Colaborarea şcolii cu toŃi factorii interesaŃi
łinând seama de complexitatea procesului de o.ş.p., la realizarea căruia participă
numeroşi factori-şcoala, familia, instituŃiile şi întreprinderile, mass-media etc.- proces în care
şcolii îi revine rolul principal- se impune cu necesitate conlucrarea tuturor factorilor interesaŃi.
AcŃiunea lor comună reprezintă un mijloc de verificare reciprocă şi evaluare mai obiectivă a
şanselor de reuşită ale elevului.

8.3.3. Factorii orientării şcolare şi profesionale. Aşa cum am văzut, şcoala

reprezintă factorul principal al orientării .Acest rol al şcolii rezultă din faptul că orientarea
este o acŃiune educativă. Este cunoscut faptul că apariŃia şi dezvoltarea aptitudinilor nu se face
de la sine. Munca şi exerciŃiul sunt indispensabile în acest sens. Procesul de învăŃământ şi
activităŃile în afară de clasă asigură condiŃii prielnice depistării şi dezvoltării aptitudinilor,
pregătind terenul pentru orientare (6). Şcoala îşi exercită rolul de factor principal al o.ş.p., atât
prin structura sistemului de învăŃământ din Ńara noastră, prin conŃinutul procesului de
învăŃământ, cât şi prin activitatea personalului didactic. După cum se ştie structura sistemului
nostru de învăŃământ se diversifică pe măsură ce urcăm spre treptele superioare ale acestuia.
Se asigură în acest mod, condiŃii prielnice în vederea depistării înclinaŃiilor şi aptitudinilor
elevului, a îndrumării lui spre şcoala sau profesiunea care să-i permită o dezvoltare optimă a
acestora.
ConŃinutul procesului de învăŃământ deŃine ponderea cea mai mare în acŃiunea de
orientare. FinalităŃile sale instructiv-educative sunt în acelaşi timp şi finalităŃi ale orientării.
ConŃinutul tuturor obiectelor de studiu contribuie la realizarea obiectivelor orientării, cu
deosebire în direcŃia informării şcolare şi profesionale, stimulării şi cultivării aptitudinilor
generale şi speciale, educării trăsăturilor volitiv-caracteriale. Fiecare obiect de învăŃământ
dispune de valenŃe deosebite în acest sens, cu condiŃia ca educatorul să-şi propună şi să
urmărească sistematic valorificarea acestora în mod firesc şi logic, fără exagerări şi intervenŃii
forŃate. Introducerea în Curriculum NaŃional a ariei curriculare Consiliere şi orientare
sporeşte considerabil posibilităŃile de influenŃare, prin conŃinutul învăŃământului, a opŃiunilor
şcolare şi profesionale ale elevilor, cu condiŃia ca acestea să fie maximal valorificate în scopul
educaŃiei elevilor pentru carieră. RelaŃiile stabilite între profesor şi elev trebuie, de asemenea,
să stimuleze preocuparea de autocunoaştere a elevului , să impulsioneze formarea unei
motivaŃii pozitive (interese, aspiraŃii, dorinŃe de autorealizare şi autodepăşire) şi a unor
trăsături de caracter implicate atât în opŃiunea şcolară şi profesională, cât şi în exercitarea unei
profesiuni.
Profesorul nu este obligat să desfăşoare acŃiuni speciale de o.ş.p. Cu toate acestea
întreaga lui activitate instructiv-educativă are şi o finalitate pe linia orientării. Prin
preocuparea pentru cunoaşterea elevilor, îndeosebi a înclinaŃiilor şi aptitudinilor lor, prin
stabilirea conŃinutului lecŃiilor, metodelor şi modalităŃilor de lucru, recomandarea lecturii
suplimentare, discuŃii individuale şi colective, el trebuie să aibă întotdeauna în vedere ce
anume poate fi utilizat în scopul orientării elevilor. Dirigintele are rolul cel mai important în
o.ş.p. El coordonează întreaga activitate desfăşurată pe această linie cu clasa pe care o
conduce. Dirigintele organizează activităŃi speciale pentru cunoaşterea elevilor, informarea şi
îndrumarea profesională a acestora, stimulează şi îndrumă activitatea de autoinformare şi
autocunoaştere a elevilor, colaborează cu familia şi alŃi factori educativi şi întocmeşte fişa
şcolară a elevilor. Directorul şcolii este prezent în procesul de o.ş.p. prin întreaga sa activitate
de planificare, organizare, îndrumare şi coordonare, control şi evaluare a muncii din unitatea
pe care o conduce. Familia elevilor reprezintă un alt factor care contribuie la o.ş.p. Potrivit
numeroaselor studii făcute în acest domeniu, familia ocupă primul loc în influenŃarea opŃiunii
profesionale a elevilor. Se impune însă să facem distincŃie între influenŃele familiei şi acŃiunea
ei educativă, pentru că nu întotdeauna influenŃele familiei sunt fundamentate din punct de
vedere psihopedagogic şi social. De cele mai multe ori ele sunt emanaŃia unor factori
subiectivi ce Ńin de experienŃa şi profesia părinŃilor, de dorinŃele interesele şi aspiraŃiile lor.
Asemenea influenŃe se pot repercuta negativ asupra dezvoltării personalităŃii elevilor şi
implicit asupra integrării lor sociale(5).
Cu toate că obiectivele şcolii şi familiei privind o.ş.p. sunt relativ aceleaşi, mijloacele
de realizare de regulă, diferă. La nivelul familiei se folosesc modalităŃi de cunoaştere şi
orientare a copilului în funcŃie de structura ei, climatul educativ, nivelul de cultură al familiei
etc. De multe ori aprecierile familiei, mai ales cele privind aptitudinile copiilor sunt
subiective. De aceea colaborarea şcolii cu familia presupune nu numai informarea reciprocă
cu privire la tot ce Ńine de orientarea copilului, ci şi îndrumarea părinŃilor, cu toate problemele
pe care le comportă această acŃiune, înarmarea lor cu tehnica folosirii metodelor şi mijloacelor
de cunoaştere şi educare a copiilor. Un anumit rol în o.ş.p. îl are şi mass-media. Prin
specificul lor, mijloacele de comunicare în masă, cum sunt: radioul, televiziunea, filmul, presa
etc. oferă informaŃii preŃioase în legătură cu orientarea, într-o formă atractivă şi accesibilă
unui număr mare de beneficiari. InfluenŃa acestor mijloace se poate repercuta direct asupra
alegerii propriu-zise sau indirect, asupra pregătirii psihologice în vederea unei juste orientări
şcolare şi profesionale, valorificarea şi dirijarea acesteia din urmă de către şcoală impunându-
se cu necesitate.

8.3.4. Metodica activităŃii de orientare şcolară şi profesională. Metodica are ca

sarcină principală de a oferi mijloace şi procedee adecvate care să permită cadrelor didactice
transpunerea în practică a achiziŃiilor ştiinŃifice, privitoare la organizarea şi desfăşurarea
procesului instructiv-educativ, în cazul de faŃă o.ş.p. Orientarea şcolară şi profesională
reprezintă un proces integrat sistemului şcolar, conducerea şi coordonarea sa fiind intim legată
de conducerea şi coordonarea întregii activităŃi specifice procesului de învăŃământ. De aceea
conŃinutul, auxiliarele pedagogice, tehnicile şi metodele utilizate se suprapun în bună parte
celor proprii procesului de învăŃământ privit în ansamblu. O distincŃie între metodele o.ş.p. şi
metodele de învăŃământ, şi ale educaŃiei este greu de făcut. După opinia unui specialist
binecunoscut în materie, D.Salade, metodele pe care şcoala le foloseşte pentru realizarea
obiectivelor o.ş.p. sunt metodele de învăŃământ şi cele ale educaŃiei, adaptate specificului
activităŃii de orientare (conversaŃia, demonstraŃia, prelegerea, modelarea etc.).LecŃia, ora de
diriginŃie, activităŃile tehnico-productive, cercurile de elevi, sunt doar câteva dintre formele la
care recurge şcoala în scopul o.ş.p. La acestea se adaugă metodele şi mijloacele specifice
o.ş.p. cum ar fi :autocaracterizări, referate, folosirea monografiilor profesionale, simularea,
asumarea de roluri (jocul de rol) etc. Alegerea metodelor, mijloacelor şi procedeelor se face în
funcŃie de competenŃa factorilor care concură la realizarea o.ş.p.
Pentru cunoaşterea personalităŃii elevului se vor folosi atât metodele şi tehnicile de
cunoaştere a individualităŃii (studierea rezultatelor la învăŃătură, convorbirea, chestionarul,
testele, analiza datelor biografice, observaŃia în cadrul diferitelor activităŃi etc.) cât şi metode
de investigare a grupurilor şcolare (metoda aprecierii obiective a personalităŃii, elaborată de
Gh.Zapan, testul sociometric, sociomatricea, sociograma ş.a.). Trecerea de la predominarea
orientării la predominarea autoorientării, concomitent cu amplificarea rolului activ al
elevului, presupune trecerea de la cunoaştere la autocunoaştere, de la educaŃie la autoeducaŃie.
În acest scop elevii vor fi familiarizaŃi treptat cu metodele şi procedeele specifice
autocunoaşterii (autoanaliza, autoobservaŃia, autoraportul, autocaracterizarea, folosirea
jurnalului intim ş.a.).
"O şcoală modernă- remarcă pe bună dreptate D. Salade- dispune, pe lângă
laboratoarele de fizică, chimie, informatică etc. şi de unul în care orice tânăr să-
şi poată testa capacităŃile, să se autocunoască şi să beneficieze de unele
consultaŃii de specialitate privind viaŃa sa intimă, autoorientarea şi
autodeterminarea"(8,p.44)
Pentru informarea şcolară şi profesională a elevilor se pot folosi, de asemenea,
numeroase modalităŃi şi mijloace specifice. În funcŃie de caracterul lor ele pot fi grupate în
următoarele categorii:

orale sau academice (lecŃii, ore de diriginŃie, cursuri, cicluri de conferinŃe,
consultaŃii, concursuri pe teme de o.ş.p., întâlniri cu specialişti din diferite domenii de
activitate);

scrise (monografii profesionale, ghiduri, buletine de informare, reviste
specializate, articole în presă etc.);

audio-vizuale (expoziŃii, filme, emisiuni speciale la radio şi televiziune ş.a.);

concrete sau practice (vizite, stagii de practică, activităŃi practice desfăşurate în
unităŃi economice cu profil industrial sau agricol, în instituŃii social-culturale, activităŃi
desfăşurate în cadrul cercurilor tehnice, ştiinŃifice, artistice, sportive ş.a.).
Dintre toate acestea cele mai importante şi mai eficiente în acelaşi timp sunt
mijloacele de informare concretă şi îndeosebi practice, întrucât ele pun elevii în contact cu
activitatea productivă şi cu principalele profesiuni din industrie şi agricultură (2). Realizarea
obiectivelor o.ş.p. necesită o strânsă legătură şi conlucrare a cadrelor didactice cu alŃi factori
atât din şcoală (medicul şcolar, bibliotecarul, laboranŃi ş.a.) cât şi din afara şcolii (familia,
unităŃi economice şi instituŃiile social-culturale).În cadrul acestei colaborări care îmbracă
forme variate, se folosesc metode şi mijloace din cele mai diferite. Pe lângă modalităŃile şi
metodele amintite deja, dintre care multe se pot folosi şi în procesul colaborării dintre factorii
ce concură la o.ş.p. (vizite, convorbiri, întâlniri cu specialiştii, ore de diriginŃie etc.)
menŃionăm şi altele: organizarea la nivelul şcolii a punctelor de documentare pentru o.ş.p.,
organizarea de concursuri de tipul "Cine ştie răspunde", a unor dezbateri în consiliul
profesoral, în catedre de specialitate şi în comisia diriginŃilor, interasistenŃe, schimburi de
experienŃă etc. Ne-am rezumat în acest subcapitol numai la enumerarea mijloacelor,
metodelor şi procedeelor folosite în o.ş.p. pentru că ele sunt prezentate detaliat în diferite
capitole ale cursului de pedagogie.

BIBLIOGRAFIE

1. Barna Andrei, "Alegerea profesiunii şi autoeducaŃia preadolescenŃilor", în

Revista de pedagogie nr.10/1989.
2.*** "Curs de pedagogie",T.U.B., 1988
3.*** "Ghid metodologic pentru orientarea şcolară şi profesională",
E.D.P., 1989.
4.Jurcău N. , Săcăliş V. " Pedagogie", Institutul politehnic, Cluj-Napoca,1992
5. Jinga I. , Istrate E. " Manual de pedagogie”, Ed.All, Bucureşti, 1998
6. Nicola I. "Teoria educaŃiei şi noŃiuni de cercetare pedagogică”,
E.D.P., Bucureşti, 1990.
7. Nicola I. "Tratat de pedagogie şcolară", E.D.P., Bucureşti 1996.
8. Planchard Emile "Pedagogie şcolară contemporană, E.D.P., Bucureşti, 1992.
9. Salade D. "Puncte de vedere noi în orientarea şcolară şi profesională", în
Revista de pedagogie nr.2/1991, (pag. 19)
10.Şuteu T. "TendinŃe actuale şi de perspectivă ale orientării şcolare
şi profesionale”, în Revista de pedagogie nr.12/1990.
11.Tomşa Gh. "Metodologia orientării şcolare şi profesionale", în Revista
de
pedagogie nr.4/1988.
 CAPITOLUL IX
EducaŃia Fizică şi Igienico – Sanitară

9.1. Locul şi rolul educaŃiei fizice în formarea personalităŃii.

EducaŃia fizică este o componentă indispensabilă în formarea personalităŃii.
ImportanŃa ei a fost evidenŃiată din cele mai vechi timpuri. Teoria şi practica acesteia au
cunoscut o evoluŃie ascendentă, fiind determinate de împrejurări şi condiŃii istorico-sociale
concrete. În societatea contemporană, în care datorită unor procese şi fenomene ce Ńin de
civilizaŃia modernă (creşterea ponderii tehnicii, mecanizării şi cibernetizării în procesul de
producŃie şi în viaŃa cotidiană; accentuarea şi intensificarea ritmului vieŃii cotidiene etc.) şi
care duc la suprasolicitarea sistematică a sistemului nervos, a psihicului şi a sferei afectiv-
emoŃionale, rolul educaŃiei fizice creşte în mod considerabil. În zilele noastre, educaŃia fizică
nu reprezintă doar un mijloc de recreere după o activitate intelectuală mai intensă; ea are
menirea de a contribui la dezvoltarea armonioasă a personalităŃii, prin asigurarea unui
echilibru funcŃional între componentele acesteia şi în primul rând între cea fizică şi cea
psihică. EducaŃia fizică nu se realizează paralel şi independent de celelalte componente ale
educaŃiei, ci dimpotrivă, ca parte componentă a unui sistem, ea acŃionează concomitent cu
celelalte laturi asupra dezvoltării integrale a individului. De altfel, atât ştiinŃele biologice cât şi
cele socio-umane evidenŃiază unitatea fiinŃei umane. În concordanŃă cu acest principiu (al
unităŃii fiinŃei umane), educaŃia fizică nu urmăreşte doar dezvoltarea fizică, ea cuprinde un
ansamblu de acŃiuni care contribuie la dezvoltarea personalităŃii elevului prin potenŃarea
calităŃilor psihofizice ale acestuia şi prin asigurarea unui echilibru între ele.
AcŃiunea educaŃiei fizice se răsfrânge asupra tuturor laturilor educaŃiei: contribuind la
dezvoltarea funcŃională a sistemului nervos, ea asigură condiŃii optime desfăşurării cu succes
a activităŃii intelectuale. FrumuseŃea mişcărilor şi ritmul desfăşurării incumbă multiple valenŃe
estetice. Organizarea şi desfăşurarea jocurilor şi exerciŃiilor fizice are multiple efecte asupra
educării conştiinŃei şi conduitei morale, formării trăsăturilor pozitive de voinŃă şi caracter. De
asemenea, formarea şi perfecŃionarea calităŃilor şi deprinderilor motrice (forŃă, viteză,
îndemânare, rezistenŃă etc.) se va repercuta, prin transfer nespecific, asupra executării precise
şi coordonate a mişcărilor impuse de mânuirea uneltelor, aparatelor şi maşinilor, contribuind
astfel la realizarea sarcinilor educaŃiei profesionale. Cunoaşterea acestor intercorelaŃii
amplifică valoarea educaŃiei fizice care vizează transformări de natură fizică şi psihică în
concordanŃă cu idealul educaŃional, dezvoltarea integral-vocaŃională a personalităŃii.

9.2. Obiectivele educaŃiei fizice şi igienico-sanitare

9.2.1. Dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului. Sarcina fundamentală a
educaŃiei fizice constă în optimizarea dezvoltării biologice. Ea intervine în mod organizat în
dirijarea procesului de creştere, asigurând o dezvoltare armonioasă a organismului uman.
Integrarea în societate a personalităŃii umane, rolurile pe care le va exercita depind nu numai
de calităŃile intelectuale, morale şi profesionale, ci şi de cele biologice ale organismului său.
ConştiinŃa “eului” – remarcă H. Wallon – este legată de dezvoltarea corpului, realitatea
concretă a acestuia constituind prima temelie a personalităŃii (cf. 5). Dezvoltarea şi
fortificarea fizică a personalităŃii vizează mai multe aspecte: dezvoltarea capacităŃilor
fiziologice ale organismului, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea motricităŃii,
corectarea unor deficienŃe fizice şi – nu în ultimul rând – formarea deprinderilor şi
obişnuinŃelor igienico-sanitare. O atenŃie deosebită se va acorda informării elevilor cu
principalele aspecte pe care le implică bolile cu transmitere sexuală, măsurile contraceptive,
vârsta propice pentru începerea vieŃii sexuale.
 • Dezvoltarea capacităŃilor fiziologice ale organismului are în vedere dezvoltarea şi
buna funcŃionare a sistemului nervos. Pentru realizarea acestei sarcini, activităŃile de
educaŃie fizică în care este antrenat copilul trebuie să Ńină cont de particularităŃile de
vârstă şi individuale, cadrului didactic cerându-i-se să cunoască foarte bine anatomia
şi fiziologia organismului uman.
• Dezvoltarea fizică armonioasă presupune asigurarea proporŃiilor şi armoniei între
componentele organismului. Se va urmări în mod special buna coordonare şi echilibrare a
unor caracteristici biologice cum ar fi: greutatea, perimetrul toracic, capacitatea
funcŃională a inimii, oxigenarea creierului. Pentru aceasta, copilul trebuie pus în situaŃia
de a practica exerciŃii fizice diverse şi se va combate practicarea timpurie a unei singure
discipline sportive. Practicarea unui sport de performanŃă, specializarea într-o ramură
sportivă trebuie să se bazeze pe o pregătire fizică generală, pentru a preveni dezvoltarea
fizică nearmonioasă.
Dezvoltarea motricităŃii este o sarcină complexă a educaŃiei fizice, care vizează
dezvoltarea calităŃilor fizice de bază, dezvoltarea unor calităŃi motrice specifice, formarea de
priceperi de deprinderi motrice.
Dezvoltarea calităŃilor fizice de bază. O serie de calităŃi fizice cum ar fi forŃa,
rezistenŃa, viteza, îndemânarea intră în structura oricărui act motric, de aceea sunt considerate
calităŃi fizice de bază. Concomitent cu dezvoltarea acestora, se va urmări şi cultivarea
calităŃilor motrice specifice cum sunt: mobilitatea, coordonarea, supleŃea, elasticitatea, ritmul
şi armonia mişcărilor. În educarea acestor calităŃi se va Ńine seama de modificările biochimice
şi fiziologice care au loc în dezvoltarea organismului, precum şi de perfecŃionarea unor funcŃii
vegetative cum sunt circulaŃia, respiraŃia, secreŃiile interne.
Formarea priceperilor şi deprinderilor motrice. Priceperile şi deprinderile motrice
sunt componente efectorii ale unei activităŃi motrice. Priceperile se exprimă prin posibilitatea
utilizării cunoştinŃelor şi componentelor motrice învăŃate anterior, într-o situaŃie motrică,
impusă de condiŃiile variabile ale mediului. Deprinderile sunt componente automatizate ale
unei acŃiuni motrice dobândite prin exersare în condiŃii relativ identice. Orice acŃiune motrică
implică atât priceperi cât şi deprinderi. Priceperile actualizează şi angajează experienŃa
motrică în derularea ei, iar deprinderile asigură un caracter automatizat unora din mişcările pe
care le reclamă această derulare. Pe măsura automatizării mişcărilor şi transformării lor în
deprinderi, ele ies din zona centrală a conştiinŃei (trec spre periferia acesteia). Drept urmare,
acŃiunea respectivă se înfăptuieşte cu un consum mai redus de energie şi cu parametri de
eficienŃă mai mari. Deprinderile motrice sunt un ansamblu de mişcări, devenite stereotipuri
dinamice care se derulează în mod automat. În categoria acestora putem include: mersul,
alergarea, înotul, mersul pe schiuri, mersul pe bicicletă etc. CalităŃile fizice de bază şi
deprinderile motrice sunt două laturi ale aceluiaşi fenomen, motricitatea organismului.
• EducaŃia igienico-sanitară. Această componentă a unei vieŃi raŃionale vizează păstrarea
unei stări de sănătate fizică şi mentală şi asigurarea dezvoltării normale a organismului. Ea
presupune asimilarea de către elevi a unor cunoştinŃe igienice de bază şi formarea unor
priceperi şi deprinderi privind păstrarea sănătăŃii individuale şi colective, alimentaŃia
raŃională, prevenirea îmbolnăvirilor, cunoaşterea unor semne de boală, evitarea abuzului
de medicamente, stabilirea unui echilibru între efort şi odihnă. Respectarea normelor
igienico-sanitare contribuie la perfecŃionarea vigorii fizice, a facultăŃilor intelectuale şi
morale ale individului, la creşterea capacităŃii de adaptare. EducaŃia fizică poate exercita
influenŃe pozitive şi în privinŃa igienei şi educaŃiei sexuale a preadolescenŃilor şi
adolescenŃilor, valorificându-le forŃele psiho-fizice în mod raŃional şi plăcut. Abordarea cu
elevii a unor teme legate de relaŃiile între băieŃi şi fete, igiena organelor genitale,
interdependenŃa diferitelor aspecte (biologic, psihologic şi social) pe care le implică relaŃia
dintre sexe etc. va contribui la o mai bună pregătire a tineretului în acest domeniu. M.
 Epuran evidenŃiază în acest sens că, prin specificul lor, activităŃile de educaŃie fizică,
jocurile sportive generează şi întreŃin numeroase şi variate stări afective. În realizarea
educaŃiei igienico-sanitare şi sexuale se impune o strânsă colaborare între educatori (în
primul rând între profesorul de educaŃie fizică şi diriginte) şi medicul şcolar.În ultimele
două decenii au apărut o serie de lucrări (legate de educaŃia sexuală) care pot fi utilizate în
munca educativă1.
• Corectarea unor deficienŃe fizice. Această sarcină vizează întocmirea unor
programe individuale de lucru, adaptate la specificul deficienŃei fizice de care suferă
unii elevi. În acest fel, prin introducerea gimnasticii corective, toŃi elevii sunt antrenaŃi
la activitatea de educaŃie fizică, eliminându-se cazurile de scutire de la orele de
educaŃie fizică.

9.2.2. Dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalităŃii. EducaŃia

fizică contribuie într-o măsură considerabilă la dezvoltarea proceselor psihice, a
componentelor personalităŃii, precum şi la pregătirea elevilor pentru autoeducaŃie fizică.
Dezvoltarea proceselor psihice. Prin practicarea exerciŃiilor fizice şi a jocurilor
sportive se dezvoltă toate procesele psihice (cognitive, afective, volitive). Referitor la
procesele cognitive, educaŃia fizică are efecte benefice, îndeosebi asupra dezvoltării
percepŃiilor complexe (spaŃiale, de mişcare, chinestezice, temporare ş.a.). Necesitatea
aprecierii juste a distanŃei în diferite jocuri sportive, a adâncimii şi deplasării favorizează
perfecŃionarea calităŃilor acestor percepŃii. Multe din secvenŃele unei acŃiuni sportive presupun
o apreciere corectă a timpului, contribuind la perfecŃionarea simŃului timpului. În jocurile şi
exerciŃiile fizice este intens solicitată şi gândirea. Găsirea cât mai rapidă şi promptă a soluŃiei,
rezolvarea unei probleme tactice presupun operaŃii ale gândirii – analiza, sinteza, compararea
tuturor factorilor şi împrejurărilor pentru a depista şi alege varianta cea mai bună.
Descoperirea soluŃiei optime într-o situaŃie concretă depinde şi de calităŃile gândirii, cum ar fi
rapiditatea, supleŃea, independenŃa, creativitatea etc. Toate aceste calităŃi se dezvoltă şi se
perfecŃionează prin exerciŃii şi jocuri sportive.
EducaŃia fizică favorizează prin excelenŃă apariŃia stărilor afective pozitive, stenice:
- emoŃii şi sentimente estetice generate de armonia şi frumuseŃea mişcărilor, de
ambianŃa în care se desfăşoară activitatea;
- bucuria, satisfacŃia, neliniştea, teama provocate de reuşita unor exerciŃii, de
pregătirea pentru unele competiŃii;
Rezultă că prin educaŃia fizică se îmbogăŃeşte şi se nuanŃează viaŃa afectivă, fapt ce îşi
pune amprenta asupra întregii personalităŃi umane, toate aceste trăiri afective acŃionând ca
mobiluri interne cu funcŃie energizantă şi stimulatoare asupra conduitei umane în ansamblul
său (4). Un rol important îl exercită jocurile şi exerciŃiile fizice în educarea voinŃei şi a
calităŃilor ei. Sportul în general oferă cadrul propice educării unor calităŃi cum ar fi: curajul,
dârzenia, perseverenŃa, hotărârea, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină şi ordine,
consecvenŃă etc., necesare în orice activitate.
Dezvoltarea componentelor personalităŃii. EducaŃia fizică contribuie la dezvoltarea
tuturor componentelor personalităŃii (temperament, aptitudini, caracter ş.a.). Temperamentul
(componenta dinamico-energetică a personalităŃii) se exprimă prin rapiditatea sau încetineala
apariŃiei şi desfăşurării proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifestă, toate acestea
oglindindu-se în mişcări, mimică, limbaj, rezistenŃă la efort, reacŃii emoŃionale etc.

1
R. Dumitru, De vorbă cu tinerii. Probleme de educaŃie sexuală, Ed. Albatros, Bucureşti, 1975.
M. Peteanu, EducaŃia relaŃiilor dintre sexe, E.D.P., Bucureşti, 1973
M. Tue, Cartea băieŃilor, Ed. Politică, Bucureşti, 1975
M. Tue, Cartea fetelor, Ed. Politică, Bucureşti, 1974
J. Rousselet, Adolescentul, acest necunoscut, Ed. Politică, 1968.
 Prin educaŃia temperamentului se urmăreşte cultivarea la cele patru tipuri
fundamentale (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) a acelor trăsături care se manifestă
într-o măsură mai mică, dar sunt necesare pentru formarea personalităŃii în ansamblul său. În
acest sens, acŃiunea educativă va fi orientată în sensul consolidării stăpânirii de sine şi
echilibrului afectiv la coleric, a accelerării reacŃiilor şi mişcărilor la flegmatic, a fortificării
energiei şi creşterii independenŃei la melancolic. Respectarea regulilor, ordinea şi disciplina
arată M. Epuran, îi impun colericului mai multă reŃinere şi echilibrare în reacŃiile şi
manifestările sale; rapiditatea cu care trebuie să execute mişcările şi deplasările în joc îl obligă
pe flegmatic la o mai mare mobilitate, scoŃându-l din inerŃia sa; greutatea în executarea
exerciŃiilor îl determină pe melancolic să-şi mobilizeze întreaga energie, câştigând totodată şi
independenŃă mai mare(cf. 5).
Prin conŃinutul şi modul de desfăşurare, exerciŃiile fizice şi sportul contribuie la
formarea şi stabilizarea trăsăturilor de caracter. Astfel, efectuarea sistematică a exerciŃiilor,
conform regulilor impuse, educă perseverenŃa, tenacitatea, simŃul ordinii; competiŃiile
sportive formează spiritul de echitate, respectul faŃă de partener (adversar), sentimentul de
prietenie etc. Prin rezultatele obŃinute, sportul favorizează formarea spiritului de iniŃiativă,
capacităŃilor organizatorice, a dorinŃei de autodepăşire. Pot apărea şi atitudini morale negative
– egoismul, individualismul, îngâmfarea, vedetismul ş.a. ApariŃia acestora poate fi prevenită
prin măsuri educative iniŃiate şi conduse de către profesorul de educaŃie fizică. EducaŃia fizică
contribuie şi la dezvoltarea aptitudinilor. Rolul ei pe această linie constă atât în consolidarea
aptitudinilor generale manifestate prin calităŃile unor procese psihice cum sunt: rapiditatea
gândirii, concentrarea atenŃiei, spiritul de observaŃie etc. cât şi în actualizarea predispoziŃiilor
naturale şi formarea propriu-zisă a aptitudinilor psihomotorii.
Pregătirea elevilor pentru autoeducaŃie fizică. ActivităŃile de educaŃie fizică
desfăşurate în şcoală au menirea de a-i pregăti pe elevi (atât sub aspect metodic cât şi
psihologic) să desfăşoare activităŃi similare şi în mod independent, în scopul automodelării.
Aspectul metodic al pregătirii pentru autoeducaŃie vizează modul concret de efectuare a
exerciŃiilor şi de desfăşurare a jocurilor sportive. Pregătirea psihologică se referă la
dezvoltarea interesului, evidenŃierea necesităŃii şi importanŃei autoeducaŃiei pe această linie
pentru dezvoltarea armonioasă a organismului, menŃinerea capacităŃii de muncă şi a sănătăŃii
fizice şi psihice.
Subliniind valoarea formativă şi autoformativă a educaŃiei fizice, M. Debesse arată că
în sport cele mai frumoase victorii sunt cele suportate asupra noastră înşine. “Ori, pentru a
ajunge aici trebuie cultivată voinŃa, împingând-o adesea până la îndrăzneală, trebuie,
deasemenea, să te supui unui antrenament sever, unei discipline, precizie în execuŃie, trebuie
chiar, până se ajunge pe înălŃimi, să înveŃi să suferi” (2, p.105). ValenŃele formative şi
autoformative ale educaŃiei fizice, îndeosebi contribuŃia ei la formarea trăsăturilor de voinŃă şi
caracter (curajul, dârzenia, tendinŃa spre autodepăşire, perseverenŃa, tenacitatea, spiritul de
iniŃiativă, independenŃa etc.) pot fi transferate prin măiestria profesorului (antrenorului) spre
alte domenii ale autoeducaŃiei – autoeducaŃie intelectuală, morală, estetică ş.a. În concluzie,
educaŃia fizică joacă un rol deosebit de important nu numai în dezvoltarea fizică a
organismului, ci şi în formarea şi autoformarea personalităŃii sub multiplele ei aspecte.

9.3. Forme şi mijloace de realizare a educaŃiei fizice

Obiectivele educaŃiei fizice se îndeplinesc în cadrul formelor organizate în şcoală, dar
şi în activitatea de educaŃie fizică desfăşurată independent de elevi.
9.3.1. Forme organizate în cadrul şcolii. Se caracterizează prin aceea că sunt
organizate şi conduse de factorii educativi, cu respectarea principiilor şi normelor pedagogice,
urmăresc obiective anterior stabilite, gândite într-un sistem, ce merge de la simplu la complex,
folosesc o strategie ce decurge firesc din obiective şi respectă particularităŃile de vârstă şi
individuale. Aici se includ lecŃia de educaŃie fizică, recreaŃia organizată, cercurile şi
colectivele sportive pe diferite ramuri de sport, concursurile sportive, activităŃile de orientare
turistică, excursiile, drumeŃiile etc.
LecŃia de educaŃie fizică reprezintă principala formă prin care se îndeplinesc
obiectivele acestei componente a educaŃiei. Pentru reuşita ei, cadrul didactic trebuie să
formuleze şi să operaŃionalizeze foarte atent obiectivele urmărite, să structureze conŃinuturile
specifice obiectivelor, să identifice metodele şi mijloacele folosite în vederea îndeplinirii
obiectivelor, să evalueze performanŃele biomotrice atinse de elevi. Deşi are o structură
specifică diferitelor ramuri de sport, totuşi, o lecŃie de educaŃie fizică parcurge câteva secvenŃe
(etape, evenimente) comune: organizarea colectivului de elevi, pregătirea organismului pentru
efort, influenŃarea selectivă a organismului (se vor antrena în mod special acele segmente ale
corpului care vor fi mai mult solicitate în realizarea sarcinii fundamentale a lecŃiei), realizarea
sarcinii fundamentale (însuşirea, fixarea, perfecŃionarea priceperilor, deprinderilor motrice,
dezvoltarea calităŃilor motrice), revenirea organismului după efort, aprecieri asupra modului
în care elevii au participat la oră şi asupra rezultatelor, concluzii, recomandări pentru
activitate independentă. Pe baza acestei structuri generale, în funcŃie de sarcina didactică
fundamentală, lecŃia de educaŃie fizică cunoaşte mai multe tipuri sau variante.
9.3.2. Activitatea de educaŃie fizică independentă a elevilor. Se desfăşoară la
recomandarea profesorului sau din iniŃiativa elevilor, în scopul de a întregi şi completa
activităŃile organizate în şcoală. Se desfăşoară individual sau în grup. Urmăresc, în principal,
dezvoltarea activităŃilor motrice, perfecŃionarea unor priceperi şi deprinderi, perfecŃionarea
într-o disciplină sportivă, corectarea sau ameliorarea unor deficienŃe fizice.
Desfăşurarea lor presupune din partea elevilor conştientizarea efectelor benefice ale
practicării educaŃiei fizice şi sportului şi implică o atitudine activă din partea acestora, o
motivaŃie intrinsecă menită să asigure suportul energetic necesar.

BIBLIOGRAFIE:

1. Antal, A., „Igiena şcolară”, ediŃia a doua, E. D. P., Bucureşti, 1978

2. Debesse, M., „Psihologia copilului de la naştere la adolescenŃă”, E.D.P., Bucureşti, 1970
3. Epuran, M., „Psihologia educaŃiei fizice, Editura Sport-Turism”, Bucureşti, 1976
4. Nicola, I., „Tratat de pedagogie şcolară”, E.D.P., Bucureşti, 1996
5. * * * „Programa şcolară. Aria curriculară EducaŃie Fizică şi Sport”, vol. IX,
M.E.N., 1999
6. Cristea, S., „DicŃionar de termeni pedagogici”, E.D.P, Bucureşti, 1998